Aspecte ecleziologice în scrierile apologeților și polemiștilor creștini Ecclesiological aspects in the writings of Christian apologists and polemicists Lector Dr. DANIEL FODOREAN Associate Dean, Distance Learning Education Baptist Theological Institute of Bucharest Instructor of Theology, Liberty University coordonator.itbbid@gmail.com Abstract This paper has as its aim to examine the concept about church in the apologists and polemicists writings. During the second and third century church century gave birth to a new literary type A apologists and polemicists writings.If apostolic fathers literature been generated by inA ternal needs and circumstances of the Christian community, apologetic literature been generated by external circumstances comes their way as the Church.The ecclesiology of the first five centuries of church history is important because it paves Christian thinking about the church. In this article my focus will be on the ecclesiological perspective of Tertullian,
20
Embed
Aspecte%ecleziologice%în%scrierile%apologeților%și ... Daniel Fodorean - Aspecte... · diferite erezii, dar a avut și un rol de împăciuitor între episcopi, în speA cial în
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Keywords: Christian apologetics, Christian polemicists, church, leaderA
ship,DTertullian,DIrineu,DCiprianDD
Cu toate că ”preocuparea teologică majoră a primelor secole ale
bisericii a fost doctrina despre persoana lui Cristos în raport cu doctrina
despre Dumnezeu”1, căutarea unor răspunsuri privitoare la implicații diA
recte ale acestor doctrine în viața comunităților creștine face ca doctrina
despre biserică să nu fie omisă din cercetarea și dezbaterile părinților
bisericii. În fapt ”eclesiologia primelor cinci secole ale istoriei bisericii
este importantă pentru că ea pune bazele gândirii creştine despre biserA
ică; teologii evului mediu, reformatorii, precum şi cei contemporani mai
ales în Răsărit şiAau clădit doctrina despre biserică în mare parte pe
gândireaDpărinţilorDbisericii”2D
În timpul celui de al IIAlea şi al III –lea secol biserica a dat naştere
unei noi producţii literare, scrierile apologeţilor şi polemiştilor. Numele
1. Sorin Bădrăgan, ”Natura bisericii în înţelegerea unor teologi reprezentativi
dinDprimeleDcinciDsecole”,DînDJurnal:Teologic,vol.D12,Dnr.1D(2013):22A23.2. Sorin Bădrăgan, ”Natura bisericii în înţelegerea unor teologi reprezentativi
propriuAzisă a Bisericii. Genul literar apologetic se impune prin
numărul şi varietatea reprezetanţilor săi, prin diversitatea problemelor
pe care le ridică, prin metodele folosite şi prin nivelul la care sunt purA
tateDdiscuţiile.D
Potrivit lui Earle “apologeţii au urmărit două scopuri în scrierile
lor. Ei au căutat să combată acuzaţiile false de ateism, canibalism, incest,
indolenţă şi acţiune antisocială de care îi acuzau semenii lor păgani şi
scriitori ca Celsus. De asemenea, ei au dezvoltat o abordare pozitivă şi
constructivă, arătând că în contrast cu creştinismul, iudaismul, religiile
păgane şi cultul împăratului erau nebuneşti şi păcătoase.”4 Principalele
teme care sunt combătute în scrierile apologeților sunt următoarele: 1)
acuzaţiile menționate mai sus; 2) filosofia păgană, cultele politeiste şi
3. Otniel Bunaciu, Istoria Bisericii şi a Creştinismului ( Bucureşti:EdituraUniversităţii,D1996),D27.4. Earle Cairns, Crestinismul DeSa lungul Secolelor, (Oradea: Editura SocietateaMisionarăDRomână,D1992),D99.D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
51
imoralitatea păgană. Pe de altă parte, în scrierile lor, ei apără urmaA
toarele:1) monoteismul 2) învierea morţilor 3) fragmentele de adevăr ale
filosofieiDprofane.D
Literatura polemică din primele trei veacuri creştine a fost deterA
minată de apariţia ereziilor în sânul Bisericii. Spre deosebire de apologeţi
care puneau un mare accent pe profeţiile Vechiului Testament, polemiştii
subliniau Noul Testament ca sursă a doctrinei creştine. Cât privește
conținutul lor și sfera de adresare, polemiştii au căutat să condamne prin
argumente învăţaturile false cărora li se opuneau. Apologeţii au încercat
să explice creştinismul semenilor lor, cât şi conducătorilor lor păgâni.
Scrierile părinților apostolici au căutat pur şi simplu să edifice Biserica
creştină.D
Poziţia câtorva apologeţi şi polemişti cu privire la Biserică şi conA
Biserica e concepută, în perioada montanistă, dupa principiimontaniste, adica e Biserica acolo unde se afla trei, chiardaca sunt laici. Toţi creştinii pot fi preoţi. Nu pot fi preoţi ceicăsătoriţi a doua oara. Toţi creştinii pot săvarşi Sf. Taine(DespreDîndemnDlaDcastitate,7).EDoDconcepţieDpurDmontatistăD6
Tertulian este un susţinător înverşunat al succesiunii apostolice.
O biserică care nu are o conducere care vine din această succesiune nu
este o biserică adevarată. În concepția lui ereticii nu pot arăta că ei au
trăit odată cu apostolii sau primii ucenici ai apostolilor, şi nici bisericile
lor nu pot dovedi că episcopii lor vin în succesiune de la apostoli. ÎnA
văţatura adevarată este aceea care concordă cu doctrina Bisericii apostoA
La început au mărturisit credinţa cea în Iisus Hristos înIudeea , unde au întemeiat şi Biserici ; de aici , plecând înlume , au vestit neamurilor aceeaşi credinţă şi aceeaşiînvăţătură . Şi tot astfel, în toate cetăţile au întemeiat Biserici,de la care celelalte mai noi şiAau căpătat butaşi ai credinţei şi
6. Ioan Coman, Patrologia, (Bucuresti: Editura Institutului Biblic si de MisiuneOrtodoxa,1956),D69.DD
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
54
seminţe ale învăţăturii, pe care o împrumută zi de zi , ca săse prefacă ele însele în Biserici. În acest chip şi ele suntsocotite apostolice , ca nişte vlăstare ale Bisericii apostolice .Orice lucru trebuie judecat după obărşia lui ;iată de ceaceste Biserici , oricât de multe şi de mari ar fi ele , nu suntdecât aceeaşi Biserică apostolică , din care toate sAau născut .Toate sunt primare şi toate sunt apostolice , câtă vreme toatedovedesc unitatea lor desăvărşită ; căci îşi împărtăşesc pacealor , fraternizează şi se invită ca ospeţi unele pe altele ,drepturi ce nu sunt impuse decat de o predanie unică aaceleaşiDînvăturiDsfinteD7.
Tertulian vede o legătură între biserică și Duhul Sfânt, cât și între
biserică și trinitate, atunci când scrie că “Biserica însăşi este, în primul
rând, Duhul Însuşi, în care este Trinitatea singurei divinităţi – Tatăl, Fiul
şi Duhul Sfânt”8. ÎntrAun fel el vede o reflectare a Sfintei Treimi, prin
Duhul, în biserică. Natura comunitară a bisericii, fără o pronunțată
dimensiune ierarhică, poate fi observată din spusele lui Tertulian că “bisA
erica va ierta păcate – dar aceasta este biserica Duhului, prin omul spiriA
7. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 3 – Apologeţi de Limba Latină” , Contra Ereticilor cap.20 , p.151
8. Tertulian “De pudicitia”, 21 în Alexander Roberts şi James Donaldson (editori),Translations of the Writings of the Fathers, vol xviii, p. 119 .9. Idem, p. 117
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
55
Eclesiologia%lui%Irineu%Irineu este al doilea episcop din Lyons si ucenic al lui Polycarp,
acesta din urmă fost discipol al Sfântului Ioan Evanghelistul. Cea mai
importantă carte scrisă de Irineu este Contra Ereziilor, o combatere detaliA
ată a gnosticismului ce reprezenta în acea vreme o amenințare serioasă
pentru Biserică. Modul lui de combatere a constat în faptul că el ”nu face
o expunere sistematică a învățăturii creștine, în accepțiunea modernă a
cuvântului, ci expune doctrina gnostică și mai apoi o combate, folosind
din abundență în argumentare citate scripturistice”10 Fiind unul dintre
cei mai mari teologi ai perioadei de început a creștinismului, a pus acA
cent pe elementele tradiționale ale Bisericii, în mod special episcopatul,
ScripturaDșiDtradiția.D
Irineu de Lyon este cunoscut și pentru modul în care a milita
pentru unitatea Bisericii. Potrivit ierarhului ortodox Irineu Pop
Pluralismului de doctrine gnostice îi opune unitatea decredință și cea a Scripturilor. Alături de Ignatie, Policarp,Tertulian, Ciprian, Origen, Metodul de Olimp, Sf. Irineu e
10. Irineu Pop Bistrițeanul, Sfântul Irineu de Lyon, (Cluj:Editura Cartimpex,1998),D21.D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
56
socotit teologul unității bisericii, căutând pacea acesteia înmijlocul tuturor controverselor pe care ea le avea. Infleunțasa reală asupra dezvoltării Bisericii a fost mai mare,probabil,decât cea a oricărui alt învățător din primele trei secole...Paginile pe care Sf. Irineu le scrie despre unitatea, puritateașiDfrumusețeaDBisericiiDsuntDsplendideDșiDnemuritoare.11D
Datorită acestei dorințe de a vedea biserica unită Irineu nu a dus
doar o luptă de a readuce înapoi în sânul bisericii pe cei care au căzut în
diferite erezii, dar a avut și un rol de împăciuitor între episcopi, în speA
cial în controversa legată de data Paștelui. Aceste acțiuni ale sale, potrivit
scritorilor bisericești contemporani cu Irineu, sunt în perfectă concorA
Eclezia este pentru Irineu ”locul mântuirii și al vieții în sensul cel
mai deplin al cuvântului” și acestea sunt strict legate de Duhul Sfânt
după cum afirmă el că acolo ”unde este Biserica, acolo este Duhul lui
Dumnezeu; și unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este și Biserica și
totDharul;DbaDmaiDmult,DDuhulDesteDAdevărul”14.DD
Irineu subscrie la învățătura apărută la sfârșitul secolului al
doilea prin care ”rolul conducător în Euharistie devine în mod sigur
atribuit episcopului”15Acest element restrictiv în ceea ce privește Cina
Domnului a fost modificat în timp la o treaptă ierarhică inferioară, și
anume, fiecare preotul în parohia sa este cel care conduce Euharistia.
Sfântul Irineu nu trece cu vederea în analiza funcționalității bisericii și
subiectul darurilor spirituale sau harisemle despre care crede că există și
se manifestă în mod deplin în Biserică, după cum a afirmat în scrierile
saleDastfel:DD
13. Idem,D6214. Această formulare apare în opera lui Irineu intitulată Contra ereziilor,capitolulDIII,D24,1D::15. IrineuDPopDBistrițeanul,Dop.cit.,D66D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
58
Adevărații ucenici ai Mântuitorului, primind putere de la El,
săvârșesc și ei minuni în numele Său, fiecare după darul pe care lAa
primit de la El pentru folosul oamenilor. El enumeră exorcisme, profeții,
viziuni,DvindecăriDșiDchiarDînviereDdinDmorți.16D
În analiza privitoare la daruri el recunoaște și diferite roluri speA
ciale în slujba bisericii, și anume cel de preot și episcop hirotonisit, aceșA
tia având ca și sarcini principale propovăduirea și administrarea EuA
haristiei. În contextul ereziilor cu care se lupta Irineu este de înțeles că el
acordă o atenție deosebită oficiului de învățare dat slujitorilor bisericii, și
acesta se află întrAo legătură directă cu ”slujirile sacramentale”, în special
”Eu îţi spun că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidiBiserica mea şi porţile iadului nAo vor sfărăma .Iţi voi dacheile împărăţiei cerurilor şi cele pe care le vei lega pepămănt legate vor fi şi în ceruri şi cele pe care le vei dezlegape pămănt dezlegate vor fi şi în ceruri“. Pe unul singur îşiclădeşte Biserica şi , deşi le atribuie la toţi Apostoli dupăînviereaDSaDputereDegalăD“.18
Aici în capitolul al IV –lea, începănd să descrie unitatea Bisericii,
Ciprian aminteşte pe scurt că Măntuitorul a trimis pe apostoli să
propovăduiască după înviere (Ioan 20:21A23 ) pe temeiul învăţăturii
18. Nicolae Chețanu, Apologeți de Limbă Latină, (București: Editura InstitutuluiBiblicDșiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomâne,D1981),D98
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
60
despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu mărturisită de cel mai bătrăn
dintre apostoli în numele lor (Matei 16:18A19 ). Iar în capitolul următor,
adică capitolul al VAlea,Ciprian arată că în continuare această unitate va
În această perioadă istorică a fost introdus în Evul Mediu un mic
comentar adăugat la tratatul Despre unitatea Bisericii universale de către
teologii romanoAcatolici, prin care aceştea îi atribuie lui Sfăntul Ciprian
învătătura primatului papal. Textul adăugat a fost numit de teologi ”texA
tul primației”. El se deosebeşte întru totul de contextul tratatului SfăntuA
lui Ciprian , care întemeiază unitatea Bisericii pe învăţatura ei , formuA
lată de colegiul episcopal şi despre care vorbeşte foarte limpede marele
ierarh african în capitolul al V –lea. Ciprian accentuează în mod deA
osebitDunitateaDbisericiiDprinDceeaDceDspune:D
…totuşi ,ca să se vadă bine unitatea , a rănduit, cuautoritatea sa , obărşia acestei unităti, începănd – o de launul singur . Şi ceilalţi Apostoli erau tot ceea ce a fost Petru,înzestraţi cu aceiaşi onoare şi putere, dar începutul pleacăde la unul singur, pentru ca Biserica lui Hristos să se arate înunitateaDsaD.D19D
Ciprian ridică întrebări ca: Cine nu ţine această unitate a BisA
ericii,crede că ţine credinţa ? Cine se împotriveşte Bisericii şi i se opune
19. Nicolae Chețanu, Apologeți de Limbă Latină, (București: Editura InstitutuluiBiblicDșiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomâne,D1981),D99DD
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
61
crede că e în Biserică? Cu alte cuvinte el elogiază rolul bisericii și eviA