Încă din antichitate, oamenii s-au preocupat de protejarea vieţii, a sănătăţii şi bunurilor lor în forme diverse, care au evoluat până la cele care se practică în prezent. Cele mai vechi forme ale asigurării de viaţă sunt indemnizaţiile de deces, acordate în vederea acoperirii cheltuielilor de inmormântare şi asigurarea de rentă viageră. Asigurările de viaţă sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume şi acest lucru nu este nou. Ele fac parte dintr-o categorie mai amplă a asigurărilor de persoane, care acordă indemnizaţii băneşti pentru producerea unor riscuri ce afectează viaţa persoanei, sănătatea sau integritatea fizică. În funcţie de riscul asigurat în asigurarea de bază (produsul principal), asigurările de persoane pot fi împărţite în două categorii: asigurări de viaţă, care acoperă riscul de deces; asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă, care acoperă în asigurarea principală integritatea corporală sau sănătatea persoanei. La producerea evenimentului asigurat, asiguratul primeşte o indemnizaţie de asigurare corespunzătoare unei sume stabilite iniţial, denumită sumă asigurată, conform contractului de asigurare. În schimb, evident, asiguratul trebuie să plătească prima de asigurare. La ambele tipuri de asigurări se pot adăuga clauze adiţionale care extind acoperirea acordată prin produsul principal, în schimbul unei prime suplimentare de asigurare. 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Încă din antichitate, oamenii s-au preocupat de protejarea vieţii, a sănătăţii şi bunurilor
lor în forme diverse, care au evoluat până la cele care se practică în prezent.
Cele mai vechi forme ale asigurării de viaţă sunt indemnizaţiile de deces, acordate în
vederea acoperirii cheltuielilor de inmormântare şi asigurarea de rentă viageră.
Asigurările de viaţă sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume şi acest lucru nu
este nou. Ele fac parte dintr-o categorie mai amplă a asigurărilor de persoane, care acordă
indemnizaţii băneşti pentru producerea unor riscuri ce afectează viaţa persoanei, sănătatea sau
integritatea fizică.
În funcţie de riscul asigurat în asigurarea de bază (produsul principal), asigurările de
persoane pot fi împărţite în două categorii:
asigurări de viaţă, care acoperă riscul de deces;
asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă, care acoperă în asigurarea principală
integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
La producerea evenimentului asigurat, asiguratul primeşte o indemnizaţie de asigurare
corespunzătoare unei sume stabilite iniţial, denumită sumă asigurată, conform contractului de
asigurare. În schimb, evident, asiguratul trebuie să plătească prima de asigurare. La ambele
tipuri de asigurări se pot adăuga clauze adiţionale care extind acoperirea acordată prin produsul
principal, în schimbul unei prime suplimentare de asigurare.
În practica asigurărilor, acestea poartă denumirea de asigurări de persoane. Originea lor
se află în antichitate, fiind încă de atunci o dovadă de prudenţă; cu timpul, asigurările de viaţă şi
sănătate au fost permanent recunoscute ca elemente esenţiale şi necesare în aşa-numitul
„program financiar” al individului sau al familiei.
Conceptul şi caracteristicile asigurărilor de viaţă. Tipuri de asigurări de persoane
Asigurarea de viaţă este o formă de protecţie financiară a dependenţilor sau a altor
persoane desemnate în cazul decesului asiguratului.
Din punctul de vedere al societăţii de asigurări, asigurarea de viaţă reprezintă o
modalitate de transfer al riscului financiar legat de pierderea vieţii sau sănătăţii unui individ
asupra unui grup de indivizi expuşi aceluiaşi risc. Transferul riscului se face de la individ spre
grup, şi fiecare membru al grupului participă la constituirea fondului din care se vor plăti sumele
1
asigurate (despăgubirile) printr-o cotă de participare care nu este altceva decât prima de
asigurare.
Din perspectiva individului, asigurarea de viaţă poate fi definită ca o înţelegere prin care
asiguratul plăteşte o anumită sumă de bani – prima de asigurare – în schimbul căreia asigurătorul
va plăti o anumită sumă de bani – sumă asigurată – în caz de deces sau supravieţuire.
Aşadar, se poate afirma că asigurarea de viaţă se bazează pe încheierea unui contract de
asigurare – poliţa de asigurare – prin care asigurătorul se obligă să plătească beneficiarului
asigurării o anumită sumă la producerea riscului asigurat – suma asigurată -, în schimbul plăţii de
către contractantul asigurării a unei prime de asigurare respectiv „preţul” protecţiei oferite
asiguratului de către asigurător. Poliţa de asigurare de viaţă conferă protecţie beneficiarului
poliţei (în funcţie de tipul poliţei).
Riscul în asigurarea de viaţă este este riscul de deces. Totuşi, decesul este un eveniment
sigur, cert; incertitudinea rezultă din momentul în care el se produce.
Din această definiţie rezultă că, în contractul de asigurare, există mai multe categorii de
persoane, şi anume:
Asigurătorul – societatea de asigurare;
Asiguratul – persoana a cărei viaţă se asigură;
Contractantul asigurării – persoana care încheie contractul de asigurare şi care plăteşte
prima de asigurare. De cele mai multe ori, contractantul este aceeaşi persoană cu
asiguratul. În caz contrar, asiguratul trebuie să îşi dea acordul în legătură cu încheierea
acestui contract;
Beneficiarul – persoana care va încasa suma asigurată în cazul decesului asiguratului.
Primele de asigurare se stabilesc pe baza calculelor actuariale, avându-se în vedere
criterii generale (de exemplu statistici demografice, tabele de mortalitate) şi speciale (ce ţin de
individ). Din primele de asigurare încasate se creează rezervele matematice care se valorifică
prin investire, sporind fondul din care se vor plăti sumele asigurate.
Spre deosebire de asigurările generale (non-viaţă), unde contractele de asigurare sunt
contracte de despăgubire, în asigurările de viaţă, acest lucru nu este valabil, deoarece nici viaţa,
nici sănătatea sau integritatea nu pot fi evaluate în bani. Oricine are un interes asigurabil
nelimitat în ceea ce priveşte propria persoană, dar modul în care îşi determină suma asigurată
depinde de puterea sa financiară şi de nivelul de protecţie de care are nevoie şi pe care îl poate
susţine. Chiar şi în ţările cu tradiţie în asigurări, încheierea unei poliţe de asigurare este o decizie
individuală pe baze voluntare, făcută din interes personal sau pentru a proteja familia şi pe cei
dragi. Există şi situaţii în care aceste asigurări trebuie să fie încheiate, şi acest lucru este
determinat de uzanţe, politici de firmă, sau în funcţie de situaţie.
2
Ele izvorăsc din nevoia firească de siguranţă a omului. Pentru a fi eficiente pentru
asigurat şi companie, asigurările de viaţă se încheie, de regulă, pe un număr mai mare de ani,
respectiv 10, 15, 20 de ani. Sunt asigurări pe termen, de obicei, mediu sau lung (de la 5 la 25 sau
chiar până la 80 de ani), spre deosebire de contractele de asigurări generale, a căror durată este
redusă (un an, o lună, o călătorie etc.). Dată fiind această caracteristică, asigurarea de viaţă
obligă la o deosebită seriozitate a contractantului asigurării privind plata primelor sub aspectul
regularităţii şi a perioadei de asigurare; plata primei se poate face o singură dată (întreaga primă
sau în rate anuale, semianuale, trimestriale, şi mai rar, lunare).
Asigurătorul va fi o companie de asigurări care trebuie să îndeplinească o serie de criterii
şi condiţii foarte riguroase:
seriozitate;
soliditate financiară;
va exista şi în momentul în care va trebui să plătească;
va plăti;
banii clienţilor sunt în siguranţă.
Asigurările de viaţă clasice nu sunt întotdeauna foarte tentante numai prin protecţia
pentru riscul de deces, motiv pentru care societăţile de asigurare au „inventat” noi tipuri de
produse prin care, alături de protecţie, sunt oferite şi alte avantaje, cum ar fi: economisire,
investiţii, pensie pe o perioadă determinată sau viageră, tratament medical, cheltuieli de
înmormântare etc. Aşadar, asiguratul poate beneficia de de sume importante pe durata vieţii,
ceea ce înseamnă că asigurările pot fi şi asigurări de supravieţuire. Acestea poartă denumirea de
„asigurări mixte de viaţă”. Partea de protecţie constă în faptul că, în caz de deces, beneficiarul
poliţei va încasa suma asigurată, iar în caz de supravieţuire, asiguratul încasează această sumă la
expirarea contractului, aşa cum este stabilită în contract.
Există mai multe tipuri de asigurări de persoane, pentru a căror clasificare se folosesc mai
multe criterii, dintre care:
a. Considerând drept criteriu riscul care se asigură, asigurările de persoane pot fi împărţite
în următoarele categorii principale:
Asigurări de supravieţuire;
Asigurări de deces;
Asigurări mixte de viaţă;
Asigurări de boală;
Asigurări de accidente.
b. După scopul asigurării, în literatura de specialitate întâlnim şi o altă clasificare:
Asigurări de viaţă pe termen limitat;
3
Asigurări de viaţă pe termen nelimitat;
Asigurări mixte de viaţă cu capitalizare;
Asigurări de pensii.
Desigur că, indiferent de criteriile de clasificare, există nenumărate variante ale tipurilor de
asigurări pe care societăţile de asigurări de viaţă le oferă clienţilor, adaptate nevoilor şi
scopurilor acestora. Oferta poate fi extrem de diversificată, de ordinul a sute de produse, cum
este cazul pieţelor mature, unde asistăm la combinaţii dintre cele mai ingenioase între asigurări şi
alte produse financiare.
Principalele tipuri de asigurări de viaţă
Asigurările de viaţă se practică în prezent într-un număr mare de forme dintre cele mai
diverse, cele mai multe dintre ele reprezentând creaţia ultimelor decenii. Acest lucru a fost
determinat de nevoile tot mai variate ale clienţilor, dar şi de sofisticarea lor, evident,
preponderent pe pieţele mature.
Asigurarea de viaţă reprezintă o modalitate de protecţie financiară, garantare şi păstrare a
proprietăţilor unei familii. Ea constituie o parte integrantă a unui plan financiar al familiei,
alături de alte tipuri de investiţii în afaceri imobiliare, acţiuni, depozite bancare, asigurarea fiind
o garanţie legată de disponibilitatea unui fond de lichidităţi necesare în cazul unei situaţii
neaşteptate, fără să fie afectate celelalte forme de economisire, de regulă pe termene stabilite.
Există în prezent sute de tipuri de asigurări de viaţă. Unele dintre ele, deşi încadrate în
această categorie, nu mai păstrează toate caracteristicile. De aceea, în cele ce urmează, vor fi
prezentate numai câteva, dintre cele mai reprezentative şi mai frecvent întâlnite.
ASIGURAREA DE VIAŢĂ PE TERMEN LIMITAT
Aceasta este asigurarea tipică şi cea mai simplă; ea se încheie pe o anumită perioadă de
timp şi acoperă numai riscul de deces. În consecinţă, asiguratul va plăti periodic o sumă de bani,
denumită primă de asigurare, în schimbul căreia o a treia persoană, denumită beneficiar şi
desemnată de asigurat, va încasa suma asigurată la decesul acestuia din urmă, conform
contractului încheiat. De cele mai multe ori, persoana desemnată este soţul supravieţuitor, dar
pot fi şi copiii, părinţii, uneori prietenii, sau alte persoane din afara familiei.
Caracteristic pentru această poliţă este faptul că suma asigurată va fi plătită numai dacă
decesul se produce în perioada de valabilitate a contractului. Dacă la expirarea contractului
asiguratul este în viaţă, asigurătorul este exonerat de orice răspundere privind plata sumei
asigurate. Nici asiguratul şi nici beneficiarul nu vor primi nimic la expirarea contractului. De
aceea, nici prima de asigurare nu este foarte mare în comparaţie cu celelate tipuri de asigurări. Ea
4
va trebui plătită pe toată durata poliţei. Date fiind caracteristicile menţionate, rezultă clar că
această asigurare conferă protecţie numai pentru riscul de deces, şi nu presupune o economisire
sau capitalizare prin faptul că la expirarea perioadei de asigurare, asigurătorul nu va plăti nimic.
ASIGURAREA DE VIAŢĂ PE TERMEN NELIMITAT
Această formă de asigurare pe termen (aşa-zis) nelimitat acoperă riscul de deces pe o
perioadă mai lungă de timp, respectiv până la o vârstă înaintată (de exemplu, 95 de ani) a
asiguratului. În general, condiţia este ca asiguratul să plătească primele de asigurare până la data
pensionării. Riscul de deces este acoperit pe toată perioada cuprinsă între momentul încheierii
asigurării şi atingerea vârstei respective. Dacă asiguratul va ajunge la această vârstă, va primi
suma asigurată actualizată. Deosebirea faţă de asigurarea de viaţă pe termen limitat constă în
mărimea primei de asigurare şi în faptul că introduce un nou element, şi anume rambursarea
sumei la împlinirea vârstei respective determinate a asiguratului.
ASIGURAREA MIXTĂ DE VIAŢĂ
Acest tip de asigurare este o asigurare cu capitalizare, care se deosebeşte de cele
anterioare prin gradul de cuprindere; faţă de asigurarea de viaţă tipică, prin care este acoperit
numai riscul de deces, asigurarea mixtă de viaţă acoperă şi riscul de supravieţuire. Asigurătorul
va plăti în orice condiţii asiguratului sau beneficiarului poliţei suma asigurată; dacă asiguratul
este în viaţă la expirarea poliţei, el primeşte personal suma asigurată, iar dacă decedează în
perioada de asigurare, suma asigurată revine beneficiarului asigurării numit de el şi menţionat în
poliţa de asigurare. Este deci un produs complex care oferă protecţie dublă (atât în cazul
decesului, cât şi al supravieţuirii la sfârşitul perioadei de asigurare). Marele avantaj constă în
faptul că sumele de bani plătite de asigurat (sau de contractant) sub forma primelor de asigurare
reprezintă o formă de economisire care poate fi valorificată la expirarea perioadei. Este
important de ştiut că accesul la acest fond există, dar dacă contractantul asigurării doreşte
retragerea acestor bani, el renunţă la poliţă; valoarea primită înapoi de la societatea de asigurare
poartă numele de valoare de răscumpărare şi creşte odată cu apropierea de expirarea
contractului. De aceea, este recomandabil să nu se renunţe la poliţă întrucât sumele rambursate
cresc odată cu trecerea timpului.
Contractul se încheie pe un număr de ani ce poate fi cuprins între anumite limite (3 sau 5
şi 60 sau 65 de ani), cu condiţia ca asiguratul să nu depăşească o anumită vârstă (de obicei 75 de
ani) la expirarea acestei perioade; cu cât perioada de asigurare este mai mare, cu atât este mai
avantajos atât pentru client, cât şi pentru societatea de asigurare. Primele de asigurare se stabilesc
în funcţie de suma asigurată, care, în general, pentru acest tip de poliţă, este nelimitată.
5
ASIGURAREA MIXTĂ REDUSĂ
Prin alegerea acestui tip de contract, este posibilă rambursarea primelor aferente riscului
de supravieţuire, rămânând la dispoziţia asigurătorului numai prima aferentă riscului de deces. În
cazul în care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este în viaţă, el beneficiază de suma
asigurată, iar dacă el decedează, asigurătorul va plăti suma primelor de asigurare înregistrate
până la momentul decesului la care, de regulă, se adaugă şi cota corespunzătoare participării la
profit pentru partea din rezervele matematice investite de asigurător. Şi în acest caz, societatea de
asigurare acceptă ca suma asigurată să fie nelimitată, lăsând la latitudinea contractantului să
decidă nivelul ei.
ASIGURAREA TIP STUDENT
Un alt produs de asigurare de viaţă cu o logică poate mai altruistă decât celelalte
reprezintă poliţa tip student. Ea are ca scop economisirea unor fonduri pentru perioada de studii
a copiilor, chiar în condiţiile în care plătitorul nu ar mai supravieţui la momentul începerii
acestora. Asiguratul poate fi, de regulă, părintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul poliţei va
fi copilul ajuns la vârsta studiilor universitare. Primele de asigurare vor fi plătite de către
asigurat, de obicei până la începerea studiilor, urmând ca beneficiarul – copilul - să intre în
posesia rentelor la vârsta specificată în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani,
după cum a ales asiguratul sau, la opţiunea sa, suma se poate plăti şi integral la împlinirea vârstei
la care acesta începe studiile, dar într-o proporţie mai mică de 100% (90-95%) din suma totală a
rentelor; motivul este determinat de faptul că societatea nu mai poate capitaliza sumele
respective pe perioada care ar fi trecut până la expirarea perioadei de 4, respectiv 5 ani în care ar
fi plătit eşalonat. Societatea va plăti chiar dacă una dintre părţi (asigurat sau beneficiar) va
deceda, asumându-şi obligaţiile de plată a rentelor în cazul decesului pe parcursul perioadei de
asigurare sau transformându-se într-o poliţă mixtă de viaţă în cazul în care beneficiarul
decedează pe perioada de plată a primelor. Dacă decesul acestuia se produce pe perioada plăţii
rentelor, ele vor fi încasate de către asigurat ca o sumă forfetară sau în acelaşi mod, adică
periodic. O astfel de poliţă se poate încheia pe o perioadă minimă stabilită de societatea de
asigurare (minimum 9 sau 10 ani), în funcţie de numărul de ani ales pentru plata rentelor (4,
respectiv 5 ani), iar primele de asigurare trebuie plătite, indiferent de nivelul sumei asigurate,
întru-un interval de cel puţin 5 ani
ASIGURAREA TIP ZESTRE
Aceasta este o asigurare tip dotă, prin care părinţii pot să ofere o sumă de bani drept
zestre în momentul în care copilul se căsătoreşte, pentru a porni la întemeierea unei familii sau a
6
unei vieţi independte fără lipsuri financiare. Este o asigurare de viaţă prin care se oferă protecţia
faţă de riscul de deces al persoanei asigurate (părintele sau tutorele copilului), beneficiarul
(copilul) primind suma asigurată în momentul căsătoriei sau la împlinirea unei anumite vârste
(20, 25, 27 ani etc.). Este un produs asemănător celui pentru studii, cu deosebirea că suma
asigurată se plăteşte integral, nu eşalonat. În cazul decesului contractantului, copilul va
beneficia de această sumă la termenul convenit, iar în cazul decesului beneficiarului, poliţa
devine, ca şi în cazul asigurării tip student, o poliţă de asigurare mixtă.
ASIGURAREA TIP UNIT-LINKED
Unit-linked este o asigurare pe bază de investiţii, care oferă protecţia prin asigurare şi
totodată posibilitatea investirii. Prima plătită de asigurat este investită într-unul sau mai multe
fonduri de investiţii puse la dispoziţie de asigurător, din care asiguratul primeşte apoi un anumit
număr de „unit”-uri (o cotă-parte). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura
în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea, pe parcursul derulării asigurării de
a schimba această structură, de a investi suplimentar etc. Participarea la aceste fonduri de
investiţii este condiţionată de cumpărarea unei asigurări de viaţă.
Unit-linked este un produs nou care îşi păstrează modernitatea în cadrul asigurărilor pe
plan mondial, lansat în a doua jumătate a secolului şi care a avut mare succes în Statele Unite şi
în Europa, adică acolo unde investiţiile reprezintă forma preferată de asociere cu protecţia prin
asigurare şi unde veniturile obţinute pot fi substanţiale.
Produsul unit-linked a apărut ca un răspuns firesc la dorinţa de investiţie a clienţilor,
alături de nevoia de protecţie. Acesta are în structura sa componenta de protecţie (reprezentată de
o asigurare de viaţă pe termen nelimitat) şi componenta investiţională (ce constă în cumpărarea
de unităţi de cont – (unit-uri) – în fondurile financiare special constituite).
Un unit reprezintă o diviziune a acestora, asigurând dreptul clientului de a participa la
performanţa fondurilor financiare. Valoarea unui unit se stabileşte săptămânal, la momentul
evaluării fondurilor, regăsindu-se în valoarea preţului de vânzare. Acest preţ este folosit în
evaluarea costului asigurării de viaţă, în momentul în care clientul optează pentru retragerea de
lichidităţi sau atunci când întrerupe contractul şi doreşte să obţină echivalentul valoric al contului
său.
ASIGURAREA PENTRU IPOTECĂ
Cumpărarea unei locuinţe sau a unui teren sunt în mod normal condiţionate de încheierea
unei asigurări de viaţă prin care creditorul (de obicei, banca) se asigură că, în caz de deces al
debitorului, va încasa sumele restante neplătite. Există mai multe forme de ipotecă în funcţie de
modul de rambursare a creditului.
7
ASIGURAREA DE RENTĂ
Printr-o asigurare de rentă, asigurătorul plăteşte o indemnizaţie periodică. În funcţie de
perioada de plată a acesteia, se disting:
renta cu rată fixă, caz în care indemnizaţia de asigurare se plăteşte indiferent dacă
asiguratul mai trăieşte sau nu. În momentul în care începe plata acestei rate fixe, este
important dacă asiguratul mai este sau nu în viaţă; ea se plăteşte pe o anumită perioadă
(un număr de ani).
renta viageră, caz în care, pentru primirea unei indemnizaţii de rentă viageră, asiguratul
(sau, în cazul în care avem de-a face cu mai mulţi asiguraţi, cel puţin unul dintre aceştia)
trebuie să fie în viaţă. Asigurarea este încheiată pe „viaţa” asiguratului. O asigurare de
rentă viageră poate fi încheiată şi în favoarea mai multor persoane. În astfel de situaţii, la
moartea unuia dintre asiguraţi, renta viageră se transferă asupra vieţii celuilalt.
ASIGURĂRI DE PERSOANE, ALTELE DECÂT CELE DE VIAŢĂ
Ca încadrare în clasele de asigurări cunoscute, deşi sunt tot asigurări de persoane, ele fac
parte din asigurările non-viaţă, deoarece principalele riscuri acoperite nu se referă la riscul de
deces, ci la riscuri ce creează suferniţe fizice sau de altă natură. Aici sunt incluse: asigurările
medicale, asigurările de accidente, asigurările de călătorie.
ASIGURAREA MEDICALĂ
Este o formă de asigurare destinată acoperirii totale sau parţiale a costurilor de
spitalizare, dacă spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive (de obicei 3 sau 5), a
costurilor tratamentului medical ca rezultat a unei boli sau vătămări corporale în perioada
asigurată sau acoperirea pentru boală sau compensarea veniturilor pe perioada de boală.
Riscul de deces nu este asigurat.
Primele de asigurare sunt diferite pentru bărbaţi şi pentru femei. Ca şi în alte tipuri de
contracte de asigurări de sănătate, se stabileşte o perioadă de aşteptare, numai după expirarea
căreia acoperirea devine efectivă; aceasta poate fi de 3-6 luni.
Costurile acoperite pot fi:
de spitalizare;
de convalescenţă;
de tratament la domiciliu după externare;
indemnizaţie pentru maternitate;
consultaţii la un medic generalist (medic de familie);
8
consultaţii, diagnostic şi/sau taxe la specialişti (radiologie, ecografie, oncologie, etc.);
intervenţii chirurgicale;
servicii private de ambulanţă;
costuri de repatriere;
închirierea unui scaun cu rotile etc.
Nivelul primei de asigurare are în vedere şi categoriile ocupaţionale, datorită riscurilor
diferite.
Sumele asigurate plătite pot îmbrăca următoarele forme:
Sume fixe, forfetare, reprezentând o indemnizaţie pe zi de spitalizare sau sumă fixă
pentru intervenţii chirurgicale;
Compensarea cheltuielilor de spitalizare sub forma unor indemnizaţii pentru servicii de