Article About Caiet de geografie

Born in Istanbul in 1982, Asli ÇAVUSOGLU has been carrying out her studies in Istanbul Platform Centre for Contemporary Arts as a participant in Visitors of Istanbul Program. Trying to investigate the effects of text upon memory, Asli ÇAVUSOGLU has a book printed by BAS, a non-profit institution in Istanbul, under the title of “Takip / Poursuirve.” The project realized in the frame of Backyard Residencies Program at Vector Association, Iasi, is conveying the 2-month period she has had in Romania as a modest tourist in the form of a book, “Caiet de Geografie” a socio-political exploration of the private ways of resenting and responding to cultural differences which resembles a diary. The book that consists of her texts and drawings was exhibited in Gallery Vector only for two hours.

Nascuta la Istanbul în 1982, Asli ÇAVUSOGLU a studiat la Istanbul Platform Centre for Contemporary Arts ca participant în cadrul programului Visitors of Istanbul. Încercând sa investigheze efectele textului asupra memoriei, Asli ÇAVUSOGLU a publicat o carte editata de BAS, o institutie non-profit din Istanbul, intitulata „Takip/Poursuivre”. Proiectul realizat în cadrul Programului Backyard Residencies la Asociatia Vector din Iasi transmite cele doua luni petrecute ca simplu turist în România în forma unei carti „Caiet de Geografie” o explorare socio-politica a modalitatilor private de a resimti si oferi un raspuns diferentelor culturale, ce seamana cu un jurnal. Cartea continând textele si desenele sale a fost expusa la Galeria Vector pentru doar doua ore.

Aslı ÇAVUŞOĞLU

CAIET DE GEOGRAFIE

program of artists' residencies in south-east europe

Born in Istanbul in 1982, Asli ÇAVUSOGLU has been carrying out her studies in Istanbul Platform Centre for Contemporary Arts as a participant in Visitors of Istanbul Program. Trying to investigate the effects of text upon memory, Asli ÇAVUSOGLU has a book printed by BAS, a non-profit institution in Istanbul, under the title of “Takip / Poursuirve.” The project realized in the frame of Backyard Residencies Program at Vector Association, Iasi, is conveying the 2-month period she has had in Romania as a modest tourist in the form of a book, “Caiet de Geografie” a socio-political exploration of the private ways of resenting and responding to cultural differences which resembles a diary. The book that consists of her texts and drawings was exhibited in Gallery Vector only for two hours.

Nascuta la Istanbul în 1982, Asli ÇAVUSOGLU a studiat la Istanbul Platform Centre for Contemporary Arts ca participant în cadrul programului Visitors of Istanbul. Încercând sa investigheze efectele textului asupra memoriei, Asli ÇAVUSOGLU a publicat o carte editata de BAS, o institutie non-profit din Istanbul, intitulata „Takip/Poursuivre”. Proiectul realizat în cadrul Programului Backyard Residencies la Asociatia Vector din Iasi transmite cele doua luni petrecute ca simplu turist în România în forma unei carti „Caiet de Geografie” o explorare socio-politica a modalitatilor private de a resimti si oferi un raspuns diferentelor culturale, ce seamana cu un jurnal. Cartea continând textele si desenele sale a fost expusa la Galeria Vector pentru doar doua ore.

Aslı ÇAVUŞOĞLU

CAIET DE GEOGRAFIE

program of artists' residencies in south-east europe

MODEST NARRATIVES

Realizing Spaces, Placing Spaces

Stepping inside the white space of the gallery, a transient glance notices a row of pocket-books, reminding in format of personal agendas or of commonplace notebooks always on hand for a reporter, waiting in an orderly display on a table. The to-and-fro movement of the crowd and the convivial atmosphere do not pull them out of the tranquillity and silence they surround themselves with, in an exposition device whose force lies in the simplicity of the gesture, allowing the viewer to refocus one's attention toward the mental space inside the act of reading. The initial feel of dealing with a reportage in the form of a traveling diary is emphasized when opening the book. Private notes, short narrative fragments recounting everyday situations and comments upon some adventures during the artist's residency, doubled by minimal drawings of partially recognizable places, outlined like sketches after photographs, all give the contradictory sensation of reading as a violation of an intimacy that is at the same time exposed to public exploration. One quickly realizes that the publishing space is the medium the work settles itself into, through a movement of separating public and private fiction, close to what Maurice Blanchot defined as the inter-textual existence of writing: “the book is without an author, because it writes itself beginning with the speaking disappearance of the author (…) A book is a book to the extent to which it doesn't refer to somebody having made it, as pure of his name and free of the author's existence as it is free of the proper meaning of the one reading it”.

ISTORISIRI MODESTE

Spaţii realizate, spaţii localizate

Intrând în spaţiul alb al galeriei, o privire grăbită remarcă un rând de cărticele de buzunar, reamintind prin format de agendele personale sau de caietele de notiţe aflate întotdeauna la îndemâna unui reporter, ce aşteaptă ordonate pe o masă. Forfota mulţimii şi atmosfera convivială nu le smulg din tăcerea liniştită cu care se înconjoară, într-un dispozitiv de expunere a cărui forţă constă în simplitatea gestului, permiţând reorientarea atenţiei către spaţiul mental conţinut în actul lecturii. Impresia iniţială a reportajului sub forma unui jurnal de călătorie se accentuează atunci când îl deschizi. Însemnări private, scurte fragmente narative relatând situaţii cotidiene şi comentarii pe marginea unor întâmplări petrecute în timpul rezidenţei artistei, dublate de desenele esenţializate ale unor locuri parţial identificabile, creionate în maniera unor schiţe după fotografii, oferă contradictoria senzaţie a lecturii ca violare a intimităţii oferită în acelaşi timp spre explorare publică. Realizezi repede că spaţiul publicării se dovedeşte a fi mediul în care opera se instalează ca mişcare a separării între ficţiunea publică şi cea privată, aproape de ceea ce Maurice Blanchot definea drept existenţa intertextuală a scriiturii: "cartea e fară de autor, deoarece se scrie începând cu dispariţia vorbindă a autorului. (...) Cartea este carte în măsura în care nu trimite la cineva care ar fi făcut-o, la fel de pură de numele lui şi liberă de existenţa lui pe cât e de sensul propriu al celui care o citeste."

MODEST NARRATIVES

Realizing Spaces, Placing Spaces

Stepping inside the white space of the gallery, a transient glance notices a row of pocket-books, reminding in format of personal agendas or of commonplace notebooks always on hand for a reporter, waiting in an orderly display on a table. The to-and-fro movement of the crowd and the convivial atmosphere do not pull them out of the tranquillity and silence they surround themselves with, in an exposition device whose force lies in the simplicity of the gesture, allowing the viewer to refocus one's attention toward the mental space inside the act of reading. The initial feel of dealing with a reportage in the form of a traveling diary is emphasized when opening the book. Private notes, short narrative fragments recounting everyday situations and comments upon some adventures during the artist's residency, doubled by minimal drawings of partially recognizable places, outlined like sketches after photographs, all give the contradictory sensation of reading as a violation of an intimacy that is at the same time exposed to public exploration. One quickly realizes that the publishing space is the medium the work settles itself into, through a movement of separating public and private fiction, close to what Maurice Blanchot defined as the inter-textual existence of writing: “the book is without an author, because it writes itself beginning with the speaking disappearance of the author (…) A book is a book to the extent to which it doesn't refer to somebody having made it, as pure of his name and free of the author's existence as it is free of the proper meaning of the one reading it”.

ISTORISIRI MODESTE

Spaţii realizate, spaţii localizate

Intrând în spaţiul alb al galeriei, o privire grăbită remarcă un rând de cărticele de buzunar, reamintind prin format de agendele personale sau de caietele de notiţe aflate întotdeauna la îndemâna unui reporter, ce aşteaptă ordonate pe o masă. Forfota mulţimii şi atmosfera convivială nu le smulg din tăcerea liniştită cu care se înconjoară, într-un dispozitiv de expunere a cărui forţă constă în simplitatea gestului, permiţând reorientarea atenţiei către spaţiul mental conţinut în actul lecturii. Impresia iniţială a reportajului sub forma unui jurnal de călătorie se accentuează atunci când îl deschizi. Însemnări private, scurte fragmente narative relatând situaţii cotidiene şi comentarii pe marginea unor întâmplări petrecute în timpul rezidenţei artistei, dublate de desenele esenţializate ale unor locuri parţial identificabile, creionate în maniera unor schiţe după fotografii, oferă contradictoria senzaţie a lecturii ca violare a intimităţii oferită în acelaşi timp spre explorare publică. Realizezi repede că spaţiul publicării se dovedeşte a fi mediul în care opera se instalează ca mişcare a separării între ficţiunea publică şi cea privată, aproape de ceea ce Maurice Blanchot definea drept existenţa intertextuală a scriiturii: "cartea e fară de autor, deoarece se scrie începând cu dispariţia vorbindă a autorului. (...) Cartea este carte în măsura în care nu trimite la cineva care ar fi făcut-o, la fel de pură de numele lui şi liberă de existenţa lui pe cât e de sensul propriu al celui care o citeste."

Practices of Reading: Dislocated Prejudices

In this case, writing becomes the space of the Lacanian-like staged encounter between two images: the self-image of the reader, concealing identitary prejudices and unquestioned every-day evidences, and the one the artist reflects through her own perspective upon it, often presented in a short comment. The title suggests that the exhibited object should be seen as a “geography book” notes for an idiosyncratic mapping of the urban space, namely the Romanian one, selectively and partially known through several main cities (Bucharest, Cluj, Brasov, Iasi) and through the ad-hoc “guides” encountered there; at the same time, it also includes annotations for a socio-political topology of the Romanian every-day life. On the grounds of a strictly formal judgment, one could believe it is a conceptual art project where the objective techniques of research and social analysis are replaced by the intimist perspective of radical subjectivity. This is not so remote from the intentions of the project, political in a poetically-discrete manner, by using the itinerant perspective.

The Production of the Real and the Politics of Politeness

The “tourist's” perspective, recently privileged to saturation by projects focusing on analysis and socio-critical documentation, serves here to outline the difference between what we choose to present to the other and the other's image of this image, in other words, between the fictional objectification of a personal perspective in a historical image and the lucid

Practici ale lecturii: prejudecăţi dislocate

Aici, scriitura devine spaţiul întâlnirii, lacanian înscenate, dintre două imagini: imaginea de sine a lectorului, acoperind prejudecăţi identitare şi evidenţe cotidiene nechestionate, şi cea reflectată de artist prin propria sa perspectivă asupra lor, deseori prezentată printr-un scurt comentariu. Indicaţia titlului sugerează că obiectul expus trebuie privit drept un „caiet de geografie” - notiţe de cartografiere idiosincrazică a spaţiului urban, în speţă, a celui românesc, cunoscut parţial şi selectiv prin intermediul câtorva oraşe traversate (Bucureşti, Cluj, Braşov, Iaşi) şi al „ghizilor” întâlniţi ad-hoc; şi simultan, însemnări pentru o topologie socio-politică a cotidianului românesc. Judecând strict formal, s-ar putea crede că este vorba de un proiect de artă conceptuală, în care tehnicile obiective de cercetare şi analiză socială au fost înlocuite de perspectiva intimistă a subiectivităţii radicale. Ceea ce nu este tocmai departe de intenţiile proiectului, politice într-o manieră poetic-discretă, prin utilizarea perspectivei itinerante.

Generarea realului şi politica politeţii

Perspectiva „turistului”, privilegiată recent până la saturaţie de proiectele axate pe analiză şi documentare socio-critică, joacă aici rolul de a evidenţia diferenţa între ceea ce alegem să prezentăm celuilalt şi imaginea celuilalt despre această imagine, altfel spus, dintre ficţionala obiectivizare a unei perspective personale într-o imagine istorică şi lucida sa deconstrucţie prin

Practices of Reading: Dislocated Prejudices

In this case, writing becomes the space of the Lacanian-like staged encounter between two images: the self-image of the reader, concealing identitary prejudices and unquestioned every-day evidences, and the one the artist reflects through her own perspective upon it, often presented in a short comment. The title suggests that the exhibited object should be seen as a “geography book” notes for an idiosyncratic mapping of the urban space, namely the Romanian one, selectively and partially known through several main cities (Bucharest, Cluj, Brasov, Iasi) and through the ad-hoc “guides” encountered there; at the same time, it also includes annotations for a socio-political topology of the Romanian every-day life. On the grounds of a strictly formal judgment, one could believe it is a conceptual art project where the objective techniques of research and social analysis are replaced by the intimist perspective of radical subjectivity. This is not so remote from the intentions of the project, political in a poetically-discrete manner, by using the itinerant perspective.

The Production of the Real and the Politics of Politeness

The “tourist's” perspective, recently privileged to saturation by projects focusing on analysis and socio-critical documentation, serves here to outline the difference between what we choose to present to the other and the other's image of this image, in other words, between the fictional objectification of a personal perspective in a historical image and the lucid

Practici ale lecturii: prejudecăţi dislocate

Aici, scriitura devine spaţiul întâlnirii, lacanian înscenate, dintre două imagini: imaginea de sine a lectorului, acoperind prejudecăţi identitare şi evidenţe cotidiene nechestionate, şi cea reflectată de artist prin propria sa perspectivă asupra lor, deseori prezentată printr-un scurt comentariu. Indicaţia titlului sugerează că obiectul expus trebuie privit drept un „caiet de geografie” - notiţe de cartografiere idiosincrazică a spaţiului urban, în speţă, a celui românesc, cunoscut parţial şi selectiv prin intermediul câtorva oraşe traversate (Bucureşti, Cluj, Braşov, Iaşi) şi al „ghizilor” întâlniţi ad-hoc; şi simultan, însemnări pentru o topologie socio-politică a cotidianului românesc. Judecând strict formal, s-ar putea crede că este vorba de un proiect de artă conceptuală, în care tehnicile obiective de cercetare şi analiză socială au fost înlocuite de perspectiva intimistă a subiectivităţii radicale. Ceea ce nu este tocmai departe de intenţiile proiectului, politice într-o manieră poetic-discretă, prin utilizarea perspectivei itinerante.

Generarea realului şi politica politeţii

Perspectiva „turistului”, privilegiată recent până la saturaţie de proiectele axate pe analiză şi documentare socio-critică, joacă aici rolul de a evidenţia diferenţa între ceea ce alegem să prezentăm celuilalt şi imaginea celuilalt despre această imagine, altfel spus, dintre ficţionala obiectivizare a unei perspective personale într-o imagine istorică şi lucida sa deconstrucţie prin

stranger's “innocent” perspective. Within the proposed Lacanian device, the blind spot of their crossing generates the real. The exchange between the two mutually accepted levels, the “tourists' innocence” toward what he observes and that of “hospitality” built according to the stereotypical image of national identity, is possible by means of the negotiations of elementary politeness. During the (partly fictitious) human encounters narrated, politeness is also the reason for the distance in real time between recording the situation and asserting one's personal opinion of it, withheld at the time, postponed and declared now. For the function of politeness is, etymologically, a political one: negotiating different perspectives - essential to the political and to its social bindings.

Political Fictions

As a political act, therefore, the itinerary of the private journeys subjectively describes unconnected everyday situations, as a reading grid used for the mapped cities. For maps are, themselves, political fictions: conventional signals of territories, a historical stasis in the global project of identitary construction. What is not marked on any existing map, in fact the real focal point of the project, are the cultural differences and especially the behavioural habits. They bear witness to the fictional overlapping between the political and economical identity provided by the conventional, visibly marked borders, and the everyday micro-frontiers, felt only through direct experience, hiding ethnical confusions, cultural vacuums, arbitrary tears in the cloth of human relations and sequelae of historical identity. When reading the book attentively,

intersectiei lor genereaza realul. Schimbul între cele doua registre mutual acceptate, cel al „inocentei turistului” fata de ceea ce observa si cel al „ospitalitatii” construite conform imaginii stereotipizate asupra identitatii nationale este permis de tratativele elementarei politeti. Tot politetea motiveaza la nivelul întâlnirilor umane relatate (partial fictionale) si distanta petrecuta în timp real între înregistrarea situatiei si afirmarea opiniei personale despre aceasta, nemarturisite atunci, amânate si declarate acum. Iar functia politetii este, etimologic, una esentialmente politica: negocierea punctelor de vedere, esenta a politicului, caracteristica liantului sau social.

Fictiuni politice

Ca act politic, asadar, itinerariul calatoriilor private descrie subiectiv situatii cotidiene disparate, propuse ca grila de lectura asupra oraselor cartografiate. Caci hartile sunt ele însele fictiuni politice: semnalizari conventionale ale teritoriilor, o staza istorica în proiectul global de constructie identitara. Ceea ce nu este trecut pe nici o harta existenta, constituind realul punct de focalizare al proiectului, sunt tocmai diferentele culturale si, mai ales, habitudinile comportamentale. Ele marturisesc fictionala suprapunere dintre identitatea politica si economica oferita de granitele conventionale, vizibil semnalate, si micro-frontierele cotidiene, sensibile doar prin experienta directa, care ascund confuzii etnice, lapsusuri culturale, sciziuni arbitrare în stofa relatiilor interumane sau sechele de identitate istorica. Lecturând atent caietul, asisti mai degraba

stranger's “innocent” perspective. Within the proposed Lacanian device, the blind spot of their crossing generates the real. The exchange between the two mutually accepted levels, the “tourists' innocence” toward what he observes and that of “hospitality” built according to the stereotypical image of national identity, is possible by means of the negotiations of elementary politeness. During the (partly fictitious) human encounters narrated, politeness is also the reason for the distance in real time between recording the situation and asserting one's personal opinion of it, withheld at the time, postponed and declared now. For the function of politeness is, etymologically, a political one: negotiating different perspectives - essential to the political and to its social bindings.

Political Fictions

As a political act, therefore, the itinerary of the private journeys subjectively describes unconnected everyday situations, as a reading grid used for the mapped cities. For maps are, themselves, political fictions: conventional signals of territories, a historical stasis in the global project of identitary construction. What is not marked on any existing map, in fact the real focal point of the project, are the cultural differences and especially the behavioural habits. They bear witness to the fictional overlapping between the political and economical identity provided by the conventional, visibly marked borders, and the everyday micro-frontiers, felt only through direct experience, hiding ethnical confusions, cultural vacuums, arbitrary tears in the cloth of human relations and sequelae of historical identity. When reading the book attentively,

intersectiei lor genereaza realul. Schimbul între cele doua registre mutual acceptate, cel al „inocentei turistului” fata de ceea ce observa si cel al „ospitalitatii” construite conform imaginii stereotipizate asupra identitatii nationale este permis de tratativele elementarei politeti. Tot politetea motiveaza la nivelul întâlnirilor umane relatate (partial fictionale) si distanta petrecuta în timp real între înregistrarea situatiei si afirmarea opiniei personale despre aceasta, nemarturisite atunci, amânate si declarate acum. Iar functia politetii este, etimologic, una esentialmente politica: negocierea punctelor de vedere, esenta a politicului, caracteristica liantului sau social.

Fictiuni politice

Ca act politic, asadar, itinerariul calatoriilor private descrie subiectiv situatii cotidiene disparate, propuse ca grila de lectura asupra oraselor cartografiate. Caci hartile sunt ele însele fictiuni politice: semnalizari conventionale ale teritoriilor, o staza istorica în proiectul global de constructie identitara. Ceea ce nu este trecut pe nici o harta existenta, constituind realul punct de focalizare al proiectului, sunt tocmai diferentele culturale si, mai ales, habitudinile comportamentale. Ele marturisesc fictionala suprapunere dintre identitatea politica si economica oferita de granitele conventionale, vizibil semnalate, si micro-frontierele cotidiene, sensibile doar prin experienta directa, care ascund confuzii etnice, lapsusuri culturale, sciziuni arbitrare în stofa relatiilor interumane sau sechele de identitate istorica. Lecturând atent caietul, asisti mai degraba

of an exercise of lucidity performed when faced with an uncertain social and political local condition, which continues to identify itself, surprisingly, with the remains of the communism as the only immutable landmark. A strange museum-like identity tends to erase the visual signs of the present-day socio-economical condition, accidental and contingent, in favour of the ageless historical symbols, relics of the communist times. It is the symptomatic case of "Casa Poporului" (the People's Palace), whose “tourist” identity hides its sinister significance of irrevocable centralized power behind the innocently aesthetised image of an architectonic corpus.

Nationalitarian phantasms

Also memories of communist times are those relating Turkey and Romania: the most accessible “Western” country in the early post-communist years, despite its geographic position, which the mirage of consumerism identified with the Western globalization, thus offering the Romanians a window towards the inaccessible, is located today outside the economical and political space Romania recently joined. But the artist's choice to draw the equally emblematic “Dacia” accompanied by a story reminding of the short cartoons once wrapping the pieces of Turkish “Turbo” chewing-gum uses however the consumerist cliché as a rhetorical questioning of the present-day economical and political condition. Generalising, one could say that the mutual lack of information concerning the two countries and the indifference politely cloaked in the self-sufficiency of the images spread by the media creates typical

continua sa se identifice, surpinzator, cu ramasitele comunismului ca unic punct de reper constant. O stranie identitate muzeala tinde a sterge însemnele vizuale ale conditiei socio-economice actuale, inesentiala si contingenta, în favoarea simbolurilor istorice perene, relicve ale perioadei comuniste. Este cazul simptomatic al Casei Poporului, a carei experienta „turistica” ascunde sinistra sa semnificatie de irevocabilitate a puterii centralizate în imaginea inocent-estetizata a unui corpus arhitectonic.

Fantasme nationalitare

Amintiri ale comunismului sunt si cele care relationeaza astazi Turcia si România: tara „occidentala” cea mai accesibila în perioada imediat post-comunista în ciuda situarii sale geografice, pe care mirajul consumismului o identifica cu globalizarea vestica oferind fereasta catre inaccesiblil, astazi în afara spatiului economic si politic european caruia România îi apartine de curând. Gestul artistei de a desena la fel de emblematica Dacie însotita de istorisirea reamintind imaginile ce însoteau altadata gumele turcesti „Turbo” utilizeaza însa cliseul comunist ca pe o retorica întrebare asupra conditiei economico-politice actuale. Generalizând, s-ar spune ca lipsa reciproca a informatiilor cu privire la cele doua tari si indiferenta politicos mascata în autosuficienta imaginilor mediatizate creeaza aici situatii-tip, în care neîntelegerea devine tocmai originea sensului, relevând dorinta tacita de a a uita contextul local în favoarea noii identitati europene.

of an exercise of lucidity performed when faced with an uncertain social and political local condition, which continues to identify itself, surprisingly, with the remains of the communism as the only immutable landmark. A strange museum-like identity tends to erase the visual signs of the present-day socio-economical condition, accidental and contingent, in favour of the ageless historical symbols, relics of the communist times. It is the symptomatic case of "Casa Poporului" (the People's Palace), whose “tourist” identity hides its sinister significance of irrevocable centralized power behind the innocently aesthetised image of an architectonic corpus.

Nationalitarian phantasms

Also memories of communist times are those relating Turkey and Romania: the most accessible “Western” country in the early post-communist years, despite its geographic position, which the mirage of consumerism identified with the Western globalization, thus offering the Romanians a window towards the inaccessible, is located today outside the economical and political space Romania recently joined. But the artist's choice to draw the equally emblematic “Dacia” accompanied by a story reminding of the short cartoons once wrapping the pieces of Turkish “Turbo” chewing-gum uses however the consumerist cliché as a rhetorical questioning of the present-day economical and political condition. Generalising, one could say that the mutual lack of information concerning the two countries and the indifference politely cloaked in the self-sufficiency of the images spread by the media creates typical

continua sa se identifice, surpinzator, cu ramasitele comunismului ca unic punct de reper constant. O stranie identitate muzeala tinde a sterge însemnele vizuale ale conditiei socio-economice actuale, inesentiala si contingenta, în favoarea simbolurilor istorice perene, relicve ale perioadei comuniste. Este cazul simptomatic al Casei Poporului, a carei experienta „turistica” ascunde sinistra sa semnificatie de irevocabilitate a puterii centralizate în imaginea inocent-estetizata a unui corpus arhitectonic.

Fantasme nationalitare

Amintiri ale comunismului sunt si cele care relationeaza astazi Turcia si România: tara „occidentala” cea mai accesibila în perioada imediat post-comunista în ciuda situarii sale geografice, pe care mirajul consumismului o identifica cu globalizarea vestica oferind fereasta catre inaccesiblil, astazi în afara spatiului economic si politic european caruia România îi apartine de curând. Gestul artistei de a desena la fel de emblematica Dacie însotita de istorisirea reamintind imaginile ce însoteau altadata gumele turcesti „Turbo” utilizeaza însa cliseul comunist ca pe o retorica întrebare asupra conditiei economico-politice actuale. Generalizând, s-ar spune ca lipsa reciproca a informatiilor cu privire la cele doua tari si indiferenta politicos mascata în autosuficienta imaginilor mediatizate creeaza aici situatii-tip, în care neîntelegerea devine tocmai originea sensului, relevând dorinta tacita de a a uita contextul local în favoarea noii identitati europene.

context in favour of the new European identity. Perusing the guide, one can notice that the Romanian specificity seems to result from the lack of specificity of the ethnic identities, remarkable in the ridiculous aesthetic “distinction” of the “stranger”. Although, is the show respect for ethnical identities through their urban enclavisation in typical streets and environments for community socialization anything more than a new convenient fable of neo-capitalist consumerism? Doesn't it conceal the indifference toward their real condition behind the exotic tourist's perspective on new McDonald's, as virtual as the cloned identities of the American corporation, ideologically wrapped in a grotesque mutilation of the post-colonial speech

The Lesson of Short Stories

Not long ago, Zygmunt Bauman described the schizoid identity of the postmodern individual by using the opposition of two metaphors: “the tourist”, who, although mobile, spends a (de)lineated time between given destinations, crossing spaces in a permanently a-topical condition, and “the vagabond”, sharing the romantic fantasy of a “homeland” and the constant yearning for settlement. Any individual who spends time in a place as an indefinite crossing of spaces is a tourist. Lacking a present, the tourist superficially records the visual dynamics at the level of the “skin” made of already proposed urban images, of routes marked with the milestones of predetermined objectives. And any nomad whose relation to the visual space is essentially “hypodermic”, aimless and invisible, is a vagabond.

Urmărind ghidul, constaţi că specificul românesc pare a se constitui din lipsa de specificitate a identităţilor etnice, remarcabilă în ridicola „distincţie” estetică a „străinului”. Este însă manifestarea respectului pentru identităţile etnice prin enclavizarea lor urbană în tipice străzi şi ambienturi pentru socializare comunitară mai mult decât o altă ficţiune comodă a consumismului neo-capitalist? Nu maschează ea oare indiferenţa faţă de condiţia lor reală în exotica perspectivă turistică asupra unor noi Mc Donald's, la fel de virtuale ca şi identităţile clonate ale corporaţiei americane, ambalate ideologic într-o caricaturală estropiere a discursului postcolonial?

Lecţia micilor istorisiri

Zygmunt Bauman descria nu de mult identitatea schizoidă a individului postmodern prin opoziţia a două metafore: cea a turistului, care, deşi mobil, parcurge un timp (de)limitat între destinaţii date, traversând spaţiile într-o condiţie atopică, şi cea a “vagabondului”, împărtăşind fantasma romantică a noţiunii de “patrie” şi dorinţa constantă a localizării. Turist este orice individ care-şi petrece timpul într-un loc ca pe o indefinită traversare a spaţiului. Lipsit de prezent, înregistrează superficial dinamica sa vizuală la nivelul “epidermei” imaginilor urbane deja propuse, al traseelor jalonate cu obiective prestabilite. Iar vagabond, orice nomad a cărui raport cu spaţiul vizual este unul eminamente “subcutanat”, lipsit de ţintă şi invizibil.

context in favour of the new European identity. Perusing the guide, one can notice that the Romanian specificity seems to result from the lack of specificity of the ethnic identities, remarkable in the ridiculous aesthetic “distinction” of the “stranger”. Although, is the show respect for ethnical identities through their urban enclavisation in typical streets and environments for community socialization anything more than a new convenient fable of neo-capitalist consumerism? Doesn't it conceal the indifference toward their real condition behind the exotic tourist's perspective on new McDonald's, as virtual as the cloned identities of the American corporation, ideologically wrapped in a grotesque mutilation of the post-colonial speech

The Lesson of Short Stories

Not long ago, Zygmunt Bauman described the schizoid identity of the postmodern individual by using the opposition of two metaphors: “the tourist”, who, although mobile, spends a (de)lineated time between given destinations, crossing spaces in a permanently a-topical condition, and “the vagabond”, sharing the romantic fantasy of a “homeland” and the constant yearning for settlement. Any individual who spends time in a place as an indefinite crossing of spaces is a tourist. Lacking a present, the tourist superficially records the visual dynamics at the level of the “skin” made of already proposed urban images, of routes marked with the milestones of predetermined objectives. And any nomad whose relation to the visual space is essentially “hypodermic”, aimless and invisible, is a vagabond.

Urmărind ghidul, constaţi că specificul românesc pare a se constitui din lipsa de specificitate a identităţilor etnice, remarcabilă în ridicola „distincţie” estetică a „străinului”. Este însă manifestarea respectului pentru identităţile etnice prin enclavizarea lor urbană în tipice străzi şi ambienturi pentru socializare comunitară mai mult decât o altă ficţiune comodă a consumismului neo-capitalist? Nu maschează ea oare indiferenţa faţă de condiţia lor reală în exotica perspectivă turistică asupra unor noi Mc Donald's, la fel de virtuale ca şi identităţile clonate ale corporaţiei americane, ambalate ideologic într-o caricaturală estropiere a discursului postcolonial?

Lecţia micilor istorisiri

Zygmunt Bauman descria nu de mult identitatea schizoidă a individului postmodern prin opoziţia a două metafore: cea a turistului, care, deşi mobil, parcurge un timp (de)limitat între destinaţii date, traversând spaţiile într-o condiţie atopică, şi cea a “vagabondului”, împărtăşind fantasma romantică a noţiunii de “patrie” şi dorinţa constantă a localizării. Turist este orice individ care-şi petrece timpul într-un loc ca pe o indefinită traversare a spaţiului. Lipsit de prezent, înregistrează superficial dinamica sa vizuală la nivelul “epidermei” imaginilor urbane deja propuse, al traseelor jalonate cu obiective prestabilite. Iar vagabond, orice nomad a cărui raport cu spaţiul vizual este unul eminamente “subcutanat”, lipsit de ţintă şi invizibil.

In this context, the breviary of politics offered by Asli Cavusoglu to the global citizen in the guise of elementary lessons of geography for the use of tourists is truly useful. When the “grand narratives” cease to write history on the political and economic maps studied in school, the topology of everyday life, written at a slow pace through a fragmentary and subjective selection, remains the only choice for exercising the crossing of urban frontiers. In this image-game constantly producing the authoritarian force of the real, the border and the territory themselves become again what they actually are: purely conceptual spaces, uncertain focal points for the perceptual differences between the media and the private mental frames. In their oscillation when facing the immediate experience, the global citizen builds by reduction his/her convenient certitudes about the present.

Cristian NAE

În acest context, breviarul de politică oferit de Asli Cavusoglu cetăţeanului global în elementare “lecţii de geografie” pentru uz turistic este realmente util. Când “metanaraţiunile” încetează a mai scrie istoria pe hărţile politice şi economice învăţate la şcoală, topologia cotidianului, scrisă la pas printr-o fragmentară şi subiectivă selecţie rămâne singura opţiune de a exersa traversarea frontierelor urbane. În acest joc de imagini ce produce constant forţa autoritară a realului, graniţa şi teritoriul redevin ele însele cele ce sunt în fapt: spaţii pur conceptuale, puncte incerte de focalizare a diferenţelor de percepţie între cadrele mentale private şi cele mediatice. În oscilaţia acestora în faţa experienţei directe, cetăţeanul global îşi construieşte prin reducţie comodele certitudini despre prezent.

Cristian NAE

In this context, the breviary of politics offered by Asli Cavusoglu to the global citizen in the guise of elementary lessons of geography for the use of tourists is truly useful. When the “grand narratives” cease to write history on the political and economic maps studied in school, the topology of everyday life, written at a slow pace through a fragmentary and subjective selection, remains the only choice for exercising the crossing of urban frontiers. In this image-game constantly producing the authoritarian force of the real, the border and the territory themselves become again what they actually are: purely conceptual spaces, uncertain focal points for the perceptual differences between the media and the private mental frames. In their oscillation when facing the immediate experience, the global citizen builds by reduction his/her convenient certitudes about the present.

Cristian NAE

În acest context, breviarul de politică oferit de Asli Cavusoglu cetăţeanului global în elementare “lecţii de geografie” pentru uz turistic este realmente util. Când “metanaraţiunile” încetează a mai scrie istoria pe hărţile politice şi economice învăţate la şcoală, topologia cotidianului, scrisă la pas printr-o fragmentară şi subiectivă selecţie rămâne singura opţiune de a exersa traversarea frontierelor urbane. În acest joc de imagini ce produce constant forţa autoritară a realului, graniţa şi teritoriul redevin ele însele cele ce sunt în fapt: spaţii pur conceptuale, puncte incerte de focalizare a diferenţelor de percepţie între cadrele mentale private şi cele mediatice. În oscilaţia acestora în faţa experienţei directe, cetăţeanul global îşi construieşte prin reducţie comodele certitudini despre prezent.

Cristian NAE