Annabel Jones Porumbita

7/18/2019 Annabel Jones Porumbita

http://slidepdf.com/reader/full/annabel-jones-porumbita 1/156

ANNABEL JONES

Porumbi]a

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deILEANA DINU

ALCRISRomance



Capitolul 1

Nu stabiliser` o or` la care s` fie a[teptat` la gar`, a[a c` Jane cobor\ pe peron din trenul care-i umpluse costumul dec`l`torie de cenu[` [i praf [i privi \n dreapta [i-n stânga. Un

port`rel o ajut` s`-[i ia bagajul de mân`, apoi valiza mare [igrea. Dup` ce [uier` lung [i ie[ir` scântei de la locomotiv`,trenul plec` mai departe.

– Nu v` a[teapt` nimeni, miss? – Nu, a[ avea nevoie de o tr`sur`, dac` se poate. Dar

deocamdat` a[ putea l`sa undeva bagajul? – L`sa]i-l \n grija mea, miss. Ve]i fi, a[adar, guvernant` la

Dower House? – Da, am solicitat acest post, r`spunse Jane stingherit`. – Au mai venit [i alte domni[oare, preg`tite s` r`mân`,

dar au f`cut cale \ntoars` pentru c` nu erau ce trebuia. Au fostdesigur r`spl`tite cu cheltuiala de drum; \n`l]imea sa este ofemeie bun` la suflet. Cu toate astea, nici una n-a r`mas mai

mult de o lun`.



Ea ar fi vrut s` \ntrebe dac` slujba aceea era atât de greadar n-o f`cu, nu se c`dea. Omul o conduse pe o alee.

– Doamna cea tân`r` este foarte frumoas` [i are un glasmieros, dar este intransigent`. Mama dânsei este mai u[or deconvins. Dup` p`rerea mea, alegeau \ntotdeauna cele maiurâte [i mai b`trâne guvernante: cred c` era alegerea lui missFerris, care-[i vâr` nasul peste tot. Iar acum ai sosit dumneata

tân`r` [i frumoas`, cred c` vei fi pe placul doamnei celeitinere.Omul o conduse spre locul \n care a[tepta o tr`sur`, \i

d`du adresa vizitiului [i o privi lung. – Cred c` e[ti prea dr`gu]`, miss, pentru slujba asta, cu

toate c` te \mbraci prea sobru. Omul \nchise portieratr`surii.

}ine-te tare, domni[oar`! O s` reu[e[ti pân` la urm`! Jane se trezi singur` \n tr`sura \ntunecoas`: era soare,

pomii erau \nfrunzi]i, câmpiile str`luceau \n soare, ap`ruser`florile de prim`var`. Un domn \[i scosese la plimbare un câinecam urât, cu ni[te urechi ciudate, probabil tìate dup` moda

vremii. Pe drum sesiz` un tablou \nduio[`tor \n care un b`rbats`ruta mâna unei domni[oare blonde de care p`rea\ndr`gostit; o caret` trecu pe lâng` ei, tras` de doi cai frumo[i.

Era o lume str`lucitoare afar`, iar ea era \nchis` \n aceast`\nchisoare temporar`, aflat` pe drum spre o alta \n care culmea,\[i dorea s` r`mân`! Intra \n slujba unei familii bogate.

|n ultimii [apte ani via]a fusese dur` pentru ea al`turi dem`tu[a ei b`trân`, dar tot nu fusese o via]` de servitoare ca

cea care i se oferise acum.

6 ANNABEL JONES



– Sunte]i noua guvernant`, miss? o \ntrebase hamalul dela gar`. O considerase prea frumoas` pentru slujba pe care osolicita de[i o g`sea \mbr`cat` foarte decent, mult preadecent, dup` cum se exprimase. Iar ea se rug` Domnului s`poat` primi aceast` slujb`. Dac` avea noroc ruga ei va fiascultat`. Hamalul de la gara Robinstown era convins c` ea vareu[i.

***

Oricine sosea pe poarta din fa]` trebuia s` fie o miss sauo lady, se gândi Jane. Iar ea, care sosea cu o tr`sur` de pia]`,era o simpl` persoan`.

– A sosit tân`ra persoan`, milady! anun]` majordomul cu

peruc` alb` [i pantaloni ro[ii de catifea, deschizându-i u[a.O persoan` slab` ap`ru la cap`tul holului; era \mbr`cat`

\n catifea [i dantele. Ap`ru [i a doua, tot \nalt`, o figur`comun`, dar \mbr`cat` mai frumos.

– Sunte]i noua guvernant`, Jane Bird? – Da, am solicitat acest post, dar nu [tiu dac` voi fi

acceptat`, zise Jane f`când o plec`ciune. – Ei, poate de data asta...Poate! Acest cuvânt care nu-i d`dea nici cea mai mic`

certitudine venea dup` ani lungi de suferin]` al`turi dem`tu[a Philips. Se afla \nc` sub influen]a acesteia, avea p`rulstrâns con[tiincios la spate ca o [col`ri]`, f`r` nici o podoab`;se afla acum nici ea nu [tia unde, doar cu cerul deasupra

capului, singur`.

PORUMBI}A 7



– Sper c` voi corespunde, doamn`. Nu putea adùga c`hamalul de la gar` a[a considerase.

– Lady va decide asta, zise cea care o \ntâmpinase [i careo prezent` formal: miss Jane Bird. Vara mea, lady Mellowes,

v`duv`. V`duv`? se mir` Jane, dar apoi \[i aminti c` scrisorile care

f`ceau referire fuseser` semnate de o oarecare miss HannahFerris. Aceast` tân`r` doamn` din fa]a ei era v`duv`?

Da, era v`duva lui sir Randall Mellowes de la casa deRobinsford, care, neavând nici un fiu, fusese urmat de fratelemai tân`r.

Iar doamna din fa]a lui Jane se m`ritase foarte tân`r`,probabil.

Doamna spuse cu blânde]e:

– Miss Bird, ai f`cut un drum foarte lung [i obositor dela Londra. Noi am trimis pe cineva s` te a[tepte la trenul dediminea]`. Cred c` este bine s` bei un ceai [i apoi vomdiscuta. Hannah, vrei s` suni s` aduc` ceaiul?

Vara doamnei, Hannah, sun` cam f`r` \ndemânareclopo]elul, vorbind despre ea de parc` n-ar fi fost de fa]`.

– E mult prea tân`r` pentru postul `sta, te-am prevenit.

{i prea dr`gu]`, mai adùg` femeia. – Am vrut pe cineva care s` fie atât companioan` cât [iintructoare. Cerem cam mult de la dumneata, miss Bird, zise

v`duva ridicând din umeri cu un gest simpatic. M` tem c` te vei confrunta cu un copil destul de dificil.

– Miss Bird, nu ai deloc experien]`? o \ntreb` Hannah,invitând-o s` ia loc la mas`. Parc` spuneai c` ai fost

\nso]itoarea unei m`tu[i b`trâne, nu?

8 ANNABEL JONES



– Exact. M`tu[a a murit cu câteva s`pt`mâni \n urm`.Dar dup` cum v-am mai spus, ea mai avea o mul]ime denepo]i [i nepoate de a c`ror educa]ie m-am ocupat. Iar din câtam \n]eles, instruirea pe care o voi acorda copilei va consta \nmare din muzic` [i desen, se adres` ea direct v`duvei.

– Desigur, broderie, conversa]ie \n limba francez` [ilectur` din clasici, adùg` miss Hannah. Apoi o \ntreb`

privind-o de sus: dac` ai avut grij` de m`tu[a b`trân`,\nseamn` c` ai o calificare suplimentar`. Ar mai trebui ore demuzic` [i desen.

– Tat`l meu a fost un om bogat [i cult, doamn`. Dar dinnefericire [i-a pierdut averea, iar eu [i mama am trìt perioadede frustr`ri. Nu puteam face altceva decât s` stau al`turi demama, s`-i fiu sprijin pân` la moarte. Dar \n timpul acesta

mi-am des`vâr[it educa]ia [i am pus \n practic` ce am \nv`]at. – Vorbind despre practic`, zise lady Mellows, un element

foarte important al muncii tale va fi conversa]ia \n limbafrancez`, dup` cum a spus vara mea. Lucru pe care eu nu-lconsider necesar, adùg` ea cu un surâs greu de interpretatatunci pentru Jane.

– Sper c` m` voi descurca bine, zise Jane r`spunzând totcu un surâs. |n orice limb`.

– Nu [tiu cum se descurc` Arabella din acest punct de vedere, zise lady Mellowes cu gândul \n alt` parte. Sper c` veireu[i s` i te impui, miss!

Tr`sura o a[tepta afar` pentru cazul \n care ar fi trebuits` se \ntoarc` la gar` fiind considerat` necorespunz`toare de

familie. Speran]a \nflori \n inima lui Jane. Dac` o angajau

PORUMBI}A 9



guvernant` \n aceast` cas` frumoas`, elegant`, cu o st`pân`tân`r` [i binevoitoare, era tot ce-[i putea dori. {i avea unsingur copil de educat [i nu o mul]ime de pu[ti obraznici. A[ac` spuse plin` de speran]`: |n`l]imea voastr` consider` c`....

– Po]i da drumul tr`surii, zise lady Mellowes, cu acela[izâmbet pl`cut.

Hannah se ridic` imediat [i ordon` servitorilor:

– Da]i drumul tr`surii cu care a venit guvernanta. – Vrei s` pl`te[ti birjarul, James, te rog, se adres` lady Mellows cu stilul ei atât de pl`cut majordomului. Iar apoi i seadres` lui Jane: bagajul?

– L-am l`sat la gar`, doamn`. Nu mi s-a p`rut normals`-l aduc aici pentru c` nu eram sigur` c` voi fi angajat`.

– Bine, ne vom ocupa noi de aceast` problem`. James \l

va aduce. Apoi i se adres` din nou lui Jane: nu vei regreta,miss Bird. Desigur, eu consider c` fiica mea nu este perfect`,dar are o personalitate foarte puternic`.

Jane \[i aminti de mul]imea de copii de care se ocupase\n casa m`tu[ii.

– Sunt obi[nuit` cu tinerii de ambe sexe, r`spunse ea\ncrez`toare. Nici bìe]ii nu mi-au dat de furc`.

– Tocmai asta este problema, zise lady Mellowes, bìe]ii. – Bìe]ii? repet` Jane un pic uimit`. – Vei vedea [i singur`!Deodat`, se auzi un zgomot venind undeva dintr-o curte

interioar` pe care Jane \l identific` drept unul f`cut de cizmecu pinteni pe marmura holului, apoi u[a se d`du brusc de

perete [i o voce spuse cam tare [i dur, ce-i drept:

10 ANNABEL JONES



– Am v`zut o tr`sur` plecând. Nici asta n-a fost bun`?Foarte bine!

– Din contr`, miss Bird este aici! zise lady Mellowes,prezentând-o pe fiica sa.

Fata cu costum de c`l`rie din catifea, cu p`rul castaniuro[cat din care-i sc`paser` câteva [uvi]e, cu frumo[i ochialba[tri, plin` de entuziasm, de via]`, cea pe care o adora toat`casa se prezent`: se numea Arabella, c`reia toat` lumea \ispunea Adorabella. Eleva lui Jane.

Fata se opri dup` ce p`trunse câ]iva pa[i [i spuse: – Tu? E[ti noua guvernant`? – Ciudat! exclam` Hannah, spui asta de parc` ai

cunoa[te-o pe miss Bird!Ochii fetei aveau cea mai frumoas` culoare: nu cea a

cerului limpede f`r` nici un nor ci a apei adânci carecontrastau cu p`rul castaniu-ro[cat. – N-am v`zut-o pân` acum. De unde ai scos asta,

Hannah? Nici ea nu m-a v`zut vreodat`. Nu-i a[a, miss? Adorabella o privea cu ochii ei frumo[i, pu]in \mbujorat`,

cu figura care amintea de a unei pisicu]e \mbufnate. O studiepe tân`ra din fa]a ei; observ` c` era palid`, avea ochi frumo[i

de culoarea castanei sau poate a mierii, p`rul piept`nat \ngrijitspre spate, era o apari]ie plin` de calm.Oare este bine s` \ncep munca aici cu o minciun`? se

\ntreb` Jane. Apoi spuse cu voce tare: – Poate c` nu m-a]i v`zut, dar eu am trecut pe lâng` miss

Mellowes cu tr`sura, pe când c`l`rea.Ochii aceia alba[tri \[i schimbar` expresia, parc` se

\mblânzir`:

PORUMBI}A 11



– Dac` vei fi guvernanta mea, zise ea repede, ar fi bines` vii cu mine s`-]i ar`t camera ta.

Veri[oara Hannah se ridic`. – Pot face eu acest oficiu, Arabella. Jane ezit` o clip`. – Vrea s` [tie cu cine c`l`ream, zise Arabella sup`rat`.

Eram singur`? Cine era cu mine? Era tân`r [i blond? C`l`rea

prea aproape de mine? Pe unde c`l`ream? Privind-o pe Janefata i se adres` lui Hannah: nu puteam c`l`ri singur`, sigur càm fost cu cineva.

– Da, miss Mellowes era \nso]it`, zise Jane, dar n-am v`zut cine era \nso]itorul, nici m`car cum ar`ta. Cât desprezona \n care se aflau, mi-ar fi cam greu s-o precizez pentru c`nu cunosc locurile. {i m`rturisesc c`, de fapt, n-am acordat

prea mare aten]ie persoanelor pe care le-am v`zut fiindpreocupat` de locul \n care urma s` lucrez, de slujba mea...De fapt nu m` prea pricep la cai: m-ai putea \nv`]a câte ceva?i se adres` ea Arabellei.

– Bine, veri[oar` Hannah, dac` vrei s-o conduci tu, e[tiinvitata mea, zise Arabella dup` care se \ndrept` spre locul \ncare se afla lady Mellowes. Ce faci mam`? Plictisit` [i singur`ca de obicei?

– Eram aici cu veri[oara Hannah, r`spunse lady Mellowes.

– Erai a[adar cum am spus eu: singur` [i plictisit`, insist` Adorabella.

Hannah o conduse pe Jane pe un coridor lung cu

marmur` maro, apoi urcar` o scar` la etajul doi:

12 ANNABEL JONES



– Obraznic` este fata asta! se plânse Hannah. Mama ei \ipermite cam multe! Este prea libertin` \n exprimare [i \n toatecele.

– Cred c` lady Mellowes \[i iube[te foarte mult fiica,zise Jane, apoi o \ntreb`: scuza]i-m`, dar nu v-am re]inutnumele.

– Nu l-ai re]inut pentru c` nu ]i-am fost prezentat`, zise

Hannah. Nu ocup un loc atât de important \ncât s` seoboseasc` cineva s` m` prezinte. – Cred c` lady Mellowes a fost pu]in emo]ionat`, aceasta

este explica]ia, zise Jane. – Crezi? Nu s-ar fi \ntâmplat asta dac` a[ fi fost o doamn`

de mare importan]`. Sunt doar vara r`posatului sir RandallMellowes. Se oprir` s` se odihneasc` pentru c` urcaser` cam

multe trepte: numele meu este Ferris, miss Hannah Ferris.S` fi avut vreo treizeci [i cinci de ani? Era destul de \nalt`,

zvelt`, cu talia sub]ire, cu un chip pl`cut. Avea tenul m`sliniup`rul aproape negru, era \mbr`cat` \ngrijit; ochii \i erau foartefrumo[i, doar nasul era un pic cam mare [i cârn, ceea ce stricaarmonia chipului, care altfel ar fi fost foarte frumos.

Jane se gândi c` femeia era ca un fruct pârguit, mai precisca o par` pe care atunci când o tai o g`se[ti cu miezulmaroniu. De fapt, toat` fiin]a ei se asem`na cu o par`: pieptulbine conturat, [oldurile generoase.

Hannah spuse cu oarecare dispre]: – Ai \n]elesc cumva care este rolul meu aici? – Sunte]i veri[oara ladyei Mellowes [i companioana ei.

Hannah Ferris p`ru c` se \mblânze[te \n clipa aceea.

PORUMBI}A 13



– Bine, s` zicem c` ai \n]eles corect pozi]ia mea \n aceast`cas`. Fac parte din familie dar dintr-o ramur` sc`p`tat`. Cândau murit p`rin]ii mei, cam \n acela[i timp cu sir Randall, iar lady a noastr` a fost obligat` s` se mute aici de la castel, am

venit s`-i ]in companie [i n-am mai plecat. Asta a fost cu zeceani \n urm`; Arabella avea pe atunci [apte ani.

– Lady Mellowes pare o doamn` foarte blând` [i bun`,

zise Jane dup` ce-[i trase sufletul. – Este bun` [i blând`, e adev`rat, dar lipsit` de sim]

practic. {i mai ales o stric` pe aceast` copil`, r`sf`]ând-o preamult. Sper c` vei fi mai ferm` ca ea. Apoi, dup` ce deschise ou[` [i o l`s` pe Jane s` intre adùg`; cu toate c` e[ti preatân`r` pentru a te impune, mai zise miss Ferris.

***

Camera guvernantei era frumos decorat` cu draperii\nflorate, tapet asortat, un mic birou.

– Alc`tuirea casei n-a permis un salon separat, a[a c` amtranformat fosta camer` a Dorabellei dotând-o cu tot

necesarul pentru a v` putea ]ine chiar [i aici lec]iile. Ea aredesigur, un apartament cu budoar.

– Mi se pare foarte frumoas`, zise Jane privind \n jur. Dar tân`ra nu se nume[te Arabella?

– Desigur acesta este numele ei, dar admiratoriiobi[nuiesc s`-i spun` Adorabella, nume pe care noi \l

prescurt`m uneori [i ajungem la tot felul de diminutive. Fata

14 ANNABEL JONES



a fost botezat` de v`rul ei Dominic, al c`rui tat` a mo[tenittotul aici. Era un pu[ti pe vremea aceea, dar a pl`cut-oimediat. {i ast`zi este la fel de \ndr`gostit.

– {i Arabella? R`spunde sentimentelor lui? \ntreb` Janeamintindu-[i o scen` recent` observat` când trecuse cutr`sura: Arabella c`l`rea \mpreun` cu un tân`r \nalt, apoidesc`lecaser` iar el \i s`rutase \ncheietura mâinii privind-o

lung. – Nu, nu are nici un gând \n ce-l prive[te, zise miss

Ferris.Deodat` se auzir` ni[te zgomote pe sc`ri [i ea se \ndrept`

repede spre u[`. – }i-a sosit bagajul, miss, te las s` despachetezi. |n seara

asta vei cina cu lady Mellowes [i cu mine, desigur.Miss Ferris deveni dintr-o dat` foarte plin` deimportan]`, dând ordine celor care aduceau cuf`rul lui Jane.

– James se va ocupa de toate, mai zise ea, apoi plec`. Jane r`mase cu un sentiment foarte ciudat. Discutase cu

o femeie care, \n alte condi]ii ar fi fost bun` [i pl`cut`, dar faptul c` era nem`ritat` [i f`r` avere o \nrìse, probabil. Se

gândi ca va trebui s` aib` mare grij` ca femeia asta s` nu-idevin` vreodat` du[manc`.

Termin` de aranjat lucrurile pe care le scosese din cuf`r [i-[i schimb` costumul de c`l`torie cu o rochie pe care [i-ocump`rase special pentru slujba de aici. Era o rochie de nasulunei guvernante, dintr-o m`tase apropiat` de culoarea p`rului

ei, cu o garnitur` argintie care parc` o mai colora pu]in. Se

PORUMBI}A 15



privi \n oglind`; avea ochii mari, gri-cenu[ii, care uneorip`reau castanii, tenul foarte alb, a[a c` griul i se potrivea. Dar pentru cine se \mbr`ca, de fapt? Cine s-ar uita la o umil`guvernant` care \n prima sear` avea permisiunea de a cina cucele dou` doamne [i desigur cu miss Ferris?

Probabil atunci când vor avea musafiri \i vor trimite tavacu mâncare \n camer`.

Nu va mai avea rost atunci s` se schimbe nici m`car curochia asta. {i \n cele din urm` va veni [i ziua când Arabbelase va decide la unul din adoratorii ei– Jane \[i aminti figuraaceea care s`ruta \ncheietura Arabellei –, iar atunci ea,insipida Jane, va fi pus` iar pe drumuri, va poposi apoi \ntr-oalt` camer`... [i tot a[a.

Se gândi la miss Ferris care avea \n jur de treizeci de ani

[i era nem`ritat`. La ce mai putea spera o femeie \n lumea astadac` nu la o c`s`torie? Un so] [i copii pe care s`-i iubeasc`, decare s` fie iubit`.

Probabil biata miss Ferris se tr`gea dintr-o ramur`s`r`cit` a familiei acesteia nobile [i fusese con[tient` desitua]ia ei, cùtând o situa]ie care s` n-o umileasc` prea tare.

Eu cel pu]in nu am astfel de complica]ii, \[i spuse Jane.Pot lua [i un servitor, c`ci alt b`rbat nu cred c` s-ar uita lamine. Sau poate c` situa]ia mea este la fel de grea ca a lui missFerris. Aceasta nu s-ar putea m`rita cu un aristocrat, tot a[acum nici eu nu m-a[ m`rita cu un servitor, conchise ea cuam`r`ciune.

F`r` s` vrea, gândul \i zbur` din nou la b`rbatul acela

\nalt care se aplecase s` s`rute mâna Arabellei, la statura lui

16 ANNABEL JONES



impozant`, la modul elegant \n care ]inuse \n palmele salepentru o clip` mâna Arabellei, apoi chipul lui pl`cut \i ap`ru\n fa]a ochilor tot f`r` s` [tie de ce.

Auzi o b`taie \n u[` care o readuse la realitate.|mbr`cat` \ntr-o rochie alb` de muselin`, Adorabella o

privea cu ochii ei mari. Jane se ridic`.

– Te rog, intr`.Fata intr`. Era frumos piept`nat` acum, p`rul castaniu

ro[cat \i era strâns \n vârful capului, iar câteva [uvi]e fuseser`l`sate liber peste urechi. De cum intr`, Arabella se [i a[ez` f`rà mai a[tepta invita]ie.

– De ce se \mbrac` toate guvernantele la fel, \n rochii

lipsite de culoare? \ntreb` ea, apoi realiz` c` f`cuse o gaf` [iduse mâna la gur`, cu ochii continuând s` râd`, ar`tând acumla fel de frumo[i ca ai mamei ei. Chiar c` ar`]i ca o pas`re, cum]i-e numele, mai precis ca o porumbi]` mare, dar una careradiaz` bun`tate [i blânde]e!

– Guvernantele trebuie s` arate astfel! r`spunse Jane. Vatrebui s` fac ceva legat de ceea ce transmit, a[ vrea de fapt s`

transmit numai bucurie celor din jur. – Consider` c` ai \nceput cu mine, o opri Arabella, te-ai

descurcat destul de bine la interogatoriul luat de Hannah. Jane o privi lung. – Nu mi-a pl`cut s`-mi \ncep slujba aici cu o minciun`. – Minciuna a fost par]ial`... oricum \]i mul]umesc, zise

Arabella.

PORUMBI}A 17



– N-am vrut s`-]i fac probleme pentru c` nici nu [tiu dece natur` ar fi fost ele, \ncepu Jane. Nu [tiu ce \nseamn` rùl\n cazul tù.

– Este foarte simplu! Mi s-a spus ce nu am voie s` fac;cum dep`[esc indica]iile, am trecut deja \n zona „rùlui“. Defapt eu nu accept s` fiu controlat`, i-am spus-o mamei.

– Ai prefera s` fii sf`tuit`?

– Poate c` da. Dar ce este rù c` l-am \ntâlnit pe domnulHavering, pe când c`l`ream? – Tu trebuie s`-mi spui, zise Jane, de ce n-ar trebui s`-l

\ntâlne[ti. – Pentru c` vor s` m` m`rite cu lordul Brunel, asta este,

izbucni Adorabella. Acest lord Brunel a pus st`pânire pe totp`mântul nostru, sau m` rog, pe o mare parte din el. L-a

câ[tigat la jocul de c`r]i de la tata. L-am putea r`scump`ra, dar Brunel nu vrea s`-l vând`.

Dar dac` m-a[ m`rita cu el, ambele mo[ii s-ar reuni dinnou. Astfel, trebuie s` fiu sacrificat`, s` m` m`rit cu creaturaaia care are un picior de lemn.

– Picior de lemn! exclam` Jane, \ngrozit`. – |]i \nchipui ce ridicol ar fi! M`ritat` cu un v`duv cu un

picior de lemn! Este mai b`trân [i decât mama!O, biata copil`, se gândi Jane. Dar oare era bine s`-i

asculte aceste confiden]e? – Dar lordul Brunel vrea s` se \nsoare? Chiar dac` este

v`duv... – Este v`duv de zece ani, a[a c` nu mai ]ine doliu, dac`

la asta te referi. Dup` ce i-a murit nevasta a fost plecat \n

18 ANNABEL JONES



PORUMBI}A 19

strìn`tate [i nu l-am v`zut prea des. Oricum, se va \nsura cumine. Nu c` [i-ar dori el asta [i nici nu cred c` [tie ce i se punela cale. Dar familia mea, mai ales unchiul, insist` foarte tarepentru c` vrea p`mântul \napoi. Desigur, mama se va\mpotrivi formal, iar veri[oara Hannah...

– Iar domnul Haverick st` \n calea c`s`toriei tale culordul Brunel, nu? Dar de fapt, bietul lord nici nu [tie ce se

pune la cale... – Vezi tu... nu este singura obiec]ie \mpotriva domnuluiHaverick. Arabella l`s` privirea \n jos apoi spuse pe jum`tateglumind: domnul Haverick este un crai, dar eu \l iubesc lanebunie.

Dup` ce afl` aceast` veste, Jane \ncerc` s`-[ireaminteasc` acel b`rbat impun`tor, aplecat asupra mâinii

Arabellei. Era un crai, dup` cum spunea chiar Arabella. Cutoate acestea, \l iubea la nebunie!



Capitolul 2

Se auzi b`taia unui gong, de undeva dintr-un hol dededesubt [i Arabella s`ri \n picioare.

– S` mergem la mas`! Apoi o lu` de mân` pe Jane [i o

trase dup` ea, spunându-i: nici o vorb` despre ce ai aflat! ziseea zâmbindu-i conspirativ.

La mas` avu surpriza s` constate c` aveau un musafir. – V`rul tù, Dominic, a trecut pe aici cu un mesaj din

partea celor de la castel, zise lady Mellowes studiindu-[i fiica,\mbr`cat` \ntr-o rochie verde de tafta. L-am rugat s` r`mân` lamas`.

I-l prezent` apoi lui Jane: nepotul meu, DominicMellowes, miss Bird care va locui cu noi.

– Este noua guvernant`, adùg` Hannah Ferris, pentruca tân`rul s` \n]eleag` bine situa]ia.

Era un tân`r \nalt, cu p`rul ondulat, castaniu-\nchis, cutr`s`turi frumoase [i ochi c`prui la fel de frumo[i, cu privirea

unui om bun. Se \nclin` \n fa]a lui Jane.



– Miss Bird, m` bucur s` v` cunosc. – Miss Dove – Porumbi]a– eu a[a o s`-i spun, zise

Arabella, pentru c` arat` ca o mic` porumbi]` care aduce o veste bun`.

– Sper c` te vei sim]i bine \n aceast` cas`, miss, ziseDominic, apoi o privi cu dragoste pe Arabella.

Hannah Ferris, care urm`rea toat` scena, bodog`ni ceva

[i-i arunc` o privire tìoas` Arabellei. – Casa asta ar fi foarte pl`cut` dac` nu i-ar da târcoale

persoane nepotrivite. – Te referi probabil la domnul Haverick, zise Arabella.

Mda, crezi ce vrei, dar cel pu]in nu este un b`trân [chiop pecare-l vâneaz` to]i ca s`-i ia p`mânturile!

Miss Ferris se zbârli. – Nu le vreau pentru mine! – Zù? S-ar adùga la averea casei Robinsford, care ar

reveni la gloria de dinainte. Ce vrei mai mult? Ce altceva ]i-aimai putea dori?

Hannah Ferris p`rea foarte afectat`, Dominic l`sase ochii\n jos jenat, iar Jane, care nu avea cum s` \n]eleag` prea multe

nici nu [tia ce trebuia s` spun`, sau dac` trebuia s-o fac`. Lady Mellowes protest`:

– Dorabella, e[ti cam dur`, draga mea [i nepoliticoas`!Te rog, cere-i scuze veri[oarei noastre!

– Ei bine, \mi cer scuze, veri[oar` Hannah. Recunoscc-am fost cum spune mama, dar [i tu ai fost la fel \n privin]a

domnului Havering.

PORUMBI}A 21



– Nici o tân`r` respectabil` n-ar trebui v`zut` \ncompania unui astfel de b`rbat!

– De ce nu? Ce vezi rù la el? – Este un crai [i un libertin. Este cunoscut \n toat`

regiunea. – Mama \l prime[te \n vizit`! – Stai pu]in, Arabella! Nu denatura lucrurile! Acest om

studiaz` felul \n care am putea muta tapi]eriile de aici. Nul-am putut refuza pe unchiul tù, dar nu-l putem accepta peacest domn f`r` rezerve...

– Numai pentru c` vrei s` m` m`ri]i cu b`trânul acela[chiop cu picior de lemn?

|nc`perea \n care se aflau contrasta cu celelalte pe care

Jane apucase s` le vad`. Avea tavanul jos, mobila era masiv` destejar, cu prea mult` sculptur`.Dominic Mellowes, poate pentru a se disocia de discu]ia

aprins` dintre membrele familie sale, \ncepu s`-i explice Janei:

– Casa aceasta este foarte veche, mai veche decâtcastelul. S-a construit mai mult dac` ai observat \n aripa

dreapt`, iar acum casa nu mai are un stil unitar. Partea aceastaeste stil Tudor iar funda]ia din vremea saxonilor. Cât despretapi]erii... el indic` un panou care ocupa aproape un perete\ntreg. Au fost \ncepute acum dou` sute de ani cu scopul de ailustra istoria familiei Mellowes. Tat`l meu se ocup` de tot,mai ales de integrarea p`r]ilor care lipsesc exact acolo unde le

este locul.

22 ANNABEL JONES



– Iar domnul Havering \l ajut`, interveni Dorabella. Estecunosc`tor \n art`, istoria artei, a c`l`torit prin toat` lumea...

– {i astfel nu numai c` [i-a irosit averea dar a mai r`mas[i dator, explod` Hannah.

Desigur, discu]iile contradictorii \ncepur`. – Nu [tii nimic despre el, veri[oar` Hannah, [i nu [tiu de

ce intervii mereu.

– Orice se \ntâmpl` cu aceast` familie m` prive[te, iar acest domn Havering este angajatul uchiului tù... Arabella vru s` fac` alte comentarii, dar interven]ia lui

Jane avu darul s-o opreasc`: – Este de familie bun`. Ce leg`tur` au banii cu asta? – A, nici una, doar c` alearg` dup` mo[tenitoare bogate

dup` urma c`rora s` trìasc`, zise Hannah triumf`toare.

Servitorii intrau [i ie[eau aducând felurite mânc`ruri,bùturi, din fericire neasistând prea mult la discu]iilest`pânilor. Cu toate acestea, Jane surprinse o privireschimbat` de majordom cu una dintre servitoare. Dar nimenidin aceast` cas` n-ar tr`da o st`pân` atât de bun` [i de nobil`ca lady Mellowes.

Ea asista zâmbind la disputa desf`[urat` \ntre Arabella [iHannah. |n cele din urm`, interveni:

– Cred c` aceast` discu]ie f`r` rost trebuie s` \ncetezenumaidecât.

– Da, ai dreptate, mam`, zise Arabella. Iar voi, miss Bird[i Dominic, trebuie s` m` scuza]i c` am fost cam dur` [inepoliticoas`. Ar trebui s` p`str`m ostilit`]ile pentru discu]iile

\ntre patru ochi, i se adres` ea lui Hannah.

PORUMBI}A 23





– Sincer v` spun, milady, c` n-am avut timp s`-l v`d. – Am [tiut eu c` te vei descurca foarte bine, miss. Ai

aruncat o vorb` apoi te-ai retras; de[i veri[oara mea nu te-acrezut. Este foarte dedicat` intereselor familiei. Iar Dorabellaeste atât de obraznic`... lady Mellowes o privi lung cuzâmbetul ei pl`cut [i continu`: nu am ce face, trebuie s` m`bazez pe intui]ia dumitale. Te rog s` faci ce crezi de cuviin]`.

Dac` Arabella te va \ndr`gi, vei deveni confidenta ei [i te vaasculta. {tiu c` nu este bine s`-i tr`dezi interesele, pentru càstfel o vei pierde. Dar, zise lady Mellowes cu voce joasàplecându-se spre Jane: dac` s-ar termina odat` toat`povestea cu acest domn Havering, a[ r`sufla u[urat`....

M` \ntreb, se gândi Jane, dac` lady Mellowes are cea mai

vag` idee despre acel s`rut al mâinii, care denota doi oameni\ndr`gosti]i. Apoi, oftând, \[i spuse c` era mai bine s` nu fiasistat la acea scen`.

Seara trecu veni [i diminea]a, iar rela]ia dintre Arabella[i Jane p`ru c` evolueaz` spre bine, sau cel pu]in nu se vedeaumotive c` n-ar fi a[a \n continuare. Dup`-amiaz`, Jane o \nso]ila c`l`rie, dar avu grij` s`-i spun`:

– Arabella, n-a[ vrea s` consideri c` te \nso]esc la\ntâlnirea cu acel b`rbat.

Arabella se aprinse imediat. – Nu cumva vrei s` \mp`rt`[e[ti secretul meu mamei [i

lui Hannah? – Am spus doar c` nu vreau s` iau parte la aceste

\ntâlniri.

PORUMBI}A 25



– {i dac` din \ntâmplare...? – Asta sun` deja a plan, Dorabella. – Nu, \]i promit c` nu exist` un astfel de plan.O luar` pe un drum bine [tiut de Arabella; lui Jane nu-i

sc`p` oricum, faptul c` fata \ntorcea mereu capul de parc` sea[tepta s` apar` cineva din vreun frunzi[. Cu toate acestea,plimbarea fu foarte pl`cut`. Jane avea un cal puternic, iar

Arabella c`l`rea o iap` mic` dar sprinten`. – Dominic mi-a d`ruit-o acum trei ani, la aniversarea dedou`zeci [i unu de ani, spuse ea. Aniversarea lui, explic` eafoarte serioas`. Spunea c` ar fi cel mai frumos dar dac` i s-ar permite ca de ziua lui s`-mi d`ruiasc` mie acest cal. A convins-ope mama s`-l accepte. Au numit-o Majority, este un numeurât, dar Dominic i-a spus a[a pentru c` a avut nevoie de

acceptul majorit`]ii pentru a mi-o d`rui. Arabella ridic` dinumeri: dac` lui i-a f`cut pl`cere...

– Iar tu erai o copil`, atunci. – Dar el m` iubea deja. Bietul Dominic, a trecut atâta

timp dar nu s-a vindecat... Eu m-am obi[nuit cu dragostea luica [i cu a altora. De fapt am cam \nceput s` m` plictisesc deei. La \nceput ]i se pare extraordinar s` ie[i undeva [i to]itinerii s` fie cu ochii doar dup` tine; dar nu [tiu de ce pentruc` erau alte fete mai frumoase decât mine [i mult maisofisticate. Eu am fost \ncântat` la \nceput; peste tot flori,distrac]ie, apoi alte flori care soseau acas` la unchiul meu zi [inoapte. Casa este acum a unchiului meu dar atunci a fostpetrecerea mea, de fapt, debutul meu \n societate. De[i cred

c` mama m-a introdus prea devreme \n societate.

26 ANNABEL JONES



– Este pu]in adev`r \n vorbele tale, zise Jane zâmbind. Nuai nici optsprezece ani [i deja dragostea ]i se pare plictisitoare.

– Tu nu crezi tot a[a, miss Bird?Caii mergeau la pas acum.

– Nu [tiu ce s` spun, recunoscu Jane, eu n-am trìt astfelde experien]e.

Dorabella \[i opri calul mirat`.

– Vrei s` spui c` niciodat`... Dar câ]i ani ai? – Am intrat deja \n categoria lordului Brunel, r`spunse

Jane, am deja dou`zeci [i patru de ani. – {i n-ai avut nici un iubit pân` acum? V`d c` te \mbraci

cu lucruri lipsite de culoare [i cam b`trâne[ti. Nu ai o coafur`modern`... dar \n rest e[ti o fat` dr`gu]`.

– P`cat c` nici un reprezentant al sexului opus n-aremarcat. – O, miss Bird! Nu unul ca Richard Havering, dar... nu

mai bine nu vreau s` fiu din nou prea direct`, se pare c` esteunul din defectele mele.

– Acesta este adev`rul; am ajuns s` \mplinesc dou`zeci [ipatru de ani [i niciodat` nu s-a \ndr`gostit nimeni de mine.

Jane \[i aminti de casa m`tu[ii \n care se sim]ise ca \ntr-o\nchisoare, \n care nu avusese nici unul din motivele pentrucare via]a s` merite trìt`. Am fost ]inut` departe de lumin`,Dorabella, sunt ca o plant` crescut` \n \ntuneric, abia acumam dat de soare [i lumin`. La \nceput a trebuit s`-mi \ngrijescmama, apoi m`tu[a, [i din aceste motive m` simt foarte

vl`guit`, lipsit` de pl`cerea de a trì!

PORUMBI}A 27



– {i ai preferat s` r`mâi aici! – Ce puteam face? S` m` duc \n alt` parte ca servitoare?

Dar abia atunci realiz` c` [i aici era tot un fel de servitoare.Oricum, nu am admiratori, [i m` mul]umesc s` observ c` otân`r` ca tine are atâ]ia admiratori [i s` m` gândesc c` poatea[a este firesc.

– {i a[a ajungem din nou la bietul Richard, o \ntrerupse

Arabella. O privi cu oarecare suspiciune pe Jane. De acum te vei bucura de mult soare [i aer curat! – O, ce mult semeni cu mama ta, Arabella! Sub o

aparent` frivolitate cum o nume[te veri[oara ta [i u[urin]` \na accepta lucrurile ca atare, se ascunde o minte foarte ascu]it`.

Cele dou` tinere treceau printr-un crâng plin de flori [ip`s`ri, cu cântece care de care mai mìastre.

– Am ajuns la cap`tul drumului. Ast`zi, el nu va maiap`rea.

– De ce spui cap`tul drumului? V`d c` nu se sfâr[e[teaici!

– M` refer la drumul lui [i al meu. Se termin` la salcia deacolo. Dincolo de ea putem fi v`zu]i de la castel.

– Ai avut a[adar un plan? M-ai p`c`lit? – Nu, zise Dorabella. Acesta este cel mai scurt drum

dintre cele dou` case. A[a c` dac` el vine s` lucreze la tapi]eriea[a cum face adesea ne putem \ntâlni... \ntâmpl`tor, aici.

– Totu[i cred c` m-ai p`c`lit. Arabella o privi lung ro[ind de indignare. – Te-am p`c`lit? Te p`c`lesc [i acum spunându-]i c` ne

\ntâlnim atunci când se poate? Nu cred c` faci o afirma]ie cinstit`.

28 ANNABEL JONES



***

Casa v`duvei Mellowes avea propria gr`din`, dar \mp`r]ea valea \n care se afla ca [i parcul, cu cei de la castel.|n soarele de prim`var`, totul era verde [i plin de via]`.C`prioarele p`[teau \n ciurde compacte ridicând \n r`stimpuri

capetele lor elegante s` se uite la cei care treceau, gata s-orup` la fug` dac` ap`rea vreun pericol. – |ntr-o zi voi porni prin p`durile de acolo, zise Arabella

ar`tând cu mâna, la vreo câteva minute dup` ce-[i revenise [i-itrecuse sup`rarea. Cândva au fost ale noastre. Acum sunt alelordului Brunel, dar putem intra \n ele. Am intrat acolo mereu[i oamenii lui m` cunosc. Este adev`rat c` el s-a \ntors de pe

unde o fi jelit dup` nevast`-sa, dar nu poate veni [onticìnd cupiciorul lui de lemn s` ne ia de urechi c` i-am c`lcat teritoriul.

Jane \ncepu s` râd`. – O, Arabella! Sunt sigur` c` n-are picior de lemn! – Poate c` nu!Chiar dac` are ambele picioare la locul lor,

nu poate fugi dup` noi din cauza vârstei. – Poate c` s-a \mbun`t`]it starea s`n`t`]ii lui cât timp a

fost plecat! A lipsit mult? Parc` zece ani! – A mai venit \ntre timp pentru problemele mo[iei, dar

de fiecare dat` a fost con[tient de sentimentle noastre nu preadr`g`stoase, s` zic..... oricum, n-a f`cut nici o \ncercare de ane \ntâlni. Acum \ns`, s-a \ntors pentru totdeauna [i va trebuis` ne vedem. Nu [tiu câte picioare are, sunt condamnat` s` m`

m`rit cu el.

PORUMBI}A 29



– Poate este un om bun... – {i ce conteaz`? Chiar dac` este chel, [chiop, f`r` din]i,

lovit de boal`, cu peruc`, plin de sup`rare, de ur` pentru ceimai tineri, plin de am`r`ciune pe via]`, misogin, ce conteaz`?El are p`mântul. Ce mai conteaz` altceva? Ce conteaz`fericirea mea, via]a mea, pe lâng` faptul c` familia \[i ia \napoiacei acri de mla[tin` [i de p`dure care au apar]inut str`bunilor

no[tri? Apoi dup` ce oft` din greu Arabella scrut` zarea de parc`s-ar fi temut ca monstrul pe care-l descrisese s` nu se apropie[i s-o fure cu mâinile lui desc`rnate.

– Oricum, zise ea este târziu [i Richard nu mai vine.Cel pu]in prima zi trecuse f`r` incidente, se gândi Jane.Ceru s` fac` o baie fierbinte pentru c` o durea spatele

deoarece nu mai c`l`rise de mult` vreme. Dup` ce se \mbìeciti câteva pagini se duse s`-[i vad` eleva. Arabella nu era \napartamentul ei.

Se schimbase, spunea servitoarea [i cobor\se. – Nu este cu |n`l]imea sa, miss. Iar miss Ferris se \mbrac`

[i ea, a[a c` n-am idee unde poate fi miss Arabella.Era destul de greu pentru Jane s` afle c` nu-[i putea g`si

eleva. Iar Lady Mellowes o invitase la mas`. Cum era mai bine?S` apar` ca un [oricel, t`cut`, [i s` dispar` imediat dup` mas`?Lady Mellowes era bun` [i blând`, dar Jane [tia c` nu trebuies` abuzeze de asta. Oricum, se gândi ea, dac` fac un pas gre[it,Hannah nu-l va l`sa s` treac` neobservat.

O s` m` duc \n bibliotec` [i dac` Arabella este acolo voi

afla de la ea ce-ar trebui s` fac` o guvernant` \n aceast` cas`.

30 ANNABEL JONES



Dac` nu pot, voi citi o carte pân` vin ceilal]i la mas`.Pantofii ei f`cur` pu]in zgomot când cobor\ scara, apoi

când travers` holul cu marmur` [i se \ndrept` spre bibliotec`de unde se auzeau râsete.

Acolo se afla o tapi]erie a familiei pe care DominicMellowes o numise Bayeuz of Robinsford. {i cine lucra tocmaiatunci la ea? Chiar Richard Havering!

Ce-ar trebui s` fac? se \ntreb` Jane. S`-mi continuudrumul ca [i când nu s-ar fi \ntâmplat nimic? S` m` duc la u[`s` bat \ncet? S` intru? Ce-ar crede despre mine? Mai ales ce-ar crede el despre mine?

Poate ar surprinde un alt s`rut al mâinii Arabellei...Nu pot! \[i spuse Jane, nu pot s` dau buzna a[a! Cum era

bine s` procedeze: cu curaj, sau s` se lase prad` la[it`]ii?

Dac` trebuia s`-[i fac` sim]it` prezen]a, cum ar trebui s`fac`? Cum ar fi procedat mama ei \n astfel de situa]ii? Nu maiavea timp de gândire, a[a c` zise \ncet:

– Arabella? E[ti acolo?U[a se deschise [i Arabella ie[i \n hol, radiind de fericire.

– O, miss Bird, intr` te rog, s`-l cuno[ti pe domnulHaverick!

{tia c` este un b`rbat \nalt, blond, dar cine [i-ar fi \nchipuitc` are un chip atât de fermec`tor? B`rbatul \i zâmbi. Observ` càvea o frunte \nalt`, nasul drept, o gur` cu buze generoase [ini[te ochi vis`tori, alba[tri, care o priveau u[or amuza]i...

Cine ar fi crezut c` inima va \ncepe s`-i bat` mai tare la vederea lui? C` va ajunge la cer apoi va reveni cu mare vitez`

\napoi, c` emo]ii puternice o vor cuprinde?

PORUMBI}A 31



Cine ar fi ghicit c` va observa o lucire anume \n ochii lui? Arabella f`cu prezent`rile. – Miss Bird, domnul Richard Havering. Richard, ea este

miss Bird, porumbi]a mea. |n rochia asta de m`tase arat` exactca o porumbi]`. Nu crezi c` i se potrive[te numele?

Jane sim]i c` ro[e[te [i-[i plec` f`r` s` vrea capul pentrua ascunde ro[ea]a.

Dar Arabella cu mâna pe bra]ul lui Richard Haveringcontinua s` râd`. – De ce ro[e[ti, miss Bird? Nu este un b`rbat care s` te

sperie! Apoi i se adres` lui Havering: ai dreptate. Biata missBird a fost \ndoctrinat` de familie s` cread` c` to]i b`rba]ii auun anumit grad de periculozitate.

– Este chiar adev`rat! exclam` el. {i eu sunt un individ de

temut. Jane reu[i s`-[i revin` s`-[i recapete controlul. – De temut sau nu, domnule Haverick, miss Mellowes ar

trebui s` fie cu mama ei \n salon. – Mama este sus, se \mbrac`, zise Arabella, dup` cum

prea bine [tii. Am observat c` servitoarea ei a urcat acolo\nainte de a m` furi[a \ncoace.

– Te-ai tr`dat prin folosirea cuvântului „furi[a“, Arabella.N-ar trebui s` te afli aici singur` cu un b`rbat. Jane examin`\nc`perea insistând asupra celebrei tapi]erii pentru care seafla Haverick \n acest loc. Iar domnul Haverick a venit aici cutreab`.

– Las`-m` s`-]i ar`t, miss. Este fascinant. Jane nu lu`

mâna \ntins` pentru a o conduce dar \l urm`. Aceast` parte

32 ANNABEL JONES



are peste dou` sute de ani, mai precis dou` sute treizeci.Cred c`-]i imaginezi, miss, cum primul lord Mellowes a venitaici pentru a-[i reclama drepturile, exact aceast` cas`. Saupoate o parte din ea, \n care ne afl`m acum. Aici a locuitfamilia la \nceput. Mai apoi a fost ridicat castelul pe deal prin1740, apoi casa a fost aproape \n \ntregime distrus` de unincendiu...

– Uite aici, \n col], miss Bird, portocaliul reprezint`fl`c`rile. – Este \ntreaga istorie a familie pân` \n prezent. Lady

Mellowes este \n casa cea mare.Haverick o conduse spre panoul urm`tor, dar de data

asta Jane nu-i mai respinse mâna când o conduse \ncet.Lucrarea este executat` din panouri apar]inând fiecare unei

genera]ii. Unele doamne au neglijat-o [i n-au preacontribuit ...

– Biata mama, lucrase foarte mult la ea când a p`r`sitcasa cea mare, dar apoi, nu mai [tiu....

– Este toat` tapi]eria aici? Toate genera]iile? De ce nueste acolo?

– Este toat` aici, r`spunse Haverick. Sau a[a cred. Mareparte a fost deteriorat` sau distrus` de incendiu. Tot camatunci a \nceput restaurarea. Dar n-a fost bine f`cut`,panourile n-au fost bine puse. Munca noastr` se face \nsecven]e cu interpretarea corespunz`toare a evenimentelor,iar acolo unde ne lipsesc informa]ii le afl`m noi.

Figura lui radia de bucurie, ochii \i erau vii, indica toate

detaliile.

PORUMBI}A 33



– Vezi, putem face acest lucru prin intermediulcostumelor [i altor detalii. Uite aici este un c`]elu[. Acestaeste men]ionat \n jurnalul ladiei Mellowes.

– A fost o amintire foarte trist`, miss Bird. Fiul ei celmic a c`zut când se juca [i a murit. A[a c` un v`r a devenitmo[tenitor [i uite aici c`s`toria celor doi. P`durea mare demesteac`n a revenit din nou la averea familiei, care acum

\i apar]ine lordului Brunel, cel pe care ]i l-am ar`tatast`zi... – Am o nou` descoperire, Arabella. Mo[tenitoarea era o

femeie a[a c` \ntreb`rile se ridic` \n leg`tur` cu descenden]afeminin`.

Jane surprinse o privire schimbat` de cei doi. – |n orice caz, Arabella, trebuie s` l`s`m aceste ramuri

ale familiei [i s` mergem \n salon. Te rog s` m` \nso]e[ti, ziseea pe un ton care nu suferea contrazicere. Apoi se \nclin` \nfa]a lui Haverick dup` obiceiul vremii care \i \ntoarseplec`ciunea. Mul]umesc, domnule. A fost foarte interesant,dar acum trebuie s` plec`m. O lu` pe Arabella de mân` [i-oscoase din \nc`pere.

Ignor` privirea lui precum [i vorbele pe care le auzicând ie[i:

– Da, fugi ca de teama vulpii. Fii atent`, s-ar putea s` nuscapi!

|n salon, Hannah Ferris le a[tepta netezindu-[i cutelerochiei oarecum nervoas`. Se putea vedea pe tr`s`turile eifrumoase c` era enervat`; apoi \[i \ndep`rt` o [uvi]` rebel` de

pe frunte de câteva ori cu o mi[care studiat` [i \ntreb`:

34 ANNABEL JONES



– Arabella, unde ai fost? Arabella vru s` r`spund` cu una din glumele sale, dar

Jane i-o lu` \nainte: – Domnul Havering mi-a ar`tat tapi]eriile din sala mare. – Domnul Havering? – Da, lucra acolo, dar cred c` era gata de plecare. – Nu m` \ndoiesc c` se preg`tea de plecare, repet`

Hannah. – Veri[oar` Hannah, mama \i permite domnului

Havering s` vin` \n aceast` cas`. Este casa ei. – Chiar [i a[a nu-i permite s` te viziteze, Arabella. Miss

Bird, m` surprinde c` ai permis a[a ceva! – Atâta timp cât n-am plecat nici o secund` de acolo, nu

v`d ce se putea \ntâmpla.Hannah Ferris o privi mânioas` apoi exclam`:

– Acum \n]eleg!Cele dou` st`teau \n fa]a [emineului sub lumina

candelabrului \mbr`cate \n rochii de muselin` de diferiteculori.

– Nu \n]eleg ce vre]i s` insinua]i, doamn`, zise Janeaparent calm`, pentru c` de fapt, inima \i b`tea ca a uneip`s`ri captive.

– Vreau s` spun foarte clar c` [i dumneata te-ai l`satprins` \n mrejele acestui tân`r dezgust`tor.

– Este departe de a fi dezgust`tor, interveni Arabella,

care veni \n ap`rarea iubitului ei.

PORUMBI}A 35





– Domnul Havering tocmai pleca [i ne-am \ntâlnit \n hol.Ea \i arunc` veri[oarei sale una din acele priviri pozna[e, pe

jum`tate vinovate. |mi vorbea despre ultimele inova]ii \nmaterie de tapi]erii. Era fascinant...

– Despre copilul acela care s-a \mpiedicat de câinele sù,mam`?

– Era un c`]elu[ pozna[, l-ai remarcat, veri[oar`? Este

chiar \n col]ul din dreapta al salonului. – Nu m` intereseaz` tapi]eriile, zise Hannah foarte rece.Nici cei care le lucreaz`.

– Aici gre[e[ti din cel pu]in dou` puncte de vedere,interveni Arabella. Tapi]eria reprezint` istoria familiei noastre[i tu te gânde[ti tot timpul numai la asta. Iar pentru cei care lelucreaz`, cum spui, reprezint` un mod de via]` de a-[i câ[tiga

existen]a care implic` activitate, bun` dispozi]ie, lumin`,lucruri despre care tu nu [tii nimic [i de[i pari c` ledispre]uie[ti, ai fi foarte fericit` s` le cuno[ti!

Se l`s` o t`cere cumplit de ap`s`toare.Hannah Ferris [i lady Mellowes izbucnir` s` vocifereze

una de indignare, cealalt` pe ton de repro[. Arabella izbucni\n lacrimi.

Jane \i spuse \ncet lui Havering: – N-ar fi bine s` pleca]i? – Da, cred c` ave]i dreptate, zise el, apoi, tot [optit zise:

a fost o conspira]ie. El f`cu un pas \n fa]`. – Miss Ferris. Miss Mellowes \[i ap`ra prietenii din toat̀

inima, a[a c` nu realizeaz` când ajunge s`-i ofenseze pe cei din jur.

Apoi i se adres` Arabellei:

PORUMBI}A 37



38 ANNABEL JONES

– Nu te-ai adresat cu polite]ea cuvenit`. |]i mul]umesc c`mi-ai luat ap`rarea, iar lui miss Ferris \i adresez scuzele mele.Mai [tiu c` dup` ce-]i va trece sup`rarea, \i vei cere [i tu scuze.F`cu o plec`ciune, apoi plec`.

Dac` inimile voastre nu sunt pe jum`tate al`turi de el,cred c` sunt de piatr`, gândi Jane.

Dar \[i aminti imediat comentariile acide ale lui Hannah:

\n speran]a de a cuceri pupila, face curte mai \ntâi guvernantei[i zise cu voce tare doar atât: – Dorabella, s` mergem s` te speli pe fa]` \nainte de a

merge la mas`! Apoi ceru permisiunea ladyei Melowes s` seretrag`.

– N-am f`cut bine c` l-am adus aici, zise ea. Cu toateacestea, nu pot s` nu observ c` este un tân`r pl`cut [i

manierat, Hannah. – Ai \nceput s` semeni tot mai mult cu restul lumii,constat` aceasta aruncându-[i enervat` o bucl` care se\nc`p`]âna s`-i cad` pe fa]`, ]intuind-o din priviri pe Arabella.



Capitolul 3

Se propuse o vizit`, a[a c` miss Bird trebui s` \nso]easc`doamnele la casa cea mare.

V`duva merse pe o scurt`tur` cu tr`sura ei elegant`,\mpreun` cu miss Ferris.

Arabella [i guvernanta parcuser` drumul c`lare, \nspatele tr`surii. Deodat`, Arabella strig`:

– Miss Bird! Crezi c` el va fi acolo? Jane nu pretinse c` nu \n]elegea despre cine era

vorba. – De unde s` [tiu, draga mea? Dar nu cumva unchiul [i

m`tu[a ta nu \ncurajeaz` tot ce vrei s` faci? {tiu p`rereamamei tale?

– Unchiului nu-i pas` de fleacuri de astea! Este interesatdoar de arhive, de tapi]erii ca aceea pe care ai v`zut-o, deistorie.... au devenit adev`rate obsesii pentru el de când

Richard l-a alimentat cu informa]iile necesare.



– Te referi la domnul Havering? – Desigur, \i spun Richard. Nu crezi c` este un om

deosebit pentru c` se ocup` de istoria familiei Mellowes, \nloc s` se ocupe de cea a lumii?

Miss Bird nu-i suger` c` se putea ar`ta interesat ca deistoria viitoarei sale familii, c` poate era \n interesul lui s`continue munca pentru o astfel de familie bogat` unde se [i

putea c`s`tori cu o frumoas` mo[tenitoare precum Arabella.Dar Arabella, de[i mo[tenitoare, avea o mam` destul detân`r` [i s`n`toas`, iar domnul Havering dup` cum subliniaseHannah era un flu[turatic.

Arabella refuza s` cread` c` poate avea o concuren]`serioas` la inima lui Richard. Deodat` ea \ncepu s` segândeasc` la lucruri considerate frivole de Jane.

– Miss Bird! exclam` ea brusc. }i-am g`sit un so]! Jane, care abia mai reu[i s`-[i controleze calul, nu putu

decât s` exclame: – Dumnezeule! – El este omul potrivit! Nu este bogat, din p`cate, [i nici

nu apar]ine aristocra]iei, mai exact. {tiu c` nu a[a cevaurm`re[ti, zise Arabella cu inocen]`. Dar ai putea s` tedescurci destul de bine. Mama te-a \ndr`git, iar cei de lacastel nu se vor dispensa niciodat` de Callie. Pute]i primiacolo un apartament [i toate cele necesare, iar dac` ve]i aveacopii...

– Draga mea Arabella! Despre ce tot vorbe[ti acolo? – Callie este profesorul v`rului meu Dominic [i nu este

b`trân; adic` nu prea b`trân, vreau s` spun. Nu [tiu prea bine

40 ANNABEL JONES



ce face el acolo dar [tiu c` este indispensabil. Este o persoan`foarte drag` nou` tuturor, un om foarte amabil. Se nume[te

Vincent Carrell, dar to]i \i spun Callie, a[a cum \l numeaDominic \n copil`rie. Este un om foarte \n]eleg`tor [i are ni[teochi minuna]i. Miss Bird, te vei \ndr`gosti numaidecât de el [ichiar te rog s-o faci, insist` Arabella. Apoi reveni la obsesia ei:m` \ntreb dac` Richard va fi acolo?

{i a[a era, Richard se afla acolo, la fel [i b`rbatul numitCallie, sir Dermot [i lady Mellowes, ca [i miss AuroraBaines.

Miss Baines era fiica unui comerciant bogat acceptat \nfamilie datorit` comportamentului sù irepro[abil, ca [ibog`]iei sale. Domnul Baines nu era de fa]`, ci doar so]ia [i

fiica sa. Vara Hannah observ` emblema de pe careta familieiBaines, amintindu-[i apoi de gluma f`cut` de domnul Bainesreferitoare la dificult`]ile \ntâmpinate \n ob]inerearecunoa[terii familiei sale \n lumea celor boga]i [i cu titluri denoble]e.

– Cum poate v`rul nostru s` admit` astfel de persoane \n

cas`? Aceasta va deveni paradisul nedori]ilor? – Pe mine nu m` prive[te, mormì Arabella.La intrarea lui Jane, se ridicar` doi b`rba]i pe care ea \i

privi confuz`. Unul era scund, robust, cu ochi negri, o figur`rotund` [i barb`. Dominic se ridic` [i el.

Lady Mellowes l`s` jos lucrul de mân` [i-i \ntinse

Arabellei o mân` plin` de inele.

PORUMBI}A 41



– Te rog s` m` ier]i c` nu m` ridic Rose-abelle, [tii c` esteo problem` pentru mine.

Rose-abelle: ce nume frumos pentru o persoan`frumoas`!

Nu [tia \ns` c` Arabellei \i displ`cea. Jane fu prezentat` ladyei Mellowes, c`reia \i f`cu o

plec`ciune, apoi se retrase \n locul destinat de obicei

guvernantei. Arabella o privea cu ochi mari pe Aurora Baines, care

p`rea vr`jit` de Richard. Acesta nu avea ochi decât pentru ea.Orbit` de gelozie, Arabella \i spuse lui Jane:

– Cum poate s-o priveasc` a[a? Poate pentru c` este atâtde bogat`?

Lady Mellowes era o femeie b`trân`, ]intuit` de reumatism\ntr-un c`rucior, dar cu mâinile \nc` puternice pentru a ]ineacul \n mân` [i a transpune pe pânz` istoria familiei.

– E[ti minunat`! exclam` sora ei, a[ezându-se lâng` ea.|mi amintesc ce mult m-am chinuit [i eu pe când mai locuiamaici.

– Pentru tine toate sunt dificile, draga mea, de aceea am

considerat c` nu-]i r`mâne altceva de f`cut decât s` te ocupide actele de caritate. Apoi b`trâna arunc` o priviresemnificativ` spre locul \n care Jane se afla cu biata Arabellacare asista neputincioas` la privirile schimbate de cei doi.

– {tii c` s-a \ntors Brunel? re\ncepu b`trâna. – Nu vei avea succes cu planurile tale ce-l privesc pe

lordul Brunel atâta timp cât tolerezi tenta]ia aici \n cas`.

42 ANNABEL JONES



– Dermot \l consider` un bulg`re de aur. Tân`rul estenepre]uit. Dar observ` c` este atras de cu totul altcineva...Havering [i Aurora Baines continuau s` se soarb` din priviri.

Pu]in mai \ncolo, doamna Baines f`cea conversa]ie veri[oarei nem`ritate, care era de fapt o companioan` pl`tit`[i-[i d`dea aere de apar]in`toare la familie.

Dominic ezita, ne[tiind dac` aceea pe care o iubea \l va

accepta de data asta.Richard Havering se decise. Se \nclin` \n fa]a doamnelor. – A[ putea s` m` retrag? Mai am mult de lucru...Dar miss Aurora \l prinse de bra].

– O, mi-a[ dori mult s` v`d acea tapi]erie! Lady Mellowes,mi-a]i permite? Am aflat atât de multe de la domnul Havering.

– Chiar a[a o fi? mormì Arabella.

– Da, vom merge cu to]ii s-o vedem, se auzi vocea sub]irea lui sir Dermot. Lady Mellowes ne permite, nu-i a[a dragamea? Doamn` Baines? Este istoria \ntregii familii... Dominic, lepo]i explica doamnelor?

– A[ vrea ca Dominic s`-mi arate grajdurile, zise Arabellabrusc. Nu se uit` spre Richard. A[ vrea s` schimb calul lui missBird; este cam greu de strunit, vrei s`-mi da unul mai pa[nic,unchiule?

– Alege ce vrei, draga mea, zise sir Dermot. Este iapaaceea, Honeycombe, cam gras` pentru a prinde vitez`, dar este potrivit` pentru o doamn`. Nu [tiu de ce ]i--au dat-o peasta la \nceput. Asta ne va desp`r]i, se adres` el doamnelor familiei: Havering va merge cu Aurora, iar Arabella va r`mâne

cu guvernanta. Sau cu lordul Brunel, mormì el.

PORUMBI}A 43



Jane f̀ cu un pas \napoi pentru ca Arabella s` treac` spre v`rul ei.Guvernanta [i tutorele le urmau cu umilin]`.

– Biata copil`, zise Callie privind cu mil` dup` perecheade tineri. Bie]ii copii!

– De ce face]i aceast` afirma]ie? \ntreb` Jane uimit` defranche]ea lui.

– Sunt atât de \ndr`gosti]i, dar de persoane total

nepotrivite. – Dominic Mellowes nu face un secret din dragostea

pentru vara sa. – Nici Arabella nu ascunde ce simte pentru cel`lalt. De[i

ar trebui s` [tie mai bine... – Dragoste, spune]i? Sau felul \n care se manifest`?

– Ambele. O domni[oar` de familie, cu educa]ie, ar trebui s` fie mai rezervat`. Cât despre domnul Havering, nueste cea mai indicat` persoan`.

Jane realiz` c` poate nu era bine s` continue discu]iadespre comportamentul st`pânilor cu o persoan` pe care n-ocuno[tea. Dar vorbele acestuia la adresa lui Havering \ipicaser` prost.

– Nici dumneavoastr` nu crede]i \n c`s`toria dintrepersoane care nu au aceea[i stare social`?

El \ncepu s` râd` privind-o cu ochii lui mari, negri, iar Jane constat` c` era un b`rbat foarte pl`cut, a[a cum spusese Arabella; era \n]eleg`tor [i amabil.

– S` fi]i convins` c` nimeni n-o va putea m`rita pe

Arabella \mpotriva voin]ei sale.

44 ANNABEL JONES



|mpotriva voin]ei sale? Cum ar putea s` consimt` lac`s`toria cu un b`rbat mai b`trân decât propria-i mam`?

– Chiar dac` este mai b`trân ca lady Mellowes, asta nu\nseamn` c` nu poate fi un b`rbat de vârst` medie. {i n-ar face decât s` repete istoria mamei sale. Sir Robert Mellowesavea de dou` ori cel pu]in vârsta ei când s-au c`s`torit.

– {i a[a a ajuns lady Mellowes la treizeci de ani, v`duv`,

f`r` cas` [i avere. – Arabella va trebui s` aib` grij` s` dea na[tere foarterepede unui mo[tenitor masculin pentru a se asigura c` pân`la c`s`toria fiului sù va conduce totul. Iar casa lady-eiMellowes cea tân`r` este \ncânt`toare.

Ajunseser` la grajduri. Arabella \ncerca s` salveze aparen]ele ar`tându-se

interesat` de compania lui Dominic, de bra]ul c`ruia seag`]ase pentru a-i ar`ta lui Richard c` se putea descurca [if`r` el.

Jane protest`, nevoind s` par` c`-[i dorea un cal nou,dar Aldebaran \i fu adus [i plimbat prin fa]`. Dominic cu omi[care foarte dibace, se arunc` din mers pe spatele iepei:

– Vezi ce blând` este, miss Bird? – Sper s` nu-i plac` viteza, zise Jane, dar apoi se corect`

imediat amintindu-[i c` nu era cazul s` \nceap` a-[i spunep`surile pentru c` nu era una de-a lor. |mi place aceast` iap`frumoas`, Aldebaran, dar nu voiam s` abuzez de amabilitateadumneavoastr`, zise ea.

– Va fi a dumitale atât cât vei dori, spuse Dominic. }i-o

ofer din toat` inima. De fapt, Arabella mi-a spus c` vrea un cal

PORUMBI}A 45



potrivit pentru miss Bird. Dar v`d c` sunte]i obi[nuit` cuc`l`ria, zise el, privindu-i talia sub]ire \n costumul care fusesecândva elegant.

– Costumul meu este destul de vechi, zise Janezâmbindu-i. |l am de când eram aproape un copil.

Dominic f`cu o plec`ciune. – Cu toate acestea, vi se potrive[te perfect.

– Mai mult ca rochiile ei de culoarea [oricelului?interveni Arabella. Miss Bird merit` mai mult.

– Sunt potrivite rolului meu de guvernant`, zise Janerece. Nu este potrivit ca guvernanta s` poarte lucruri prearafinate.

– Mie \mi face pl`cere s` le v`d din când \n când,

r`spunse Dominic. – {i mie, i se al`tur` [i Callie. Desigur, mi-ar face pl`ceres-o v`d [i \n ve[minte mai colorate, cum este penajul unuiporumbel cu verde \nchis, albastru irizat, care d` impresiaunor pene ce flutur` \n vânt; dar v` rog s` m` scuza]i, uneoriimagina]ia artistic` m` ia pe dinainte. A[ vrea s` v` v`d \ntr-oastfel de rochie [i s` v` pictez.

– Da, Callie, ar trebui s-o pictezi, zise Dominic. Credc`-]i po]i imagina deja rochia cu ochii min]ii [i picta un tablouminunat.

– Ale c`ror copii le po]i trimite tuturor admiratorilor ei,zise Arabella brusc.

– Miss Bird, fii atent`, e[ti pe cale s-o faci geloas` pe

Arabella, zise el oferindu-i bra]ul.

46 ANNABEL JONES



– |mi cunosc limitele, spuse ea \ncet.Callie se \ntoarse uimit spre ea.

– Via]a ]i-a oferit o lec]ie atât de dur` cam prea devreme. – Nu mai sunt copil. – De fapt, noi doi miss Bird avem pozi]ii cam nedefinite. – {i se cade s` ni le p`str`m, zise ea. – |n aceast` familie nu ni se impun restric]ii prea mari.

– Eu am aflat pe propria-mi piele c` nu este peste tot a[a.El zâmbi cu triste]e.

– Cred c` \n]eleg ce vrei s` spui, miss Bird. Cândajungem s` depindem de al]ii nu mai suntem capabili decât deintrospec]ie [i nu mai vedem decât c` suntem umili]i. Dar oricum, vei constata c` faci parte dintr-o mare familie...

– V-a]i integrat foarte bine aici.... – Da, cu unii dintre ei, zise el scurt. Dar apoi \i zâmbi dinnou. Nu avem decât s` plec`m pu]in capul. Sper c` [idumneata vei fi la fel de norocoas` \n privin]a asta.

Jane \i r`spunse cu acela[i zâmbet [i intrar` \n cas`.

***

Acolo, domnul Havering le explica tapi]eria... Aurora numai f`cea un secret din faptul c`-l pl`cea foarte mult [i-lconsidera deja proprietatea ei.

– Ne-am distrat teribil! Ne-am \nghesuit apoi cu to]ii \ntr`sur` pentru c` plecasem cu una singur`. Eu am stat

aproape pe genunchii domnului Havering.

PORUMBI}A 47



– Iar el a fost fericit! exclam` acesta. – Da, având destul` experien]` .... exclam` Arabella. – Noi am pus la cale un plan, zise Callie, gr`bindu-se s`

spun` [i el ceva, pentru a dezamorsa atmosfera. Eu o voi pictape miss Bird, care va sta lâng` mine....

Jane se gr`bi s` refuze: – N-am fost de acord!{i nici nu m-am gândit la o astfel de

posibilitate. – Poate, dar eu m-am gândit foarte bine [i mi-amimaginat-o a[a cum o vede miss Arabella \ntr-o rochie deculoarea porumbelului, nu de un gri pal, ci cu pu]in albastru[i verde irizat.

– Trebuie s` te piepteni tot a[a, miss Bird, zise Aurora,astfel semeni cu capul unei porumbi]e. }i-ai putea pune flori

\n p`r. Aurora o privea cu generozitate. Va fi un tablouminunat, vei ar`ta foarte bine.

Doamna Baines \ncepuse s`-[i ia r`mas-bun. – Vino, draga mea, au fost \n[eua]i caii, i se adres` ea

fiicei sale. Dar cine este acel tân`r? – Un cadet al familiei Havering, din Norfolk, r`spunse

b`trâna doamn` Mellowes. Este \ncânt`tor. Dermot \l place mult. – Dar bani are? – Este cel mai mic din familie, nu cred c` are bani.De curând, doamna Baines \ncepuse s` se poarte ca o

femeie prea bine crescut` pentru a reac]iona brusc. – Sper c` nu ve]i avea obiec]ii dac`-l voi invita la primul

bal pe care-l dau, zise ea, la care bine\n]eles voi fi onorat` s`

primesc familia dumneavoastr`.

48 ANNABEL JONES



– Nici una, zise lady Mellowes. Arabella discuta cu Dominic. Figura lui frumoas` ar`ta

numai \ncântare [i i se p`rea c` se oglinde[te \n ochii ei; cutoate acestea era prea inteligent pentru a nu \n]elege c` erafolosit doar pentru a atrage gelozia lui Richard Havering.

Dup` ce-[i lu` r`mas-bun de la gazde, Jane se sim]i prins`de mân`:

– Miss Bird, te sim]i bine \n acest post? – Foarte bine milady, este prima mea numire [i sunt

fericit` c-am nimerit atât de bine. – Biat` copil`, nu ne putem controla uneori c`r`rile

vie]ii, dar vom \ncerca s` le \nsenin`m pe ale dumitale. |nschimb te-a[ ruga s` veghezi cu mult` aten]ie la p`zireacomorii noastre.

Comoara dumneavoastr` nu este a[a cum vi-o imagina]i,se gândi Jane. Este format` din lucruri urâte [i foarte pu]in`lumin`. O crede]i o tân`r` \ncânt`toare, dar nu este a[a.

Cu toate acestea, Jane era impresionat` de bun`tateacare se ar`tase fa]` de ea.

Privi spre locul \n care Dominic o ajuta pe Arabella s` urce\n [a, cu gesturi prelungite \n mod voit. Arabella urc` pe palmele

f`cute punte ale lui Dominic, apoi \[i trecu cel`lalt picior pestecrupa calului, cu fustele \n vânt. Era toat` numai zâmbete, cup`rul ar`miu \n b`taia vântului. |i zâmbi lui Richard Havering [ise \ntoarse imediat spre v`rul ei pentru a continua discu]ia.

Havering f`cu o plec`ciune [i disp`ru pe teras`. Apoireap`ru plin de vivacitate [i interes.

– Milady, \mi pute]i spune unde-l pot g`si pe sir Dermot?

Cred c-am g`sit un semn secret \n tapi]erie!

PORUMBI}A 49



Capitolul 4

A[a c`, timp de câteva zile, domnul Havering nu maiap`ru la casa Mellowes, cu una sau dou` excep]ii, cânddiscut` doar cu sir Dermot, f`r` a vedea restul familiei;

Arabella nu mai c`l`ri spre c`r`ruia aceea \ngust` undeobi[nuiau s` se vad`. Nici nu mai pomenea mereu numele lui\n ceea ce spunea; muncea din greu acum s` recupereze timpulpierdut, era nelini[tit` palid`, ochii ei alba[tri erau \ncerc`na]i,iar p`rul nu-i mai era cochet ridicat \n vârful capului.

Mama ei o urm`rea cu inima strâns`, iar vara Hannah cubucuria triumfului \n priviri.

Hannah se ducea mereu la casa cea mare, aranjândcumva o \ntâlnire cu lordul Brunel. Sir Dermot \l sunasepentru a-i ura bun venit, dar acesta \i r`spunse cu oarecarerezerv`, lucru care-l deranj` pe sir Dermot, pentru c` vecinulnu-i putea fi superior decât prin mo[ia sa \ntins`; acesta nu seoferise, cum credea sir Dermot, s`-i \napoieze p`mânturile.

Lady Mellowes propuse o c`l`torie \n ora[ul \nvecinat,

pentru a nu se l`sa cuprinse de plictiseal`.



– Vom \mprumuta faetonul m`tu[ii tale, dac` nu are alt`treab` \n dup`-amiaza asta. Am nevoie de câteva culori maispeciale pentru m`tu[a ta, care nu se poate deplasa, iar Callienu reu[e[te s`-i aduc` \ntotdeauna ce-i trebuie. Ai vrea s`

vizitezi noul centru comercial, Arabella? – Mam`, ar fi minunat! exclam` aceasta.Dup` ce trimise un mesaj la casa mare, lady Mellowes o

chem` pe Jane. – Miss Bird, sunt \ntr-o mare \ncurc`tur`, te rog s` m`

ier]i dac` te voi ofensa \n vreun fel, nu aceasta esteinten]ia mea; oricum te voi consulta \nainte. |i \ntinse oinvita]ie pentru balul dat de Aurora Baines. Include [inumele dumitale.

Jane p`li. Apoi, zise imediat: – Cred c` n-au \n]eles bine, milady, c` sunt guvernantafiicei dumneavoastr`. M` trata]i to]i cu atâta aten]ie [ibun`tate \ncât n-a fost evident c` sunt doar o angajat`.

– Trebuie s` vii, miss Bird! insist` Arabella. – Draga mea, nu [tiu dac` miss Bird dore[te s` accepte

invita]ia.

– Trebuie s` mergi, miss Bird; dac` nu ai o toalet` nou`,\]i voi \mprumuta una de a mea!

Jane \ncepu s` râd`: – Ar trebui s` fac un efort prea mare s` \ncap \n vreuna

din rochii! Sunt ca de p`pu[`! – |n]eleg c` nu vrei s` mergi la bal, pentru c` nu s-a

\n]eles bine rolul dumitale aici.

PORUMBI}A 51



– Eu n-am contribuit cu nimic la situa]ia asta, milady.Privind-o pe lady Mellowes Jane realiz` c` aceast` bun` [i

nobil` doamn` \n]elesese c` de[i se afla \n aceast` pozi]ieinferioar`, era n`scut` lady. Cu câteva s`pt`mâni \n urm` ar fiputut accepta invita]ia f`r` nici o re]inere.

Lady Mellowes cea b`trân` o cuno[tea mult mai bine pelady Mellowes cea tân`r`; [tia c` aceasta acorda considera]ie

oricui.Era o zi frumoas` de prim`var` numai bun` pentru oc`l`torie cu faetonul deschis.

P`rul Arabellei era liber \n b`taia vântului, ie[indu-i desub p`l`rioara colorat`.

Callie fusese trimis cu faetonul [i cu instruc]iuni. St`teaal`turi de Jane cu spatele la cai, fa]` \n fa]` cu lady Mellowes

[i miss Ferris. De o parte [i de alta se vedeau câmpiile\nverzite, cerul f`r` nori. Callie vorbea mereu \n felul sùniciodat` prea familiar [i totu[i afectat. Era un artist des`vâr[it[i un angajat nepre]uit pentru lady Mellowes [i sir Dermot.

– Nici nu v` imagina]i cât lupt`m s` readucem acestep`mânturi \n proprietatea familiei! Ce eforturi am f`cut s`-iaduc la cuno[tin]` aceast` problem` lordului Brunel f`r` a-lofensa pe sir Dermot! Havering nu mi-a fost de ajutor pentruc` a avut cândva ni[te probleme cu Brunel....

– Vorbe[te-ne despre descoperire, zise Arabella. – Este un semn mic negru \n zona care reprezint` secolul

optsprezece. Pân` acum s-a crezut c` a fost un semn dinincendiul din 1740. Abia acum Havering a observat c` sunt

ni[te puncte puse deliberat acolo.

52 ANNABEL JONES



– Ce-ar putea s` \nsemne? – Nu [tiu, zise Callie. Nici lady Mellowes, nici Dominic

nu [tiu. – Oh ! exclam` Arabella aproape f`când faetonul s` se

opreasc` la intrarea \n ora[, unde \l v`zuse pe RichardHavering.

– Ce caut` \ntr-un loc ca acesta?

– Ce caut` este problema lui, draga mea, zise lady Mellowes. – A[ vrea s` fie [i a mea, mam`. Ce poate Richard s` caute

aici? |ntr-un astfel de loc? insist` ea. – Draga mea, nu-mi place comportamentul tù. Am ajuns,

te rog comport`-te frumos. Locul acesta este cam aglomerat nueste cazul s` comunici sentimentele tale \ntregii lumi.

Alegerea firelor pentru lucru se dovedi o sarcin` destulde dificil`. Hannah se ocup` de Arabella, ar`tându-i o mul]imede lucruri frumoase.

Jane a[tept` ca lady Mellowes s`-i cear` p`rerea saupoate ajutorul. |n clipa aceea o v`zu doamna Baines.

– O, ce pl`cere, miss Bird! Ne-am \ntâlnit la lady Mellowes acas`. Aurora, uite cine este aici, miss Bird!

Jane se uit` u[or disperat` spre locul \n care lady Mellowes studia preocupat` firele de diferite culori. Apoi zise:

– Da, eram acolo cu eleva mea Arabella. – Elev`? O, am crezut... – Da, mi-am \nchipuit, my lady. {i poate c` a fost bine s`

ne \ntâlnim pentru ca s` afla]i adev`rul. A]i fost foarte bun` s`

m` include]i \n invita]ia la bal, dar eu sunt doar o guvernant`.

PORUMBI}A 53



– Nu mi-a[ fi \nchipuit! Nu ar`ta]i defel a guvernant`! – Eram \mbr`cat` \n costumul de c`l`rie, my lady. Lady

Mellowes v` va comunica faptul c` nu pot accepta invita]ia,f`r` a v` mai spune motivele.

– Foarte rù a]i f`cut, miss Bird! De ce s` nu veni]i la baldac` sunte]i guvernant`? Sunte]i o tân`r` foarte dr`gu]` [ibine educat`. O voi ruga pe lady Mellowes s` v` aduc`.

– Miss Bird, nu accept`m un refuz! interveni [i AuroraBaines, care-i zâmbi prietenos. Ba, insist`m chiar. – Nu m-a[ sim]i \n largul meu, le explic` Jane. Dac`

vreun tân`r s-ar trezi dansând cu o guvernant` la acest bal? Ar mai vrea s` danseze cu ea?

Doamna Baines o strânse la piept cu prietenie. – Nu-]i face probleme, draga mea! Crezi c-o s` invit`m

numai aristocra]ie? Am avut prieteni [i când eram mai s`raci,crezi c-o s`-i d`m uit`rii?

– Te rog s` vii, miss Bird, insist` Aurora. Mama te-a\ndr`git. Dac` nu vei veni vom trimite pe cineva dup`dumneata.

Dup` plecarea celor dou`, Jane \[i spuse c` nu se va

duce. Nici nu avea cu ce s` se \mbrace. Apoi se gândi c` lady Mellowes cea generoas` se va gândi s`-i ofere vreo rochie mai veche.

– M-am \ntâlnit cu doamna [i domni[oara Baines, milady.Eu am refuzat invita]ia la bal, dar doamnele au insistat foartemult. Poate le voi convinge c` nu-mi place dansul. Spunândacestea, Jane \[i aminti vremurile de demult când p`rin]ii ei

mai trìau [i când luase lec]ii de dans. Dar acele zile trecuser`

54 ANNABEL JONES



de mult. Cu toate acestea, Jane se considera fericit` c` avea oslujb` bun`, iar cu complicitatea Arabellei poate \[i g`sea [i unso]... \n persoana lui Callie.

Auzi chiar atunci glasul acestuia venind din spatele ei.Lady Mellowes continua s` studieze jurubi]ele de m`tase.Callie care nu voise s` fie v`zut, \i [opti Janei:

– Havering are o cas` \n strada Capsicum. L-am v`zutintrând acolo. Cred c` este o locuin]` permanent`.

Jane ar fi vrut s` se deplaseze dar nu putea din cauzaaglomera]iei. Auzi o discu]ie \ntre Callie [i o alt` persoan`necunoscut` ei.

– L-am auzit spunând c` se duce acolo s` viziteze odoamn`. Sau poate c` doamna a fost adus` acolo chiar de el...

– Poate este o rud`, zise Callie.

– Nu bunul meu Callie, nu este! Este prea tân`r` [ifrumoas`, este o strìn`. – Ei bine, Havering a fost \n strìn`tate, ar putea fi o

explica]ie. – Dar de ce te intereseaz`? Pentru c` i-a sucit min]ile

Adorabellei? – Miss Mellowes \l cunoa[te, desigur; doar Havering

locuie[te \n casa unchiului ei! – Ei, dragul meu, s` spunem adev`rul! Ce femeie, care-l vede pe Havering, vrea s`-i r`mân` o simpl` cuno[tin]`? MissMellowes este o fat` dr`gu]` dar cred c` merit` mai mult.Lumea vorbe[te c` el umbl` acum dup` miss Baines [i dup`mo[tenitoarea Rutherford. Ca s` nu mai vorbim despre aceafrumoas` lady Edgar Worcester din Mayfair, care locuie[te

acolo f`r` so]ul ei.

PORUMBI}A 55



– Nu [tiu nimic despre aceast` frumoas` doamn`. – Nici n-ar trebui s` [tii prea multe, nu te onoreaz`.Curând, cei doi se desp`r]ir`.

Jane se gândea la soarta ei de femeie simpl`, deguvernant`. Poate c` tinerele domni[oare \[i pot permite s` se\ndr`gosteasc` [i s` sufere dup` vreun domn, dar uneiguvernante nu-i este permis. Poate c` are voie s` suspine \n

t`cere s`-[i simt` inima sfâ[iat` dar ce este o inim` deguvernant`?Dar exista o guvernant` care avea o inim` ce putea fi

sfâ[iat` de un domn care avea reputa]ia unui cuceritor, maiales de femei bogate, care avea [i propria sa doamn` pe careo ]inea ascuns` de ochii lumii, \n strada Capsicum.

Callie fu obligat, de dragul Arabellei, s` fac` cercet`ri \n

privin]a acelei case din strada Capsicum.

***

Trecur` pe lâng` el pe drumul de \ntoarcere. Richard lesalut` vesel urmând apoi faetonul lor. Le ajut` s` coboarecând ajunser` acas`.

Lady Mellowes i se adres` Arabellei pe un ton ce nusuferea contrazicere:

– Arabella, te rog s` te compor]i cum se cuvine! Nu ar`taresentimente, comport`-te a[a cum ai face-o cu orice alt tân`r.Nu te l`sa afectat` din nou!

Aceste vorbe sunt valabile [i pentru mine, se gândi Jane,

\n timp ce le urma pe doamnele conduse de Callie. V`zu cum

56 ANNABEL JONES



Arabella se comport` cu mult` supu[enie [i r`spunse f`r`nici o afectare la salutul lui Havering. Apoi veni rândul ei.

– A, miss Bird! exclam` el. Jane sim]i cum ro[e[te. – V-a f`cut bine aceast` plimbare ave]i doi bujori \n

obraji. O, nu, mai bine doi trandafiri.Lady Mellowes interveni:

– De fapt [i eu m` gândesc la miss Bird ca la un trandafir frumos care a \mpodobit gr`dina noastr`!

– V-a]i bucurat de aceast` pl`cut` plimbare, doamnelemele? le \ntreb` Havering.

– A fost minunat`. Am \ntâlnit mult` lume acolo, pe sir Broderick, cu sora lui, zise Arabella, sir George Pringle cu

fratele lui p`reau ca ni[te miei pierdu]i de turm` printre toatedantelele acelea. Miss Bird s-a \ntâlnit cu doamna Baines [i Aurora care au insistat s-o invite la bal, invita]ie pe care missBird a declinat-o.

– Miss Baines a fost foarte amabil`, murmur` Janenefericit`.

– Este o doamn` foarte amabil`; am \ntâlnit-o de curând

[i mi s-a p`rut f`r` a fi foarte frumoas`, o femeie inteligent` [ifermec`toare.

– Iar noi am crezut c` nu te-ai desp`r]it de unchiulmeu....

– De fapt, am rezolvat din probleme lui [i astfel m-am\ntâlnit cu cele dou` doamne Baines, care tocmai intrau \n

cas`. Au insistat s` intru câteva clipe [i n-am putut refuza.

PORUMBI}A 57



– Noi n-am avut atâta noroc, zise Arabella. Dar probabilc` n-am insista ca doamnele Baines, zise ea apoi plec` dup`lady Mellowes.

Jane r`mase fa]` \n fa]` cu Richard, incapabil` s` sedesprind` de locul \n care se afla acesta, de farmecul lui.

– O, draga mea, am ofensat-o pe Arabella! Sper c` nufoarte tare!

Jane se lupt` s`-[i apere pupila. – Arabella nu suport` lipsa de consecven]`. – Aceasta este p`rerea dumitale, miss Bird?Ce s` spun? se \ntreb` Jane. De fapt, orice ar fi spus putea

duce la o gre[eal`. De aceea se gândi la un compromis. – Cred c` un gentleman nu trebuie s` \ncurajeze o

doamn` dac` simte c` nu are sentimente puternice pentru ea.

C`ci doamna se va purta corespunz`tor.El o privi lung.

– Este adev`rat c` tinerele doamne sunt ni[te persoaneremarcabile. Dar dac` gentlemanul respectiv nu-[i poatecontrola prea bine sentimentele, ce-ar trebui s` fac`?

***

Lady Mellowes trimise o acceptare formal` a invita]iei labal, regretând c` miss Bird nu le \nso]ea.

Miss Bird primi imediat o scrisoare de la Aurora Baines: „ Te rog s` vii! Mama insist` s` vii! La fel [i eu!

Aurora Baines“

58 ANNABEL JONES



– Sunt foarte amabile, \i spuse ea ladyei Mellowes, dar nupot accepta.

Cu ce m-a[ putea \mbr`ca? se gândi Jane. |[i imagin` aceasal` de bal decorat` \n alb, cu multe baloane, cu multe flori pemargine, cu candelabre str`lucind; v`zu cu ochii min]iipicioarele mici ale Arabellei abia atingând p`mântul. V`zu opereche de ochi alba[tri care \i fixau pe ai Arabellei, de parc`

ar fi a[teptat iertare. Ce b`rbat i-ar putea rezista? Este atât defrumoas`... Ce b`rbat ar rezista ochilor ei frumo[i, buclelor acelea l`sate libere pe lâng` urechi, \ncadrându-i fa]a de copil?

Dac` ea ar merge la bal, oare Richard ar dansa cu ea? Cubiata Jane Bird, guvernanta cea lipsit` de culoare, destr`lucire? Fiin]a menit` s` fie atât de [tears` \ntreaga via]`?

Biletul de la Aurora Baines se afla pe mas`. Biata

Cenu[`reas`, se gândi Jane despre sine, nu ai nici m`car ozân` care s`-]i vin` \n ajutor!

Deodat`, auzi o b`taie \n u[` [i Bates, menajera, deschiseu[a [i-i \ntinse o cutie frumoas`.

– Pentru dumneata, miss. – Pentru mine? Nu cred c` este a mea, Bates. – V` este adresat`, miss, cred c` este o rochie. Nu vre]i

s-o deschide]i?O rochie! Da, asta era; o minunat` rochie str`lucitoare ca

o pânz` de funigei strâns` pe talie dintr-o tafta delicat`, orochie de bal.

Se duse direct la lady Mellowes. Aceasta o privi uimit`. – Draga mea, nu [tiu nimic despre aceast` rochie!

exclam` ea surprins`.

PORUMBI}A 59



– Miss Bird, m-am gândit la dumneata dar sunt atât deegoist` \ncât nu mi-am \nchipuit c` vei vrea s` mergi! zise [i

Arabella. – Nu pot accepta un astfel de dar! zise Jane, trebuie s-o

\napoiez numaidecât. – Cine ]i-a trimis-o, miss? \ntreb` miss Ferris. Ce s` fac` o

guvernant` cu o astfel de rochie?

– I-a fost trimis` pentru a merge la balul Aurorei Baines. – Nu am inten]ia de a merge! – Acum va trebui s-o faci, altfel vei r`ni sentimentele celui

care ]i-a trimis-o!Era o rochie foarte frumoas`, al c`rei corsaj imita penajul

unui porumbel.

Callie descrisese o astfel de rochie [i spusese c` i-ar facepl`cere s-o vad` astfel \mbr`cat`, dar nu, Callie nu avea banipentru o astfel de rochie... [i de ce s` i-o d`ruiasc`...

Arabella exclam` deodat`: – Dominic i-a trimis-o! – Ce spui, Arabella... se scandaliz` miss Ferris. – Dominic a auzit descrierea f`cut` de Callie. El a spus

c` ar vrea s-o vad` pe miss Bird astfel \mbr`cat`, ca s` arate cao porumbi]` str`lucitoare. Iar Dominic a spus c` [tie unde seg`se[te o astfel de tafta... Nu te descurci rù, miss Bird. Nici os`pt`mân` n-a trecut de când e[ti aici [i Callie vrea s` tepicteze, iar v`rul meu \]i trimite rochie pentru bal...[i s` nucrezi c` n-am observat privirile pe care ]i le-a aruncat iubitul

meu [i c` i-ai r`spuns la ele...

60 ANNABEL JONES



– Arabella! exclam` lady Mellowes \ngrozit` de ce auzea. – Arabella! o opri miss Ferris, dezgustat`. – N-am spus decât adev`rul! strig` aceasta ie[it` din

min]i. De ce nu-l atrage [i pe Brunel cu piciorul lui de lemn,ca s` nu mai am nici un admirator?

– Arabella! exclam` din nou lady Mellowes. Controleaz`-te!|i faci o nedreptate lui miss Bird, este evident. Dar de ce aduciastfel de acuza]ii?

– Las-o s` se \ntrebe singur`, [tie prea bine ce spun. – Da, [tiu r`spunsul, zise Jane, dintr-o dat` foarte

st`pân` pe sine. Jane era palid` [i se sim]ea umilit`. Da, untân`r mi-a adresat o vorb` bun`, ca un os unui câine [i miss

Arabella, care l-a tratat toat` via]a ca pe un câine, \l vrea \napoila un semn din degete. Ea c`reia nu-i pas` nici cât negru sub

unghie de acest b`rbat, care nu i-a adresat niciodat` o vorb`bun`! Iar bietul Callie care pentru ea nu este o fiin]` ome-neasc` de care râde mereu glumind despre o posibil`c`s`torie a lui cu biata guvernant` pe care o ave]i \n fa]`.

Cât despre iubitul tù, a[a cum singur` l-ai numit,continu` ea, \ntorcându-se spre Arabella care o privea cu ochiiie[i]i din orbite, n-am f`cut altceva decât s`-]i iau ap`rarea, s`

atenuez efectele geloziei bolnave de care dai dovad`. Crezi c` vreau iubitul tù, Arabella? Nu, mul]umesc, nu am nevoie!}i-l las ]ie [i Aurorei Baines [i unei alteia numit` Rutherford,ca [i alteia numit` Clarissa, ca s` nu mai vorbesc despre o lady din Mayfair la care nici un domn nu face referire cu onoare.M` voi duce s` \mpachetez, i se adres` ea ladyei Mellowes, nuaccept umilin]a de a fi concediat`. Cel pu]in, plec de bun`

voie. V` rog s`-mi chema]i m`car o tr`sur`.

PORUMBI}A 61



Capitolul 5

Ajuns` \n camera ei, Jane se arunc` pe pat privinddisperat` acum camera, care cu câteva zile \n urm` i se

p`ruse atât de frumoas` [i primitoare. Izbucni \n lacrimi dedurere.

Auzi la un moment dat sau mai bine zis i se p`ru c` audeo b`taie \nceat` la u[`, dar nu r`spunse. Apoi, dup` o

jum`tate de or` alta, la care de asemenea nu r`spunse. V`zucum un bilet este introdus sub u[`.

Se duse la baie, se sp`l` pe fa]`, dar o durea capulcumplit de tare, a[a c` se culc` la loc.

|i fusese u[or s` cear` s` i se trimit` o tr`sur` când nuavea unde s` se duc`! Fosta cas` a familiei era acum ocupat`de strìni. Cele câteva lire pe care le avea la banc` \iajungeau pentru hrana pe câteva zile pân` g`sea o alt`slujb`. Nu mai \ndr`znea s` se \ntoarc` la agen]ia care o

trimisese aci.



Nu se gândea decât la clipa \n care p`r`sind casa se va\ntâlni pe sc`ri cu una din doamnele casei, care s`-i repro[ezecâte ceva, servitorii s` bârfeasc` \n urma ei c` o alt`guvernant` p`r`sea acest loc...

De data aceasta, se auzi o b`taie ferm` \n u[`: – Sunt eu, Bates, miss. Jane se gândi \ngrozit` c` sosise tr`sura, iar ea nici nu

\mpachetase. Se duse la u[` [i spuse: nu sunt \nc` gata, missBates. Aceasta intr` \n camer`. Se uit` \n jur la patul deranjat, la

p`rul r`v`[it al lui Janei, la fa]a ei alb` ca o coal` de hârtie. – De ce v` gr`bi]i, miss? Lady nu v` las` s` p`r`si]i casa

\n seara asta. – N-a trimis dup` tr`sur`?

– Nici vorb`, miss! Cum s` v` lase s` pleca]i acum,noaptea? Nu ave]i nici bani, nici cuno[tin]e \n zon`. L`sa]i-m`s` v` a[ez p`rul, miss. Bates o \mpinse \ncet spre scaunul dinfa]a toaletei unde-i perie p`rul. L`sa]i-m` s` v` perii eu, miss,o s` vede]i c` v` ve]i sim]i mai bine. Fac asta cu lady Mellowescând are dureri de cap. S` nu crede]i c` nu s-a sim]it foarterù, miss. Dânsa pare \ntotdeauna vesel` [i bine dispus`, dar s` nu crede]i c` este o fiin]` u[uratic`. Nu suport` ca vreofiin]` omeneasc` s` sufere. Mi-a spus a[a; du-te la biata fat`,Bates, [i vezi ce face. Perie-i p`rul, a[a cum faci cu mine cândm` doare capul.

– Da, lady este foarte bun`. – Am g`sit un bilet când am deschis u[a, miss, mai zise

Bates. Nu l-a]i deschis.

PORUMBI}A 63



– Nici nu vreau s`-l deschid. Voi r`mâne aici noapteaasta, dar a[ vrea s` plec mâine \n zori, s` nu deranjez penimeni...

– Biletul este de la Arabella, miss... – Nu vreau s`-l citesc. Nu [tiu dac` eu m-am comportat

rù sau al]ii... nu mai conteaz` nu vreau decât s` plec. – Nu cred c` lady Mellowes v` va l`sa s` pleca]i f`r` o

vorb`... – Cred c` s-au spus destule vorbe, replic` Jane. Ce s` ne

mai spunem? Voi pleca oricum. Mi-a[ putea cere scuze, dar nu[tiu dac` mai au rost acum.

– Cred c` miss Arabella ar trebui s`-[i cear` scuze, spuseBates.

– Ei bine, nu vreau scuze. Mi-am pierdut cump`tul, nu[tiu dac` am avut dreptate sau nu. Miss Mellowes s-a enervat[i ea [i a fost nepoliticoas`, chiar extrem de nepoliticoas` cumine, dar nu am nevoie de scuze. Vreau doar s` p`r`sescacest loc.

– Lady Mellowes nu v` va l̀ sa s` pleca]i f`r` o explica]ie,miss.

– Nu vreau s-o v`d, nici pe ea nici pe Arabella. Cât despremiss Ferris... de ce n-am plecat pân` acum? Voi pleca mâinecum se ivesc zorii.

Bates p`r`si \nc`perea, dar se \ntoarse \n scurt timp cu otav` cu mâncare [i un pahar cu vin.

– Mi-au spus s` v` supraveghez, miss, s` be]i m`car vinul.

Jane lu` paharul [i-l goli.

64 ANNABEL JONES



– Uite, l-am bùt! exclam` ea. – Lady m-a rugat s` v` spun c` nu este nevoie s` pleca]i,

decât dac` insista]i s-o face]i. V` implor` s-o primi]i. Acestaeste cuvântul pe care l-a folosit, v` implor`!

– Te rog, mul]ume[te-i pentru bun`tate, pentru tot. Nutrebuie s` m` umileasc` [i mai mult folosind acest cuvânt. A[

vrea s` m` lase s` plec, nu vreau s` mai v`d pe nimeni.

Bates plec` din nou, iar Jane \[i scoase cuf`rul [i \ncepus` adune lucrurile, dar gândurile \i zburar` la rochia aceeaminunat`. Se mai afla oare acolo unde o l`sase? Cine i-o trimi-sese? Oare nu-[i \nchipuise c` va fi cauza tuturor relelor? Oareacel b`rbat voia s-o vad` \mbr`cat` cu rochia aceea albastr`?

Se auzir` pa[i pe sc`ri, apoi o voce bine cunoscut` spuser`spicat:

– Miss Bird, te rog s` deschizi imediat, vreau s`-]i vorbesc. Cum Jane nu r`spunse, vocea insist`: de ce nur`spunzi? Te sim]i rù? Oricum, dac` nu r`spunzi voi intra cucheia mea. |ntr-o secund` miss Ferris intr`.

– Nu vreau s` v`d pe nimeni, v` rog s` pleca]i, zise Jane.Miss Ferris f`cu câ]iva pa[i [i v`zu biletul Arabellei. – Cum a ajuns aici? Este scrisul Arabellei!

– Mi-a b`gat biletul pe sub u[`, iar eu l-am aruncat \n focnecitit.

Miss Ferris \ncerc` s` reconstituie biletul: \mi pare teribilde rù... \mi este foarte ru[ine....restul fusese ars. Pare a fi oscuz`, conchise ea. De ce nu l-ai citit, miss?

– De unde s` [tiu c` nu erau [i alte insulte?

Miss Ferris o privi dispre]uitor.

PORUMBI}A 65



– Chiar crezi c` o fat` ca Arabella poate s` scrie insultecu sânge-rece?

– Foarte bine; nu insulte, doar repro[uri. – Sunt scuze [i dumneata [tii asta foarte bine. }i-a fost

r`nit` mândria, am \n]eles asta. Ai fost acuzat` [i insultat`, cutoate c` nu erai \n situa]ia de a te putea ap`ra. De[i trebuie s`recunosc c-ai f`cut-o mult prea bine.

– Cred c` este foarte urât ca unii s`-[i insulte inferiorii. – A[a este [i cred c` asta gânde[te [i Arabella acum, zise

ea ar`tând resturile de hârtie.De ce venise aceast` femeie? se \ntreb` Jane. Era rece,

distant`, cu r`spunsuri la care nu suporta replic`. – Ce rost mai are s` discut`m? Cu cât pleca]i mai repede

de aici, voi fi [i eu gata de plecare. – Lady Mellowes m-a trimis s`-]i bag min]ile \n cap, miss.De ce te-ai hot`rât s` pleci?

Jane scutur` din cap. – S` stau aici? Dup` cele ce s-au spus? Cuvintele nu pot

fi uitate. – Le-a rostit o domni[oar` r`sf`]at`, orbit` de gelozie. Iar

o alt` tân`r` i-a r`spuns la fel. – Miss Ferris a]i fost acolo când am fost acuzat` c` am

uneltit s`-i iau admiratorii Arabellei. O schem` murdar` vulgar`, a unei guvernante care s-a infiltrat aici ca s`-[i cauteun so]. De altfel, Arabella mi-a [i g`sit unul, un tutore [i netrateaz` ca pe ni[te câini de familie care pot fi \mperechea]i

dup` bunul ei plac.

66 ANNABEL JONES



– Callie? De el vorbe[ti? El [tie ceva? – Slav` Domnului, nu! Sau nici la el nu pot s` sper? – Gata, gata, o opri miss Ferris, de data asta pe un ton

mai blând. {tii c` Arabella n-a vrut s` spun` asta. Este adev`ratc` ai fost r`nit` [i ]i-a fost ru[ine de felul \n care gânde[te ea,dar nu este cazul s` te sim]i astfel. Este o r`sf`]at` care [i-anesocotit v`rul cel care o prive[te ca pe o comoar`.

– Nu mi s-a p`rut corect s` abuzeze de situa]ia ei,continu` Jane.

– Nu este ea cea care s` se poarte astfel. Este r`sf`]at`[i greu de st`pânit [i ceea ce ]i-a spus a fost \ngrozitor. Dar nu te-a considerat inferioar`. Mi s-a p`rut c` ]i s-a adresat caunei egale. Iar acum te rog, calmeaz`-te [i s` mergem la

mas`. – Ce mai conteaz` ce simt sau gândesc? Mai bine m-a]il`sa \n pace!

Miss Ferris \[i pierdu r`bdarea. – Uite ce este, miss Bird, te rog s` redevii ra]ional`,

doar nu s-a terminat lumea! Nici via]a dumitale aici laRobinsford nu s-a terminat decât dac` insi[ti s` se termine.

Arabella ]i-a aruncat acele vorbe din prostie [i gelozie, dar nici ea nu le-a crezut. D`-le uit`rii. Uite ce este. Am observatc` acel individ, Havering te cam place, de fapt cred c` nueste femeie pe care s` n-o plac`. Cred c` nu are rost s` intri\n bucluc. Nu are sens s` te \nscrii pe lunga lui list` decuceriri. {i mai ales ai putea face familiei un serviciu

sc`pând-o din ghearele lui.

PORUMBI}A 67



– Pentru a o preda lordului Brunel? zise Jane tìos. – Nimeni n-o for]eaz` s` se m`rite cu el, dac` nu vrea.

Oricum, \ntre timp ea este \n pericol pentru c` s-a \ndr`gostitde acest \ndr`gostit de profesie.

– |i vor r`mâne Aurora Baines [i multe altele, f`r` atrebui s` recurg` la o biat` guvernant`...

– Aceasta s-ar putea considera prevenit` cunoscând deja

proasta lui reputa]ie. Sau nu cumva [i dumneata...? Jane o \ntrerupse. – Nu conteaz` dac` r`mân sau plec, doamn`, un

singur lucru este sigur. Guvernanta din fa]a dumitale are [iea mândrie [i nu se va preta la nici un fel de jocuri murdarepenrtu a proteja o tân`r` de familie. De altfel, tutorele mi-a

vorbit... – Despre ce? exclam` miss Ferris. – M-a prevenit s` nu \ncerc s` aspir la cineva aflat \ntr-o

situa]ie superioar` mie. Se pare c` vorbea din experien]`. – Bine, foarte bine, zise miss Ferris, dar pentru a doua

oar` atitudinea ei p`rea s` se schimbe de parc` ar fi vrut sàjung` la o discu]ie mai apropiat`. Miss Bird, nimeni nu-]i cere

s`-]i sacrifici sentimentele pentru necesit`]ile familiei. Câtdespre restul... \ncearc` s` dai uit`rii copil`riile Arabellei.Culc`-te acum, dormi bine, iar mâine stai de vorb` cu lady Mellowes [i las-o pe Arabella s`-]i cear` scuze. M` voi duceacum la \n`l]imea sa s`-i spun c` am \ndeplinit misiunea. MissFerris plec` f`r` a mai a[tepta r`spunsul lui Jane.

Veni Bates, aducându-i un pahar cu lapte [i miere.

68 ANNABEL JONES



– Culc`-te acum, miss. Dup` un somn bun, vei vedealucrurile altfel. Nu va veni nici o tr`sur` \n seara asta iar mâinediminea]`, la ora zece, \n`l]imea sa dore[te s` te primeasc` \nbudoarul sù. Dup` ce vru s` plece, femeia se \ntoarse dindreptul u[ii: o iubim cu to]ii pe miss Arabella, dar se pare c`fiecare trebuie s` aib` parte [i de câte un du[ rece care n-os`-i fac` nici un rù, nu?

***

Lady Mellowes se ridic` din scaunul pe care st`tea. Era\mbr`cat` cu o rochie de diminea]` din muselin` cu mult`dantel`, dup` moda vremii. |ntinse o mân` spre Jane:

– Miss Bird, m` bucur c-ai venit! Apoi o s`rut` pe obraz.

Am putea da uit`rii toate necazurile [i s` ne bucur`m din noude via]`?

– Trebuie s`-mi cer scuze la dumneavoastr`, \n`l]ime... – Nu, s` l`s`m scuzele... – |n`l]imea voastr` este foarte bun`, dar... – Nu, cred c` ai dat dovad` de prea mult` bun`tate [i

\n]elegere, miss. Haide, alung` orice gând rù din minte,figura s`-]i fie la fel de radioas` ca de obicei! Dac` e[ti deacord, voi trimite dup` fiica mea cea r`sf`]at` [i te rog d`dovad` de generozitate [i prime[te-o din nou \n inima ta. Esteceva ce s-a consumat doar \ntre noi ; personalul [tie c-au fostni[te probleme, c` ai vrut s` pleci, dar c` ai avut bun`tatea s`r`mâi. Pot s` trimit acum dup` p`c`toasa mea fiic`? Apoi, a[

vrea s` te v`d \mbr`cat` cu acea rochie frumoas`.

PORUMBI}A 69



Arabella intr` dup` câteva minute, [ovìtoare, cu rochiape bra]. |[i privi mama de parc` ar fi vrut s` citeasc` \n ochiiacesteia c` fusese iertat`.

– Nu mai vreau s` cer iertare, dar am putea fi din nouprietene? \ncepu ea. Po]i redeveni acea radioas` miss Dove?

– Cine-]i poate rezista? r`spunse Jane [i pentru primaoar` de la incident, zâmbi.

– Iar acum va trebui s` mergi la bal, zise Arabella ar`tândrochia.

Curând, \ntreaga familie \ncepu s` se simt` normal, f`r`probleme, reg`sindu-[i aerul de superioritate; Jane \ns`, se\ntreba cum se va mai putea uita \n ochii celor fa]` de care sepresupunea c` s-ar fi sim]it atras`. Lady Mellowes spunea c`

nu aflase nimeni din afara familiei de schimburile de cuvinte.Dar cum trebuia s` se comporte cu ace[ti b`rba]i de acum\nainte [tiindu-se studiat` de familie?

Poate s` r`spund` la salut apoi s` dispar`?Pe de alt` parte...Oare acei frumo[i ochi alba[tri nu \ncepuser` s`

str`luceasc` \ntr-un mod anume pentru ea?Nu m` pot duce la bal, se gândi ea. Doar dac` sper s` mai

primesc acea privire minunat`... Dar cine sunt eu? Un nimeni.Dar de ce s-a obosit s`-mi arunce o astfel de privire?

|ncepu s` clipeasc` repede, realizând c` nu [tia cine-itrimisese rochia, dac` nu fusese lady Mellowes. Nici Arabella,nici Dominic, nici Callie, care nu [i-o putea permite. Dar cine

mai auzise vorbele lui Callie care descrisese o rochie \n

70 ANNABEL JONES



culoarea pieptului de porumbel? Callie descrisese rochia, iar el fusese acolo... el care cuno[tea bucuria pe care ]i-o poate dao al`turare mai ciudat` de culori, el care iubea arta,frumuse]ea, culoarea...

Oare Richard Havering fusese cel care voise s-o vadàstfel \mbr`cat`?

***

Callie veni c`lare spre ele ziua urm`toare. Venise c`larepe iapa Honeycombe, s` \ntrebe dac` nu era mai potrivitpentru miss Bird decât iapa Aldebaran, pe care i-o oferiser`.

– Vom c`l`ri ast`zi spre mla[tini, zise Arabella, miss Bird

n-a fost \nc` acolo.Pân` acum, Jane nu mersese decât spre acea c`r`ruie pecare Arabella spera mereu s`-l \ntâlneasc` pe RichardHavering, care \ntârziase s`-[i fac` apari]ia.

Jane se gândi dac` acesta regreta c` descoperise acelecruciuli]e negre din tapi]erie care-l f`cuser` pe sir Dermot s`stea toat` ziua cu nasul \n ele, ]intuindu-l astfel [i pe el foarte

aproape. Dup` ce le privise, Jane se \ntrebase dac` aveaucumva o semnifica]ie real`. Erau trei-patru cruciuli]e \n rând,care ei nu-i spuneau nimic.

Ap`ru Dominic c`lare pe un cal mai \nalt [i cu pieptulmai lat decât orice v`zuse ea pân` acum. Dominic ap`ruse din\ntâmplare [i Arabella travers` podul pentru a vorbi cu el.

Jane, care r`m`sese \n urm`, \l abord` pe Callie.

PORUMBI}A 71



– Domnule Carrell, \ncepu ea. – Callie, o corect` el. Pentru prieteni sunt Callie. – N-am venit aici de prea mult timp. M` pot considera

prieten`? – |mi po]i spune Callie, miss. – Ar fi corect? |n fa]a familiei, vreau s` spun, n-ar

considera o libertate prea mare? |n situa]ia mea... – Dumnezeule! exclam` el, nu [tii c` au pl`nuit deja s`

ne c`s`toreasc`? Cine mi-ar putea spune pe nume dac` nu viitoarea mea so]ie?

Jane ro[i amintindu-[i cearta cu Arabella pe aceast` tem`,iar el care nu [tia ce se \ntâmplase presupuse c-o ofensase.

– Te rog s` m` ier]i te nec`jeam doar. S-au mai f`cutaranjamente pentru c`s`toria mea \n ultimii o sut` de ani, cu

fiecare tân`r` care venea aici ca guvernant`. {i au fost multe,crede-m`. Mi-amintesc ce spunea Arabella despre fiecare; nuera ce trebuia, Callie! Dac` te-am sup`rat cu ceva, miss Dove,zise el, te rog s` m` ier]i [i s` fim prieteni.

Jane \i zâmbi. – |n acest caz, Callie, voi avea \ncredere \n tine ca

prieten`. Ai auzit cumva cine mi-a trimis rochia?

– Nu m` privi cu suspiciune, miss Dove! Nici cu toat`bun`voin]a mea nu mi-a[ putea permite un astfel de articol!Cu toate acestea nu pot s` nu observ c` s-a gândit cineva s`-]ifac` o adev`rat` surpriz`. Exist` cineva \n ochii c`ruia nu e[tidoar o guvernant`, cum spui.

– Te \n[eli, Callie, [i-a permis asta doar pentru c` sunt osimpl` guvernant`. Nimeni n-ar \ndr`zni s`-i trimit` un astfel

de dar Arabellei.

72 ANNABEL JONES



– Miss Mellowes poate avea orice rochie dore[te. – V`rul ei n-ar \ndr`zni s` i-o trimit`, pentru c` i-a cerut

permisiunea mamei lui \nainte de a oferi iapa. – Cred c` ar trebui s` te bucuri, miss Dove, de situa]ia de

aici [i s` fii fericit` cu tot ce ]i se ofer`. – Nu m` pot bucura de nimic \n aceast` conjunctur`. – Iar eu cred c` dramatizezi [i ar fi mai bine s` te

mul]ume[ti cu ceea ce ai. Simt c` dore[ti mai mult, ca oricetân`r` frumoas`, vrei s` fii flatat`, elegant`... s` mergi labaluri...

– S` fii sigur c` nu m` voi duce! – Nu ]i-ar pl`cea s` fii tratat` la fel ca restul tinerelor de

acolo? – Sigur, dac` m-ar lua cineva \n serios!

– E[ti o doamn` ca \nf`]i[are [i educa]ie, zise el, [i \ncùna foarte frumoas`. Cred c` e[ti con[tient` de felul \n carear`]i. Sunt sigur c` vei fi cea mai frumoas` de la bal.

– Probabil mamele tinerilor de acolo se vor \ntreba: cineeste acea tân`r` frumoas` cu care danseaz` nobilul meu fiu?Este miss Jane Bird, guvernanta familiei Mellowes...

– Nu vei \ntâlni prea multe femei nobile la Baines, olini[ti Callie. Nu au titluri mai nobile decât o guvernant`, miss.Oricum, voi fi [i eu acolo, Vincent Carrell, fost tutore al luiDominic Mellowes, [i nici o alt` persoan` nu poate fi mai josca mine.

A[adar, rochia nu fusese trimis` de Dominic, de nimenide la casa mare. Doar dac` nu cumva... nu \ndr`znea \ns` s`

spere...

PORUMBI}A 73



***

Conversa]ia cu Dominic se desf`[ura cu oarecare greutate. Acesta nu prea avea chef de vorb`, Arabella \[i g`sea cuvintelecu greu, iar Jane era jenat`. I se p`rea c` Dominic o prive[te maiinsistent ca de obicei, cu aten]ie deosebit`. Desigur, [tia desprerochie [i p`rea foarte intrigat de cele \ntâmplate.

– A[adar, te vom vedea, miss Bird, la balul de mar]i seara? – Nu voi veni.Dominic nu-[i ascunse dezam`girea.

– {i cum vom vedea rochia? – Eu voi refuza s` te pictez cu ea, interveni Callie. Nu pot

picta o tân`r` \ntr-o rochie cu care n-a fost la nici un bal.

Soarele se ascunsese dup` nori, iar vântul \ncepu s` bat`.Caii \ncepur` s` fream`te nelini[ti]i, controla]i bine dest`pânii lor.

Dominic zise: – {i cu buchetul pe care ]i l-am comandat, miss Bird, ce

s` fac? Sunt minunate flori de ser`, roz deschis, de culoareaperlei, cu complimentele mele, pentru a \ntregi imaginea unei

aripi de porumbel. Apoi se \ntoarse spre Arabella dar ochii luinu mai exprimau aceea[i adora]ie. }i-am comandat [i ]ie unul,desigur, mama ta mi-a spus c` vei purta o rochie roz deschis.

– Nu pot accepta acest buchet, \ncepu Jane. – Cum? Florile mele? Trebuie s` le accep]i! Mama le-a

comandat de fapt, a vrut s`-]i d`ruim acest buchet pentruprimul tù bal. Este chiar primul? Mi-a dat chiar [i suportul ei

de buchet!

74 ANNABEL JONES



– Dominic, ai spus suportul de buchet! Cel din argint?Dominic, [tii ce mult mi l-am dorit!

– Tu ai destule, Arabella, acesta este al lui miss Dove,dup` cum am spus!

– O, desigur, micu]a, t`cuta, \ncânt`toarea miss Dove,sigur c` trebuie s` fie al tù suportul! N-a[ obiecta nici dac` ar fi cu nestemate!

– Am [tiut asta [i de aceea i-am cerut mamei s` ofere eadarul, zise Dominic. – De fapt, ideea a fost a mea, Arabella, zise Callie. Am

vrut ca miss Bird s` aib` ceva adecvat unei rochii atât defrumoase.

Arabella strânse frâul calului cu putere cu mâinile ei micipân` când albir`, dar zâmbi for]at [i adùg`:

– Iar eu, miss Bird, \]i voi d`rui evantaiul meu cu perl`. – Arabella, eu ]i l-am d`ruit.... – De ce ? Te deranjeaz` dac` la rândul meu i-l d`ruiesc

lui miss Dove? Jane \ntoarse calul aproape brusc [i porni \n vitez`. – |mi pare rù, \i strig` ea lui Callie care o ajunse din

urm`. Calul s-a speriat. – Desigur, zise Callie solemn. Este un animal s`lbaticgreu de controlat. Trebuie s`-]i aducem acea iap` Aldebaran\napoi, ca s` nu te accidentezi. Spune-mi, miss Dove, \ncalitatea mea de so] desemnat de al]ii te pot urma? {i tot \naceast` calitate pot s`-]i ofer ceva? Ceva pe care-l po]i refuzadar pe care nu-l po]i lua la bal, ca pe buchetul lui Dominic.

Dar pe care a[ vrea s` nu-l dai uit`rii prea repede. Era o schi]`

PORUMBI}A 75



\n creion, reprezentând o tân`r` dansând, surprins` parc` \nmi[care. |ntindea mâna spre un partener nev`zut... purta \ncealalt` mân` un buchet de flori care p`reau de cear` [i purtao rochie foarte scurt` \n nuan]e de albastru [i verde. Era otân`r` dansând. Era de fapt Jane Bird dansând, cu chipulluminat de o mare bucurie.

– Vezi, trebuie s` mergi la bal. Altfel nu are cum s` se\mplineasc`.

***

Nu voi merge, se gândi Jane. Nu suporta ideea c-o vaurm`ri toat` lumea \n rochia ei verde cu albastru, c` se vagândi tot timpul la cel care i-o trimisese, dar care pentru ea

r`mânea un necunoscut. Oare el o va urm`ri? Se va gândi c-of`cuse pe biata proumbi]` s` accepte darul trimis de el? Oarece va urma? Va profita de faptul c`-i acceptase darul?

Nu voi merge la bal, \[i spuse Jane. Arabella \i ajunse din urm`. Jane \ncepu s`-i explice de ce

fugise brusc f`r` s`-[i cear` scuze sau s` spun` ceva m`car. – Callie, m` po]i l`sa singur` cu miss Dove câteva clipe?

Callie r`mase \n urma lor iar Arabella \i [opti: – Miss Dove, vezi cei doi c`l`re]i care se \ndreapt` sprecasa mare pe deal?Este unchiul meu cu EL!

Jane o privi rece. – Prin el \l \n]elegi pe Richard Havering? – Sigur ca da! Miss Dove, iubita mea miss Dove, te rog f`-mi

un serviciu! Accept` s` mergem la casa cea mare \nainte de a

ne \ntoarce la mama!

76 ANNABEL JONES



– Arabella, nu cred c` este bine ca o domni[oar` s` fac`presiuni asupra unui b`rbat!

– Dar nu fac nici o presiune! Nu vreau decât s` beauceva r`coritor \n casa m`tu[ii \nainte de a ne continuac`l`toria, te rog miss Dove Ai v`zut c` ]i-am cedat suportulde buchet...

– Nu-l voi accepta! Dominic a vrut s`-mi fac` o pl`cere,

dar cineva \n situa]ia mea nu poate accepta asta... – Nu mai repeta mereu aceste cuvinte... tu [i situa]ia ta...Dominic a fost bun [i atent pentru c` a[a este el... [i pentruc` se gânde[te la tine.

|ntorseser` caii [i Jane i se adres` cu toat` seriozitatea: – Arabella, n-ai vrea s` nu mai discut`m acest subiect? Nu

accept nimic de la nici una din cuno[tin]ele tale. Iar dac` vor

insista voi pleca de aici. – Ce vrei s` faci dac` un b`rbat te admir`? – Nu m` admir` nimeni, prostu]o! Cum s` m` admire

pe mine când sunt \n preajma ta, care e[ti dotat` cu totfarmecul [i gra]ia. Eu nici nu sunt o fiin]` \n ochii lor, poatesunt doar o porumbi]` care are \n grij`... ce am \n grij`?Oalt` pas`re cu penele de aur cu minunate triluri, plin` de

via]`.Te rog, nu spune nimic pl`cut... mie personal nu-mieste adresat nimic.

– Alaltìeri, am v`zut cum aceasta umil` porumbi]`, cum vrei s-o nume[ti s-a transformat \n uliu, zise Arabella râzând.Cred c` nu este chiar blând` ca o porumbi]` cum credeam. Iar mar]i seara, la bal, o s-o vedem cu penele ei adev`rate [i va

primi cu bucurie pe toat` lumea; poate cu una sau dou`

PORUMBI}A 77



excep]ii. Dar eu sunt prea con[tient` de dragostea v`ruluimeu Dominic [i [tiu c` este al meu. |n rest, \i po]i lua pe to]i.Ba nu, cu o excep]ie.

– Draga mea, \]i mul]umesc pentru generozitatea cu carete dispensezi de admiratori. |n ceea ce prive[te mersul la casamare \mi pare rù, dar...

– Nu te mai deranja, miss Dove, v`d c` vin cei din casa

cea mare spre noi...Richard Havering c`ci despre el era vorba le v`zuse [i

dup` ce se scuzase fa]` de sir Dermot venea spre ele. Arabella porni \n \ntâmpinarea lui, cu pletele \n vânt

\mbujorat` de fericire, iar Jane \[i aminti acel s`rut la careasistase f`r` s` [tie despre cine este vorba. Richard Havering

o privea cu pl`cere, p`rea c`-i face declara]ii.{i cu toate astea... nu avusese aceea[i privire [i pentru ea?Era doar o privire care exprima dorin]`, nimic altceva.

Cùt` s`-i evite privirea [i porni \nainte pe c`rare. – Miss Bird, \i spuneam lui miss Mellowes c` nu ne-am

mai \ntâlnit de mult \n aceast` forma]ie. – Te rog s`-i spui, miss Dove, a[a cum \i spunem noi to]i,

interveni Arabella.{i atunci ap`ru o sclipire ciudat` \n ochii lui, ca o lumin`

alb`struie greu de definit. – Este un nume \ncânt`tor. Ce este de fapt porumbi]a? O

pas`re frumoas`, grav`, t`cut`, cu pene cenu[ii, a[a cum odescria Callie ieri: mai frumoas` ca orice alt` pas`re cu pene

viu colorate.

78 ANNABEL JONES



– Miss Jane este o porumbi]` special` cu chipul radios. – Mergem spre casa mare? Lady Mellowes ne a[teapt` cu

r`coritoare, v-a v`zut de diminea]` când a]i pornit spremla[tini. Apoi Richard se \ntoarse spre Callie [i Dominic: lespuneam celor dou` doamne c` de când am descoperit acelesemne de pe tapi]erie n-am mai avut lini[te. Au o semnifica]iespecial` pe care o voi dezv`lui numai dup` ce o voi fi descifrat

\n totalitate.Lady Mellowes \i a[tepta \n salon cu cafea [i pr`jituri,

fructe.O primi cu \ncântare pe Jane.

– |mi pare foarte bine s` te v`d, miss. – Noi \i spunem miss Dove, iar Richard consider` c` i se

potrive[te perfect.

Lady Mellowes nu-[i putu ascunde ironia la adresa luiHavering, apoi se \ntoarse din nou spre Jane:

– Ai aflat, miss, c` avem un mic dar pentru dumneata? – |n`l]ime sunte]i prea amabil`, dar... – Darul este din partea noastr` a tuturor, interveni

Arabella. Dominic s-a ocupat de flori, iar eu i-am promis

evantaiul meu cu perle. Este de la el, dar i-am cerutpermisiunea s`-l d`ruiesc. – Dac` nu vrei s`-l p`strezi... nu [tiu cine ar fi mai

indicat` decât miss Dove.Richard Havering o privi lung, apoi l`s` capul \n jos.Ce voise s` \nsemne acea privire? se \ntreb` Jane. Nu

cumva c` nimeni altcineva nu are dreptul s`-i aduc` daruri, \n

afar` de el?

PORUMBI}A 79



– Nu-l voi accepta, r`spunse ea, de[i trebuie s`mul]umesc Arabellei pentru gândul cel bun [i dumneavoastr`\n`l]ime, dar nu voi merge la bal.

El ridic` din nou capul, iar ochii lui alba[tri ostr`fulgerar`. Apoi Richard zise:

– O, dar trebuie s` mergi, miss!Grupul care asista la discu]ie avu un [oc. Apoi,

continu`: – Cu o rochie atât de frumoas`? Jane se imagin` dansând cu el. S` se simt` atins` de

mâinile lui, s` se uite \n ochii lui!Dar \i r`spunse doar:

– Nu pot merge!

– Dar noi to]i ]i-am f`cut câte un dar, zise Arabella,aproape implorând-o. Sigur c` trebuie s` mergi. Ai rochie,buchet, suport, evantai... iar mama \]i va oferi [i ea cevafrumos, sunt sigur`. N-ar fi politicos s` refuzi.

– Cum a[ putea merge cu o rochie trimis` de unnecunoscut? {tii prea bine c` n-a[ putea s-o port!

Richard Havering se ridic` venind spre ea [i dup` ce o

privi f`când-o s` ro[easc` din nou, spuse: – Eu \nc` nu i-am oferit nimic lui, miss Bird. Asta nu

\nseamn` c` nu am ceva pentru ea. Iar dup` ce voi oferi darulmeu, cine pariaz` cu mine c` va merge la bal?

– Pe o moned` de aur, zise Dominic. Dac` nu vrea s`mearg` cu frumosul meu buchet de flori de ce ar merge ca s`

expun` cine [tie ce de la tine?

80 ANNABEL JONES



– {i eu pariez tot pe o moned` de aur c` nici o tân`r` nupoate rezista tenta]iei de a merge la un bal având un buchetsuperb [i un evantai cu perle, zise lady Mellowes.

– Iar eu pariez pe o jum`tate de moned`, zise [i Callie. – Eu cedez primul dans, care este mai important ca

aceast` moned`. Jane \i privea \ngrozit`, ru[inat`.

|ncepu s` se bâlbâie: – Nu vreau nimic de la nimeni. Dar v`d c` toat` lumeaeste atât de dornic` s` m` vad` dus` \ntr-un loc \n care eu nu

vreau s` ajung, unde va fi doar confuzie [i ru[ine pentrumine...v` rog, v` implor nu mai face]i presiuni asupra mea...

Richard duse mâna la unul din buzunare de unde cudou` degete scoase un plic mic, p`trat, sigilat pe care era scris

numele ei: miss Bird.

Drag` miss Bird,

M` tem c` te-am ofensat cumva. Sper totu[i din toat`

inima ca acest lucru s` nu se fi \ntâmplat. Poate c` am f`cut un gest necugetat; nu m-am consultat cu mama care nu era acas` [i cred c` am f`cut ceea ce nu trebuia. {i domnul Havering crede c` am fost lipsit` de tact.

Mi-am dorit foarte mult s` vii la acest bal, dar mi-am\nchipuit c` nu ai o rochie adecvat`.

|n ziua aceea, domnul Carrell a descris rochia \n care

te-ar vedea \mbr`cat` [i \n care te-ar picta.

PORUMBI}A 81



82 ANNABEL JONES

Miss Bird, nu m` judeca gre[it, dar cred c` te \n]eleg.Tat`l meu este foarte bogat, dar nu suntem de vi]` nobil` [inu ne putem considera egali cu cei din societatea \nalt` pecare totu[i o frecvent`m. Cu toate acestea pielea nu ni s-a\ngro[at din cauz` c` sângele care ne curge prin vine nu este albastru. {tiu c` te consideri defavorizat` de soart`, pentruc` te compor]i ca o adev`rat` doamn` [i ai educa]ie.

Astfel se face c` mi-am dorit s` vii la bal, s` por]i aceast` rochie, s` ar`]i ca o doamn` adev`rat` ceea ce eunu voi fi niciodat` cu toate rochiile mele fine.

Drag` miss Bird, dac` te-am ofensat trimi]ându-]irochia f`r` cartea de vizit` cu numele meu – dar mi-amimaginat c` n-o vei accepta tocmai pentru c` vine de la o strìn` – a[a cum mi-a spus [i domnul Havering, te rog din

toat` inima s` m` ier]i. Mama, care a aflat \ntre timp ce am f`cut, spune c` am exagerat, dar eu te a[tept totu[i la balul de mar]i \n toat` frumuse]ea ta.

Cu cele mai bune ur`ri, Aurora Baines



Capitolul 6

Miss Ferris nu era de acord ca Jane s` mearg` la bal. – Nu te mai \n]eleg, veri[oar` Hannah. E[ti companioana

mamei dar nu vrei s` mergi pentru c` te ]ii mare; miss Bird

este companioana mea, dar spui c` nu e bine s` mearg`pentru c` nu are ce cùta acolo, fiind prea umil`.

– Eu sunt din familie, Arabella. |n aceast` calitate, nu vreau s` merg \n casa unei femei vulgare ca Baines...

– Dar mama de ce merge? – B`trâna lady Mellowes nu merge. – Ce s` fac` acolo o femeie b`trân` cu un picior bolnav?

Ar trebui s`-l chem`m [i pe lordul Brunel, ar face o perechegrozav`. Oricum, mama merge, eu o \nso]esc iar miss Birdmerge cu noi.

– Cu penele de \mprumut... – Penele sunt ale ei, evantaiul al ei, la fel [i florile [i

mama i-a d`ruit o br`]ar` cu perle mici pe un lan] de

argint.



– Penele fine fac pas`rea s` fie foarte rar`, bodog`niHannah. Dar pas`rea \n sine nu mai conteaz` pentru c`penele oricum i se smulg...

Cu toate acestea, seara, Hannah b`tu la u[a lui Jane carese \mbr`case.

– Am venit s` v`d dac` ai nevoie de ajutor. Payne trebuias` vin` s`-i aranjeze p`rul Arabellei, dar v`d c` nu le place cum

a ie[it coafura. V`d c` ai fost mai priceput` decât coafeza [ite-ai aranjat foarte frumos. Jane pusese schi]a f`cut` de Callie sprijinit` de oglind`

[i f`cuse tot posbilul s` ob]in` coafura realizat` de el.Strânsese p`rul spre spate \ntr-un inel de argint pe care-lscosese de la o rochie veche apoi coada o adusese pe lângùreche spre fa]` ceea ce-i d`dea un aer deosebit.

Miss Ferris o puse s` fac` un pas \napoi pentru a o studiamai bine:

– Cea care a lucrat aceasta rochie s-a gr`bit, desigur, v`ddup` cum este finisat` dar neavându-]i dimensiunile cred c` aie[it destul de bine.

– Am observat c` miss Baines m` studia \n ziua aceea \nmagazin. Cred c`-mi aprecia m`surile.

– Da, a nimerit destul de bine. Cu toate acestea, este otân`r` vulgar`, atât ca figur` cât [i comportament.

– Dar nu ca spirit, s-a purtat cu mult` delicate]e fa]` de mine. – Da, cu delicate]e! exclam` Hannah Ferris. }i-a trimis o

rochie de unde numai Dumnezeu [tie, \ncât te-a f`cut s` crezic` este de la vreun admirator secret. Dar când Jane vru s`-i

r`spund`, Hannah scoase o cutie mic`. Uite eu sunt mai

84 ANNABEL JONES



direct`. Sunt prea b`trân` s` le mai port, ]i le d`ruiesc. Suntpentru o tân`r`, iar dac` tot te-ai decis s` te transformi din

vrabie \n pùn, \]i vor fi de folos.Era un [irag dublu de perle.

– Miss Ferris, nu le pot primi! Mul]umesc din toatìnima, dar nu le pot primi!

– Nu? Dar ai primit darurile celorlal]i!

– Dar acestea sunt de valoare! – Nu le mai pot purta nu sunt pentru vârsta mea.Desigur, dac` nu vrei s` le accep]i...

– Dar nu era]i de acord s` merg la bal... – Nu sunt de acord ca guvernanta s` mearg` ca prieten`

de familie [i nici ca familia noastr` s` viziteze asemeneaoameni. Dar dac` tot vrei s` mergi m`car s` fii \mbr`cat` cum

trebuie. S` vedem cum \]i vin, zise ea. {i nu-mi mai mul]umi,las`-m` s` ]i le pun. {i gr`be[te-te doar nu vrei s-o la[i pe lady Mellowes s` te a[tepte.

Jane o urm` cu inima \nduio[at` de gestul ei nea[teptat.

***

Casa familiei Baines era mare [i \ntortocheat` din cauzamultor \nc`peri adùgate dup` ce familia achizi]ionase casa.

Doamna Baines, care era o femeie simpatic` [i cu sim]ulumorului, le explica tuturor c` apucaser` s` cumpere casa\nainte de a [ti cum trebuie s` arate o cas` de oameni cu stare.Bietul Baines declar` c` nu st` confortabil \n acele scaune cu

picioarele foarte \nalte [i sunt sigur` c` le va rupe imediat.

PORUMBI}A 85



Oricum, când e[ti la Roma, trebuie s` te compor]i caromanii sau s` nu te integrezi deloc; iar de dragul Auroreitrebuie s` devenim romani, ca s-o pot m`rita cu vreun Cezar. {im` tem c` [i atunci trebuie s` continu`m s` p`str`m aparen]ele.

– Iar eu ce s` fac cu vreun coronet cu sânge albastru,mam`? interveni Aurora.

Sala de bal era enorm`, construit` special pentru debutul

\n societate al Aurorei. Poate c` [i num`rul candelabrelor eracam mare, ar fi obiectat doamnele adev`rate, de[i erau oarecum\ncântate c` puteau s`-[i aduc` fiicele gata de m`riti[ \ntr-ocas` unde puteau fi sigure c` vor \ntâlni to]i b`rba]ii eligibili.

{ampania era de cea mai bun` calitate, iar dup` câtevapahare casa li se p`ru un palat de cle[tar, iar masa servit` \ntr-unsalon elegant cu mâncare foarte bun`.

Lumea \ncepu s` se \ntrebe cine era tân`ra frumoas` careo \nso]ea pe lady Mellowes cea tân`r`. Pe Arabella ocuno[teau. Femeile o privir` imediat ca pe o poten]ial` rival`.

Dominic le a[tepta pe treptele de marmur` de la intrarepentru a le \nmâna florile abia culese din ser`.

Arabella era \mbr`cat` \n roz, cu o ghirland` de frunzede laur; era toat` numai fream`t.

Dominic o sorbea din priviri.Lady Mellowes, la fel de frumoas` ca fiica ei, cobor\ din

tr`sur` \ntr-o rochie de culoarea caisei cu dantel` irlandez`. {idup` ele Jane Bird.

Miss Jane Bird, miss Dove, \mbr`cat` \n m`tase deculoarea penei de porumbel cu umbre alb`strui [i verzi cu

[iragul de perle cu p`rul foarte frumos piept`nat.

86 ANNABEL JONES



Când o v`zu, Dominic r`mase f`r` grai, cu buchetul \nmân`. Callie, care-l v`zu lu` florile [i i le \ntinse.

– E[ti tabloul meu care parc` a prins via]`, zise el. Mi sedovede[te \n cele din urm` c` sunt un mare artist!

– Porumbi]a noastr` arat` superb, zise lady Mellowes. – {i eu ar`t la fel de frumos, o auzir` deodat` pe

Arabella.

Callie, care se afla \n urma ei cu Jane, \i spuse: – O, draga mea, fii atent` s` nu te bazezi prea mult peasta.

– N-am ar`tat niciodat` a[a \n via]a mea, spuse ea cusimplitate, de aceea vreau s` m` bucur de aceste clipe.

– Da, bucur`-te, draga mea. Aceste clipe nu vor dura [itrebuie s` ne bucur`m de ele atât cât putem. Momentele

noastre de glorie sunt atât de pu]ine! Nu l`sa nimic [i penimeni s` ]i le tulbure. Pentru mine vei fi \ntotdeauna dragamea prieten` miss Dove, mica guvernant`; femeia frumoas`care e[ti, este imortalizat` \n acel tablou.

A[teptau al`turi de al]i invita]i s` se fac` prezent`rile.Urmar` priviri curioase, [oapte, \ntreb`ri mai mult sau maipu]in discrete. Apoi privirile tuturor se oprir` asupra

Arabellei, recunoscut` ca frumoasa acelor ]inuturi, apoitrecur` rapid asupra tinerei cu p`rul strâns, cu gâtul lung caal unei lebede, cu rochia de m`tase. To]i \ncepur` s` se\ntrebe:

– Cine este frumoasa?Iar Arabella privea \n jur cùtându-l din priviri pe

Richard.

PORUMBI}A 87



– L-a]i v`zut? Unde este?{i el era acolo. Vorbea sprijnit de un pilon cu paharul de

[ampanie \n mân`, \nalt concentrat asupra figurii unei tineremici de statur` cu ochii alba[tri care-i zâmbeau.

– E[ti frumoas`, \ncânt`toare.... A[adar onorabilul Richard Havering conversa cu Clarisa

Cine {tie Cum, sau cu miss Rutherford... Nu putea fi doamnaEdgar Worchester, sau cea din Mayfair. Poate era tân`ra dinstrada Capsicum... oricum Richard Havering o privea \ncântat[i fericit de cucerirea f`cut`.

Lady Mellowes trecu pe lâng` cei doi far` a fi observat`. Arabella o urm` cu capul sus, demn`, iar Jane trecumu[cându-[i buzele.

|n clipa aceea, el ridic` \ncet capul [i o v`zu. Nu putu s`

nu exclame: – Dumnezeule!Partenera lui fu uimit`.

– Ce-ai spus? – Am spus ceva? zise Havering. A fost doar o exclama]ie

de durere pentru c` m-am lovit de pilonul din spate. A[ vreas` te conduc la familia ta pentru a m` duce s`-mi scot a[chia

care probabil mi-a intrat \n mân`.Opera]iunea \n sine nu dur` mult pentru c` dup` câtevasecunde se afla \n fa]a ladyei Mellowes.

– Ar`ta]i minunat, alte]`, o compliment` el. Poate pentruc` a]i adus aceste dou` flori cu dumneavoastr`, sau mai binezis, aceste dou` porumbi]e?

– Tocmai am trecut pe lâng` locul \n care \i f`ceai curte

unei alte porumbi]e, i-o retez` Arabella.

88 ANNABEL JONES



– Acea porumbi]` nu-mi apar]ine, este logodit` cunorocosul sir Edward Lasalle.

– Te voi seconda, interveni Callie, \n cazul \n care acestate va provoca la duel.

– Dar mi-am amintit c` mi s-a promis un dans... zise elf`când o plec`ciune \n fa]a Arabellei.

Figura acesteia se lumin` deodat` de fericire.

– Da, sigur c` accept!Havering \[i opri privirea asupra programului prins de

mâneca rochiei lui Jane. – A[ putea spera la un vals? Primul este angajat deja dar

cel de dup` mas`? – O, Richard, o domnule Havering, \ntotdeauna valsezi

doar cu mine! – Bine, atunci ultimul vals? – {i galopul de la sfâr[it? – Arabella, interveni lady Mellowes cu t`rie. Te compor]i

ca un copil. Apoi i se adres` lui Havering: dou` dansuri suntde-ajuns. Nu vreau s` se comenteze pe seama voastr`.

– Dac` s-ar vorbi despre mine [i miss Mellowes, ar fi cea

mai mare fericire pe care a[ putea s-o am.Dup` plecarea lui Havering, lady Mellowes i se adres`

Arabellei: – Acest b`rbat [tie cum s` trateze femeile, este un

cuceritor, fii atent`!Dominic luase cartea de vizit` a Arabellei unde-[i

\nscrisese câteva dansuri, apoi i se adres` Janei:

PORUMBI}A 89



– Miss Dove, a[ putea spera la primul dans? – A[ fi foarte \ncântat`. – Nu trebuie s`-i mul]ume[ti unui b`rbat pentru c` vrea

s` danseze cu tine, zise Arabella râzând. El trebuie s`-]i cad` \ngenunchi s` te implore. Tu doar accept`-l cu gra]ie.

– N-am v`zut adineauri f`când asta cu Havering, ziseDominic privind-o lung f`r` urm` de zâmbet.

Arabella fu luat` prin surprindere. – A, doar pentru c` este un bun dansator! – Da, vrea s` se asigure c` nu-[i va irosi talentul, zise [i

lady Mellowes. Aurora Baines str`luce[te de fericire, s-a \nscris[i la lady Caroline Leslie, iar acum v`d c` exerseaz` cu missFeathers. Dar m` tem c`-[i irose[te vremea. Domnul Feathersnu are bani.

– Mam`, nu-l insulta! s`ri Arabella. Nu curteaz` doar fetele cu bani.

– Consider c` are un dar special de a g`si tinerele cu avere. – Crezi c` este vreuna aici f`r` bani? – Eu sunt cea f`r`, declar` Jane, [i pe mine m-a g`sit.

Mi-a cerut dou` dansuri, nefiind obligat... nimeni nu poatepretinde c-a f`cut-o pentru banii mei.

Mai ap`rur` [i al]i tineri solicitându-le câte un dans. – Vezi ce succes ai, \i spuse Arabella lui Jane. Ai toate

dansurile angajate. – Vin to]i la tine \n primul rând; eu m` mul]umesc doar

cu ceea ce r`mâne.Deodat` spre ele se \ndrept` Aurora Baines, \ntr-o rochie

alb`, simpl`. Figura ei era foarte zâmbitoare.

90 ANNABEL JONES



– Ar`]i extraordinar \n rochia asta miss Dove, i se adresèa lui Jane. Toat` lumea te admir` [i am fost \ntrebat` de mul]idomni cine e[ti. Le-am spus c` faci parte din suita ladyeiMellowes, zise ea un pic stânjenit`.

– Iar eu voi spune \n ce calitate, complet` Jane.Dansul cu Dominic fu o adev`rat` pl`cere, de[i se sim]i

ciudat fiindu-i acordat` prea mult` aten]ie. O cùt` din priviri

pe Arabella, fiindu-i team` c` aceasta [i-ar putea manifestagelozia, dar aceasta se afla \n bra]ele lui Havering [i nu aveaochi pentru nimeni altcineva.

– Arabella are dreptate, zise Dominic, Havering este unfoarte bun dansator.

– Sper c` a[a este, pentru c` voi valsa cu el. Jane dans` apoi cu domnul Foster, c`ruia \i spuse c` era

guvernanta Arabellei, apoi cu lordul George Chalmers, fiulunei ducese. Acesta, aflând c` este guvernant` p`ru foarte\ncântat de ea [i chiar \i m`rturisi c` mama lui caut` peste toto tân`r` ca ea pentru a-i educa fiul.

Când se \ntoarse la lady Mellowes aceasta observ`: – Porumbi]a noastr` [i-a \ntins aripile [i arat` acum ca

pas`rea paradisului. – Mai bine zis ca o biat` porumbi]` care se afl` \n paradis

pentru o or`. Jane sim]i cum inima \ncepe s`-i bat`necontrolat doar la gândul c` urma s` danseze cu el...

De ele se apropia din cealalt` parte a s`lii de bal unb`rbat mic de statur`, slab, care [chiop`ta, având omalforma]ie la piciorul stâng. Se sprijinea \ntr-un baston cu

frumoase \ncrusta]ii de argint. Avea un chip atr`g`tor, era

PORUMBI}A 91



foarte \ngrijit \mbr`cat dar nu i se putea ghici vârsta. Nu aveachipul ridat de vreme ci de urmele unei suferin]e care se citea\n ochii lui alba[tri. Se \nclina \n fa]a lady-ei Mellowes.

– Sper c` \n`l]imea voastr` n-a uitat \ntâlnirea de laducesa de Graham.

– Sigur c` n-am uitat-o, zise lady Mellowes, cine ar uita o\ntâlnire cu sir Frederick Travenne?

Era evident c` acesta, de[i cam mic de statur`, erapreferatul doamnelor mai \n vârst`. – |mi amintesc foarte bine, sir Frederick, mai ales c`

mi-a]i promis atunci s`-mi ar`ta]i \ntr-o zi Robin Grange, caredup` cum [tim cu to]ii este un miracol al frumuse]ii.

El f`cu o plec`ciune \n fa]a doamnei. – Da, este o cas` agreabil`, doamn`; este adev`rat c`

fiind un cunosc`tor de art` apreciez \ntotdeauna frumosul. Else adresa ladyei Mellowes, dar o privea pe Jane. Am observatc` frumoasa domni[oar` care se afl` al`turi de dumneavoastr`nu danseaz` acest dans. Nu m-am apropiat mai \nainte pentruc` nu pot dansa; a[ putea s-o invit la mas`?

– Da, sir Frederick, sunt sigur` c` miss Bird va fi onorat`. – Miss Bird, permite]i s` v` smulg din acest moment de

solitudine?Pe când se \ndreptau spre salonul \n care se servea masa,

Jane g`si c` era potrivit s`-i spun` c` era guvernant` \nserviciul Arabellei Mellows. El nu reac]ion`. Apoi, dup` câtevaclipe, \i spuse foarte calm:

– De ce mi-a]i f`cut aceast` m`rturisire, miss? A]i crezut

c` voi fi dezam`git?

92 ANNABEL JONES



– Sau ve]i considera prezen]a mea \n aceast` companieun afront.

– Biat` miss Bird! Ce mult trebuie s` suferi! Vorbescpentru c` la rându-mi am fost umilit de multe ori din cauzadefectelor mele fizice. Miss Bird e[ti atât de frumoas` [idelicat`, ai fost n`scut` pentru a te bucura de toatefrumuse]ile vie]ii.

– Nu m` pot plânge de felul \n care sunt tratat` \n familiaMellowes. – |]i \nchipui cum m` simt eu, continu` el de parc` n-ar

fi auzit vorbele ei, când toate tinerele \ntorc capul la vederemea, de team` c` ar putea fi for]ate s` danseze cu mine. Cutoate acestea am [i eu micile mele satisfac]ii. Toate mamelecare n-au reu[it s`-[i m`rite fiicele, sper` la mine, a[teptând ca

din cauza s`n`t`]ii mele precare s` mor mai repede [i s` le lasfoarte repede v`duve...

Sir Frederick o invit` dup` mas` s` ias` pu]in afar` la aer curat, iar el porni [chiop`tând sprijinindu-se \n bastonulsculptat, iar ea \[i strecur` bra]ul sub al lui. Sir Frederick \i

vorbi de casa lui de c`l`toriile sale, apoi despre colec]ia detablouri

– Am adus cu mine o mare bucurie pentru sufletul meu,o Madona din Italia, a lui Bellini. L-am consultat pe RichardHavering care este considerat expert \n restaur`ri [i sper c`m` va ajuta. El nu observ` cum buzele ei tremurar` u[or laauzul numelui b`rbatului iubit. Dar schimba subiectuldiscu]iei. Jane \i povesti despre via]a petrecut` al`turi de

m`tu[a ei cea bigot`.

PORUMBI}A 93



– Nu puteai s` scapi din acea colivie de disperare? – Cum a[ fi putut? |i datoram atât de mult! Sim]eam

obliga]ia s`-mi exprim gratitudinea.Dup` câteva clipe, el o privi lung [i o \ntreb`:

– Dac` voi spune ceva... nu m` vei \n]elege gre[it? Soramea locuie[te cu mine; este mai b`trân` [i v`duv`, dar sper c`

va fi \ntotdeauna a[a cum este azi. Tocmai de aceea \ndr`znesc

s`-]i fac o propunere; dac` vreodat` vei fi la nevoie [i vei aveanevoie de un ad`post, apeleaz` la noi. Nu avem \n comundecât mândria r`nit`. Nu te vom dezam`gi. Cu aceste vorbe,se ridic` [i se duse s`-i aduc` pu]in` ap` cu ghea]`.

Dup` plecarea lui, Jane auzi f`r` s` vrea o [oapt`: – O guvernant`? – Da, la lady Mellowes. Nu are nici un ban!

– {i nici foarte prietenoas` nu este! r`spunse o voce careera a lui Richard Havering.

Sir Frederick se \ntorcea cu un servitor cu r`coritoare.Pentru Jane magia balului se spulberase. Sir Frederick \ispuse:

– Oricât mi-ar p`rea de rù trebuie s` te conduc la lady Mellowes pentru c` re\ncepe dansul.

***

Jane se a[ez` lâng` aceasta cu vorbele acelea care-ir`sunau \n minte. Nu are nici un ban! {i nici nu este preaprietenoas`!

{i urma dansul cu Havering!

94 ANNABEL JONES



El o prinse cu mâna de talie [i o fix` cu ochii lui alba[tri.Nu rostise o vorb`, ci doar venise spre ea, f`cuse o plec`ciune[i o condusese pe ring.

– Cum ar putea dansa o porumbi]` decât ca o mic`pas`re u[oar`... Sub pene parc` n-ar fi nimic...

Ea vru s`-i r`spund`, dar nu putu; era atât de bulversat`de discu]ia pe care o surprinsese... |n jurul lor, perechile seroteau \n vârtejul dansului.

– De ce e[ti atât de t`cut`? Jane \[i sim]ea inima plin` de durere, de dezam`girea de

a fi trecut prea repede de la o scurt` revela]ie a frumosului ladurere [i umilin]`. De aceea, \i spuse:

– Nu prea [tiu ce a[ putea spune. – Am putea vorbi despre felul minunat \n care ar`]i. Cum

te admir` toat` lumea...

– Da, zise ea cu am`r`ciune, am auzit câte ceva. – Te-a sup`rat cineva? El o trase mai aproape, de parc` ar

fi vrut chiar s-o strâng` la piept; te-a jignit cineva? Din cauzasitua]iei tale...?

– Nu, am spus tuturor foarte franc de la \nceput desprece este vorba, c` sunt guvernanta domni[oarei Mellowes c` nuam bani. Ar fi vrut s` adauge: nici amabilitate.

– |n acest caz, nu poate decât s`-mi par` rù c` e[tinefericit`. – Sunt fericit` [i a[a \n penele astea de \mprumut, cu

toate tinerele astea urm`rindu-m` cu invidie. – Sunt geloase pe frumuse]ea ta. – Da, sunt con[tient` de acest lucru [i-l accept ca atare.El o privi ciudat: ce se \ntâmplase cu timida [i resemnata

miss Dove?

PORUMBI}A 95



96 ANNABEL JONES

– Nu-mi pas` de aceast` rochie atât de admirat`! Nu-mipas` de ea! zise Havering.

– Nici mie de opinia dumitale domnule! De fapt, nici nu]i-am cerut-o!

– Miss Dove! exclam` el, [ocat. Jane [tiu c` p`lise [i observ` acela[i lucru [i la el. – |mi cer scuze, n-am vrut s` fiu brutal`, dar toat` lumea

a admirat rochia mea. Mi-a fost d`ruit` cu mult` dragoste [iamabilitate... – {i asta te-a f`cut s` vii la bal, zise el \ncet. Ar trebui s`-i

fim recunosc`tori. Cu toate acestea nu pot decât s` spun c`de[i \]i vine bine eu ]i-a[ fi ales altceva. Rochia asta este preacolorat` nu a[a ceva a[ fi ales eu pentru tine. Mi se pare preaputernic` pentru tine, te-a absorbit cu totul. Eu te-a[ fi

\mbr`cat \n culori mai estompate \n portocaliu pal [i auriupentru a-]i pune \n valoare tenul deschis. |]i st` cel mai bine\n griul tù pal.

{i muzica se termin`, iar el o conduse spre locul \n carese aflau lady Mellowes [i Arabella.

Restul serii trecu f`r` alte probleme iar \n urechicontinuar` s`-i r`sune vorbele auzite f`r` s` vrea: este o

simpl` guvernant`, nu are nici un ban... Apoi vorbele lui: \mi placi mult \n culori mai estompate.

Gri [i auriu... Acest b`rbat simte c` trebuie s` cucereasc` orice femeie,

asta este, \[i spuse ea sim]indu-[i inima foarte grea.



Capitolul 7

Ambele domni[oare se trezir` târziu a doua zi, cupermisiunea |n`l]imii sale.

Arabella str`lucea de bucurie, Jane abia \[i ]inea ochiideschi[i, visând la dansul cu cel al c`rui suflet p`rea pierdut,el cu care fiecare femeie din \nc`pere ar fi vrut s` danseze.

Jane \ncerca s` atrag` aten]ia Arabellei la lec]iile care sedesf`[urau, dar aceasta o \ntrerupea mereu amintindu-[i câteceva despre Havering.

– Ai observat c` erau domni[oare care f`ceau totulpentru a fi disponibile? Acea miss Feather, nesemnificativ` dealtfel, cu care Richard a dansat de trei ori! Lui nu-i pasa de ea[i \i arat` asta la fiecare pas. Nici m`car de averea ei nu-i pas`,de[i este bogat` precum Cresus...

– Apropo, Arabella, cine a fost Cresus? – Pentru numele lui Dumnezeu, nu m` bate la cap cu

astfel de am`nunte chiar dup` bal! A fost un tip b`trân [i



bogat care a nesocotit sfaturile altuia [i mai b`trân numitSolon, de[i toat` lumea trebuie s`-i asculte pe cei b`trâni [iboga]i. Chiar [i pe tine miss Bird te-am v`zut discutând cu sir Foster.

– Dar el nu are nici treizeci de ani! ripost` Jane. – Poate, admise Arabella [i nu are picior de lemn. Toate

mamele cu fete nem`ritate \l ador`, de[i nu mai este tân`r [i

nici nu danseaz`. Are o cas` ca un muzeu iar tot ce se aflàcolo este perfect. Pân` [i calul sù este unul pur-sânge. – Ce chef de vorb` ai \n diminea]a asta, Arabella!

– De fapt, voiam s` aflu dac` dansând cu El ]i-a spus cevadespre mine? Te rog s`-mi redai cuvânt cu cuvânt.

– Dac` la domnul Havering te referi, n-a men]ionatnumele tù.

– Da, a p`strat toat` dr`g`l`[enia pentru mine. Danseaz`ca un \nger, a[a este? Iar pe teras` mi-a prins mâna \n palmelesale...

– Tu i-ai \ntins mâna, Arabella, lucru nepotrivit uneidomni[oare.

– A luat-o, a p`strat-o \n mâinile sale, mi-a spus c` ar`tnemaipomenit...

– Cam acelea[i vorbe mi le-a spus [i mie, numai c` a maiadùgat c` ar`t ca o porumbi]`mic` [i cenu[ie...

– Dar nu toate porumbi]ele sunt cenu[ii, iar rochia taavea culorile unei alte specii.

– Despre rochie a spus altceva, c` nu-i place. – Cam lipsit de amabilitate! Nu este a[a de obicei; el face

complimente tuturor. Ba chiar pe o femeie care nu iese \n

98 ANNABEL JONES



eviden]` prin nimic o complimenteaz` [i mai mult pentru a oface s` se simt` bine. Miss Frere mi-a m`rturisit c` i-a spus c`mâinile ei sunt ca ni[te ciupercu]e albe; [i a[a este suntsingurul lucru pl`cut la ea.

– |n afara averii? – Richard nu se gânde[te la bani! Niciodat` nu atinge

acest subiect!

– Cu femeile n-o face \n mod deschis dar numai la asta segânde[te? – Miss Dove, observ c` nu-]i place Richard! – Nu am \ncredere \n el, [i cu asta s` ne apuc`m de lec]ii.

***

Callie sosi la casa familiei Mellowes alegând drumul celmai lung pentru a asculta impresiile celor care fuseser` la bal.El \nsu[i fusese foarte re]inut [i nu invitase pe nimeni la dans.Dup` ce observase c` miss Dove \[i completase num`rul dedansuri se f`cuse nev`zut petrecându-[i seara al`turi de tineridefavoriza]i de soart` ca [i el.

– Mica miss Frere este \ncânt`toare. – {i are mâinile ca ni[te ciupercu]e...El ridic` o sprâncean`.

– Da, este o descriere foarte bun`. Apoi o \ntreb`; deunde [ti]i cum arat` palmele lui miss Frere?

– Sunt mult prea pline de bijuterii. Arabella a studiat-o labal pe când dansa cu Richard Havering. De ce altceva ar fi

dansat cu ea?

PORUMBI}A 99



– Richard i-a spus lui miss Dove c` nu-i place rochia. Deaceea este pornit` \mpotriva lui.

Ziua fu ploioas` a[a c` r`maser` \n cas` \n \nc`pereanumit` „de [coal`“ unde li se servi cafeaua.

– De ce nu i-a pl`cut rochia lui Havering? \ntreb` Calliebrusc. Al]ii au admirat-o!

Jane era t`cut`, o durea capul [i nu se sim]ea bine.

– I s-a p`rut nepotrivit`. {i poate a[a era. Nimeni n-a\ntrebat-o pe Cenu[`reasa dac` nu-i este mai bine la gurafocului. N-am f`cut bine c-am intrat \ntr-o lume c`reia nu-iapar]in.

– Vei intra curând \n ea [i-]i vei g`si locul, protest` Arabella. Miss Bird a primit deja dou` cereri \n c`s`torie la bal,Callie.

– Arabella, am glumit! – Nici vorb`! Am v`zut cu ochii mei cum sir Rufus John

te privea cu adora]ie. – Tocmai \mi spunea cum ai cucerit toate inimile din jur

inclusiv pe a lui, zise Jane amintindu-[i felul \n care \nsu[iDominic \i f`cuse o cerere, voalat` ce-i drept, \n c`s`torie.

Apoi f`r` s` vrea \[i aminti de vorbele pe care le auzise \n timpce a[tepta s` i se aduc` r`coritoarele; „ nu are bani. {i nici preaamabil` nu este, adùgase Richard Havering. Drag` Callie, dece n-ai dansat tu cu mine? A[ fi fost \n siguran]`“.

– N-ai fi fost scutit` de o cerere \n c`s`torie, interveni Arabella.

***

100 ANNABEL JONES



Seara, d`dur` curs invita]iei de a merge la castel.Lady Mellowes cea b`trân` era dornic` s` afle ce se\ntâmplase la bal, ce oferte mai primise Arabella [i cum ler`spunsese.

Dar Richard va fi acolo? Cu ochii lui alba[tri, a c`ror culoare se schimba mult prea repede din culoarea ceruluisenin \n cea a cerului \nnorat, cu profunzimi neb`nuite,

destinate unei simple guvernante f`r` avere. – Eu nu merg, v` mul]umesc pentru invita]ie, zise ea.Miss Ferris, care abia intrase, \[i reluase aerul rigid la care

renun]ase cu o sear` \n urm` când \i d`ruise perlele. – Unde e[ti atât de hot`rât` s` nu mergi, miss Bird? – A[ prefera s` nu merg la castel, miss Ferris. – Dar cine te-a \ntrebat ce-ai vrea s` faci? Doar nu e[ti

invitat` ca musafir acolo! Trebuie s`-]i \nso]e[ti pupila, atâtadoar.

Era adev`rul dur spus [i Jane reveni imediat la realitate: – Ave]i dreptate, miss Ferris, \mi cer scuze. – Dac` o sear` ai fost tratat` cu amabilitate de parc` ai fi

fost din familie nu \nseamn` c` lucrurile vor continua la fel. – Veri[oar` Hannah! exclam` Arabella. Jane o opri. – Miss Ferris are dreptate. Am uitat cine sunt. Sunt pl`tit`

s`-mi fac datoria. Cred c` am \nceput s` consider \n modgre[it c` sunt miss Dove [i am uitat c` de fapt numele meueste miss Bird. Iar miss Ferris a considerat c` fac o gre[eal` c`merg la bal, [i a avut dreptate. Apoi i se adres` lui Hannah: am

purtat perlele cu foarte mare pl`cere, dar de acum \nainte nu

PORUMBI}A 101



le voi mai purta pentru c` nu voi mai merge la nici un bal. Deaceea, voi considera c` mi le-a]i \mprumutat, cu multàmabilitate [i vi le voi returna.

– Darul este dar, miss Dove, zise Callie cu mult`blânde]e. Nu este frumos s` \napoiezi un dar, indiferent decondi]iile \n care l-ai primit. Miss Ferris dore[te s` p`streziperlele.

– Da, p`streaz`-le, miss, zise Hannah Ferris [i supune-tela ordinele noastre mergând ast` seara la casa cea mare cu Arabella.

– Miss Dove vino doar dac`-]i face pl`cere, zise Arabella.Oare el va fi acolo? se gândi Jane imediat. Cum voi

reac]iona când ni se vor \ntâlni privirile? Dac` voi ro[i? Era ostare foarte confuz`, dar cu toate acestea trebuia s`-[i fac`

datoria s-o \nso]easc` pe Arabella. Sim]i dintr-o dat`gratitudine pentru Hannah, a c`rei brutalitate o readusese larealitate.

***

La ora ceaiului, Charles, majordomul, \l anun]` pe Rufus John care venise s-o vad` pe Arabella cu un buchet de flori \nmân`.

– O, Dumnezeule, dup` fiecare bal omul `sta apare!Chiar trebuie s`-l primesc?

Jane \l privi pe Callie a[teptând ajutorul lui. – Nu am experien]` \n problemele astea, zise ea. Trebuie

s`-l primeasc`?

102 ANNABEL JONES



– Poate g`si o scuz`, zise Callie ridicând din umeri. Dar n-ar fi bine s-o fac`. Sir Rufus este o persoan` de treab` [i maiales este \ndr`gostit de Arabella. De aceea nu este bine s`-lresping` pe fa]`.

– Am putea s`-l primim \n grup g`si Arabella ideeasalvatoare. Mai era un oarecare domn Greene foarte atras demine seara trecut`; când a intrat majordomul am crezut cèste Brunel, dar el n-a fost la bal, parc`.

– Nu, din cauza piciorului de lemn, nu avea cum s` vin`. Arabella, nu i-ai dat r`spuns lui Charles.

– Bine invit`-l \n salon. Coborâm [i noi imediat.Sir Rufus era acolo când coborâr` ele, iar Arabella \i

mul]umi pentru florile aduse. Iar apoi majordomul anun]` pedomnul Greene, dup` care urm` domnul Edmund Welles si

lordul Faversham, urmat de George Bates, dorind cu to]ii s`-i vorbeasc` Arabellei. |n cele din urm` sosi [i marchizulHawkfield care, culmea! Nu dorea s`-i vorbeasc` Arabellei cilui miss Jane Bird....

Acesta din urm` intr` \n salonul \n care se aflau dejaceilal]i domni [i se \nclin` \n fa]a ladyei Mellowes, carezâmbea \ncântat` de aten]ia care i se acorda fiicei sale.

– |mi permite]i, milady? Tân`ra care v` \nso]ea asear`mi-a furat inima.... Jane \l privi f`r` a spune nimic. – F`r` \ndoial` mama dumitale, ducesa, te-a trimis s-o

recuperezi? zise lady Mellowes. – Din contr`. Mama insist` ca miss Bird s` m` aduc` pe

calea cea bun`. N-a g`sit nici o alt` tân`r` capabil` s` fac`

acest lucru.

PORUMBI}A 103



– Inten]iile domniei sale sunt bune, suger` Jane, chiar flatante.

– A[ putea adùga c` gusturile noastre n-au coincisniciodat` pân` acum?

– |n acest caz, cui ar trebui s`-i adresez r`spunsul meu,dumitale sau mamei?

– Parc` mi-a]i promis deja balul urm`tor! Pân` atunci voi

\ncerca s`-mi lini[tesc singur sufletul. – Ve]i primi r`spunsul la primul bal la care voi participa. Jane zâmbi cu ochii la buchetul de flori pentru care-i mul]umi. Am \n]eles c` nu vre]i s` ajunge]i un holtei b`trân.

– Prive[te \n jur, draga mea, zise acesta. |n aceast`companie, cum a[ putea avea vreo [ans`? Nici pân` acumn-am avut, zise el l`sând capul \n jos.

– {i trebuie s` perseverezi? Chiar dac` asta \]i provoac`dezam`gire?

– Când b`rbatul se \ndr`goste[te, nu ai ce-i face. – La fel [i femeia. Suntem ni[te biete creaturi, la

cheremul inimilor noastre. {i dup` cum spui, nu se poate facenimic

– A[ vrea s` pun \ntreb`ri indiscrete, dar parc` vorbe[tica o cunosc`toare, zise el.

– Iar eu nu sunt obligat` s` r`spund. Poate peste multtimp când vei fi un holtei acrit de vreme iar eu o b`trân` poatene vom \ntâlni [i-]i voi spune.

– M` gândeam cum ar fi dac` dou` suflete singure [itriste ca ale noastre [i-ar uni singur`t`]ile? Ce spui?

Ea zâmbi.

104 ANNABEL JONES



– La primul bal la care ne vom \ntâlni \]i voi spune cegândesc, astfel vei avea r`spunsul meu. Jane se gândi: acestb`rbat vorbe[te lucruri f`r` noim`; dar undeva, \n tot cespune el, s-ar putea afla adev`rul la toate \ntreb`rile mele. {i[tiu tot atunci c` biata ei inim` greu \ncercat` de sentimentelepentru Havering nu va accepta consolarea cu o persoanìnferioar` acestuia. Continu` s` discute s` zâmbeasc`, era miss

Jane Bird \n umila ei rochie cenu[ie lipsit` de farmec \n carear`ta exact ceea ce era – guvernanta pl`tit` a ArabelleiMellowes \ntrebându-se dac` \l va g`si acolo când va merge lacasa cea mare.

Dar Richard nu mai era; plecase dup` cum spunea sir Dermot s` ia masa cu cineva din Robinstown.

– Are pe cineva acolo un prieten, dup` cum mi-a spus,

nu mai [tiu cum \l cheam`, parc` Yalerdor, un nume decare n-am auzit \n ora[ pân` acum. Este un prieten camciudat cu care Richard \[i petrece serile adesea. Acest domn

Yalerdor este permanent la dispozi]ia tân`rului Richardcare are mult de lucru aici [i n-ar trebui s`-[i permit` atâtatimp liber.

– Dragul meu, este un b`rbat tân`r, nu-l po]i condamnas` se limiteze la tapi]eriile tale.

– Yalerdor, a]i spus? se trezi Callie. Ce nume ciudat! Apoiridic` privirea \n sus de parc` s-ar fi luminat dintr-o dat` de ungând care nu l-ar fi onorat pe Richard Havering.

Jane observ` schimbul de priviri dintre Callie [i missFerris. {i ea \l v`zuse când merseser` s` cumpere culorile

pentru lady Mellowes pe Richard disp`rând misterios.

PORUMBI}A 105



Acest Havering avea secretele sale, se gândise HannahFerris, care auzise c` Richard vizita adesea unele doamne...

Cel care-i spusese, mai adùgase c` unele erau chiar frumoase [i apar]ineau \naltei societ`]i. Desigur acel Yallerdor era de fapt pseudonimul unei doamne din strada Capsicumpe care Havering o vizita cu mult zel.

Arabella discut` \n timpul mesei cu m`tu[a sa, lady

Mellowes, c`reia \i descrise rochiile cele mai frumoase purtatea acel bal, apoi tinerii care-i f`cuser` curte. Jane nu scoase o vorb`; nici n-ar fi sim]it nevoia s-o fac`

a[a cum era \mbr`cat` \n rochia ei lipsit` de culoare, destr`lucire, con[tient` c` era acum doar guvernata Arabellei.

Dar cel pu]in aici trebuie s` fiu mul]umit` c` nu suntdesconsiderat`, se gândi ea. Fusese vina acestei familii c-o

\mpinsese spre acel bal, spre o lume c`reia nu-i apar]inea.R`spunse mai apoi cu delicate]e \ntreb`rilor puse de lady

Mellowes. Da, \i pl`cuse mult balul, dar se sim]ise foarteobosit` spre sfâr[it c`ci nu era obi[nuit` s` nu doarm`noaptea.

– A[adar te-ai distrat pu]in, miss Bird, de[i nu simt dinglasul tù c` te-ai bucurat de acest eveniment.

– Am revenit la vechea, miss Bird, milady, la rochia meaincolor`. Sunt mul]umit` c-am revenit \n cuibarul meu deporumbi]`.

– S` n-o crezi, m`tu[`! interveni Arabella. A dansat toat`noaptea [i a primit chiar cereri \n c`s`torie. Chiar [i eternulmeu admirator sir Rufus m-a p`r`sit [i s-a reorientat spre miss

Dove, adùg` ea f`r` invidie \ns`. }i-l d`ruiesc cu toat` inima!

106 ANNABEL JONES



– Ne-ai urm`rit cu aten]ie, dup` cum v`d, zise Jane. Dar bietul domn n-a f`cut altceva decât s`-[i verse necazul. Jane nuadùg` nimic despre invita]ia lui sir Rufus.

– Ai primit deja dou` cereri \n c`s`torie? se mir` lady Mellowes.

– Ei, cel pu]in a[a se laud`, r`spunse Arabella, de[i pân`la urm` n-a r`mas decât sir Rufus. Dar face cât doi pentru c`

este marchiz. – Iar azi diminea]` a venit s`-[i re\nnoiasc` cererea, zise[i lady Mellowes cea tân`r`.

– Un marchiz te-a cerut \n c`s`torie? \ntreb` HannahFerris, pu]in cam ne\ncrez`toare. Pe tine, o guvernant`?

– Exact, o guvernant` [i \n deplin` cuno[tin]` de cauz`,doamn`, r`spunse Jane, f`r` a fi defel ofensat`. Mi-a spus c` va

trebui s`-l ajut s` se schimbe [i c` mama sa, ducesa, crede c` voi reu[i.

– Poate c` are dreptate, admise b`trâna lady Mellowes.{tim c` e[ti o tân`r` foarte hot`rât`. Dar fii atent`, copila mea,acest conte este un individ ciudat, de[i nu cred c` este chiar un om rù.

– Din partea mea poate sta lini[tit, adùg` Jane, iar b`trâna Mellowes \ncuviin]` de parc` ar fi vrut s` spun`: [tiu\ncotro se \ndreapt` preferin]ele tale.

***

Vremea se schimb` [i a doua zi dup`-amiaz` Arabella

propuse o plimbare c`lare.

PORUMBI}A 107



Callie, care venise cu un mesaj de la lady Mellowes, o maitemper` pe Arabella spunându-i c` Havering dup` ce s-a\ntors, a fost cu nasul mult prea sus pentru a se mai apuca delucru la tapi]erie.

– N-are rost s-o lu`m pe drumul bine cunoscut, dragamea, \i spuse el. Mai bine o lu`m spre râu [i p`durile de acolope care miss Bird nu le-a v`zut pân` acum.

– P`durile lui sir Brunel! – Exact, dar pe care le consider`m ca fiind \nc` ale

familiei. S` nu uit`m c` le-a câ[tigat la jocul de c`r]i. – Este o datorie de onoare ca oricare alta. Mul]i tineri de

familie \[i pierd astfel averile. – Te referi la Richard, care [i-a pierdut averea la fel...

– Averea? N-am [tiu de asta! exclam` Jane. – Da, el mi-a spus, c` tot la c`r]i a pierdut [i el cu patruani \n urm` tot ce i-a l`sat tat`l sù.

– Mama lui mai trìe[te? – Nu, era de mult imobilizat` la pat [i a murit \naintea

so]ului ei. Nu [tiu dac` Richard era aristocrat pentru c` nuface referire la o mo[ie anume prin care s` poate fi identificat,

dar b`nuiesc c` a avut o cas`. Dup` moartea p`rin]ilor Richarda plecat \n strìn`tate s` studieze.

– {i s` toace banii familiei... – Mda, a[a se pare, din moment ce acum lucreaz` pentru

unchiul Dermot. Dar este competent, din moment ce a fostsolicitat s` lucreze atât aici cât [i la castel. Apoi Arabella

adùg` c` [i el pare s` se simt` ca acas` \n familia lor. Dar s`

108 ANNABEL JONES



ne continu`m plimbarea [i s-o lu`m [i pe mama s` nu maimoar` de plictiseal` cu veri[oara Hannah, cea posomorât`.

Lady Mellowes li se al`tur` cu mare pl`cere pentru c` voia s` propun` chiar ea aceast` plimbare.

Trimiser` pe cineva la casa cea mare s` cear` cu\mprumut o iap` blând`, Silver, pe care mai c`l`rise. Lady Mellowes nu avea grajduri [i nici cai, \n afara celor de la careta

sa [i calul Arabellei.Pornir` \n galop spre ap`, trecur` podul [i intrar` \n

p`durile lordului Brunel. Peisajul era minunat. Frunzelec`zute toamna erau uscate acum [i trosneau sub copitelecailor, clopo]eii \[i plecau capetele sfio[i, iar poteca era plin`de ghiocei.

Arabella, ca de obicei, c`l`rea calul ei cu nume ciudat,Majority; Jane returnase cu mul]umiri calul primit [i semul]umea cu Aldebaran.

– |]i mul]umesc din suflet, \i spusese lui Dominic, dar m`simt \n siguran]` cu Aldebaran nu cu Honeycomb, cu toat`blânde]ea ei.

– Arabella \[i f`cea probleme pentru tine, zise Dominic,

iar când ap`ru [i aceasta din spate el \i spuse: – Tocmai \i spuneam lui miss Bird c` ne \ngrijoreaz` felul

\n care se descurc`, de[i iapa este blând`. – O, merge foarte bine \n [a, de[i nu pare s` aib` for]a de

a controla un cal atât de puternic. Jane accepta smerit` complimentul observând c` din

dreapta Callie \i f`cuse cu ochiul.

PORUMBI}A 109



– Ai \ncredere \n mine [i Aldebaran, domnule Mellowes.Dar deodat` iapa deveni nelini[tit` s`rind \n l`turi,

ridicând capul \n sus de parc` ar fi vrut s` scape din frâu. – Este nelini[tit` pentru c` din cauza ploii n-a mai fost

scoas` la plimbare ca \nainte, explic` Arabella. Chiar [iMajority \ncepuse s` dea semne de nelini[te, \n timp ce Silver se uita nedumerit la cele dou` companioane.

– Când ie[im din p`dure [i d`m de iarb` bun` le l`s`ms` pasc` [i se vor lini[ti, sau poate vom porni \n galop?

– Ar fi mai bine s` ne \ntoarcem, Arabella. Ne afl`m dejape teritoriul lordului Brunel.

– Mam`, ai vrea s` te lipse[ti de bucuria unei \ntâlniri cuacesta? Ce-ar fi ca Majority s` m` arunce din [a chiar \n fa]a

lui? M` va ridica \n bra]e... o, am uitat c` nu poate s-o fac`, banu... \[i va chema slugile s` m` duc` la castel, unde m` vor \ntinde pe pat a[teptând s`-mi recap`t cuno[tin]a. Eu voiz`cea acolo cu chipul meu de crin, el se va \ndr`gosti pe loc[i se va oferi s`-mi \napoieze p`mânturile familiei, vitele,mla[tinile... Arabella \ncepu s` râd` [i f`r` s`-[i dea seama\nfipse degetele \n coama iepei care d`du urechile pe spate [iporni \n goan`.

Jane porni dup` ea, speriat`.Numai \ntr-un târziu realiz` c` fusese o gre[eal`, dar ce

putea face altceva, de unde s` [tie c` acea potec` prin p`dureera atât de lung`?

La un moment dat, observ` c` Arabella pierduse

controlul calului [i se cl`tina \n [a ca o biat` floare rupt` din

110 ANNABEL JONES



r`d`cin` \n costumul de c`l`rie din catifea, cu p`l`ria cu penedat` pe spate [i p`rul curgându-i râuri pe umeri. }inea \ns`bine de frâu [i alerga tot mai repede.

– Mergi \ntr-o parte! \i strig` Jane \ncercând s-o ajung`din urm` s` prind` de frâu. Dar c`r`ruia se \ngust` tot maimult [i cu cât se apropia mai tare de iapa Arabellei aceasta sesperia [i galopa scoas` din min]i.

|n spatele ei o auzea pe lady Mellowes care \ncerca s` leajung` dar se vede c` nu-i era posibil.

Jane se gândi c` \n curând urma s` ajung` la o p`[unedup` cum spusese Arabella [i ce se va \ntâmpla acolo? Vor daochii cu lordul Brunel?

|n cele din urm` la cap`rul c`r`ruii pe care se avântase Arabella s` f`cu lumin` [i se v`zu o mare de iarb` \nconjurat`

de p`dure. Acum era momentul s-o ajung` pe Majority pe care Arabella n-o mai putea controla [i s-o apuce de frâu. Dar imediat ce ie[ir` la lumin` se \ntâmpl` ceva ciudat: iapa

Adorabellei \n loc s` alerge \n continuare sau s` se bucure deiarb` se \ntoarse pe c`r`ruia pe care venise unde disp`ru cust`pâna ei care abia se mai ]inea \n [a.

Aldebaran, descump`nit` de mi[care nechez` lung, se

cabr` apoi r`mase pe picioarele din spate iar Jane \[i pierduechilibrul [i c`zu. Iapa se ridic` repede [i-[i v`zu de drum.Lady Mellowes o prinse de frâu, opri iapa pe care c`l`rea

[i \ngenunche lâng` Jane. Aceasta deschise ochii: – Sunt bine, |n`l]ime, doar [ocat` pu]in... Când ridic`

\ncet capul, v`zu un c`l`re] ie[ind din p`dure venind spre ele.El opri calul [i cobor\.

Lady Mellowes \i spuse impacientat`:

PORUMBI}A 111



– V` implor s-o ajuta]i! Dar mai \nainte ajuta]i-m` pemine s` \ncalec!

El nu puse nici o \ntrebare \ntinse mâna pentru ca lady Mellowes s` poat` urca \n [a [i zbura peste câmp spre c`r`ruiape care o luase iapa cea n`r`va[`.

Era o figur` usc`]iv`, un b`rbat cu p`rul negru, f`r` niciun fir alb. Avea nasul lung [i fin, sprâncenele frumos

conturate, ochii \i erau de culoarea fumului. Avea mâini micidar puternice [i o ridic` destul de u[or de la p`mânt. Janeridic` privirea \ntâlnind ochii lordului Brunel.

– Nu face nici o mi[care, miss, zise el. Sunte]i r`nit`, v`doare ceva?

Ea scutur` din cap.

– Nu, sunt doar [ocat`. – Ce s-a \ntâmplat? – Calul s-a ridicat pe picioarele din spate [i m-a trântit. El

cum este? – Ca [i dumneata, pu]in [ocat. Dar acum ce voi face cu

dumneata? – O, dac` a]i avea amabilitatea de a m` duce la casa ladyei

Mellowes! Jane \ncerc` s` se ridice, dar sim]i c` va le[ina. – Nu v` sim]i]i \nc` bine... – M-a]i putea ajuta s` urc pe cal?Brunel o ajut` ridicând-o de mijloc, apoi \nc`lec` pe

propriul sù cal [i porni al`turi de ea spre c`r`ruie, caii

mergând foarte aproape \ncât el s-o poat` sprijini.

112 ANNABEL JONES



Jane ridic` \ncet capul doar când v`zu c` iapa ei eracondus` spre grajduri [i se relax` sprijinindu-se de bra]ulacelui b`rbat. Acum nu mai exista nici un pericol. Cândgr`jdarul se apropie, ea \i zâmbi:

– N-am p`]it nimic, Stone, sunt doar [ocat`. – Am auzit c-a]i fost foarte curajoas`, miss. – A[a este, sus]inu [i lordul Brunel, care o ajut` s`

coboare.Hannah Ferris veni repede spre ei urmat` de lady

Mellowes. Lordul Brunel eliber` strânsoarea [i le salut` pecele dou` doamne:

– Lady Mellowes! Miss Ferris! – Lordul Brunel! V` mul]umim! Se simte bine? strig` lady

Mellowes agitat`.

– Nu are nici o ran`, este poate pu]in zgâriat` [i [ocat`...Cele dou` venir` s-o sprijine pe Jane.Lady Mellowes nu mai contenea cu mul]umirile fa]` de

lordul Brunel. – V` rog, intra]i pu]in pentru a-mi putea exprima

recuno[tin]a. – V` mul]umesc pentru invita]ie, dar nu este cazul, zise

el pe acela[i ton rece. Sunt sigur c` v` ve]i sim]i mai bine dac` ve]i r`mâne singure. Apoi \[i lu` r`mas bun spunându-le: m`bucur c-am putut fi de folos.

– Ne-a]i fost cu adev`rat [i nu [tim cum s` v` mul]umim.Poate ve]i veni mâine? murmur` lady Mellowes pentru c` nu\ndr`znea s` fac` invita]ia pe un ton normal. Poate ve]i voi s`

vede]i ce face bolnava... astfel ne vom putea exprima [i noi

gratitudinea...

PORUMBI}A 113



El f`cu o plec`ciune, lu` frâul din mâna grajdarului [iurc` \n [a f`r` nici un ajutor. Dup` ce ridic` p`l`ria \n semnde salut, plec`.

– Ce-am f`cut de l-am ofensat pe acest domn? se \ntreb`lady Mellowes.

***

Lordul Brunel reveni a doua zi dup` amiaz`. – Milady, a venit lordul Brunel [i \ntreab` de miss

Mellowes.Se aflau toate \n salonul unde Jane sta culcat` pe o sofa,

Arabella era la picioarele ei, discutând [i rediscutândnefericita \ntâmplare [i interven]ia lordului Brunel.

– S-a descurcat foarte bine, ajutând-o pe micu]a noastr`miss Dove.

Miss Dove, cea care salvase via]a pre]ioasei ei fiice, missDove, cea gata de orice sacrificiu! Era normal ca mama

Arabellei s` fie plin` de recuno[tin]` [i admira]ie. – Spui c` ]i s-a p`rut frumos? – Ca un zeu grec, zise Jane. Chiar a[a afectat` de c`z`tur`

cum eram. – Am crezut c` este mai bine s` te las pe mâinile lui,

draga mea, pentru a m` duce s-o salvez pe Arabella. – Drag` mam`, ceea ce ai f`cut a fost foarte \n]elept, de[i

\ncepusem s`-mi recap`t controlul asupra lui Majority. – Mi s-a p`rut un b`rbat foarte sobru, mult prea rece,

pentru a-mi fi pe plac. |ntotdeauna a fost a[a neprietenos,

114 ANNABEL JONES



zise lady Mellowes. {i foarte rezervat. Mi-amintesc c` era la fel[i acum zece ani când i-a murit so]ia [i a plecat \n strìn`tate.

– Nu s-a mai \ntors de atunci? – Foarte rar, pentru a rezolva afacerile mo[iei [i nu l-am

v`zut atunci. – Probabil pentru c` eram prea tân`r` [i nu puteam fi

sacrificat`, miss Dove, interveni Arabella. Acum se vorbe[te c`

nu va mai pleca de aici. – Nu-]i cere nimeni, Arabella, s` te sacrifici, o opriHannah Ferris. Dac` familia ar avea convingerea c` o astfel dec`s`torie te-ar face fericit`, familia ar \ncuraja-o. Dar dup`comportamentul lui rece [i mult prea rezervat, se pare c` nu-l

vom revedea prea curând, adùgase lady Mellowes.|n clipa aceea, majordomul le anun]` c` lordul Brunel

sosise \n vizit` la miss Mellowes.Hannah [i lady Mellowes schimbar` priviri nedumerite,

se ridicar` [i pornir` spre hol. – V` mul]umim pentru vizit`, dar pentru a l`muri orice

ne\n]elegere, v` spunem c` tân`ra care a c`zut de pe cal n-afost miss Mellowes, ci companioana [i guvernanta acesteia.

Se l`s` t`cere. Apoi, o voce grav`: – |n acest caz, am venit s` m` asigur c` guvernanta lui

miss Mellowes este nev`t`mat`. – O, desigur, lady Mellowes, este \ncântat` s` v`

primeasc`.Lordul Brunel intrase deja, \nclinându-se \n felul sù

rece.

PORUMBI}A 115



Era foarte \nalt, avea un nas fin, ochii str`lucitori, vii.Lady Mellowes se ridic` s`-l \ntâmpine; Arabella uimit` [i

ea de b`rbatul frumos care intrase, ro[i pu]in \n confuziageneral`.

Jane ar fi vrut s` se ridice, dar el o opri. – R`mâi acolo, miss, altfel m` obligi s` m` retrag pentru

a nu te incomoda.

– Da, te rog, miss Dove, nu te mi[ca, zise [i Arabella.Lady Mellowes adùg`: – O pre]uim [i mai mult pe miss Bird dup` ce a f`cut

totul pentru a-mi salva fiica.El se \nclin`, ridic` din sprâncene de parc` ar fi cerut

permisiunea, trase un scaun lâng` sofaua pe care st`tea Jane:sper c`-]i vei reveni curând, miss!

– Cred c` a[a va fi, milord: trebuie s` v` mul]umescpentru ajutor.

– A[ dori s` aflu \ntreaga istorie. Miss Bird a trebuit s-osalveze pe miss Mellowes? Brunel o privi pe Arabella cam f`rìnteres, apoi pe Jane. Aceasta cùt` ajutor la lady Mellowescare interveni.

– Calul fiicei mele s-a speriat, miss Bird s-a dus dup` ea,dar n-a mai putut s`-[i st`pâneasc` propriul cal, care s-a ridicat\n dou` picioare [i a aruncat-o din [a.

– Chiar atunci am observat c` se \ntâmpla ceva, zise eladresându-se Janei. Nu prea avea]i [ans` de sc`pare, miss,c`r`ruia era foarte \ngust`.

– Dar am sc`pat totu[i gra]ie dumneavoastr`. Miss

Mellowes a avut mai mult de p`timit.

116 ANNABEL JONES



– Nu mi s-a \ntâmplat mare lucru, numai c` am f`cut ungalop for]at prin p`durile lordului Brunel, apoi peste câmp [iiar pe c`r`ruie. Iar mama s-a speriat cel mai tare, pentru c` nu[tia care din noi avea mai mult` nevoie de ajutor.

– Poate c` lordul Brunel v` va spune c` a[a ne-a trebuitpentru c` i-am \nc`lcat proprietatea.

Lordul se ridic`.

– Lady [i miss Mellowes sunt binevenite oricând peproprietatea mea. El se \nclin` din nou, dorindu-i Janei\ns`n`to[ire grabnic` [i plec`.

– A fost personificarea mândriei! {i nici nu arat` rù,constat` Arabella dup` aceea. {i nici nu se cunoa[te c` nu areun picior. Este un b`rbat interesant, \ncheie ea.

– Cam târziu, Arabella, conchise lady Mellowes cu unoftat. Pentru c` am impresia c` nu-l vom mai vedea de acum.Dar el veni [i a doua zi. Miss Bird se sim]ea deja bine

pentru a ie[i la o mic` plimbare cu pupila ei.Brunel \[i spuse c` probabil \[i revenise destul de bine,

dar a doua zi trecu din nou s` \ntrebe de ea.

***

Cei de la castel jubilau. – Dar oare pentru Arabella vine el atât de des? – Nu prea se uit` la mine, zise Arabella gânditoare. Nu c`

l-a[ vrea, bietul de el, cu piciorul de lemn; dar m-a[ sim]i

flatat`.

PORUMBI}A 117



– {i n-ai f`cut nici un efort ca s`-l atragi? – Cum s` nu, m`tu[`? Arboram cel mai dulce zâmbet de

care sunt capabil`. Indiferent ce a[ face, nu reac]ioneaz` laac]iunile mele. I-am [i cântat [i tot n-am reu[it s`-limpresionez.

Casa mare \i trimise o invita]ie la cin` dar lordul r`spunsecu polite]e c` este dezolat dar c` are deja alte angajamente.

– Cred c` era mai indicat s`-l fi invitat acas` la noi,conchise lady Mellowes. – Nu are rost mam`, zise Arabella, nu se va c`s`tori cu

mine chiar dac` l-a]i ruga to]i \n genunchi. Sau poate c`tocmai asta este explica]ia? C` nu poate \ngenunchea \n fa]amea pentru a-mi cere mâna?

Cu toate acestea, lordul Brunel, chiar dac` era atât de

ocupat, accept` invita]ia la o petrecere dat` de lady Mellowes.

– Ia te uit`! exclam` lady Mellowes triumf`toare. Dac` se vor \ntâlni [i cu alte ocazii [i va vedea c` Arabella este atât decurtat`, poate...

{i ca urmare a balului dat de Aurora Baines ap`rur` [ialtele. Domnul Foster propuse un prânz bogat [i sper` c` lady Mellowes \i va permite s` includ` [i pe fermec`toarea missBird. Sir Frederick Travenne organiz` o cin` festiv` pe listac`reia o incluse [i pe Jane Bird.

Ducesa de Grantham organiz` o serat` dansant`, la caremarchizul, fiul ei, dori s-o invite [i pe miss Bird....

Lady Mellowes trimise dup` Jane \ntr-o diminea]` pe

când se afla \nc` \n budoar.

118 ANNABEL JONES



– Se pare c` porumbi]a noastr` [i-a \ntins aripile fragilecuprinzând toate familiile bune de aici, zise ea ar`tând c`r]ilede vizit` aflate pe o mas`. Ia loc, draga mea, pentru ca s`putem vorbi \n lini[te.

– Nu vreau s` mai accept nici o invita]ie, zise Jane cuhot`râre. |n`l]imea voastr` m` crede când spun c` nu vreau s`merg?

– Ei bine... cred c` dovede[ti mult` \n]elepciune, dragamea. Dar sir Frederick Travenne este... special. Cu toate c` \nmisiva sa spune c` nu vrea s` for]eze lucrurile men]ioneaz` cì-a vorbit surorii sale despre tine, miss Bird. Sora lui locuie[tecu el. Foarte dr`gu] din partea lui, nu? Poate vei fi tentat` sàccep]i.

Jane \[i aminti cu indiferen]` c` ascultase oferta lui deajutor lansat` cu delicate]e, ce-i drept. Aceasta venise dup` ceauzise discu]ia dintre Richard Havering [i alte dou` persoanenecunoscute. Oare era bine s` revin` asupra deciziei de a numai participa la nici un bal?

– Dac` |n`l]imea voastr` consider`... a[ \mbr`ca rochiamea de fiecare zi, de guvernant`, decise ea; astfel poate a[

putea s` merg. Dar numai cu aceast` ocazie!Zilele trecur`, petrecerile se ]inur` lan] dar Jane r`mase

acas`. Trecu cina organizat` de domnul Foster unde Arabellase a[ez` lâng` lordul Charles Wembleydale [i lumea observ`c` acesta o pl`cea foarte mult; Jane Bird r`m`sese acas`.Dansul organizat de duces` avu loc tot acum, iar miss Bird

r`mase tot acas`.

PORUMBI}A 119



Petrecerea organizat` de sir Frederick Travenne fuamânat` din cauze obiective...

{i astfel, lordul Brunel consim]i s` participe la o cinòrganizat` de lady Mellowes, dar Jane Bird r`mase \n camera sa.

– Ar fi fost mai bine s` cobori, miss Bird, zise Arabella pecând doamnele st`teau de vorb` la ceai a doua zi dup`-amiaz`, prezentându-i situa]ia b`trânei doamne Mellowes.

Poate doar a[a l-am fi f`cut pe lordul Brunel s` scoat` o vorb`. A[a a stat drept de parc` ar fi fost \mpìat, nu-i a[amam`? Abia a scos dou` cuvinte dup` care s-a retras \n toat`grandoarea sa.

Lady Mellowes o privi oarecum nedumerit` pe tân`ralady cu acela[i nume [i primi confirmarea acesteia.

Jane socoti c` era momentul s` intervin`.

– Dac` se poart` astfel cu familia ta, nu s-ar fi purtat altfelcu o guvernant`.

– Era altul când venea s` se intereseze de s`n`tatea ta, \nzilele care au urmat accidentului.

– Asta f`cea; se interesa de s`n t̀atea mea dup` acel accident.Nu mai putea fi interesat \n continuare de r`nile mele.

– Miss Bird are dreptate, Arabella. – M`tu[`, a \ntrebat cu mult` grij` de ea, mai precis a

\ntrebat unde se afl`. – Dac` este o persoan` atât de preten]ioas` cum spui, nu

se putea a[tepta s` stea la mas` cu guvernanta. – Am sugerat c` era bine s` cobori oricum, zise lady

Mellowes. Dar n-ai vrut, continu` aceasta atent` s` nu

r`neasc` sentimentele Janei.

120 ANNABEL JONES



Majordomul plec`, lady Mellowes \ncepu s` toarne ceaiuliar Jane [i Hannah s`-i pun` la dispozi]ie tot ce era necesar:ce[ti, farfurioare, zaharni]`.

– Oricum, m`tu[`, zise Arabella m` tem c` \n ceea ce m`prive[te nu sunt speran]e. Lordul Brunel nu m` prive[te cuinteres. S-a uitat odat` sau de dou` ori la mine, a constatat c`sunt prea tân`r` [i lipsit` de experien]` [i m-a catalogat drept

neinteresant`. – Ai f`cut vreun efort s`-i dovede[ti c` nu este a[a? – Am \ncercat s` m` fac remarcat`, nu-i a[a mam`?

Ajut`-m`, doar ai v`zut c` m-am \mbr`cat cu cele mai bunerochii culorile care m` avantajeaz`, ce puteam face mai mult?

Am purtat chiar [i colierul cu diamante...

– {i era superb` surioar`, zise lady Mellowes cea tân`r`.Toat` \n m`t`suri... – Dar totul a fost \n zadar. Po]i aduce calul pân` la

marginea apei dar nu-l po]i face s` [i bea. I-am zâmbit, mi-amscuturat buclele \n fa]a lui, dar n-am observat nici o reac]ie.

– Poate pentru c` ai cochetat ca o [col`ri]` \n loc s` tecompor]i ca o domni[oar` cu educa]ie.

– Nu surioar`, zise lady Mellowes, s-a purtat \ncânt`tor cu acest domn Brunel.

– {i de ce n-a[ fi f`cut-o? Este un b`rbat atr`g`tor, cuexcep]ia acelui picior de lemn, desigur. Cred c` orice femeiear fi onorat` s` fie curtat` de el.

– Ei bine, cum dore[ti Arabella, zise m`tu[a, dar nu este

pu]in lucru s` fii st`pâna domeniului Brunel.

PORUMBI}A 121



– Ca s` nu mai vorbim c` ne-am putea lua \napoip`mântul pierdut de tat`l tù...

– Numai când te vei maturiza vei pre]ui aceste lucruri,interveni Hannah. Dac` n-ai face-o \nseamn` c` te-ai comportaproste[te. S` fii o mare doamn` \n aceste ]inuturi este oonoare la care tânjesc multe femei; cred c` ai fi imediat dup`duces`.

– {i marchiz`. Iar când miss Dove va deveni marchiz` deHawkfield va intra la baluri \naintea mea! Dar nu [tiu dac` \naceste condi]ii este necesar ca fiica mea s` se sacrifice s` devin`lady Brunel cu un b`rbat cu picior de lemn [i ochi de sticl`!

– Lordul Brunel nu are ochi de sticl`! – Ba mi se pare c` amândoi ochii \i sunt de sticl` dup`

cum nu [i-i folose[te pentru a se uita unde trebuie. Dar cred

c` sunt de sticl` pentru c` doar orb s` fii ca s` nu vezieforturile f`cute de Arabella pentru a-i fi pe plac.

– Nu pot fi acuzat` c` n-am f`cut totul, mam`, scânci Arabella. Dar nici nu m` observ`. Cred c` niciodat` n-am f`cutun efort mai mare s` cuceresc un b`rbat ca acum!

– Sper c` nu \ncerci toate astea cu fiecare b`rbat care-]iiese \n cale!

Lady Mellowes cea b`trân` \i \ntinse cea[ca lui Hannah sì-o umple din nou.

– A[ fi foarte dezam`git`, Arabella, dac` acest aranjamentnu s-ar materializa. Cine altcineva din familie ar mai putea...Tu erai speran]a noastr`! Dac` Brunel se \nsoar` din nou numai avem cum s` ne recuper`m p`mântul. Iar dac` mai face [i

copii...

122 ANNABEL JONES



– M`tu[`, la vârsta lui? Cu piciorul de lemn? – Arabelle, nu fii nepoliticoas`!

– Nu pot decât s`-mi imaginez cum este s`-l auzi[onticìnd toat` ziua prin cas`.

– Miss Dove, ia-o de aici, \ntrece orice limit`! – Draga mea, s` mergem la grajduri poate \l g`sim chiar

acolo pe lordul Brunel interesându-se de s`n`tatea iepei

Aldebaran! Dac` suntem \mpreun` s-ar putea s` vrea s`-mi vorbeasc`, zise Arabella vesel`. A fost numai farmec [iblânde]e când a venit s` te vad`, miss Bird!

{i \ntâlnir` doi b`rba]i dar printre ei nu se afla lordulBrunel. Dominic [i Callie examinau rana unui cal.

– Dac` nu pot ob]ine nici m`car o privire de la el de[isunt gata s` sar \ntr-un picior pentru asta, zise Arabella vom

pleca acas`. |n]eleg c` este inutil s` insist pe lâng` acestfrumos lord Brunel.

Sir Dermot era de fapt expert \n r`nile cailor [i eraa[teptat s` soseasc` \mpreun` cu Richard Havering.

Acesta se \nclin` \n fa]a Arabellei, zâmbindu-i, apoi \is`rut` mâna \n locul r`mas neacoperit de m`nu[`, apoi f`cu oplec`ciune [i \nso]itoarei acesteia. Nu mai vorbiser` din searabalului.

– Am \n]eles c` te sim]i mai bine, miss Bird, zise el. – N-a fost nimic serios, doar câteva zgârieturi [i mai ales

teama. – M` refeream la indispozi]ia care te marcase \n seara balului. – Da, am avut destul timp ca s`-mi revin!

Pornir` cu to]ii spre locul \n care se afla calul bolnav.

PORUMBI}A 123



Grajdurile erau f`r` \ndoial` partea cea mai atr`g`toarea mo[iei Robinsford: erau recent pavate, vopsite pe fiecarese afla scris numele calului. Caii afla]i acolo \[i scoteaucapetele curio[i la vederea vizitatorilor, care se \ndreptauspre cel numit Handsome pentru a-i verifica rana de la unadin copite.

Arabella era obi[nuit` cu astfel de lucruri pentru c` de

mic` fusese crescut` s` iubeasc` animalele, mai ales caii, [i [tiamulte despre felul \n care trebuie \ngriji]i.Pentru o clip`, Jane r`mase singur` cu Richard Havering,

care o privi lung [i-i spuse: – Nu mi-a pl`cut c` ai plecat prea repede \n seara aceea

la bal, miss. – Am r`spuns comportamentului dumitale, atât.

– Am fost vreodat` lipsit de amabilitate? Jane \[i spuse c` nu era cazul s` continue cu taton`rile,

pentru c` astfel ar fi fost amândoi tenta]i s` fac` destìnuiri, s`se acuze reciproc. Era mai bine s` spun` lucrurilor pe nume,chiar dac` adev`rul era dureros. De aceea ea zise:

– Domnule Havering, pentru lini[tea mea sufleteascèste mai bine s` vorbim foarte deschis. Pe când m` aflam peteras` \n seara balului, am auzit f`r` s` vreau vorbindu-sedespre mine, ceea ce face ca prietenia noastr` s` fie fals`.

Richard n-o l`s` s`-[i termine ideea. P`li. – Ai auzit? Foarte bine! Te rog s` m` la[i s` m` explic.

Apari]ia dumitale a atras aten]ia cui nu trebuia. Desigur mul]idomni au pus \ntreb`ri. {i ca s` fiu mai explicit, m-au \ntrebat

dac` merit` s` te curteze.

124 ANNABEL JONES



– Desigur, au fost interesa]i dac` am sau nu avere. – Da, a[a s-a pus problema. – Puteau s` recurg` la o surs` mai bine informat`, zise

Jane plin` de am`r`ciune.Havering st`tea \n fa]a ei, iar razele soarelui \i luminau

chipul frumos, aplecat asupra ei, ochii alba[tri din caredisp`ruse orice urm` de zâmbet. Privirile li se \ntâlnir`. |n cele

din urm`, Richard zise: – Nu ai o p`rere prea bun` despre mine, miss.Ea \ntoarse capul.

– Mi s-a spus s`... – A, \n]eleg! A avut cine s` te \nve]e! – Nu, am ajuns la concluzia asta prin propriile-mi

observa]ii. – {i acest episod \]i confirm` p`rerea format`? Cei doim-au abordat nu a[a cum ai fi tentat` s` crezi ca expert \naceste probleme ci ca apropiat al familiei Mellowes, cu care ai

venit la bal. Le-am spus chiar de la \nceput f`r` ocoli[uri c` nuai nici un fel de avere...

– Fiind o simpl` guvernant`...

– Asta le-ai spus-o singur` tuturor. {i cu asta ai ie[it de pelista tinerelor interesante.

Jane realiz` c` gre[ise, dar fusese profund jignit` [iafectat` [i nu-[i putea ascunde sup`rarea.

– S` presupun c` [i tu umblai tot dup` avere...Richard se \nfurie. Lu` un aer atât de sup`rat \ncât Jane

avu impresia c` se va \ntoarce [i-o va l`sa singur`. {i a[a mi-ar

PORUMBI}A 125



trebui, se gândi ea. De ce nu-mi pot ascunde mândria astaprosteasc`? De ce trebuie s` reac]ionez când m` simt jignit`?De ce trebuie s` m` privez pân` [i de zâmbetul lui fermec`tor care \nseamn` atât de mult pentru mine?

Dar Richard \[i impusese s` fie calm. De aceea, \ir`spunse foarte deta[at:

– Nu-]i vine s` crezi c` nu este a[a, nu?

Jane era confuz`, neputându-[i crede urechilor, saupoate, nu voia s` accepte ceea ce-i spusese el. Se bâlbâi: – De fapt nu m` intereseaz`, nici nu m` simt flatat` de

felul \n care m` vezi, cu sau f`r` avere.Richard \i arunc` o privire crunt`.

– E[ti obsedat`, tân`r` doamn`, de acei vân`tori dezestre \ncât nu vrei s` vezi nici un alt motiv pentru care

poate fi curtat` o tân`r`. Oricum, asta nu este o problem`pe care un gentleman s-o discute cu tine [i \ntrucât observ c` e[ti \nclinat` s` vezi lucrurile \n rù nu pot decât s` m`\nclin \n fa]a hot`rârii tale. Nu te voi mai sup`ra de acum\nainte.

|ntre timp, Handsome, calul bolnav fusese dus la grajdiar grupul \ncepuse s` se risipeasc`.

Arabella continua s` sus]in` c` bietul cal avea o tìetur`sub potcoav` din cauza unei pietre.

– S-a mai \ntâmplat. |]i aminte[ti, Dominic, ce s-a\ntâmplat cu Morning Glory?

– Da, ai dreptate. Aceasta este explica]ia nu are rost s`mai cùt`m alta. Explica]ia cea mai simpl` este de fapt cea

adev`rat`.

126 ANNABEL JONES



PORUMBI}A 127

– Nu este \ntotdeauna valabil, zise Richard pornind cu Arabella [i Dominic spre cas` f`r` a se mai uita \napoi.

Callie o conduse pe Jane. – N-ai vrea s` facem un mic ocol s`-]i ar`t fazanii

japonezi? Cred c` ai nevoie de pu]in` recreere \nainte de a neal`tura celorlal]i. Sunt atât de frumos colora]i \ncât \]i vor umple inima de bucurie.

Jane \i atinse u[or bra]ul. – O, Callie! Ce mult mi-a[ dori s` fiu o astfel de pas`re,m`car pentru o or`!

– Biat` porumbi]`! Observ c` e[ti \ndr`gostit` [i...nefericit`.

– Dumnezeule! Este chiar atât de vizibil? – Numai pentru inimile care sufer` [i ele, zise Callie

zâmbindu-i.



Capitolul 8

Trecur` s`pt`mânile [i veni vara. Sir Frederick Travennerelu` planurile pentru petrecere. Pl`nui s` pun` mesele peteras` [i s` aprind` lanterne a[ezate la nivelul solului. Sora lui,

lady Fielding, urma s` fie gazda petrecerii.O primi cu mult` c`ldur` pe Jane.

– Fratele meu mi-a vorbit foarte frumos despredumneata. M` bucur c-ai putut veni! |]i doresc s` petreci osear` pl`cut`!

Jane purta rochia gri argintie care o f`cuse pe Arabellas-o asemene unei porumbi]e. Trecuse atâta vreme de atunci!Zile de pl`cere, de mul]umire dar [i de durere, afec]iune,mândrie r`nit`, care s` al`turaser` anilor grei petrecu]i \npreajma m`tu[ii bolnave. Mai ales de durere. Durerea [i-oprovocase singur`. Avea acea mândrie exagerat` care ofensape cei din jur [i care o f`cea s` nu se poat` controla.

Felul ei de a fi \i anihila [i pu]ina bucurie pe care o avea

de la via]`. Tot a[a se \ntâmplase [i cu cel ce-i oferise acei ochi



alba[tri. De la discu]ia avut` \n acea zi când se accidentaseHandsome, el nu-i mai adresase nici un cuvânt, \n afara unor

vorbe de polite]e.Dar acum... acum se afla cu cineva care-i putea \n]elege

toat` durerea, cu cineva care putea \n]elege ce \nseamn` s` fiumilit; cineva care-i repeta c` situa]ia ei nu cadra cu un spiritatât de delicat... Se afla cu sir Frederick Travenne plimbându-se

prin gr`dina, feeric luminat`. |n copaci se aflau daruri pentruinvita]i, frumos ambalate, iar invita]ii mai tineri porneau doicâte doi \n cùtarea lor.

– Este doar o scuz`, zise sir Frederick, pentru a te \nso]is`-]i g`se[ti darul; cu toate c` eu [tiu prea bine unde se afl`.Dar cu cât va dura mai mult pân` s`-l g`se[ti cu atât mai bine!

Sper c` pân` \n acest moment ]i-a pl`cut petrecerea! – Da, a fost foarte reu[it`. Am venit \mbr`cat` \n aceast`rochie de lucru pentru a nu mai trece drept ceea ce nu sunt.Sigur c` sunt mul]umit` [i cred c` to]i sunt.

– Erai superb` \n acea rochie de bal, dar poate c` aceast`toalet` ]i se potrive[te cel mai bine.

Jane \[i aminti o alt` voce drag` ei care-i [optise: cel mai

bine \]i st` \n gri [i bej; dar asta fusese cu mult timp \n urm`. – Am refuzat s` vin altfel \mbr`cat`. Am refuzat din seara

balului s` mai ies din ale mele, din ceea ce m` face s` m` simt\n siguran]`. Dar am [tiut c` dac` vin aici va trebui s` fiu\mbr`cat` ca guvernant` din suita ladyei Mellowes [i atâta

vreme cât voi fi considerat` o simpl` spectatoare voi fi fericit`

[i mul]umit`. Este un loc foarte frumos!

PORUMBI}A 129



– Nu vei uita c` dac` vreodat` vei avea nevoie s` terefugiezi undeva, vei fi bine primit` aici? Ai re]inut invita]iamea?

– Am fost prea mi[cat` de bun`tatea cu care mi s-a f`cutaceast` invita]ie pentru a-mi exprima aprecierea.

– I-am spus asta surorii mele. Sper c` ai sim]it c` ]i-a f`cuto primire special` \n seara asta. Nu vei considera c` vrem s`

concur`m ca bun`tate cu lady Mellowes! Nimeni n-o poate\ntrece. – Nu, sir Frederick, a fost o vreme când numai faptul c`

[tiam c` pot g`si aici refugiu era foarte important pentrumine.

– Când \]i vom g`si darul pentru seara asta vei asculta [im`rturia mea, pe care n-o s-o po]i uita.

Cuplurile de tineri treceau pe lâng` ei, str`duindu-se sàjung` cât mai departe de ochii p`rin]ilor, s`rutându-se \nlocuri mai pu]in luminate.

– |mi face mare pl`cere s`-i v`d, zise sir Frederick mergând al`turi de ea, sprijinindu-se cu mai mult` greutate \nbaston dup` boala prin care trecuse. Aceste tinere sunt ]inuteprea departe de via]a adev`rat` [i \ntr-o bun` zi ajung s` sec`s`toreasc`, s` ia un b`rbat care s` nu le produc` nici cel maimic fior, f`r` s` fi cunoscut bucuria pe care ]i-o d` dragosteaadev`rat`. Ce rù poate s` fac` un s`rut furat aici? Câte nus-au m`ritat doar pentru c` voiau s` afle ce pot sim]i la uns`rut? Câte nu descoper` prea târziu \ns`, ce mare bucurie lepoate aduce o sear` ca asta?

Merser` \n t`cere. Apoi, Jane zise:

130 ANNABEL JONES



– Vorbe[ti \n general, sau te referi la mine? – Sim]i c` unele din cuget`rile mele ]i se potrivesc? – Nu sunt con[tient`, dar cine [tie, poate c`...El \i lu` mâna pentru un moment apoi i-o eliber`

imediat. – Eu sunt un observator foarte atent [i asta pentru c`

n-am avut alt` alternativ` de la via]`. Astfel se face c` [tiu excat

cui ai vrea s`-i rezervi s`ruturile. Dac` ar fi alegerea fericit`,cine [tie.... oricum, nu trebuie s` intru prea mult \n h`]i[urileunei inimi tinere... a, dar iat` c` din \ntâmplare am ajuns ladarul rezervat ]ie!

Era o cutie muzical`, frumos ornat`, de por]elan. – Nu acesta este darul, ci ceea ce se afl` \nùntru. Dar va

trebui s` nu faci nici o referire la el pentru a nu m` sim]i

stânjenit. F`cu o pauz` apoi adùg`: [i sora mea a consim]it s`]i-l d`m.

Jane observ` imediat c` era un lucru de valoare. – Este o amulet` ruseasc`, a[a cum se schimb` la Pa[ti.

Un ou de aur, dar \n interior se afl` semnul \n]elegerii dintrenoi. Erau dou` mâini \ncle[tate, realizate cu mult` mìestriedin coral, cu inele din perle [i diamante.

Prima ei reac]ie fu s`-l refuze. – Este un dar prea valoros! – Este valoros dar valoroas` este [i promisiunea ta! Nu-l

po]i refuza!Promisiunea...

– Este adev`rat, nu-l pot refuza. |]i voi mul]umi din toat`

inima. {i nu-i voi uita niciodat` semnifica]ia.

PORUMBI}A 131



***

Sir Frederick sim]i c` este mult prea fericit pentru a-[iexprima fericirea \n vorbe. Era o sear` superb`. A doua zi\ncepu s` plou`.

Arabella o trezi pe Jane din visare.

– Cobor câteva clipe \n budoarul mamei, miss Bird. – |n acest caz, m` voi retrage [i eu câteva clipe \n cameramea. Ne-am culcat târziu asear`. Te voi ruga s` ba]i la u[` cândte \ntorci.

– A, sigur c` da, te po]i odihni lini[tit`. Arabella \i zâmbi lini[tit`, \nchise u[a, iar Jane se cuib`ri

\ntr-un fotoliu [i deschise cutia muzical` de unde scoase oul

de aur, apoi cele dou` palme \ngem`nate pe care le privi vis`toare.

Apoi se trezi brusc din vis. |i reveni \n minte o fraz`care-i st`ruise tot timpul \n minte: m` duc la budoarul mameis`-i spun ceva....N-am zis c` m` duc s` stau cu mama, ci doar s`-i spun ceva. {i apoi?

{i apoi, ce?Nu [tia ce eforturi f`cuse Arabella s`pt`mâna aceasta s`-l

vad` pe Richard Havering. Jane observase \ns` scurtele eiabsen]e pe care le presupusese accidentale [i acum...

F`cuse un leg`mânt, se gândi Jane, s`-l vad` din nou adoua zi dup` petrecerea lui sir Frederick.

Nu era frumos s` intervin` acum. Dar datoria ei era s`

previn` aceast` nebunie a Arabellei. |[i \mbr`c` pelerina [i

132 ANNABEL JONES



trecu \ncet pe lâng` apartamentele ladyei Mellowes, d`dupeste Bates care-i f`cu semn s` nu spun` nimic pentru c`doamna dormea [i astfel temerile ei se confirmar`.

Din salon nu se auzea nici un zgomot. B`tu dar nu primir`spuns.

Cu inima grea, intr`. Nu era nimeni acolo. Se \ndrept`spre sera casei plin` de palmieri, spre locul \n care doi

\ndr`gosti]i s-ar putea retrage pentru câteva clipe de lini[te. |[ipuse pelerina de ploaie [i strig` numele Arabellei, dar nu eranici acolo. Se \ndrept` apoi spre stejarul secular cu r`d`cinafoarte groas` sub ramurile c`ruia se puteau ad`posti, dar nu-ig`si nici acolo.

Acesta era locul unde p`mânturile familiei Mellowes se\nvecinau cu ale lordului Brunel. |l v`zu \ndreptându-se c`lare

spre ea. Când ajunse aproape, el o salut`, apoi cobor\. – Miss Bird! Ce pl`cere s` te \ntâlnesc! Te plimbi singur`

prin ploaie? – |mi face chiar pl`cere, este o ploaie u[oar`, m` simt

foarte bine când m` plimb astfel. – Dar singur`? Miss Arabella Mellowes este f`r` \ndoial`

o persoan` \ncânt`toare, dar dumneata, miss Bird, ai mai multdecât frumuse]ea unei copile r`sf`]ate; nu tânje[ti uneoridup` o discu]ie la nivelul dumitale?

Jane era uimit`, dar [i confuz`. Cum putea un lord s`discute astfel cu ea? El care p`rea atât de distant, superior tuturor. Dar mai ales cum putea vorbi astfel despre Arabellacare se presupune c` trebuia s` se m`rite cu el...

De aceea, \i r`spunse:

PORUMBI}A 133



– Este adev`rat c` nu m` pot bucura prea mult de aceast`plimbare singur`...

– |n acest caz, \mi permi]i s` fac câ]iva pa[i \mpreun` cudumneata?

– Milord, eu m` \ntorceam deja spre cas` \n grab`. – |n acest caz voi face câ]iva pa[i gr`bi]i al`turi de

dumneata. A[ putea veni s`-i prezint omagiile mele ladyei

Mellowes. – Lady Mellowes se odihne[te dup` petrecerea de

noaptea trecut`. – |n acest caz, ne vom desp`r]i \n apropierea casei.Spunând acestea lordul \ncepu s` fac` o conversa]ie

pl`cut`, iar Jane s` se gr`beasc`. Ea observ` c` i se adresa ca

unei egale f`r` mândrie, f`r` aere de superioritate. Vorbir`despre accidentul ei, iar lordul o lùd` din nou, \n timp ce ea\ncerc` s-o laude pe Arabella, s`-i pream`reasc` virtu]ile.

– Miss Mellowes este o pu[toaic` r`sf`]at`, f`r` a aveam`car jum`tate din calit`]ile dumitale, miss Bird.

– Milord! |mi acorda]i prea mult credit! Nu [ti]i preamulte despre personalitatea mea sau a Arabellei...

– Este adev`rat, \n ceea ce te prive[te pot s` intuiescunele lucruri pentru c` n-am apucat s` te cunosc, miss. Dar pemiss Arabella am v`zut-o cu diferite ocazii; iar dac` dumneatanu ai m`car dublul inteligen]ei ei m` declar disperat din cauzafemeilor din zon`.

– O judeca]i gre[it. Are multe virtu]i. Dar este foarte

tân`r`.

134 ANNABEL JONES



– Bine, s` zicem c` nu-mi plac prea mult femeile foarte tinere. – Dar ele se maturizeaz`, zise Jane tem`toare. – Dac` a[ fi sigur c` aceast` tân`r` se va maturiza [i va

ajunge s` aib` m`car jum`tate din personalitatea institutriceiei, zise el folosind cuv\ntul fran]uzesc pentru guvernant`poate pentru a fi foarte delicat, n-a[ fi chiar atât de disperat!Dar v`zând c` Jane nu [tia ce s` mai cread` se temper`. Ei

bine, v`d c` nu trebuie s` te mai tachinez. Cred c` nu e[tiobi[nuit` cu complimentele pe care miss Arabella le accept`de parc` i s-ar cuveni.

Dar, din fericire, ajunseser` lâng` casa ladyei Mellowesa[a c` el o salut`, ridicându-[i p`l`ria [i plec`.

Jane intr` \n cas`, uluit`.

Pe sc`ri se \ntâlni cu miss Ferris. – Unde ai fost, miss? Jane fu luat` prin surprindere. – M-am plimbat pu]in prin ploaie. – Prin ploaie, singur`? – Da, singur`, zise Jane spunându-i adev`rul doar pe

jum`tate. Nu [tia dac` este bine s` pomeneasc` numele

lordului Brunel. – Pe Arabella unde ai l`sat-o, miss?Dar de ce o intereseaz`? se \ntreb` Jane. Cu voce tare,

r`spunse doar: – S-a dus \n budoarul mamei sale. – Ei bine nu se afl` acolo, dup` cum po]i s`-]i \nchipui.

Unde este, miss?

PORUMBI}A 135



– M` tem c` nu [tiu, miss Ferris. – Nu face parte din atribu]iile dumitale? – Da, dar nu pot r`spunde de ea \n fiecare clip`. – Pentru ce altceva crezi c` e[ti angajat` aici? Jane sim]i c`-[i pierde r`bdarea. – Dac` miss Mellowes mi-a spus c` vrea s` se duc` \n camera

mamei sale, ce-ar trebui s` fac? S-o p`zesc la u[`? Am acceptatce mi-a spus [i am folosit aceste clipe libere pentru mine.

– Consideri c` sarcinile dumitale sunt atât de grele \ncâtsim]eai nevoia s` evadezi câteva clipe?

– Nu m-am plâns \n privin]a sarcinilor mele, doamn ,̀ [i cutot respectul dac` a[ avea probleme i le-a[ adresa ladyei Mellowes.

– Eu conduc aceast` cas`! Eu te-am angajat! – |n acest caz tot dumneata \mi vei accepta [i demisia! Nu

suport s` mi se vorbeasc` pe un astfel de ton. M` voi adresalady-ei Mellowes. – |i vei spune [i c` ai petrecut cele câteva momente de

respiro cu lordul Brunel? – Pe lordul Brunel l-am \ntâlnit din \ntâmplare. M-a

\nso]it pe drumul de \ntoarcere. – Din \ntâmplare? Ai fost ascuns` de ramurile stejarului

de sub care ai ie[it cam gr`bit`... Jane n-o mai ascult`. – Ce vre]i s` insinua]i?Miss Ferris ridic` din umeri cu insolen]`.

– Cred c` [tii foarte bine ce vreau s` spun!Privirile li se \nfruntar`; miss Ferris, femeia cea \nalt`,

frumoas`; Jane, f`ptura cu rochia gri cenu[ie. Amândou`

p`liser` [i erau pe punctul de a-[i pierde controlul.

136 ANNABEL JONES



– Cum \ndr`zni]i? strig` Jane. Cum \ndr`zni]i s` face]iastfel de insinu`ri?

– Ce sugestii ]i-a f`cut lordul Brunel, dac` po]i spune?Sau ]i-a f`cut invita]ia cu mult timp \n urm`, sau nu este primaoar` c` v` vede]i \n acel loc retras? Nu-]i imagina c` de dataasta mai scapi! Am reu[it s` realizez c` faci orice pentru a punemâna pe un b`rbat bogat, sau m`car un protector. Sau poate

c`-]i vei transfera aten]ia asupra altuia, asupra mo[tenitoruluide drept al acestei case?

Jane \nm`rmuri: – Ce vrei s` spui, miss Ferris? Te referi la ... – Da, la Dominic Mellowes m` refer. Sau vrei s` spui c`

nu ]i-a f`cut curte la bal?

Jane \[i aminti cuvintele acestuia la bal; o \ntrebase dac`n-ar vrea s` fie st`pâna unei mari averi, a unui castel ca al lui.Iar ea \l \ntrebase: este cumva o ofert`?

De aceea \i r`spunse lui Hannah Ferris: – Domnul Mellowes mi-a d`ruit acel mic cadou pentru

bal, probabil pentru a-[i face geloas` veri[oara, pentru a-iatrage aten]ia asupra lui.

– Am auzit destule despre comportamentul dumitale laacel bal unde ai f`cut familia s` te duc`! Sau crezi c` nu [tiudespre marchiz? Dar mama lui s-a trezit la timp...

– {i m-a invitat imediat la balul mascat pe care l-auorganizat...

– Sau poate el ]i-a trimis o invita]ie contraf`cut`, având \n

vedere c` era un bal mascat.

PORUMBI}A 137



– N-a fost decât o glum` de ambele p`r]i! replic` Jane. – Au fost o glum` dou` cereri \n c`s`torie? Iar acum

Brunel, ca s` nu mai vorbim despre profesorul lui Dominic...Brunel cu indiferen]a lui aparent`... cum s-a nimerit tocmaiacum pe ploaie s` c`l`reasc` prin p`r]ile astea? Ai tr`dat\ncrederea care ]i s-a ar`tat \n casa asta \ntâlnindu-te cu el peascuns, tu, o simpl` servitoare.

– Cum am fost, o corect` Jane. Nu voi mai tolera situa]iaasta; eu n-am f`cut nici un rù nim`nui m-am comportatcorespunz`tor, nimeni nu-mi poate g`si nici o vin`....

– A[a crezi? Parc` propria-]i elev`... – Este doar un copil, obi[nuit` s` fie centrul aten]iei. Dar

nu mai conteaz`; nu voi r`mâne nici o clip` sub acela[i

acoperi[ cu o femeie ca dumneata, miss Ferris. Chiar a[a umil`cum m` crezi, nu suport s` fiu tratat` astfel: pot privi [i eulumea de la o \n`l]ime la care dumneata, doamn`, nu veiajunge niciodat`. Voi pleca chiar ast`zi.

Hannah \i spuse cu fl`c`ri \n priviri: – Vei pleca atunci când ]i se va permite. Hannah lu`

obictele de valoare aflate pe m`su]a lui Jane; aceste obiecte au

valoare prea mare pentru o guvernant`. De unde le ai?|nfuriat` peste m`sur`, Jane reu[i s` i le smulg`.

– |mi apar]in, nu ai dreptul s` le atingi! – De când le ai? Din seara \n care ai fost la Robin’s

Grange. Când ai venit aici ca guvernant` le aveai? Nu, ai venitcu ele dup` ce ai fost la sir Frederick Travenne.

Jane era uluit`. Nu reu[i decât s` rosteasc`:

138 ANNABEL JONES



PORUMBI}A 139

– Toat` lumea a primit daruri acolo... – {i acestea i s-au dat unei guvernante? Lady Mellowes a

primit doar un evantai de filde[, iar guvernanta ei daruri decâteva sute de lire? Le-ai g`sit pe drum cu fundi]` ro[ie,cumva? Un dar de la st`pânul casei, care s-a \ndr`gostit de tineca [i al]ii...

– Da, este adev`rat, replic` Jane tìos. El mi le-a d`ruit.

Mi le-a d`ruit \n semn de pre]uire, strig` ea, mie, cea mai umil`femeie de la acel bal, a[a cum m-ai f`cut s` m` consider.Miss Ferris continua s-o priveasc`, apoi cu o mân` lu` din

palma ei obiectele cu scârb` [i le repuse pe mas`: – Te cred, zise ea. O astfel de creatur` se preteaz` la

orice pentru a-[i \ndeplini dorin]ele [i de aceea trebuie s`pl`teasc`...

Jane ridic` palma [i lovi cu sete de trei ori acea figur`frumoas` din fa]a ei, apoi o lu` de umeri, o arunc` afar` dincamer` [i trânti u[a.



Capitolul 9

Nu auzi când Bates b`tu la u[`. {tiu doar c` aceastaintrase [i st`tea lâng` patul ei. Apoi, \i spuse abia [optit:

– Miss, a venit din nou rândul meu. Vino s`-]i cur`] fa]a

plin` de lacrimi pentru c` asta te va ajuta s` te calmezi. Apoi \iperie p`rul.

Glasul ei blând avu \ntr-adev`r darul de a o lini[ti [i Janeredeveni st`pân` pe sine.

– Te rog ajut`-m`, Bates! Nu mai pot gândi clar, nu potra]iona...

– Fii calm`, miss. Dup` ce te lini[te[ti te rog s` cobori cumine la |n`l]imea sa.

– Nu vreau s` v`d pe nimeni, Bates, vreau doar s` plec. – Asta nu este posibil \nc`, miss. – Ce vrei s` spui? \ntreb` Jane. – Trebuie s` mergi neap`rat la |n`l]imea sa. Miss Arabella

s-a dus la castel. Callie a venit s` ne spun` c` este acolo, s` nu

fim \ngrijora]i.



Se pare c` lady Mellowes dormea când s-a dus la ea, a[ac` n-a vrut s` se \ntoarc` la lec]ii, s` te lase s` te odihne[tim`car o or`, dup` petrecerea de azi noapte. De aceea s-a dusla castel s` \ntrebe de un cal care a \nceput s` [chiop`teze. Sir Dermot a g`sit-o acolo [i a \nceput s`-i spun` despre nu [tiuce lucru neclar \n privin]a tapi]eriei, neclaritate pe care miss

Arabella a l`murit-o imediat [i to]i sunt atât de ferici]i!

Iar sir Dermot s-a \ntâlnit din \ntâmplare cu lordulBrunel [i l-a invitat la castel, iar lordul, \ntâlnind-o acolo pemiss Arabella a fost foarte amabil [i prietenos.

Femeia l`s` peria jos, o mai privi o dat` [i-i spuse: miss,]i s-au uscat lacrimile, te-ai calmat, acum ar fi bine s` mergi al|n`l]imea sa pentru c` te a[teapt`...

– Da, zise Jane, ai dreptate, voi merge.

***

Lady Mellowes se afla \n salon, acea \nc`pere frumosdecorat` \n alb [i auriu unde Jane o v`zuse prima oar`. Seridic` [i \ntinse mâinile cu prietenie spre ea. Dar figura ei nu

era calm` [i destins` ca de obicei ci trist` [i \ncordat`.Cu spatele spre ele se afla Hannah Ferris cu fa]a

\ngropat` \n mâini. Callie, care era [i el prezent, spuse: – Ei bine, miss Bird a venit!Nici una nu mai f`cu vreo mi[care, iar Jane zise:

– Am venit pentru c` a]i trimis dup` mine, milady. Apoi,

voi pleca [i nu voi mai pune niciodat` piciorul \n casa asta.

PORUMBI}A 141



– }i s-au adus ni[te acuza]ii miss, zise lady Mellowes. A[ vrea s` aud [i ceea ce ai dumneata de spus.

– Nu mai am ce spune, milady. Dac` a]i fi auzit cum mis-a vorbit, a]i fi de acord c` indiferent ce s-ar fi \ntâmplattrebuie s` plec.

– Foarte bine, dar deocamdat` ia loc. – Prefer s` stau \n picioare, milady. Voi spune totul pe

scurt. A trecut timpul [i voi pleca din casa asta chiar azi. Am venit aici la Robinsford, \ncepu Jane, st`pânindu-[i cu greulacrimile, con[tient` c` voi fi doar o servitoare. Am g`sit aicimult` bun`tate [i nu s-a f`cut nici o aluzie la faptul c` suntdoar o guvernant`, lucru pentru care trebuie s` v` mul]umesc.M-a]i f`cut s` m` simt ca f`când parte din familie, v-a]i adresatca unui egal, m-a]i luat cu dumneavoastr` \n vizite unde am

fost tratat` cu bun`tate; cum puteam s` nu r`spund la fel latoate astea? Apoi, l-am \ntâlnit din \ntâmplare pe lordulBrunel. Toate acestea s-au \ntors \mpotriva mea [i mi s-arepro[at c` fac orice pentru a-mi g`si un so] bogat sau m`car un protector cu bani. |n ceea ce-l prive[te pe lordul Brunel,am vorbit cu dânsul doar când m-a salvat de la acel accident,apoi când a venit aici s` vad` cum m` simt. Ast`zi m-a \ntâlnit

când m` plimbam prin parc, a coborât [i am schimbat câtevacuvinte. A vrut s` vin` aici dar i-am spus c` \n`l]imea sa seodihne[te [i nevrând s` v` deranjeze a plecat. M-am dussingur` \n parc pentru c` n-o g`seam pe miss Arabella, acestaeste motivul. Cum s-a interpretat \ntâlnirea mea cu lordulBrunel nu v` mai spun. Cu toate acestea insist c` de[i o umil`servitoare \n aceast` cas` sunt mai doamn` decât cea care a

rostit aceste cuvinte...

142 ANNABEL JONES



– Callie, zise lady Mellowes, adu un scaun pentru missDove care nu arat` prea bine. Insist s` iei loc, miss. Continu`.

– Restul poate nu-l ve]i crede, milady. La balul lui missBaines l-am cunoscut pe sir Richard Travenne, care este ca [imine o persoan` pe care via]a l-a umilit destul [i m-a \n]elesfoarte bine. S-a ar`tat prietenos cu mine [i mi-a spus c` dac`

vreodat` voi avea nevoie de ceva s` m` adresez lui. Apoi Jane

spuse cu dispre]: desigur asta s-a interpretat \ntr-un mod josnic...Lady Mellowes l`s` ochii \n jos [i spuse:

– S` auzim totul. – Tocmai pentru c` am sim]it c` pot avea \n el un prieten

am acceptat invita]ia la balul de asear`. Sir Frederick [i-are\nnoit invita]ia de a m` ajuta dac` voi fi la nevoie. M-a

prezentat [i surorii sale. – {i darurile? Ne-ai ar`tat doar o cutie muzical`. – N-a vrut s` m` fac` s` m` jenez [i am primit ca to]i

ceilal]i un dar. Dar cel`lalt a fost din partea surorii ladyeiFielding, un dar care nu poate fi ar`tat.

Ridicându-se, Jane zise: – Alte]`, am f`cut \n tot timpul acesta un singur lucru de

care trebuie s`-mi fie ru[ine: m-am comportat ru[inos [iinuman lovind alt` femeie peste fa]`, dar vorbele spuse de ea:„b`nuiesc c` o creatur` ca el trebuie s` pl`teasc` foarte scumppentru a-i fi satisf`cute dorin]ele“ m-a f`cut s`-mi pierdmin]ile.

– O, Hannah! exclam` lady Mellowes, ce minte pervers` ai!

Hannah Ferris ridic` fa]a plin` de lacrimi spre Jane:

PORUMBI}A 143



– |mi cer scuze, \mi pare rù... Jane nici n-o observ`: – Pot pleca acum, milady? – Chiar trebuie? – Cândva, milady, [i eu am fost o doamn` [i nu servi-

toarea de ast`zi. Am avut o via]` \mbel[ugat` [i un c`min feric-it al`turi de p`rin]i. Dup` ce au pierdut averea lucrurile n-au

mai fost la fel, dar nu pot suporta atâta umilin]`. – {i unde te vei duce, copila mea? Jane ar fi vrut s`-i cear` sfatul dar nu [tia sub ce form`. – O singur` cas` \mi este deschis`, cred c` acolo trebuie

s` merg. – Adic` la sir Frederick? – Nu m` re]ine decât gândul c` ar putea exista acolo alte

min]i bolnave ca a ei... – Mi-am cerut scuze, zise Hannah Ferris. Retractez tot ce

am spus. Jane o ignor`. – M` gândesc la reputa]ia lui sir Frederick, a mea nu

conteaz`. – Nu te po]i duce acolo, copila mea; indiferent cât de

buni ar fi cu tine sunt ni[te strìni. – Iar dac` pleci din casa asta... \ncepu Hannah.De data asta, Jane i se adres`:

– |ntr-adev`r din casa asta! S-ar putea crede c` n-am fosttratat` cum trebuie!

– Apropo, Hannah, zise Callie, \n dup`-amiaza asta am

aflat un lucru care m-a uluit dar cu toate astea n-a[ fi vrut s`-l

144 ANNABEL JONES



spun. Am observat cum \n decursul anilor ai devenit tot mairea [i ar]`goas` tot mai pornit` \mpotriva lumii \ntregi. |]iaminte[ti acele semne descoperite pe tapi]eria de la castel?Semnifica]ia lor este c` nu mai po]i avea nici un fel depreten]ii de apartenen]` la aceast` familie.

– Ce vrei s` spui? – Sir Dermot \]i va da mai multe explica]ii.

Hannah r`mase la fel de crispat`, iar apoi deveni cenu[iede[i \n obraji avea dou` pete mari ro[ii.

– Callie, chiar acum trebuia s` spui toate astea? – Da, zise el. Chiar acum. Ai r`nit mândria acestei fete,

acum când poate s`-mi \ntind` mâna [i s` spun`: Calliesunt a ta, te rog s` ai grij` de mine... El \i prinse mâna

spunându-i: Hannah, tu trebuie s`-]i ceri iertare acesteifete!Hannah nu-[i trase mâna.

– Da, are dreptate, am gre[it, miss Bird. Indiferent cinea[ fi sau cine am pretins c` sunt, nu aveam dreptul s`-]i

vorbesc a[a. Poate am fost geloas` pentru c` ai reu[it s`cucere[ti inimile atâtor b`rba]i. Dar cred c` ar trebui s`-]i fie

mil` de mine, mi-am pierdut capul, mintea, feminitatea. |]i cer scuze, le cer scuze tuturor pe care i-am nedrept`]it. Iart`-m`.Cred c` nu mai am ce spune.

– Care-]i este r`spunsul, miss Dove? \ntreb` Callie. – Bine, s` zicem c` voi face toate eforturile de a ierta. Dar

insist, milady, zise ea adresându-i-se ladyei Mellowes

permite]i-mi s` plec pentru c` simt c` m` sufoc \n casa asta.

PORUMBI}A 145



|mi voi l`sa aici lucrurile apoi o voi ruga pe Bates s` mi letrimit` când m` voi stabili undeva. |n]elege]i c` trebuie s`plec? \ncheie ea aproape \n lacrimi.

– Dar unde te vei duce, copil`? insista lady Mellowes. Lacastel? Pân` g`se[ti undeva... \n alt` parte.

– Nu, trebuie s` p`r`sesc pentru totdeauna aceast`familie.

– La sir Frederick? – Acolo este [i lady Fielding... zise Callie. – C`reia \i voi explica totul. Jane se \ntoarse [i ie[i, dar mai deschise u[a o dat`: – Voi trece s`-mi iau r`mas-bun dup` ce-mi iau câteva

lucruri de trebuin]` imediat`.Dar imediat, lady Mellowes o strig`.

Când se \ntoarse Jane observ` c` \n \nc`pere nu mai eraunici Hannah, nici Callie, ci doar Bates [i Payne alt` servitoarea familiei.

– Te rog, miss Bird, ajut`-m`! Ce s` m` fac? E[ti singuracare m` poate ajuta! se lamenta lady Mellowes. Payne, te rogexplic`-i lui miss Bird despre ce este vorba.

– Este din cauza scrisorilor, miss, zise Payne. Le-am g`sit\n co[ul lui miss Arabella. A stat mult la birou scriind ceva.Când a plecat m-am dus s` fac curat ca de obicei [i am g`sitni[te hârtii crâmpo]ite. {i... [i... figura femeii se schimonosi deplâns.

– De fapt, miss Bird, zise Bates, Payne a v`zut unelecuvinte \n mâna Arabellei. A[a c` Payne mi le-a adus mie

direct.

146 ANNABEL JONES



– Sunt adresate lui Richard Havering, miss Dove, ziselady Mellowes. Pl`nuise s` se vad` cu el \n seara asta, s` fug`\mpreun`.

– S` fug` cu domnul Havering? strig` Jane. – Te rog, ajut`-m`, nu m` p`r`si chiar acum! o implor`

lady Mellowes. – Unde este, miss Ferris? \ntreb` Jane.

– |n camera ei, cu o durere de cap cumplit`, nu ne poatefi de folos. Iar Callie a plecat la castel a[a c` vezi, miss, c`nimeni nu-i poate fi de ajutor lady-ei Mellowes.

Jane \i spuse acesteia: – Lini[ti]i-v`, my lady. Voi face imediat un plan de g`sire

a Arabellei. Nu dispera]i, ci explica]i-mi mai \nti, ce vrea s` fac` Arabella.

– Draga mea, sunt mai multe bilete care sugereaz` altaranjament. Se pare c` au pl`tit o tr`sur` care trebuie s` seafle la locul [i ora potrivite [i Arabella se va duce la el, undevatot \n Robinstown.

– Dar dac` se duce cu el \n strada Capsicum? Nem`ritat`? – Nu-i ve]i da binecuvântarea s` se c`s`toreasc`? – Cu un astfel de b`rbat? Care profit` de lipsa ei de

experien]`? – Unde este Arabella acum? – Se afl` \nc` la castel \n siguran]`. – Probabil acolo se face schimbul de mesaje, zise Jane. – Cred c` da, \ncuviin]` lady Mellowes. Sir Dermot \l va

concedia imediat pe Havering, dar nu-l poate opri s` r`mân`

la Robinstown.

PORUMBI}A 147



– Nu vi se pare ciudat, milady, c` aceste planuri suntpuse la cale de Arabella? De obicei b`rbatul aranjeaz` totuldac` are vreo inten]ie.

– Da, zise lady Mellowes, a[a ar trebui s` fie. Dar ce vor spune cei de la castel? se \ntreb` ea. Acesta este sfâr[itulsperan]ei unei uniuni cu lordul Brunel!

Jane ezit`. – Dac` alte]a voastr` va vrea s` m` \n]eleag` corect,

c`s`toria cu lordul Brunel a fost dorit` doar \n aceast` familie.Lordul Brunel mi-a spus chiar ast`zi c` o consider` o copil` pe

Arabella, mult prea tân`r` [i lipsit` de experien]` pentru aprezenta interes pentru el. Jane adùg` repede: eu am replicatc` o astfel de copil` cre[te destul de repede [i va ajunge ceeace-[i dore[te el. Dar eu consider c` indiferent de domnul

Havering, Arabella nu are nici o [ans` cu lordul Brunel. – Bine, \n acest caz... oft` lady Mellowes. Cel pu]in nu vom mai auzi de acest lord cu piciorul lui de lemn, cum spunefiica mea. Dar ce facem acum? Nechibzuin]a Arabellei trebuiestopat`. Numai dac` aceast` prostu]` fiic` a mea s-ar fi decisasupra v`rului ei! El o ador` de mult timp [i-i [tie toate p`r]ilebune [i pe cele rele...

– M` gândeam... \ncepu Jane dar se opri brusc. Dup`cele ce s-au \ntâmplat recent nici nu mai [tiu ce-a[ putea s`spun. Am observat c` Arabella nu este geloas` pe aten]ia pecare mi-o acord` mie Dominic.

– Prea mul]ii ei admiratori cred c` au stricat-o, zise lady Mellowes. Ea oft`. Numai dac` n-ar fi existat acest plan deevadare! Cu pelerine [i zgomotul f`cut de copitele cailor, cu

dominouri...

148 ANNABEL JONES



– Da, cu dominouri! zise Jane. {i cu m`[ti! – Miss Dove, ce vrei s` spui, mai exact? – Vom aranja cu v`rul ei Dominic s` se duc` la locul

\ntâlnirii, s-o prind` de bra], apoi s-o strâng` la piept, s-o duc`foarte repede spre tr`sur`. Vizitiul va fi instruit s` nu opreasc`,indiferent cine i-o cere...

– O, numai dac` l-ar fi ales pe Dominic! Ce fericire ar fi

\n \ntreaga familie, ce via]` fericit` ar duce! Ar compensa [ipierderea p`mânturilor lordului Brunel cu piciorul lui delemn! Dar nu scria nimic de m`[ti, numai de dominouri...

– El va ajunge la locul respectiv mascat [i Arabella va fi\ncântat` de asta.

– Dar dac` nu-l va iubi deloc dup` asta? {i unde se vor

duce? – |i putem spune vizitiului s`-i plimbe pu]in apoi s`-iaduc` aici.

– Arabella cunoa[te prea bine drumurile. Va [ti c` se\ndreapt` spre Robinstown... Iar cel`lalt? Dac` descoper` ces-a \ntâmplat? Va fi cel de al doilea, va fi cel care o smulge dinbra]ele v`rului ei [i pune \n aplicare planul adev`rat?

Trebuie s` p`r`sesc acest loc, se gândi Jane. O voi facepentru totdeauna. Nu pot continua s` trìesc aici. Iar când voipleca \l voi pierde pentru totdeauna. Dar astfel o voi ajuta peaceast` doamn` care a fost atât de bun` cu mine.

Trebuia a[adar s` ia \n calcul [i a doua tr`sur`.Se auzir` voci \n hol, u[a se deschise larg [i se auzi glasul

Arabellei:

PORUMBI}A 149



– Mam`! }i-am adus un musafir! Dar v` rog s` m` scuza]i,eu voi urca \n camera mea pentru c` sunt foarte obosit`. V`mul]umesc, sir, c` m-a]i condus pân` acas`. Lordul Brunelf`cu un pas \nainte.

Lady Mellowes sim]i c`-[i pierde cuno[tin]a. – Nu v` sim]i]i bine, milady? \ntreb` acesta. V` deranjez? – Nu v` rog, lua]i loc. A]i fost atât de amabil s`-mi aduce]i

fiica acas`.Brunel se apropie de ea: – Milady a]i plâns? Nu vreau s` v` v`d astfel; \mi rupe]i

inima. – Milord! exclam` lady Mellowes uimit`. – V` rog s` m` scuza]i, milady, m-am l`sat furat de

sentimente...

– Sentimente? repet` lady Mellowes. – Nu cred c` nu v-a]i dat seama de sentimentele mele! – A]i fost \ndr`gostit? repet` lady Mellowes uimit`. Dar

a]i fost atât de discret... nu v-a]i manifestat \n nici un fel... – Crede]i c` nu [tiu ce gândi]i despre mine? C` v-am

furat p`mânturile? – Nu mai conteaz` p`mânturile. Sunte]i \ndr`gostit de

mine? – De cum v-am v`zut milady... iar dumneavoastr`,

doamn`?Lady Mellowes se l`s` cuprins` \n bra]e ro[ind [i-i spuse:

– Sigur c` v-am iubit dintotdeauna!

***

150 ANNABEL JONES





152 ANNABEL JONES

– Dominic i-o va lua \nainte, zise Brunel. Chiar dac` Arabella afl` repede cine este, dac` el nu reu[e[te s-oconving` de dragostea lui ea tot \l va duce la locul undetrebuia s` ajung` cu Havering. {i dac` n-o va face noi vom fiacolo s-o salv`m pe miss Bird [i pe fiica ta. Vom lua faetonulmeu, este mai rapid.

Nu mai era mult timp, se l`sa \ntunericul. Probabil

preg`tirile de fug` ale Arabellei erau pe sfâr[ite; menajera eiadusese un mesaj c` Arabella avea o durere de cap [i c` nu voia s` coboare la cin`. Ruga s` nu fie deranjat`.

– Spune-i Arabellei, zise lady Mellowes c` miss Bird vadeschide u[a de la camera ei la ora nou` [i dac` va vedea c`doarme n-o va deranja. Apoi adùg` : s` sper`m c` lucrurile

vor merge a[a cum vrem, iar ]ie, Payne, \]i mul]umesc c` mi-ai

spus. Iar reu[ita va fi asigurat` de draga noastr`, miss Bird.



Capitolul 10

St`teau la pând` cu team`, \mbr`ca]i \n pelerinele lor negre, strecurându-se pe rând afar` din cas`; ascultar` cuinima strâns` zgomotul f`cut de ro]ile tr`surii pe pavaj. Când

se apropie ora nou` sosi o alt` tr`sur`, iar lady Mellowes o\mbr`]i[` [i o s`rut` pe Jane.

– Doamne ajut`! zise ea. Mica, draga [i loiala meaprieten`, ]i-a venit rândul!

Richard Havering se afla \n u[a tr`surii, iar Jane sestrecur` spre el \mbr`cat` cu pelerin`, purtând [i masc`. El oprinse \n bra]e [i o s`rut`. O, cât am visat la acest s`rut! segândi ea. S`rutul lui era din ce \n ce mai pasionat, iar ea \laccept`, pe jum`tate abandonat` bra]elor lui.

|n cele din urm`, tr`sura se puse \n mi[care, iar el oprinse din nou \n bra]e. Dup` ce o eliber`, el o \ntreb` abia[optit:

– De ce por]i masc`, iubito?

– {[tt... zise Jane, nu trebuie s` te aud` vizitiul.



– De ce? – Mi-e team`. – De ce nu-]i sco]i masca? – Dac` m` vede cineva care trece pe drum? Mi-e team`. – Team` s` evadezi cu cel drag? Nu m` pot ab]ine, zise el

s`-mi imaginez figura bietei miss Dove când o s` g`seasc`patul tù plin de perne...

– Vin vremuri grele pentru ea, murmur` Jane. – Sigur. {i eu voi pl`ti scump pentru ce fac acum dac` m`

mai \ntâlnesc vreodat` cu ea, zise el râzând. |n pofida acelor pene moi [tie s` loveasc` destul de tare.

– Atunci când este ofensat`. – Lucru care se \ntâmpl` foarte des. M-a auzit o dat`

când \ncercam s` \ndep`rtez de ea trei b`rba]i care ar fiagasat-o. M` \ntrebau dac` are [i avere, iar ea mi-a auzitexplica]ia...

Jane \ncepu s` tremure de indignare [i se temu c` el vasim]i c` este foarte emo]ionat`. De fapt, el o protejase\mpotriva insultelor [i durerii. Nu se mai control` [i [opti:

– Vân`tor de zestre... – Ce f`ptur` ciudat` e[ti! exclam` el. Ei bine, nu fac un

secret din asta. Trebuie s` fac avere prin intermediul uneifemei, pentru c` este singura posibilitate. Pu]inii bani pe carei-am avut i-am cheltuit, iar acum am ajuns \n situa]ia \n care s`g`sesc o femeie cu bani. De ce s` neg? Vei afla oricum destul

de curând....

154 ANNABEL JONES



– Poate de la celelalte tinere, c`rora le-ai vânat zestrea? – E[ti cumva geloas`, draga mea? Ce puteam s` fac? Familia

ta m-a introdus \n societate, unde sunt multe fete frumoase [ibogate. Este cumva vina mea c` au un singur lucru \n comun,averea? Pân` [i acea biat` guvernant̀ n-a r`mas insensibil` lafarmecele mele. Numai c` n-a reac]ionat cum m-a[ fi a[teptat.Pe ea n-am mai \ntrebat-o de avere c`ci [tiam c` nu are.

Jane se trase mai departe de el dezgustat`. – Te rog s` nu reac]ionezi astfel numai pentru c` am avut

ochi pentru miss Bird. – {i miss Baines? – A, da [i miss Baines... O fat` dr`gu]`, o fire deschis` [i

generoas` – \]i aminte[ti c` i-a d`ruit o rochie bietei miss

Dove. Cu ea nu era nevoie s` fug, mi se d`ruia cu totul, iar aiei nu s-ar fi \mpotrivit. – Am mai auzit [i de o doamn` de la Londra... – Adev`rat? Ei bine, cunosc multe doamne la Londra, dar

asta a fost cu mult \nainte s-o \ntâlnesc pe miss ArabellaMellowes. Acum nu m` mai gândesc la nici una. Pe atuncieram tân`r [i nu tic`los ca acum. Dup` ce am plecat \n

strìn`tate o anume doamn`, de care nu ai de unde s` [tii, nu voia s` m` mai lase liber, a[a c` am fugit de acolo. Dar ce-aizice s`-mi mai dai un s`rut? Apoi \i [opti: când vom ajunge pestrada Capsicum...

Ce se va \ntâmpla acolo? se \ntreb` Jane.{i nu dur` mult pân` ajunser`. Numai c` luminile erau

aprinse. Iar el, dup` ce arunc` o privire gr`bit` \i spuse:

PORUMBI}A 155



– Ei bine, Callie a sosit. A venit s` ne \ntâmpine. – Callie? – Draga mea, chiar ai luat \n serios propunerea mea de a

fugi \mpreun`? Cum te-a[ fi putut lua de lâng` familia ta?}i-am oferit o fug` „ aranjat`“ [i a fost o c`l`torie foartepl`cut`... miss Dove!

Jane r`mase uimit` incapabil` s` mai scoat` vreo vorb`.

A[adar Richard [tiuse... – Ai [tiut tot timpul c` eu sunt? – De la prima \mbr`]i[are. Crezi c` un cuceritor ca mine

nu [tie s` deosebeasc` o femeie de alta? O, dar iat` [icomitetul de primire!

Arabella era la bra]ul lui Dominic c`ruia \i zâmbeafericit`.

– O, Richard, a[ vrea s`-]i spun ceva... – {i eu am ceva s`-]i spun! r`spunse el zâmbindu-i lui

Dominic. Ce urzeal` interesant`! Ce bine a lucrat planulsecret!

– Richard, nu e[ti sup`rat pe mine? – Arabella, ai trìt [i fuga cu iubitul tù. {i dac` tot m-ai

\ntrebat dac`-mi pare rù, ei bine, afl` c` nu-mi pare. Arabella \l privi pe Dominic [i amândoi \ncepur` s` râd`.

Apoi o v`zu pe Jane: – O, draga mea miss Dove! Ce bun` ai fost cu mine!Se \ndreptar` cu to]ii spre u[a salonului plini de fericire,

\ntr-o atmosfer` destins`. Jane observ` c` acolo se mai aflalordul Brunel cu lady Mellowes, Callie cu Hannah Ferris. Lady

Mellows ie[i \n \ntâmpinarea ei [i o prinse \n bra]e.

156 ANNABEL JONES



– Draga mea, ai aflat totul? De fapt, Richard n-ainten]ionat s` fac` nimic rù. I-a l`sat un bilet lui Callie care a

venit imediat s` ne spun`, dar tu plecase[i deja. Am crezut cèste cel mai bine s` venim aici cât de repede am putut.

– Sunt bine, murmur` Jane, dar am fost recunoscut`chiar de la primele cuvinte.

– Richard Havering este un b`rbat nobil. Sper c` nu s-a

sup`rat pe tine... – Nu s-a sup`rat dar din p`cate eu mi-am dezv`luit toatesecretele. L-am l`sat s` pretind` c` nu [tie \n compania cui seafl`, s`-mi vorbeasc` despre pasiunile sale secrete. Toate asteam-au f`cut s` m` simt epuizat`, a[ vrea s` iau pu]in aer curatacum, dac` nu v` sup`r`... de fapt, voi a[tepta \n tr`sur` pân`ce ve]i fi gata de plecare.

Dar Richard o a[tepta \n fa]a tr`surii. – Miss Dove, ce crezi acum despre mine? Sper c` nimic rù! – Dac` o fac, gândurile noastre se aseam`n`! – Toat` lumea m` iube[te numai tu, miss Dove, nu vrei

s` declari dac` ai sentimente sau nu pentru mine! – Eu sunt singura care te cunoa[te cu adev`rat, zise ea. – N-am avut nici cea mai mic` inten]ie s`-i fac rù

Arabellei, de aceea am consim]it la aceast` fug` improvizat`... – Sacii ei cu bani erau mai u[ori, probabil ca ai altora...

dar inten]ionai s-o aduci \n aceast` cas`! – Ce este rù cu casa mea? \ntreb` el surprins. Aveam [i

eu dreptul la o cas`! – Cum se face c` am aflat despre ea de la cei care te

cunosc foarte bine?

PORUMBI}A 157



– Ai tras cu urechea, miss Dove! – L-am auzit pe un prieten al lui Callie spunându-i c` ]ii

acolo o femeie tân`r` [i frumoas`. Ea \]i va aduce averea caofrand`?

– Este adev`rat c` am o doamn` aici... dar asta esteproblema mea... iar dac` dore[ti o pot expedia imediat...

– Domnule Havering, zise Jane sfid`tor, nu-mi pas` de

femeia care se afl` \n casa dumitale. – |]i este indiferent dac` st` sau pleac`? Spune o vorb`[i o voi expedia de aici!

– S-o expediezi? Vrei s` spui c` acea femeie este \nc` aici,cu atâta lume care se afl` \n casa dumitale?

– Nu pute]i r`mâne amândou` aici, este adev`rat. – Nu am nici cea mai mic` inten]ie de a r`mâne aici.

Vreau s` plec! – O, draga mea, nu-]i place casa? – Nu-mi pas` de cas`, dar nu \n]eleg cum po]i s` ]ii aici

o femeie, mi se pare un act de neru[inare... – Adev`rul este c` ea m` ]ine pe mine, de la ea a[tept o

mare avere. Jane \i c`zu \n plas`. – |]i este cumva rud`? – Rud`? Nu, n-a[ fi ]inut-o ascuns` de ochii lumii! De

fapt, pân` anul trecut n-am v`zut-o, dar atunci m-am\ndr`gostit pe vecie de ea. Vrei s` ]i-o prezint? Te asigur cèste adorabil`.

– Ce vrei s` spui? Cum s` faci un asemenea gest?

– Miss Dove, mi se pare sau e[ti geloas`?

158 ANNABEL JONES



PORUMBI}A 159

– Eu, geloas`? Mi se pare revolt`tor... – Dar nu-]i pas` deloc? Richard o prinse \ncet de umeri

[i o \ntoarse cu fa]a spre el. Tu, cu ochii tì minuna]i deporumbi]`, cu figura ta calm`, nu po]i crede ce-]i spun! Po]i s`m` prive[ti \n ochi [i s` juri c` nu-]i pas` c` am o alt` femeieaici \n cas`? Vino s-o cuno[ti!

Se \ndreptar` spre o mic` \nc`pere a casei, probabil un

atelier de pictur`, unde se afla un [evalet multe pensule,culori [i... un tablou. Tabloul unei femei frumoase... de patrusute de ani.

– Am dat pentru ea tot ce aveam. Am \nceput s-orestaurez, uite semn`tura autorului: este Rafael. Ea este avereamea [i a ta, dac` vei voi s`-]i \mpar]i via]a cu mine. {tii, ziseel, c` te-am iubit din prima clip`? Dar pân` am [tiut cu

Annabel Jones Porumbita

Documents