Anna Maxted-Am scapat de griji (1)

Jurnalist freelance la Cosmopolitan, Times, FHM,ă Esquire, Living, Daily

Telegraph, Anna Maxted, este una dintre cele mai bine cotate scriitoare

britanice de chick-lit ale momentului, având un stil inimitabil şi un sim alţ

observa iei în spatele c rora se ghiceşte cu uşurin experien a îndelungat înţ ă ţă ţ ă

presa scris . A debutat cu o carte self-help{How to Have Him Begging foră

More) atât de bine scris , încât a atras aten ia unui editor care i-a propus s -şiă ţ ă

încerce norocul cu un roman. „Am zis OK, dar dac nu se vinde, m las deă ă

meserie", m rturiseşte autoarea într-un interviu. Şi nu numai c nu s-a l sat deă ă ă

meserie, dar, de la debutul în 2000 cu Am sc pat de griji (Getting Over It), aă

mai scris patru romane:

Alergând pe tocuri (Running In Heels, 2001; Humanitas Fiction, 2007),

Behaving UkeAdults (2003), Being Commited (2005), A Tale of Two Sisters

(2006), toate bucurându-se de megasucces la publicul tân r din Marea Britanieă

şi Statele Unite. Actualmente, Anna Maxted locuieşte la Londra împreun cuă

so ul, ziaristul Phil Robinson, cei doi copii şi pisicile Disco şi Natasha.ţ

M\ IM

lima Maxted

Am sc pat de grijiă

Traducere din englez şi note de MARIAN BR TESCUă Ă

Coperta de ANGELA ROTARU Redactor NICOLETA DRÂGHICEANU

ANNA MAXTED GETTING OVER IT Copyright © Anna Maxted 2000 All

rights reserved.

© HUMANITAS FICTION, 2008, pentru prezenta versiune românească

EDITURA HUMANITAS FICTION Pia a Presei Libere 1, 013701 Bucureşti,ţ

România tel. 021/408 83 73, fax 021/408 8 3 74 www.humanitas.ro

Comenzi CARTE PRIN POŞT : tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. - CP 14,Ă

Bucureşti e-mail: [email protected] www.librariilehumanitas.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României MAXTED, ANNAţ

Am sc pat de griji / Anna Maxted; trad.: Marian Br tescu. - Bucureşti:ă ă

Humanitas Fiction, 2008

ISBN 978-973-689-212-7

I. Br tescu, Marian (trad.) 821.11l-31=135.1ă

Capitolul 1

Când s-a întâmplat, nu eram preg tit . M aşteptam la asta aşa cum m-ă ă ă

aş aştepta s câştig titlul de Miss World şi s fiu dus cu avionul la cap tulă ă ă ă

lumii, ca s lucrez cu copii url tori. Adic era o no iune complet absurd şi n-ă ă ă ţ ă

am luat-o niciodat în calcul. Şi, fiind aşa de nepreg tit , am reac ionat caă ă ă ţ

Scooby Doo când d peste o stafie. Mi-am urmat instinctul, care s-a dovedit a fiă

r t cit f r speran şi habarnamist la cititul h r ilor.ă ă ă ă ţă ă ţ

Poate c eram prea buim cit ca s fac ceea ce trebuie.ă ă ă ă

La urma urmei, „ceea ce trebuie" rareori implic distrac ia şi, în general,ă ţ

înseamn s faci alegerea cea mai pu ină ă ţ inspirat , ca atunci când aştep i caă ţ

pizza semipreparat pe care ai smuls-o din cuptor s se r ceasc sub 100°Că ă ă ă

înainte s muşti din ea. Sau când te hot r şti s nu- i cumperi cizmele aleaă ă ă ă ţ

sexy, cu tocuri-turn, fiindc - i vor distruge fluierele picioarelor, î i vor striviă ţ ţ

degetele pân la albire, f cându-te s mergi ca omul primitiv, iar o mare parteă ă ă

a salariului t u va mucegai liniştit în fundul şifonierului. Dac am faceă ă ă

întotdeauna cea mai deşteapt alegere, nu ne-am mai trage-o niciodat .ă ă

Acestea fiind zise, în ziua în care a început totul, eram gata s fac oă

alegere foarte în eleapt . Iat-o, mâzg lit cu vitejie şi cerneal neagr înţ ă ă ă ă ă

jurnalul meu Letts albastru:

„Ii voi da papucii lui Jasper mâine."

Cuvinte care m poart în trecut. Doar cu un an în urm , dar mie mi seă ă ă

pare un secol. Totuşi, data de şaişpe

7

iulie îmi r mâne proasp t în minte, de parc ar fi aziă ă ă ă .

Poate c chiar este azi. Şi iat cum începe „azi":ă ă

„îi voi da papucii lui Jasper mâine."

Merit asta, în primul rând, fiindc -l cheam Jasper.ă ă ă

Şi, ca s concluzionez, pentru c e la mii de metri subă ă standardul

acceptabil pentru un iubit.

Ciudat e c , la vârsta de cinci ani, ştiam care e standardul. M întâlneamă ă

cu b iatul de vizavi şi obişnuiam s -i beau ceaiul înainte s m apuc de-al meu.ă ă ă ă

F ceam şi crize, pân când îmi d dea c elul lui Fisher Price cu ro i. Şi refuzamă ă ă ăţ ţ

s m joc în dormitorul lui, fiindc mirosea a pipi.ă ă ă

Apoi, am crescut şi am început s înghit toate prostiile.ă

Din p cate, Jasper e frumos. E înalt, ceea ce-mi place.ă

Singura dat când am avut de-a face cu un tip scund a fostă când

pis loaga mea prieten Michelle mi-a aranjat o întâlnire. El a sunat la uş , euă ă ă

am deschis şi m-am uitat în jos.

Iar eu am un metru şi cincizeci şi cinci. Doi pitici piticindu-se pe strad .ă

Scuza lui Michelle a fost c , atunci cândă l-a cunoscut, st tea pe scaun. Aşa că ă

Jasper, la un metru optzeci, e minunat. Port tocuri de doisprezece centimetri,

ca s nu se vad diferen a. Are un p r castaniu bogat, ochi de un albastru caă ă ţ ă

ceru', încât e incredibil c -i foloseşte ca s vad cu ei şi, preferata mea, oă ă ă

structur osoas solid , în ciuda faptului c e cel mai egoist b rbat pe care l-ă ă ă ă ă

am întâlnit vreodat - ce performan ! - e un tigru în pat.ă ţă

într-acolo m îndrept acum. Spre pat. Pentru o ultim repriz . Doar că ă ă ă

sunt blocat în trafic, pe Park Road. Se pare c sunt lucr ri pe drum, la care nuă ă ă

lucreaz nimeni.ă

Sunt prizonier în b trâna mea Toyota Corolla gri (oă ă vechitur primit deă ă

la mama, care a fost fericit s scape de ea, şi s nu crede i c m-aş duce s -ă ă ă ţ ă ă

mi cump r alta, chiar dac aş avea bani) şi încerc s -mi p strez calmul. înă ă ă ă

ultimele dou zeci de minute, am înaintat doişpe centimetri.ă

Aş putea să-l sun pe Jasper, s -i spun c voi întârzia. Strada are vreoă ă

cincizeci de semafoare şi toat lumea se înghesuie - atât cât te po i înghesuiă ţ

când stai pe loc. E

8

14.54. Trebuie s ajung la Jasper la 15.30. Grozav. Mobilul mi s-aă

desc rcat. îmi scarpin buza. Bine. II sun.ă

Evaluez blocajul - da, traficul e blocat - sar din maşin , âşnesc peă ţ

trotuarul de vizavi, spre cabina telefonic şi formez num rul lui Jasper. âr- âr.ă ă Ţ ţ

âr- âr. Unde e ? Doar n-a uitat. Rahat, traficul s-a pus în mişcare. îl sun peŢ ţ

mobil. Ce fericire! R spunde.ă

— Jasper Sanderson.

Nu spune niciodat „alo", ca un om normal. E foarte directorial. Ur scă ă

asta, dar îmi şi place. Gâfâie suspect.

— De ce gâfâi ? zic eu scurt.

— Cine e ? zice el.

Isuse!

— Prietena ta. Helen, î i aminteşti ? zic eu. Ascult , o s întârzii, suntţ ă ă

blocat în trafic. De ce gâfâi ?ă

— Joc tenis. La naiba, am uitat c vii. O s -mi ia ceva timp ca s ajungă ă ă

acas . Cheia e sub preş.ă

Inchide.

— Eşti foarte original, zic eu acr ridicând privirea, ca s v d c blocajul aă ă ă ă

trecut şi şoferii furioşi îmi claxoneaz veninos Toyota, ocolind-o.ă

Dup patruzeci de minute, ajung la apartamentul lui Jasper din Fulham.ă

Sun, în caz c a ajuns deja acas , dar nimic. Dau un şut preşului, ca s speriiă ă ă

p ianjenii, ridic uşurel un col cu dou degete şi recuperez cheia. Ingenios,ă ţ ă

Jasper! Apartamentul e o copie a casei p rin ilor lui.ă ţ

Exist chiar şi o fotografie cu ram de argint a maic -siiă ă ă de când era

mic , pe masa din hol, şi chiar ar ta ca o domnişoric dr gu . Din fericire, nuă ă ă ă ţă

m-a prezentat niciodat .ă

Cea mai odioas crim de design interior, îns , e un setă ă ă de picturi nautice

urâte care îmbrac pere ii de culoare deschis . Faza cu Jasper e c , tocmaiă ţ ă ă

când zic c nu mai suport, face ceva irezistibil, cum ar fi s -şi calce gulerul şiă ă

manşetele c m şii şi s se duc la serviciu aşa, ascunzând p r ile bo ite subă ă ă ă ă ţ ţ

sacou. împing cu degetul mormanul de plicuri, s caut scrisori de la alte femei,ă

şi v d clipindă

9

becule ul verde al robotului telefonic. Jason m anunţ ă ţă c mai întârzie.ă

Ap s play.ă

Când maşin ria începe s toarc , se aude cheia în broasc . Jasperă ă ă ă

deschide larg uşa, iar eu m întorc, zâmbind, s -l întâmpin. Ooof, e superb. Oă ă

s -i dau papucii s pt mâna viitoare. S pt mâna asta, e al meu, s -l am şi s -lă ă ă ă ă ă ă

in în bra e şi s -l simt şi s -mi par r u pentru asta. E ca ciocolata la miculţ ţ ă ă ă ă

dejun - te sim i ca o paraşut , ştii c nu-i chiar indicat şi ar trebui s m nânciţ ă ă ă ă ă

cereale integrale, dar Weetabix sunt deprimante chiar şi cu stafide. Jasper e

nehr nitor şi delicios. Deschide gura numa' bun de s rutat, ca s spun :ă ă ă ă ă

„Bun , iubito", dar i-o ia înainte o voce înalt şi clar , care r sun voioas de-aă ă ă ă ă ă

curmezişul gresiei şi se izbeşte de pere ii alb-g lbui.ţ ă

— Bun , iubitule! cânt vocea. Eu sunt! Sun -m ! Pupici! Pupici!ă ă ă ă

Zâmbetul îmi înghea pe fa . Jasper şi cu mine fix m cu privirea robotulţă ţă ă

telefonic care, dup ce a s vârşit tr darea, tace afectat. Ştiind r spunsul,ă ă ă ă

ricanez â la Quentin Tarantino:

— Cine mama dracului a fost asta ?

Jasper nu e amuzat. Dac am fi la Hollywood, i s-ar vedea un muşchiă

tres rind pe obraz şi chipul lui d ltuit s-ar face palid sub bronzul caramel. Ină ă

cazul de fa , las cu grij geanta sport pe podea şi-şi pune racheta de tenisţă ă ă

frumos, deasupra ei. Simt c pieptul mi-e cuprins de un val de furie şi-mi vineă

s smulg racheta Prince şi s -l pocnesc cu ea în cap. M car a fost s joaceă ă ă ă

tenis, deşi e aşa de al naibii de parşiv, încât nu m-ar mira s fi fost o acoperireă

elaborat . Se uit la fa a mea roşie de furie şi spune calm:ă ă ţ

— Fosta mea prieten . Ii place s inem leg tura.ă ă ţ ă

Sunt sigur c -i place.ă ă

— Când ai v zut-o ultima oar ? mârâi eu.ă ă

— Acum o s pt mân , r spunde el. Am stat doar de vorb .ă ă ă ă ă

Nu m -nnebuni!ă

10

Sunt ca Fox Mulder. Vreau s cred. Şi Jasper vrea. Şi-aă înclinat capul într-

un unghi de peniten . Dr gu , dar din câte-l cunosc eu pe Jasper, plus expresiaţă ă ţ

„Eu sunt!", care-mi d fiori, m fac s fiu sceptic . „Eu sunt!" sun la fel deă ă ă ă ă

atotst pânitor ca un doberman care p zeşte un biscuit cu ciocolat . O femeieă ă ă

nu-şi sun fostul prieten şi zice: „Eu sunt!", pentru c , din câte ştie ea - iară ă

asta, evident, nu ştie, exist acum o alt „eu". Eu.ă ă

— Ai f cut sex cu ea ? urlu eu.ă

Jasper pare r nit.ă

— Sigur c nu, Helen, toarce el. Louisa le spune tuturor „iubitule".ă

Numele astea care se termin în „a"... Mrrr! Mijesc ochii şi-i arunc ceaă

mai rece privire de care sunt în stare.

Marile cuvinte: „Eşti mazilit" sunt calde, gata s ias , dară ă îmi r mân,ă

firave şi reticente, în gât. Acum, îmi zic eu, nu e momentul. O s cread c suntă ă ă

îndr gostit de el! Singurul lucru decent pe care-l pot face e s plec.ă ă ă

— Plec acas , zic eu ar goas .ă ţă ă

Şobolanul se d la o parte, recunosc tor. Inten ionez s -mi fac ieşireaă ă ţ ă

furtunos, ca în Pe aripile vântului, şi totul merge conform planului, pân cândă

ajung la prag şi m împiedic. M împleticesc şi nu sunt sigur dac suspinulă ă ă ă

sfor itor pe care-l aud e Jasper încercând şi nu prea s -şi în buşeă ă ă

amuzamentul, dar nu m întorc ca s aflu. Cu f lcile încleştate, trop i pe aleeaă ă ă ă

de beton din gr din , m arunc în Toyota, virez violent, ca s fac întoarcereaă ă ă ă

din trei mişc ri, în timpul c reia îndoi portiera unui MG parcat, şi dispar vâjâindă ă

în dup -amiaza târzie.ă

Labagiule. Labagiule. îmi smulg mobilul din geant , în caz c sun s seă ă ă ă

poc iasc , apoi îmi amintesc c mi-a murit. Un rahat de telefon. Merg dreptă ă ă

înainte. Labagiule.

Nu inten ionez s m autoelimin din peisaj, ca Louisa sţ ă ă ă ocupe scena. Nu

m pot hot rî dac el a încurajat-o sau a refuzat-o. Lui Jasper îi place s fie „peă ă ă ă

pia ". Dar îi placeţă

11

şi s duc o via ordonat . Când mi-a v zut prima oară ă ţă ă ă ă dormitorul, a

murmurat:

— Cred c i-a spart cineva casa.ă ţ

Tot el îmi povesteşte cu mândrie despre diminea a în care st tea lângţ ă ă

un tip b rbos în metrou şi încerca s citeasc The Telegraph peste um rul lui.ă ă ă ă

Omul şi-a agitat bunul iritat şi s-a r stit:ă

— Ziare! Patruşcinci de pence, de la chioşc.

Jasper i-a replicat sarcastic:

— Lame de ras. Patruşcinci de pence, de la farmacie.

Lui Jasper, l sând la o parte c m şile nec lcate, îi placeă ă ă ă

ca via a lui şi tot ce-o înconjoar s fie exact aşa. Dac şi-ar pune-o cuţ ă ă ă

vis toarea lui fost , ar fi prea mare deranjul, i-ar da orarul peste cap. Aşa deciă ă

şi prin urmare: labagiule!

Işi mai ar tase mutra urât şi alt dat . La o lun de când neă ă ă ă ă

începuser m rela ia, cum îmi place mie s -i zic , Jasper a sunat, s -mi spun că ţ ă ă ă ă

nu ne puteam întâlni, fiindc st tea cu amicul lui, Daniel, în Notting Hill. Maiă ă

mult decât surpriza c Jasper avea un prieten în Notting Hill, nu mi-am pus alteă

întreb ri. Eram în faza ochilor blegoşi, când te s ru i în public şi enervezi peă ă ţ

toat lumea care nu-i aşa de excitat ca tine, aşa c l-am crezut. In dup -ă ă ă ă

amiaza urm toare, a zis deodat :ă ă

— i-am spus o gr mad de minciuni asear .Ţ ă ă ă

— Ce anume ?

— Am r mas la fosta mea prieten .ă ă

S-a dovedit c pierduse ultimul metrou (nu şofeaz , e latura lui cea maiă ă

lipsit de imagina ie), aşa c se dusese pe jos pân în Kensington şi sunase laă ţ ă ă

uşa fostei.

— A fost foarte dr gu .ă ţă

A fost dr gu ! Sunt sigur c a fost grozav ! Interogatoriul care a urmată ţă ă ă ă

a dezv luit c îi d duse s m nânce fulgi de porumb cu zah r brun la miculă ă ă ă ă ă

dejun. Vr jitoarea şmecher încerca s -l hr neasc s n tos! Din fericire, fuseseă ă ă ă ă ă ă

prea dornic s fie fermec toare şi stricase un castron mareă ă ă

12

cu cereale. Dar poate c s-a dat pe brazd . Şi poate c farmecul meu s-aă ă ă

tocit. Hopa, mi se manifest personalitatea.ă

Primele s pt mâni au fost destul de artificiale. L-am întâlnit pe Jasper la oă ă

lansare de carte, un manual de sex broşat. Plecasem de la serviciu cu Lizzy şi

cu Tina. In parte, pentru c Laetitia, editoarea nefericit botezat a rubriciiă ă

Evenimente, n-a vrut s se duc şi e treaba mea, ca om bun la toate în redac iaă ă ţ

evenimente a revistei Girltime, s -i preiau sarcinile nerezolvate. Şi, în parte, dină

cauz c Tina, asistenta de la departamentul de mod , şi cu mine suntem nişteă ă ă

prostituate hardcore ale şampaniei - facem orice pentru un pahar gratis de

Krug (sau Asti, ca s vorbim cinstit). Şi, cu toate c Lizzy e asistent laă ă ă

S n tate şi frumuse e pe probleme profesionale şi de via personal , iară ă ţ ţă ă

b utura ei preferat e laptele de soia - e o tip foarte dulce, chiar face ceea ceă ă ă

spune -, poate fi convins .ă

I-am for at bra ul bine antrenat.ţ ţ

Lansarea era pe o strad împu it din Soho. M îmbr casem la ol festivă ţ ă ă ă ţ

pentru respectiva ocazie - pantaloni negri, cizme negre (zece centimetri, mai

jos de atât nu m cobor şi nu numai la capitolul înc l ri), top negru. Look-ulă ă ţă

tipic pentru înmormânt rile celebrit ilor. Mi-am întins şi un gr unte de sclipiciă ăţ ă

argintiu pe pome i. Era însp imânt tor de mult în stilul Abba, dar, în seara cuţ ă ă

pricina, am sim it cu t rie c nu pot s m ar t la lansare f r el.ţ ă ă ă ă ă ă ă

M-aş fi sim it stingher şi incomplet . Cu cât îmb trânescţ ă ă ă mai mult şi cu

cât mai epuizant de responsabil sunt nevoit s fiu, cu atât mai mult tânjescă ă ă

dup gajurile copil riei.ă ă

Acum de in: o poşet roz, micu şi haioas , cu m rgeleţ ă ţă ă ă colorate, pe care

ardeai de ner bdare s-o cumperi. Un elicopter de plastic pe care-l ag i deă ăţ

tavan cu o sfoar şi care zboar bâzâind în cerc, cu lumini roşii care se aprindă ă

şi se sting. Un caleidoscop. Un exemplar din Elmer de David McKee. O int deţ ă

darts (m rog, nu-i chiar aşa de sofisticat s-o ob ii, nu ?) şi un pisoi r sf at peă ţ ă ăţ

nume Grasu'.

13

De obicei, nu vorbesc cu oamenii la petreceri. Trec în revist nenum ra iă ă ţ

„cei mai buni prieteni" care sporov iesc cu to ii, râd, aduna i în bisericu eă ţ ţ ţ

impenetrabile, şi-mi vine s fug acas . Simt c machiajul începe s -miă ă ă ă

luceasc , fa a îmi scâr âie, trecând de la o expresie neliniştit la alta, iar euă ţ ţ ă

sunt adolescenta gr su de acum doişpe ani, cu tot cu ochelari de tocilar ,ă ţă ă

ghiozdan de um r maro şi o hain albastr şi epoas de molton, cu nasturi înă ă ă ţ ă

form de dinte de rechin şi glug uriaş . Acum, desigur, aş fi o victim a modei.ă ă ă ă

Dar petrecerea lui Jasper a fost diferit . F ceam parte dintr-un grup de trei feteă ă

spumoase, d dusem pe gât dou pahare de vin spumos în primele dou zeci deă ă ă

minute şi eram fardat cu mai mult sclipici decât o Cr ciuni . Str luceam! Eraă ă ţă ă

absolut natural ca Jasper s apar în fa a mea şi s -mi ofere o igar .ă ă ţ ă ţ ă

— Nu fumez, am zis în epat . într-o sclipire de geniu, am ad ugat cuţ ă ă

modestie: Sunt fat cuminte.ă

El n-a ezitat nici o secund . A replicat:ă

— P i, pari cam libertin .ă ă

A fost cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodat . Ceă

puteam s fac, decât s mi-o trag cu el, din recunoştin ?ă ă ţă

Jasper lucra „în pres ", ceea ce însemna c scria comunicate de presă ă ă

pentru o companie minuscul cu sediul în Hounslow. Eu, prin urmare, asistentă ă

mare şi tare la revista Girltime, cu sediul în Covent Garden, eram un contact

grozav. Nu c am face noi multe cronici ale unor c r i despre sistemul deă ă ţ

salubritate elisabetan sau despre insectele indigene din Guatemala, dar, cam la

momentul în care îi priveam chipul superb şi el îmi contempla chipul sclipitor,

am decis s facem afaceri împreun . Timp de câteva s pt mâni, mi-amă ă ă ă

men inut imaginea uşor deformat . Am exagerat importan a slujbei mele. Tinaţ ă ţ

m-a sf tuit ce s port, adic gri, ocazional. Am evitat s -l duc în apartament. Şiă ă ă ă

mi-am cenzurat orice urm de obtuzitateă

14

din conversa ie şi mi-am exacerbat spiritul nebunesc şiţ libertin. Ca Bjork,

dar mai bine îmbr cat . E ruşinos, dar func ioneaz . Desigur, mi-am dat seamaă ă ţ ă

dup trei zile c aveam un rahat în comun - îi spunea OJ oranjadei şi f ceaă ă ă

economii ca s -şi trimit fiul la Eton (cam prematur, din moment ce n-avea încă ă ă

un fiu) -, dar nu-mi place gândirea liniar , aşa c era în regul , din punctul meuă ă ă

de vedere.

Ii place s fie distrat, aşa c era în regul , din punctul lui de vedere. Dar,ă ă ă

uneori, mai recent, eram sigur c momentul critic se apropie. Am petrecut oă ă

dup -amiaz în parc, s pt mâna trecut , şi jur c n-am avut nimic s neă ă ă ă ă ă ă

spunem. M-a condus la maşin şi eram sigur c va pune punct. Sigur c aveaă ă ă ă

s mi-o serveasc direct, cu barosul, în stilul la eficient, lipsit de sentimente ală ă ă

b ie ilor boga i:ă ţ ţ

„Helen, nu merge". Dar n-a f cut-o. M-a s rutat uşor,ă ă de „la revedere", ca

şi când nimic n-ar fi fost aiurea.

Am mers posomorât pân acas . îmi displace t cerea. M tem deă ă ă ă ă

poten ialul ei. Prefer s-o umplu cu propria mea voce, care, inevitabil,ţ

b lm jeşte ceva straniu. S pt mâna trecut , i-am sc pat unei vânz toare careă ă ă ă ă ă ă

se oferea s m ajute: „Nu, mul umesc, doar m plimb p-aici".ă ă ţ ă

Recep ionerei de la sala de fitness a lui Lizzy, care m-aţ întrebat cum mă

simt: „Gata de o rafal de exerci ii". Lui Jasper, excitat dup prânzul de la Pizzaă ţ ă

Express: „Cred c înc -mi mai fac digestia". Sunt o doamn sexy!ă ă ă

Aşa c , pe m sur ce t cerea se amplific , acoperirea mea de fată ă ă ă ă ă

obraznic se destram . El nu pare s -şi fi dat seama, dar eu m simt tot maiă ă ă ă

stânjenit . Nu se prinde la glumele mele, iar eu m simt aiurea şi deloc bine.ă ă

Sunt aşa de nepotrivit pentru Jasper şi el e aşa de nepotrivit pentru mine, dară

se pare c tot îl mai amuz şi are un penis de dimensiuni decente. Desp r irea eă ă ţ

foarte grea. Louis-a n-o face deloc mai uşoar .ă

Intru în Swiss Cottage şi încep c utarea de trei ore a unui loc de parcare.ă

Ai zice c nimeni n-a plecat vreodat de aici. Uneori, a doua zi, reuşesc s -miă ă ă

înghesui Toyota

15

între un Saab şi un Mini, la o or distan de mers pe josă ţă de apartament,

şi-mi iau picioarele la spinare. Tocmai scotocesc dup chei, când uşa seă

deschide brusc. Colegul meu de apartament, Luke, arat , dac e posibil, şi maiă ă

ne es lat şi cu privirea şi mai r t cit decât de obicei.ţ ă ă ă ă

— Ce-i ? ciripesc eu ca r spuns la t cerea lui ap s toare.ă ă ă ă

M priveşte ciudat.ă

— A sunat Jasper, sugerez eu. Am câştigat la loterie!

Nu un rahat de trei sute de mii, am dat lovitura, opt milioane! Vrei o

motociclet şi o cas ! Şi o excursie în Bali - zbur m cu Concorde!ă ă ă

Dumnezeu ştie de ce tocmai Bali, nici m car nu-mi plac rile calde, facă ţă

bube de la c ldur şi dac stau prea aproape de pr jitorul de pâine, dară ă ă ă

expresia lui Luke m face s -mi doresc s vorbesc încontinuu.ă ă ă

Clatin din cap. Apoi întinde mâna şi m prinde de bra .ă ă ţ

— Nu, Helen, zice. A sunat mama ta. Tat l t u... Tat l t u a murit.ă ă ă ă

Capitolul 2

Când aveam cinşpe ani şi nu fusesem s rutat niciodat (am vorbit seriosă ă ă

când am zis de haina de molton), îmi alimentam cu l comie foamea cu ună

regim de romane Mills & Boon1 de dinainte de anii '70. Inocen a suav a acelorţ ă

eroine broşate era la fel de departe de grasa mea castitate ca un diamant de

un sac de c rbuni, dar îmi d deau speran e c , într-o zi, o s -mi pierdă ă ţ ă ă

cunoştin a la vederea, , s zicem a unui schimb de focuri şi c un afaceristţ ăăă ă ă

puternic, decis, cu nas acvilin, va s ri din maşinaă

1 Mills & Boon - editur britanic specializat în romane de dragoste.ă ă ă

16

lui imaculat şi m va duce spre o via de dragoste, fericire şi pasiuneă ă ţă

nesfârşit .ă

Din p cate, cel mai aproape am fost de scenariul cu pierderea cunoştin eiă ţ

când m-am trezit cu frisoane într-o duminic , m-am cl tinat pân la parter înă ă ă

pijamale şi am leşinat pe hol. Bufnitura zdrav n i-a alertat pe p rin ii mei, iară ă ă ţ

mama m-a prins de bra e şi tata de glezne şi, împreun , şi-au c rat nervoşiţ ă ă

fiica prea solid pân pe canapeaua din hol. Partea cea mai pu in romantic aă ă ţ ă

situa iei a fost c , între leg n ri, pantalonii mei de pijama s-au l sat în jos şi,ţ ă ă ă ă

semiconştient , îmi d deam perfect seama c tuleiele mele de p r pubian seă ă ă ă

ar tau zbârlite privirii tat lui meu.ă ă

Cel pu in, atunci când Luke m informeaz despre decesul tat lui meu,ţ ă ă ă

sunt, ca o eroin din c r ile Mills & Boon, bine îmbr cat . Mai mult, Luke mă ă ţ ă ă ă

ine de bra , aşa c , atunci când cuvintele îmi penetreaz craniul şi mi seţ ţ ă ă

învârtesc nebuneşte prin cap, dându-mi ame eli, m clatin pu in, dar r mân înţ ă ţ ă

picioare.

„Tat l t u a murit."ă ă

Tot ce s-a întâmplat înaintea acestui moment se n pusteşte spre el. Tataă

e mort. Tat l meu e mort. Tati e mort.ă

Dar nu e mort! Nu era mort. Nu era mort ieri şi nici alalt ieri. E viu deă

când îl ştiu eu. Acum un minut, nu era mort. Şi acum e mort ? Amândoi p rin iiă ţ

mei sunt în via .ţă

Aşa stau lucrurile. Cum poate tata s fie mort ? Mor i suntă ţ al i oameniţ

b trâni, ca Frank Sinatra. Asta nu mi se întâmpl mie. Sau p rin ilor mei.ă ă ă ţ

Moartea. Nu fi nebun .ă

— C-ce ? Când ?

Gura mea e o bucat de piftie, tremur în toate p r ile.ă ă ă ţ

Bietul Luke arat groaznic. Nu e un specialist al dramei,ă ca Michelle - cea

cu incidentul cu întâlnirea aranjat cu un pitic -, care probabil c are viseă ă

erotice în care împ rt şeşte veşti de o asemenea importan . A da o vesteă ă ţă

cuiva e un purgatoriu pentru Luke. Când mi-a dat vestea c tocmai intrase înă

camera proprietarului nostru, s împrumuteă

17

o lam de ras şi c se p rea c Grasu' f cuse un caca mareă ă ă ă ă în mijlocul

pl pumii albe a lui Marcus, era - pân când ne-am stricat amândoi de râs - roşuă ă

la fa şi se bâlbâia, ştiind dinainte ce se va întâmpla.ţă

De data asta, e altfel. Cuvintele curg din el într-un torent.

— Pur şi simplu s-a pr buşit atac masiv de cord mama ta a sunat şi totă

sun de vreo or mobilul t u e închis nu ştiam unde eşti poate ştia Jasper dară ă ă

nu am g sit num rul am c utat în camera ta dar mi-a fost imposibil nu ştiamă ă ă

de unde s încep mi-am zis s caut în factura telefonic dar nu ştiu unde ineă ă ă ţ

Marcus actele nu ştiu unde e ca s -l întreb ea sun încontinuu e la spital eă ă

foarte sup rat vreau s zic foarte sup rat trebuie s-o suni dar cei de acolo îiă ă ă ă ă

spun c trebuie s -şi închid mobilul aşa c dac ...ă ă ă ă ă

Luke e foarte ambalat şi un strop mare de saliv îmi aterizeaz pe obraz.ă ă

încerc s -l şterg pe furiş, f r s observe, îmi tremur mâna. Prea târziu. E preaă ă ă ă ă

târziu ca s decid s nu vin acas direct, ci s m duc pân la Tina, s mă ă ă ă ă ă ă ă

v ic resc în leg tur cu Jasper într-o fericit ignoran .ă ă ă ă ă ţă

E prea târziu s m duc în Hampstead şi s cump r o pereche de pantofiă ă ă ă

de care n-am nevoie, în Pied â Terre.

Prea târziu. Luke a rostit cuvintele. Nu mai pot fi luate înapoi. Odată

spuse devin realitate. Luke insist s m duc cu maşina la spital.ă ă ă ă

Amândoi p rin ii mei sunt în via . Nu, vorbesc serios.ă ţ ţă

Tata e aproape mort. Luke, zevzecul, a în eles greşit deşi,ţ v zându-l cumă

vorbeşte cu mama, pot în elege cum a ap rut neîn elegerea. Luke vireazţ ă ţ ă

brusc în parcare, iar eu m reped fuga-fugu a la Urgen e şi încep să ţ ţ ă

bolborosesc c tre prima persoan în uniform care-mi iese în cale. Ea mă ă ă ă

îndrum spre sala de aşteptare a rudelor, lâng „Rean". Reanimare. La dracu'.ă ă

Alerg pe un coridor, pe lâng un b rbat care scoate cearşafuri de pe salteleă ă

p tate. Apoi, aud vocea mamei şi âşnesc într-acolo. O, nu, Nana Fio.ă ţ

— Helen! zice mama cu glas sugrumat şi izbucneşte în lacrimi.

18

Buni Fio, care crede c emo iile extreme sunt vulgareă ţ şi l-ar adora pe

Jasper, priveşte dezaprobatoare. Mama se aga de mine, de parc , dac m-arţă ă ă

rupe în dou , totul ar disp rea.ă ă

Deşi m lupt s respir, reuşesc s şuier:ă ă ă

— C-când a murit ?

Atunci, mama m arunc cât colo, ca un dansator de flamenco.ă ă

— Nu e mort înc ! ip ea, în timp ce eu m clatin, încercând s mă ţ ă ă ă ă

echilibrez. Maurice! Bietul meu Maurice!

Greşeala mea. Tata este, în momentul de fa , bibilit de exper i dup unţă ţ ă

puternic atac de cord suferit în timpul mesei de prânz. Şi, cum prânzul lui

implic patru ou b tute - când eu ştiu de la Lizzy c por ia recomandat e deă ă ă ă ţ ă

dou pe s pt mân -, asta nu m surprinde prea mult.ă ă ă ă ă

Şi mai şi fumeaz ca Manchesterul industrial. Mama, careă era sus, s -şiă

refac machiajul, l-a g sit pr buşit şi gemând în farfurie, cu ou le pe fa . Fiindă ă ă ă ţă

mama, i-a şters oul de pe fa cu Clarins şi - nu v mint - i-a cur at din iiţă ă ăţ ţ

înainte s cheme ambulan a. Nu sunt sigur dac cur area din ilor i-aă ţ ă ă ăţ ţ

împiedicat încercarea panicat de a-i face respira ie gur la gur . Zică ţ ă ă

„panicat " pentru c era înc conştient. Din fericire, se b rbierise de dimineaă ă ă ă ţă

şi avea lenjerie curat şi o c maş frumoas , altfel, ambulan a n-ar fi fostă ă ă ă ţ

chemat decât mâine-diminea .ă ţă

Nu avem ce face, potrivit unei b g re e care-şi spune asistent de A&U',ă ă ţ ă

pân când medicii nu termin de lucrat cu tata. Zice ceva despre perfuzii,ă ă

monitoare, oxigen şi analize ale sângelui şi lanseaz bomba c el „e foarteă ă

r u". Aşa c st m în cantina jegoas şi cu pere ii jupui i.ă ă ă ă ţ ţ

M car cafeaua e de la filtru. Mama continu s izbucneasc în plâns şi să ă ă ă ă

sar ca s -şi sune toate cunoştin eleă ă ţ .

Apoi, decide c nu se poate descurca cu to i cei care îşiă ţ

1 In original: „A&E sister" - asistent în sec ia de accidente şi urgen e.ă ţ ţ

19

manifest interesul aşa c trebuie s sun eu înapoi, s -iă ă ă ă descurajez pe

to i, ca s nu apar la spital.ţ ă ă

M uit la buni Fio. Şocul i-a îngustat gura sub ire şi mai mult, ca un şiret.ă ţ

Pielea ei e la fel de decolorat ca şi rochia bej, de nailon, şi are pungi la ochi, caă

o salamandr .ă

Simt un val de mil , dar ştiu c nu trebuie s-o exprim cuă ă voce tare. Ca

întotdeauna, îşi transform anxietatea în furie şi, ast zi, Luke e beneficiarulă ă

acesteia. Buni presupune c e prietenul meu şi-l bag la interogatoriu. „Ai p rulă ă ă

prea lung, ar i ca o fat ", e una dintre cele mai blajine observa ii ale ei. îşi ineăţ ă ţ ţ

mâinile umflate în poal , încleştate, dar nu suficient cât s le maschezeă ă

tremuratul. Şi nu se uit la mine nici m car o dat , iar eu ştiu c o face ca să ă ă ă ă

nu m lase s -i v d durerea. într-adev r, dac n-ai c uta semnele, nici n-ai ziceă ă ă ă ă ă

c unicul ei fiu îşi d ultima suflare.ă ă

îl las pe Luke s fiarb şi-i ignor privirile cu care m implor s -l ajut.ă ă ă ă ă

Privesc pere ii jupui i f r s -i v d şi vocea scâr âit a bunicii mele, deţ ţ ă ă ă ă ţ ă

obicei atât de penetrant , pluteşte imaterial în jurul meu, ca un sunetă ă

îndep rtat, vag, scrâşnit.ă

Totul pare ireal. De fapt, totul pare inexistent. M simtă golit . Ce fac aici,ă

stând în scaunul sta portocaliu ? Ar trebui s mi-o trag cu Jasper. Tata ară ă

trebui s stea în biroul lui, fumând un trabuc şi citind Sunday Times. P rin ii pură ă ţ

şi simplu exist , sunt o constant în fundal. Tapet.ă ă

Pere i jupuiţ ţi.

Moartea iminent - supremul suspans. O scuz , ca s -l sun pe Jasper şiă ă ă

s -l fac s se simt vinovat. Din ambele motive, inima mea galopeaz cu o sută ă ă ă ă

patruzeci de b t i pe minut. M car bate. Mai întâi, îl întreb totuşi pe Luke dacă ă ă ă

e aşa de dr gu , s se duc acas şi s -l hr neasc pe Grasu'.ă ţ ă ă ă ă ă ă

Sare în picioare şi strig fericit:ă

— Mi-ar face mare pl cere! înainte s arunce o privire tem toare spreă ă ă

buni Fio şi s adauge grav:ă

— Fac tot ce pot ca s ajut.ă

20

îi dau instruc iuni detaliate.ţ

— Mâncare pentru pisici Whiskas, dac n-o m nânc , încearc cu Hill'să ă ă ă

Science Plan. Dac e foarte mofturos, deschide o cutie de ton şi toarn suculă ă

într-un bol, dar s nu fie cu ulei, nu-i place aia, trebuie s fie în suc propriu.ă ă

Dar nu-l l sa s m nânce carnea de ton ca atare, c i se face r u.ă ă ă ă ă

Grasu', deşi e lacom, are un stomac sensibil. Vomit mâncarea pentruă

pisici obişnuit , scump . Rezist doar cea foarte scump , care nu se vinde înă ă ă ă

supermarketuri şi care necesit un drum special la Pet World.ă

Buni Fio pufneşte:

— Pisici, zice ea. Parazi i.ţ

îmi pare r u pentru buni Fio. Adic îmi pare r u pentru ea în general.ă ă ă

Zâmbeşte foarte rar. Nu e deloc ceea ce i-ai dori de la o bunic . Nu areţ ă

picioare groase şi coc, nu- i d bancnote de cinci lire la anivers ri, nu- i g teşteţ ă ă ţ ă

cine cu piure de maz re şi peşte în buşit, nu te las s cl mp ni la pianul eiă ă ă ă ă ă

vechi, nu- i explic pozele din albumul ei îng lbenit şi nici nu- i cump rţ ă ă ţ ă ă

dulciuri pe la spatele p rin ilor. E Antibunica şi b nuiesc c şi ea vorbeşteă ţ ă ă

despre mine foarte frumos. Tata, în pu inele momente în care vorbea despreţ

ea, d dea ochii peste cap şi spunea c a avut o via nefericit . P i, s mă ă ţă ă ă ă ă

scuza i, dar mul i oameni vârstnici pe care-i ştiu au avut o via grea, dar astaţ ţ ţă

nu înseamn c sunt to i nişte capre nefericite.ă ă ţ

Bunica lui Michelle e o dulce, iar ea a lucrat într-o fabrică de cârna i timpţ

de dou şase de ani. Imagina i-v un fel de Barbara Cartland, dar cu mai multă ţ ă

machiaj. Bunica mea doar se uit la televizor. O las adâncit în gânduri negre şiă ă

alerg la telefonul public.

Discu ia mea cu Jasper m umple de spume. începe cu un sardonic: „O,ţ ă

bun , tu erai!" şi m bucur de o scurt satisfac ie dându-i vestea şi smucindu-lă ă ă ţ

din indiferen a lui.ţ

Nici mie nu-mi vine s cred, nu pot s cred c spun cuă ă ă voce tare nişte

cuvinte str ine. Aşa c , poate nu-i chiară ă

21

atât de uimitor c Jasper refuz s m cread ! Repetă ă ă ă ă ă încontinuu, ca un

robot extraterestru de bani gata: „Sunt sigur c se va face bine".ă

Eu spun ferm :ă

— Nu, Jasper, chiar e foarte bolnav, dar f r nici un rezultat.ă ă

Ultima lui ofert e:ă

— Sun -m mâine şi spune-mi cum se simte.ă ă

Dup r spunsul dezam gitor al lui Jasper, nu mai vreauă ă ă

s vorbesc cu nimeni.ă

înc o or de uitat pe pere i şi ne întoarcem în camera rudelor de lângă ă ţ ă

„Rean". E jegoas , strâmt , duhneşte a fum şi seam n perfect cu sala mea deă ă ă ă

clas dintr-a şasea, în fine, un adolescent cu ochi roşii, îmbr cat neglijent, cuă ă

blugi negri şi o c maş cadrilat naşpa, se apropie şi ne informeaz c tata aă ă ă ă ă

fost mutat în unitatea de terapie coronarian intensiv şi ne spune s -l urm m.ă ă ă ă

Adolescentul are un stetoscop atârnat de gât, dar chiar şi aşa, buni Fio parc ară

vrea s -l bat cu cureaua. Liftul urc pân la etajul unşpe în ritmul unui melcă ă ă ă

retardat, oprind la fiecare etaj. încep s chicotesc. Nu m pot ab ine. Mă ă ţ ă

cutremur de râs. Nu m opresc nici m car când mama ip :ă ă ţ ă

— Termin !ă

Apoi, am ideea str lucit de a-mi muşca buza atât de tare, încât simtă ă

gustul sângelui. Func ioneaz . Câteva minute mai târziu, rezidentul de serviciu,ţ ă

cum pretinde a fi, se opreşte în fa a unui b trân scofâlcit întins pe un pat şiţ ă

trece o clip pân s -l recunosc.ă ă ă

Tat l meu, partener senior, care îl face pe Boss Hogg s par un fraier.ă ă ă

Tat l meu, t cutul, dar respectatul rege al fiec rei serate de la clubul de golf.ă ă ă

Tat l meu, care nu poart decât costume f cute de comand . Tat l meu, careă ă ă ă ă

pune nuditatea pe acelaşi palier cu satanismul. Tat l meu, care mi-a zis chiară

s pt mâna trecut - prin intermediul mamei, desigur - c se gândea c eraă ă ă ă ă

timpul s m mut într-un apartament al meu şi c -mi putea da sfaturi înă ă ă

22

privin a zonei, dac voiam. Aceast creatur sfrijit ,ţ ă ă ă ă neajutorat , careă

zace nemişcat , cu pieptul dezgolit, branşat la o încâlceal de fire, având ună ă ă

iz dulceag, gre os, palid şi cu obrajii sup i, horc ind cu ochii închişi pe un patţ ă ţ ă

urât de spital. Acesta e tat l meu. Arat al naibii de îngrozitor.ă ă

In timp ce eu sunt amu it de şoc -, deşi nu m pot ab ine s nu mţ ă ă ţ ă ă

gândesc c asta înseamn s lipsesc cel pu in o s pt mân de la birou -, mamaă ă ă ţ ă ă ă

îşi manifest zgomotos neconsolarea. Buni Fio nu zice nimic, dar îşi priveşteă

fiul, care e doar piele întins pe oase, şi ochii ei pe jum tate acoperi i deă ă ţ

pleoape sclipesc. îmi pun reticent o mân pe um rul ei osos. Spreă ă ă

surprinderea mea, m bate uşor pe mân . Atunci, o îmbr işez pe mama, îiă ă ăţ

murmur cuvinte inutile în ureche şi o privesc cum ine mâna inert a tatei şiţ ă

plânge cu fa a în cearşaf. Buni Fio a clipit şi şi-a limpezit ochii de lacrimi şi stţ ă

t cut lâng ea, ca un înger moroc nos al mor ii. Adolescentul sugereaz încetă ă ă ă ţ ă

c , dac ne-am întoarce în camera rudelor, ne-ar putea explica ce se petrece,ă ă

dar, aşa cum îmi reaminteşte întotdeauna şefa mea, Laetitia - care cere citate

direct din gura reginei, nu de la o clon a Biroului de Pres al Palatuluiă ă

Buckingham -, trebuie s vorbeşti cu flaşnetarul, nu cu maimu a. Alerg dup el.ă ţ ă

— Scuza i-m !ţ ă

Se întoarce.

— Eu, , nu vreau s fiu nepoliticoas , îi spun, dar e posibil s vorbim cuăă ă ă ă

specialistul ? Ca s afl m ce se petrece ? Adic cât mai...ă ă ă

Adolescentul ofteaz şi spune c -l va aduce pe registratorul medical.ă ă

Dup cinci minute, se întoarce cu un tip care, sunt sigur , are dou jdoi de ani,ă ă ă

maximum. Se prezint drept Simon şi ne spune c „Tata e foarte bolnav".ă ă

Surpriz ! Apoi explic , în limbaj de gr dini , ce e un atac de cord. Ne spune că ă ă ţă ă

fac tot ce le st în putere.ă

C -i dau medicamente foarte puternice. Dar c e afectată ă ă o mare

por iune a muşchiului cardiac. Rinichii cedeaz .ţ ă

23

Fluidul se acumuleaz în pl mâni. E greu s faci o estimareă ă ă exact . Nu auă

un glob de cristal. Trebuie s vad evolu ia de la o or la alta. Ca s -lă ă ţ ă ă

parafrazez, acest infarct a fost foarte violent. Judecând dup expresiaă

îndurerat de pe chipul lui Simon, tata nu mai are mult de tr it.ă ă

Buni, eu şi mama st m neajutorate la patul tatei, pân când cerul seă ă

întunec şi suntem poftite într-o alt camer jegoas a rudelor. Nu sunt perdeleă ă ă ă

şi, când îmi lipesc fa a de geam, v d toat Londra lic rind frumos sub cerulţ ă ă ă

negru. Petrecem noaptea stând, plimbându-ne prin înc pere, privind în gol,ă

oftând. Hilary, o persoan cu voce blând , asistent specialist cardiac, intră ă ă

regulat, ca s ne in la curent. Hilary e un el, ceea ce e o surs de mareă ţ ă ă

nepl cere pentru buni Fio, care tot morm ie:ă ă

— Nu-i în regul .ă

De dou ori, datorit vaierelor şi scrâşnetelor mamei, ni s-a permisă ă

accesul în sec ie, pentru o scurt veghe. De fiecare dat când tata horc ie,ţ ă ă ă

trebuie s-o împiedic s apese butonul roşu, pentru urgen e. In timpul celei de-aă ţ

doua veghi, Hilary o roag s vorbeasc mai încet, deoarece pacien ii dină ă ă ţ

sec ie încearc s doarm . Mama scoate un ip t de furie la auzul uneiţ ă ă ă ţ ă

asemenea îndr zneli şi o ia la fug pe coridor. M plec în semn de scuz şi mă ă ă ă ă

reped dup ea. E o noapte lung . La ora cinci diminea a, sunt indecent deă ă ţ

înfometat , aşa c ies din spital pân la magazinul din col şi-mi cump r ună ă ă ţ ă

pachet de Pringles Cheez Ums. Puteam s -mi cump r prefera ii mei, cu sare şiă ă ţ

vinegret , dar mi s-a p rut c nu se cuvine. Mama „nu poate s pun nimic înă ă ă ă ă

gur ". Buni Fio îmi m nânc cel pu in jum tate din Pringles. Se arunc aşa deă ă ă ţ ă ă

repede spre pachet, încât m mir c nu-i iese bra ul din articula ie.ă ă ţ ţ

La scurt timp dup r s ritul soarelui, mama se duce „s -şi întindă ă ă ă ă

picioarele" şi buni Fio la toalet - ceea ce, din fericire, îi ia dou zeci de minute.ă ă

Hilary deschide uşa sprijinindu-se de ea şi zice:

— Vrei s -l vezi ?ă

24

încuviin ez din cap. Inima îmi bate cu putere. Oţ secund mai târziu, suntă

singur cu tata. O p dure de epi gri-murdar îi acoper b rbia şi şocul mă ă ţ ă ă ă

loveşte ca o palm . îmi pun mâna cu blânde e peste a Iui. Ar trebui s spună ţ ă

ceva. Dar e jenat. Cel mai jenant lucru, lucrul de care tata ar fi cel mai jenat, e

punga de plastic transparent, mare şi p trat , pentru pipi, care atârn de ună ă ă

tub ce dispare, din fericire, sub p tura lui. Pungile celorlal i pacien i sunt plineă ţ ţ

cu urin portocalie. A tatei - sunt uşurat s v d - e goal .ă ă ă ă ă

Nu vreau s par ca una care lucreaz la o revist pentru femei, dar ară ă ă

putea s foloseasc şi ei o pung pentru urin mai stilat , mai opac . M întrebă ă ă ă ă ă ă

în treac t dac Prada ar accepta o comand de catetere de la NHS1 sau dacă ă ă ă

Louis Vuitton ar fi o alegere mai judicioas , când tata scoate un horc it sonor.ă ă

Rahat! Spune-i, spune-i acum, acum, acum, spune-i! Dar sunt paralizat . îiă

strâng mâna şi rostesc, în epenit , te iubesc, în mintea mea. Tat , te iubesc.ţ ă ă

Tat , i-am spus vreodat , tat , sper c ştii, tat , ştiu c noi n-am fost, noi n-ă ţ ă ă ă ă ă

am... Spune-o odat . Nu pot. Cuvintele-mi sunt încleiate. Ca şi „eşti mazilit",ă

dar de un milion de ori mai lipicioase.

Orele trec şi eu tot n-o spun. în schimb, îi strâng mâna tatei şi îmi plec

fruntea, s mi-o odihnesc pe ea. Mâna asta, mâna asta care a f cut semneă ă

taxiurilor, care cerea nota de plat , care semna cecuri cu o înfloritur , careă ă

mângâia chipul mamei şi care m plesnea pe mine la fund, mâna asta cald ,ă ă

solid , mare ca o lab , va deveni rece şi moart , carne putrezind , desf cându-ă ă ă ă ă

se adânc, în p mântul rece şi tare. Isuse Christoase. Mama intr gr bit , cu ună ă ă ă

exemplar din Daily Mail, şi m rş luieşte spre Hilary, s -l bat la cap. Aşa c , înă ă ă ă ă

loc s spun „Te iubesc, tati" şi s v rs lacrimi filiale pe trupul fragil şi muribundă ă ă

al tat lui meu, îi citesc extrase din sec iunea financiar a lui Daily Mail.ă ţ ă

Buni Fio se întoarce şi m priveşte suspect.ă

1 National Health Service - Serviciul Na ional de S n tate.ţ ă ă

25

— Nu te aude! se r steşte ea înainte s -şi înceap iară ă ă urm rirea de laă

distan .ţă

M ridic, m duc pe coridor, dau un şut în perete şi aproape c -mi rup oă ă ă

unghie. M sprijin cu spatele de perete şi trag adânc aer în piept. Apoi, mă ă

clatin înapoi, în sec ie - ignorând privirile fixe ale celor bolnavi şi neferici i -, şi-ţ ţ

mi continui lectura. Şi, de nic ieri, murmurul stins al sec iei devine haos, cuă ţ

strig te de: „e în stop!" şi de: „da i alerta de stop cardiac!", iar roiuri de oameniă ţ

în albastru şi alb alearg spre mine strigând, tr gând, zdr ng nind patul,ă ă ă ă

împingând mese rulante, smucind perdelele şi, în acest vârtej, în timp ce sunt

tras deoparte, v d c linia portocalie de pe ecranul negru al monitoruluiă ă ă

cardiac e un zigzag s lbatic şi c tata zace moale pe perna lui. Aşa c suntă ă ă

al turi de tat l meu când moare, dar fiecare dintre noi e singur.ă ă

Dou zeci de minute mai târziu, registratorul medical, flancat deă

adolescent, îi explic mamei mele, care tremur şi suspin , şi bunicii mele,ă ă ă

care tace nemişcat .ă

E o confuzie de scurt durat , când spune c tata a suferită ă ă un stop

cardiac şi „s-a dus acum în alt loc", dar ad ugirea gr bit „vreau s spun c eă ă ă ă ă

mort" o l mureşte. Tat l meu e mort. Moare la 7.48 p.m. Moare în ora de aur,ă ă

când soarele care apune înv luie lumea cu o p tur cald şi g lbuie de lumină ă ă ă ă ă

vr jit . Nu vor mai fi ore de aur pentru Maurice. E o zi minunat şi tat l meu eă ă ă ă

mort.

Capitolul 3

Condurii de cristal ai Cenuş resei erau f cu i din bl ni . Dar cândă ă ţ ă ţă

francezii au interpretat textul original, au tradus „c ptuşi i cu blan " prin sticl .ă ţ ă ă

Vocea mamei se înc lzeşte când îmi spune asta şi ştiu c o reevaluează ă ă

26

pe Cenuş reasa ca pe o fat mai domestic şi mai iubitoareă ă ă de confort

decât ca pe madama opulent care c nea prin sala regal de bal în conduriă ţă ă ă

tari, de cristal. Ii plac chestiile astea şi de-aia, ca educatoare, mama d clasă ă

oricui.

Asta şi faptul c ip mai tare decât orice persoan pe care o cunosc.ă ţ ă ă

Copiii o ador , mai mult decât îi place ea pe ei. Motoul ei este: „Nu te po iă ţ

implica". Nici m car când m mica lui Ahmed sun ca s întrebe dac Ahmed, înă ă ă ă ă

vârst de cinci ani, poate s r mân peste noapte în şcoal , fiindc albii dină ă ă ă ă ă

zona lor le-au spart geamurile şi l-au b tut pe tat l lui Ahmed şi le bag de treiă ă ă

ani rahat de câine în cutia poştal , iar Ahmed are nevoie s doarm pu in.ă ă ă ţ

Mama nu-şi ia munca acas .ă

Acas , mama recurge la un basm propriu. Ea e o prin es din nord-vestulă ţ ă

Londrei, cu un prin chipeş, pe nume Maurice, care are grij de ea. N-ai b nuiţ ă ă

c e o femeie inteligent şi educat . Intr în trepida ii dac trebuie să ă ă ă ţ ă ă

programeze videoul. E renumit pentru faptul c nu returneaz apelurile luiă ă ă

buni Fio sau oricui altcuiva care o solicit emo ional. Urmeaz şcoala ideologică ţ ă ă

a stru ului - care spune c , dac - i ignori prietenii şi rudele care te solicit , vorţ ă ă ţ ă

disp rea, în loc s devin furioşi şi ofensa i. Vrea ca totul s fie dr gu şi, dacă ă ă ţ ă ă ţ ă

nu e, bate din picior pân când devine cum vrea ea.ă

In parte, sta-i motivul pentru care moartea tat lui meu - moartea tat luiă ă ă

meu! - e o problem . Nu vrea s se implice. N-a vrut s -i „vad " cadavrul (deşi,ă ă ă ă

sincer s fiu, nici eu n-am vrut), a refuzat s mearg la ofi erul de servicii deă ă ă ă ţ

consolare al spitalului - „Nu spune cuvântul sta!" - şi n-a vrut s aib de-a faceă ă ă

în nici un fel cu aranjamentele funerare. Aşa c sarcina ne-a revenit mie şi luiă

buni Fio care, uimitor, a devenit vijelios de eficient .ă

Cu munca a fost grozav. Am sunat-o pe Laetitia luni diminea . A fostţă

plin de compasiune, dar a f cut presiuni şi a sugerat s vin la lucru „ca s -miă ă ă ă

iau gândul de la necazuri". I-am spus:

— , cred c e între via şi moarte de fapt.Ăă ă ţă

27

S-a oferit şi s -mi trimit nişte reviste. „S r mâi laă ă ă ă curent." Am acceptat.

E nepoliticos s refuzi. Oricum, am o s pt mân liber şi plin de compasiune.ă ă ă ă ă ă

Dac nu vin nici s pt mâna urm toare, primesc jum tate din salariu. Furioasă ă ă ă ă ă

şi ame it , sun s confirm ce s-a întâmplat cu tata mar i diminea . Spunţ ă ă ţ ţă

cuvintele, dar f r convingere. Imediat, secretara redactorului-şef trimite ună ă

buchet uriaş de flori portocalii la casa p rin ilor mei. Luke a fost de acord să ţ ă

aib grij de Grasu' şi mama e devastat , aşa c stau la ea. Un lucru pot să ă ă ă ă

spun despre Girltime, c face buchete frumoase.ă

Lizzy m sun , îmi spune cât de r u îi pare şi m întreab cu voce şoptită ă ă ă ă ă

dac sunt bine.ă

— N-am nimic, spun repede, înainte s m gândesc mai bine la asta.ă ă

Zice:

— Eşti sigur ?ă

— Z u, îi spun cu voce uscat , de pantomim , sunt bine, sunt ocupat ,ă ă ă ă

mama şi-a ieşit din min i, pentru c nu-i vine s cread c cei de la Biroulţ ă ă ă ă

Paşapoarte sunt atât de cruzi încât s cear înapoi paşaportul tatei.ă ă

Lizzy vrea detalii şi, când îi povestesc despre strângerea hainelor tatei şi

a ceasului lui într-un sac de plastic şi cum mama nu voia s plece din spital,ă

începe s plâng cu suspine. Nu-i drept, dar asta m enerveaz . Cumă ă ă ă

îndr zneşte s plâng ? Apoi, încearc s m regaleze cu poveşti vesele de laă ă ă ă ă ă

birou. Ast zi, spune ea, directoarea administrativ l-a prezentat pe fostulă ă

ostatic Terry Waite - chiar aşa a zis, „fostul ostatic"! - în birou şi toat lumea l-aă

ignorat, pentru c tocmai avea loc o vânzare de produse cosmetice. Asta seă

întâmpl când departamentul de cosmetice vinde toate produsele acumulateă

cu cincizeci de pence bucata şi apoi d fondurile adunate organiza iilor deă ţ

caritate. Toate se bat cu din ii şi cu pumnii, în hot rârea lor de a pune mâna peţ ă

produse de marc . Nu d deam doiă ă

28

bani pe faza asta, dar am reuşit s scot un mic pufnetă apreciativ.

Apoi, Lizzy spune ceva ce nimeni altcineva n-ar visa s spun .ă ă

— Helen, zice ea solemn , sunt sigur c ai fost o fiic minunat . Suntă ă ă ă ă

sigur c tat l t u a fost foarte mândru de tine.ă ă ă ă

Isuse, asta e oribil. Ce lucru oribil a putut s spun !ă ă

— Lizzy, te rog, nu mai spune astfel de lucruri, şoptesc eu şi pun telefonul

în furc .ă

Tremur. Capul parc mi-e plin de plumb, e instabil, ca un bolovan care eă

gata s se pr v leasc de pe o stânc .ă ă ă ă ă

Scrâşnesc din din i atât de tare, c toat fa a mi-a devenitţ ă ă ţ un rictus.

Respir în reprize scurte şi rapide, pân când p tura liniştitoare a amor elii seă ă ţ

reinstaleaz . Abia atunci îndr znesc s vorbesc.ă ă ă

— In casa asta e bezn şi un frig cumplit, îi spun r stit lui buni Fio.ă ă ă

Adaug cu reproş: E ca într-o nenorocit de morg .ă ă

Trop i prin cas , pornind radiatoarele şi aprinzând luminile. Tot mi-e frig,ă ă

dar m-am mai calmat.

Mama st pe jos în dormitorul lor, al ei, cu nasul în pijamalele tatei. Ii lasă

o ceaşc de ceai decofeinizat, fiindc m tem c ceaiul obişnuit ar face-o s iaă ă ă ă ă

pastile cu nemiluita. Am ascuns şi Nurofenul. între timp, buni Fio şi cu mine ne-

am împ r it sarcinile mortuare, care sunt în jur de un milion. Avoca i, anun uri,ă ţ ţ ţ

certificate, formulare de cerere, testamente, certificate de autenticitate, pensii,

poli e, asigur ri, impozite. Isuse. Dac m gândesc la cât de multe am de f cut,ţ ă ă ă ă

încep s urlu şi s-o iau razna, aşa c încerc s nu m gândesc. O s spun doară ă ă ă ă

c ur sc s m ocup de oameni şi ur sc s organizez chestii, aşa c ziua de aziă ă ă ă ă ă ă

nu e tocmai grozav . în mod ideal, aş vrea s m pr buşesc pe patul meu şi să ă ă ă ă

privesc în gol, dar inima înc îmi bate nebuneşte, aşa c mi-e imposibil s mă ă ă ă

relaxez.

Face minuni pentru metabolismul meu şi acum ştiu de

29

ce oamenii îndurera i sl besc aşa de mult. Michelle o sţ ă ă turbeze. De

asemenea, nu credeam vreodat s spun asta, dar îi mul umesc cerului pentruă ă ţ

buni Fio. A reuşit s-o scoat pe mama din stupoare suficient cât s ne arateă ă

unde îşi ine tata actele. Le-a sunat pe toate rudele noastre nesuferite şi le-aţ

spus s nu vin înc şi a insistat s -i scoat tatei certificatul de deces - ceea ceă ă ă ă ă

înseamn un drum istovitor pân la prim ria din Camden.ă ă ă

O conving s ia un taxi. începe s protesteze c autobuzul e foarte bun,ă ă ă

aşa c spun „fac cinste". îi spun şoferului s-o aştepte şi s-o aduc înapoi şi c -iă ă ă

pl tesc eu. Hei, sunt doar bani, tata a murit, hai s tr im pu in. Nu ştiu dac eă ă ă ţ ă

doar delirul de vin , dar încep s vorbesc în clişee.ă ă

Când sun la casa funerar din Pagini Aurii - cas ! ştiaă ă ă glumesc ? - spun:

— V sun din partea tat lui meu.ă ă

Ca şi cum i-aş face rezervare la hotel!

S fiu a naibii dac am idee ce fac şi folosesc un fluturaş albastru pe careă ă

mi l-a dat femeia de la Consol ri, intitulat „Ce s facem dup un deces în Angliaă ă ă

şi ara Galilor" ca pe o carte de bucate. E mai util decât prietenii mei inutili.Ţ

Lizzy m sun din nou s -mi spun c a vorbit cu directoarea de la S n tate şiă ă ă ă ă ă ă

frumuse e, care spune c exist o organiza ie numit Centrul pentru Deceseţ ă ă ţ ă

Naturale, care face înmormânt ri ecologice şi sicrie biodegradabile. Apoi,ă

spune cuvintele „capsul din salcie împletit " şi îi zic:ă ă

— Te rog s te opreşti.ă

Vreo cinci ore mai târziu, buni Fio se întoarce triumf toare cu certificatulă

de deces - pufnind fiindc o costase 6,50 de lire. îi bag banii în geant când seă ă

duce la toalet .ă

A adus şi infamul formular verde despre care-şi f cea toată ă lumea griji. î iţ

permite s îngropi cadavrul şi mor ii n-ar fi mor i f r el. Ha, ha, ha.ă ţ ţ ă ă

în ciuda situa iei de un comic terifiant, tipul de la casa funerar e foarteţ ă

dulce. Arat , aşa cum m aşteptam, caă ă

30

Uriah Heep (sau aşa cum îmi imaginez eu c ar ar taă ă Uriah Heep, fiindcă

n-am trecut niciodat de prima pagin a vreunui roman de Dickens, în afar deă ă ă

Marile speran e, pe care eram obliga i s -l citim în şcoal ). E înalt, ciol nos, cuţ ţ ă ă ă

ochi albaştri, apoşi şi p r c runt, aruncat într-o stare jalnic peste chelie.ă ă ă

Strângerea lui de mân e sinistru de moale. M preg tesc s dau piept cu ună ă ă ă

parazit rapace, dar se dovedeşte a fi un om bun. M pofteşte într-o camer , ală ă

c rei punct central e o pictur deloc subtil a unui cerb într-o p dureă ă ă ă

întunecat , cu o raz de soare care îi cade direct pe cap. îmi ofer o cafea şiă ă ă

îmi prezint op iunile. Frunz rim o broşur cu sicrie. în orice clip , o s apară ţ ă ă ă ă ă

Nicky Clarke. Uriah spune c , dac un client alege incinerarea:ă ă

— Recomand m ceea ce eu numesc un sicriu simplu, dar demn.ă

Adaug plin de tact:ă

— Nu e lemn de cea mai bun calitate, dar şti i ce se întâmpl Iaă ţ ă

incinerare.

Dau din cap şi zâmbesc ca şi cum aş discuta aproape în fiecare zi despre

incinerarea lui tata. Uriah continu :ă

— Arat frumos şi conform cu ocazia, nu v-ar displ cea, dac l-a i vedea.ă ă ă ţ

Binecuvântat fie sufletul lui.

îmi arat şi o broşur cu accesorii, plin cu îngeri mari şi îmbujora i,ă ă ă ţ

perne, trompete şi forme de scaune. Ciudat - sunt sigur c moartea are maiă ă

mult leg tur cu pozi ia întins decât cu cea în şezut. Costul unui mormânt eă ă ţ

incredibil şi Uriah e, normal, dispre uitor la adresa pre urilor din Londra.ţ ţ

— O bucat de p mânt care ar servi pentru trei oameni poftim ? — ară ă

costa o mie de lire.

îmi vede fa a şocat - deşi sunt mai pu in şocat de pre decât deţ ă ţ ă ţ

perspectiva unui trio - şi adaug :ă

— Terenul din Londra e foarte scump. Un lot în cimitirul Highgate poate

costa cincizeci de mii! Pe de altă

31

parte, nu demult, a trebuit s-o îngrop pe mama mea în Cornwall. Lotul

costa cinci lire!

La momentul poantei, ridic sprâncenele şi spun c , în ciuda costurilor,ă

cred c familia mea vrea o înmormântare.ă

înmormântarea tat lui meu mormânt moarte corp neînsufle it - ună ţ

vocabular nou, de cuvinte urâte, str ine, dezgust toare. E grotesc şi nu-mi vineă ă

s cred c sunt aici.ă ă

Stau încremenit în scaunul meu, cu picioarele apropiateă frumos, şi, în tot

acest timp, capul mi se învârteşte de parc m-aş da în montagnes russes şiă

creierul meu ip e ridicol, nu poate fi adev rat şi-mi vine s fug şi s tot fugţ ă ă ă ă

pân când nu mai e. Uriah, între timp, ine s sublinieze c el ar lua leg tura cuă ţ ă ă ă

spitalul, cu preotul, va pune la dispozi ie dricul, maşinile, îmi va lua toate grijileţ

de pe capul meu de feti şi, pân la funeralii, „tata ar sta aici, cu noi".ţă ă

Zâmbesc şi încuviin ez din cap, deşi nu-mi imaginez ceva ce i-ar putea pl ceaţ ă

tatei mai pu in.ţ

— Pute i, adaug Uriah, s trece i şi s -l vede i oricând vre i.ţ ă ă ţ ă ţ ţ

îmi sugereaz s m duc acas , s discut detaliile cu mama şi s -l sună ă ă ă ă ă

mâine. îşi ia r mas-bun cu alt strângere de mân moale şi cu vorbele:ă ă ă

— E o zi oribil , nu ?ă

Are dreptate. Plou abundent şi cerul e de un cenuşiu la fel de funebru,ă

ca şi costumul cenuşiu al lui Uriah.

— Mul umesc, zic eu şi alerg spre Toyota.ţ

Intru pe uş şi, z u dac -mi cred ochilor! (îmi place expresia asta - oă ă ă

spune Vr jitorul din Oz - şi chiar o prefer celeilalte expresii de suflet, „Ai credeă

aşa ceva?") Pe cine v d stând la masa din buc t rie, vr jind-o de zor pe buniă ă ă ă

Fio - care e destul de b trân şi n-ar trebui s cad în plas - şi pe mama -ă ă ă ă ă

care, ca prin farmec, şi-a aplicat un machiaj complet de v duv plus c aă ă ă

îmbr cat o rochie neagr - pe nimeni altul decât pe Jasper.ă ă

— Jasper ? zic, cu un chi it ascu it.ţă ţ

32

— Heeelen! beh ie mama, smulgându-se din scaun şiă zdrobindu-m într-ă

o îmbr işare lung şi îndurerat . Ai lipsit aşa de mult! Am fost îngrijorat !ăţ ă ă ă

Credeam c ai avut un accident!ă

V rog! Ca şi cum m-ar îmbr işa vreodat !ă ăţ ă

— Mam , nu vorbi prostii, zic eu. Am rezolvat cu t cu înmormântarea. î iă ă ţ

povestesc mai târziu.

M smulg din bra ele ei de o el şi—1 pup pe Jasper cu castitate pe obraz.ă ţ ţ

într-un fel prostesc şi stupid, m bucur c e aici. Buni Fio şi mama nu dauă ă

semne c ar vrea s ne lase pu in intimitate, aşa c -i sugerez lui Jasper să ă ţ ă ă ă

mergem sus. Urc m pân în biroul tatei, care e, de fapt, vechiul meu dormitor.ă ă

P rin ii mei l-au transformat în birou, în ziua în care m-am mutat.ă ţ

Jasper are ceva de zis. Are o mutr foarte serioas .ă ă

— Helen, începe el, regret foarte mult pierderea pe care ai suferit-o. Biata

de tine. M car n-a suferit. Şi a avut o via bun . Şi î i promit, timpul vindec .ă ţă ă ţ ă

Se opreşte. Sunt furioas . Tembel ezitant! Ce s mai fac ? S încerc s -miă ă ă ă

men in ocupat timpul cu câte ceva ?ţ

E bine s vorbesc cu cineva ? S fac o baie cu spum ?ă ă ă

— Asta m linişteşte foarte mult, zic eu, f r s m obosesc s -mi ascundă ă ă ă ă ă

sarcasmul, deşi, Jasper, aş prefera ca el s mai fie înc în via .ă ă ţă

Asta-l şocheaz . în lumea lui Jasper, a etichetei victoriene, femeile nuă

r spund obraznic.ă

Şov ie şi adaug :ă ă

— Aşa e. Trebuie s fie foarte greu pentru tine. Şi trebuie s fie şi mai r uă ă ă

pentru mama ta, care l-a cunoscut mai mult decât tine.

Isuse Christoase! Probabil c e şi mai r u pentru noi to i, loaz proast !ă ă ţ ă ă

— Ascult , Jasper, zic eu.ă

Sunt aşa de furioas , încât abia dac pot s vorbesc.ă ă ă

Tremur şi - dac vre i detalii sinistre - sfincterul mi seă ţ

33

strânge în trei spasme ascu ite. Probabil fiindc e aşa deţ ă al dracului de

uimit c spun ceea ce gândesc.ă

— Ascult , Jasper, tata tocmai a murit şi am multe de f cut. Iar tu, cândă ă

spui lucruri... când spui chestii ca... ca alea pe care le spui, nu eşti de nici un

ajutor.

Pentru prima oar de la începutul acestui fiasco, sunt gata s plâng.ă ă

— Acum, Jasper, mai ai ceva s -mi spui ?ă

Priveşte în podea. Apoi, spre surpriza mea, fa a i seţ

face treptat roşie ca focul.

— Duminic , anun el, am min it. M-am v zut cu Louisa s pt mânaă ţă ţ ă ă ă

trecut . Şi ne-am tras-o scurt. Eu... eu nu inten ionam asta. Pur şi simplu s-aă ţ

întâmplat.

Se uit la mine. M uit şi eu la el.ă ă

— Mi-a p rut r u, explic el. Şi, v zând c tat l t u a murit, mi-am zis c -ă ă ă ă ă ă ă ă

i datorez adev rul.ţ ă

Ce cet ean de isprav , curajos şi ferm eşti!ăţ ă

— M i, s fie! zic eu. Ce dr gu . M car a ieşit ceva bun din moarteaă ă ă ţ ă

tat lui meu, pân la urm !ă ă ă

Jasper nu pricepe. Pare încântat şi zice:

-Da.

— Jasper, zic eu, cu pumnii strânşi. Eşti un labagiu.

Te rog, pleac . S-a terminat.ă

Capul îi tresare din cauza surprizei.

— Dar... se bâlbâie el, dar, iubito, a fost o greşeal . O eroare de judecat .ă ă

îl privesc rece.

— Sigur c aşa a fost, zic. Zic asta şi nici nu ştiu dac -mi mai pas , poateă ă ă

c-o spun doar pentru c aşa se spune.ă

Jasper îşi trece mâinile prin p r şi, pe un ton superior, spune:ă

— Helen, eşti...

îl întrerup. Cu o voce aspr , îi spun:ă

— Jasper, te p r sesc.ă ă

34

Ochii lui de un albastru paradiziac devin duri şi ridică din umeri.

Apoi, pleac . închide uşa încet în urma lui.ă

Isuse. Ce am f cut! Ame eala a revenit. încep s -mi curg lacrimiă ţ ă ă

mânioase, rapide, incontrolabile. Furioas , pufnesc cu agresivitate şi le şterg.ă

Intru în buc t rie în stare de şoc. Mi-e r u, m doare capul, sunt epuizat .ă ă ă ă ă

Mama ridic privirea spre mine.ă

— Helen! Ce b iat dr gu ! Nu-mi vine s cred c nu ni l-ai prezentat. Mi-aă ă ţ ă ă

cump rat crini.ă

Pauz . Se uit la fa a mea plin de bube şi adaug blând:ă ă ţ ă ă

— Draga mea, ştiai c , în timpul r zboiului, se cultivau legume în şan ulă ă ţ

cu ap al Turnului Londrei ?ă

Capitolul 4

Când am împlinit patru ani, tata m-a dus s v d Sp rg torul de nuci şi l-ă ă ă ă

am f cut de râs r cnind: „Vreau şi eu s fiu zân !" De atunci, mi-am revizuită ă ă ă

aceast dorin , pentru simplul motiv c zânele poart fuste. Eu nu port fuste.ă ţă ă ă

Refuz s port fuste. N-am mai purtat o fust de aproximativ cinci ani, pentru că ă ă

am picioare scurte şi groase şi, dac port fust , ar t ca un buldog îmbr cat.ă ă ă ă

Acestea fiind spuse, am z rit recent o crea ie supl , genă ţ ă Mic dejun la

Tiffany's, la Miss Selfridge şi, nebuneşte, inconştient , mi-am înc lcat regula.ă ă

Am purtat-o la munc , zicându-mi: „Picioarele mele nu arat chiar aşa de r u".ă ă ă

Apoi, le-am v zut pe-ale alteia şi mi-am spus: „Doamne,ă ce-a fost în

mintea ta?" A doua zi, i-am dat fusta lui Michelle - care a luat-o bucuroas şi aă

spus c o va duce s şi-o strâmteze.ă ă

35

Incredibil, mama refuz s accepte regula mea privitoră ă la fust .ă

— Nu po i s vii în pantaloni la o înmormântare!ţ ă

protesteaz ea.ă

— Dar...

Vocea începe s -i sune r stit:ă ă

— F cum i-am spus, Helen! Nu m contrazice, te previn, nu suport aşaă ţ ă

ceva!

Mama l-ar putea înv a pe Elton John câte ceva despre teatralitate şiăţ

r bdarea mea sl beşte aşa de mult, c devine anorexic . Tatei nu i-ar fi p sată ă ă ă ă

nici dac aş fi venit la înmormântarea lui îmbr cat ca un pompier.ă ă ă

Am mai zis c punea nuditatea pe acelaşi plan cu satanismul ? Ei bine,ă

punea şi religia pe acelaşi plan cu satanismul. In consecin , înmormântarea luiţă

va fi, aşa cum i-am comandat lui Uriah, mai relaxat la capitolul spiritual. F ră ă ă

imnuri, f r capel . Şi f r galben, pentru c tata ura galbenul. O ceremonie deă ă ă ă ă ă

înmormântare simpl .ă

— Efectuat de c tre cine ? a întrebat Uriah.ă ă

— De un preot, normal! am zis eu. Asta l-a nedumerit pe Uriah, până

când i-am explicat c nu-mi imaginam cine altul decât un preot ar fi putut s-oă

fac (deşi s-a oferit şi v rul Stephen), aşa c trebuia s ne mul umim cu ună ă ă ă ţ

preot.

Dar s-o fac mai scurt şi, dac se poate, s evite galbenulă ă ă ă şi referirile la

Dumnezeu.

Mama e foarte conştient de toate astea, îns amplific subiectul fustei laă ă ă

propor ii intergalactice. Brusc, gândul de a petrece înc un minut în companiaţ ă

persoanei ei flagelatoare şi zbier toare devine insuportabil.ă

— Bine, zic eu. Scuip cuvintele ca pe sâmburii de struguri. Ai câştigat. O

s -mi pun o fust . O s -mi pun o fust , dar am decis - şi decid asta în timp ceă ă ă ă

vorbesc - c vreau s merg singur cu maşina la înmormântare. Nu vreau să ă ă ă

particip la procesiune. Consider c e sinistr . Refuz s particip.ă ă ă

Acum, începe al treilea r zboi mondial.ă

36

Nu se poate. Sunt nebun . Vreau s-o omor. E cevaă nemaiauzit. Ce vor

crede oamenii. Hî-hî-hîîî. Din fericire, mie îmi revine sarcina de a suna exper iiţ

ca s ob in citate cu care s mai piperez articolele terne scrise de jurnaliştiiă ţ ă

leneşi şi pl ti i exagerat de mult. Aşa c m folosesc de o stratagem înv ată ţ ă ă ă ăţ ă

de la unul dintre mul ii psihologi pe care-i intervievez la Girltime. Tehnicaţ

Discului Stricat. Orice mi-ar arunca mama în fa - acuza ii, amenin ri,ţă ţ ţă

rug min i, sec iunea Educa ie mototolit a ziarului The Guardian -, eu repetă ţ ţ ţ ă

calm acelaşi enun extrem de iritant:ă ţ

— Da, îmi dau seama, dar am decis s merg singur cu maşina laă ă

înmormântare.

La a cincea repetare, ea las s -i scape un geam t profund şi zbiar :ă ă ă ă

— Taci taci taci nu mai suport! şi fuge la etaj.

Interpretez asta ca pe o capitulare şi conduc triumf toare pân laă ă

apartament. Nu m simt vinovat , de ce-aş face-o ?ă ă

Se ivesc zorii zilei înmormânt rii. M târ sc spre starea de conştient şiă ă ă ă

simt gheara îngre oş toare a fricii, f r s ştiu de ce. Cerul e albastru, dar e oţ ă ă ă ă

zi rece, oprimant şi nasoal . E genul la de zi care- i stric p rul, chiar dac l-ă ă ă ţ ă ă ă

ai dat cu spum şi l-ai uscat zdrav n cu fohnul. Pentru a înr ut i şi mai multă ă ă ăţ

lucrurile, Tina a fost la New York, pentru o şedin foto de mod , pân ieri, aşaţă ă ă

c nu e disponibil pentru consulta ii şi singura fust ieftin pe care am g sit-oă ă ţ ă ă ă

în singuratica mea excursie la cump r turi era lung , neagr şi strâmt , cu ună ă ă ă ă

volan de pânz în talie, nedetaşabil. O pun pe mine şi imediat ar t ca Alisonă ă

Moyet.

In apartament e linişte, iar eu încep s bufnesc şi s trântesc uşile, ca s -lă ă ă

fac mai pu in liniştit şi m înfurii pe mama, fiindc nu sun . M mai înveselescţ ă ă ă ă

pu in când dau drumul la radio şi aflu c un balon cu aer cald, con inând doiţ ă ţ

ton i, s-a pr buşit în mare, ruinându-le astfelţ ă

37

încercarea de a doborî plictisitorul record la ocolul lumii în balon. Isuse! E

hobby-ul lor! îmi caut cerceii şi m întreb ce fel de ac î i trebuie ca s spargi ună ţ ă

balon cu aer cald, când m uit la ceas şi îmi dau seama c e zece f ră ă ă ă

dou şcinci şi c înmormântarea începe la unsprezece.ă ă

Dup şase minute furibunde pe şosea, m târ sc prină ă ă Golders Green,

încercând s m rujez în oglinda retrovizoare. Cel pu in dou şcinci de Volvo-uriă ă ţ ă

au dublat parcarea, în mijlocul drumului. Mai bine aş fi luat-o pe alt drum, când

percep o mişcare familiar prin cea , în dep rtare.ă ţă ă

M concentrez asupra ei şi îl v d pe tata mergând pe trotuar. Stomaculă ă

mi se strânge ghem în timp ce-i urm rescă mersul ap sat, pasul larg, încrez tor,ă ă

umerii p tra i şi apoi, se întoarce pentru o frac iune de secund , şi nu eă ţ ţ ă

nicidecum tata şi imediat aud un bubuit puternic, cu sunet de tabl şi suntă

aruncat în fa şi m opresc brusc, fiindc am virat - încet, dar cu convingere -ă ţă ă ă

într-un Volkswagen Beetle portocaliu, parcat pe strad .ă

— O, nuuuuuu! ip.ţ

Primul meu gând e s -l sun pe tata. Aş putea s izbucnesc în lacrimi, dară ă

m-am dat cu fond de ten care nu-i rezistent la ap . In schimb, sar din maşin şiă ă

încep s evaluez pagubele. Imediat, celelalte maşini încep s claxoneze.ă ă

O femeie bine conservat , într-un Jeep Cherokee,ă coboar geamul şi îmiă

spune un lucru foarte util:

— Mergeai prea repede.

Apoi, aud urlete.

— Ai distrus-o pe Nancy! url vocea.ă

Vocea apar ine unei femei micu e, blonde, care poart un ruj cu conturţ ţ ă

de buze şi un halat alb. Fa a îi e desfigurat de furie. Alearg spre mine pânţ ă ă ă

când st m nas în nas şi-i simt respira ia uşor fetid .ă ţ ă

— Nancy ? m bâlbâi eu îngrozit .ă ă

Doamne, am omorât pe cineva.

— Nancy e maşina mea, vac proast !ă ă

Suspinul de uşurare când îmi dau seama c nu voi merge la închisoareă

plus procesarea cu întârziere a faptului c o str in siropoas , care-şi botează ă ă ă ă

maşina, m faceă

38

„vac proast ", se contopesc într-o izbucnire de adrenalin şi zbier la ea:ă ă ă

— înceteaz dracului cu urletele, e doar o maşin de c cat, cât o cutie deă ă ă

cola!

Pare şocat , probabil c nu-i vine s cread c cineva care poart o astfelă ă ă ă ă ă

de fust foloseşte cuvântul „c cat".ă ă

Deschide gura excesiv rujat , s -mi dea replica, dar eu nuă ă sunt în toane

bune. R cnesc:ă

— îmi pare r u! Dar sunt în drum spre înmormântarea tatei şi...ă

M opresc în mijlocul r cnetului. M opresc, pentru c un tip înalt, cuă ă ă ă

p rul negru, purtând şi el un halat alb, a alergat spre noi şi pare s aştepte să ă ă

fie inclus în conversa ie.ţ

— Da ? zic eu pe un ton de ghea .ţă

Instantaneu, blonda devine miorl it .ă ă

— Tom! se smiorc ie ea.ă

Practic, îşi freac nasul de pieptul lui. Rânjetul din mintea mea trebuie s -ă ă

mi fi sc pat pe fa , fiindc tipa îmi arunc o privire malefic .ă ţă ă ă ă

— Tom, uite ce i-a f cut lui Nancy!ă

Ne uit m amândou la fundul bo it al lui Nancy.ă ă ţ

Apoi, ne uit m la Tom. Ea pare c zut în adora ie. Euă ă ă ţ par cu nasul pe sus

şi mai trag o dubl , încercând repede s -mi şterg expresia de pe fa . Reapareă ă ţă

victorioas ca un tic nervos. Tom e superb. Sau mai degrab are - şi ştiu c nuă ă ă

sun deloc ca un compliment, dar îmi ve i scuza expresia, ca fiind un fetişă ţ

personal - ochi de câine husky.

De un albastru rece, palid, p trunz tor. Ham. Şi din iiă ă ţ .

Din i de lup. Ştiu asta, pentru c -mi adreseaz un zâmbetţ ă ă surprinz tor.ă

Caninii ascu i i m termin . Ce pot s spun ?ţ ţ ă ă ă

E ciudat. Vreau s zic c nici nu-mi plac câinii.ă ă

— Celine, e mai mult bara de protec ie. Nu mai ipa, zice Tom. Apoi, seţ ţ

întoarce spre mine şi spune: Ai p it ceva ? Vrei s stai jos ?ăţ ă

Clatin din cap.

— Am întârziat, spun cu glas ascu it. Am întârziat la înmormântarea tateiţ

şi acum, asta!

39

Vocea îmi r mâne în gât. Celine e revolt tor de t cut .ă ă ă ă

— Poftim ? zice Tom.

— Cum r mâne cu Nancy ? întreab Celine moroc noas .ă ă ă ă

— M ocup eu de maşin , spune Tom. Du-te în untru.ă ă ă

Celine pleac âfnoas . Tom tresare.ă ţ ă

— îmi cer scuze pentru ea, zice el. Pari cam speriat .ă

O s po i conduce ?ă ţ

Ridic din umeri. Vreau s spun c sunt bine, dar ce-mi iese pe gur e:ă ă ă

— M simt ame it .ă ţ ă

M uit la ceas şi-mi dau seama c înmormântarea tatei începe în maiă ă

pu in de un sfert de or .ţ ă

— Am întârziat aşa de mult! Şi Beetle-ul!

Tom face un semn dispre uitor spre Beetle.ţ

— Beetle-ul face vreo zece pence. Las -l. Te ocupi de asta mai târziu.ă

Pauz .ă

— Pari cam zguduit , ca s conduci. Vrei s - i chem un taxi ?ă ă ă ţ

Clatin din cap.

— începe în zece minute, m v ic resc eu.ă ă ă

Simt c sunt slab şi fragil , s nu zic şi o mare îng lat .ă ă ă ă ă ă

Pentru a completa acest pachet tentant, o pic tur de mucozitate apoasă ă ă

mi se scurge din nas. O şterg cu mâneca.

— Te duc eu, anun Tom. Am duba.ţă

— Duba ? zic eu ca proasta.

— Duba veterinarului, zice el.

— Eşti veterinar! zic eu.

— Da! zâmbeşte el.

— Asta explic halatul alb, zic eu.ă

Apoi, decid s tac. Stau acolo, ca proasta, în timp ce Tom mut Toyotaă ă

„în spate". Stilul lui de şofat e, observ alarmat , similar cu al meu. Trei secundeă

mai târziu, reapare la volanul unei dube albe şi murdare, cu cuvântul MEGAVET

scris mare, pe o parte. Are clas . Claxoneaz şi eu m ca r în dub . Din cauzaă ă ă ţă ă

fustei mele studen eşti, care se lipeşte, e o manevr stângace (ceva maiţ ă

plinu ) de a ine genunchii apropia i.ţă ţ ţ

40

— Nu ai o mul ime de animale care te aşteapt s leţ ă ă examinezi? întreb,

confirmându-mi reputa ia deja uluitoare de vorbitoare elocvent , cu spiritulţ ă

ascu it ca briciul.ţ

— Noo! clatin el din cap. Miercurea e întotdeauna linişte. Lunea şiă

mar ea e omor. Bun. Unde mergem ?ţ

Desigur, nu-mi pot aminti, aşa c Tom scotoceşte pe sub scaunul lui şiă

scoate un ghid zdren uit. Când sc p m din Golders Green, Tom accelereaz . N-ţ ă ă ă

are nici o grea s taie calea maşinilor de poli ie. Ştiu c ne gr bim, dar amţă ă ţ ă ă

impresia c vrea s decoleze.ă ă

— E în regul , domnule comandant de escadril ?ă ă

murmur eu nervoas .ă

îmi arunc o privire.ă

— Nu merg repede! zice. Doar nu vrei s întârzii!ă

— Nu, spun eu, dar nici moart nu vreau s fiu.ă ă

încetineşte.

— îmi pare r u pentru tat l t u, îmi spune.ă ă ă

— Asta e, r spund eu.ă

Dup acest schimb minunat de replici, t cem amândoi.ă ă

Apoi, Tom întreab :ă

— Cum a murit ?

îmi muşc buza.

— Atac de cord, oftez eu, în timp ce duba scrâşneşte din ro i la un viraj.ţ

Tom, foarte dulce, claxoneaz puternic. Vreau s schimb subiectul.ă ă

Trebuie s schimb subiectul. îmi storc creierul ame it dup nişte informa ii careă ţ ă ţ

ar putea fi interesante pentru un veterinar ar tos, pe care nu-l cunosc de multă

timp, şi produc cârligul conversa ional:ţ

— Am un pisoi pe care-l cheam Grasu'.ă

Isuse, ce se întâmpl cu mine ? Abilitatea mea de a vorbi engleza pare să ă

fi disp rut. Brusc, posed vocabularul şi coeren a unui ânc de trei ani şi suntă ţ ţ

obligat s -mi sug obrajii, ca s m împiedic s continui cu: „Care e culoarea taă ă ă ă ă

preferat ?"ă

Din fericire, Tom zice politicos:

41

— Da ? De care ?

Iat , în fine, şansa mea de a dovedi c , în ciuda tuturor dovezilor, chiară ă

posed un IQ. Şi ce-i r spund ?ă

— Portocaliu.

Iau în calcul o opera ie de urgen , care s -mi extirpe corzile vocale, cândţ ţă ă

Tom zice foarte amabil:

— Portocaliu. E o specie bun de pisic .ă ă

Asta m inspir s tac din gur . R mân cu privirea în poal şi mi-lă ă ă ă ă ă

imaginez pe tata mort, întins în coşciug, începând s putrezeasc .ă ă

Dup şapte minute chinuitoare, frânele scâr âie în fa a por ilor cimitirului.ă ţ ţ ţ

— Mul umesc, a fost foarte dr gu din partea ta, mul umesc, zic euţ ă ţ ţ

stângace, încercând s injectez nişte mul umiri vioaie în tonul plat.ă ţ

— Ce s fac cu Toyota ?ă

Tom îmi face semn s plec.ă

— Ai face bine s te gr beşti. Treci pe la noi când ai pu in timp liber. Po iă ă ţ ţ

s rezolvi cu asigurarea şi cu alte alea cu Celine oricând. N-o s se supere.ă ă

E cea mai teribil minciun pe care am auzit-o de când mama a negat c -ă ă ă

i place de Steve McQueen. Dar nu m sesizez.ă

— Mul umesc, zic din nou.ţ

— E în regul , spune el. Arat cu capul spre mul imea de maşini careă ă ţ

blocheaz intrarea în cimitir. O s te descurci ?ă ă

încuviin ez din cap, rigid , îi fac prosteşte „pa-pa" cu mâna şi m întorcţ ă ă

cu spatele. Am ochii în lacrimi. E ridicol. Suport s se ipe la mine. Dară ţ

blânde ea... Scuti i-m .ţ ţ ă

Simplul cuvânt îmi d frisoane. E aproape la fel de r uă ă ca şi „tandre ea".ţ

în ciuda ochilor albaştri şi a din ilor ascu i i, m îndep rtez de el. îl v d pe Lukeţ ţ ţ ă ă ă

într-un costum bleumarin prea strâmt, fâ âindu-se dincolo de por ile de fier, cuţ ţ

o Tina impecabil şi cu o Lizzy sclipitoare, şi alerg recunosc toare spre ei. Tomă ă

se îndep rteaz în tromb în duba lui alb şi murdar şi eu nici m car nuă ă ă ă ă ă

privesc în urm .ă

42

Capitolul 5

Luke e dependent de nicotin . Nu numai c are nevoie de igar pre- şiă ă ţ ă

post-coitum, trebuie s fumeze una şi în timpul... De aceea, îmi spune el, l-aă

p r sit fosta lui prieten . A ars-o într-un loc sensibil. Spune c s-ar putea l saă ă ă ă ă

oricând, dar c refuz s mestece gum , fiindc „î i provoac ulcer stomacal".ă ă ă ă ă ţ ă

Fumeaz pe peronul metroului („semnul cu « Fumatul interzis » se refer laă ă

şine"), fumeaz în baie („pentru mine, ca tip, e echivalentul lumân riiă ă

parfumate") şi fumeaz în timp ce-şi m nânc pizza pepperoni cu blat pufos,ă ă ă

uitându-se la emisiunea A Question of Sport („e o emisiune stresant , n-ai cumă

s în elegi"). Am men ionat şi c , pe lâng faptul c -şi acoper organele interneă ţ ţ ă ă ă ă

cu funingine, Luke spune ce gândeşte f r s se gândeasc ? Aşadar, nu mă ă ă ă ă

mir prea mult c , atunci când dau buzna pe poarta cimitirului, scutur agitată ă ă

un muc de igar fumegând şi strig :ţ ă ă

— Helen! Eşti moart !ă

— Cum sunt ? zic eu.

Are decen a s roşeasc .ţ ă ă

— Vreau s zic, se bâlbâie el, c mama ta a luat-o razna.ă ă

E în stare s omoare pe cineva. To i aşteapt în maşini.ă ţ ă

M uit la Tina şi la Lizzy. Tina îşi admir unghiile, priveşte în jos, spreă ă

pantofii ei Jimmy Choo şi murmur :ă

— La naiba!

Lizzy face o mutr îndurerat şi se v ic reşte:ă ă ă ă

— Of, biata Helen!

Iau stânjeneala lor drept confirmare.

— Sta i aşa, morm i eu şi-mi croiesc drum prin ceea ce pare a fi un blocajţ ă

rutier regizat pe şosea - evitând cu grij contactul vizual cu fe ele care seă ţ

holbeaz la mine din maşini - pân la Jaguarul mare, lucios şi negru parcat înă ă

spatele dricului mare, lucios şi negru.

Când m apropii, geamul coboar .ă ă

43

— Pe. Unde. Ai. Umblat ? se stropşeşte mama de sub p l ria mare şiă ă

neagr , de forma unei farfurii.ă

M mir c se ab ine aşa de curtenitor, apoi îmi dau seama c şoferulă ă ă ţ ă

ascult cu urechea pâlnie. M aplec, îi fac vinovat cu mâna lui buni Fio, careă ă ă

strânge o batist de dantel aşa de tare, c i s-au albit falangele degetelor, şiă ă ă

spun c am fost re inut .ă ţ ă

— Ce se întâmpl ? întreb, ca s-o abat pe mama de la furia ei.ă

— Sunt în biroul cimitirului, zice mama cu glas ascu it, isteric. întocmescţ

actele şi n-avem voie s coborâm din maşini pân când nu sunt gata şi... of, m-ă ă

am s turat! Eu cobor! Nu mai pot s stau aici! D -te!ă ă ă

M trag într-o parte, iar mama sare din maşin . Imediat, nenum rateă ă ă

portiere se deschid şi mul imi de oameni cu fe e dezaprobatoare, îmbr ca iţ ţ ă ţ

neglijent, vin încet spre noi. înghe de fric . F r s se supere prietenii noştriţ ă ă ă ă

de familie şi rudele, dar parc ar fi Noaptea mor ilor vii.ă ţ

Petrec urm toarele zece minute sufocat într-o cea de pup turiă ă ţă ă

pudrate, rujate şi mirosind a lavand , în îmbr iş ri stânjenitor de duhnitoare,ă ăţ ă

în şoapte de „îmi pare r u" şi „E aşa de brusc!" murmurate, plus o afirma ieă ţ

t ioas de „Trebuie s fii uşurat c s-a dus aşa de repede!" (ooo, suntă ă ă ă ă

încântat ), o exclama ie ascu it de „Helen!ă ţ ţ ă

Abia dac te-am recunoscut! Nu mai ai gr simea deă ă bebeluş!" şi „Ai grijă

de mama ta, da ? E aşa un şoc pentru ea!" M uit la mama, care înghite totulă

ca Grasu', când d peste un castron ilegal de înghe at .ă ţ ă

— Da, zic eu sumbr . Are nevoie de mult aten ie, îl z resc pe Uriah -ă ă ţ ă

îmbr cat ca cina unui câine - careă

apare din biroul cimitirului, împreun cu preotul. Care, îmi amintesc într-ă

un acces de panic , mi-a l sat dou mesaje pe robotul telefonic, pe care le-amă ă ă

ignorat şi de care, apoi, am uitat. Uriah, între timp, pare clar enervat de

mul imea care se vânzoleşte anarhic, dar, când m apropii de el, buzele îiţ ă

tresar într-un zâmbet grijuliu.

44

— Domnişoar Bradshaw, zice el. Ce mai face i ?ă ţ

îi spun c sunt bine. încuviin eaz repede şi apoi spune:ă ţ ă

— Suntem gata s pornim pentru ultimul drum al tat lui dumneavoastr ,ă ă ă

dac permite i. Dori i ca aranjamentul floral s r mân pe sicriu sau s -lă ţ ţ ă ă ă ă

scoatem ?

Sunt buim cit .ă ă

— A , cum prefer de obicei oamenii ? zic eu.ă ă

— Majoritatea prefer s fie scos, zice el. Adesea îl doneaz unei sec ii deă ă ă ţ

spital corespunz toare - în cazul sta, sec iei de cardiologie, adaug elă ă ţ ă

îndatoritor.

Ce bucurie pentru pacien i.ţ

— Bine, aşa s face i, izbucnesc eu.ă ţ

Devin conştient de o sc dere a nivelului zgomotului, în timpul c reia, oă ă ă

voce de femeie exclam :ă

— Sper c nu-l îngroap tocmai în partea cealalt . Nu-mi place s mergă ă ă ă

pe jos.

M întorc şi inima îmi bate cu putere când v d c sicriul negru, draculesc,ă ă ă

a fost coborât din dric şi şase b rba i în costume sobre îl ridic încet pe umeri.ă ţ ă

Privesc îngrozit acest z log solid, urât şi crud al mor ii. Isuse! Tat l meu eă ă ţ ă

în untru. Mort. Rece. eap n. începând s putrezeasc .ă Ţ ă ă ă

Cât trece pân când rigor mortis începe s se înmoaie deă ă duhoarea

putreziciunii şi... Sunt smuls din gândurile mele putrede de mama, care vineă

ca o furtun spre Uriah şi-i strig în fa :ă ă ţă

— V rul lui Morrie, Stephen, vrea s care sicriul!ă ă

Nu singur, cu siguran , îmi spun în sinea mea. V rulţă ă

Stephen are nou ştrei de ani şi în l imea unui spiriduş.ă ă ţ

— Mam , încep eu, aruncându-i priviri nervoase lui Uriah, trebuia să ă

rezolv m...ă

Uriah m opreşte cu o atingere uşoar pe um r.ă ă ă

— Nu e nici o problem , spune el m re . Dup o scurt agita ie - şi cândă ă ţ ă ă ţ

zic scurt , chiar asta în eleg -, v rul Stephen e promovat la rangul de purt toră ţ ă ă

de sicriu. Uriah îi organizeaz cumva pe to i într-un şir lung şi neregulat,ă ţ

45

se holbeaz la Luke, s sting igara, şi-şi ocup locul înă ă ă ţ ă fa a sicriului,ţ

al turi de preot.ă

Mama, buni Fio şi cu mine st m în spatele sicriului.ă

Ii arunc o privire lui buni, s v d dac st s leşine, dară ă ă ă ă are o atitudine

dur şi furioas , de parc s-ar preg ti de r zboi. Mama tremur şi are fa aă ă ă ă ă ă ţ

umflat de lacrimi. O îmbr işez şi aproape c m pr buşesc când îşi relaxează ăţ ă ă ă ă

brusc întreaga greutate pe mine. Se aga cu un bra şi-l foloseşte pe cel laltţă ţ ă

ca s -şi in p l ria, s nu-i zboare de pe cap învârtindu-se peste marea albă ţ ă ă ă ă ă

de pietre de mormânt. M simt ca şi cum aş juca un rol într-un film.ă

E ridicol! Azi e o zi de miercuri rece şi vântoas . Ar trebuiă s stau la masaă

mea, într-un birou supraînc lzit, sorbind un espresso dublu şi frunz rind Theă ă

Sun sub pretextul c fac cercetare. în schimb, iat -m aici, al turi de un mareă ă ă ă

grup de oameni, la ar , împiedicându-m prin noroi, în spatele unui sicriuţ ă ă

mare şi indecent de luxos care-l con ine pe tata, spre un mormânt proasp tţ ă

s pat, ca s -l îngrop m adânc, în p mânt - s -l îngrop pe tata -, care doară ă ă ă ă

s pt mâna trecut s rb torea vesel sc derea handicapului s u la golf cuă ă ă ă ă ă ă

trabucuri groase şi cu un rând de coniacuri pentru amicii lui de golf, în barul

Brookhill Golf Club.

M întreb cum se descurc prin noroi pantofii de o sută ă ă nou şcinci de lireă

ai Tinei.

în primii cinci paşi ai marşului funerar, sicriul — mul umit scundului v rţ ă ă

Stephen - se leag n şi e strâmb.ă ă

Din fericire, oamenii lui Uriah se opintesc şi-l salt de pe um rul v ruluiă ă ă

Stephen, pân când mai sus numitul st drept sub sicriu. E obligat s seă ă ă

mul umeasc s ating cu mâna suprafa a lustruit a acestuia şi bizara noastrţ ă ă ă ţ ă ă

procesiune continu . Eu alunec înainte ca un zombi. Toat lumea tace şiă ă

singurele sunete care se aud sunt zumzetul unui avion deasupra noastr şiă

vântul care agit crengile moi ca penele ale b trânilor arbori de tis .ă ă ă

Mi-e grea . Visez şi, curând, cineva o s vin s m trezeasc , s -miţă ă ă ă ă ă ă

spun c e un coşmar dement, bolnav,ă ă

46

iar eu o s deschid ochii şi voi fi în patul meu moale şi caldă şi situa ia astaţ

suprarealist se va evapora. O s dispar .ă ă ă

O s se termine. Stop.ă

— STOP! url mama, cu o voce pe care Dumnezeu a folosit-o poate ca să ă

despart apele M rii Moarte.ă ă

Toat lumea - inclusiv purt torii sicriului, din nefericire - sare o jum tateă ă ă

de metru în sus şi se opreşte brusc. Buni pare uluit .ă

— Doamne-Dumnezeule, zic eu cam stupid, ce s-a întâmplat ?

Mama suspin şi tremur atât de violent, încât abia poate vorbi. Uriahă ă

vine în grab , plin de îngrijorare oficial .ă ă

— Bine, zic eu liniştitor, mângâind-o pe spate. E în regul , calmeaz -te.ă ă

Ce te deranjeaz ?ă

Mama suspin şi se sufoc , dar reuşeşte s şuiere cuvântul „inel".ă ă ă

— Inel ? zic eu. Ce inel ?

Asta îi smulge un nou vaier proasp t şi energic:ă

— Nuuuuuuu! se vait ea. Verigheta! E înc pe deeee-geeee-tuuul luuui!ă ă

îmi pic falca şi m uit la Uriah îngrozit . El se holbeaz la mine. îşiă ă ă ă

preseaz dou degete osoase pe frunte, ca şi cum ar avea o durere de cap. Deă ă

fapt, are.

La început, Uriah încearc s-o ia cu binişorul.ă

— Dar, doamn Bradshaw, intoneaz el, dac v aminti i, am discutată ă ă ă ţ

despre asta, am completat formularul...

Capul plecat al mamei zvâcneşte în sus ca o marionet enervat . Ochii îiă ă

sclipesc. E regina clasei şi Uriah e un prostu pedepsit care nu şi-a f cut tema.ţ ă

— Nu-mi pas , şuier ea. Nu vreau s aud scuzele dumitale! Te pl tesc !ă ă ă ă

Vreau verigheta so ului meu! Acum, adu-mi-o!ţ

Sunt paralizat pentru moment de oroare şi umilin .ă ţă

Privesc nervoas spre buni, care nu zice nimic, dar se uită ă o singur dată ă

la mama, repede, cu o privire înc rcat de o ur nedisimulat . M bâlbâi:ă ă ă ă ă

47

— Dar nu... nu pute i...ţ

M holbez neputincioas la Uriah.ă ă

Asta e un om care ştie când e înfrânt. Ridic o mână ă sub ire, ostenit .ţ ă

— Putem, suspin el.ă

Şi astfel, zvonul r zbate înapoi, prin mul imea înghe at şi nedumerit ,ă ţ ţ ă ă

pân când to i cei prezen i afl c sicriul con inându-l pe tat l meu mort a fostă ţ ţ ă ă ţ ă

dus în spatele unor pietre funerare suficient de înalte, i-a fost scos capacul de

mahon, verigheta de aur i-a fost smuls de pe degetul mic, a fost lustruit deă ă

fracul negru al lui Uriah şi înmânat îmbufnatei şi sfid toarei mele mame. (Lukeă ă

se strecoar în spatele lor, s trag cu ochiul, şi-mi spune mai târziu: „Z u,ă ă ă ă

Helen, ar ta foarte bine! Nu sem na deloc cu un cadavru!")ă ă

Dup acest interludiu neprev zut - în timpul c ruia îl observ pe preotă ă ă

uitându-se la ceas -, ne îndrept m spre mormânt. încerc s abat aten ia mameiă ă ţ

spre ip toarele jerbe de flori înşirate în jurul gropii, s nu vad gr madaţ ă ă ă ă

proasp t de p mânt de lâng ea şi pe cei doi b rba i ne es la i care st teauă ă ă ă ă ţ ţ ă ţ ă

nu suficient de departe, rezemându-se în coada câte unei cazmale mari şi pline

de noroi.

Purt torii sicriului şi un v r Stephen uşurat las sicriul pe p mânt. Nimeniă ă ă ă

nu ştie exact unde s stea. Un oaspete mai vârstnic, cu pielea încre it şi p rulă ţ ă ă

ca vata de zah r observ într-o şoapt sonor :ă ă ă ă

— M aşteptam s fie mai multe flori. Dar cred c vor veni mai târziu.ă ă ă

Preotul se apropie de noi şi ne întreab dac vrem s spun ceva anume.ă ă ă ă

Mama se fâstâceşte. Cineva i-a dat un trandafir roşu, s -l arunce pe sicriulă

tatei, iar ea l-a rupt în buc ele.ăţ

— Cum ar fi ? zice ea.

— P i, orice elogiu adus decedatului, r spunde el.ă ă

— Nimeni nu mi-a spus nimic despre omagii!

exclam ea nepoliticoas . Helen, trebuia s -mi spui! Aşă ă ă fi scris ceva!

48

Cât ină gratitudine!

— Eu! strig eu.

M-am s turat de aerele ei. De unde era s ştiu eu ? De ce e vina mea ?ă ă

Un mic vierme al vinov iei îşi ron ie drum prin conştiin a mea, pentruăţ ţă ţ

c e posibil s -mi amintesc vag c mesajul preotului putea men iona c ar fiă ă ă ţ ă

în elept s -i scriem un bile el pe care s -l includ în discursul s u, dar - îmiţ ă ţ ă ă ă

pare r u, nu pot fi f cut responsabil pentru fiecare detaliu nesemnificativ!ă ă ă ă

— A fost un tat iubitor şi atent, mint eu, citind o piatr funerar deă ă ă

al turi, şi un so minunat, bun şi adorabil, adaug în grab , ca s-o potolesc peă ţ ă

mama.

Ea smiorc ie aprobator.ă

— Era bun la golf, zice ea. S spune i asta.ă ţ

Preotul încuviin eaz , se retrage, îşi drege glasul, prezint o slujbţ ă ă ă

sub ire şi cel mai rapid, mai slab şi mai anost elogiu pe care l-am auzitţ

vreodat , cu excep ia celui rostit de directoarea mea, la ceremonia deă ţ

încheiere a şcolii.

Sicriul e apoi coborât în mormânt. Observ c Uriah îi face semn discret cuă

capul celui de-al patrulea purt tor de sicriu, care prinde o frânghie înainte caă

v rul Stephen s poat şontâc i... scuze, s poat interveni viguros şi s fac oă ă ă ă ă ă ă ă

mare varz . E doar imagina ia mea, sau groparii aceia sunt mai aproape decâtă ţ

erau ? Vulturi. Impr ştiem rân peste sicriu - Luke reuşeşte s arunce ună ţă ă ă

bulg re mare de p mânt cu o piatr în el, cu 170 km/h, care face bong! cândă ă ă

loveşte sicriul şi las o mic adâncitur . îmi in bra ul în jurul mamei subă ă ă ţ ţ

pretextul c -i ofer sprijin iubitor, dar, în realitate, vreau s-o împiedic s seă ă

arunce în groap . M îndoiesc c ar face-o, fiindc rochia ei Jaeger neagră ă ă ă ă

cost - potrivit aprecierii informate a Tinei aproximativ dou sute cincizeci deă ă

lire. Dar, dup episodul cu inelul, nu-mi asum riscuri.ă

Buni Fio priveşte fix în jos, spre sicriu, cl tinând din cap. Sunt uşurat că ă ă

sora ei a venit tocmai din Canada, deşi are dificult i s ajung la ea, fiindc , laăţ ă ă ă

fiecare pas, o rud ,ă

49

suflând fl c ri ca un balaur, îi şi blocheaz calea,ă ă ă strigând:

— Str m tuş Molly! Când a fost ultima oar când te-am v zut ?ă ă ă ă ă

O las pe mama o clip , ca s-o consolez pe buni Fio şi, când m dumiresc,ă ă

mama s-a şi repezit la preot şi-i declar :ă

— N-o s v mai folosim! Şi s nu crede i c primi i bacşiş!ă ă ă ţ ă ţ

Pân şi Luke e şocat. Şi, pentru o clip nenorocit , cei care o plictisesc peă ă ă

Molly se opresc din clevetit.

Binecuvântatul Uriah sare în ajutor.

— Doamn Bradshaw, îngân el, trebuie s fi i înghe at . Pot s v aducă ă ă ţ ţ ă ă ă

o p tur ?ă ă

Capul ei dornic de aten ie se r suceşte şi îmi aduc aminte de un erou deţ ă

benzi desenate care o distrage curajos pe Godzilla, s nu zdrobeasc un copil,ă ă

agitându-se şi oferindu-şi corpul delicios drept momeal .ă

— Pute i, zice ea recunosc toare.ţ ă

Preotul o şterge. Uriah îi ordon unui acolit s -i aduc o p tur . Luke şiă ă ă ă ă

al i un milion ca el se dezmeticesc şi încep s sporov iasc . încep chiar s credţ ă ă ă ă

c îngrop m un str in şi c tata a decis s r mân acas , ca Homer Simpson,ă ă ă ă ă ă ă ă

care tr gea chiulul de la biseric .ă ă

Apoi, o v d pe buni Fio. St încordat lâng mormânt, fixând sicriulă ă ă ă

stropit de noroi f r s -l vad . Uriah aşteapt o bucat bun de timp pân s seă ă ă ă ă ă ă ă ă

strecoare pân la mine şi s spun :ă ă ă

— Când sunte i gata, putem s lu m c r ile de condolean e de peţ ă ă ă ţ ţ

coroane.

— O secund , zic eu. M duc repede la buni Fio, o ating uşor pe um r şi-iă ă ă

spun:

— Directorul de la pompe funebre a întrebat dac vrei s ia acum c r ileă ă ă ţ

de condolean e de pe coroanele de flori.ţ

Bunica pare s revin de la mare distan . Capul i se întoarce încet, ca ală ă ţă

unei estoase. Zice cu o voce dur şi înalt :ţ ă ă

50

— Da, mul umesc, ar fi minunat.ţ

încuviin ez din cap, m retrag şi îi spun lui Uriah s -i dea drumul.ţ ă ă

Oamenii lui Uriah trec la treab şi eu îmi fixez un punct în care s privescă ă

în gol. Stau la fel de nemişcat ca un stâlp, în timp ce o mare de fe eă ţ

înce oşate se roteşte şi danseaz şi sporov ieşte în jurul meu. în cele din urm ,ţ ă ă ă

o mân blând aşezat pe bra ul meu m for eaz s revin la realitate.ă ă ă ţ ă ţ ă ă

— Helen, zice Lizzy încet, toat lumea se întoarce acas la mama ta. Vreiă ă

s mai stau pu in cu tine, aici ?ă ţ

Clipesc şi v d c cei mai mul i invita i îşi ambaleaz maşinile,ă ă ţ ţ ă

condolean ele au disp rut de pe coroane şi groparii se apropie de mormântulţ ă

abandonat. Uriah, în dep rtare, o ajut pe buni Fio s urce în limuzina neagr .ă ă ă ă

Un alt avion bâzâie zgomotos deasupra şi m înfurii dină cauza neruşinatei

intruziuni.

— S mergem, îi spun lui Lizzy. Ea m ia de bra şi p şim t cute printreă ă ţ ă ă

nenum ratele vie i apuse, spre por ile cimitirului, unde ne aşteapt Luke şiă ţ ţ ă

Tina. Mama e cuib rit în maşina pluşat şi e mul umit s ne întâlnim acas .ă ă ă ţ ă ă ă

M înghesui în Fordul Escort al Tinei - un secret p strat obsesiv fa de prieteniiă ă ţă

ei - şi pornim în tromb .ă

Şi acesta a fost sfârşitul tat lui meu.ă

„Toate astea pentru nişte cârnat în foietaj" e unul dintre verdictele

indiscrete, dar pertinente, de la „petrecerea de dup spectacol". Rudeleă

noastre canadiene dup ce şi-au asigurat cazarea, micul dejun, prânzul, cina,ă

distrac ia, curentul electric, prosoapele pufoase şi apa cald de la mama - auţ ă

r spl tit-o târându-şi persoanele puturoase pân la Asda şi cheltuind în jur deă ă ă

trei lire pe câteva pâini albe (economie), pe nişte margarina (economie), pastă

de crevete la borcan (despre care, pân când am gustat dovada dezgust toare,ă ă

credeam c e doar un mit inventa^|SfeiA'B^8n, ca s -i descurajeze peă ă

51

copii s se duc la picnicuri), patru pachete deă ă cartofi pr ji i (marcă ţ ă

proprie Asda) şi trei pachete de Jammie Dodgers - pe care am refuzat s -iă

m nânc când aveam doi ani din cauza stratului mizerabil de sub ire de gem deă ţ

la mijloc, în compara ie cu excesul de biscuit care- i usca gura.ţ ţ

Mama a salvat situa ia la limit , sp rgând încuietoarea barului din biroulţ ă ă

tatei. To i se reped la b utur ca nişte alcoolici. Mama - care l-a mai f cut deţ ă ă ă

râs pe tata la cocktailuri, cerând o ceaşc de ceai - înghite patru Baileys dubleă

în zece secunde, apoi se târ şte pân la mine şi chicoteşte confiden ial:ă ă ţ

— V rul Stephen e aşa de scor os, c , atunci când se mişc , îi scâr âieă ţ ă ă ţ

curul!

Sunt impresionat în secret de aceast transformare uluitoare, dină ă

v duv îndurerat în gur -spurcat , dar ştiu c , dac dau vreun semn că ă ă ă ă ă ă ă

încuviin ez amuzat , se va duce la to i, s -şi zbiere glumele, inclusiv la v rulţ ă ţ ă ă

Stephen.

Aşa c -i smulg a cincea doz de Baileys din strânsoareaă ă de menghin , oă

înlocuiesc cu un pahar cu ap şi zic foarte formal :ă ă

— în clipa asta, mami, nu eşti în postura s numeşti pe nimeni „scor os".ă ţ

Torn paharul de Baileys la chiuvet şi-mi doresc s plece toat lumea. Nuă ă ă

vreau s vorbesc. Nici m car cu prietenii mei. E un efort. Nu vreau s aud câtă ă ă

de mult s-a bucurat str m tuşa Molly s vorbeasc cu tata despre pia aă ă ă ă ţ

imobiliar canadian sau cum el şi v rul Stephen s-au dus cu cortul când erauă ă ă

b ie ei.ă ţ

Nu dau doi bani pe chestiile astea. încearc s -şi asume partea leului dină ă

durere şi din luminile rampei, când abia dac sunt înrudi i! Nu vreau s fiuă ţ ă

sociabil . Vreau ca tata s intre în buc t rie şi s zic : „Helen, f -mi şi mie oă ă ă ă ă ă ă

cafea, bine ?"

Sun soneria, iar eu m dezumflu dramatic, ca o adolescentă ă ă

moroc noas , şi m îndrept cu greu spre uş .ă ă ă ă

52

Când m apropii, v d o siluet familiar prin sticla sablată ă ă ă ă.

Sigur c nu. Ies din starea de vegeta ie şi m blestem singur fiindc nuă ţ ă ă ă

mi-am schimbat bluza de student în clipaă în care m-am întors acas . Marcus.ă

Parc i-ar fi dat cineva de veste, Luke iese din salon.ă

— Marcus a zis c ar putea s treac mai târziu, zice el vesel.ă ă ă

— Mul umesc c m-ai avertizat, spun eu în timp ce-mi netezesc p rul şiţ ă ă

deschid brusc uşa.

— Hellie, zice Marcus pe un ton liniştitor. Biata de tine. îmi pare aşa de

r u c am pierdut înmormântarea b trânului t u. Aş fi vrut aşa de mult s fiuă ă ă ă ă

acolo, dar o p puşic dintr-o nou trup de fete, Second Edition, avea nevoieă ă ă ă

de un tur al s lii de gimnastic . Am încercat s scap, dar n-am avut cum.ă ă ă

îmi îngustez ochii a neîncredere şi îmi uguiez buzele ca un început deţ

botic.

— Sunt sigur c erai disperat s scapi de sclipitoarea ta vedet pop, zică ă ă ă

eu.

— Of, Hellie, nu fi aşa, zâmbeşte el. Aş prefera oricând s petrec timpulă

cu tine. Sincer s fiu, era hidoas .ă ă

Avea picioarele ca trunchiurile de copaci.

â âi cu nemul umire feminist , încercând s -mi ascund un zâmbet larg.Ţ ţ ţ ă ă

întâmpl tor, Marcus e singura persoan din lume c reia i-aş permite s -miă ă ă ă

spun Hellie.ă

Am o feble e neîmp rt şit pentru Marcus de aproximativ nou ani, deţ ă ă ă ă

când l-am v zut stând la coad , la cin , în facultate. Aveam în comun prieteniaă ă ă

lui Luke, dar, cum Marcus îşi petrecea fiecare clip la sal , am ajuns s -l cunoscă ă ă

mai îndeaproape abia acum trei ani - când şi-a cump rat apartamentul dină

Swiss Cottage şi avea nevoie de cineva, preferabil mai de încredere decât

Luke, ca s închirieze o camer . (Din fericire, nu era nimeni, aşa c Luke m-aă ă ă

sugerat pe mine.)

Marcus e indiscutabil superficial şi e un afemeiat f r scrupule, dar, chiară ă

şi aşa, e ispititor. Munca lui - asistent

53

manager şi antrenor personal la un club de gimnastică exclusivist din

Londra, scuza i, la un centru de s n tate i se potriveşte pân în vârful unghiilorţ ă ă ă

şi, nu rareori, pân în dormitor. Ştie c -l plac, c sunt resemnat cu umilin înă ă ă ă ţă

fa a indiferen ei sale romantice şi c poftele mele sunt nesatisf cute. Deţ ţ ă ă

aceea, deduce - corect - c sunt încântat s fiu prietena şi chiriaşa lui, chiară ă ă

dac m taxeaz pu in mai mult decât îmi pot permite f r probleme (e oă ă ă ţ ă ă

supratax pentru Grasu'). Şi e aşa de amuzant s fiu al turi de el! E un tic losă ă ă ă

de mare clas , care critic acid pe oricine întâlneşte, dar e superb când joacă ă ă

rolul prietenului dulce şi grijuliu. Marcus e meşter în a smulge bârfe suculente

de la clientela sa celebr şi e chiar şi mai meşter s ni le împ rt şeasc mie şiă ă ă ă ă

lui Luke. Dac m-aş gândi vreodat la asta - nu c aş face-o, desigur -, aş ziceă ă ă

c lui Marcus îi place de mine. Ne bucur m de o rela ie bazat pe flirt, careă ă ţ ă

atinge apogeul atunci când ies eu cu câte cineva. Atunci când iese el cu cineva,

rela ia se r ceşte.ţ ă

Când nici unul dintre noi nu iese cu nimeni, rela ia noastrţ ă e în c dereă

liber .ă

Dar azi, Marcus e foarte sentimental. M s rut cu sinceritate peă ă ă

amândoi obrajii, punându-şi mâna cald pe ceafa mea. Un fulger de dorin mă ţă ă

furnic pe şira spin rii, acreala îmi dispare şi temperamentul meu vesel eă ă

restabilit ca prin vraj .ă

— Vrei ceva de b ut ? torc eu.ă

— Un gin tonic ar fi la anc, un tonic f r calorii, dac se poate, r spundeţ ă ă ă ă

el imediat.

Dau din cap, îl conduc unde stau Lizzie, Luke şi Tina şi m îndep rteză ă

trop ind supus .ă ă

— Frumoas fust , Alison, strig el.ă ă ă

— Sictir, r cnesc eu tocmai când m lovesc de str m tuşa Molly.ă ă ă ă

Se uit drept la mine şi izbucneşte în lacrimi. Scrâşnesc din din i.ă ţ

— Nu m refeream la dumneata, m tuşica Molly, zic eu cu voceă ă

zaharisit .ă

54

— Nu, drag , ştiu c nu. Doar c m-au copleşit toate suspin! - vorbind cuă ă ă

Florence. E aşa o tragedie s -şi piardă ă copilul, pe b ie elul ei. Şi ceă ţ

înmormântare! Voi, tinerii, ave i idei foarte clare despre felul în care v placeţ ă

s face i lucrurile. Pe vremea mea, aveam respect fa de religie!ă ţ ţă

Ştiu c şi ie i-e greu, draga mea, dar s pierzi un copil, ună ţ ţ ă copil... Nici un

p rinte nu ar trebui s -şi îngroape copilul...ă ă

Str m tuşa Molly se ambaleaz pentru o v ic real teribil , din r runchi,ă ă ă ă ă ă ă ă

stropit cu lacrimi, f r s aib habar c sunt fantastic de insultat şi c mă ă ă ă ă ă ă ă ă

ab in cu greu s n-o plesnesc.ţ ă

— Tata avea cincizeci şi nou de ani, zic eu rece. Nu prea mai era copil.ă

Ştiu c e o afirma ie r ut cioas , dar n-am loc în inima mea pentruă ţ ă ă ă

durerea smiorc it a altora. Abia dac o suport pe-a mamei. M strecor peă ă ă ă

lâng ea, înşfac sticla de gin de la un v r Stephen comatos, îi torn b utura luiă ă ă

Marcus (tonic obişnuit, din p cate) şi m gr besc s revin la el şi Ia ceilal i.ă ă ă ă ţ

Luke şi Tina sunt angaja i într-o conversa ie despre Dumnezeu ştie ce, iarţ ţ

Marcus o momeşte pe dulcea, politicoasa şi manierata Lizzy s -i spun de ce l-ă ă

a p r sit mai exact pe fostul ei prieten.ă ă

— Era o legum în pat ? o chestioneaz el.ă ă

— Nu! Nu, adic aş prefera s nu...ă ă

Marcus d ochii peste cap şi d din cap ca un cunosc tor:ă ă ă

— Avea o pu cât un chibrit!ţă

Lizzy e cât pe ce s -şi verse paharul cu Perrier.ă

— Serios! Z u, nu cred c ...ă ă

Dar Marcus e neînduplecat.

— Atunci ? Era mare ? Era micu ? Era medie ?ţă

Lizzy priveşte în poal şi zice cu un glas stins, reticeă nt:

— Medie.

Ii împing în mân lui Marcus ginul tonic f r s m uit în ochii lui, ies dină ă ă ă ă

salon, urc la etaj şi m duc în baie.ă

Stau pe marginea c zii verde-avocado şi râd şi râd şi râdă .

Refuz s plâng.ă

55

Capitolul 6

Aproape în fiecare noapte, de când îmi aduc eu aminte şi pân la vârstaă

de treişpe ani, am visat unul din aceste trei vise. Ca majoritatea popula iei deţ

tinere fete, se f cea c mergeam la şcoal f r chilo i pe mine, omisiune peă ă ă ă ă ţ

care o descopeream abia când ne aliniam pentru careu. Sau se f cea că ă

zburam în jurul casei cu Peter Pan, s rind f r griji peste balustrade şi plutindă ă ă

sus de tot, aerian şi f r greutate, ca Tilincu a. Cel mai adesea îns se f ceaă ă ă ţ ă ă

c mergeam singur prin p durea noastr , fiind cumplit de conştient c oă ă ă ă ă ă

familie de lupi st tea la pând prin desiş.ă ă

O luam la s n toasa şi ei m urm reau. Visul nu variaă ă ă ă niciodat , cu oă

singur excep ie memorabil , când am ieşit în vitez din p dure şi am s rită ţ ă ă ă ă

peste nişte şiruri interminabile de maşini parcate, ca s scap de ei. Recent însă ă

visele mele au c p tat o not mai grav . Visez c m ascund de un grup deă ă ă ă ă ă

oameni r i într-o cas imens şi goal . Ştiu c ei m vor vâna şi visul seă ă ă ă ă ă

termin întotdeauna când m smulg din dulapul din pod. încerc s -i povestescă ă ă

asta lui Marcus, dar el casc zgomotos, d drumul la televizor şi zice:ă ă

— Nu-i nimic mai plictisitor decât visele altor oameni.

Tic losul are dreptate, aşa c o sun pe Lizzy şi-i povestesc ei visul. Lizzyă ă

consult imediat o carte pe care ea a intitulat-o în elesul definitiv al viseloră ţ

visate de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodat , dar în al c ror inconştientă ă

suntem exper i sau cam aşa ceva.ţ

— Ambi ia ta te urm reşte şi te împinge spre succes, declar ea.ţ ă ă

— Eşti sigur ? zic eu plin de îndoial .ă ă ă

Lizzy m sf tuieşte ca, în noaptea asta, înainte s m culc, s -miă ă ă ă ă

imaginez c -i înfrunt pe b ie ii r i şi s -i întreb ce vor de la mine.ă ă ţ ă ă

— Mm, în regul , zic eu, ştiind foarte bine c nu voi face nimic de genulă ă

sta.ă

56

Oricum, ştiu ce înseamn visul meu: c m-am s turată ă ă s fiu h r uit deă ă ţ ă

rude pe care-mi doresc s le evit, dar de care nu pot sc pa.ă ă

Asear - dup ce poporul a plecat, în sfârşit, iar beneficiarii s-au trezit dină ă

be ie - domnul Alex Simpkinson, avocatul familiei noastre, a citit testamentulţ

tatei. Poate c am b ut mai mult decât credeam, pentru c nu mi-o amintescă ă ă

decât pe mama suspinând, pe v rul Stephen smiorc indu-se şi pe buni Fioă ă

strigând: „Linişte!" Mi-e sil de to i. Mai am dou zile libere şi mama m totă ţ ă ă

bate la cap s „trec pe la ea". Cu alte cuvinte, s împ r im povara îndatoririloră ă ă ţ

de familie. Din fericire, am o scuz eap n : maşina mea e la veterinar.ă ţ ă ă

— Vrei s spui la service, zice ea.ă

— Da, r spund eu, pentru c n-am chef s -i explic.ă ă ă

— Ia un taxi atunci, spune ea repede.

Ii zic c sunt falit şi c , mai mult, s pt mâna asta sunt pl tit peă ă ă ă ă ă ă

jum tate.ă

— i-l pl tesc eu, mârâie ea.Ţ ă

Ii spun mul umesc, dar sunt foarte ocupat . Nostim e faptul c nu-i oţ ă ă

minciun . Trebuie s -mi g sesc poli a de asigurare a maşinii şi habar n-amă ă ă ţ

unde e, la cine sunt asigurat sau dac chiar sunt asigurat . Tata îmi spuneaă ă ă

mereu s fac dosare cu actele importante, dar cât de monstruos de naşpa eă

asta ? E mult mai la mod s le înghesui în cel mai apropiat sertar. Doar c ,ă ă ă

acum, par s se fi evaporat. Se ştie c priceperea mea la hâr oage e mediocr .ă ă ţ ă

Dar azi e apropiat de cea a unui cimpanzeu. Un val roşu de frustrare mă ă

inund şi, înainte s m pot opri, înşfac farfuria de la micul dejun - care încă ă ă ă

mai con ine o felie p trat de pâine pr jit cu marmelad - şi o azvârl înţ ă ă ă ă ă

perete. Farfuria (dintr-un set strident colorat pe care l-a cump rat Marcus la oă

licita ie de la Habitat) se face mii de nd ri într-un zgomot infernal şi las oţ ţă ă ă

adâncitur în perete. Pâinea pr jit cu marmelad , desigur, se lipeşte de tapet,ă ă ă ă

murd rindu-l. Bun treab !ă ă ă

57

Luke m g seşte, dup treij' de minute, hiperventilându-m pe pat. Iiă ă ă ă

relatez v ic rindu-m povestea oribilelor şi dezgust toarelor asigur ri şi aruncă ă ă ă ă ă

o privire prin dormitorul meu care arat ca dup bombardament, d la o parteă ă ă

cu un deget de la picior o pereche de chilo i r zle i cam cenuşii de-acum, ridicţ ă ţ ă

nişte foi de hârtie care putrezeau sub ei şi zice:

— Nu-s astea ?

Sunt prea uşurat , ca s -mi fie ruşine. La urma urmei, e doar Luke.ă ă

— Mul umesc, zic eu gomoas .ţ ă

— Nici o problem , r spunde el. Ce-o s faci acum ?ă ă ă

Nu sunt sigur , dar cred c m întreab nu pentru că ă ă ă ă

l-ar interesa, ci mai mult ca s se asigure c nu-i mai sparg lui Marcusă ă

pre ioasele farfurii.ţ

— O s -mi pun pe fa o ton de fard, apoi o s chem un taxi şi o s -miă ţă ă ă ă

recuperez maşina.

Luke d din cap aprobator.ă

— Salut -l pe Tom din partea mea, spune el.ă

Aflu c Tom juca fotbal în echipa advers pe vremea când Luke - care seă ă

str duia s r mân în form cu doar dou j' de lire pe zi - era portar la meciurileă ă ă ă ă ă

de duminic .ă

Ştiu asta, pentru c , în timp ce ne întoarcem acas de laă ă înmormântare,

Luke m întreab :ă ă

— De unde-l ştii pe Tom ?

Observa i c nu întreab : „De ce-ai venit la înmormântarea lui taic -tu înţ ă ă ă

maşina unui veterinar ?" Dar aşa e Luke. Presupun c Tina n-a observat şi că ă

Lizzy a fost prea politicoas ca s întrebe.ă ă

O or mai târziu, stau în recep ia duhnind clinic de la Megavet, încercândă ţ

s fiu politicoas cu Celine. Care, m bucur s v d, st în patru labe şi ştergeă ă ă ă ă ă ă

o balt galben , de urin de labrador. Dar e imposibil. îmi cer scuze din nou că ă ă ă

i-am îndoit maşina - refuz s m refer la ea folosindu-i numele. R spunsul eiă ă ă

nepoliticos:

58

— Neglijen a ta mi-a provocat multe inconvenienteţ .

R spunsul meu nepoliticos la r spunsul ei nepoliticos:ă ă

— Ce cuvinte lungi! Ştii ce înseamn ?ă

Facem schimb de detalii cam ca Batman şi Joker, cred, dup ce au buşită

Batmobilul. P strez tot timpul aceeaşi expresie superioar , îngâmfat , deă ă ă

vânz toare la raion, apoi îmi dau seama c trebuie s -i cer o favoare. Decid să ă ă ă

fiu obraznic .ă

— Tom e pe-aici ? zic eu pe un ton plictisit.

Se uit în josul nasului ei ca o trambulin de schi şi zice t r g nat, pe ună ă ă ă ă

ton la fel de plictisit:

— E ocupat.

Sunt cât pe ce s sar peste tejgheaua recep iei şi s-o sugrum, când uşaă ţ

s lii de opera ii se deschide, o femeie cu fa a ca aluatul dospit şi cu un micuă ţ ţ ţ

terier Yorkshire în bra e iese agale şi apare Tom - oarecum fericit - în spateleţ

ei. Iau o min sfioas .ă ă

— Bun ! zice el când m vede.ă ă

îmi face semn cu capul spre sala de opera ii.ţ

— Intr , vin într-o clip .ă ă

Tom îşi îndreapt apoi aten ia asupra facturii, aşa c îmi întorc privireaă ţ ă

spre Celine, zâmbesc r ut cioas şi m îndrept cu nonşalan spre sala deă ă ă ă ţă

opera ii. M aşez şi m cuprinde brusc teama ira ional c am spanac întreţ ă ă ţ ă ă

din i (foarte pu in probabil, pentru c nu m nânc spanac), motiv pentru careţ ţ ă ă

cotrob i prin geant , extrag o oglinjoar pentru machiaj, îmi dezvelesc din ii şi-ă ă ă ţ

i analizez. Aşa c , atunci când intr Tom, eu m strâmb ca un babuin agresiv.ă ă ă

închid gura şi oglinda cu viteza luminii. Cred c n-a remarcat.ă

— Cum a fost ? zice Tom. Dac nu e o întrebare prea stupid .ă ă

M uit la el nedumerit .ă ă

— Ce s fie ?ă

— înmormântarea, zice el.

— Aaaaa! A, aia. Groaznic , sincer s fiu.ă ă ă

Vrea s ştie de ce, aşa c -i povestesc, cu detalii. Apoi, m întreb dacă ă ă ă

chiar voia s ştie sau dac era doară ă

59

politicos. Mai mult, Jasper m-a certat, pentru c am b tut-o la cap pe şefaă ă

lui cu discu ii despre durerile mele deţ cap recurente şi despre posibilitatea ca

ele s indice o tumoare pe creier, dup ce ea a r spuns la telefon şi m-aă ă ă

întrebat ce mai fac.

— Chiar dac eşti la Terapie Intensiv , legat la fel de fel de aparate, nuă ă ă

le spui asta oamenilor! strigase el. Zici:

„Sunt bine, mul umesc foarte mult, dar dumneavoastr ?"ţ ă

îmi amintesc acest sfat pre ios dup ce-l regalez pe Tom cu povestiri dinţ ă

cript timp de opt minute încheiate.ă

— Oricum, zic eu repede, acum s-a terminat. De fapt, am venit doar ca

s -mi iau maşina şi s - i mul umesc din nou c m-ai dus.ă ă ţ ţ ă

Fa a lui Tom se destinde într-un zâmbet şi el zice „Oricând" ca şi cum arţ

vorbi serios. Se joac cu un pix.ă

Se las o scurt t cere, dup care începem s vorbim amândoi odat .ă ă ă ă ă ă

— Cred c -l ştii pe colegul meu de... zic eu.ă

— M întrebam dac tu... zice el. Se opreşte repede.ă ă

Tu prima.

Scot un chicotit nervos şi spun:

— Voiam s zic c am impresia c -l cunoşti pe colegul meu deă ă ă

apartament, Luke Randall. Sau cel pu in el te cunoaşte pe tine.ţ

Tom îşi încre eşte nasul.ţ

— Luke, „Luke Cel F r Tact" ? zice el.ă ă

— Daaaa! spun eu, cu un chi it de pl cere dispropor ionat.ţă ă ţ

Tom râde. Apoi, îmi povesteşte cum s-au dus odat cu gaşca la o seară ă

între b ie i, la un club de noapte mai şmecher din East End şi lui Luke i s-aă ţ

sl bit şurubul de la ochelari.ă

— Aşa c se duce la barman şi-i zice: „Ai un cu it ?" !ă ţ

Chicotim amândoi afectuos când se aude un cioc nită

sonor în uşa care se deschide brusc. Celine, cu o voce senten ioas ,ţ ă

declar :ă

60

— Doamna Jackson şi Natascha Tiddlums a treia te aşteapt de dou zeciă ă

de minute şi, dac o mai faci s aştepte mult, va întârzia la prânzul ei deă ă

caritate.

Tom morm ie în şoapt :ă ă

— Cine, doamna Jackson sau Natascha Tiddlums ?

Apoi, îmi zâmbeşte şi zice:

— Mai bine plec.

Pare c ar vrea s adauge ceva, aşa c ezit. Dar n-o face, aşa c zică ă ă ă

stângace:

— Bine, atunci ne mai vedem. Pa.

în timp ce m îndrept spre ieşirea din sala de opera ii, sunt conştient deă ţ ă

ochii mici ai lui Celine, care m ard în ceaf ca nişte lasere, aşa c m întorc şiă ă ă ă

zic cântat, pe un ton sarcastic de vesel:

— Paaa!

M duc spre cas , în Toyota bo it , zâmbind.ă ă ţ ă

Capitolul 7

Lizzy n-a f cut-o pentru c „nu i-a trecut prin cap".ă ă

Tina n-a f cut-o pentru c „n-a întâlnit omul care s merite",ă ă ă iar eu am

f cut-o o dat , cu Jasper, care - nemernic nerecunosc tor - nu m-a respectată ă ă

pentru c am f cut-o.ă ă

M refer, desigur, la a trimite flori unui b rbat. Laetitia mi-a recomandată ă

florarul pe care-l foloseşte ea ca s -i împace pe colaboratorii importan i, după ţ ă

ce le-a m cel rit articolul.ă ă

— Cât vre i s cheltui i ? m-a întrebat florarul.ţ ă ţ

— îmm, paisprezece sau cincisprezece lire? am r spuns eu.ă

A urmat o t cere arogant , apoi întrebarea întreb toare:ă ă ă

— Paisprezece sau patruzeci ?

Nu voiam ca Jasper sau florarul s cread c sunt zgârie-brânz sauă ă ă ă

s rac şi m-am r stit:ă ă ă

61

— Patruzeci, desigur!

Patruzeci de lire. Asta înseamn aproape cam cât o vacan înă ţă

str in tate! Am strâns din din i imaginându-mi cât de impresionat - şi deă ă ţ

p timaş - avea s fie Jasper la primirea buchetului. (La urma urmei, eram deă ă

doar dou luni împreun , o etap în care libidoul învinge frugalitatea.) La 5.56ă ă ă

dup -amiaza, am cedat şi l-am sunat.ă

— L-ai primit ? am întrebat cu r suflarea t iat .ă ă ă

— Da, a r spuns el într-o doar . Ce surpriz . N-am mai primit flori până ă ă ă

acum. Şi, cu siguran , nu unele roz.ţă

A spus-o în aşa fel, încât mi-am dat seama imediat c dac Jasperă ă

primeşte flori roz însemna pentru colegii lui, f r discu ie, c era homosexual.ă ă ţ ă

Tu - m-am gândit eu furioas , cu imprimeurile tale marin reşti şi cuă ă

pantalonii t i verzi de reiat - ar trebui s te consideri norocos. Dar tot ce i-amă ă

zis a fost:

— Bine. Atunci, o s le iau înapoi, întâmpl tor, i-am trimis flori lui Tomă ă

ieri. Doar c ,ă

de data asta, n-am mai riscat şi l-am pus pe florar la curent.

— Trebuie s fie un buchet b rb tesc, am zis ferm .ă ă ă ă

Pute i pune multe r murele şi alte chestii ?ţ ă

Le-am pus în gard mai întâi pe Tina şi pe Lizzy, în caz c era o gaf deă ă ă

propor ii. Dar Lizzy l-a catalogat drept „angelic" şi a fost de acord c meritaţ ă

flori, pentru c m-a dus cu maşina la înmormântare. Tina a considerat c p reaă ă ă

„suspect de dr gu , probabil e c s torit", dar a fost de acord c merit floriă ţ ă ă ă ă

pentru c m-a ajutat s-o enervez pe Celine. Dar el n-a sunat s -miă ă

mul umeasc .ţ ă

M rog. Nici nu-mi pas . Sunt mult prea ocupat s zacă ă ă ă în pat şi s fixeză

tavanul, ca s -mi mai fac griji în privin a b rba ilor. Şi mi-am luat liberă ţ ă ţ

s pt mâna viitoare, aşa, o mic vacan . Inexplicabil, am început s mă ă ă ţă ă ă

trezesc - cu capul zumz ind şi cu sângele clocotindu-mi în urechi - la ora cinciă

diminea a. Eu, care, de obicei, am probleme s m rostogolesc din pat la 8.15.ţ ă ă

62

Lizzy a sugerat c ar putea avea leg tur cu tata - insist s lege totul deă ă ă ă ă

tata, e obsedat . In final, i-am zis t ios:ă ă

— Nu m gândesc la el deloc. M-am gândit în ziua înmormânt rii, dară ă

acum nu m mai gândesc. N-are rost.ă

Nici m car nu e o minciun . Sunt prea amor it ca s gândesc şi nici nuă ă ţ ă ă

trebuie s-o fac. Moartea tat lui meu e o constant , ca acufenele. Pur şi simplu eă ă

acolo. Oi fi şi eu nervoas probabil c trebuie s m întorc la munc .ă ă ă ă ă

Sunt terminat şi nu m simt suficient de for oas încâtă ă ţ ă s petrec nouă ă

ore, cinci zile pe s pt mân , asudând şi trudind sub degetul mare şiă ă ă

manichiurat al Laetitiei. Sau poate c sunt doar leneş . Problema e c ştiu că ă ă ă

scuza sl bu „a murit tata şi sunt la p mânt" n-ar ine.ă ţă ă ţ

Apoi, Tina a sunat s m informeze c , potrivit directoarei de la Mod ,ă ă ă ă

Laetitia f cuse sex, pentru prima oar dup treişpe luni, cu un conte şi c eraă ă ă ă

în al nou lea cer.ă

Aşa c , dac voiam înc o s pt mân liber , acum eraă ă ă ă ă ă ă momentul s-o cer.

Ii datorez contelui o b utur . Mai ales c - potrivit Tinei, care a auzit de laă ă ă

directoarea de la Mod - e, de fapt, un instalator care f cea de obiceiă ă

mentenan la Gordonstoun.ţă

Mul umit Tinei şi contelui, mi-am petrecut zilele de vineri, sâmb t ,ţ ă ă ă

duminic , luni şi mar i în dormitorul meu. M-am preg tit pentru asta. Vineriă ţ ă

diminea a, m-am dus la Pet World şi am f cut provizii de conserve pentruţ ă

Grasu'. Am uitat s fac provizii de conserve şi pentru mine şi e posibil ca staă ă

s fi fost motivul pentru care, când am sunat ieri la Taste of India pentru aă

patra sear consecutiv, b rbatul care mi-a luat comanda m-a invitat s bemă ă ă

ceva, pentru c „p ream singur ".ă ă ă

Mi-am verificat şi apelurile telefonice. Mama a sunat de aproximativ

cincizeci de ori şi ştiu c ar fi trebuit s fiu al turi de ea în ceasul de restrişte,ă ă ă

ştiu c e urât din partea mea c am evitat-o, dar numai când îi aud vocea aiaă ă

enervant simt c m sufoc, c n-am aer, ca şi cum m-ar înghesui într-o cutieă ă ă ă

mic -mic şi întunecoas , iar eu vreauă ă ă

63

s ip la ea s plece, s m lase în pace, nu mai avea atâteaă ţ ă ă ă preten ii, nuţ

mai suport, nu mai pot s - i dau nimic.ă ţ

Jasper şi Tom îns n-au sunat deloc. Intre timp, Marcusă

- îmi spune Luke - îi ofer p puşii de la Second Edition o serie de sesiuniă ă

personale de antrenament care, se pare, presupune ca el s stea la hogeacul eiă

din Hampstead cinci seri la rând. Tot ce mai pot spune e c muşchii interiori aiă

coapselor ei trebuie s fi fost extrem de fleşc i i. Şi Lizzy a sunat, dar nu suntă ă ţ

în stare s fac fa for ei dezl n uite a bunelor ei inten ii.ă ţă ţ ă ţ ţ

In fine, mar i dup -amiaz , Tina a rupt vraja letargiei.ţ ă ă

A venit pân la mine (i-am deschis uşa doar pentru c amă ă crezut c e deă

la Dominos), a dat buzna în untru şi a r cnit:ă ă

— îng lat b trân ! Uit -te în ce hal eşti! Ai o zi o singur zi - s te aduni!ă ă ă ă ă ă ă

Mâine-sear ieşim în oraş şi mergem la o petrecere! Iar tu, drag , o s teă ă ă

îmbe i cri !ţ ţă

Era aşa de categoric , încât Grasu' şi-a zbârlit coada de fric şi a zbughit-ă ă

o pe hol.

— Cum zici tu, am r spuns eu umil .ă ă

Petrecerea se ine într-un bar de fi e din oraş şi Tinaţ ţ

vine s m ia la ora opt, presupunând c , dac vom ajunge nemaiauzit-ă ă ă ă

de-devreme, putem ob ine cea mai bun masţ ă ă

- şi cei mai buni b rba i. B nuiesc c vrea doar s m scoat din cas .ă ţ ă ă ă ă ă ă

înainte s plece, îmi trânteşte în bra e o sacoş argintie. Deschid sacoşa şiă ţ ă

descop r c a şutit un top roz-aprins din dulapul de la Mod , la dup careă ă ă ă ă

salivam luna trecut , când astfel de lucruri mai contau.ă

E miercuri dup -amiaz şi eu m plimb prin apartament, smulgându-miă ă ă

firele de p r despicate şi ron indu-mi unghiile exfoliate, când sun telefonul.ă ţă ă

M încordez, dar nu e mama, e un b rbat, e Tom!ă ă

— Bun , sunt Tom, o caut pe Helen, vreau s - i mul umesc iar pentruă ă ţ ţ

florile minunate, am sunat vineri şi am vorbit cu proprietarul t u, a spus c - iă ă ţ

va transmite mesajul, dar...

64

Smulg receptorul din furc .ă

— Alo, Tom?

-Helen?

— Stai pu in, s opresc robotul telefonic, of, la naiba, gata, bun !ţ ă ă

Sunt incoerent de pl cere şi indignare.ă ă

— Marcus nu mi-a spus c ai sunat!ă

Tom zice:

— Da, p rea s fie gr bit, aşa c mi-am zis s sun din nou, ca s mă ă ă ă ă ă ă

asigur. Florile alea au fost fantastice! Mul umesc mult, nu trebuia! Cum se faceţ

totuşi c eşti acas ?ă ă

Sunt incapabil s g sesc o scuz mai de Doamne-ajut , aşa c spun,ă ă ă ă ă ă

încercând s par rebel într-un mod atr g tor:ă ă ă ă

— O, ştii, nu-mi pot mişca fundul înapoi la lucru.

Dându-mi seama c asta poate fi interpretat şi ca oă ă

ratare complet neatr g toare, adaug - Dumnezeu s m ierte:ă ă ă ă

— Şi am mai şi avut grij de mama.ă

Hmm, prea „fat b trân ".ă ă ă

— Şi m v d cu prietenii. M întâlnesc cu pretenara mea, Tina, în searaă ă ă

asta, mergem la un bar nou.

Pretenara mea! M blestem singur , dar Tom zice cu c ldur :ă ă ă ă

— Super. Unde ?

M ia gura pe dinainte.ă

— E chiar lâng Piccadilly Circus. Se zice c e aşa de grozav, c nuă ă ă

vorbeşte nimeni, oamenii doar stau acolo.

Vrei s vii ?ă

Şi, ca s nu par prea insistent , adaug:ă ă

— Adu pe cineva, dac vrei.ă

Pauz . Tom zice:ă

— Grozav! Aş veni. Deşi cred c voi fi doar eu. Sunt de gard la noapte,ă ă

dar nu cred s fie vreo problem .ă ă

Aşa c aranjez s ne întâlnim cu to ii în bar, la nou seara.ă ă ţ ă

Pun telefonul în furc şi o sun pe Tina imediat, panicat .ă ă

— I i place de el ? m întreab ea.ţ ă ă

65

— Nu sunt sigur , zic.ă

— Asta înseamn da, îmi r spunde şi-mi spune cu ce s m îmbrac.ă ă ă ă

9 şi 10 minute. Canapele scâr âitoare, de piele roşie.ţ

Lumin difuz . Muzic retro. Femei frumoase, cu p rulă ă ă ă prins în stilul laă

dezordonat, sexy, cu o figur gen „abia-m-am-dat-jos-din-pat-vrei-înapoi ?",ă

b rba i elegan i, în c m şi strâmte şi pantaloni negri. M simt super. Ar t bine,ă ţ ţ ă ă ă ă

dup mine. Top mulat. Pantaloni negri. Cizme mortale. Machiaj gros, dar subtil.ă

Pus cu şpaclul, dar abia vizibil. Discu ii ca-ntre fete, cu ipete şi râsete. Sorbituriţ ţ

de şampanie. Nou jumate. Mai mult şampanie. Sorbituri mai mari. Gâl-gâl.ă ă

Tequila aurie. Tequila aurie şi uleioas . Dar ie nici nu- i place tequila. Zece şiă ţ ţ

zece. Nu-mi pas . D -mi un pai. Asta vreau. D -mi o igar . Dar tu nu fumezi.ă ă ă ţ ă

Nu-mi pas vreau igar . Pahar plin dup pahar de tequila Cuervo Gold. Discu iiă ţ ă ă ţ

scrâşnite, bâlbâite, înce oşate cu Tina. Unsprezece f r dou zeci. Mergţ ă ă ă

împiedicându-m , chicotind şi cl tinându-m pân la toalet . Sunt amor it ,ă ă ă ă ă ţ ă

machiajul e întins, m verific smucit în oglind , îmi umflu stângace p rulă ă ă

pleoştit. M târ sc ame it , în lacrimi, pân la Tina. Unsprezece jumate. Mă ă ţ ă ă ă

simt r u. M v ic resc unde e tic losul nenorocitul m garul l barul labagiul să ă ă ă ă ă ă ă

mi-o trag mai vreau tequila are gust nasol ig rile m ame esc nu-mi pasţ ă ă ţ ă

vreau mai mult vreau mai mult be ie Tina îmi trebuie mai mult tequilaă ă ţ ă

geanta mea ia-o ce cum las -m -n pace obosit vreau s m întind tom tomă ă ă ă ă

Tom Tom! la dlacu amice tâlziu tu tembel telemel meletel biviv...

M trezesc. M simt treaz de-a binelea. Sunt întins la mine în pat.ă ă ă ă

Tavanul e focalizat clar. Dar ceva nu e în regul .ă

— Helen ? zice o voce masculin .ă

Emit un geam t involuntar şi m holbez îngrozit la Tom care st , ciufulită ă ă ă

şi îmbr cat complet, pe un scaun,ă

66

în mijlocul dezastrului din dormitorul meu. Arat ca şiă cum ar încerca s -ă

şi în buşe un zâmbet.ă

— Cum te mai sim i ? zice el rar.ţ

Conştientizez mai multe lucruri simultan. Port un

tricou şi nimic altceva. Nu-mi amintesc ce s-a întâmplat seara trecut .ă

înregistrez o absen curioas a durerii de cap. Dar cred c a fost r u. Foarteţă ă ă ă

r u.ă

— C-ce ? Cum ? strig eu.

Folosindu-mi pentru prima oar vocea, constat c m ustur în gât deă ă ă ă

mor şi c pieptul pare s -mi fie prea mic cu cel pu in o m sur .ă ă ţ ă ă

Tom tuşeşte. Cred c trage de timp.ă

— Tina te-a dezbr cat - ai vomat pe top. Ea doarme în living.ă

Se opreşte.

— Ce s-a întâmplat ? şoptesc eu.

Tom pare sp şit.ă

— Eram pe drum şi s-a ivit o urgen .ţă

Vocea îi creşte ca şi cum ar pune o întrebare.

— O opera ie de urgen . A fost o sincronizare proast . Am sunat la tine,ţ ţă ă

s - i spun c o s întârzii, dar plecaseşi deja. îmi pare aşa de r u. într-un fel, eă ţ ă ă ă

vina mea.

Ce e vina lui ? Vorbeşte codificat. îmi vede expresia speriat şi zâmbeşteă

din nou.

— Nu te-am v zut dezbr cat , dac asta te îngrijoreaz . Eu şi Luke amă ă ă ă ă

stat afar , cât şi-a f cut Tina treaba.ă ă

Erai impresionant de beat .ă

Reuşesc s dau din cap. Nu îndr znesc s vorbesc.ă ă ă

Tom se ridic agale în picioare.ă

— Trebuie s m duc la lucru, dar te sun mai târziu.ă ă

Se apleac , m s rut o dat , pe frunte, apoi iese,ă ă ă ă ă

închizând uşa uşor în urma lui. Aştept pân când aud uşa de la intrareă

închizându-se, sar din pat, alerg în hol, îmi amintesc c n-am chilo i pe mine,ă ţ

alerg înapoi în dormitor, scotocesc prin toat dezordinea dup pantalonii deă ă

trening, îi trag pe mine, alerg în living, o zgâl âiţ

67

pe Tina, o trezesc şi gâjâi într-o şoapt dureroas , dară ă care-mi încântă

timpanele:

— Rahat rahat rahat ce s-a întâmplat acum acum acum!

Tina se str duieşte s se ridice, geme, îşi masează ă ă

r d cina nasului şi-şi fr mânt fa a, mârâie:ă ă ă ă ţ

— D -mi Nurofenul din geant ! şi înghite dou Nurofen f r ap .ă ă ă ă ă ă

Apoi, îmi spune:

— Helen, vac ce eşti. Te-ai f cut de tot râsul. A întârziat, dar n-a fostă ă

vina lui. A încercat s sune, dar nu avea mobilul t u. Cred c-o fi sunat şi la bar,ă ă

dar ştia sunt prea cu b în fund ca s preia mesaje. A venit imediat ce a ieşită ăţ ă

din opera ie. Cred c era un alsacian. Alsacianul a fugit de lâng st pânul luiţ ă ă ă

direct în strad , iar o maşin , cred c era un BMW, unul verde, seria 3, peă ă ă

injec ie şi... ce?ţ

Bine, bine. P i, a ajuns acolo chiar înainte de doişpe şiă noi eram

amândou cri , dar tu, tu ai fost de-a dreptul fantastic . Te-ai tratat doar cuă ţă ă

tequila, tequila simpl , toat noaptea. Ai fost de com ! Nu te-am v zută ă ă ă

niciodat în halul sta. Eu am b ut doar şampanie şi eram mult în urma ta. ieă ă ă Ţ

nici m car nu- i place tequila! Dar nu, ai inut mor iş s fie tequila. Ai fost oă ţ ţ ţ ă

vac ciudat de-a dreptul.ă ă

Şi mi-ai fumat toate ig rile. M rog. Deci Tom apare şiţ ă ă scuz -m , dară ă

tipul sta e marf . Iar tu eşti comatoas .ă ă ă

Ai fost chiar nesim it cu el. I-ai zis „be iv", doar c aţ ă ţ ă ieşit „biviv", aşa că

poate nu şi-a dat seama ce ziceai. Tot îi d deai zor c tu eşti s tul de b rba iă ă ă ă ă ţ

proşti şi c nu supor i asta şi c mereu i se întâmpl numai ie şi c vrei un tipă ţ ă ţ ă ţ ă

care s nu te lase balt şi alte chestii smiorc ite şi sughi ate. Am încercat s teă ă ă ţ ă

fac s taci, dar n-ai vrut s ascul i. Apoi, ai încercat s te ridici, ca s -i tragi oă ă ţ ă ă

palm , cred, şi ai c zut. El te-a prins şi personalul barului începuse s se agite,ă ă ă

aşa c te-am târât afar şi erai r u de tot şi ne-am gândit c ar trebui s teă ă ăăăă ă ă

ducem la spital, s - i fac sp laturi stomacale, dar nici un taximetrist nu voiaă ţ ă ă

s te lase s urci în maşina lui. Aşa c am folosită ă ă

68

contul de la Girltime. Apoi, ai început s plângi, pentruă c te sim eai r uă ţ ă

şi apoi ai vomat şi apoi a venit taxiul şi a trebuit s opreasc , s vomi i din nouă ă ă ţ

şi poate c de-asta nu te sim i aşa de r u azi, dar o s te sim i, drag , pentruă ţ ă ă ţ ă

c ne-am întors la tine în apartament şi am încercat s - i g sim cheile şi apoi tuă ă ţ ă

te-ai pi... Adic apoi am sunat la uş şi l-am trezit pe Luke şi... ce ? Nu, nimic.ă ă

Helen, î i spun, nu vrei s ştii. Bine atunci. Tu ai vrut-o. Te-ai pişat pe tine.ţ ă

încet, tigroaico, m dor creierii. Ascult , tu ai vrut-o, ce pot s - i zic ? îmi pareă ă ă ţ

r u. Tu m-ai for at. Eu nu i-aş fi spus. Da, sigur c a v zut. Ce ? Te-a ridicat peă ţ ţ ă ă

bra e, ca pompierii. Nu ştiu dac a curs şi pe el! Eram beat ! Christoase,ţ ă ă

femeie, nu mai face atâta g l gie, c suf r aicea! Priveşte partea bun aă ă ă ă ă

lucrurilor, gagiul lucreaz cu animalele, e obişnuit s se pişe cineva pe el! Ce ?ă ă

Au!

Uşurel, încercam s te ajut! Şi te-a pus pe pat şi am zisă c te dezbrac eu,ă

ceea ce am şi f cut, aşa c -mi eşti datoare, piş cioas mare ce eşti, şi te-amă ă ă ă

îmbr cat cu un tricou, dar eram d râmat şi beat pulbere, n-am reuşit maiă ă ă ă

mult, şi dup aia, el se înjura amical cu Luke şi le-am zis c eu cred c eştiă ă ă

bine, dar el a zis c o s stea cu tine în caz de ceva, aşa c m-am pr buşit peă ă ă ă

canapea şi Luke s-a dus la culcare şi mda, asta a fost tot. sta-i finalul.Ă

S m sinucid acum sau mai târziu ?ă ă

Capitolul 8

Locuiesc de trei ani în blocul sta de c r mid roşie şi, în fiecareă ă ă ă

prim var , imediat ce copacii se îmbujoreaz de rozul florilor şi aerul seă ă ă

înce oşeaz de c ldur , apar ei. Se aşaz amândoi, el şi ea, pe iarb . Au un locţ ă ă ă ă ă

preferat, la câ iva metri de pârâul care curge în spatele gr dinilor noastreţ ă

comune. în timpul iernii, uit de ei, ca apoi, într-o

69

zi cu soare, s arunc o privire pe fereastr , ca s v d narcisele galbene, şiă ă ă ă

ei sunt acolo, mul umi i de cuplul peţ ţ care-l formeaz . El e superb, exuberant,ă

remarcabil. Ea e mai buflei, aşa, e mai urâ ic , dar are o frumuse e calm .ţ ă ţ ă

Uneori, imaginea iubirii lor constante m face s zâmbesc. Alteori, aruncă ă

câteva buc i de pâine uscat în iarbăţ ă ă şi m gândesc: „Helen, ai dou zeci şiă ă

şase de ani şi ai o rela ie mai pu in satisf c toare decât a unei perechi de ra eţ ţ ă ă ţ

de heleşteul"

Iar azi nu mai am nici un fel de rela ie. De fapt, pân şi a îndr zni sţ ă ă ă

compar starea vie ilor noastre amoroase e o insult pentru ra e. Fac greşealaţ ă ţ

s -i spun asta Tinei, care zice:ă

— Termin , m sco i din min i.ă ă ţ ţ

Tina e sup rat pe mine şi nu doar pentru c a avut sarcina de neinvidiată ă ă

de a-mi schimba scutecul miercuri.

Tina face mare spectacol din cinismul ei fa de b rba i,ţă ă ţ ca s ascundă ă

faptul stânjenitor c n-a pierdut niciodat la jocul împerecherii. Prima oar , şi-aă ă ă

tras-o cu prietenul ei din copil rie, la şaisprezece ani şi a fost - fi i pe fază ţ ă

- pl cut. S-au întâlnit timp de opt ani şi s-au desp r it amiabil. De atunci,ă ă ţ

a avut dou aventuri de-o noapte, l sându-i pe amândoi tipii ului i şi cu inimaă ă ţ

frânt , o rela ie întârziat care a durat şapte luni - i-a pus ea cap t şi sunt încă ţ ă ă ă

prieteni - şi şi-a petrecut trecutul recent singur şi fericit , ap rându-se deă ă ă

oferte b loase.ă

Neatins din fericire de Jasperii acestei lumi, ea vede prin urmare rela iileă ţ

b rbat-femeie într-un alb-negru antebelic. Atitudinea ei este - deşi încearc s-oă ă

ascund - dac - i place de el, te întâlneşti cu el. Dac - i face probleme, nu. Aşaă ă ţ ă ţ

c nu în elege de ce nu vreau s vorbesc cu Tom şi devine agresiv când încercă ţ ă ă

s -i explic. Chiar şi când îi spun c omul s-a strecurat în via a mea, m-a l sată ă ţ ă

balt (cu alsacian sau f r ) şi c , sincer, nu-mi place s m fac de toat bafta înă ă ă ă ă ă ă

fa a unor oameni pe care abia dac -i cunosc.ţ ă

70

— Adic s te pişi pe tine în fa a unor b rba i fabuloşi ă ă ţ ă ţ ?

zice Tina.

— Termin ! ip eu.ă ţ

Dup ce am rev zut în minte scenariul criminal şi nenorocit cu urinareaă ă

de un milion de ori, nu-mi mai trebuie s mi se şi aminteasc de el.ă ă

— Oricum, zic eu bosumflat , greşeşti.ă

Tina nu înghite gogoaşa.

— Atunci, care-i problema ta ? zice ea nepoliticos.

Ridic din umeri.

— E aceea c ... ei bine, faptul c am zis lucrurile alea, ştii tu, când eramă ă

ab iguit .ţ ă

Tina pufneşte.

— Ab iguit ! ricaneaz ea. Asta-i nou ! Erai muci nou zeci la sut ! Deşi,ţ ă ă ă ă ă

recunoaşte ea, i-au sc pat nişte chestii sinistre şi stânjenitoare. Cum era? A,ţ ă

da! „B rba ii ! To i sunt la fel! To i se car şi m p r sesc! Voi fi o fat b trână ţ ţ ţ ă ă ă ă ă ă ă

cu pisici!" Japi ce eşti! Ce tâmpenii debitezi ! Nimeni nu te-a obligat s - i ieiţă ă ţ

pisic !ă

Sunt pe cale s protestez, când îmi dau seama c Autosuficienta aă ă

câştigat pledoaria pentru mine f r s -şi dea seama.ă ă ă

— Exact! exclam eu. Sinistre şi stânjenitoare! De aceea:

A) n-o s mai beau în via a mea tequila şi: B) nu vreauă ţ s -l mai v d peă ă

acest b rbat sau s mai vorbesc cu el vreodat sau cel pu in pe o perioadă ă ă ţ ă

foarte îndelungat !ă

Ciudat, asta pare s-o linişteasc .ă

— A, zice ea, pe un ton iritant, gen „eu-ştiu-ceva-ce-tu-nu-ştii", bine,

drag , dac aşa vrei s joci...ă ă ă

Aştept poanta. Dar tot ce spune e:

— Sun -ne, dac vrei s ieşi în oraş s pt mâna asta.ă ă ă ă ă

Vorbim! şi închide telefonul.

O picosecund mai târziu, telefonul sun din nou. îl smulg şi m r stesc:ă ă ă ă

— Ce mai e acum ?

O pauz scurt şi apoi o voce spune nesigur :ă ă ă

71

-Helen?

Nu e Tina.

— Da, r spund eu scurt. Cine e ?ă

De fapt, ştiu foarte bine cine e şi m încearc o ranchiun mare cât ună ă ă

pepene.

— Sunt Michelle, drag !ă

O, îmi zic eu în sinea mea. O fi aceeaşi Michelle care zice c -mi e prietenă ă

apropiat , dar nu apare la înmormântarea tatei, nu-şi explic absen a şi nu seă ă ţ

oboseşte s trimit condolean e? Din p cate, sunt Terminator în teorie şi Stană ă ţ ă

şi Bran în practic , fiind la fel de jalnic în a-mi înfrunta prietenele pe cât suntă ă

în a înfrunta p ianjenii. Aşa c tot ce spun e un „Bun " lipsit de entuziasm.ă ă ă

Michelle nu bag de seam . îi d zor mai departe:ă ă ă

— Trebuie s - i zic repede. Motivul pentru care te-am sunat e - şi cred că ţ ă

tu ai uitat, dar nu conteaz - c mâine e ziua mea şi mergem s bem ceva şi să ă ă ă

dans m la U-Bar, în Soho.ă

Isuse, are tupeu. îi zic pe un ton de ghea :ţă

— Din p cate, tata a murit acum dou s pt mâni, aşa cum poate î iă ă ă ă ţ

aminteşti, aşa c nu prea socializez.ă

O cunosc pe Michelle de peste dou j' de ani şi, în tot acest timp, n-amă

auzit-o s rosteasc vorbele „îmi pare r u". Nu-şi încalc obiceiul nici acum. Dină ă ă ă

telefon se aude un oftat exagerat:

— Ştiu asta! De aceea nu te-am sunat, m-am gândit c nu vrei s fiiă ă

deranjat . Credeam c vrei s fii l sat în pace! De aceea n-am zis nimic deă ă ă ă ă

asta! Nu voiam s - i reamintesc!ă ţ

O poveste plauzibil .ă

— Nu prea am cum s uit, nu ? zic eu t ios.ă ă

— îmi dau seama, zice ea, la fel de t ios, dar, dincolo de toate astea, e oă

tradi ie în familia mea. Femeile nu se duc la înmormânt ri.ţ ă

I-auzi, m gândesc eu. Asta o s provoace o dilem când va da col ul unaă ă ă ţ

dintre ele. îmi încalc o tradi ie proprieţ

72

şi tac cu subîn eles. Michelle, regina perspicacit ii, îmiţ ăţ demolează

încercarea de a o face de ruşine ad ugând:ă

— Helen, eu m gândesc la tine. i-ar face bine s ieşi, în loc să Ţ ă ă

lâncezeşti în cas . Via a merge înainte. Şi - aici, bag un uşor scâncet - trecă ţ ă

printr-o perioad dificil cu Sammy. Am nevoie de sprijinul t u. Te rog, vino.ă ă ă

S mori de râs. Ea are nevoie de sprijinul meu pentru c idiotul şiă ă

tembelul de b rbatu-s u, care nu bea un şpri sau un lichior cu ciocolat f ră ă ţ ă ă ă

permisiunea m micii, e un bleg mic şi iritabil. Probabil c Michelle l-o fi rugat să ă ă

schimbe un bec sau s pun ibricul pe foc. Iese cu Sammy de cinci ani şi două ă ă

luni, iar el e un molâu umil şi plictisitor de vreo 1 886 de zile. Hobby-ul preferat

al lui Michelle e s se plâng de el oric rei prietene care e prea laş ca să ă ă ă ă

scurteze o diatrib telefonic strident , de dou ore, dar se ofenseaz teribil laă ă ă ă ă

sesiunile mele psihologice gratuite şi la încerc rile mele grijulii de critică ă

constructiv (Michelle, de ce nu-l laşi naibii ?).ă

— Deci vii ? zice ea pe un ton autoritar.

Cedez. Nu are sens s m in b oas în numele unui principiu, pentru c ,ă ă ţ ăţ ă ă

pe lâng faptul c are obrazul gros, Michelle e o adept înr it a îngrijiriiă ă ă ă ă

personale şi m va crede, dac -i spun c -mi rezerv toat seara de mâine ca să ă ă ă ă

m sp l pe cap.ă ă

— Da, bine, suspin eu. O s vin.ă

— Draga mea, eşti cea mai tare! zice Michelle, care a citit de patru ori

Nevestele de la Hollywood a lui Jackie Collins şi şi-a adaptat în consecinţă

clişeele verbale.

Pun receptorul la loc, m las moale pe canapea şi expir, sup rat , peă ă ă

n ri. Drumurile noastre, ale mele şi ale lui Michelle, s-au intersectat la vârstaă

de cinci ani, pentru c mamele noastre au decis s împart cursele cu maşinaă ă ă

spre şcoal . Deoarece puterile mele discriminatorii înc nu se manifestaser ,ă ă ă

colec ia ei impresionant de ab ibilduri Walt Disney ne-a pecetluit prietenia.ţ ă ţ

Dou zeci şi unu deă

73

ani mai târziu, îi blestem pe Bambi, pe Boc nil şi pe to iă ă ţ tovar şii loră

g l gioşi.ă ă

O sun pe Tina, s cer înt riri. Caut un motiv ca s evite s stea în casă ă ă ă ă ă

mâine-sear , fiindc încearc s se dezve e de Coronation Street şi e încântată ă ă ă ţ ă

s accepte.ă

M aşteptam ca U-Bend - scuze - U-Bar s fie naşpa, dar mi-a dep şit cuă ă ă

mult aştept rile. în primul rând, are o bar de protec ie de Cadillac, roşie, înă ă ţ

m rime natural , lipit pe perete. Michelle e mortal într-un crop top care imită ă ă ă ă

pielea de leopard şi pantaloni albi, mula i, şi o coafur ca a Monic i Lewinsky.ţ ă ă

Tina e şocat de concentra ia enorm de crime împotriva modei afişateă ţ ă

cu mândrie şi ofteaz în mod repetat:ă

„Ce poart asta ?" Sunt îmbr cat în nişte pantaloni negriă ă ă normali şi cu o

bluz argintie bo it , pe care am recuperat-o din str fundurile coşului meu deă ţ ă ă

rufe murdare. Z cea acolo de trei luni, sub pretextul c o voi duce laă ă

cur torie imediat ce voi avea timp, dar n-am avut niciodat şi ştiu c nici n-oăţă ă ă

s am, aşa c de ce s m mai prefac ? Oricum, m tase, m tase şifonat , cineă ă ă ă ă ă ă

o s -şi dea seama ? Acestea fiind spuse, când Tina a v zut-o, a întrebat pe ună ă

ton prudent, neutru:

— De unde ai luat asta ?

Am r spuns, de asemenea pe un ton prudent, neutru:ă

— Din coşul cu rufe.

Mi-a aruncat o privire plin de reproş şi a murmurat:ă

— Nu mai zic nimic.

Am privit-o rece şi i-am zis:

— Bine.

Starea mea de spirit nu se îmbun t eşte atunci când dup ce ne-aă ăţ ă

ignorat o or în favoarea unui tip roşcat şi bine f cut, cu spatele de forma unuiă ă

triunghi de brânz Dairy Lea - Michelle vine agale spre noi, pentru o „bârfă ă

mic ". Tina se scuz imediat şi se repede spre toalet . Euă ă ă

74

90517377

îmi agit ghea a din Cola. Michelle arunc o privire la b utura mea.ţ ă ă

— Jack Daniels cu Cola ?

— Nu, zic eu calm , doar Cola.ă

Ştiu ce urmeaz .ă

— Nu ii regim ?ţ

Trântesc Cola pe mas şi chi i:ă ţă

— Nu, nu in regim! Dar tu ?ţ

Michelle râde şi se bate peste burta ei plat ca o tigaie:ă

— Draga mea, glumeşti! Cred c m-am n scut norocoas .ă ă ă

S-a n scut s se duc şapte zile pe s pt mân la sală ă ă ă ă ă ă

şi s m nânce o singur mas pe zi, ca un weimaraner, mai degrab . Dară ă ă ă ă

este ziua ei de naştere. S fim milostivi.ă

— Ce mai face sora ta ? zic eu.

Michelle îşi umfl n rile.ă ă

— Un coşmar! Vorbeşte iar şi iar, şi iar despre nenorocitul la de copil! Aiă

crede c e prima persoan din lume care a n scut, Dumnezeule! Dar trebuieă ă ă

s - i zic c are nişte â e fantastice! De obicei, nu i se vede nimic. E ca tine!ă ţ ă ţ ţ

Acum, brusc, a devenit Dolly Parton!

R mân mut de indignare, ceea ce-i d timp lui Michelle s cheme un tipă ă ă ă

cu fa unsuroas şi piept scobit, s -l aşeze cu for a lâng mine şi s zic :ţă ă ă ţ ă ă ă

— Helen, draga mea, el e v rul meu, Alan, ştiu c o s rela iona i.ă ă ă ţ ţ

Şi dispare.

Cu inima b tând, scanez înc perea dup Tina şi, spre dezam girea mea,ă ă ă ă

o z resc rezemat de bar, stând de-a dreptul nas în nas cu un tip mişto şiă ă

blond, într-un costum negru. îşi arunc p rul pe spate şi îi acoper mâna cuă ă ă

c uşul mâinii ei, când el îi ofer un foc, s -şi aprind igara.ă ă ă ă ţ

Uşuratic obraznic !ă ă

Las c i-o coc eu, asta dac nu m termin Alan sta pe mine mai întâi.ă ă ă ă ă ă

Dac -mi mai respir în nas de câteva ori, s-ar putea s reuşeasc .ă ă ă ă

Sunt încol it . îmi pune o întrebare despre mine - aşa cum recomandţ ă ă

toate c r ile cu instruc iuni pentruă ţ ţ

75

leproşii sociali -, dar, imediat ce-i mitraliez un r spuns,ă el - aşa cum mă

îndoiesc c recomand c r ile cu instruc iuni - revine din ricoşeu la gloriosulă ă ă ţ ţ

subiect: el. De exemplu, unde mi-am petrecut ultima vacan ? Am fost înţă

Spania. Ce coinciden ! El a fost în Spania când avea trei ani, da, a fost laţă

Madrid şi a v zut o corid şi a vrut s se fac matador dar, ha, ha, s-a mul umită ă ă ă ţ

s fie avocat specializat în drept de proprietate intelectual şi c l toreşte prină ă ă ă

toat Europa şi tocmai s pt mâna trecut partenerul senior i-a remarcată ă ă ă

devotamentul lui nemaiîntâlnit fa de firm şi cum bla bla bla.ţă ă

M chior sc la el ca hipnotizat şi-mi revin doar când bra ul înfofolit într-ă ă ă ţ

un pulover de lân al lui Alan se strecoar peste umerii mei. M scutur toat şiă ă ă ă

mârâi:

— Am un prieten.

Deşi e o minciun , pare unsuros de insultat.ă

—- Şi eu am o prieten ! zice el zburlit, dar presupun c putem fi simpliă ă

prieteni.

Ii arunc o privire ucig toare şi sper s moar - sau m car s plece, dară ă ă ă ă

nu. Cei de genul lui Alan n-o fac niciodat . Elucubreaz despre sine însuşi camă ă

o eternitate.

Apoi, slav Domnului, o duşc din berea lui cu l mâieă ă ă verde se duce pe

partea greşit şi el înceteaz s se mai laude, ca s se sufoce o clip . Profit deă ă ă ă ă

aceast ocazie fortuit ca s m ridic şi s -i spun:ă ă ă ă ă

— Pa, plec acum.

Dar, dar el îmi prinde mâna într-o strânsoare transpirat şi cârâie:ă

— îmi dai num rul t u, te rog ?ă ă

Prost l u l ud ros şi încrezut.ă ă ă ă

— Credeam c ai o prieten , zic eu.ă ă

— Am, dar, ştii, dac lucrurile încep s scâr âie în vreuna din rela iileă ă ţ ţ

noastre...

îl întrerup.

— Eu sunt mul umit de-a mea.ţ ă

îşi scarpin nasul unsuros.ă

76

— Da, şi eu, dar, ştii, s zicem c , peste o lun , te-aş puteaă ă ă suna şi am

putea ieşi împreun .ă

De parc aş face-o!ă

— In ce scop ? zic eu pe un ton de ghea .ţă

Alan adopt un ton nazal, t r g nat, de parc ar vorbi cu secretara lui,ă ă ă ă ă

îmi închipui.

— Helen, zice el, câ i ani ai ?ţ

Ca o tembel absolut , r spund supus :ă ă ă ă

— Dou zeci şi şase.ă

El zâmbeşte superior şi - înainte s -mi dau seama ce face - îşi strecoar oă ă

lab alunecoas pân pe buca mea stâng şi o strânge.ă ă ă ă

— Când oamenii de vârsta noastr se întâlnesc, sunt sigur c ştii care eă ă

scopul, rânjeşte el, când îl lovesc peste mân , îndep rtându-i-o.ă ă

Un pip itor cu p rul f cut permanent şi, pe deasupra, şi cu aere deă ă ă

superioritate!

— îmi pare r u, zic eu leg nându-m dulce, r ut cioas . Nu cred c - i voiă ă ă ă ă ă ă ţ

da num rul meu de telefon. Dar - consolatoare - mul umesc c ai încercat.ă ţ ă

Apoi, îmi croiesc furioas drum cu coatele prin clientela îmbr cată ă ă

sclipitor de la U-Bar - Dumnezeu ştie unde a ajuns Tina - şi o iau la picior spre

metrou.

Pân şi c l toria cu metroul e revolt toare. Nu m deranjeaz hoardeleă ă ă ă ă ă

de tolomaci g l gioşi, scandalagii şi ip tori - la urma urmei, în oricare altă ă ţ ă ă

vineri sear , în locul lor, am fi eu şi Tina. E vorba de cei doi pensionari care seă

dezmiard îngre oş tor şi care stau vizavi de mine, inându-se de mân şiă ţ ă ţ ă

zâmbind tâmp şi care m fac s -mi doresc s urlu şi s urlu, s -i sugrum şi să ă ă ă ă ă

fac trenul nd ri cu un baros.ţă ă

îi ur sc. E dezgust tor la vârsta lor. De ce nu sunte i mor i, m gândesc.ă ă ţ ţ ă

Ar trebui s fi i mor i. Tata a murit, voi de ce n-a i murit ? Când trenul opreşteă ţ ţ ţ

în sta ia Finchley Road, vibrez de o ur atât de vie, c m simt r u fizic.ţ ă ă ă ă

M îndrept spre cas prin întuneric, provocând orice ho ,ă ă ţ

77

violator sau criminal s m atace - încearc numai, amice,ă ă ă şi-o s - iă ţ

doreşti s n-o fi f cut, pentru c nu-mi pas şi pentru c , atunci când voi fiă ă ă ă ă

terminat cu tine, o s - i doreşti s nu te fi n scut.ă ţ ă ă

Ajung acas , nev t mat , zece minute mai târziu. E abia 10.50. închidă ă ă ă

încet uşa, trag o dat aer în piept încet, adânc, alunec spre masa din buc t rieă ă ă

şi, cu o mişcare rigid , robotizat , m aşez. Apoi, îmi odihnesc capul în mâini şiă ă ă

m gândesc: „Ajutor, s m ajute cineva" iar şi iar, şi iar. Nu ştiu ce s fac.ă ă ă ă

Via a mea se clatin , se n pusteşte, îmi scap de sub control. înnebunesc.ţ ă ă ă

„Doamne, te rog, ajut -m !"Cred c spun asta cu voce tare, pentru c ,ă ă ă ă

deodat , Marcus e lâng mine şi m mângâie pe p r şi spune încet:ă ă ă ă

— Hei, Hellie, fata mea iubit , ce s-a întâmplat ?ă

Şi eu zic din nou:

— O, Doamne, s m ajute cineva, te rog! şi izbucnesc în lacrimi.ă ă

Zece minute mai târziu, m s rut cu Marcus.ă ă

Capitolul 9

Ultima oar când m-am epilat, a fost dup ce am citit un articol din Vogueă ă

despre fran uzoaice. Fran uzoaicele sunt str ine de conceptul chilo ilor pentruţ ţ ă ţ

ciclu, îşi fac s pt mânal manichiura şi pedichiura şi nu m nânc tot din farfurieă ă ă ă

doar de dragul de a o face. Am sunat-o pe Tina panicat , s v d ce crede.ă ă ă

— E frumos scris, a zis ea, şi c foarte conving tor, dar cred c autoareaă ă

ne ia peste picior. E amuzant şi, da, ele chiar aşa fac, dar ea se distreaz .ă

în acel moment, m str fulgera ideea c Tina se îmbrac , se poart şiă ă ă ă ă

m nânc exact ca o fran uzoaic pu in cam dus cu pluta, chiar dac ea e dină ă ţ ă ţ ă ă

Tooting, aşa c eraă

78

normal s spun asta. Mi-am f cut o programare de urgen la coafor, laă ă ă ţă

centrul de înfrumuse are, am alergat înţ jurul cvartalului şi apoi m-am dus la

Waitrose şi am cump rat o salat , cinci morcovi, o cutie cu roşii, dou cutii cuă ă ă

brânzic de cas , o pâine integral , trei cutii de ton în saramur , patru cartofi şiă ă ă ă

o cutie de ceai de ment . Totul a putrezit în frigider, desigur, dar, cel pu ină ţ

s pt mâna aia, picioarele mele au fost chele, zona inghinal a fost defrişat , n-ă ă ă ă

am mai avut fire de p r despicate şi unghiile mele au fost la fel de frumoase caă

Brad Pitt în Thelma şi Louise.

Din p cate, s pt mâna aia a fost acum nou luni, presiunea parizian s-aă ă ă ă ă

redus, şi eu am revenit la obiceiurile mele îng late, de mânc cioas . Aşa c , înă ă ă ă

timp ce Marcus m linge, îmi sufl şi-mi şopteşte în urechea stâng cuvinteă ă ă

frumoase, emo iile mele nu in de patima extatic , fierbinte, ci de convulsiileţ ţ ă

spaimei. Când, de exemplu, mi-am cur at temeinic urechea ?ăţ

Ca din întâmplare, îmi sucesc capul, ca urechea s -mi fie ferit deă ă

puf iturile lui şi buzele ni se întâlnesc într-un stângaci scrâşnit de din i.ă ţ

— Hopa, scuze! chicotesc eu.

Nu ştiu exact cum s-a întâmplat asta. într-o clip urlu ca un bebeluş roşuă

la fa din cauza colicilor, iar, în clipa urm toare, Marcus m salt de pe scaunţă ă ă ă

în puternicele (da!), vânjoasele (o, Doamne!) şi musculoasele (punct

suplimentar!) sale bra e. Am plâns şi mi-am şters mucii pe c maşa lui de in,ţ ă

l sând o urm umed , verzuie şi mâzgoas care, din fericire, i-a sc pată ă ă ă ă

neobservat . M-a mai mângâiat pu in pe p r şi a şoptit:ă ţ ă

— Biata Hellie, s racul pui mic, taci acum, nu mai plânge.ă

Apoi, începe s m s rute pe cap. Marcus J. Bogush!ă ă ă

M s rut pe mine. Dup to i anii ştia sterpi!ă ă ă ă ţ ă

Uitând de pensionari, îmi lipesc gura de a lui. îmi d capul pe spate,ă

înşf cându-m şi tr gându-m de p r, ceea ce e dureros, dar n-am curaj să ă ă ă ă ă

stric momentul, zicând

79

„au!". Ne s rut m prelung şi ap sat, dar - oroareaă ă ă ororilor - mozolul staă

nu e atât de ame itor pe cât sugereaz reputa ia lui cu femeile. Ca s fiuţ ă ţ ă

execrabil de sincer , sunt dezam git . Limba lui mi se rostogoleşte umed prină ă ă ă

gur ca un somon mare şi mort într-o maşin de sp lat. Apoi, face o pauz , caă ă ă ă

s zic obraznic:ă ă

— Te sim i mai bine acum ? şi m cuprinde iar dorin a.ţ ă ţ

M trage pe canapea şi, în focurile pasiunii (doar că ă

e ceva premeditat), îl apuc şi eu de p r. Se opreşte din pip it o secund ,ă ă ă

se d în spate şi zice:ă

— Hellic, scumpa mea, te ador, dar m tragi de p r.ă ă

— Scuze, murmur eu şi ne s rut m iar şi b los.ă ă ă ă

Omul sta produce o cantitate neobişnuit de saliv ,ă ă ă

m gândesc eu nerecunosc toare, când sun telefonul.ă ă ă

Intr roboă tul.

— Bun , Helen, sunt Tom! Te-am sunat s te întreb dac ai vrea s bem oă ă ă ă

tequila în vreo zi...

înghe . Momentul ales de Tom e foarte prost, într-adev r. Marcus îmi dţ ă ă

drumul de parc aş fi radioactiv , transa pasional disp rând de pe fa a lui caă ă ă ă ţ

şi cum şi-ar fi smuls o masc .ă

— Deci am concuren , remarc el nonşalant.ţă ă

— Nu tocmai, m bâlbâi eu.ă

— Da, într-adev r, zice Marcus agreabil. Poate c ar trebui s te las înă ă ă

pace.

Sare în picioare şi începe s -şi râcâie o stranie urm verzuie de peă ă

c maş , îi zic:ă ă

— Doar c el a fost...ă

M opresc şi m uit la Marcus, care m priveşte f r s clipeasc .ă ă ă ă ă ă ă

— E alegerea ta, Helen, spune el.

Ridic telefonul.

— Bun , Tom ? zic eu.ă

— O! zice el, î i filtrezi convorbirile. Iar eu am trecut de filtru!ţ

80

Asta - în ciuda recentelor mele proteste în fa a Tineiţ - o s fie greu. Iiă

arunc o privire neliniştit lui Marcus, care-şi încrucişeaz bra ele în stilă ă ţ

Gladiator şi casc .ă

— Tom, zic eu ezitant .ă

El m întrerupe. Vocea îi e parc pu in mai rece.ă ă ţ

— Asta nu prea sun bine...ă

îmi muşc buza.

— Tom, oftez eu, îmi eşti simpatic, dar acum sunt foarte ocupat , cuă

munca şi toate astea, dar eu... ce-ar fi s te sun eu alt dat .ă ă ă

îi arunc iar o privire lui Marcus. Nu pare impresionat.

Aşa c adaug:ă

— Dar nu te baza prea mult pe asta.

Urmeaz o scurt pauz . Apoi, cu o voce rece, dispre uitoare, Tom zice:ă ă ă ţ

— Mesaj recep ionat şi în eles.ţ ţ

Linia amu eşte.ţ

— Bum! zice Marcus cu voce sonor , smulgându-mi receptorul din mână ă

şi r sucindu-m cu fa a spre el.ă ă ţ

— I-ai zis-o!

Apoi zâmbeşte şi murmur :ă

— Eşti o for , Hellie, ştii asta, nu ?ţă

Eu zâmbesc şi dau din cap, deşi nu ştiam.

— Deci, continu el - pupic pupic pe ceaf -, ce - pupic pupic pe gât - vomă ă

- descheie nasture şi m muşc uşor face - descheie nasture şi m s rut — noiă ă ă ă ă

- descheie nasture şi m linge - acum ?ă

M ag de umerii lui la i şi-mi închid ochii, parodiind dorin a, dar în sineaă ăţ ţ ţ

mea m simt slab şi nevolnic şi cam la fel de excitat ca un iepure mort. L-ă ă ă ă

am umilit pe Tom, dar şi eu m simt umilit . Acele patru cuvinte - mesajă ă

recep ionat şi în eles - îmi vuiesc prin cap şi m fac de ruşine iar şi iar.ţ ţ ă

Sunt trezit din gândurile mele nepofticioase de realitatea faptului că ă

Marcus îmi las o vân taie pe gât. Pare s vrea s -mi sug tot sângele din corp,ă ă ă ă ă

prin piele. Scuza i,ţ

81

dar am dep şit faza marc rii teritoriale adolescentine celă ă pu in acum treiţ

luni. Lipsa mea de entuziasm e probabil evident , pentru c Marcus se opreşteă ă

brusc s -şi mai lase urma de pomp de suc iune şi spune pe un ton solemn:ă ă ţ

— Hellie, ne putem opri chiar acum sau putem s mergem mai departe.ă

Ies din trans . Acesta e Marcus, obiectul dorin elor mele de nou ani,ă ţ ă

pentru Dumnezeu!

— S trecem la treab ! zic eu, în ceea ce sper s fie un tors de pisică ă ă ă

sexy.

El afişeaz un zâmbet triumfal şi zice:ă

— Aşa te vreau! apoi m ridic , gemând uşor de efort, şi m car înă ă ă ă

dormitorul lui.

— Sunt destul de grea, murmur eu cochet , aşteptând încrezut nega iaă ă ţ

obligatorie.

Incredibil, Marcus nu muşc momeala. în schimb, m trânteşte pe pat şiă ă

murmur :ă

— Tu ai zis-o, scumpete!

Dup şase minute şi jum tate lipsite de erotism, Marcus şi cu mine st mă ă ă

unul lâng altul sub plapuma lui alb şi încerc s m gândesc la ce aş putea să ă ă ă ă

spun.

— A fost pl cut, mint eu.ă

Uimitor, având în vedere performan a lui la pre redus, m crede. Seţ ţ ă

propteşte într-un cot şi-şi mişc încet un deget - n-am observat niciodat până ă ă

acum ce mâini mici are - în jurul sânului meu drept. Ridic privirea şi, şocat ,ă

v d c are ceea ce ar putea fi descris doar drept o expresie amuzat pe fa .ă ă ă ă ţă

— Ce e ? zic eu b nuitoare.ă

Marcus îşi încre eşte nasul.ţ

— Nimic, zâmbeşte el, sunt dr gu i.ă ţ

Ce neruşinare! Ca s fie clar, sânii mei sunt m sura 36A şi, tot ca s fieă ă ă

clar - v zând c suntem aşa de liberi şi neîngr di i şi cu idei preconceputeă ă ă ţ

despre corpurile celorlal i -, pu a lui Marcus se întâmpl s fie m sura AA,ţ ţ ă ă ă

82

ca la bateriile pentru aparatele foto de buzunar. Doar că nu dureaz la felă

de mult.

Sunt zbârlit toat de iritare, când Marcus, aruncând plapuma deoparte,ă ă

anun :ţă

— M duc la duş, şi sare din pat.ă

— Mergi s n tos, murmur eu, cuib rindu-m şi tr gându-mi plapumaă ă ă ă ă

pân sub b rbie.ă ă

— Deci, continu el pu in cam abrupt, tu nu faci duş ?ă ţ

M sprijin în cot şi torc:ă

— Asta e o invita ie ?ţ

Marcus pare stânjenit. îşi scarpin dosul coapsei stângi cu laba picioruluiă

drept şi zice:

— Hellie, am o chestie în leg tur cu duşul. E cam aiurea, dar îmi placeă ă

s fac duş singur. Dar po i s foloseşti duşul t u, nu m deranjeaz .ă ţ ă ă ă ă

La început, nu în eleg. îmi scap :ţ ă

— Cum ? Şi s m întorc aici dup aia ?ă ă ă

Marcus ezit şi ză ice:

— Dac vrei, deşi ar fi cam ciudat, dac te-ar vedea Luke, asta-i singuraă ă

chestie.

Fac un efort de voin , s nu se vad pe fa a mea c sunt jignit .ţă ă ă ţ ă ă

— Ai mare dreptate, zic eu rar. Eşti dr gu s -mi dai bluza ?ă ţ ă

îmi d bluza. încerc s-o fac pe indiferenta. Marcus roteşte chilo ii meiă ţ

pentru ciclu pe degetul lui grosu şi-i azvârle în direc ia mea. Mi-i proiecteazţ ţ ă

direct între ochi şi izbucneşte în râs.

— Fruntea sus, Hellie, zâmbeşte el, o s vin soarele şi pe strada ta.ă ă

îmi imit exagerat expresia moroc noas . încerc s nu-mi clintesc ună ă ă ă

muşchi pe fat , dar nu reuşesc. Scot limba la el.ă

Evident, sta-i r spunsul corect, pentru c Marcus îmi face cu ochiul şiă ă ă

spune cu sinceritate:

83

— Ştii, Hellie, mi-ar pl cea s -mi petrec noaptea cuă ă tine. Dar aşa, o s - iă ţ

po i face somnul de frumuse e! R mâne pe alt dat , da ?ţ ţ ă ă ă

îmi serveşte clişeul sta de parc-ar fi o glum care a câştigat Premiulă ă

Perrier.

— Ha! fac eu.

E de treab . El e Marcus. Marcus e Marcus. Cu tot corpulă

supradimensionat, în afar de o singur parte esen ial . Resentimentele meleă ă ţ ă

se risipesc.

— Du-te şi f duş, zic eu pe un ton blajin, şi ne vedem mâine.ă

Cu asta, ob in un zâmbet ca de reclam .ţ ă

— Noapte bun , noapte bun , zice el.ă ă

Se întoarce (pfui, ce p ros e!) şi se îndreapt , gol-puşc , spre baia luiă ă ă

proprie şi personal , iar eu simt un ghimpe în inim .ă ă

— Marcus! zic deodat .ă

— Da ? r spunde el, cam repezit.ă

în timp ce vorbesc, m sucesc s -mi pun cei mai naşpa chilo i pe care i-ă ă ţ

am avut vreodat .ă

— î i preg tesc cina mâine-sear , dac vrei.ţ ă ă ă

Nu prea-i pot descifra expresia, dar îmi r spunde vesel:ă

— Sigur, da, grozav, ne vedem atunci, dispare în baie şi închide uşa.

M urnesc din patul lui, îmi adun pantalonii, şosetele şi cizmele, m ducă ă

la mine în dormitor, îmi scot bluza, iau foarfec din sertar, tai chilo ii deă ţ

bunicu din iad, arunc fâşiile la coş şi m pr buşesc în pat. Nu m-amţă ă ă

demachiat, nu m-am sp lat pe fa , nu m-am sp lat pe din i şi nici nu mi i-amă ţă ă ţ

cur at cu a a dentar .ăţ ţ ă

— O mare şi grozav isprav p roas , rostesc eu sarcastic cu ochii-nă ă ă ă

tavan.

Apoi, stau treaz ca parul şi m holbez pân la patru diminea a.ă ă ă ţ

84

Deschid ochii la, potrivit insuficient folositului meu ceas deştept tor, 2.18ă

p.m. şi, pentru a doua oar s pt mâna asta, m gândesc - f r s ştiu înc deă ă ă ă ă ă ă ă

ce „O, nu". Memoria îmi mai acord o jum tate de secund înainte ca amintirileă ă ă

s -mi revin treptat. O, nu! M zvârcolesc sub impresia evenimentelor de azi-ă ă ă

noapte. U-Bar.

Alan. Pensionarii. Marcus. Cârn ciorul. Duşul. Ofertaă pentru cin .ă

Acceptarea.

Poate c nu e chiar aşa de „o, nu!" pân la urm . Apoi, trec în revist ce-ă ă ă ă

aş putea s g tesc şi revin la „o, nu!". Scot capul din camer şi arunc o privire,ă ă ă

dar în apartament e linişte şi uşa lui Marcus e întredeschis . Probabil c e laă ă

sal . Luke trebuie s fie la pub. O sun pe Tina acas , dar nu r spunde nimeni,ă ă ă ă

aşa c -i las un mesaj succint: „Hei, z p cito, pe unde eşti ? Sun -m în clipa înă ă ă ă ă

care ascul i mesajul sta". Apoi, m duc la vraful neatins de c r i de bucate deţ ă ă ă ţ

pe cel mai înalt raft din buc t ria lui Marcus şi dau jos câteva.ă ă

Cea de buc t rie italian se deschide la primul capitol, pentru c nu ştiuă ă ă ă

ce e un „trevise". Cea de buc t rie englezeasc dedic 100 de pagini feluriloră ă ă ă

principale conven ionale şi 425 de pagini deserturilor pline de gr simi.ţ ă

Pentru c Marcus s-ar l sa mai degrab fiert în ulei, decâtă ă ă s m nânceă ă

ceva g tit în el, mai r mâne cartea de bucate american , care cuprinde re eteă ă ă ţ

pentru cartofi piure (pot s fac asta!) şi pl cint cu pui. Uşor! Of, la naiba. Seă ă ă

aşteapt s faci tu singur aluatul. S fim serioşi. Abandonez c r ile şi decid să ă ă ă ă ţ ă

improvizez.

O s fac piure de cartofi (cur cartofii, fierb cartofii, îi zdrobesc, amestecă ăţ

în ei o cutie de margarina) şi peşte în buşit (tai praz, îl c lesc într-o tigaie, îlă ă

pun într-un vas pentru copt, trântesc un bloc de peşte congelat deasupra,

trântesc iaurt grecesc deasupra peştelui, rad brânz Cheddar deasupraă

iaurtului, acop r şi dau la cuptor pentru atâta timp cât e nevoie ca s - i seduciă ă ţ

oaspetele). Lizzy mi-a spus cum s fac peştele în buşit şi e delicios. Şi, maiă ă

85

important, necesit doar patru ingrediente, nu nou zeciă ă .

Obositor îns , acum, trebuie s m duc la supermarketă ă ă .

Verific frigiderul mai întâi. Sec iunea mea (Marcus ţ l-a compartimentat, ca

s reduc jafurile) e goal , cu excep ia unei cutii cu lapte solidificat, a uneiă ă ă ţ

buc i galbene, pietrificate şi cr pate de Cheddar, şi a unui pachet de untăţ ă

acoperit cu o crust de firimituri. Pot cur a untul, dar brânza e pe patul deă ăţ

moarte.

Ceea ce-mi reaminteşte. Ar trebui s-o sun pe mama.

De miercuri n-a mai sunat, ceea ce e grozav, dar curios.

O s-o sun mâine. O s încerc din nou la Tina, înainte să ă m târ sc spreă ă

Waitrose.

De data asta, r spunde.ă

— Şi de ce n-ai sunat ? o iau eu la rost.

îmi ignor întrebarea şi suspin :ă ă

— Of, Helen! La naiba!

Vocea ei împr ştie o ame eal minunat , post-orgasmic .ă ţ ă ă ă

Zic acuzatoare:

— E tipul la blond!ă

Ea ofteaz fericit :ă ă

— O, Helen, cu siguran c da!ţă ă

în acest moment m întrerup, ca s spun c e foarte ciudat. Nu-i normal.ă ă ă

De obicei, când Tina întâlneşte un b rbat - cu, s spunem, înf işarea lui Mattă ă ăţ

Dillon, averea lui Bill Gates şi spiritul lui Jerry Seinfeld -, maximum pe care-l

po i scoate de la ea este un ranchiunos: „e-n regul ". Sunt uluit .ţ ă ă

— Povesteşte-mi. Acum.

Ea ofteaz la telefon.ă

— P i, îl cheam Adrian...ăăă ă

— Adrian! zbier eu.

— Da, Adrian, zice ea t ios. Ce nu-i în regul cu Adrian ?ă ă

înghit în sec.

— Nimic, nimic, e un nume adorabil. Bine, spune mai departe.

Se pare c Adrian e perfect. Perfec iunea lui îi eclipseaz pe to i b rba iiă ţ ă ţ ă ţ

din lumea asta. E perfect din vârfurile degetelor lui perfecte, pân în vârfulă

capului lui perfect şi, mai ales, e perfect în zona inghinal . Are o voce aspră ă

perfect , spune anecdote scurte perfecte, are o slujb perfect ca arhitect,ă ă ă

de ine un apartament perfect, o bijuterie, chiar lâng Maida Vale şi, cel maiţ ă

perfect dintre toate consider c Tina e perfect .ă ă ă

— Ce, deja ? zic eu. Dar îl cunoşti abia de opt minute.

Tina râde la telefon.

— I i spun eu, feti o, spune ea, asta-i lovitura cea mare.ţ ţ

O simt în... chilo eii mei!ţ

Nu sunt pe de-a-ntregul încântat de asta. M bazez pe veşnicaă ă

dezam gire a Tinei în ce priveşte b rba ii în ciuda faptului c e o f c tur - caă ă ţ ă ă ă ă

barometru romantic liniştitor. Aceast perturbare a statu-quoului cinic mă ă

alarmeaz . Deodat , juc m „scaunele muzicale"1 şi eu sunt cea eliminat .ă ă ă ă

Reac ia ei la veştile mele despre Marcus nu m face s m simt mai bine.ţ ă ă ă

— Dar poart chilo i tanga! ip ea.ă ţ ţ ă

Asta m blocheaz o secund , aşa c tot ce pot spune e:ă ă ă ă

— De unde ştii ?

— îi v d prin pantaloni! strig ea.ă ă

îmi recap t cump tul în vitez .ă ă ă

— Şi ce ? m r stesc. Nu putem fi cu to ii membri în poli ia modei!ă ă ţ ţ

Tina alege s ignore aceast aluzie.ă ă

— Helen, spune ea pe un ton mai serios, nu vreau s - i stric bucuria, ştiuă ţ

c te gândeşti la el de ani de zile, dar to iă ţ

1 Scaune muzicale (musical chairs în englez ) - joc de societate în careă

participan ii se plimb printre scaune în timp ce ascult muzic , întotdeaunaţ ă ă ă

existând un scaun în minus fa de num rul juc torilor. Când muzica seţă ă ă

opreşte, juc torii trebuie s se aşeze repede pe câte un scaun, cel care r mâneă ă ă

în picioare fiind eliminat.

87

suntem de acord c e mai r u chiar şi decât Jasper. E ună ă enorm, gigantic

tont l u al tont l ilor.ă ă ă ă

M car de-ar fi aşa.ă

— Vreau s zic, continu ea vesel , cum r mâne cu obiceiul cu aspirina ?ă ă ă ă

M tem c se refer la obiceiul lui Marcus de a avea mereu o aspirină ă ă ă

solubil într-o cutie de argint pentru pastile, în caz c ar avea un atac de cord.ă ă

— Nu-i chiar ceea ce ai numi super şi fantastic. Nu tr ieşte via a laă ţ

limit ...ă

Acum, ea elucubreaz . Şi, cu toate c exist un sâmbure - bine, ună ă ă

sequoia - de adev r în tot ce spune, predica ei de pe altarul sfânt al iubiriiă

proasp t descoperite chiar m scoate din s rite.ă ă ă

— N-aş spune c a tr i la limita cartierului Maida Vale înseamn să ă ă ă

tr ieşti la limit , nu eşti de acord ?ă ă

Urmeaz o t cere înghe at , pân când Tina o rupe cu o întrebareă ă ţ ă ă

politicoas :ă

— Deci cât de mare e stejarul lui?

Eu recunosc c e cam bonsai, ne pr p dim de râs şi rela iile cordiale suntă ă ă ţ

reluate.

— Atunci, de ce te mai încurci cu el ? ofteaz ea relaxat .ă ă

Eu ridic din umeri la telefon.

— Eu doar... Nu pot s explic. îmi place. M simt nu râde - atras de el. Şiă ă ă

a fost aşa de dulce când eram sup rat . Şi a fost prima oar . Poate c aveaă ă ă ă

emo ii. Poate c era frig în camer ...ţ ă ă

— Poate c , m întrerupe Tina, avea o pu cât un ac!ă ă ţă

Mai chicotim pu in - deşi chicotitul ei e mai din inimţ ă

decât al meu - apoi m scuz şi m duc târâş la Waitrose.ă ă

Cinci ore epuizante mai târziu, bârlogul e preg tit cu minu iozitate. L-amă ţ

exilat pe Luke, c ruia nu-i venea s cread , la pub (n-a fost nevoie de mariă ă ă

eforturi ca s -l conving) şi am cur at buc t ria. Piureul e terciuit, peştele e laă ăţ ă ă

cuptor, masa e pus , lumân rile sunt aprinse, vinul eă ă

88

r cit, untul e cur at, am cump rat şi o baghet mare, fran uzeasc ,ă ăţ ă ă ţ ă

pentru unt, deşi a trebuit s-o rup în dou , caă s-o bag în pung , şi eu - cum s-ară

zice desertul - sunt sp lat , piept nat şi excitat la maximum. Singurulă ă ă ă ă

ingredient care mai lipseşte e Marcus.

Aştept pân la zece f r zece, m nânc singur tot peştele şi-l las peă ă ă ă ă

Grasu' s se îndoape cu piureul.ă

Capitolul 10

în zile ca cea de azi, îmi doresc s fi inventat Tetra Pak-ul. Miliarde de lireă

pentru un minut de origami elementar. Ca s adaug şi insult geloziei, ieri, amă ă

încercat s deschid o cutie Tetra Pak cu sup de ciuperci şi n-a mers!ă ă

A trebuit s-o rup şi s-o desfac cu unghiile — şi, în loc să se transforme

într-un cioc care s toarne supa frumos, controlat, a devenit o margineă

zdren uit şi supa s-a v rsat peste tot pe podea.ţ ă ă

Luke a sugerat c am atacat-o într-un loc nepotrivit, dar eu m-am r stit laă ă

el:

— De când eşti tu expertul ? Tu nu m nânci niciodat din cutii şiă ă

conserve.

El a p rut jignit şi era gata s m contrazic , apoi mi-a observat expresiaă ă ă ă

turbat şi a t cut. Luke a mers în vârful picioarelor pe lâng mine, de când aă ă ă

disp rut Marcus.ă

Totuşi, duminic diminea , e drept c a exclamat, cu ună ţă ă glas plin de

revela ie:ţ

— Trebuie c st la vedeta aia pop de la Second Edition!ă ă

în afar de asta, a fost un model de sensibilitate şiă de

tact. Eu, între timp, am fost un model de acreal şi de toane proaste. Ină

parte, din cauza lui Marcus, în parte, din cauza lui Tom, în principal, din cauză

c - mul umit min ii mele neinventive - azi trebuie s m întorc la lucru.ă ţ ă ţ ă ă

89

M strecor în birou, încercând s nu atrag aten ia. Seă ă ţ aude un „ssst" abia

perceptibil când intru, aproape ca şi cum aş purta tenişii din sezonul trecut. Pe

care-i şi port.

Tina sparge t cerea, strigând:ă

— Bradshaw! Bine ai revenit!

Lizzy alearg spre mine, s m îmbr işeze cu toat for a şi s m s ruteă ă ă ăţ ă ţ ă ă ă

de trei ori (pe obrazul drept, pe obrazul stâng, apoi, exact când m retr geam,ă ă

o pup tur -surpriz pe obrazul stâng. Cred c e un obicei de pe continent).ă ă ă ă

— Helen, zice ea f când-o pe şefa, ia-o mai uşor azi.ă

Dac i se pare prea mult, ieşi la plimbare. Şi poftim, iaă ţ asta. O s te ajuteă

s dormi mai bine.ă

îmi împinge un obiect mic în mân , înainte s alerge înapoi, la biroul ei. Eă ă

o sticl de ulei pentru aromaterapie.ă

Scrie pe el Lavand verde absolut şi, dedesubt, pentră ă u utilizatorii mai

intelectuali - Lavandula officinalis. Sunt impresionat , deşi ultima oar când amă ă

avut probleme cu somnul (m îngrijora s nu pic la examene şi pe bună ă ă

dreptate, cum s-a dovedit), ierburile, r d cinile şi florile n-au avut nici pe dracu'ă ă

efect soporific. Doctorul meu care, pentru motive pe care doar el le cunoaşte,

ur şte s prescrie medicamente — a îndr znit s sugereze s opresc televizorulă ă ă ă ă

cu trei ore înainte de culcare şi s beau o can de ceai calmant, de muşe el!ă ă ţ

Dormisem în total trei ore, în dou s pt mâni şi eram înnebunit de epuizare,ă ă ă ă

aşa c aceast b lm jeal cu hocus-pocus nu mi-a picat prea bine.ă ă ă ă ă

Sunt recunosc toare totuşi pentru darul lui Lizzy, pentru c - contrară ă

mitului - când eşti asistent editorial la revista Girltime, primeşti un singură ă

articol gratuit pe an, care e inevitabil o mizerie pe care n-o vrea nimeni, cum ar

fi o carcas portocaliu-fluorescent de telefon mobil.ă

Unele colege - dup ce mi-au urm rit cu pruden contactul aparentă ă ţă

stabil cu Lizzy - şi-au f cut apari ia, s -mi spun c le pare r u pentru tat lă ţ ă ă ă ă ă

meu. Altele mi-au trimis e-mailuri cordiale, iar câteva m-au privit chiorâş şi m-

au tratat de parc-aş fi avut Ebola. Laetitia nu ştie ce

90

s fac . Minunata şi brusc agonizanta noastr m tuş mi-aă ă ă ă ă trimis o

scrisoare dulce (f r mesaj de condolean e preten ios, cu crini desena i),ă ă ţ ţ ţ

sf tuindu-m s nu m simt r u din cauza vremurilor grele, nici trist din cauzaă ă ă ă ă ă

vremurilor bune şi c tata va fi întotdeauna al turi de mine. M fac roz de nerviă ă ă

- oamenii par hot râ i s m scoat din min i cu sentimentalismele lor.ă ţ ă ă ă ţ

Laetitia interpreteaz greşit nepl cerea mea drept o alert de miorl ialaă ă ă ă

şi murmur :ă

— ine-te tare, ine-te tare.Ţ ţ

Apoi, m trimite s -i aduc micul dejun (o felie de pâine pr jit integrală ă ă ă ă

cu unt de arahide, f r unt şi un cappuccino cu scor işoar , f r ciocolat ).ă ă ţ ă ă ă ă

Cump r un espresso dublu şi o brioş cu afine pentru mine, pe care o m nâncă ă ă

vinovat , cât st Lizzy cu spatele. („Brioş e doar un cuvânt parşiv pentruă ă ă

pr jitur !")ă ă

Ziua nu-i chiar aşa de rea. Am petrecut-o transcriind în computer

scrisorile cititoarelor şi alte articole plicticoase (octogenara noastr critic deă ă

film insist s -şi scrie cronicile de mân !). Ii sun pe colaboratori s le amintescă ă ă ă

de termenele-limit pentru articole (altfel, leneşii nu trimit niciodat ideile înă ă

avans). Sun un medic consultant, s ob in de la el detalii despre simptomeleă ţ

chlamydiei (r spuns : mai nici unul, aşa c , dac nu ai noroc s observiă ă ă ă

scurgerea, pân s te dumireşti, eşti stearp ). Şi recuperez compleul cuă ă ă

pantaloni al Laetitiei de la cur torie.ăţă

Singurul avantaj în revenirea la lucru e c am mai pu ină ţ timp s mă ă

gândesc la Marcus. Sau la Jasper, care - îmi dau seama - nu m-a mai sunat de

peste dou s pt mâni şi jum tate. Singurul dezavantaj în revenirea la lucru eă ă ă ă

c , atunci când Lizzy, Tina şi cu mine ieşim s lu m prânzul, sunt obligat să ă ă ă ă

ascult despre minunea Adrian timp de şaizeci de minute. Pân şi Lizzy îşiă

în buşe un c scat delicat. Pare o s pt mân destul de lipsit de evenimente.ă ă ă ă ă ă

91

Miercuri seara. M târ sc acas şi trântesc uşa. Aşaă ă ă cum m aşteptam,ă

apartamentul e gol. Luke e probabil la pub - îşi împarte timpul între munca la

bar şi distrac ia la bar şi vânzarea de spa iu publicitar pentru o revist deţ ţ ă

automobilism. Munca la bar o în eleg, vânzarea de spa iu publicitar mţ ţ ă

nedumereşte. Luke a încercat s -mi explice.ă

Nu se întâlneşte cu clien ii. St într-o înc pere sufocant ,ţ ă ă ă într-o cl direă

d r p nat , plin de b rba i neîngriji i şi de femei obosite şi de telefoane vechi.ă ă ă ă ă ă ţ ţ

Nimeni nu-şi pierde timpul spunând „Bun !". Intr , se aşaz şi r sfoiescă ă ă ă

celelalte reviste auto, care con in liste cu maşini de vânzare la mâna a doua.ţ

Apoi, sun la numerele de contact din celelalte reviste şi îi conving pe ia careă ă

vor s -şi vând maşinile s scoat iar banul, ca s -şi fac reclam în această ă ă ă ă ă ă ă

revist .ă

Pentru c e colaborator, Luke e pl tit integral pe comision.ă ă

Cu câteva luni în urm , am încercat s descifrez cum, cu talentele luiă ă

diplomatice jalnice, reuşeşte totuşi s câştige bani.ă

— îi sun doar pe cei din ara Galilor, a r spuns el.Ţ ă

— Poftim ? am zis eu.

Potrivit lui Luke, galezii sunt cei mai prietenoşi şi mai pu in ip cioşiţ ţ ă

oameni din Regatul Unit. Adesea, li se face mil de el şi pl tesc. Zâmbesc înă ă

sinea mea când îmi amintesc discu ia asta, apoi aud un zgomot şi nu maiţ

zâmbesc.

Zgomotul e un chicotit seduc tor şi vine din living.ă

M blestem singur c am trântit uşa de la intrare şi începă ă ă s m strecoră ă

spre camera mea. Prea târziu. Marcus ultima oar l-am v zut retr gându-se înă ă ă

fundul gol în baia lui - scoate capul de dup col şi spune cu o voce vesel :ă ţ ă

— Hellie, f cunoştin cu C t lina!ă ţă ă ă

O femeie frumoas , cu codi e de un roşu aprins şi ochi mari şi verziă ţ

op ie în hol. Interesant, poart un c meşoi r nesc şi o c ciul de lân cuţ ă ă ă ţă ă ă ă ă

urechi.

— Salut, Helen, zice ea.

— Bun , C t lina, r spund eu.ă ă ă ă

B nuiesc c , deşi arat ca un refugiat bosniac, e, de fapt, o vedet pop.ă ă ă ă

Eman prietenie, ceea ce e şi mai r u.ă ă

92

Acesta trebuie s fie felul inimitabil al lui Marcus de a-miă spune c nuă

vrea o rela ie. Ce laş! îl fixez cu o privire neab tut , plin de dispre .ţ ă ă ă ţ

— Hellie, strig el, de ce eşti aşa serioas !ă ă

I se adreseaz C t linei:ă ă ă

— Când am cunoscut-o pe Hellie, era aşa de simpatic !ă

Dar acum, e aşa de serioas !ă

C t lina emite un râs mitraliat şi chi ie:ă ă ţă

— Z u ? ca şi cum tocmai i s-ar fi spus c îngrozitorul ei album ar fiăăă ă

ajuns, în mod senza ional, pe locul 94 în top.ţ

— Abia a murit tata, zic eu, pentru a ob ine un efect dramatic şi ca s -lţ ă

fac pe Marcus s cad de prost. Asta te face s fii mai pu in simpatic.ă ă ă ţ

îi mai arunc lui Marcus o privire acr şi m închid în camera mea. Mă ă ă

comp timesc şi, uimitor, o comp timesc şi pe C t lina.ă ă ă ă

Joi diminea , observ c Grasu' a r mas - pentru prima oar în via a luiţă ă ă ă ţ

îmbelşugat - f r mâncare. Deschide gura roz, triunghiular , şi miaun tare,ă ă ă ă ă

se freac de gleznele mele - l sând o dâr fin de p r portocaliu pe pantaloniiă ă ă ă ă

mei negri -, sare pe blatul de lucru din buc t rie (Marcus şi-ar ieşi din min i, dară ă ţ

e înc în pat, cu C t lina) şi m împunge dr g stos cu capul în bra . Dar, cândă ă ă ă ă ă ţ

deschid o cutie şi-i golesc con inutul gelatinos în vasul lui de por elan albastru,ţ ţ

îşi ridic coada în aer, ca pe un catarg, şi pleac indignat. Apoi, începe s urle.ă ă ă

E un zgomot cu adev rat teribil. începe ca un mârâit grav şi se încheie caă

un vaier acut. Simt c am eşuat ca mam .ă ă

— Ce e ? întreb exasperat .ă

— Ma-uaaaaaaaaaaa-uu!

— îmi pare r u, spun eu sup rat , nu în eleg.ă ă ă ţ

Atunci - şi asta e partea cea mai rea - el se duce şi se

aşaz , ca un Sfinx, pe pervaz. Şi st , şi st , cu botul spre gr din , cuă ă ă ă ă

fundul la mine. Când îl s rut pe cap, se ridic iritat şi se mut mai încolo. S fiuă ă ă ă

sincer , n-a prea mâncată

93

cine ştie ce toat s pt mâna, dar credeam c e din cauz că ă ă ă ă ă vara s-a

încins r u şi c -i este cald. Poate c e moroc nos, fiindc nu-i place faptul c l-ă ă ă ă ă ă

am abandonat în favoarea muncii.

— Muncesc ca s te in pe Whiskas, porc leneş ce eşti, îi zic eu, când îmiă ţ

dau seama c am întârziat şi ies în fug pe uş .ă ă ă

Sunt deprimat toat diminea a, gândindu-m la Marcus şi la Grasu',ă ă ţ ă

pân dup -amiaza, când o sun pe mama.ă ă

Nu r spunde. Aşa c m deprim şi din cauza ei. De laă ă ă înmormântare, n-

am fost prea atent cu mama. Adic n-am v zut-o şi n-am vorbit cu ea. Ar fiă ă ă

trebuit. Dar n-am vrut. M simt la fel de cald şi de plin de compasiune ca ună ă ă

bloc de ghea , nu i-aş fi fost de nici un ajutor oricum.ţă

Nu vreau s -mi par r u pentru asta, refuz. De ce nu potă ă ă s dispar dou -ă ă

trei s pt mâni, f r ca asta s devin o mare problem ? La dracu'. O sun peă ă ă ă ă ă ă

mobil. E închis. V rug m reveni i. Unde e ? Sun din nou acas şi las telefonulă ă ţ ă

s sune şi s sune şi s sune pân când, în final, intr robotul. Sunt cât pe ce să ă ă ă ă ă

scap receptorul, când o voce intoneaz : „A i sunat la casa lui Maurice şi aă ţ

Ceciliei Bradshaw. Nu putem r spunde acum, s v putem prelua apelul. Vă ă ă ă

rug m s l sa i un mesaj dup semnal".ă ă ă ţ ă

Inima îmi bate cu o asemenea vitez , c m aştept s -mi sparg pieptul -ă ă ă ă ă

este vocea tat lui meu. închid telefonul şi formez din nou. Apoi m pr buşescă ă ă

peste birou, închid ochii şi m bucur de vocea grav , puternic , a tat lui meu.ă ă ă ă

„Nu putem r spunde..." Hipnotizat , îl v d stând în fotoliul lui preferat dină ă ă

biroul s u, ignorând evident âr- âr-ul, pentru c ur şte s r spund la telefon.ă ţ ţ ă ă ă ă ă

Ar putea fi înc în via . Ascult mesajul înc o dat .ă ţă ă ă

în final, las un mesaj:

— Bun , mam , sunt eu. Sper c eşti bine. Scuz -m c n-am sunat. Aă ă ă ă ă ă

fost o nebunie la munc . D -mi un telefon. Bine. Pa.ă ă

Poate c e la cump r turi cu prietena ei, Vivienne. Sau poate c s-a dusă ă ă ă

la înot. Asta îmi spun. Dar n-o cred. Stau la biroul meu şi Laetitia îmi comandă

s-o sun pe tipa care

94

e criticul nostru literar şi s -i reamintesc c a întârziat oă ă s pt mân cuă ă ă

articolul şi eu nu m pot gândi decât la mama c e moart şi c e vina mea. Aă ă ă ă

avut un atac şi putrezeşte la baza sc rilor. A avut un accident de maşin şi aă ă

suferit r ni fatale la cap. (De la ea moştenesc gena şoferiei.)ă

Sunt sufocat de groaz şi pur şi simplu ştiu. îmi amintesc de un articolă ă

pe care l-am citit în diagonal , din Daily Telegrapb, despre un om care a fostă

înjunghiat mortal într-o c l torie de afaceri în Elve ia. Prietena lui, din Sussex, îlă ă ţ

sunase pe mobil, şi el nu r spunsese. „Am ştiut c e mort", îi spusese eaă ă

reporterului. „în acel moment, am ştiut, f r umbr de îndoial ." Am citită ă ă ă

articolul sta când amândoi p rin ii mei tr iau bine-mersi şi m enervau şiă ă ţ ă ă

reac ia mea a fost: „Ha! Ştia pe naiba! A ghicit!" Acum, femeia aceea sunt eu.ţ

Mama e moart . Am nevoie de aer.ă

— îmi pare r u, suspin eu c tre o Laetitia uimit şi ies în goan din birou,ă ă ă ă

pân în strad .ă ă

M uit în jur r t cit , f r s am habar ce fac sau unde m duc, alerg peă ă ă ă ă ă ă ă

strad , m trântesc pe o banc de lemn - în amintirea lui Anthony Bayer, careă ă ă

iubea Londra o, Doamne, şi încerc s respir. Mi-e cald, mi-e frig şi r u şi-mi vineă ă

s leşin. Cinci secunde mai târziu, apare Laetitia.ă

— Helen, spune ea întret iat. Ce naiba s-a întâmplat ?ă

Te-ai certat cu la-cum-îl-cheam , Jason ?ă ă

Observ c Laetitia st la distan , ca s nu existe primejdia vreunuiă ă ţă ă

contact fizic.

— Mama e moart , şoptesc eu.ă

— Vrei s spui tat l t u, zice ea.ă ă ă

— Mama. Ştiu sigur.

Laetitia îşi drege glasul.

— î i mul umesc foarte mult, Laetitia, zic în grabţ ţ ă.

Laetitia adaug scurt:ă

— A spus c , dac eşti liber , o po i vizita mâine-sear .ă ă ă ţ ă

Dac sunt liber ? Mama se gândeşte şi la altcineva înă ă

afara de propria ei persoan ? Uimitor. încuviin ez şi pentru c panica mi-ă ţ ă

a trecut - o urmez pe Laetitia înapoi, în untru.ă

Când ajung acas , m preg tesc sufleteşte s -l g sesc pe Marcusă ă ă ă ă

jucându-se de-a doctorul şi asistenta cu C t lina.ă ă

Sunt foarte surprins când Marcus deschide brusc uşa înă timp ce eu

învârtesc cheia în broasc , cu o expresie feroce pe fa . Cred c e înc furiosă ţă ă ă

din cauza fazei cu tata mort.

— Animalul! t u! revolt tor! se r steşte el, s-a! c cat!ă ă ă ă

pe! tot! patul! MEU! IAR!

Arat de parc ar vrea s m tr sneasc .ă ă ă ă ă ă

— O, nu... şoptesc eu, mândr şi încântat de comentariul socială ă

impresionant de pertinent al lui Grasu'.

Marcus m duce în marş for at, s -mi arate dovadaă ţ ă .

Evident, Grasu' are ceea ce mama numeşte „burtică deranjat ".ă

— Nu- i face griji, îi spun, zâmbind larg. Cur euţ ăţ .

M duc la buc t rie, s aduc mânuşi de cauciuc şiă ă ă ă

prosoape de hârtie şi m întreb cum s -l r spl tesc pe Grasu'. Cu suc deă ă ă ă

ton ? Cu jocul cu sacoul ? (Jocul cu sacoul e cel mai monoton joc din lume şi

presupune ca eu s împung cu o umbrel sau cu un b pe sub sacoul meu, iară ă ăţ

Grasu' s sar ad infinitum cu labele pe el, pân când mor eu de plictiseal .)ă ă ă ă

Icnind de grea , şterg diareea, l sând urme maronii întinse pe tot bumbaculţă ă

alb. II z resc pe erou lingându-şi laba în siguran a dormitorului meu.ă ţ

Duc prosoapele de hârtie murdare la gunoi, când sună telefonul. Marcus

r spunde şi apoi îmi întinde receptorul f r o vorb .ă ă ă ă

îmi smulg mânuşile din mâini.

— Alo ? zic.

96

Marcus iese din înc pere.ă

— Helen, se strecoar o voce din telefon, pe care o recunosc, cu inimaă

grea, ca fiind a unsurosului Alan.

— Cum ai f cut rost de num rul meu ? întreb eu pe un ton rece.ă ă

— De la Michelle, r spunde el fericit.ă

O omor.

— Presupun c nu e un telefon platonic, zic eu cu o voce plictisit .ă ă

In acest moment, Marcus revine în buc t rie, inând cu bra ul întins, laă ă ţ ţ

distan , plapuma f cut ghem şi o îndeas în maşina de sp lat. Aude fiecareţă ă ă ă ă

cuvânt pe care-l spun. Aşa c , atunci când Alan m întreab dac nu vreau s -lă ă ă ă ă

înso esc „la o cin şi apoi la o discotec " - o discotec ! - deşi aş prefera s -miţ ă ă ă ă

rad sprâncenele şi s m nânc un sendviş cu şobolan. Spun cu un entuziasmă ă

sonor, care, indubitabil, îl face pe Alan s cread c sunt schizofrenic :ă ă ă ă

— Mi-ar pl cea enorm s ies cu tine sâmb t seara.ă ă ă ă

Imediat ce Marcus iese din raza vocii mele, formez

1471 şi-l anun pe Alan c m-am r zgândit şi c întâlnirea noastr vaţ ă ă ă ă

consta într-o cafea rapid . Apoi, o sun pe Michelle, s -i trag cel mai dur, maiă ă

îngrozitor şi mai retez tor de elan scandal pe care l-a auzit vreodat în via a eiă ă ţ

privilegiat din nord-vestul Londrei. încep prin a urla:ă

„Michelle, aş prefera s nu mai dai num rul meu unoră ă b rba i de care nuă ţ

m simt atras " şi sfârşesc smiorc indu-m : „Nu, ai dreptate, mul umesc. Da, oă ă ă ă ţ

sear în oraş, cu Alan, îmi va lua gândul de la Marcus. Şi de la Jasper, da".ă

V spun, uneori, m ur sc cu adev rat.ă ă ă ă

Dup cum v d eu lucrurile, dac eşti un b rbat la dou zeci de ani,ă ă ă ă ă

prietenii t i tr iesc pe lumea asta doar ca s - iă ă ă ţ

97

fac via a amar . î i spun c eşti urât. C ai o slujb jalnică ţ ă ţ ă ă ă ă.

Maşina ta e de c cat. Prietena o s te p r seasc . E felulă ă ă ă ă lor de a te

sus ine. Dar. Eu sunt femeie. Şi dac eşti femeie şi ai prietene, oricât deţ ă

hidoas , proast sau neghioab ai fi, ele sunt gata s - i spun c eşti minunat ,ă ă ă ă ţ ă ă ă

c p rul t u arat fabulos şi c ai f cut ce trebuia. Asta e menirea lor!ă ă ă ă ă ă

Aşa c , atunci când îi spun Tinei despre „întâlnirea" cu Alan, sunt uimită ă

şi îngrozit când îndr zneşte s fie lipsit de compasiune.ă ă ă ă

— Dac nu voiai s te duci, trebuia s spui nu, zice ea scurt.ă ă ă

îi explic c e o stratagem , s -l fac gelos pe Marcus.ă ă ă

— Dar, Helen, spune ea, lui Marcus nu-i pas nici cât negru sub unghie.ă

Sunt oripilat . N-are nici m car polite ea s -mi cânte în strun ?ă ă ţ ă ă

— Tina, m r stesc eu, e un fapt constatat ştiin ific c b rba ii voră ă ţ ă ă ţ

întotdeauna ceea ce nu pot avea.

Ea r spunde netulburat :ă ă

— Se pare c şi femeile.ă

M încrunt.ă

— Asta ce vrea s însemne ?ă

Tina pufneşte:

— Ştii ce înseamn . Marcus e, la nivel de gr dini , de tot râsul. Este,ă ă ţă

dac - i place Incredibilul Hulk, în form .ă ţ ă

Dar e şi un tembel cu pu a cât o g rg ri . Eşti în limbţ ă ă ţă ă dup Marcus,ă

pentru c nu-i pas nici cât o ceap degerat .ă ă ă ă

Şi, din cauza lui, eşti gata s ratezi o sear din via a ta cuă ă ţ un ciudat. E

nebunie curat .ă

Nebunie ? E incredibil. E incredibil c una dintre cele mai bune prieteneă

ale mele - pe care m bazez s -mi confirme c , da, am luat decizia corect s -ă ă ă ă ă

mi aranjez bretonul cu forfecu a pentru unghii într-un acces de plictiseal /sţ ă ă

cheltuiesc salariul pe dou s pt mâni pe o pereche de pantofi cu toc aşa deă ă ă

înalt, c i-am purtat o singur dat şi am avut dureri cumplite de spate cinciă ă ă

98

zile/s m culc cu Jasper din prima sear , deşi el m-aă ă ă întrebat după

aceea: „Te culci mereu cu un b rbat din prima sear ?'7s calc cu putere ună ă ă

b rbat pe degetul de la picior când m-a pocnit cu servieta, înainte s -mi dauă ă

seama c era orb - nu e de acord cu mine!ă

O ignor şi nu m mai obosesc s -i cer lui Lizzy o a doua opinie, pentru că ă ă

am b nuiala c va fi la fel de b rbat în privin a asta ca şi Tina. Ca form deă ă ă ă ţ ă

protest t cut, la ora 13.00, îmi m nânc sendvişul cu ton şi un Dime Bar laă ă

birou, în timp ce r sfoiesc Daily Mirror. Apoi îmi dau seama c Tina e plecat laă ă ă

o sesiune de fotografie de mod , Lizzy particip la lansarea unui parfum, iar euă ă

mi-am ratat masa de prânz. îmi petrec restul dup -amiezii încercând s ină ă ţ

pasul cu fluxul de neoprit al Laetitiei de „mici sarcini" şi fiind iritabil de

conştient c îmi miroase gura a ton.ă ă

Plec de la munc la şase punct şi m duc direct la mama.ă ă

Sun la uş . Nici un r spuns. Sun din nou. Foarte neobişnuit. Sun din nou.ă ă

în sfârşit! O siluet lunec încet pe sc ri şi se apropie de geamul sablat. Clanc!ă ă ă

Clanc! şi uşa din fa se deschide lent.ţă

— De când încui tu... încep eu, intrând în cas . Apoi, m uit la ea, o v dă ă ă

pe mama. Şi înghe din cauza şocului.ţ

Arat ca moartea.ă

A fost mereu slab (eu sem n cu tata), dar, în cele trei s pt mâni deă ă ă ă

când n-am mai v zut-o, a sl bit cel pu in şase kile. P rul îi atârn în la e,ă ă ţ ă ă ţ

murdar şi prea lung, fa a ei supt e lipsit de machiaj şi pielea îi e uscat caţ ă ă ă

hârtia.

Asta! O femeie care devoreaz paginile de frumuse e dină ţ Cosmopolitan,

Marie Claire şi Vogue în fiecare lun (nu se oboseşte cu Girltime) şi care poateă

distinge între Berry Kiss şi Crimson Shimmer dintr-o privire! Care se exfoliaz ,ă

se tonific şi se hidrateaz cu religiozitate, care foloseşte a a dentar după ă ţ ă ă

fiecare mas , inclusiv dup prânz ( ine o periu şi alte acareturi în cancelarie)ă ă ţ ţă

şi face duş o dat diminea a şi înc o dat înainte de culcare. Şi ce poart ?ă ţ ă ă ă

99

Un pulover maro, tricotat, cu cinci m suri mai mare şiă nişte pantaloni

negri care atârn pe ea. Arat ca o student .ă ă ă

— O, Doamne! zic eu, când îmi reg sesc puterea de a vorbi. Doamne,ă

uit -te la tine! Mam , ar i groaznic, groaznic! Eşti un schelet! Şi puloverul staă ă ăţ ă

oribil! E var !ă

Ar i ca o vagaboand !ăţ ă

M priveşte fix şi tâmp. Ochii îi sunt inexpresivi. Apoi, zice:ă

— A fost al tat lui t u, şi începe s plâng . Suspine uriaşe, cu sughi uri şiă ă ă ă ţ

zvârcoliri.

O apuc de mijloc şi, într-o jum tate de îmbr işare ciudat , o duc spre ună ăţ ă

scaun. Isuse! E mai uşoar decât Grasu'! Ceea ce, recunosc, nu v spune preaă ă

multe, dar în elege i ce vreau s zic. Imaginea ei, slab şi emaciat , e aşa deţ ţ ă ă ă

resping toare, încât mi-e greu s nu izbucnesc şi eu în plâns.ă ă

— Of, mam , şoptesc eu, ce i-ai f cut ? Când ai mâncat ultima oar ,ă ţ ă ă

pentru Dumnezeu! In ce hal eşti! La naiba!

De ce nu m-ai sunat ?

Suspin aşa de tare, încât îşi înghite cuvintele în timp ce vorbeşte. Dar,ă

deşi sunt nedesluşite, le aud, şi r spunsul ei e ca un cu it care-mi sfârtecă ţ ă

inima:

— Te-am sunat.

începe din nou s plâng . M ghemuiesc lâng ea şi o leg n şi-i mângâiă ă ă ă ă

p rul lins şi unsuros, iar suspinele ei devin şi mai adânci şi mai s lbatice, până ă ă

când schel l ie ca un animal în chinuri.ă ă

— Uuuuuu, url ea, nu-mi amintesc...ă

înghit în sec.

— Ce nu- i aminteşti, mam ?ţ ă

Sunt îngrozit , nu vreau s ştiu.ă ă

— Nu... nu mi-l pot aminti pe el, doar spitalul. Vreau s mi-l amintesc viu,ă

dar - şi acum zbiar - nu pot! Nu pot! De ce nu pot ? Mi-l amintesc doar murind,ă

o, Doamne, o, Doamne, e aşa de r u, cum poate cineva s îndure ?ă ă

închid ochii. Mi s-a f cut pielea de g in şi am un nod dureros în gât.ă ă ă

100

— Of, mam , şoptesc eu.ă

Lacrimile îmi în eap ochii, dar nu sunt lacrimi de durere, ci de vinov ie.ţ ă ăţ

M imaginez bând tequila din sticl , destr b lându-m prin baruri, t v lindu-ă ă ă ă ă ă ă

m goal cu B iatul Maimu , în loc s-o sun pe mama şi durerea devine acut -ă ă ă ţă ă

m cutremur şi m ghemuiesc sub povara gândurilor, ca şi cum ar fi lovituri.ă ă

Şi totuşi. M simt o escroac . Detaşat . Neatins . Sentimentul e ca oă ă ă ă

experien extracorporal - ca şi cum ne-aş vedea, pe mama şi pe mine, lipsitţă ă ă

de pasiune, dintr-un alt loc. Urletele continu pân când mama se epuizează ă ă

singur şi apoi, acestea scad pân la intensitatea unui scâncet. Continui s-oă ă

mângâi pe p r şi gr simea de pe el mi se lipeşte de mâini. Observ şi faptul că ă ă

miroase. A nesp lat. A st tut. Mama mea pute. O prind de umeri - îhh, îi simtă ă

oasele ascu ite pe sub piele - şi o scutur pu in.ţ ţ

— Mami! spun eu pe un ton sever, ca şi cum ar fi un copil mic. Ascult -ă

m ! O s - i fac o baie şi, dac vrei, te sp l şi pe cap. Te sp l şi între picioare,ă ă ţ ă ă ă

dac nu reuşeşti singur . Ce zici ?ă ă

Mama în epeneşte de groaz - ca şi cum propria ei fiic s-ar fi oferit s -iţ ă ă ă

fac un masaj la fundul gol.ă

— Cu siguran c nu! chi ie ea cu o voce aşa de înalt şi aşa de tare, cţă ă ţă ă ă

ar asurzi un liliac. Cum po i s sugerezi aşa ceva ? Dezgust tor! Sunt perfectţ ă ă

capabil s m sp l singur !ă ă ă ă ă

Mi-am zis c asta a scos-o din depresie. Cu toate astea, o conduc pân înă ă

dormitor, dau drumul la robinete, torn în cad un litru de spum de baie şi oă ă

întreb unde e şamponul.

— Vreau s stai aici o jum tate de or şi s - i faci p rul s scâr âie deă ă ă ă ţ ă ă ţ

cur enie, zic eu. O s - i scot şi nişte haine curate, s te schimbi, pe pat.ăţ ă ţ ă

Mama şov ie nesigur pe covorul din baie. Când o v d aşa fragil , oă ă ă ă

strâng uşor în bra e.ţ

— Relaxeaz -te în baia asta cu spum , spun eu, fiind ruşinos deă ă

conştient de faptul c vorbesc ca Lizzy în timpul celei mai enervante prediciă ă

despre s n tate şi fru-ă ă

101

muse e. O s - i iau un prosop curat din usc tor. Nu teţ ă ţ ă gr bi. Sunt jos,ă

dac ai nevoie de mine.ă

O las pe mama s se dezbrace, dezgrop un prosop din usc tor şi m ducă ă ă

la şifonierul ei. Aleg nişte chilo i albi şi un sutien asortat, o bluz bleu deţ ă

bumbac, o centur bej şi o pereche bleumarin de ceea ce oamenii vârstniciă

cred c numesc pantaloni de toat ziua. Luminos, cu gust, dar nu prea vulgar înă ă

fa a mor ii. Ii pun hainele pe pat când simt mirosul cearşafurilor.ţ ţ

Nu vreau s m laud, dar nu sunt exagerat de curat .ă ă ă

in la fel de multe ceşti verzi de prost-gust şi pline deŢ mucegai pufos sub

pat la fel ca oricare alt femeie. Dar când cearşafurile cuiva miros a rânced şi aă

brânz Brie maturat , pân şi eu recunosc c e urgent (şi vorbesc serios cândă ă ă ă

zic „urgent") nevoie s pun maşina Zanussi în func iune. Scot învelitoarea deă ţ

pe pat, scot cearşaful şi fe ele de pern - zboar dintre ele şi o bluz de pijamaţ ă ă ă

veche, aşa c o înşfac şi pe ea -, bag totul în maşina de sp lat, torn o cantitateă ă

generoas de Perşii şi r sucesc butonul pentru sp lare cu fierbere. Apoi, coboră ă ă

pe sc ri pân în buc t rie.ă ă ă ă

Prioritatea mea e s-o fac pe mama s m nânce. Deschid frigiderul -ă ă

frigiderul spre care m îndrept întotdeauna cu precizie de fiecare dat când îiă ă

vizitez pe p rin ii mei ştiind sigur întotdeauna ce con ine: A) mousse deă ţ ţ

ciocolat , B) somon afumat, C) fructe exotice, D) brânz scump , E) lasagna cuă ă ă

legume f cut în cas , F) suc natural de ananas. Cu alte cuvinte, tot ceea ceă ă ă

frigiderul meu oropsit, de lumea a treia, nu con ine niciodat . Ast zi îns ,ţ ă ă ă

frigiderul corporatist al p rin ilor mei, gras ca un motan, e lipsit de bog iileă ţ ăţ

sale. Con ine: A) o cutie de iaurt cu piersici (expirat de o s pt mân ), B) o roşieţ ă ă ă

scofâlcit , C) o por ie microscopic de brânz Edam, D) o ciocolat mic Dairyă ţ ă ă ă ă

Milk, E) un pachet de fulgi de porumb, F) un exemplar din Firma lui John

Grisham.

Isuse. (Nu vreau s zic c şi Isus e în untru, vreau s zică ă ă ă c ... o, Doamne.)ă

102

Pun fulgii de porumb în c mar şi Firma în raftul cuă ă c r i. Nu ştiu ce să ţ ă

mai fac. S dau o fug pân la Tesco, care e deschis non-stop ? Sau s dau cuă ă ă ă

aspiratorul în sufragerie ? M gândesc c , dac mama s-a înfometat până ă ă ă

acum, poate s mai rabde câteva ore. Fac curat în hol şi încet-încet prin toată ă

casa. Sincer, m tem de ce voi g si.ă ă

Şi temerea mea e justificat .ă

Arunc o privire într-o pung de plastic care-şi vedea şi ea de treab lângă ă ă

suportul pentru umbrele şi descop r c e plin -ochi cu plicuri. Plicuri maro, albeă ă ă

- toate, nedeschise. Cu inima strâns , scot unul. Ii e adresat doamnei C.ă

Bradshaw. Pe spate, tip rit mic, cu verde, scrie:ă

„In caz c nu e livrat, v rug m returna i lui: John Lewisă ă ă ţ SRL". O deschid.

E un extras de cont al mamei mele, de acum dou s pt mâni. Datorează ă ă ă

patruzeci şi trei de lire pentru un ibric Philips.

înfrigurat , întorc punga de plastic cu susul în jos şi-i scutur con inutul peă ţ

podea. Facturi la gaze, facturi de telefon, facturi pentru c r ile de credit, facturiă ţ

la electricitate. E şi o scrisoare de la avocatul nostru, Alex Simpkinson - datată

cu cincisprezece zile în urm - şi care spune c bunurile, datoriile şi obliga iileă ă ţ

tat lui meu trebuie evaluate, pentru a completa certificatele de autenticitate,ă

c mama ar trebui s -i transmit lui orice sarcin de care nu vrea s se ocupe,ă ă ă ă ă

c va lua leg tura cu ea imediat ce va fi în posesia tuturor detaliilor relevante,ă ă

şi c , între timp, dac are nevoie de vreun sfat, s nu ezite s -l contacteze.ă ă ă ă

Tremur de - nici nu ştiu de ce anume - stres ? şoc ?

triste e ? Dar deschid sumbr , metodic , fiecare plic şi punţ ă ă fiecare

comunicare într-unui dintre cele trei teancuri, potrivit cu statutul ei. Nu am

puterea s o atac pe mama cu subiectul sta acum. Şi, în momentul sta, nuă ă ă

cred c ea are puterea s fie atacat .ă ă ă

Restul parterului e, din fericire, destul de ordonat. Abia în salon fac

urm toarea descoperire şocant : un teanc nou-nou , roz, din Financial Times.ă ă ţ

Mai exact, dou zeci şi patru de numere, inclusiv cel de azi, stivuite frumos înă

103

spatele scaunului tatei. Ochelarii lui pentru citit şi o cutie cu trabucuri

Cohiba zac pe noptier , iar papucii lui roşii, de catifea, sunt sub ea. M simt caă ă

Hercule Poirot. Iar mama s-a transformat în domnişoara Havisham. Această

presim ire sumbr e confirmat de un ip t venit de sus, care-mi sfâşieţ ă ă ţ ă

timpanele.

Galopez pân în dormitorul mare, s rind câte dou trepte. Ce mai e acumă ă ă

? Mama, înf şurat într-un prosop, cu p rul picurând de ap , zbiar :ă ă ă ă ă

— Fat proast , ce-ai f cut ?ă ă ă

îmi înghit r spunsul instinctiv, care e: „Vr jitoare b trân , nebun şiă ă ă ă ă

nerecunosc toare", şi zic - încercând galant s -mi p strez un ton calm:ă ă ă

— Ce am f cut ?ă

Ce am f cut e c am comis cel mai hain, mai nes buit, mai criminal actă ă ă

de vandalism din istoria lumii. Am sp lat aşternuturile mamei şi bluza deă

pijama a tatei într-o maşin de sp lat Zanussi cu Perşii din abunden , laă ă ţă

temperatura extrem de mare de nou zeci şi cinci de grade, exterminând astfelă

pentru totdeauna nespus de pre uitul miros al lui Maurice Bradshaw.ţ

îmi petrec restul serii cerându-mi iertare, dereticând, linguşind,

consolând şi hr nind cu for a. Fac un drum de urgen pân la Tesco şi cump ră ţ ţă ă ă

sup cu spanac, c pşuni, avocado, brânzic de cas , banane, pâine integral ,ă ă ă ă ă

unt, paste, sos de roşii gata preparat, salat la pachet, somon proasp t şi oă ă

pung de alune braziliene. în mare parte, le iau la sfatul lui Lizzy - o sun de peă

mobil, în timp ce dep şesc un camion pe Al. Se pare c nevoile mamei ceră ă

vitamina B6 din abunden , care, spune Lizzy, îi va „aduce culoarea în obraji" -ţă

lucru de care m îndoiesc - şi se g seşte în „carne, peşte, alune, banane,ă ă

avocado şi cereale integrale".

Mi-e ruşine s recunosc c nu ştiu exact ce înseamn o cereal integral ,ă ă ă ă ă

aşa c iau restul. Preiau ini iativa şi cump r Sugar Puffs şi hârtie igienic . Nuă ţ ă ă

sunt deloc

104

încântat când mama reuşeşte s dea gata o jum tate deă ă ă cutie de supă

de spanac, o felie de pâine cu unt şi anun c „e plin ".ţă ă ă

Mârâi:

— M car ai mâncat ceva, şi jur s mai lucrez la ea mâine.ă ă

O fac s ia un drajeu cu vitamine, o trimit în patulă

proasp t f cut şi-i spun c revin s v d ce face mâine-diminea , la primaă ă ă ă ă ţă

or .ă

Când, în cele din urm , intru cl tinându-m în apartament, e aproapeă ă ă

miezul nop ii. îl sufoc pe un Grasu' sup rat, care se zvârcoleşte, cu o aten ieţ ă ţ

nedorit , apoi m duc la telefon şi-l sun pe Alan cel unsuros.ă ă

-Alo?

Are vocea r guşit , ca şi cum l-aş fi trezit din somn.ă ă

— Sunt prietena lui Michelle, spun eu pe un ton dur, hot rât.ă

— La ce or m su... strig el.ă ă ă

îl întrerup.

— Te-am sunat s - i spun c nu m întâlnesc cu tine mâine-sear şi înă ţ ă ă ă

nici o alt sear . Nu avem nimic în comun, aşa c n-are rost.ă ă ă

Sunt gata s pun receptorul jos, când intervine el, treaz de-a binelea şiă

stropind cu saliv de furie.ă

— M suni la ora asta criminal ! Ca s m anun i c tu, în infinita taă ă ă ă ţ ă

în elepciune, m ştergi de pe list ! Şi presupun c o s m şi informezi c nuţ ă ă ă ă ă ă

sunt eu de vin , ci tu...ă

îi retez enervarea logoreic cu un dispre sonor.ă ţ

— sta e un telefon de curtoazie, prin care vreau s - i spun s nu m maiĂ ă ţ ă ă

suni. i-am cerut asta şi la U-Bar, dar, în arogan a ta infinit , ai sunat. Şi nu,Ţ ţ ă

Alan, nu e vina mea, ci a ta.

Apoi, las receptorul scos din furc şi m pr buşesc în pat. Sunt abulic ,ă ă ă ă

z p cit şi ame it de nelinişte din cauza mamei. Dar chiar şi aşa, dup ce l-amă ă ă ţ ă ă

sunat pe Alan, m simt un pic picu picule mai bine.ă ţ ţ

105

Capitolul 12

Cel mai mult am urât la şcoal muzica. O uram chiar mai mult decâtă

matematica. Eram o analfabet la muzic .ă ă

Indiferent cât de mult şi de tare strigau la mine şi indiferent de câte ori

m puneau s l l i : „do, re, mi, fa, sol,ă ă ă ă la, si, do !", notele r mâneau oă

adun tur de virguli e negre bizare pe pagin . Pentru mine, un „tremolo" era oă ă ţ ă

marc de chipsuri. Totuşi pe la şapte ani, înc mai eram terorizat s înv cuă ă ă ă ăţ

casetofonul. In timpul prânzului! îmi era groaz de lec iile alea chiar mai multă ţ

decât m îngrozea Prinz torul de copii din Chitty Chitty Bang Bang. Nu-miă ă

amintesc decât c m ghemuiam înfricoşat în camera de muzic , cu un grupă ă ă ă

de al i neferici i, în timp ce ei cântau Frère Jacques, iar eu mimam.ţ ţ

Apoi, într-o zi nefericit , mi s-a cerut s cânt solo şi s-a produs fiascoul.ă ă

Am fost etichetat în fa a întregii clase drept o afon parşiv . îmi venea s mă ţ ă ă ă ă

dezintegrez de ruşine. Dar, în diminea a urm toare, m-am trezit sim indu-mţ ă ţ ă

altfel - uşoar , ner bd toare şi minunat de liber . Gata cu lec iile cuă ă ă ă ţ

casetofonul. Pentru vecie. Şi, când privesc în urm , la cele mai mari traume aleă

vie ii mele - lec iile cu casetofonul, faptul c nu mi se permitea s -mi fac g uriţ ţ ă ă ă

în urechi - v d c toate au ceva în comun.ă ă

Oricât de zguduitoare au fost la vremea lor, şi-au g sită sfârşitul. Problema

cu moartea e c n-are sfârşit.ă

E prezent iar şi iar şi iar. Uneori, uit c s-a întâmplat. Sau nu pot s cred.ă ă ă

Dar apoi, îmi amintesc. Şi pot s nu cred cât vreau eu, dar tot nu se sfârşeşte.ă

Mama frunz reşte obsesiv albumele foto. De parc - fiindc imaginea tatei eă ă ă

aşa de clar în tehnicolorul hârtiei Fuji - nu se poate s fie mort. Eu, între timp,ă ă

sunt nedumerit . Nu ştiu dac mama e în starea asta pentru c l-a iubit pe tataă ă ă

sau pentru c a r mas singur .ă ă ă

106

Se învioreaz cu siguran când îi spun c eu şi Jasperă ţă ă nu mai suntem

împreun . Pân când nu-i spun c sunt singur - ce expresie ridicol ! fiecareă ă ă ă ă

persoan din lume e singur , chiar şi Tina, care a fost identificat în modă ă ă

senza ional drept genul eu-şi-so ul-meu - mama se poart rece cu mine. Deţ ţ ă

parc „dispari ia" tat lui meu, cum o numeşte ea, ar fi vina mea! P i s mă ţ ă ă ă ă

scuza i, dar nu eu am g tit ultima pic tur de colesterol. Ea continu s facţ ă ă ă ă ă ă

comentarii acide, de genul: „Era singurul meu prieten apropiat. Ce- i pas , tu aiţ ă

re eaua ta de sprijin". Şi care ar fi acea „re ea de sprijin" ? Luke, care-mi spuneţ ţ

s in fruntea sus ? Michelle, care m ceart c am fost „c ea" cu Alan şi careă ţ ă ă ă ăţ

m întreab dac nu-mi pierd cumva min ile ?ă ă ă ţ

Laetitia, care declar - când îi explic c am întârziat fiindc am avut oă ă ă

ceart cumplit cu mama în leg tur cuă ă ă ă anularea abonamentului la Financial

Times — „P cat. Dar trebuie s fii uşurat c el s-a dus aşa de repede. Doar nuă ă ă ă

voiai s sufere".ă

Ins când mama se r steşte, nu m r stesc şi eu la ea.ă ă ă ă

De exemplu, nu spun: „A fost singurul meu tat . Pentruă tine e în regul ,ă

po i s te rec s toreşti". în schimb, îmi petrec toat s pt mâna agitându-m şiţ ă ă ă ă ă ă ă

fr mântându-m , s-o fac s m nânce mai mult. Cump r Cartea de bucate aă ă ă ă ă

bunei gospod rii - o c r oaie opresiv , de 567 de pagini - şi decid c , de acumă ă ţ ă ă

încolo, îmi voi dedica fiecare sâmb t , plus lunea şi miercurea, îngr ş riiă ă ă ă

mamei şi distragerii ei de la gândul v duviei. Din p cate, acest plan cere s -miă ă ă

sacrific via a social şi s înv s g tesc.ţ ă ă ăţ ă ă

îl sun şi pe agentul imobiliar local, care a sunat-o pe mama miercurea

asta (am convins-o mar i s înceap s r spund la telefon) şi i-a spus c aţ ă ă ă ă ă ă

auzit c „se gândeşte s se mute". Traducere: auzise c so ul ei a dat ortulă ă ă ţ

popii, a presupus c v duva se va restrânge într-o c su şi a decis s -şiă ă ă ţă ă

asigure un profit gras, b tând-o la cap s vând prin intermediul lui.ă ă ă

107

De bun seam , întâmpin confrunt rile cu aceeaşiă ă ă bucurie cu care aş

primi la mas un martor al lui Iehova.ă

Dar, destul de ciudat, telefonul sta îmi face pl cereă ă .

Beatitudinea resim it dup ce l-am dezumflat pe Alanţ ă ă trebuie c dă ă

dependen . Sun la Rodney & Carter, dup ce mi-am f cut dinainte nişte noti eţă ă ă ţ

veninoase. M ridic în picioare (Lizzy spune c asta promoveaz îndr zneala) şiă ă ă ă

cer s vorbesc cu domnul Rodney. Apoi, adopt vocea Lindei Blair în Exorcistul şiă

mârâi:

— Tata a murit acum treizeci şi şase de zile şi mama mea, v duv , eă ă

copleşit de durere, iar tu, tu, urm ritor de ambulan e, o suni şi încerci să ă ţ ă

storci bani de la ea! Sper c eşti mândru de tine! M dezguşti - jefuitor deă ă

morminte ce eşti!

Judecând dup scuzele lui bâlbâite, servile şi tremur toare, pân şiă ă ă

agen ii imobiliari se tem de posesia demonic .ţ ă

Le sun şi pe câteva dintre prietenele mamei. Conform spuselor ei, „au

abandonat-o". Din câte-mi pot da seama, asta nu-i întru totul adev rat. Verifică

mesajele înregistrate pe robot care au fost ignorate şi descop r c vechea eiă ă

prieten Vivienne a sunat de nou ori. Buni Fio a sunat de paisprezece ori. Miă ă

se strânge inima când îi aud vocea spart , ascu it . Pare complet nedumerit .ă ţ ă ă

„Cecelia, eşti acolo ? Alo ? Alo ? Maşin ria asta e stricat ? Alo ?"ă ă

Uitasem de buni Fio. Bine, am uitat de ea aşa cum ui i de programarea laţ

dentist. O sun mai întâi pe Vivienne.

Primele mesaje ale lui Vivienne sunt de genul: „Cessy, sunt Viv. Sper că

eşti bine, d -mi un âr când ai un moment liber. Ştii c sunt aici, dac ai nevoieă ţ ă ă

de un um r pe care s plângi. Sun oricând, noapte sau zi". Mesajele ei maiă ă ă

recente sunt mai mult de genul: „Cecelia! Sunt Vivienne. Sunt foarte

îngrijorat . De ce n-ai sunat? Am f cut ceva care te-a jignit ? Sun -m , te rog.ă ă ă ă

Mor s ... sunt disperat s te v d. Ar trebui s lu m prânzul împreun ".ă ă ă ă ă ă ă

Reiese, când o sun pe mama, c Vivienne chiar a vizitat-o de dou ori,ă ă

acum trei s pt mâni. Prima oar , a trecută ă ă

108

s-o invite pe mama „s ia o îmbuc tur la prânz, luni" şiă ă ă ca s -i anulezeă

mamei invita ia la un dineu sâmb t seara, aranjat cu cinci zile înainte ca tataţ ă ă

s -şi pun aşa de egoist pantofii i buni cu şiret şi s -i dea peste cap luiă ă ă ă

Vivienne planurile de mas .ă

La a doua vizit , Vivienne i-a adus mamei un pandişpan, o copie lucioasă ă

a revistei OK şi un bilet gratis la un spectacol al unui teatru obscur, în care fiul

ei, Jeremy, un viitor Rupert Everett, are un rol minor (îl joac pe Rosencranz).ă

Cuvintele ei exacte au fost astea: „Nu ai nevoie decât de un bilet, nu ?" îi spun

mamei c , deşi Vivienne a f cut r u, inten ia ei a fost bun şi c trebuie s -iă ă ă ţ ă ă ă

mai acorde o şans . între timp, îi spun lui Vivienne - o prind pe mobil întreă

Harley Street şi salonul de coafur - c mama nu are nici o inten ie s fure so ulă ă ţ ă ţ

alteia înc şi, mai mult decât atât, la Sainsbury's, pieptul de pui se vinde şi laă

bucat . Aşa c o ieşire în oraş nu va fi o problem şi, având asta în vedere,ă ă ă

sper ca invita ia ei la restaurant s fie repetat începând chiar de acum.ţ ă ă

Vivienne e agitat şi se bâlbâie.ă

— Helen, e mai mult decât bine-venit , ştii asta, ciripeşte ea. Dar trebuieă

s ştii c m-am gândit, în primul şi în primul rând, la ea. Vom fi cinci cupluri!ă ă

Noi, familia Elworthy, familia Williams, familia Schneck şi familia Struther!

Ultimul lucru pe care mi-I doream era s -i pun sare pe ran .ă ă

Trec cu vederea faptul evident c cel pu in trei dintre oaspe ii ei auă ţ ţ

leg turi extraconjugale şi îi explic c , deşi va fi cu siguran dureros pentruă ă ţă

mama s se afle în mijlocul acestor prototipuri ale fericirii conjugale, f ră ă ă

îndoial c ar prefera asta în loc s stea acas singur , mâncând o bucat deă ă ă ă ă ă

brânz Edam în fa a televizorului, uitându-se la Ştirile de la ora cinci.ă ţ

Rezultatul? Mama îmbr cat în negru din vârful capului ei înc p ânat, pân înă ă ă ăţ ă

t lpile ei sfid toare - se duce la bal.ă ă

109

între timp, eu stau acas singur , m nânc o bucat deă ă ă ă brânz Edam şiă

m uit la Ştirile de la ora cinci. E o bucurie şi o pl cere. Singura musc din lapteă ă ă

e Grasu', care scurm prin mâncare ca o fat de clasa a Vl-a aflat la regim,ă ă ă

apoi se îndreapt leneş spre hol, unde miorl ie, miaun şi zgârie furios, f ră ă ă ă ă

mil , f r rost, covorul bej al lui Marcus.ă ă ă

— Taci odat ! zbier eu de pe canapea. Nu mai am energiaăăăăăăă

necesar împ c rii unui copil-problem .ă ă ă ă

Cinci minute mai târziu, intru în dormitor, s -mi iau o jachet de lân , şi-lă ă ă

g sesc pe Grasu' stând pe vine în sertarul meu cu lenjerie intim . Pentru oă ă

frac iune de secund , sunt nedumerit . De ce ? Sunetul şuierat al jetului de pipiţ ă ă

îmi l mureşte repede şi nepl cut enigma.ă ă

— Rahat mic ce eşti! morm i eu când îmi dau seama c - dac nu vreau oă ă ă

pat de pişat isteric de abstract pe podeaua dormitorului - nu pot face nimică ă

altceva decât s -l aştept s termine. M apropii tiptil de sertar şi mut pe furişă ă ă

lenjeria mea cea mai sexy, cu dantelu e, departe de zona lui de ac iune, de subţ ţ

fundul lui.

Ca o st pân responsabil de animal de cas , sunt conştient că ă ă ă ă ă

psihologii animalelor de companie ne sf tuiesc cu t rie s nu folosim nici oă ă ă

form de „tehnic punitiv ".ă ă ă

Ce p cat. Când Grasu' sare triumf tor din sertarul meuă ă plin de urin , îlă

ajut s înainteze cu o palm de intensitate medie. O ia la goan , se ghemuieşteă ă ă

ca o Nemesis îmbl nit la cap tul holului şi r mâne în greva foamei toată ă ă ă ă

duminica. Luni diminea a, sun la serviciu, îi explic Laetitiei, care e rece caţ

ghea a, c am o „durere de din i" şi m duc cu pisica la veterinar. La Megavet.ţ ă ţ ă

Tremur de ner bdare şi de fric . Tresar, când îmi amintesc recentul schimbă ă

ruşinos de replici cu Tom. Poate c va fi de gard un alt veterinar. Şi totuşi...ă ă

Tom îmi face semn s intru în sala de opera ii f r vreun semn deă ţ ă ă

recunoaştere sau de c ldur .ă ă

— Care-i problema ? zice el, când îl descarc pe Grasu' din cuşca lui Pet

Voyager - se aga cu disperare de laturaţă

110

vertical , ca un pasager de pe Titanicul care se scufundă ă - direct pe masa

chirurgical .ă

— P i, zic eu emo ionat , şi-a pierdut apetitul. Şi m evit . De asemenea,ă ţ ă ă ă

a avut diaree.

Expresia lui Tom devine şi mai dezaprobatoare.

— De când dureaz asta ? zice el rece.ă

Asta nu-i un vers dintr-un cântec ? gândesc eu, dar nu îndr znesc s-oă

spun. Sunt disperat s -i cer iertare lui Tom, dar sunt prea sigur c voi fiă ă ă ă

respins .ă

— Nu sunt foarte sigur , zic eu, fr mântat de vinov ie, dar [ghiogâl ] seă ă ă ăţ ţ

poate s fie o s pt mân , poate dou .ă ă ă ă ă

Tom ridic dintr-o sprâncean .ă ă

— Şi ai încercat s faci o programare ? zice el pe un ton neîncrez tor.ă ă

— Nu, încep eu, n-am crezut c ...ă

Tom m întrerupe. Pare s se fi transformat într-o versiune maiă ă

moroc noas a fostului meu director de şcoal general .ă ă ă ă

— Nu, nu ai crezut, se r steşte el. Altceva ? A vomat ?ă

Diareea s-a men inut ?ţ

Clatin nefericit din cap.ă

— A fost o singur dat , dar ere... sunt destul de sigur .ă ă ă

Tom se uit fix la mine.ă

— Descrie-mi-o.

Ce romantic.

— P i, zic eu pe un ton uşor condescendent, era maronie şi apoas . Caă ă

diareea, de fapt.

Isuse! Ce vrea de la mine ? Tom pare dezgustat şi nu sunt foarte sigură

c asta se datoreaz descrierii mele poetice a excrementelor lichide.ă ă

Spune r stit:ă

— La o pisic tân r , astfel de simptome pot fi primele semne aleă ă ă

leucemiei, ale SIDA feline sau a PIF - o boal oribil , care debuteaz cu diareeă ă ă

şi refuzul mânc rii şi se termin cu probleme respiratorii. Nu exist vaccină ă ă

împotriva ei.

111

Sunt împietrit .ă

— Leucemie, SIDA sau PIF ? şoptesc eu, f r s -mi dau seama c PIFă ă ă ă

exist doar de o secund , dar fiind sigur c Grasu' sufer de asta, de SIDA şiă ă ă ă ă

de leucemie - şi totul e doar vina neglijen ei mele egoiste.ţ

Tom încuviin eaz sumbru.ţ ă

— Deci, zice el, dac nu-i prea mare deranjul, vreau s ştiu dac fecaleleă ă ă

lui con ineau vreo urm de sânge. Se întindeau ? Sem nau la culoare cu bila ?ţ ă ă

Şi a b ut sau a urinat mai mult decât e normal ?ă

Clatin din cap în privin a întreb rii referitoare la caca şi şoptesc:ţ ă

— Nu sunt sigur în privin a urinei.ă ţ

Tom continu .ă

— O s -i fac nişte teste ale sângelui. O pisic aşa de tân r n-ar trebui să ă ă ă ă

aib probleme de-astea, ar trebui s m nânce, s bea, s fac pipi şi caca aşaă ă ă ă ă ă

cum e normal.

Dac o pisic are diaree, nu mai stai pe gânduri. Dac seă ă ă deshidratează

cu doisprezece-cincisprezece la sut , e mort.ă

Suspin:

— O, nu! şi, cu o voce mic şi demn de mil , adaug:ă ă ă

Grasu' n-o s ... el n-o s ... moar , nu ? Sunt gata s izbucnesc în lacrimiă ă ă ă

şi s m raportez singur la RSPCA.ă ă ă

Col ul gurii lui Tom tresare şi el spune:ţ

— Vom primi rezultatele de la laborator mâine.

Sunt sl bit de remuşcare şi ruşine, şi groaz . Privescă ă ă

în t cere cum Tom palpeaz abdomenul plin de şunci al lui Grasu', îiă ă

deschide f lcile cu for a şi se uit în gâtul lui, apoi ridic buza într-un rânjet (aă ţ ă ă

lui Grasu', vreau s zic - buza lui Tom deja rânjeşte dispre uitor). Apoi, îl apasă ţ ă

pe Grasu' uşor, s stea ghemuit, îl imobilizeaz într-o îmbr işare ferm şi -ă ă ăţ ă

spre indignarea sa zgomotoas , şuierat - îi introduce un termometru plin deă ă

unsoare în fund.

— Gata, prietene, murmur el pe un ton blând, grav.ă

112

Inima îmi bate cu putere. în cele din urm , scoateă termometrul şi spune

t ios.ă

— Are pu in febr .ţ ă ă

Dau din cap am rât . Apoi, o cheam pe malefica şi botoasa de Celine,ă ă ă

rade câte un p tr el de blan de pe fiecare din labele din fa ale lui Grasu',ă ăţ ă ţă

şterge cu un tampon fiecare petic ras şi - în timp ce Celine îl ine pe Grasu', iarţ

eu îmi doresc s-o muşte şi, dac are SIDA, s -i dea şi ei - ia câte pu in sângeă ă ţ

din fiecare ven . Apoi, îl pune în dou tuburi transparente, unul cu capac roz,ă ă

cel lalt, cu capac portocaliu.ă

Având în vedere emo iile de montagnes russes prin care a trecut, Grasu'ţ

nu-i chiar aşa de revoltat pe cât ar trebui s fie. Emite un mârâit profund, grav,ă

furios, dar nu încearc s sar . Tr d torul chiar îi permite lui Tom s -lă ă ă ă ă ă

cânt reasc , în timp ce eu, reaua care a abuzat de el, îmi înghit lacrimileă ă

tardive de peniten . Tom se apleac , îl mângâie pe Grasu' pe cap şi—I azvârleţă ă

înapoi în cuşca lui Pet Voyager.

îmi arunc o privire, pare s ezite, apoi spune - pe un ton ferm, dar nuă ă

foarte plin de ur :ă

— Pisica asta ia propor iile unei madame de budoar.ţ

Dar sunt sigur c n-are nimic. Probabil c a mâncat cevaă ă nasol. Sau a fost

afectat de o sup rare sau de un stres recent. Orice schimbare în stilul de via ,ă ţă

chiar şi mutarea unei canapele, o poate înfuria şi pe cea mai echilibrat pisic .ă ă

Stare de spirit ce poate fi livrat în forma distinctivei jalbe maronii. Vreau s -lă ă

înfometezi ast zi şi- i voi da provizii pentru trei zile dintr-o mâncare specială ţ ă

pentru pisici, f r condimente. Apoi, dac se simte bine, îl pun pe Grasu' laă ă ă

regim de sl bire. Şi o s te anun când vin rezultatele de la laborator. Dar, dacă ă ţ ă

vomit sau are iar diaree, adu-l la mine imediat.ă

Încuviin ez dând din cap umil şi şoptesc:ţ ă

— Deci exist o umbr de speran pentru Grasu' ?ă ă ţă

113

Tom se întoarce cu spatele - s tuşeasc , cred - apă ă oi zice sever:

— Mai mult decât o speran . Vrei s ştii care-i adev rata lui problem ?ţă ă ă ă

E b iatul m micii!ă ă

Cu asta, întocmeşte factura (exorbitant ), îmi înmâneaz „pachetul deă ă

recuperare" şi face semn cu capul c tre urm torul client. Spune „Pa", dar seă ă

uit pu in pe lâng urechea mea când zice asta. M duc acas , îl bibilesc peă ţ ă ă ă

Grasu' şi simt c mi-e ruşine de mine îns mi.ă ă

îmi acord singur o zi liber în continuare şi stau treaz toat noaptea deă ă ă ă

luni, rugându-m . Tom m sun la birou, mar i, la 11.39, ca s m informeze -ă ă ă ţ ă ă

pe un ton expeditiv - c Grasu' e bine, cu excep ia unui mic exces de globuleă ţ

roşii, ceea ce ar putea ar ta c are viermi. M duc fuga la Megavet imediată ă ă

dup serviciu. Tom apare pentru scurt timp, ca s -mi dea o pastil şi un sfertă ă ă

de vermifug (pentru c Grasu' e aşa de gras), într-un plic alb cu albastru.ă

— Dac vomit într-o jum tate de or , n-a digerat-o, zice el, cam la fel deă ă ă ă

rece ca un urs polar înghe at bocn .ţ ă

Dac vomit mai târziu, e în regul , doar i-a deranjat pu ină ă ă ţ stomacul.

îmi ia patruzeci de minute bune pân când reuşesc s împing pastila peă ă

gâtul lui Grasu. Apoi, petrec înc dou zeci de minute, s -mi dau cu antiseptică ă ă

pe r ni. Sunt furioas şi tulburat . O sun pe Tina. E plecat . O sun pe Lizzy. Eă ă ă ă

plecat . Aşa c o sun pe Michelle. Care mi-a trântit o bârf supradimensionată ă ă ă

despre Sammy, aşa c mi-e datoare.ă

Mai întâi, îi contracarez indignarea care înc o mai st pâneşte în privin aă ă ţ

lui Alan cel unsuros.

— Michelle, sincer s fiu, sunt cam depresat zilele astea, încât amă ă ă

considerat c n-ar fi cinstit, ştii tu, s -l împov rez.ă ă ă

Dup ce termin cu prostiile, trec la ce m intereseaz pe mine - tunând şiă ă ă

fulgerând despre Tom. Nu sunt prea

114

sigur cum aş fi vrut s reac ioneze Michelle, dar ea faceă ă ţ un spectacol

satisf c tor. M i, pare s fie o pramatie de om! Nu-i datorezi nimic! Ceă ă ă ă

nenorocit! S se joace cu sentimentele tale aşa! Dar nu- i face griji! O s-o laseă ţ

mai moale!

E mult prea încordat! Etc.!

Sunt destul de înfl c rat şi inspirat ca s-o consult într-o problem careă ă ă ă ă

m fr mânt de un timp. Mi-e dor de Jasper. M tot gândesc la el. Vreau s -lă ă ă ă ă

sun. Din nou, Michelle îmi face pe plac. E un tip grozav şi ar trebui s încerc.ă

încurajare şi permisiune! Aşa c încerc.ă

Spre neîncrederea şi încântarea mea, Jasper e „fericit" s m aud . Ar fiă ă ă

„beton" s ne întâlnim cândva.ă

— Ce i-ai aranjat pentru mâine-sear ? zic eu (dac o ascult o or peţ ă ă ă ă

Michelle, chiar şi Luke ar începe s vorbeasc exact ca una dintre „nevesteleă ă

de la Hollywood").

— Sunt acas , zice Jasper t r g nat. Ce-ar fi s treci pe-aici ?ă ă ă ă ă

M fr mânt cu o pl cere cochet şi torc la telefon:ă ă ă ă

— Aş putea s fac asta...ă

Pun receptorul la loc, sim ind c mi se învârte capul.ţ ă

Jasper Sanderson & Helen Bradshaw. Revenirea! Ca să împrumut o

faimoas fraz jasperian : Michelle - ai jucat excelent. M duc direct la sertarulă ă ă ă

meu (dez-profanat) cu lenjerie şi încep s -mi aleg chilo i.ă ţ

Capitolul 13

Dac eu şi Tina vrem s-o enerv m vreodat pe Lizzy, ceea ce facemă ă ă

frecvent, îi spunem „Fata Mogadon". Asta din cauz c Pura şi Neîntinataă ă

Elizabeth e îngrozit de zbor şi, înainte de a pune m car degetul mic de laă ă

picior într-un Boeing, trebuie s înghit o pastil mare de Nitrazepam. Desigur,ă ă ă

a încercat hipnoterapia, acupunctura şi

115

ceaiul de ment la început, dar - spre amuzameă ntul nostru secret —

acestea n-au dat nici cel mai mic rezultat şi Neprih nita a trebuit s recurg laă ă ă

droguri legalizate.

Dar nu eram chiar aşa de rele. Cu câtva timp în urm , amă petrecut

dou zeci de minute epuizante în birou, încercând s-o convingem c Dumnezeuă ă

chiar a vrut ca oamenii s zboare.ă

— Lizzy, a zis Tina cu un aer superior, eu zbor aşa de des, încât nici nu

m mai gândesc la asta. Un avion e ca un autobuz pentru mine.ă

Sim indu-m l sat pe dinafar , am ad ugat liniştitor:ţ ă ă ă ă ă

— Toate statisticile arat c e mult mai probabil s mori într-un accidentă ă ă

de maşin .ă

Chiar am demonstrat - cu un avion construit de urgen , dintr-o circularţă ă

despre folosirea ilegal a taxiurilor pl tite de firm în scop personal - cumă ă ă

presiunea aerului for eaz avionul s stea la 10 000 de metri, în loc s cad dinţ ă ă ă ă

cer ca o piatr de 360 000 de kilograme.ă

— Asta dac nu se rup aripile, ne-a întrerupt Laetitia, care ur şte s fiuă ă ă

distras de la munc . Atunci, plonjeaz spre sol ca un cârnat mare.ă ă ă

Din nefericire, Lizzy descoper întruna noi pericole.ă

„Cum r mâne cu turbulen ele în aer clar!?" „Cumă ţ r mâne cu deschidereaă

necomandat a voletelor din bordul de atac! ?" „Cum r mâne cu vr biileă ă ă

absorbite în motor! ?" Când îi linişteam aceste temeri, Lizzy revenea cu un atu:

„N-ai de unde s ştii. Accidentele de avion se întâmpl . Ai putea fi tu victima.ă ă

Nu exist garan ii".ă ţ

Pân acum patru luni, când a murit tat l meu, nu puteam s -i în elegă ă ă ţ

temerile lui Lizzy. înainte de moartea tat lui meu, eram invincibil . Citeamă ă

despre un cuplu aflat în luna de miere, al c rui avion a izbucnit în fl c riă ă ă

deasupra unei m ri de turcoaz, despre o femeie înjunghiat pe când seă ă

întorcea acas de la serviciu, despre nişte prieteni care au fost arunca i în aeră ţ

în timp ce beau într-un pub, într-o noapte cald de var , despre un tân ră ă ă

împuşcat

116

într-o sta ie de autobuz şi mi-era mil de ei şi treceam maiţ ă departe.

Ştiam c asemenea lucruri li se întâmpl altora.ă ă

Acum, citesc despre al ii şi m identific cu ei. Izbucnesc în plâns, suntţ ă

furioas şi obsedat . îmi închipui ultimele momente lipsite de griji, de dinainteaă ă

mor ii lor. M întreb dac au în eles momentul mor ii în sine. Suf r pentruţ ă ă ţ ţ ă

bietele lor familii r v şite, pentru mama îndurerat , care spune: „De ce el ? Deă ă ă

ce se duc întotdeauna cei buni ?" Logodnicul, palid şi cu ochii roşii, şopteşte:

„Ea era via a mea. Nu-mi vine s cred c s-a întâmplat una ca asta".ţ ă ă

Vreau s consolez, dar compasiunea mea e vampiric . Mă ă ă hr nesc plină ă

de regrete din durerea lor, cu dezgustul şi obsesia monomaniac a unui bulimică

ce devoreaz o pr jitur cu ciocolat . Acum, am gura uscat de fric . M scolă ă ă ă ă ă ă

diminea a şi m gândesc: „Asta ar putea fi ziua în care voi muri". îmi simtţ ă

inima b tând şi-mi spun: „S-ar putea opri în orice clip ". Sigur c încerc să ă ă ă

gândesc ra ional:ţ

„Controleaz -te, vac proast ". Dar apoi îmi spun că ă ă ă prin esa Diana nu s-ţ

a sculat în diminea a zilei de 31 august 1997 ştiind c în ziua aceea va muri. Şiţ ă

oamenii chiar se pr buşesc şi mor - oameni care, aş putea ad uga, m nâncă ă ă ă

mai pu ine batoane Dime decât mine şi fac sport mai regulat, nu o dat peţ ă

lun . Nu exist garan ii. Sunt neliniştit .ă ă ţ ă

Iritabil . încordat . Dac nu fac ceva anume, ceva careă ă ă s -mi plac - cumă ă

ar fi s m uit la Xena, Prin esa R zboinic , s citesc c r i poli iste sau s dormă ă ţ ă ă ă ă ţ ţ ă

—, m simt golit şi detaşat de lume şi, în lipsa a ceva mai bun, emo ia meaă ă ă ţ

de baz e teroarea.ă

De exemplu. în weekendul trecut, Tina s-a dus cu maşina în Lake District,

la un festival de regulat, cu Adrian, prototipul b rbatului - pe care, pân acum,ă ă

am reuşit s -l evit, fiindc nu m simt în stare s -mi manifest uluirea necesară ă ă ă ă

pentru prima noastr întâlnire -, iar Escortul ei s-a stricat pe şosea, la 300ă

km/h. A povestit aşadar despre întâlnirea ei cu o moarte prematur şi violentă ă

de parc ar fi fost un basm! Ceva de genul:ă

117

— Aveam 130 km/h, pe banda din mijloc, şi am auzit o bubuitur subă

maşin . Ca şi cum ar fi c zut ceva. Şi noi continuam s mergem înainte în cutiaă ă ă

asta nenorocit !ă

F r accelera ie, f r motor, f r cutie de viteze! Adriană ă ţ ă ă ă ă ipa, dar amţ

reuşit s trag pe marginea drumului. Nu m-am panicat. Mi-am spus: „Bum, laă

naiba, maşina s-a stricat".

Iar frânele au inut. S-a dovedit c se rupsese cureaua deţ ă distribu ie. M-aţ

costat o avere s-o înlocuiesc.

Astea au fost ultimele ei cuvinte lipsite de griji pe marginea subiectului.

I-am spus:

— Tina, promite-mi c vei fi atent . Iar ea m-a privit ciudat şi a zis:ă ă

— Iau anticoncep ionale.ţ

între timp, eu zac în pat şase zile mai târziu, cu gura uscat , tremurândă

ca o bab , rememorând în mod repetat scenariul ca pe o melodie obsedantă ă

din concursul Eurovision. Pulsul îmi creşte şi-mi spun: „Tina, ai fi putut muri

atât de uşor. Sunt foarte multe motive din care ai fi putut muri atât de uşor.

Puteam s ajung la birou luni şi s-o aud pe Laetitia spunând: « Ai auzit deă

Tina ? E moart . A murit într-un accident de maşin în weekend »". Moartea eă ă

aşa de întâmpl toare! Tremur, transpir, respir greu... Ce-ar fi fost dac ?ă ă

în timp ce eu m lupt cu faza mea nevrotico-psihotic , mama dep şeşteă ă ă

faza lui „ce-ar fi fost dac ". E posibil ca faza lui „ce-ar fi fost dac " s fieă ă ă

contagioas , iar eu s m fi molipsit de la ea. Deoarece, în s pt mânile care auă ă ă ă ă

urmat descoperirii muntelui de hârtie roz şi a frigiderului literar, a devenit

obsedat . Ce-ar fi fost dac l-ar fi obligat pe tat l meu s -şi micşoreze ra ia deă ă ă ă ţ

ou ? Dar dac i-ar fi poruncit s fac o plimbare scurt dup cin ? Ce-ar fi fostă ă ă ă ă ă ă

dac i-ar fi cump rat Un mod uşor de a te l sa de fumat de Allen Carr ?ă ă ă

La care nu puteam decât s -mi r spund în minte: „Ce-ar fi fost dac tat lă ă ă ă

meu era o alt persoan - mai ales unaă ă

118

care s nu provin dintr-o familie des afectat de boli deă ă ă inim ?" în fa ,ă ţă

îi spuneam:

— Mam , te rog, nu te tortura. Ai f cut tot ce-ai putut.ă ă

Dac urma s se întâmple, nu aveai ce s faci. Şi, oricum,ă ă ă ştii c tata nuă

te-ar fi ascultat. Chiar dac aceste platitudini împov r toare erau la fel de noiă ă ă

şi uimitoare ca şi ştirea c un fotomodel se întâlneşte cu o vedet rock pot să ă ă

spun ceva care s nu fie un clişeu ? -, mama continua s se autoflagelezeă ă

verbal.

Ce-ar fi fost dac şi-ar fi amânat pensatul sprâncenelor şi l-ar fi urm rită ă

pe tata mâncându-şi prânzul ? Dac i-ar fi f cut o salat (f r dressing, evident)ă ă ă ă ă

? Dac indigestia de dup seara de joi, de la so ii Harris, nu se datora densit iiă ă ţ ăţ

mari a budincii dc pâine a Leilei ? Dac era un avertisment al unui atac de cordă

iminent ?

— Mam ! strigam, termin ! Dac i-ai fi f cut o salat , ar fi aruncat-o laă ă ă ă ă

gunoi şi şi-ar fi rezervat o mas la Dorchester. Dac ai fi fost o asistentă ă ă

medical specializat în cardiologie, pentru Dumnezeu ?ă ă

Inten ionasem ca aceast replic s fie ironic , dar şi ar fi trebuit s ştiu -ţ ă ă ă ă ă

a luat-o în serios şi a apucat-o pe o cale nou şi deosebit de fertil a lui „vaiă ă

mie". Dac şi-ar fi ales o carier medical în loc s devin cadru didactic ?ă ă ă ă ă

La care r spunsul sincer era: probabil c ar fi fost cu celă ă pu in zece mor iţ ţ

mai mult în lume. Aşa c tot ce-am spus a fost:ă

—-Mam , ai fost o so ie minunat . L-ai f cut foarte fericit.ă ţ ă ă

N-ai de ce s te sim i vinovat .ă ţ ă

Asta a f cut-o s plâng şi mi-am dat seama cu iritare c -i spusesemă ă ă ă

mamei aceleaşi sentimentalisme obosite pe care, nu cu mult timp în urm , miă

le spusese mie Lizzy.

Cu toate astea, dup trei luni de cocoloşiri ca într-un cocon (n-a i fi vrută ţ

s fi i de fa ), mama se înviorase. Deşi m tem c frigiderul ei nu va fiă ţ ţă ă ă

niciodat la fel, ea pare, dup cum spune Leila Harris, „s reziste mai bine". Iară ă ă

Vivienne observ :ă

119

— Mama ta e norocoas . E tân r . îşi poate g si peă ă ă ă altcineva. Dac ar fiă

fost c s tori i timp de cincizeci de ani, ar fi fost cu totul altceva.ă ă ţ

Din fericire pentru mama, care trage un pui de somn la etaj, Vivienne

face aceast observa ie draconic de fa cu mine. Din nefericire pentruă ţ ă ţă

Vivienne, o face când m simt - hai s alegem o stare de spirit din p l ria cuă ă ă ă

st ri de spirit schimb toare — iritabil .ă ă ă

— Cum ? m reped eu, trântind ceaşca de cafea pe mas şi îngustându-ă ă

mi ochii, ca nişte fante. Asta e o remarc al dracului de revolt toare!ă ă

Norocoas ! Nu suferi dup un grafic matematic! Nu suferi mai pu in pentru că ă ţ ă

ai cincizeci de ani, nu nou zeci! Nu pretinde c ştii cât de mare e pierderea ei.ă ă

Via a ei nu va mai fi niciodat la fel.ţ ă

Şi- i mai spun ceva. Dac ea - în acest moment stânjenitor, fa a mea seţ ă ţ

bo eşte ca un şerve el roz -, dac şi-arţ ţ ă g si vreodat pe altcineva, cum spui tu,ă ă

se va mul umi cu ce va g si. Fiindc , pentru ea, tat l meu a fost Alesul. Şi,ţ ă ă ă

dac ar şti c se va întoarce peste treizeci de ani - acum, suspin ca un fotbalistă ă

- l-ar aştepta.

Sunt zguduit şi agitat de violen a propriei mele furii.ă ă ţ

M simt ca un cocktail Molotov. Vivienne - care e şi ea zguduit şi agitată ă ă

- sare înapoi ca o pisic speriat şi şopteşte:ă ă

— Helen, Helen. Calmeaz -te, îmi pare r u, n-am vrut s ... ce ruşinos dină ă ă

partea mea, te-am sup rat aşa de tare, m simt groa...ă ă

Aici, îmi întrerup suspinele, ca s ip:ă ţ

— Nu m-ai sup rat pe mine! Nu-i vorba de mine! E vorba despre ea!ă

în eleapt , Vivienne închide gura, încuviin eaz şi nu spune nimic. Mţ ă ţ ă ă

simt ni eluş vinovat , pentru c , în ciuda lipsurilor ei, Vivienne a fost atent cuţ ă ă ă

mama. Dup ce valul de condolean e s-a mai potolit (cam pe la jum tatea celeiă ţ ă

de-a treia luni, din câte-mi amintesc) Vivienne a continuat s o viziteze regulat,ă

f când invita ii la ceai, împ r ind bârfe şi aducând pr jituri. Aş merge chiară ţ ă ţ ă

pân acolo încâtă

120

s spun c Vivvy a luptat al turi de mine, ca s o inemă ă ă ă ţ pe mama pe linia

de plutire.

Dar eu câştig. Am devenit o asistent social aşa de bun , încât m miră ă ă ă

c n-am început s port şor .ă ă ţ

Am început prin a g ti pentru mama. Am f cut rizoto cu legume după ă ă

re eta de pe spatele cutiei cu orez pentru rizoto (la a cincea încercare, amţ

încetat s mai distrug crati ele şi s ard orezul), re eta de pui cu coriandru aă ţ ă ţ

Tinei (se taie şi se c lesc ceapa şi ardeiul în ulei de m sline, se taie şi seă ă

adaug puiul, apoi coriandrul, vin alb şi creme fraîcbe semidegresat - ca semnă ă

de respect fa de tata) şi - pentru c pot - sferturi de cartof la cuptor. Dupţă ă ă

cea de-a patra cin la rând cu sferturi de cartofi, mama a zbierat:ă

— Sunt s tul de sferturi de cartofi! Sunt o mâncare nes n toas ! şi şi-aă ă ă ă ă

aruncat farfuria prin camer .ă

în acest moment, aş fi l sat-o bucuroas s moar de foame. în schimb,ă ă ă ă

am şuierat:

— Bine, şmechere Dac eşti aşa de deşteapt , ce-ar fi s -mi ar i tu cumă ă ă ăţ

se face ?

Aceast m nuş aruncat cu neobr zare a anun at începutul fazei a douaă ă ă ă ă ţ

- o perioad nepl cut , în care mi-am petrecut fiecare luni şi miercuri sear înă ă ă ă

buc t ria mamei, stricând supa şi r bdând s se ipe la mine. Dar ea s-aă ă ă ă ţ

distrat.

Cred c -i lipseşte să ă-l supraalimenteze pe tata. Leg turile noastre de luniă

şi miercuri continu - nu merit deranjul s le rup -, dar, treptat, am reuşit s-oă ă ă

fac s mai cumpere şi mâncare la pachet. Iar Lizzy a fost o dulcea .ă ţă

în timpul unei sesiuni extinse de sufleuri (am încercat s-o descurajez),

mama mi-a m rturisit c unul dintre cele mai rele lucruri la v duvie era „lipsaă ă ă

unei atingeri umane", îmi venea s -i zic: „încearc s te pui în locul meu", dară ă ă

m-am ab inut şi am spus:ţ

— Aa...

Dar, când i-am povestit lui Lizzy, era s se înece cu iahnia ei de fasoleă

aduki.

121

— Tocmai mi-a venit o idee! a ciripit ea. Am planul perfect!

Trei zile mai târziu, Lizzy a început s fac reiki cu mama.ă ă

— Ce e reekyx ? a întrebat ea, când a sosit Lizzy, radiind de chi pozitiv.

— E o art str veche, un mod de a transmite dragostea şi energiaă ă

universal tuturor oamenilor, a r spuns Lizzy.ă ă

— Trebuie s m dezbrac pentru asta ? a zis mama, b nuitoare.ă ă ă

—- O, nu, a chicotit Lizzy. Sta i aici, întins , iar eu voi ac iona ca un canalţ ă ţ

pentru for a vital , care v va debloca aura şi chakrele şi v va echilibraţ ă ă ă

emisferele cerebrale şi va permite o desc tuşare emo ional .ă ţ ă

Mama p rea speriat , aşa c i-am explicat.ă ă ă

— Tu stai întins aici, cu fa a în jos, iar Lizzy te bibileşte.ă ţ

Dup prima sesiune, mama a s rit în sus şi a strigat:ă ă

— Acum sunt deblocat ?ă

Lui Lizzy i-a c zut fa a, aşa c am zis repede:ă ţ ă

— Mam , nu-i ca atunci când cur instalatorul o eava.ă ăţă ţ

Lizzy a zâmbit eap n şi a zis:ţ ă

— Nu v-a i sim it mai uşoar sau n-a i sim it nişte furnic turi, doamnţ ţ ă ţ ţ ă ă

Bradshaw ?

Mama a cl tinat din cap şi a zis:ă

— N-am sim it absolut nimic!ţ

Lizzy a r spuns:ă

— P i, s-ar putea s face i diaree şi pu in urticarie...ă ă ţ ţ ă

Moment în care am întrerupt-o cu:

— Lizzy, i-a pl cut, doar c e prea copleşit , nu, nu, sigur c n-o s faci,ă ă ă ă ă

mam , Lizzy a glumit, da, ai fost, spune mul umesc, bine, Liz, mul umesc mult,ă ţ ţ

ne vedem mâine...

Ultimele patru luni n-au fost uşoare. Poate c n-ar fi trebuit s ip laă ă ţ

Vivienne. M întorc în apartament şi m culc.ă ă

1 Reeky (lb. englez ) - duhnitor (de la to reek - a duhni), se pronună ţă

aproape la fel ca reiki.

122

Beneficiind de perspectiva asupra trecutului, de două valiumuri şi de un

duş recişor, dau vina, pentru accesul meu de furie, pe faptul c ieri, la trei luniă

dup ce l-am cunoscut din nou în sens biblic pe Jasper, el a sugerat „s-o maiă

r rim".ă

Am r mas interzis .ă ă

— De ce ? am zis, muşcându-mi buzele. Credeam c ne în elegem destulă ţ

de bine.

Asta, oricât de nebuneşte ar p rea, nu-i o minciun .ă ă

Ne-am întâlnit doar ocazional. Şi, când am f cut-o, aă m avut conversa iiţ

decente. Jasper mi-a povestit c a f cut şcoala la internat şi c e defavorizată ă ă

mereu de compara ia cu str lucitul s u frate mai mare. Eu i-am povestit luiţ ă ă

Jasper despre faptul c am vrut s merg la internat. Jasper mi-a povestit că ă ă

p rin ii lui s-au mutat în Singapore şi c -l vedeau o dat pe an. Eu i-am povestită ţ ă ă

lui Jasper despre p rin ii mei, care locuiau în Musewell Hill şi care veneau s mă ţ ă ă

vad o dat pe trimestru. Credeam c Jasper şi cu mine ne distr m. Recunosc,ă ă ă ă

sexul nu mai era la fel de fabulos ca la început, dar asta era în principal din

cauz c m temeam c tat l meu m urm reşte.ă ă ă ă ă ă ă

— Ne-am în eles bine, a spus Jasper şi înc o mai facem.ţ ă

Puiule, îmi placi cu adev rat. Eşti o fat grozav . Şi, într-oă ă ă zi, vei fi o so ieţ

grozav pentru cineva. Dar, s nu în elegi greşit, cred c ai nevoie de o pauz .ă ă ţ ă ă

O, uite c începe, mi-am zis - faza cu nevasta fiind pus în umbr deă ă ă

clopo elul de alarm „îmi placi cu adev rat" -, nu-mi d papucii pentru c vreaţ ă ă ă ă

s rup rela ia, îmi d papucii spre binele meu.ă ă ţ ă

—Jass, îi r spund eu sup rat , nu-mi veni cu de-astea!ă ă ă

N-am nevoie de nici o pauz ! Dac vrei tu o pauz , spuneă ă ă aşa. Ridic o

sprâncean , gata de lupt . E din cauza mamei ?ă ă

am mârâit.

Jasper a ezitat. Am spus cu r ceal :ă ă

— Ştii c nu mai are pe nimeni altcineva. Şi po i oricând s vii cu noi înă ţ ă

vizitele de duminic , la zoo, şi în Gr dinileă ă

123

Kew şi la nenorocitul de Castel Leeds. Invita ia r mâneţ ă deschis .ă

T cere.ă

— Ei, bine ? am solicitat eu.

— Ei, bine, a r spuns el, în parte e vorba şi de chestia asta, c vrei să ă ă

petreci timpul cu mama ta, dar, i-o mai aminteşti pe fosta mea prieten ,ţ ă

Louisa...

Asta nu e o întrebare.

— Daaaaa, am zis, dac e aceeaşi Louisa pe care ai f cut-o albie de porciă ă

în ultimele dou sprezece s pt mâni.ă ă ă

Ce-i cu ea ?

Mi-a c zut fisa ca un avion f r aripi.ă ă ă

— O, Doamne, am strigat, nu din nou!

Jasper a ridicat un deget, ca s m fac s tac.ă ă ă ă

— Helen, sssst, nu-i ce crezi tu.

Am intrat într-una din acele bucle naşpa, cu „Nu-pots -cred".ă

— Atunci, ce e ?

Jasper tuşi.

— Sunt falit, chiria e uite-atâta, iar Louisa tocmai a cump rat ună

apartament cu dou dormitoare şi are nevoie de un chiriaş.ă

La care riposta mea spiritual a fost:ă

— C cat.ă

Dar Jasper a c scat ochii lui de un albastru paradiziac şi a insistat.ă

— Se vede cu cineva, nu e nimic între noi, puiule, jur cu mâna pe inim .ă

Dar tu nu ai inim , mi-am zis. Apoi, mi-a mai venit un gând:ă

— Deci dac nu i-o tragi cu Louisa, l-am interogat eu viclean , de ce ară ţ ă

trebui noi s-o r rim ?ă

Scuza lui ridicol ?ă

— E o singur camer .ă ă

124

A început s bat câmpii, c -i trebuie „o pauz , ca să ă ă ă ă reflecteze", dar am

ridicat mâna hot rât , în semn de protest, iar el a t cut.ă ă ă

Replica mea de desp r ire:ă ţ

— De fapt, Jasper, dac te-ai fi obosit s întrebi, ai fi aflat c şi eu cump ră ă ă ă

un apartament. Şi al doilea dormitor al meu va fi unul dublu.

Bine, n-a fost un touche r sun tor, dar nici un rateu n-a fost. Cel pu ină ă ţ

pân când am ieşit pe uş cu nasul pe sus şi m-am împiedicat de prag.ă ă

In diminea a asta, înainte de a pleca la serviciu, îi relatez revolt torulţ ă

episod lui Luke, cu detalii baroce. Dezam girea mea Ia reac ia lui îmiă ţ

reaminteşte de felul în care m-am sim it la vârsta de cinci ani, când înghe ataţ ţ

mi-a c zut din cornet, a aterizat pe trotuar şi a fost devorat instantaneu de ună ă

câine mare. Primul comentariu plat al lui Luke:

— Dar nu avea i nimic în comun.ţ

Al doilea comentariu plat al lui Luke:

— Şi cumperi un apartament ?

Dau ochii peste cap de disperare. Unii b rba i habar n-au cum să ţ ă

vorbeasc cu o femeie.ă

— Luke, îi spun eu r bd toare, nu vreau s faci comentarii care nu mă ă ă ă

ajut deloc şi s pui întreb ri stupide.ă ă ă

Vreau s spui: „vai de mine", „ce tic los" şi s â âi mult.ă ă ă ţ ţ

Pare jignit, aşa c adaug repede:ă

— Iart -m , n-am vrut s m r stesc la tine. Dar nu, nu-mi cump r ună ă ă ă ă ă

apartament. Eu şi Grasu' st m aici.ă

Ce nu i-am spus lui Luke e c , cu dou zile în urm , puteam cump ra ună ă ă ă

apartament. Adic puteam depune un avans pentru un apartament modestă

într-o zon cu infrac ionalitate sc zut . Motivul e c , s-o spun p-aia dreapt , amă ţ ă ă ă ă

profitat de moartea tatei. Ca s spun pe scurt o poveste plictisitoare, acum oă

lun , avocatul nostru, Alex Simpkinson, a informat-o pe mama - în calitate deă

executoare testamentar şi principal beneficiar a testamentuluiă ă ă

125

tat lui meu - c certificatele de autenticitate testamentară ă ă erau gata să

fie verificate şi semnate.

Mama s-a ridicat la în l imea ocaziei. A f cut progrese.ă ţ ă

Dup prima lun de nu vreau s-aud, nu vreau s v d,ă ă ă ă domnul Simpkinson

îi oferise - în disperare de cauz op iunea de a renun a la responsabilit ile eiă ţ ţ ăţ

legale în favoarea altui beneficiar, adic în favoarea mea sau a lui buni Fio.ă

Mama s-a gândit la asta. Apoi, aşa cum mi-a declarat la o cin în fa aă ţ

televizorului - vânturând furculi a goal , pentru mai mult emfaz - „Mi-amţ ă ă ă

spus: « Cecelia, dac asta a dorit Morrie, f -o »." Cred c avea nevoie de oă ă ă

scuz , ca s reînnoiasc abonamentul la Financial Times.ă ă ă

Şi aten ia binevoitoare a b rba ilor înal i, în costume deţ ă ţ ţ comand , n-aă

lipsit niciodat . Un alt factor e acela c a suferit de o spaim financiar , după ă ă ă ă

ce bunurile lui au fost înghe ate (mama îşi permitea stilul ei de via doarţ ţă

pentru c tata îi umplea contul).ă

Dar, mai important, mama îşi d seama c Maurice Bradshaw aă ă

încredin at roadele muncii sale de o via prin esei lui deosebite şi, ca o bunţ ţă ţ ă

membr a familiei regale, ea îşi ia îndatoririle în serios. Analizeaz valoareaă ă

ac iunilor în fiecare diminea , f r greş. A devenit şi o admiratoare devotat aţ ţă ă ă ă

sec iunii Bani din Sunday Times şi-l bate la cap în fiecare luni pe brokerul tatei,ţ

ca s se asigure c a investit în ac iunile despre care are ea ultimele ponturi.ă ă ţ

Nu spun c Cecelia Bradshaw s-a transformat în Gordon Gekko. Dar cred c aă ă

f cut un progres. întoarcerea ei la şcoal s pt mâna trecut - şi-a petrecută ă ă ă ă

prima jum tate a trimestrului de toamn acas , în concediu medical, pl tită ă ă ă

integral - a ajutat-o, de asemenea.

Cred c a fost impresionat de bucuria cu care doamna Armstrong,ă ă

directoarea, i-a întâmpinat întoarcerea. Chiar dac încântarea şefei ei eraă

legat de finan e. Ca urmare, când au ieşit certificatele de autenticitate, acumă ţ

paisprezece zile, mama a împ r it un taxi cu buni Fio pân la birourileă ţ ă

criodesicate de la Pomp, Simpkinson & Circum-

126

stance şi, aşa cum mi-a spus mândr - „Alex a recapitulat totul şi eu amă

în eles fiecare cuvânt".ţ

A sugerat s ne întâlnim dup aceea, la un ceai, dar oferta ei seă ă

suprapunea cu o şedin editorial . Oricum, n-am îndr znit s-o întreb peţă ă ă

Laetitia dac pot s plec mai devreme de la lucru, pentru c simt c e s tul deă ă ă ă ă ă

moarte şi chiar mai mult de saga pierderii ireparabile şi c mai are cam ună

milimetru şi m concediaz .ă ă

— Dar era o problem de via şi moarte! a chi it Lizzy.ă ţă ţă

Am ridicat din umeri şi am citat greşit una dintre persoanele moarte

despre care-i place lui Luke s bat câmpii:ă ă

— Editorialele sunt mai importante.

Oricum, n-a contat. Am primit un cec prin poşt .ă

Când am deschis plicul, detaliile despre testamentul citit cu voce tare în

ziua înmormânt rii tatei au revenit în prim-plan dup luni de uitare ce oas .ă ă ţ ă

Mai ales paragraful scurt, intonat cu for de domnul Simpkinson, care începeaţă

aşa: „Ii las suma de 20 000 de lire fiicei mele, Helen Gayle," (tata ştie c îmiă

ur sc al doilea nume) „pe care sper c o va investi cu în elepciune, într-oă ă ţ

proprietate, de exemplu..."

Am inut cecul în mân şi am f cut o grimas :ţ ă ă ă

— Sfaturi p rinteşti post-mortem!ă

In orice alt moment, m-aş fi repezit direct în magazine, dar, acum, nu am

via în mine s cheltuiesc, cheltuiesc, cheltuiesc. Nici puterea s bat drumurileţă ă ă

pe la agen ii imobiliari. Aşa c , în ciuda cuvintelor mele de bravad în fa a luiţ ă ă ţ

Jasper, când îi spun lui Luke c r mân unde sunt, acesta e adev rul. M maiă ă ă ă

paralizeaz şi verdictul scurt al lui buni Fio despre socoteala final :ă ă

„Fiul meu, redus la câteva buc ele de hârtie". Mi-aş doriăţ s nu fi spusă

asta în fa a mea. Ac ionez împotriva conştiin ei mele şi-i spun lui Luke.ţ ţ ţ

El zice:

— Vai de mine! şi â âie din buze.ţ ţ

Apoi, adaug :ă

— Cred c e înc un cui în sicriu.ă ă

127

Capitolul 14

Cheia men inerii unei rela ii fabuloase cu persoanele iubite e, potrivitţ ţ

m tuşii agonizante a revistei Girltime, s înve i ceva nou despre ele în fiecareă ă ţ

zi. Aşa c imagina i-v bucuria mea când am descoperit c am un talent peă ţ ă ă

care nu ştiam c -l am. Mi-am dat seama în diminea a asta, dup micul dejun.ă ţ ă

Tocmai îl pupasem pe Grasu' de plecare şi âşneam pe uş când Marcusţ ă

m-a oprit cu un „Hei!" sonor şi âfnos.ţ

M-am oprit o secund , m-am întors pe c lcâie şi am zis cu o bucurieă ă

radioas for at , de om ren scut:ă ţ ă ă

— Bun diminea a şi ie, Marcus.ă ţ ţ

Am zâmbit r bd toare, în timp ce el se str duia - şi nu reuşea - s -şiă ă ă ă

controleze furia.

— S ştii c am fitilul cam scurt în ce te priveşte, a început el.ă ă

— Sunt de acord, am zis, aşa aş descrie şi eu situa ia.ţ

Când Marcus a priceput insulta, fa a i s-a fţ ăcut stacojie.

A f cut un pas mai aproape şi a şuierat:ă

— Nu întinde coarda, Helen.

Am f cut pe inocenta.ă

— Ce-am f cut ?ă

M-a privit fix.

— Ce n-ai f cut. Nu i-ai pl tit chiria, n-ai sp lat vasele, blestemata ta deă ţ ă ă

crati pentru paste a z cut lâng chiuvet dou s pt mâni, nu ai...ţă ă ă ă ă ă ă

L-am întrerupt.

— Uşor, Marcus, s nu- i pierzi p rul.ă ţ ă

Marcus e paranoic, îi e fric s nu cheleasc .ă ă ă

— O s - i pl tesc chiria şi voi face curat în seara asta.ă ţ ă

Dar taci. Nu- i st bine cu roşu.ţ ă

Zâmbesc obraznic , ies pe alee şi dispar.ă

128

Apoi, îi permit expresiei mele s revin la obişnuitaă ă indiferen . Dar, înţă

timp ce merg, m gândesc la Marcus şi simt cioburi de ur ascu ite în mine.ă ă ţ

Cum de mi-o fi pl cut de el, nu ştiu. Când m gândesc c l-am crezut amuzant!ă ă ă

E amuzant ca şi cum l-ar fi c lcat camionul. Mai mult, e superficial ca oă

b ltoac şi cam la fel de prost. E plin de remarci şmechere, dar îi lipseşteă ă

inteligen a s m p r seasc în mod politicos. Şi locuiesc în acelaşi apartamentţ ă ă ă ă ă

cu el! Iar p rul lui chiar îl p r seşte, acum am fost suficient de aproape ca să ă ă ă

verific. Ar trebui s -şi transplanteze nişte fire de pe spate. Ura se zbate şi seă

schimb şi brusc îmi dau seama. Am un dar. Sunt genial !ă ă

Sunt excelent când trebuie să ă-l critic pe Marcus. Restul drumului îl fac în

pas mai s ltat.ă

Lizzy, care tocmai a fost promovat editor la Frumuse e, nu eă ţ

impresionat când îi povestesc despre asta.ă

— Nu e un mod pozitiv de a tr i, zice ea.ă

— Dar m simt înşelat de Marcus, beh i eu.ă ă ă

— Cum ? întreab Lizzy.ă

Suspin.

— Faptul c alearg dup fuste, în primul rând, zic eu.ă ă ă

Am presupus c îi reflect capacit ile, când, de fapt,ă ă ăţ reflecta lipsa lor.

Lizzy chicoteşte şi spune liniştitor:

— P i n-aveai de unde s ştii.ă ă

Adaug:

— Şi e aşa de bârfitor - ceea ce e foarte amuzant când tr nc neşteă ă

despre altcineva, dar e mult mai pu in amuzant când tr nc neşte despre tine.ţ ă ă

Sânii mei mici vor ajunge subiect de discu ie în tot Swiss Cottage. Dac n-auţ ă

ajuns deja. Ca s zic aşa.ă

O privesc fix pe Lizzy, ca s nu râd .ă ă

Lizzy face o fa comp timitoare, aşa c zic moroc nos :ţă ă ă ă ă

— Şi au mai fost şi alte lucruri.

129

— O ? face Lizzy, politicoas .ă

— Cur enia lui, de exemplu, izbucnesc eu. Credeam c e ceva dr gu .ăţ ă ă ţ

Dovada c nu aşteapt s vin o femeie, ca s cure e în urma lui. Acum, credă ă ă ă ă ţ

c e ceva grotesc.ă

Lizzy tace. Apoi, spune:

— Dar, Helen, de ce conteaz asta ?ă

— O, Lizzy, îi spun, frustrat de natura ei generoas şi încercând s pară ă ă

mai degrab vesel , nu plin de resentimente. Eşti aşa... - vreau s zic naiv ,ă ă ă ă ă

dar ştiu c va suna amar - aşa de sensibil , închei eu jalnic.ă ă

îmi arunc o privire. Ştie.ă

— Sper c nu eşti sup rat din cauza noului meu post, zice ea moale, amă ă ă

muncit mult pentru el.

M simt mic .ă ă

— Şi î i meri i promovarea, spun eu cu real c ldur .ţ ţ ă ă ă

Sunt încântat pentru tine. Chiar sunt. Iart -m c suntă ă ă ă aşa de

plâng cioas . Adev rul e, cred, c sunt geloas . Dar nu am dreptul.ă ă ă ă ă

Lizzy m bate pe bra .ă ţ

— i-a fost greu, Helen, zice ea. Ai avut prea multe pe cap, ca s te maiŢ ă

gândeşti la carier . Eşti practic asistent social cu norm întreag ! Şi, ,ă ă ă ă ă ăăă

sunt cu un an mai mare decât tine. Era şi timpul s fiu f cut adjunct !ă ă ă ă

Asta, aşa cum ştim amândou , e lipsit de relevan .ă ţă

Lizzy a fost promovat pentru c , sub exteriorul blând,ă ă sclipitor, e o

femeie hot rât , ambi ioas , care e foarte bun în meseria ei. Fac o not înă ă ţ ă ă ă

minte s -i trimit o felicitare.ă

Când Lizzy a venit la Girltime, acum paisprezece luni, mi-a f cut impresiaă

c e slab şi prostu . Nu e nici una, nici cealalt , deşi tot mai cred c e naiv ,ă ă ţă ă ă ă

pentru c nu-i în elege pe oamenii care sunt r i doar ca s se distreze, aşa, caă ţ ă ă

Marcus. Nu se aşteapt la r utate, pentru c nu s-ar purta ea îns şi cu cruzimeă ă ă ă

niciodat . O dispre uiam pentru asta.ă ţ

Apoi, într-o sear , a venit pe la mine, s m ajute s m vopsesc roşcată ă ă ă ă ă

şi, dup aia, am stat la taclale cu Luke.ă

A doua zi diminea , Luke a zis:ţă

130

— E marf . îmi place.ă

Am s rit ca Grasu' pe un şiret.ă

— O, nu! am cârâit eu. Lui Luke îi place de Lizzy!

Stai la coad !ă

A cl tinat din cap.ă

— Nu, a spus el - şi, din felul în care a spus-o, l-am crezut -, e superb ,ă

dar e prea încrez toare pentru mine.ă

A zâmbit şi a ad ugat:ă

— îmi plac femeile „avariate".

I-am zâmbit la rândul meu.

— Vrei s spui, am spus eu, tachinându-l, c sim i nevoia s aib cinevaă ă ţ ă ă

nevoie de tine. Tontule!

Apoi, am în eles verdictul lui despre Lizzy.ţ

— Crezi c are încredere în ea îns şi ? am exclamat eu surprins . Dar eă ă ă

aşa de liniştit !ă

El a ridicat din umeri.

— Dac eşti fericit pe din untru, nu trebuie s mai convingi pe nimeniă ă ă

altcineva.

Din ziua aceea, respectul meu fa de Lizzy şi fa de Luke a înflorit. înţă ţă

ciuda faptului c , atunci când i-am stors un compliment legat de noile meleă

bucle roşcate, s-a fr mântat o picosecund şi apoi a trântit-o:ă ă

— Ar i ca o pisic b trân şi râioas !ăţ ă ă ă ă

Aşa c , deşi am un respect intrinsec pentru opiniile lui Lizzy, jur s -miă ă

continui cruciada anti-Marcus. La urma urmei, în absen a lui Jasper, îmi lipseşteţ

un el. în afar de satisfacerea tuturor capriciilor mamei - încep s -l admir peţ ă ă

tata pentru câte a trebuit s suporte - nu am o via . Ocazional, m mai duc laă ţă ă

vân toare de apartamente cu Lizzy, care e hot rât s cumpere înainte deă ă ă ă

Cr ciun.ă

Asta e.

Şi, oricum, e o pl cere s înt râ i pe cineva care e atât de pisicoas peă ă ă ţ ă

cât poate fi o persoan care nu e pisic . Ceea ce-mi aduce aminte. Grasu'ă ă

trebuie s revin la Megavet s pt mâna asta, pentru înc o sesiune deă ă ă ă ă

deparazitare. De fapt, nu-mi aduce deloc aminte. M-am gândit la asta toată

131

ziua şi am încercat, f r succes, s -mi imaginez fa a luiă ă ă ţ Tom. (Desigur,

pot s mi-o imaginez pe a unsurosului Alan în cel mai curat - pardon - p tată ă

detaliu.)

B d r nia lui Tom de ultima oar când ne-am întâlnit m-a jignit, dar,ă ă ă ă

privind retrospectiv, recunosc f r tragere de inim c am meritat-o. Deşi, înă ă ă ă

parte, îl învinov esc pe Marcus. Dar nu pot da vina pe Marcus, de exemplu,ăţ

pentru refuzul ferm al lui Grasu' de a sl bi m car o jum tate de kilogram peă ă ă

regimul lui Tom. Când m duc s iau pastilele pentru viermi, Tom m întreabă ă ă ă

de câte ori pe zi l-am hr nit pe Grasu'.ă

— A , de cinci ori, zic eu, crispându-m în aşteptarea înc uneiă ă ă

muştruluieli.

El m-a condus afar , cu o predic condescendent şi cu nişte hrană ă ă ă

pentru pisici puritan , neamuzant .ă ă

Acum, Grasu' m nânc de dou ori şi jum tate, poate de trei ori pe zi,ă ă ă ă

dar por ii mai mari. îl suspectez şi c se strecoar prin trapele pentru pisici aleţ ă ă

altor apartamente şi c fur .ă ă

— Bietul îngeraş, gânguresc eu mai târziu, punând cu furculi a o bucatţ ă

mare de pate de miel şi iepure în bolul lui albastru. Nu-i vina ta c ai oase mari.ă

El înghite tot în fix dou zeci de secunde şi se întinde, lungindu-şi torsul şiă

târându-şi picioarele din spate. Arat ca o reflec ie distorsionat într-o oglindă ţ ă ă

de bâlci. Radiez de mândrie. Grasu' e, cu riscul de a p rea o ratat mare şiă ă

nefericit , cea mai vesel parte a existen ei mele. Şi când cea mai vesel parteă ă ţ ă

a existen ei tale vomit o balt mare de piure maro pe covorul t u, tocmaiţ ă ă ă

când te-ai trântit în pat, existen a ta nu prea mai e teribil de vesel .ţ ă

Programarea lui Grasu' la doctor e la o or absolut cretin , la 9.45 a.m.,ă ă

sâmb t . Pentru c nu doresc s m ridic din pat nici o clip mai devreme deă ă ă ă ă ă

ora 8.45 - şi chiar şi aşa e devreme -, îmi pl nuiesc dinainte garderoba. Gheteă

negre, cu toc înalt, pantaloni negri, tricou simplu, alb, decoltat şi o jachetă

neagr . Minimalist, clasic, elegant.ă

132

Mai ales c inten ionez s -mi aplic un strat gros de machiajă ţ ă subtil. Tina ar

fi mândr . Desigur, asta doar dac ar înceta s mai saliveze şi s mai viseze laă ă ă ă

Adrian suficient de mult cât s observe. E ruşinos! E o lec ie pentru noi toate.ă ţ

Pentru mine în orice caz. M rog s nu fi fost niciodat aşa. Nici m car cuă ă ă ă

Jasper. Rareori se mai întâlneşte cu noi în afara biroului şi, când Lizzy

sugereaz o sear ca între fete, ea pare stânjenit şi emite o scuz penibil , deă ă ă ă ă

genul: „I-am promis lui Adrian c -i g tesc cina în seara aia".ă ă

Când m gândesc c -i admiram spiritul liber, neîmblânzit. C -i invidiamă ă ă

abordarea echilibrat fa de aventurile romantice. C -mi doream o frântură ţă ă ă

din imunitatea ei în fa a înnamor rii. Ini ial, am pus totul pe seama faptului cţ ă ţ ă

a crescut al turi de cei trei fra i ai ei. Ea n-a spus niciodat c aşa ar fi, desigur,ă ţ ă ă

fiind prea preocupat s se dea drept Mae West. Dar, din când în când - deă ă

obicei dup o doz zdrav n de alcool -, îi mai sc pau comentarii necenzurate.ă ă ă ă ă

Cum ar fi: „Nu sunt o alt specie, pentru Dumnezeu!" Toate erau foarteă

impresionante la vremea respectiv .ă

Totuşi, beneficiind cu regret de retrospectiv , sunt obligat să ă ă

concluzionez c fra ii ei n-aveau nici în clin, nici în mânec cu invulnerabilitateaă ţ ă

ei îndr znea . Nu zic c n-au ajutat-o s -i în eleag pe b rba i, s se descurceă ţă ă ă ţ ă ă ţ ă

cu b rba ii, s se descurce singur . F r îndoial c au ajutat-o. Dar cred că ţ ă ă ă ă ă ă ă

adev rul simplu e c , pân când l-a întâlnit pe Adrian, nu s-a mai îndr gostită ă ă ă

niciodat . Nici m car pentru un nenorocit de minut, pentru o or fericit sauă ă ă ă

pentru o zi furtunoas . Aşa c admira ia mea e anulat .ă ă ţ ă

M trezesc sâmb t la 8.45 şi m simt mahmur . Oare nu exist dreptateă ă ă ă ă ă

pe lume ? M-am dus la culcare la zece!

M duc repede la oglind şi cele mai rele temeri ale mele miă ă se confirm .ă

Am ochii mici. Am vizoarele aşa de umflate şi de tumefiate, de parc cele cinciă

batoane Dime mâncate

133

s pt mâna asta - sunt aşa de micu e, nu se poate s îngraşeă ă ţ ă - s-ar fi dus

direct în pleoape. Inşfac telefonul, s-o sun pe Lizzy, apoi îmi amintesc c eă

practic miezul nop ii.ţ

Sunt sigur c s-a trezit, cu p rul str lucitor şi cu fa aă ă ă ă ţ radioas , alergândă

pe vreo pajişte sau ceva de genul sta, dar dac tr ieşte periculos şi mai zaceă ă ă

în pat pân pe la nou jumate, n-aş vrea s-o deranjez.ă ă

Aşa c m strecor pân la frigider şi fur dou felii din castravetele luiă ă ă ă

Marcus, punându-l apoi în pozi ie vertical , ca s -i dau un sentiment deţ ă ă

inferioritate. Dac eram în locul lui, m mul umeam cu nişte porumb pitic. Apoi,ă ă ţ

m întind în pat, cu ochi de castravete, timp de cinci minute plictisitoare. Cândă

nu mai suport, sar în picioare şi m reped la oglind . Sunt la fel de buh it caă ă ă ă

Puff, Balaurul Vr jit, dup o zi de naştere. Şi am pielea la fel de solzoas ca aă ă ă

lui. La naiba. Trântesc pe mine crem emolient de vreo dou zeci de lire,ă ă ă

folosesc un ondulator pentru gene, ca s deghizez umfl turile pleoapelor, apoiă ă

petrec cinşpe minute ca s -mi sucesc şi s -mi înfoi p rul într-o încercareă ă ă

zadarnic de a-l împiedica s -mi stea lipit de cap. Sfârşesc prin a ar ta caă ă ă

David Bowie prin 1972. S sper m c Tom e fan al lui Space Oddity.ă ă ă

Sosesc la Megavet - cu Grasu' miorl ind şi ag ându-se cu ghearele deă ăţ

cuşca lui Pet Voyager - într-o dispozi ie proast . Care nu se îmbun t eşte cândţ ă ă ăţ

o v d pe Celine.ă

M ignor . îi întorc complimentul şi adopt expresia cuivaă ă care tocmai a

mirosit un cadavru în descompunere. M prefac c sunt cufundat în lecturaă ă ă

revistei Dogs Today şi parcurg un articol de trei pagini despre râie, când se

deschide uşa s lii de opera ii şi o voce adânc , r sun toare, strig :ă ţ ă ă ă ă

„Urm torul!" Sunt gata s leşin de tensiune nervoas şi privesc ezitant în ochiiă ă ă ă

aceia albaştri.

— Bun , spune Tom, f r s zâmbeasc . Vrei s vii în biroul meu ?ă ă ă ă ă ă

— încântat , şoptesc eu, trop ind spre sala de opera ii.ă ă ţ

134

Petrec un minut întreg, ca să-l conving pe Grasu' s ias din Voyagerulă ă

lui, ca s am timp s -mi revin. Apoi, îmi ridic pe mas pisica zvârcolitoare şiă ă ă

morm i, într-un atac preventiv:ă

— Nu prea a sl bit, dar pare mul umit. Cred c metabolismul lui e deă ţ ă

vin . Nu vreau s -i creez un complex.ă ă

Tom pare sceptic şi declar :ă

— Te trag pe dreapta la faza asta. Doamn ! Sufla i în punga asta cuă ţ

rahat!

Dar tonul lui e prietenos.

— Tom, apuc s scap înainte s m pot opri. Voiam doar s - i zic, adică ă ă ă ţ ă

voiam s - i spun de secole, eu...ă ţ

Grasu' alege acest moment delicat ca s emit un pâr silen ios, dară ă ţ ţ

toxic.

— Eu... apropo, n-am fost eu, s ştii, jur, întotdeauna face asta când eă

nervos, dar chestia e c , ei bine, voiam s spun c -mi pare r u. Ştii ? îmi pareă ă ă ă

r u c am fost aşa de necioplit cu tine la telefon şi înc m mai crispez cândă ă ă ă ă

m gândesc la asta.ă

în timp ce cuvintele mi se rostogolesc de-a valma din gur , îmi dauă

seama c sun a arogan . Ca şi cum aş presupune c Tom şi-a petrecută ă ţă ă

ultimele trei luni ofilindu-se în camera lui din cauza insultei mele copil reşti deă

la telefon.

Aşa c turui înainte:ă

— Nu c i-ar p sa sau c te-ai fi gândit prea mult la asta, dar... - sunt peă ţ ă ă

cale s -i explic c eram stresat din cauza lui Marcus, a mamei mele, a tat luiă ă ă ă

meu, a lui Alan cel unsuros, a Toyotei, dar îmi dau seama c sunt toate nişteă

scuze monstruoase, aşa c închei cu - ...dar m-am gândit eu la asta şi - Isuse,ă

ce-o mai dau în bar - n-aş vrea s ai o p rere proast despre mine.ă ă ă ă

M opresc. Doamne, sun atât de egocentrist! Adaug în grab :ă ă ă

— N-am vrut s te r nesc.ă ă

Ce îngâmfare!

135

— Nu c ai fost r nit, dar n-a fost frumos din partea meaă ă şi regret c m-ă

am purtat aşa. Şi acum m simt prost.ă

îmi înfig cu putere unghiile în palme, s m împiedic s rostesc înc oă ă ă ă

silab cretin . De ce nu spune nimic Tom, în loc s m priveasc aşa ? în celeă ă ă ă ă

din urm , zâmbeşte.ă

— Scuzele i-au fost acceptate. Şi n-am o p rere proast despre tine. Nuţ ă ă

chiar atât de proast .ă

Zâmbeşte din nou, ca s -mi indice c e o glum . Grasu' mai trage oă ă ă

b şin malefic . O s -l omor pe tic losul sta portocaliu.ă ă ă ă ă ă

Tom îi face b şinosului un control sumar, îşi frunz reşte însemn rileă ă ă

medicale şi spune relaxat:

— îmi pare r u dac te-am speriat în leg tur cu s n tatea lui Grasu'. Amă ă ă ă ă ă

exagerat pu in.ţ

Clatin din cap, disperat s profit de şansa de a fi m rinimoas .ă ă ă ă

— Am meritat-o, îi spun.

Dac Grasu' îşi va g si în inim şi în ma e puterea de a-şi re ine b şinile,ă ă ă ţ ţ ă

o s m joc cu el cu haina timp de o s pt mân , m rog eu în t cere.ă ă ă ă ă ă ă

— Culoarea e s n toas — îmi ia o secund s -mi dau seama c Tom seă ă ă ă ă ă

refer la gingiile şi ă la cornéele lui Grasu', nu la blana lui - şi are blana frumoasă

şi lucioas . E îndesat, dar, altfel, e s n tos. îi voi da pastila ă ă ă vermífuga. ine-lŢ

aşa, în timp ce eu îi deschid gura. Bine. E în regul , b iete, - miorrrrlaaaauuuu -ă ă

gata! N-a fost prea r u, nu-i aşa ?ă

în timp ce Tom îl mângâie pe Grasu', care radiaz , îmi spun: „Nu, n-a fostă

r u deloc. St team atât de aproape, încât î i sim eam mirosul curat al p rului,ă ă ţ ţ ă

care avea un efect teribil asupra genunchilor mei. Şi, ca s fiu mai explicit , mă ă ă

afecta şi pu in mai sus de genunchi". M-am for at s nu adopt o expresieţ ţ ă

viclean .ă

— Mul umesc, zic, ridicându-l pe Grasu' în Voyager.ţ

Nu prea-mi vine s plec, dar nu vreau s z bovescă ă ă

prosteşte, ca o şcol ri îndr gostit . Gândurile îmi ocolesc creierul şi seă ţă ă ă

transform în cuvinte f r permisiunea mea.ă ă ă

136

— Probabil c nu... încep eu.ă

— Atunci, nu... începe Tom.

Ne oprim amândoi. Chicotesc.

— Tu primul, zic eu.

îşi trece o mân prin p rul ca o perie de vase.ă ă

— Vrei s ieşim cândva, s bem ceva ? Poate chiar un suc de portocale ?ă ă

Zâmbesc cât se poate zâmbi f r s faci întindere muscular . Chi iă ă ă ă ţă

vesel :ă

— Mi-ar pl cea.ă

Grasu' trage imediat o alt b şin , dar eu sunt atât de încântat , încât,ă ă ă ă

sincer, dragii mei, nu-mi pas .ă

Capitolul 15

Oamenii care-i citeaz pe al ii o fac fiindc sunt prea proşti ca s seă ţ ă ă

gândeasc la ceva inteligent pe care s -l spun ei. Aşa credeam cândva. Deă ă ă

cinci minute, mi-am schimbat p rerea, pentru c vreau s -l citez pe W.C.ă ă ă

Fields, care a spus cândva: „Dac nu reuşeşti de la început, încearc iar şi iar.ă ă

Apoi, renun . N-are rost s insişti ca prostul". Un om de bun-sim . Sunt pe caleţă ă ţ

s -i urmez sfatul în ce-o priveşte pe mama.ă

Am tot încercat cu ea, timp de patru luni încheiate şi, acum, - oricât de

neconving tor ar suna - renun . M dau b tut . De ce ? Pentru c am obosit. N-ă ţ ă ă ă ă

o în eleg. Nu ştiu ce vrea sau cum lucreaz mintea ei şi nimic din ce fac n-oţ ă

face fericit . Dac tata ar fi fost aici, ar fi ştiut ce s fac . Cred c a fost îngrozită ă ă ă ă

s fie tat , dar a fost un so minunat. Se descurca grozav cu mama şi, în luminaă ă ţ

blând a adora iei lui aspre, ea str lucea. Când îi pl cea s fie condus de el, oă ţ ă ă ă ă

f cea s se simt echilibrat . F r el, e anost şi incomplet , ca o carte cuă ă ă ă ă ă ă ă

pagini lips . Nuă

137

pot compensa ce a pierdut, nu pot concura cu tata. N-am putut s-o fac

niciodat . Nu c mi-ar p sa. îmi iubesc mama, dar n-o plac în mod deosebit.ă ă ă

Şi-mi place şi mai pu in rolul meu de Mary Poppins.ţ

S nu m în elege i greşit. Voi fi în continuare organizatoarea deă ă ţ ţ

evenimente, programându-i şedin ele de reiki, obligându-mi prietenele s vin ,ţ ă ă

s -i m nânce mâncarea şi sco ând-o din cas , ca s-o duc în vizit la gr dinaă ă ţ ă ă ă

zoologic (deşi, la ultima ieşire, s-a întristat, pentru c majoritatea animaleloră ă

aveau pereche). Doar c , în mintea mea, am înc optsprezece ani şi suntă ă

obişnuit s am grij de mine şi numai de mine. Nu sunt obişnuit s fiuă ă ă ă ă

p rinte, s ocrotesc al i oameni neajutora i. Nu e ca şi cum mama mi-ar fi dată ă ţ ţ

un exemplu foarte bun. E întruchiparea egoismului. Cu toate astea, se aşteaptă

ca eu s continui de acolo de unde a l sat tata lucrurile - aşa, pur şi simplu!ă ă

De unde naiba s ştiu eu ce s fac ? Nu-i de mirare c eă ă ă frustrat . Şi, cuă

cât fac mai multe pentru ea, cu atât face ea mai pu in pentru sine.ţ

Se agit şi se streseaz în leg tur cu serviciul, deşi practic mi-amă ă ă ă

sacrificat slujba, pentru a o salva pe a ei. în timp ce mama urla ca o banshee1

în epat în picior, am sunat-o pe doamna Armstrong, directoarea, pentru a oţ ă

informa despre moartea tat lui meu, ca s -i g seasc o suplinitoare pentruă ă ă ă

ultimele s pt mâni ale trimestrului. Când mama şi-a permis luxul de a intra înă ă

grev de gândire, am sunat-o din nou pe doamna Armstrong, întrerupându-iă

vacan a de var în Umbria, ca s-o avertizez c cel mai pre ios membru alţ ă ă ţ

personalului ei o luase razna şi c aveam un certificat medical care spuneaă

asta.

în timp ce mama se leg na în pat, ghemuit , i-am explicat c medicul ei îiă ă ă

d duse o scutire de la munc pentruă ă

1 Banshee - în mitologia irlandez şi sco ian , zân care prevesteşteă ţ ă ă

moartea.

138

cât timp era nevoie. Şi da, am priceput c doamna Armstrong nu eraă

neîn eleg toare când m întreba dac ştiamţ ă ă ă cât va dura. Absolut. Urma s-o inţ

la curent. Şi am f cut-o.ă

Mama se l sa purtat de val f r un cuvânt de mul umireă ă ă ă ţ .

Apoi, la mijlocul lui octombrie, la patruzeci de minute dup ce a luat ună

prânz tonic la The Bang cu Alex Simpkinson, a declarat brusc c e în form , că ă ă

e bine şi ner bd toare s se întoarc la lucru. Şi astfel, chiar dup vacan a deă ă ă ă ă ţ

la mijlocul trimestrului, domnia suplinitoarei s-a încheiat, iar mama risipitoare a

fost repus în func ie.ă ţ

Şi, ieri, cu doar patru s pt mâni mai târziu, m sun s -mi spun c nuă ă ă ă ă ă ă

crede c mai are putere s reziste. Mi se strânge inima şi o întreb dac i-a spusă ă ă

şi doamnei Armstrong. Mama îmi r spunde:ă

— Doamna Armstrong arat foarte clar c nu vrea s ştie.ă ă ă

Aş spune c atitudinea doamnei Armstrong e de în eles - la urma urmei, aă ţ

fost nevoit s -şi împart bugetul ei restrâns pentru a- i satisface nevoile, ce i-ă ă ă ţ ţ

ai mai putea dori? Fac acest comentariu rezonabil, dar complet inofensiv, iar

mama e cât pe ce s -mi smulg capul. Cred eu c ea nu-şi d seama de asta ?ă ă ă ă

Cred eu c nu e înnebunit c trebuie s -şi întrerup cursurile ? Cred eu c nuă ă ă ă ă ă

e conştient de resentimentele colegelor ? Cred eu c nu are sentimentulă ă

responsabilit ii ? Cred eu c nu e sup rat c -i va debusola pe copii ? Cred euăţ ă ă ă ă

c s-ar plânge, dac n-ar fi la cap tul r bd rilor ?ă ă ă ă ă

 , da. Cu toate astea, m ab in de la atacul verbal şi spun:ăă ă ţ

— Mam , e dificil s - i dau un sfat, pentru c nu în eleg cum func ionează ă ţ ă ţ ţ ă

sistemul şcolar. Trebuie s ai vreo coleg în care s ai încredere. Ştiu c paseză ă ă ă

responsabilitatea, dar şi eu sunt la cap tul r bd rilor. Credeam c am trecută ă ă ă

peste asta!

Mama r spunde pe un ton plat, ca de zombi:ă

— Cred c da.ă

139

Şi închide telefonul. Nu m pot ocupa de asta! Nu eă treaba mea! Nu e

sarcina mea, e sarcina tat lui meu! Sunt furioas pe el c ne-a p r sit. Cum aă ă ă ă ă

îndr znit s dispar ?ă ă ă

Cum a îndr znit ? Mama are nevoie de el. Nu-mi vine să ă cred c n-a avută

control asupra mor ii şi simt c a fi mort nu e o scuz pentru a ne abandona.ţ ă ă

Dac ar fi fost în via , şi lui i s-ar fi p rut şocant comportamentul s u. Cât deă ţă ă ă

nep s tor po i s fii ? Simt o vag spaim existen ial şi, în lipsa altcuiva maiă ă ţ ă ă ă ţ ă

bun, o sun pe Vivienne. Ea ce crede ?

Vivienne, care e reticent s -şi spun p rerea dup episodul cu cocktailulă ă ă ă ă

Molotov, spune ezitant c mama pare supus , dar asta probabil pentru c şi-aă ă ă

dat seama c via a merge înainte. îmi în buş valul de iritare (nu m învă ţ ă ă ăţ

minte niciodat ?) şi o asigur pe Vivienne c -i sunt recunosc toare pentru totă ă ă

ce-a f cut pentru mama. Spun asta, ca s-o flatez şi s-o determin s fac şi maiă ă ă

multe.

Pentru c eu inten ionez s fac mult mai pu in. Numi iă ţ ă ţ ţ asta egoism sau

autoconservare, sunt prea zguduit ca s -mi pese. îmi pare foarte r u, dar nuă ă ă

mai am nimic de oferit. Efortul de a o ine tot timpul pe mama la suprafa mţ ţă ă

face s m înec încet. Şi desigur c l-am dezam git din nou pe tata. Aşadar,ă ă ă ă

caut s m refugiez în cuvintele unui actor mort. Sau era un juc tor deă ă ă

crichet ? Nu sunt sigur .ă

Oricum, am încercat iar şi iar, am eşuat iar şi iar, aşa că renun . N-areţ

rost s insişti ca prostul.ă

Fantazez c aş fi implicat într-un accident de maşin neletal, ca s potă ă ă ă

petrece o s pt mân în spital, uitându-m la talk-show-uri şi fiind îngrijit , cândă ă ă ă ă

sun telefonul. De fiecare dat când Laetitia vrea s evite pe cineva, îmiă ă ă

ordon mie s r spund. Din p cate, e o rela ie unidirec ional . Adopt o voceă ă ă ă ţ ţ ă

t iat parc dintr-un serial BBC din anii '50, în speran a c , dac e mama, nuă ă ă ţ ă ă

m va recunoaşte.ă

— Helen ? spune persoana de la cel lalt cap t. Ai p it ceva ? Ai o voceă ă ăţ

ciudat .ă

îmi dreg glasul şi ip:ţ

140

— Nu! Nu! Doar c e o nebunie azi, aici. Tu ce mai faci ă ?

Şi ce s vezi. De un minut, totul merge bine. Tom aă

sunat s m invite la o întâlnire. Nu-i o promisiune vag , f r speran ,ă ă ă ă ă ţă

vom-vorbi-s pt mâna-viitoare-ca-s -aranj m-ceva, ci e o întâlnire real ,ă ă ă ă ă

concret , pe care s i-o treci în jurnal.ă ă ţ

întâlnirea e peste treisprezece zile, pentru c mâine pleac laă ă

Manchester, la un congres al Asocia iei Veterinarilor - sau, dup cum spune el -ţ ă

„o plictiseal de zece zile, terminat cu o petrecere". Dar abia aşteapt s mă ă ă ă ă

vad . M ab in s -i pun întreb ri care m-ar tr da, cum ar fi: „Merge şi Celine ?",ă ă ţ ă ă ă

şi refuz s m gândesc c Tom va cunoaşte o veterinar frumoas şiă ă ă ă ă

inteligent , care conduce un BMW Z3 şi e specializat în salvarea vie iiă ă ţ

iepuraşilor, aşa c m concentrez asupra faptelor.ă ă

Doctorul adorabil al lui Grasu' mi-a cerut o întâlnire mie, lui Helen Gayle

Bradshaw, o asistent bun la toate,ă ă scundac şi moroc noas , care conduce oă ă ă

Toyota şi omoar p ianjeni f r nici o umbr de regret. Asta e şansa mea de aă ă ă ă ă

îndrepta lucrurile!

închid telefonul zâmbind şi zâmbetul îmi piere doar când Laetitia îmi

spune dulce, dar cu o voce care nu- i permite s-o contrazici:ţ

— Helen, reportera care s-a infiltrat în bordel nu vrea s pozeze, aşa că ă

trebuie s te duci tu la şedin a foto - au costumul, totul e aranjat. Dac pleciă ţ ă

acum, ajungi acolo pân la dou .ă ă

îmi în buş un oftat şi-mi iau haina. Dup cum a spus Marcus, în ziua înă ă

care a trebuit s stau în fa a Parlamentului, deghizat într-un tampon uriaş,ă ţ ă

pentru a protesta împotriva impozitului pe asisten a medical :ţ ă

— Helen, eşti foarte norocoas . Ai o slujb atât de interesant .ă ă ă

A doua surpriz vesel a s pt mânii e c Lizzy a reuşit s-o conving peă ă ă ă ă ă

Tina s ieşim pentru o sear între fete.ă ă

141

— Cuum ? F r Adriă ă an ? glumesc eu cu Tina.

— Şi el iese cu b ie ii, spune ea scurt.ă ţ

— Bine, spun.

De fapt, m simt jignit . Ca şi cum Lizzy şi cu mine suntem doară ă

înlocuitoare. Dar m for ez s n-o iau personal. (Michelle spune c „iau totulă ţ ă ă

personal".)

Tina nu e proprietatea mea. E via a ei. Nu-i obligat s m vad sau sţ ă ă ă ă ă

vorbeasc cu mine. Nu e ca şi cum am fi rude. Dup minisesiunea deă ă

autocritic , las deoparte jignirea şi spun:ă

— Va fi grozav s te v d ca lumea, în afara serviciului, panaram b trână ă ă ă ă

ce eşti.

Dup r ceala recent din rela ia noastr , familiarismul sta sun fals şiă ă ă ţ ă ă ă

ciudat. Pentru o secund , m tem c am insultat-o. Dar Tina pare s se aduneă ă ă ă

şi r spunde vesel :ă ă

— Şi tu, ştoarf mare.ă

Seara în chestiune e joia asta. Miercuri, Lizzy ne informeaz :ă

— Aduce i-v nişte haine mai largi pentru mâine-sear .ţ ă ă

Pardon ? Spre oroarea mutual a mea şi a Tinei, Lizzyă

a decis c berea, barurile şi clipitul genelor nu sunt pe agenda zilei deă

mâine. Şi-a asumat sarcina, ca o binef c toare ce este, s ne scape de rutinaă ă ă

noastr de înghi it alcool, sprijinit barul, îndopat cu mâncare din fast-food şiă ţ

sim it r u a doua zi diminea . Mie, îmi spune pe un ton ferm:ţ ă ţă

— Te-am urm rit şi nu m nânci decât mâncare nes n toas deă ă ă ă ă

s pt mâni de zile. Ai ditamai cearc nele negre la ochi. Ar i ca un raton.ă ă ă ăţ

Trebuie s faci ceva pentru tine.ă

Tinei îi spune misterios:

— Asta te va calma.

O privim b nuitoare.ă

— Ce ? întreb m noi în cor. (Eu, înc întrebându-m dac ratonii suntă ă ă ă

nişte animale zvelte. Adic ar fi putut s spun „panda".)ă ă ă

— Mergem, zice Lizzy - cu o voce pl cut , magnific şi autocratic , la felă ă ă ă

ca a vr jitoarei albe Glenda - la clubul meu de s n tate, s facem un curs deă ă ă ă

tai chi. E rezervat şi pl tit. Dup aia, mânc m la barul cu sucuri naturale.ă ă ă

Vai! Am întârziat la întâlnirea de la prânz! Ne vedem mâine!

Dintre toate trucurile murdare, josnice, necinstite...

— La barul cu sucuri se serveşte şi suc de struguri fermentat ? strig eu

dup Lizzy, care iese în vitez pe uş . Laşa.ă ă ă

Eu şi Tina ne privim una pe alta f r s ne vin a crede.ă ă ă ă

Zic moroc noas :ă ă

— M car ştii ce e tai chi-ul ?ă

Tina face o mutr :ă

— E o art mar ial .ă ţ ă

Când aud asta, m mai înveselesc.ă

— Nu e aerobic ?

Tina clatin din cap:ă

— Noo.

Fac pauz o clip , îmi amintesc fiecare film cu James Bond pe care l-amă ă

v zut şi un articol ironic dintr-o revist pentru b rba i despre o prezentatoareă ă ă ţ

de televiziune frumoas şi blond , care, în timpul liber, face kickboxing.ă ă

Decid c femeile care fac arte mar iale îi impresionează ţ ă pe b rba i şi c eă ţ ă

timpul s devin una dintre ele.ă

— Abia aştept ziua de mâine, îi spun Tinei.

— Şi eu, zice ea absent .ă

Sunt paralizat . M simt ca Scufi a Roşie, p c lit de un lup deghizat într-ă ă ţ ă ă ă

o bunicu cu dantelu e roz. Lizzy merit s fie dus în mersul piticului pân laţă ţ ă ă ă ă

McDonald's şi s i se bage pe gât cu for a cinci Big Mac-uri în succesiuneă ţ

rapid . Ar fi trebuit s m încred în instinctul meu şi s-o tai din clipa în care amă ă ă

dat cu ochii de Brian, instructorul nostru de tai chi. Avea p rul lung, purtaă

pantaloni mov şi primele lui cuvinte au fost „în esen ". Tina şi cu mine, retraseţă

mai în fundul s lii, am schimbat o privire mali ioas . Pentru „nou-venite" - aici,ă ţ ă

a aruncat un zâmbet prelung spre Lizzy şi o privire plin de subîn elesuri spreă ţ

143

Tina şi spre mine - a început cu o scurt introducere înă tai chi. Tai chi e o

art str veche chinezeasc , un ansamblu de mişc ri lente, inventat cu o mieă ă ă ă

de ani în urm , pentru a promova vitalitatea şi armonia interioar .ă ă

Am încuviin at vioaie, în speran a c se va gr bi şi c ne va ar ta nişteţ ţ ă ă ă ă

mişc ri de karate. Spre uluirea mea, a mai tr nc nit înc opt minute - timp înă ă ă ă

care mi-am pierdut voin a de a tr i - şi apoi, a anun at:ţ ă ţ

— V voi înv a s merge i.ă ăţ ă ţ

Pentru c am înv at s merg acum un sfert de veac, am presupus c eă ăţ ă ă

vorba de o glum . Din p cate, nu era aşa. Am petrecut optzeci şi cinci deă ă

minute mergând cu încetinitorul. Flexeaz genunchiul piciorului din spate,ă

ridic cel lalt picior - şti i voi, mergeam. Spre încântarea mea, Tina ar ta ca oă ă ţ ă

tân r func ionar din Ministerul Mersului Caraghios, dar asta nu era oă ă ţ ă

compensa ie. îmi venea s ip de plictiseal . Era atâââââââât de leeeeeeeent.ţ ă ţ ă

Parc eram la închisoare.ă

Mi-am în buşit patruzeci de c scaturi şi nu îndr zneam s m uit la Tina,ă ă ă ă ă

pentru c ştiam c ne-am pr buşi amândou de râs. Dup aia, la barul cuă ă ă ă ă

sucuri, Tina şi cu mine - râzând isteric de uşurare c se terminase coşmarul -ă

ne-am transformat în dou puştoaice de paişpe ani, care considerau c totul peă ă

lume e grosolan şi/sau amuzant. Când Lizzy l-a întrebat pe adolescentul palid

de la bar „V merge dozatorul ?" am hohotit şi ne-am h h it într-o veselieă ă ă

g l gioas . Când Tina a scos poanta:ă ă ă

„O s te bat, dar o s -mi ia o veşnicie", aproape c ne-amă ă ă udat pantalonii

largi. Când am pomenit de piciorul cu care ar ta Brian - „Cum ar ta cu piciorulă ă

spre diverse chestii!

Piciorul lui care ar taaaa încet, stând îndreptat într-acoloăăăă parc zileă

întreeeeeeeegi...!" -, am chicotit şi ne-am hlizit pân când ne-a durut burta.ă

Apoi, Lizzy a f cut ceva care n-o caracterizeaz deloc.ă ă

A înjurat. S-a r stit:ă

— Vre i s t ce i dracului odat !ţ ă ă ţ ă

144

Gurile noastre s-au închis instantaneu. „Dracului", din gura femeii a c reiă

exclama ie preferat e „Moaş -ta!" Moaş -ta, pe onoarea mea!ţ ă ă ă

— De ce ? a zis Tina, şocat .ă

— Glumeam şi noi, am ad ugat eu, în buşindu-mi un chicotit.ă ă

Lizzy p rea gata s ne asasineze.ă ă

— A fost dr gu din partea ta s aranjezi totul, am ad ugat eu în grab .ă ţ ă ă ă

Doar c nu e genul nostru.ă

Lizzy m-a privit cu r ceal .ă ă

— Aş prefera s nu-l mai lua i la mişto - „la mişto" ? Doamne, asta e cevaă ţ

f r precedent! - pe Brian.ă ă

Enervat c bula mea roz de veselie fusese spart , eram gata s -iă ă ă ă

trântesc: „Dar omul e un tembel hipiot cam b trâior", când un neuron micu ,ă ţ

dar binecuvântat, responsabil cu bunul-sim , m-a oprit s-o fac.ţ

Din p cate, n-a oprit-o şi pe Tina, care a strigat:ă

— Haide, Lizzy, las-o balt ! Brian e un tembel!ă

Fa a lui Lizzy a împietrit. Şi-a pus furculi a frumos al turi de bolul ei cuţ ţ ă

nuci, avocado şi foi de salat şi a zis t ios:ă ă

— Dar, de o s pt mân , e şi prietenul meu. Aşa c - şi urm toarele eiă ă ă ă ă

cuvinte au fost mult mai în stil Jane Austen decat stil Lizzy - v-aş fi

recunosc toare dac v-a i ine p rerile pentru voi.ă ă ţ ţ ă

Hopa!

Capitolul 16

Pentru mine, dou dintre cele mai pu in pl cute cuvinte din toat lumeaă ţ ă ă

sunt: umed şi petic. Apoi, pe locul trei e ar trebui. Ca în: Helen, ar trebui să

zâmbeşti mai mult. Helen, ar trebui s ştii cât înseamn opt ori şase.ă ă

Helen, î i confisc Cosmopolitan-u\, ar trebui s recapitulezi. Helen, arţ ă

trebui s faci exerci ii abdominale. Helen,ă ţ

145

ar trebui s ceri o m rire de salariu. Helen, ar trebui s - iă ă ă ţ iei o slujbă

normal . Helen, ar trebui s - i vizitezi mama în zilele importante aleă ă ţ

s pt mânii, ca vinerea, de exemplu'. Helen, ar trebui s ieşi în oraş în searaă ă ă

asta, chiar dac ai prefera s - i taie cineva capul, pentru c s-ar putea s -lă ă ţ ă ă

întâlneşti pe viitorul t u so sau chiar pe cel cu care i-o vei trage s pt mânaă ţ ţ ă ă

asta.

Toate aceste cic litoare ar trebui mi-au fost impuse de p rin i, deă ă ţ

partenerii mei sau chiar de mine îns mi. Le blochez, dar ele se aga deă ţă

conştiin a mea, umilindu-m , tr gându-m în jos. Ultimul „ar trebui": Helen, arţ ă ă ă

trebui s petreci trei ore f când haz cu Lizzy şi cu Brian în barul de sucuri, caă ă

s - i dovedeşti regretul c ai insinuat c tai chi-ul e mai pu in decât minunat şiă ţ ă ă ţ

c Brian arat caraghios cu piciorul lui ascu it aproape la nesfârşit. Evident,ă ă ţ

Tina nu e atât de distrus şi de bântuit de „ar trebui"-uri ca mine, pentru c , laă ă ă

scurt timp dup monstruoasa noastr gaf , s-a scuzat pe motiv c i-a spus luiă ă ă ă

Adrian c va fi acas înainte de 10.00. Mincinosu' roade osu'! (îmi place rimaă ă

asta, deşi am v zut într-un film c o femeie i-a spus-o so ului care o înşela şiă ă ţ

apoi i-a dat s road un os.) Aşa c eu am fost l sat - a treia roat la c ru -ă ă ă ă ă ă ă ţă

cu sarcina de a o determina pe Lizzy s ne ierte şi s-o conving c eu cred că ă ă

Brian e un tip fabulos.

Pentru c Lizzy e incapabil s in sup rarea mai mult de cinşpeă ă ă ţ ă ă

secunde, prima parte a fost uşoar . Dar s-o conving c mi-a pl cut Brian.ă ă ă

încerca i: chinuitor de dificil, nici vorb , imposibil. Era aşa de resping tor, deţ ă ă

onest în stil „b rbatul de tip nou". Şi felul în care te privea când vorbea! Caă

Grasu' când pândeşte un porumbel. Desigur, astea sunt p cate minore. Dar, înă

ciuda prieteniei pe care mi-a ar tat-o şi a adora iei manifestate fa de Lizzy,ă ţ ţă

nu puteam s m determin s -l plac. M tot gândeam: îh, eşti aşa de b trân.ă ă ă ă ă

Destul de b trân ca s -i fie tat . îmi d dea fiori.ă ă ă ă

146

— Dac n-are patruzeci şi cinci de ani, n-are nici o ziă !

îi strig eu lui Michelle, care l-a p r sit pe Sammy şi c reia nu-i pas niciă ă ă ă

cât o ceap degerat de prietenii altora.ă ă

— Anumitor femei le plac b rba ii mai în vârst , zice ea f r chef, ca să ţ ă ă ă ă

încheie acest fir al conversa iei şi s-o deturneze spre subiectul mult maiţ

interesant al propriei persoane.

— Sammy şi cu mine eram cam de aceeaşi vârst , adaug ea nostalgic .ă ă ă

(Ea e cu şaisprezece luni mai mare decât el.)

Scot nişte sunete comp timitoare şi-mi doresc s sune soneria, ca s amă ă ă

o scuz , s închid telefonul. E vineri seara şi Luke are Greu de ucis pe casetă ă ă

video îns , cum Marcus şi cu mine abia dac ne mai vorbim, dar nici unul dintreă ă

noi nu vrea s -i dea satisfac ie celuilalt, retr gându-se în camera sa, îl vomă ţ ă

urm ri împreun pe Bruce Willis cum se d macho. Potrivit lui Luke, C t lina l-aă ă ă ă ă

p r sit pe Marcus cu câteva s pt mâni în urm , dup ce s-a „îndr gostit" de ună ă ă ă ă ă ă

produc tor de discuri. Adic , uau, cred c a fost mâna sor ii.ă ă ă ţ

— Şi ce faci în seara asta ? zice Michelle brusc.

— M uit la un film cu Luke şi cu Marcus, spun eu, încercând s m facă ă ă

cât mai nepl cut cu putin .ă ă ţă

Nici nu m gândesc s m duc pân în Crouch End ca s-o distrez peă ă ă ă

Michelle. Sunt epuizat şi pl nuiesc s beau pân cad într-o fericit uitare.ă ă ă ă ă

— Sun fantastic! Ajung în treizeci de minute!ă

Zdrang! Lovit în frez , aştept ca telefonul s suneă ă ă din nou şi, dou zeciă

de secunde mai târziu, chiar sun .ă

— , iubito, mai d -mi o dat adresa ta...Ăă ă ă

Sunt impresionat . Se pare c renun area la Sammy semnaleaz zoriiă ă ţ ă

unei noi ere. Pentru c , în tot timpul de când locuiesc aici, recunosc stânjenită ă

c Michelle nu m-a onorat niciodat cu prezen a ei. E drept, pân acum optă ă ţ ă

luni, ea şi Sammy au locuit la New York. (Tat l lui Sammy, care a emigrat după ă

divor , e un mare afacerist în domeniul chiflelor şi a vrut ca fiul lui s intre înţ ă

afacerea

147

familiei.) Michelle, v zând mutarea ca pe un pas maiă aproape de

Hollywood, l-a b tut la cap pe Sammy s accepte oferta, l-a escortat până ă ă

acolo şi şi-a g sit de lucru la un salon de frumuse e.ă ţ

Au avut parte de un nou început în Lower East Side timp de dou zeci şiă

şase de luni glorioase, pân când Sammy a fugit acas sub pretextul c face oă ă ă

cercetare crucial în domeniul pie ei britanice a chiflelor. (în traducere, îi eraă ţ

dor de mami.) B nuiesc c , for ând-o pe Michelle s se reîntoarc în învechitulă ă ţ ă ă

nord al Londrei, Sammy a semnat f r s -şi dea seama certificatul de deces ală ă ă

rela iei lor. Ura.ţ

Dar chestia e c Michelle a avut dou treimi de an ca s -miă ă ă viziteze

umilul s laş şi n-a f cut-o. Aş zice c s-ar putea s fie prea ocupat s seă ă ă ă ă ă

afirme în calitate de cosmetician liber profesionist şi/sau prefer s seă ă ă ă

întâlneasc cu mine în oraş, dar nu mi-a oferit niciodat o scuz de genul sta.ă ă ă ă

Dac sugerez s treac pe la mine, e brusc „moart deă ă ă ă picioare" sau are

„nişte rahaturi de f cut pe-acas ". O singur dat am avut destul curaj s -iă ă ă ă ă

trântesc: „Dar n-ai v zut niciodat unde locuiesc", iar ea a zis t r g nat:ă ă ă ă ă

„Drag , pot s -mi imaginez".ă ă

Şi eu fac un exerci iu de imagina ie propriu. Şi-mi ia cam doişpe secundeţ ţ

s -mi dau seama c Michelle bate drumul pân în Swiss Cottage pentru că ă ă ă

postul de Prieten Al Lui Michelle, f r bonusuri şi cu munc peste program, eă ă ă

liber şi ea doreşte s -l ocupe. M duc în baie şi m încrunt în oglind . Victimaă ă ă ă

va fi Luke sau Marcus ? Nu i-a cunoscut pe nici unul dintre ei şi m întreb care îiă

va pl cea mai mult.ă

Luke ? El nu e genul meu - prea blând şi uşor de intimidat -, dar Michelle

înfloreşte atunci când terorizeaz oameni. Şi, dac nu ştii nimic despreă ă

obiceiurile odioase, r u-mirositoare ale lui Luke la baie, e şarmant. Are p rulă ă

blond şi ciufulit, ochi verzi, un zâmbet cuceritor, se poart cu stâng cie. E ună ă

labrador cu chip de om. Singura problem pe care o prev d e tendin a lui Lukeă ă ţ

de a spune adev rul gol-golu . M rog la Dumnezeu ca Michelle să ţ ă ă

148

nu-i cear p rerea despre recenta ei schimbare la blond -peroxid, peă ă ă

care şi-a f cut-o singur . îmi alung din minteă ă gândurile despre poten ialul luiţ

Luke, pentru c b nuiesc c Michelle şi Marcus se vor în elege bine - şi o voră ă ă ţ

pune la fel de bine.

Nu vreau s se întâmple asta - ştiu c Marcus ar considera-o un triumfă ă

împotriva mea -, dar am o presim ire sumbr în privin a inevitabilit iiţ ă ţ ăţ

evenimentului. Am un mic ghem de team ce-mi provoac grea în capulă ă ţă

stomacului. Cu riscul de a p rea lipsit de loialitate, Michelle e pornit s mă ă ă ă ă

fac arşice înc de când am f cut grava eroare de a o bate la cursa cu linguraă ă ă

şi oul. Şi nu e proast .ă

Ştie c recenta mea campanie de ur împotriva lui Marcusă ă nu e pornită

din indiferen . în ce-l priveşte pe Marcus, el e oricum, numai cusurgiu nu.ţă

în consecin , când Michelle soseşte clipind des sub povara unui strat deţă

rimei atât de gros, c e un miracol c -şi poate ine pleoapele deschise, m ină ă ţ ă ţ

bine. M îndrept spre living, unde Luke şi Marcus sunt trânti i pe canapea.ă ţ

— B ie i, ea e Michelle, morm i eu, sperând c intrarea ei va treceă ţ ă ă

neobservat .ă

Ei îşi sucesc gâtul ca p puşile ventrilocilor. Michelle îşi flutur degeteleă ă

într-un salut dulce şi îl trateaz pe Luke cu o privire apreciativ , din cap pân -nă ă ă

picioare, tocmai când el emite un râgâit puternic, involuntar.

— Scuza i, zice el politicos, dar şi-a ratat şansa.ţ

îl înjur în gând, iar ea îşi mut privirea de pr d tor asupra lui Marcus. El oă ă ă

priveşte direct în ochi (şi oriunde v mai trece prin cap) şi sare de pe canapea,ă

traversând camera.

— ...încântat, zice el, luându-i mâna şi tr gând-o uşor spre el, ca s-oă

s rute pe obraz.ă

— Şi eu, r spunde ea cu vocea moale ca m tasea.ă ă

Strâmb din nas a dezgust.

149

O milisecund mai târziu, sunt ca o pereche de babuiniă care-şi arată

fundurile roşii. Doar c o fac şi mai b t tor la ochi. Aproape c nu mai suportă ă ă ă

s -i privesc.ă

Restul vizion rii e ruinat fiindc Michelle pretinde c e completă ă ă

nedumerit în privin a intrigii - e Greu de ucis, pentru Dumnezeu! - şi îl totă ţ

îndeamn în şoapt pe Marcus s -i explice. E inutil s spun c mizerabilul eă ă ă ă ă

încântat s -i fac pe plac.ă ă

— Se sup r cineva dac aprind lumina ? m reped eu, când observ că ă ă ă ă

Marcus o bate uşor pe Michelle pe bra , ca s -şi sublinieze spusele. M doareţ ă ă

capul, dac m uit la televizor pe întuneric.ă ă

Luke pare îngrijorat.

— Am un Nurofen pe undeva, dac vrei, spune el.ă

— Las , zic eu nefericit , probabil c e o tumoare.ă ă ă

M duc la buc t rie şi-mi torn o can de vin roşu.ă ă ă ă

Ştiam c aşa se va întâmpla. Dar nu ştiam c m voi sim i atât de naşpa.ă ă ă ţ

încerc s m bucur c i-am adus împreun pe Ken şi pe Barbie. Michelle areă ă ă ă

nevoie de o compensa ie, dup ce l-a p r sit pe Sammy. Şi, deşi e nesim it ,ţ ă ă ă ţ ă

nu e ca şi cum mi-ar fura iubitul actual. îns Marcus m ur şte, aşa c ar fi oă ă ă ă

grosol nie - şi inutil - s încerc s -l in doar pentru mine. Oricum, e un bună ă ă ţ

folosit. Acest discurs de încurajare n-are nici un efect. Tot îmi vine s plâng.ă

Lacrimile îmi în eap pleoapele când Michelle cânt :ţ ă ă

— Vin bei acolo, fat lacom ce eşti ? Dai pe gât toat sticla sau ne laşi şiă ă ă

nou ?ă

Autocomp timirea e înghi it de o furie violent . Imi duc ca dină ţ ă ă

întâmplare o mân la spate şi o încleştez ca pe o ghear . Asta îmi maiă ă

elibereaz tensiunea şi îmi permite s -i r spund pe un ton afabil:ă ă ă

— Ah, Michelle! Am uitat - e nevoie de mai mult de un b rbat ca s teă ă

in departe de b utur ! Serveşte-te!ţ ă ă ă

M s geteaz cu o privire care-mi aminteşte de sora Ratchett, din Zboră ă ă

deasupra unui cuib de cuci. M cutremur în sinea mea, îmi men in zâmbetul peă ţ

fa şi-mi fac o not în minte, s evit s mai r mân vreodat singur cuţă ă ă ă ă ă ă

Michelle.

150

Restul serii e un calvar. Fac tot posibilul s zdrobescă dulcele mugur al

înamor rii, dar f r succes. Prima mea încercare de r zboi psihologic e să ă ă ă ă

comand patru pizza pepperoni mari:

— Fac cinste!

Luke e încântat mai presus de cuvinte. Marcus şi Michelle sunt - aşa cum

pl nuisem - livizi. Michelle se confrunt cu o dilem . Ur şte s m nânce în fa aă ă ă ă ă ă ţ

b rba ilor - „arat dezgust tor" -, dar îi place s sus in c se îndoap zilnic cuă ţ ă ă ă ţ ă ă ă

ciocolat şi cu pizza, ca toate supermodelele care se respect . Ha, ha, ha.ă ă

Marcus e şi el la fel de nehot rât. Pizza şi toate acolitele ei grase - curry,ă

chebapuri, burgeri - sunt un purgatoriu pentru Marcus. Se trage dintr-o familie

în care obezitatea e tr s tur genetic şi-i e atât de team ca natura s nu-şiă ă ă ă ă ă

urmeze cursul, încât respect obiceiurile alimentare ale unei vr bii anorexice.ă ă

Mama şi cele dou surori ale lui cânt resc, la o estimare rezervat , 110ă ă ă

kilograme fiecare.

Marcus a evitat soarta pân acum, f când exerci ii că ă ţ a un maniac şi

mâncând s n tos, dar tr ieşte cu teama de marea umflare. (Dac vreau s -lă ă ă ă ă

înfurii, îi zic: „Hei, Marcus, d -te de-a rostogolul".)ă

E chinuitor de conştient de natura nemasculin a obsesiei sale şi - aşaă

cum am fost martor în repetate rânduri — face parte din schema lui deă

cucerire s se înfometeze dou zile, ca s -şi permit o manifestare gen „suntă ă ă ă

un tip obişnuit" în fa a celei dorite. Din p cate, cum Michelle e un bonusţ ă

surpriz , e jalnic de nepreg tit. îşi va mânca pizza, ca s nu par c nu-i b rbat,ă ă ă ă ă ă

dar fiecare buc ic va fi otrav (şi va sta înc cinci minute pe banda deăţ ă ă ă

alergat). Mestec de zor fericit şi-i privesc pe iub re i cum se chinuiesc.ă ă ţ

— A fost foarte dr gu din partea ta, Helen, zice Luke cu gura plin .ă ţ ă

— A fost pl cerea mea, r spund eu îngâmfat şi-i ciufulesc p rul.ă ă ă ă

Michelle scoate un mic puf it, care arat c e plin dup dou felii.ă ă ă ă ă ă

151

— Cred c n-ar fi trebuit s m nânc burgerul la cuă ă ă ă cartofi pr ji i înainteă ţ

s vin aici, suspin ea.ă ă

Da, sigur. Şi-ar fi cusut gura, mai degrab .ă

Marcus se holbeaz jinduitor în decolteul ei.ă

— Şi nu i-e foame ? murmur el afectat.ţ ă

Aproape c sunt gata s regurgitez toat pizza la loc.ă ă ă

Toate încerc rile ulterioare de sabotaj dau greş.ă

Michelle poart sandale aurii sclipitoare, ceea ce-mi d ocazia s exclam:ă ă ă

— Nici n-am observat! Ai nişte degete aşa de lungi şi elegante!

Spre mul umirea mea, Lukeîşi lungeşte gâtul şi strig :ţ ă

— S vedem!ă

Se uit şi Marcus, dar - drace, drace, drace - verdictul lui este:ă

— Sunt nişte degete uimitoare!

Michelle nu-şi mai g seşte locul de pl cerea victoriei.ă ă

Spre sfârşitul lui Greu de ucis 2, se ghemuieşte tot mai aproape de

Marcus şi practic st în poala lui. Conversa ia lor devine tot mai şoptit şi maiă ţ ă

secretoas . La miezul nop ii, Luke anun c e d râmat şi se duce în cameraă ţ ţă ă ă

lui.

Dezertorul. Ii urez noapte bun cu r ceal şi r mână ă ă ă eap n , cuţ ă ă

înc p ânare, în scaunul meu. Voi sta treaz pân în zori, ca s le încurcă ăţ ă ă ă

planurile lascive!

La doişpe şi zece, Marcus şi Michelle încep s se s rute în fa a mea. Mă ă ţ ă

recunosc învins şi m duc la culcare.ă ă

Capitolul 17

A i avut vreo porecl când era i mici ? Când le-am pus întrebarea astaţ ă ţ

prietenilor mei, aproape toat lumea a zis da. Marcus a negat la început, dar aă

recunoscut dup aia c iubita lui mam îi spunea „Ghindocel". P rin iiă ă ă ă ţ

152

dispera i ai lui Luke îl botezaser „Belea". Numeleţ ă neoficial al lui Lizzy era

„Piftiu ". P rin ii gomosi ai lui Michelleîi spuneau fiicei lor „Madam". Mamaţă ă ţ

Tinei o rebotezase „Chi il ". P rin ii Laetitiei - se subîn elege - se înc p ânauţă ă ă ţ ţ ă ăţ

sinistru s -i spun tot „Laetitia". Şi tat l meu ?ă ă ă

Porecla lui pentru mine era „Grinch"1.

Nefiind la via a mea o mare amatoare de c r i în care nu moare nimeni,ţ ă ţ

am uitat originile poreclei şi adesea op iam în drum spre gr dini l l ind unţ ă ă ţă ă ă

cântecel inventat de mine: „Sunt Grinch! Micu a Grinch!" Când am mai crescut,ţ

tata a încetat s -mi mai spun Grinch şi a început s -mi spun Helen. Abiaă ă ă ă

când îmi scria felicitarea anual de ziua mea, revenea la familiarismul cu careă

m tachina, „Drag Grinch". Pentru c semnele de afec iune erau rare în casaă ă ă ţ

noastr , i-am acordat lui „Drag Grinch" acelaşi grad de simbolism pe care ceiă ă

mai patrio i dintre cet eni îl atribuie steagului nostru na ional. Şi atunci amţ ăţ ţ

aflat.

Eram în pub cu Tina, într-o vineri, la câteva luni dup moartea tatei, şi mă ă

lansasem într-o bârf nostalgic despre Jasper. El respinsese The Divineă ă

Comedy (trupa mea preferat ) drept „un rahat efeminat" şi m-a for at s -iă ţ ă

ascult - la casetofonul maşinii mele - pe Darryl Hali şi pe John Oates. In secret,

îi admiram tupeul, dac nu şi gusturile muzicale. Tina a exclamat enervat :ă ă

— Tipul sta e un grinch!ă

Am tres rit şi am zis:ă

— Un grinch ? Ce vrei s spui cu asta ?ă

M-a privit ciudat.

— Ştii tu! R u. Zgârcit! Stric tor de chef!ă ă

Am zâmbit slab şi am zis:

— Asta înseamn grinch ?ă

Tina a hohotit:

1 Grinch - personaj principal al poveştii pentru copii în versuri Cum a

furat Grinch Cr ciunul de Dr. Seuss.ă

153

— Faci mişto de mine! Voi nu citea i Dr. Seuss înţ nordul Londrei ? Pisica

din p l rie ? Cum a furat Grinch Cr ciunul} Nu?ă ă ă

Am cl tinat din cap şi am morm it: „Nu, nu" şi am fugit la bar s maiă ă ă

cump r un rând. A doua zi, am dat o fug la bibliotec şi am rugat-o peă ă ă

bibliotecar s m ajute s g sesc o carte pentru copii. Ea a zâmbit complice.ă ă ă ă ă

Şi am descoperit c un grinch nu era - aşa cum îmi imaginasem - ună

ghemotoc bl nos mic şi adorabil, ci o creatur hidoas , cu ochi roşii, care tr iaă ă ă ă

într-o peşter şi cu o inim „cu dou numere prea mic ". Sigur, se transformă ă ă ă ă

într-un dulce la final. Dar, pân la penultima pagin , Grinch e un tic los r u şiă ă ă ă

urât, f r prieteni.ă ă

N-am vrut ca Tina s râd iar de mine, aşa c am decis s -i împ rt şescă ă ă ă ă ă

lui Lizzy vestea care mi-a zguduit via a.ţ

Ea îi va acorda considera ia ra ional pe care o meritţ ţ ă ă.

Dup a zecea sticl de Becks, i-am bocit povestea şocant ,ă ă ă într-o

b lm jeal umed şi incoerent . Şi ea a râs de mine!ă ă ă ă ă

— Helen, s-a hlizit ea, e un nume de alint! Sunt sigur c n-a vrut s spună ă ă

nimic cu asta! E doar un cuvânt dr gu , ca... dovlecel! Tata înc -i mai spuneă ţ ă

surorii mele Dovlecel - iar ea are treizeci şi unu de ani şi e slab ca o scândur !ă ă

M-am dus cl tinându-m în pat, ud de lacrimi, şi m-am trezit sim indu-ă ă ă ţ

m ca o proast . Lizzy, vocea ra iunii, vorbise. Tata m-a poreclit Grinch pentruă ă ţ

c era un cuvânt dr gu . Nimic sinistru. De fapt, ar trebui s m consideră ă ţ ă ă

fericit - dup un accident nefericit din timpul careului, Michelle (pe atunci înă ă

vârst de patru ani) şi-a petrecut restul vie ii ei la gr dini sub pseudonimulă ţ ă ţă

„Chilo ica pu itoare". Şi aşa îi spuneau doar educatoarele, îmi reprimasemţ ţ

durerea când, dup câteva zile, m-a abordat Lizzy. Spera s nu m sup r, dară ă ă ă

discutase despre grinchi şi dovlecei cu un prieten psiholog şi el spusese:

„Ce înseamn aceste lucruri e mai pu in important decâtă ţ felul în care te

fac s te sim i". M gândisem s -l înfrunt pe tat l meu ? Sigur. Aşa cum m-aşă ţ ă ă ă

gândi s m vopsescă ă

154

în verde şi s alerg pe Oxford Street în fundul gol. Ur scă ă psihologii.

Inventeaz probleme acolo unde nu exist nici una. Am împins acest schimb deă ă

p reri agasant într-un col al min ii, unde a şi r mas. Numai din când în cândă ţ ţ ă

revine în planul conştient.

Cum ar fi în diminea a asta când m-am trezit dintr-un somn agitat şi m-ţ

am crispat de cum m-am f cut de râs s pt mâna trecut , încercând s -l oprescă ă ă ă ă

pe Marcus s i-o trag lui Michelle. în astfel de momente, sunt Grinch. Rea.ă ă

Nesuferit . Stric toare de chef. Tata avea dreptate. Dar,ă ă acum, nu pot s -ă

l înfrunt! Intre timp, n-am v zut nici pielea bronzat a lui Marcus şi nici p rulă ă ă

coafat al lui Michelle. Presupun c el st la ea acas . întotdeauna dispare după ă ă ă

ce „marcheaz ". Pariez c o face ca s -şi conving cuceririle c e îndr gostit.ă ă ă ă ă ă

Am în eles ceva despre Marcus - are o lips absolut de spontaneitate. Pân şiţ ă ă ă

Jasper era spontan uneori, fie binecuvântat. Dar fiecare mişcare a lui Marcus e

premeditat .ă

Le urez noroc. Spun asta nu pentru c am devenit brusc dr gu , ciă ă ţă

pentru c am întâlnire cu Tom în seara asta.ă

Michelle n-are decât s şiă -l p streze pe Marcus Microscul .ă ă

Cu toat sinceritatea, se potriă vesc de minune. Zile lungi f r mâncare,ă ă

alergând pe banda rulant , şedin e aprinse şi pasionate de bârf , ore deă ţ ă

îngrijire reciproc , nop i fierbin i pe paturi duble de solar... E mijlocul dup -ă ţ ţ ă

amiezii şi m întreb dac voi fi invitat la nunt când sun telefonul. Michelle!ă ă ă ă ă

Nu spun: „E ciudat c tocmai m gândeam la tine", pentru c nimic n-ară ă ă

mul umi-o mai mult.ţ

— Ce faci ? chi ie ea, ca şi cum n-ar fi vorbit cu mine de un deceniu.ţă

— Bine. Tu ? spun precaut .ă

— Grozav, grozav. Draga mea, trebuie s - i cer o favoare.ă ţ

Chiar aşa ?

— Chiar aşa ?

Michelle face o pauz .ă

155

— Am o veste bun şi una proast . Marcus m-a invitată ă în oraş. Dar nu

merg, dac tu nu vrei. Nu vreau s te sup r.ă ă ă

Ooo, e o adev rat profesionist . Nu ridic vocea:ă ă ă

— Michelle, e o veste grozav . M bucur foarte mult pentru tine. Nu-miă ă

închipui de ce crezi c ar trebui s m sup r. Marcus e... - caut o frază ă ă ă ă

ustur toare - un mic accident din trecutul meu. Mic fiind cuvântul esen ial.ă ţ

Nu-mi vine s cred cât de îndr znea sunt şi nici lui Michelle nu-i vine să ă ţă ă

cread . Se r steşte:ă ă

— Doamne, da' rea mai eşti! şi trânteşte telefonul.

Respir adânc, o informez pe Laetitia c ies s -mi iauă ă un espresso dublu şi

c m întorc în cinci minute.ă ă

— Ia-mi şi mie o pr jitur cu migdale şi o ap mineral plat , strig eaă ă ă ă ă ă

dup mine. I i dau banii dup ce trec pe la banc .ă ţ ă ă

Adic dup ce m duc eu la banc pentru tine, gândesc eu. Derulez înă ă ă ă

minte acest ultim gând şi meditez asupra lui.

Sunt rea ? Sigur c sunt! Cine n-ar urî lista infinit de sarcini înjositoare aă ă

Laetitiei? Sunt ziarist , nu valet! în teorie. Şi de ce sunt prieten cu Michelle ?ă ă

Pentru c , acum şapteşpe ani, am manifestat un interes comun pentruă

penarele japoneze şi pentru Sunetul muzicii ? Merg repede, clocotind de furie,

cu fa a bo it într-o încruntare.ţ ţ ă

Probabil c ar t ca un bull mastiff. încerc s respir pe nasă ă ă şi s nu mai fiuă

încruntat . Trec torii m privesc precaut şi se feresc din calea mea. M v dă ă ă ă ă

cum probabil m v d şi ei şi m ia cu durere de inim . Nu vreau s fiuă ă ă ă ă

aceast ...ă

aceast persoan rea.ă ă

Cum for ezi mintea surescitat s se îndrepte spre subiecte mai calme,ţ ă ă

mai pl cute, cum ar fi Tom. Ochii ia!ă ă

Gura lui. Inima începe s -mi bubuie din nou şi zâmbescă în sinea mea.

Jalnic! Dar a func ionat. Ne întâlnim disear , lâng sta ia de metrou Coventţ ă ă ţ

Garden, la ora 20.00.

(Mama, liniştit f r s vrea de promisiunea unei zile laă ă ă ă un salon de

înfrumuse are, a renun at la o noapte de luni.ţ ţ

A fost un troc dificil, fiindc accesul limitat Ia hran mă ă ă face s intru înă

panic şi ur sc s fiu împins de la spate.)ă ă ă ă

156

Port pantaloni negri, cizme negre şi un top cu decolteul în form de V. Caă

s mai variez. Cump r pr jitura cu migdale, apa mineral şi, animat de spiritulă ă ă ă ă

zen nou descoperit, un espresso dublu, decofeinizat. îi in uşa unui b rbat înţ ă

vârst elegant. Genul de b rbat care-mi face stomacul s mi se strâng , pentruă ă ă ă

c el n-a murit de infarct la cincizeci şi nou de ani.ă ă

Nu e ceva personal. Nu e vina lui. Nu e personal. îmi înving valul de

resentimente şi m for ez s zâmbesc.ă ţ ă

B rbatul îmi face cu ochiul şi-mi spune cu un accentă cristalin.

— Sunte i foarte amabil !ţ ă

Zâmbesc şi mut repede privirea, fiindc ochii mi se umplu de lacrimiă

prosteşti. Sunt amabil . M înc lzesc la lumina laudei str inului, în timp ce urcă ă ă ă

sc rile gâfâind spre redac ia Girltime. Poate c , dac Tom m-ar vedea acum, nuă ţ ă ă

l-aş dezam gi.ă

M rş luiesc spre birou şi recunosc târâitul telefonului meu. Desigur că ă ă

Laetitia citeşte Daily Mail şi-l ignor .ă

Doamne, f s nu fie Tom, care s anuleze întâlnirea.ă ă ă

— Alo ? spun tem toare, ridicând receptorul.ă

— Helen! spune o voce tremur toare, sunt Vivienne!ă

M tem, îmi pare r u s - i spun, e o veste şocant ...ă ă ă ţ ă

Vocea mea e aspr din cauza groazei.ă

— Spune-mi imediat!

Vivienne îngaim cinci cuvinte înainte de a izbucni în plâns.ă

— Mama ta şi-a t iat venele.ă

Capitolul 18

O dat , la vârsta de şase ani, am luat o palm şi am fost trimis laă ă ă

culcare la 5.30 p.m. pentru c am spus înă

157

fa a mamei lui Michelle: „Tati, e adev rat c nu ne putemţ ă ă pl ti ipoteca ?".ă

Recunosc, nu ştiam ce înseamn o ipotec , dar era o expresie impresionantă ă ă

pe care o auzisem undeva şi eram disperat s-o folosesc. Eram obişnuit şi caă ă

mama care n-a fost niciodat o bun ascult toare - s fie de acord, cu minteaă ă ă ă

în alt parte, cu tot ce spuneam, chiar dac era o minciun gogonat .ă ă ă ă

Din p cate, ochii doamnei Arnold s-au aprins ca ai lui Belzebut, şi tata aă

dat vina pe mine, pentru ceea ce a prezis a fi ruina sigur a reputa iei saleă ţ

financiare. Smiorc ind de una singur , ca s adorm, m-am rugat ca tata şiă ă ă

mama

- care n-a îndr znit s urce la etaj în vârful picioarelor, s m consoleze -ă ă ă ă

s moar într-o tornad . In acel moment, am considerat-o pe Orfana Annie ceaă ă ă

mai grozav f ptur din lume şi mi-am dorit cu ardoare s fiu ea. Domnişoaraă ă ă ă

Hannigan era o pl cere, în compara ie cu p rin ii mei cei r i. Sp lareaă ţ ă ţ ă ă

podelelor ar fi fost un privilegiu! Ce deliciu s fiu obligat s dorm într-un pată ă ă

de campanie! Şi aş înv a s cânt It's a Hard Knock Life! cu accent american.ăţ ă

Dar, dup dou zeci de ani, evident, nu mi se mai potriveşte aşa de bineă ă

s fiu orfan , pentru c , atunci când Vivienne îmi spune c mama şi-a t iată ă ă ă ă

venele, picioarele îmi amor esc şi m pr buşesc la podea cu un geam t pe careţ ă ă ă

Lizzy îl va descrie mai târziu - într-o şoapt uimită ă

- „fioros, primordial, înfior tor, ca al unui animal s lbatic ce seă ă

zvârcoleşte de durere".

Pentru c cel mai s lbatic sunet auzit vreodat în redac ia Girltime e scosă ă ă ţ

de Laetitia, fiindc vânz toarea de la Dunkin' Donuts i-a pus prea mult lapte înă ă

ceai, presta ia mea de tigru cu dureri de ureche e remarcat imediat.ţ ă

Lizzy şi Laetitia sar spre mine, strigând: „Ce s-a întâmplat ?" Fe ele lorţ

sunt la fel de neclare ca şi cum am fi sub apă şi e greu s respir şi oftez prină

nebuloas , o, te rog nu mama nu m mica mea o te rog n-o lua pe mami a meaă ă

o, Doamne, nu şi pe ea, iar capul meu parc pluteşte şi cuvintele îmiă

158

ies sugrumate o te rog nu m mica mea iar şi iar pân cândă ă formeaz ună

v l compact, ce m izoleaz de realitate.ă ă ă

între timp, receptorul se leag n şi din el se aud chi ituri isterice slabe.ă ă ţă

Lizzy înşfac telefonul în timp ce Laetitia profit de aceast - perfect - ocazieă ă ă ă

ca s m plesneasc tare şi ustur tor peste fa . Pân s zic „Au!" şi s m uită ă ă ă ţă ă ă ă ă

urât la ea, Lizzy se aşaz pe vine şi îmi prinde mâinile tremur toare şi umede.ă ă

— Helen, zice ea cu o voce clar , ferm , privind direct în ochii meiă ă

r t ci i. Mama ta e bine. Nu e moart . Bine ?ă ă ţ ă

M auzi ? E bine.ă

M holbez neputincioas la Lizzy. Nu în eleg. M simt ca un copil de cinciă ă ţ ă

ani.

— Şi-a t iat venele, zic eu, cu îndoial .ă ă

— Sunt doar nişte t ieturi superficiale, insist Lizzy cu tonul sonor,ă ă

emfatic, pe care-l folosea tata când se adresa str inilor. Sunt zgârieturi.ă

Vivienne suna de la spital, sunt la Accidente, dar nu e nimic grav. Mama ta e

teaf r , e teaf r , bine ?ă ă ă ă

încuviin ez dând din cap şi spun:ţ

— Bine.

Tremur ca un pudel b trân într-o baie rece. Nu ştiu ce s fac. Din fericire,ă ă

Lizzy ia o decizie executiv :ă

— I i chem un taxi, ca s mergi la spital chiar acum.ţ ă

Nu-i aşa, Laetitia ? adaug ea.ă

Laetitia - care, f r îndoial , şi-a eliberat nişte tensiuni acumulate de multă ă ă

timp dup acea palm - d din cap o dat şi spune:ă ă ă ă

— Absolut.

Lizzy m ajut s ajung la un scaun şi m aşaz .ă ă ă ă ă

Alearg la buc t rie, se întoarce cu o pung de zah r brună ă ă ă ă şi r stoarnă ă

cel pu in jum tate din ea în espressoul meu dublu decofeinizat.ţ ă

— Bea asta, îmi ordon ea.ă

— Doar n-ai... morm i eu şi iau supus o înghi itur .ă ă ţ ă

159

Din fericire, taxiul soseşte în câteva minute şi mă salveaz din iadulă

cafelei turceşti. Lizzy, care mi-a b gat agenda şi alte nimicuri în geant , mă ă ă

ajut s urc în taxi.ă ă

Dar, mai întâi, m trage spre ea, într-o îmbr işare cald ,ă ăţ ă zdrav n , şiă ă

zice :

— O s fie bine, ştiu sigur. Şi... - m împinge pu in, ca s se uite la mine -ă ă ţ ă

o, Helen, am fost o prieten neglijent . Eu...ă ă

M uit la ea, nedumerit .ă ă

— Lizzy, nu fi nebun ! Eşti o prieten grozav . Atâta reiki irosit ! Eu suntă ă ă

prietena cea rea.

M gândesc la tai chi şi la picioare indicatoare, dar Lizzy clatin din cap.ă ă

— Nu, Helen. Trebuia s fi avut mai mult grij de tine.ă ă

Te vedeam putrezind şi ar fi trebuit s spun ceva, dar n-amă vrut s ...ă

Putrezind ? Aduce i „ratonul" înapoi, totul e iertat !ţ

— Lizzy, îi spun, sincer, sunt bine, doar c am suferit un şoc din cauzaă

mamei, dar, aşa cum spui şi tu, e teaf r , nu a p it nimic. Aş face bine s mă ă ăţ ă ă

gr besc.ă

Lizzy pare reticent s m lase s plec.ă ă ă ă

— Vrei s vin cu tine ? zice ea.ă

Clatin din cap.

— Fii bun cu tine îns i, spune ea, scuturându-m pu in.ă ăţ ă ţ

M sui în taxi. Bun . Iar cuvântul sta. Aş vrea s fiuă ă ă ă

bun . Deşi, când o s-o v d pe mama, o s-o omor. Cum îndr zneşte să ă ă ă

fac circul sta, vaca egoist ?ă ă ă

Capul îmi bubuie de groaz şi m las pe spate şi m ag de scaun. Isuse,ă ă ă ăţ

ce-a apucat-o ?

Când intru la Accidente şi Urgen e, e un déjà vu, Ziua cârti ei seţ ţ

întâlneşte cu Amityville, e un vârtej îngre oş tor, ireal de catastrofe care stauţ ă

s se întâmple iar şi iar.ă

Nu ajut nici faptul c la Accidente pute a urin . Pute ă ă ă !

M uit înnebunit în jur şi - slav Domnului - le v dă ă ă ă pe mama şi pe

Vivienne ghemuite într-un col , înconjurateţ

160

de oameni care par s fie aici de ani de zile. Blana portocaliu aprins a luiă

Vivienne (a cump rat-o dup ce a fostă ă atacat în Islington, când îşi purta nurca)ă

str luceşte în mijlocul defetismului cenuşiu ca o baliz de prost-gust.ă ă

M îndrept spre mama şi furia mi se risipeşte când îi v d fa a istovit ,ă ă ţ ă

alb ca varul. E înf şurat într-o p tur gri. Gri, decid eu, e o culoare bun peă ă ă ă ă ă

podium, ca o stratagem istea , s - i maschezi bog ia sl b noag şiă ţă ă ţ ăţ ă ă ă

sofisticarea mut , dar e de rahat rahat rahat în spitale şi în holurile caseloră

funerare, pentru c e de-adev ratelea - s r cie cu lustru şi disperare tern .ă ă ă ă ă

— Helen! scânceşte mama.

încheieturile ei slabe sunt înf şurate în bandaje improvizate. M aplec şiă ă

o îmbr işez strâns. Vivienne îşi elibereaz iute locul, ca s-o pot prinde maiăţ ă

bine. Mama suspin la mine în bra e şi eu o leg n ca pe un copil.ă ţ ă

— O, mami, promite-mi, niciodat , niciodat , groaznic, tati ar fi furios, ştiiă ă

c sunt aici, ce s fac ? Da, am grij de tine.ă ă ă

Deşi nu e chiar o fraz coerent , e perfect logic pentru mama, careă ă ă

încuviin eaz dând din cap şi se smiorc ie şi se ghemuieşte mai aproape, laţ ă ă

pieptul meu. Privesc pe lâng mama, spre Vivienne, care, îmi dau seama,ă

sufer teribil dup un Marlboro Light. îi ar t cu privirea spre ieşire. „Vin şi euă ă ă

într-o clip ", îi mimez eu cu buzele. îşi strânge pe ea haina portocalie,ă

zâmbeşte încordat şi o şterge.ă

Inima mea se strânge când o aud pe mama tânguindu-se t cut,ă

înfigându-şi degetele slab în poala mea. Aştept şi aştept, o îmbr işez şi oăţ

îmbr işez, pân când plânsul se linişteşte şi încerc s nu m gândesc c aş fiăţ ă ă ă ă

putut evita toate astea, dac m-aş fi întâlnit cu Tom într-o joi. Apoi, spun lucruriă

pline de bun-sim , ca: „De cât vreme eşti aici?" şi „Vrei o b utur cald ?" şiţ ă ă ă ă

„Durerea e suportabil ?" Ea r spunde, în ordine: „De o veşnicie" şi „Am b ută ă ă

ceva" şi „Nu-i prea r u". Când b nuiesc c nu i-au maiă ă ă

161

r mas lacrimi, o întreb dac se sup r dac m duc s v dă ă ă ă ă ă ă ă ce face

Vivienne.

— Şi pentru ea trebuie s fi fost un şoc, spun eu grav .ă ă

Mama d din cap amor it şi priveşte în podea.ă ţ ă

— M întorc aproape imediat, îi spun, aşa c stai aici şi nu te mişca.ă ă

Promi i, promi i ?ţ ţ

Mama recunoaşte expresia pe care o chi iam când m târguiam pentruţă ă

bun t i când aveam cinci ani şi eram o familie. Reuşeşte s zâmbeasc trist şiă ăţ ă ă

r spunde:ă

— Promit, promit.

O s rut pe frunte şi alerg s-o g sesc pe Vivienne.ă ă

Vivienne st pe o banc de lemn şi aprinde ceea ce b nuiesc a fi aă ă ă

patruzecea igar pe ziua de azi. Expir fumul încet, adorabil, pe n ri, înainteţ ă ă ă

s vorbeasc .ă ă

— Ştia c vin pe la ea la 4.30, dup şcoal şi dup cursul meu de italian .ă ă ă ă ă

Ieşeam la o cafea. O, Doamne, a fost însp imânt tor. Cred c abia o f cuse.ă ă ă ă

Gura stacojie a lui Vivienne tremur .ă

— Am sunat la uş şi n-a r spuns. Am sunat iar. Tot n-a r spuns. M-amă ă ă

gândit c poate a fost re inut la şcoal .ă ţ ă ă

Tocmai m întorceam s m duc şi s-o aştept în Jaguar,ă ă ă când a deschis

uşa. Ar ta slab ca apa şi aşa de palid ca o sco ian .ă ă ă ţ ă

Vivienne e aşa de agitat , încât tres rirea mea la auzul jignirii eiă ă

indiferente a trecut neobservat , şi ea continu .ă ă

— A întins mâinile în fa , a zis: „Uite ce-am f cut" şi a izbucnit în lacrimi.ţă ă

A fost teribil. Folosise o lam de ras destul de tocit - o împinsese înainte şiă ă

înapoi, dar, slav Domnului, nu adânc. Erau multe zgârieturi şi mult sânge.ă

Eram aşa de şocat , Helen, încât era s leşin pe loc.ă ă

P rea în regul la prima vedere - t cut , dar în regulă ă ă ă ă.

Revenise la lucru, toat ziua cu copiii, se ocupa de finan ele tat lui t u -ă ţ ă ă

imagineaz - i! Cecelia! Eu, eu nu m-aşă ţ fi gândit, nici într-un milion de ani, c eaă

ar face aşa ceva.

Au trecut, cât, cinci, şase luni, m gândeam c , sigur, ară ă

162

fi trebuit s dep şeasc momentul de-acum... aşa ar fiă ă ă trebuit, sau, ,ăă

poate nu ?

Vivienne, care a vorbit mai mult cu ea îns şi decât cu mine, se uit laă ă

mine şi se opreşte. Nu strig la ea, chiar dac aş vrea s-o fac. Chiar dac , înă ă

momentul sta, m arde s g sesc o scuz ca s ip la cineva. Dac Johnnyă ă ă ă ă ă ţ ă

Depp ar trece din întâmplare pe aici şi m-ar c lca accidental pe degetul de laă

picior, l-aş crucifica - cu b rbu stilat sau nu, l-aş face terci pe tipul la!ă ţă ă ă

Dar, în fa a lui Vivienne, îmi p strez vocea calm şi spun:ţ ă ă

— Vivienne, eu, eu, ştii, eu, slav Domnului c ai g sit-o, tu, eu, nu, mă ă ă ă

gândesc, cinci luni, par un veac, poate, pentru tine, dar pentru ea, şi, vreau să

zic, şi pentru mine, nu reprezint un timp. Nu reprezint deloc un timp. Eu, deă ă

asemenea, stupid, am crezut c era, ei bine, c se descurca mai bine, dar esteă ă

o, nu-i deloc bine. N-a dep şit deloc momentul. Nu ştiu cât de mult va dura. Maiă

mult. Poate c va înv a s suporte. Sper. Dar, scuz -m , bat câmpii, continu .ă ăţ ă ă ă ă

Vivienne trage înc un fum din igar . Suge din ea aşa de tare, încât mă ţ ă ă

mir c nu-i âşneşte în gât.ă ţ

— Am dus-o la buc t rie şi i-am înf şurat încheieturile în şervete pentruă ă ă

ceai ude, apoi am adus-o direct aici. A spus c o f cuse în baie şi c „a pierdută ă ă

mult sânge", aşa c am alergat sus şi nu ar ta aşa de r u - nu vedeam nici oă ă ă

urm de sânge -, dar nu sunt expert în lucruri de-astea, iar ea puseseă ă

prosoape pe jos, ca s protejeze covorul, cred, dar nu era deloc sânge pe ele,ă

aşa c am coborât repede şi am chemat o ambulan , iar ei - revolt tor! - auă ţă ă

spus s-o aduc eu! Sunt foarte hot rât s -i scriu deputatului meu! Oricare ar fiă ă ă

el.

Aşa c am adus-o aici şi ei au categorisit-o drept tentativ de suicid şi,ă ă

din câte spunea ea c au zis, a fost mai degrab un strig t de ajutor decât oă ă ă

încercare serioas .ă

Ştii, aşa c au bandajat-o „deocamdat " şi, dar, ceea ceă ă m d gata e,ă ă

când au întrebat-o de ce a f cut-o, ea a spus, a spus...ă

Vivienne, despre care credeam c ar plânge numai dac magazinulă ă

principal Gucci din Sloane Street ar fi distrus într-o furtun cumplit , seă ă

smiorc ie şi-şi tamponeaz col urile ochilor cu degetul mare.ă ă ţ

— Ce e ? şoptesc eu.

Vivienne înghite un nod din gât şi adaug :ă

— Mama ta a spus: „Nu are nici un rost. Nu f r Morrie al meu". A spus:ă ă

„P mântul continu s se învârteasc şi eu nu v d nici un rost". O, Helen, nuă ă ă ă ă

mi-am dat seama pân acum cât de mult l-a iubit.ă

O mângâi pe mâna tremur toare şi presupun, cu r utate, c Vivienne eă ă ă

atât de copleşit fiindc , dac so ul ei ar fi murit, ar fi desf cut sticla deă ă ă ţ ă

Bollinger, ar fi sus inut c el n-ar fi vrut ca ea s -l jeleasc şi ar fi continuat sţ ă ă ă ă

vâneze b rba i tineri şi impresionabili cu şi mai mare elan decât o face acum.ă ţ

Dar clatin din cap şi oftez:

— Nici eu nu mi-am dat seama.

In sinea mea, m întreb cât de legat e drama de azi de sentimenteleă ă

mamei pentru tata şi în ce m sur e legat de sentimentele ei fa de sine.ă ă ă ţă

Ne întoarcem în untru. Mama a adormit pe scaunul ei de plastică

portocaliu. Arat ca o feti de zece ani.ă ţă

St m şi aştept m s fim chemate şi, brusc, îmi dau seama. Tom!ă ă ă

întâlnirea mea cu Tom! Rahat. Un anun mare ne interzice s folosimţ ă

telefoanele mobile în spital, aşa c -l iau pe al meu şi fug din nou afar . E 6.37ă ă

p.m. Sun la Megavet şi - se pare c sunt blestemat - r spunde Celine. Eă ă ă

vremea cinei şi felul special de azi e pl cinta umilin ei.ă ţ

— Celine, spun cu vocea mea cea mai cuceritoare, sunt Helen Bradshaw,

cea care...

— Ştiu cine eşti, zice cu o voce t ioas .ă ă

La naiba.

— Tom e acolo ? întreb.

— E ocupat, se r steşte ea.ă

Refuz s m înfurii, pentru c ştiu c asta-şi doreşte.ă ă ă ă

Decid s fiu sincer .ă ă

— Celine, spun, trebuia s m întâlnesc cu Tom în seara asta, dar nu pot,ă ă

pentru c mama a trebuit dus repede la spital, e o urgen , e foarte grav şiă ă ţă

trebuie s stau cu ea.ă

i-aş fi recunosc toare dac ai putea s -i transmi i mesajulŢ ă ă ă ţ lui Tom.

C ea nefericit , adaug în sinea mea.ăţ ă

Sunt uimit şi recunosc toare când Celine d dovadă ă ă ă de un strop de

omenie şi spune pe un ton serios:

— îmi pare r u s aud asta. Sigur c -i voi spune lui Tom. Du-te şi ai grijă ă ă ă

de mama ta şi nu- i face probleme.ţ

Sunt uluit .ă

— E foarte frumos din partea ta, Celine, spun.

— E pl cerea mea, r spunde ea.ă ă

închid telefonul. Uau. Ce-am f cut ca s merit asta ?ă ă

Poate a g sit un pe itor pentru Nancy, un Mercedes înst rit pe numeă ţ ă

Charles, cu jante din aliaj şi îmbr cat în pieleă .

Probabil e încântat c tragedia mea familial mi-a stricată ă ă întâlnirea cu

iubitul ei şef. M întorc repede la Accidente.ă

Mama s-a trezit şi se plânge c „o dor încheieturile". Nu,ă z u. îmi muşcă

limba, ca s nu spun ceva nelalocul lui.ă

Cam dup trei ani, e strigat şi numele mamei şi ea, Vivienne şi cu mineă

suntem poftite afar din sala de aşteptare uitat de Dumnezeu, în ceea ce pareă ă

a fi un coridor desp r it în cubicule mici.ă ţ

— i-ai adus costumul de baie ? glumesc eu stângaci cu mama, care nuŢ

râde.

Psihiatrul de gard , care are cearc ne vine ii sub ochi şi arat de parc s-ă ă ţ ă ă

ar fi b tut, m priveşte ca şi cum ar vrea s -mi spun c sunt incapabil . Adoptă ă ă ă ă ă

o expresie umil şi tac. Nu înc pem cu to ii în cubicului cât o cutie de pantofi,ă ă ţ

aşa c Vivienne se ofer s aştepte afar . N-o condamn, în cutia de pantofi dină ă ă ă

stânga, un b rbat ip şi, în cea din dreapta, o femeie plânge. Ce relaxant!ă ţ ă

Privesc

165

neliniştit la mama, s depistez semne de instabilitate mintal , dar ea stă ă ă ă

calm pe scaunul din cubicul şi o las peă ă

0 asistent s -i cure e r nile cu un lichid clar. Poate c am nevoie de al iă ă ţ ă ă ţ

ochelari, fiindc trebuie s -mi mijesc ochii ca s v d t ieturile.ă ă ă ă ă

— Asta e solu ie salin , aşa c va ustura, îns numai pu in, spuneţ ă ă ă ţ

asistenta amabil .ă

Mama aprob . E neobişnuit de docil , în timp ce încheieturile îi suntă ă

înf şurate într-un ghips mare şi lipicios şi într-un bandaj sub ire şi nu zice nimică ţ

nici când

1 se face un vaccin antitetanic.

— Pentru mai mult siguran , spune asistenta vesel .ă ţă ă

Ii zâmbesc cu recunoştin . De îndat ce pleac , poli aiul nesuferit - aliasţă ă ă ţ

doctor Nathan Collins, potrivit ecusonului -, începe interogatoriul.

Cum a dormit în ultima vreme ? Cum st cu apetitul ?ă

Are probleme de concentrare ? S-a gândit c vrea s i seă ă al ture celuiă

drag ? S-a gândit c vrea s adoarm şi s nu se mai trezeasc ? De ce a f cută ă ă ă ă ă

asta ? A mai f cut aşa ceva ?ă

A f cut-o sub impulsul momentului ? A scris un bilet deă adio ? îşi doreşte

s fi murit ? A vrut s fie g sit ? Ce-a crezut c va rezolva cu asta ? Ce vrea ?ă ă ă ă ă

A mai avut tendin e suicidare ? A luat vreodat o supradoz ? A mai încercatţ ă ă

vreodat s -şi fac r u ? A v zut lucruri inexistente ? Sau a avut halucina iiă ă ă ă ă ţ

auditive ? Are un grup de sprijin ?

Aceste întreb ri îndr zne e şi intime m irit . Tremur în anticipareaă ă ţ ă ă

fiec rui r spuns şi aproape c m aştept ca mama s cedeze nervos şi s iasă ă ă ă ă ă ă

în fug din cutia de pantofi. Dar n-o face. Lacrimi fierbin i îi curg pe fa în timpă ţ ţă

ce r spunde. O in de mân şi-mi studiez picioarele. Iar ea îi spune doctoruluiă ţ ă

Collins c a dormit mult şi a mâncat pu in în ultima vreme. „Pu in! îmi spun, amă ţ ţ

trecut prin întreg repertoriul lui Prue Leith de dou ori!" N-a putut s seă ă

concentreze, nu s-a gândit s se al ture celui iubit, dar s-a gândit uneori să ă ă

adoarm pentru totdeauna şi a f cut asta fiindc Morrie a murit, iar ei îiă ă ă

lipseşte atât de mult,

166

încât abia poate respira şi nimeni n-o în elege şi to i credţ ţ c ar fi trebuită

s -şi revin , iar ea nu şi-a revenit şi nu-şi poate reveni şi e prea mult pentru eaă ă

şi a crezut c se sim ea mai bine, dar se sim ea mai r u şi are impresia c -şiă ţ ţ ă ă

pierde min ile. Nu, n-a mai f cut aşa ceva. Da, a fost un impuls de moment,ţ ă

voia doar ca toat lumea s „fie atent şi s ia noti e". Nu, n-a l sat un bilet.ă ă ă ă ţ ă

Nu-şi doreşte cu adev rat s fi murit, îşi doreşte ca Maurice s fie înă ă ă

via . Da, a vrut s fie g sit . S -i fac pe oameni s în eleag . Ca oamenii sţă ă ă ă ă ă ă ţ ă ă

în eleag . Nu. Nu.ţ ă

Nu. Nu chiar, deşi vorbeşte cu Maurice în fiecare seară înainte de culcare,

e doar o discu ie, ca şi ieri, când a ap rut noua carte de Tom Clancy, iar ea ştiaţ ă

c Morrie ar fi fost enervat s-o rateze, aşa c i-a spus c avea s i-o citească ă ă ă ă

ea.

Nu-l vedea, dar sim ea o prezen . A fost doar o discu ie. Ocazional,ţ ţă ţ

crede c -l vede pe strad , dar întotdeauna se dovedeşte a fi vreun str in.ă ă ă

(întâmpl tor, aceasta a fost o relatare prescurtat a tr nc nelilor ei deă ă ă ă

moar stricat , fiecare r spuns fiind cât Biblia de lung, pân când doctorulă ă ă ă

Collins îi spune r stit:ă

„Vreau s -mi r spunde i cu da sau nu".)ă ă ţ

O urm reşte cu aten ie, apoi spune:ă ţ

— Doamn Bradshaw, a i suferit o pierdere teribil .ă ţ ă

Durerea pierderii e întotdeauna mult mai mare decât v-a iţ putea imagina.

Şi ave i dreptate - oamenii nu în eleg.ţ ţ

Pentru ei, e greu s vad c suferi i. Ceea ce nu în elegă ă ă ţ ţ ei e c durereaă

face parte din procesul de jelire şi c trebuie s trece i prin asta, ca s vă ă ţ ă ă

vindeca i. Iar cinci luni e un timp foarte scurt! Poate dura dou zeci de aniţ ă

pentru a accepta moartea unei persoane iubite. Reac ia dumneavoastr nu eţ ă

deloc nebuneasc , e normal . E ceva obişnuit ca durerea s izbucneasc acum.ă ă ă ă

La început, eşti în şoc.

E modul în care organismul t u te menajeaz . N-ai puteaă ă s te confrun iă ţ

cu toat suferin a deodat . Şi înc mai sim i familiaritatea prezen ei so uluiă ţ ă ă ţ ţ ţ

t u, care te sus ine. Dară ţ

167

acum, a c zut fisa, fiindc şti i c nu se mai întoarce. Şiă ă ţ ă asta, doamnă

Bradshaw, e marea nenorocire.

Mama priveşte uluit la doctorul Collins, de parc ar fi Oracolul, apoi mă ă ă

cuprinde cu bra ele ei sub iri de talie şi suspin nefericit în jacheta mea.ţ ţ ă ă

Doctorul Collins d din cap c tre mine, ca şi cum ar zice: „Va trece peste asta".ă ă

Sunt uluit . Nu ştiu dac s -l pocnesc sau s -l îmbr işez.ă ă ă ă ăţ

Capitolul 19

N-am reac ionat niciodat bine când am fost certat .ţ ă ă

Odat , dup o cin porcesc de mare, am fost admonestată ă ă ă de Jasper,

fiindc i-am sugerat s -şi „dez-strâng " cureaua.ă ă ă

(Se pare c trebuia s spun „sl beasc " - nu exist un asemenea cuvântă ă ă ă ă

ca „dez-strâng ".) M-am sim it nedrept ită ţ ăţ ă şi am stat bosumflat o or după ă ă

aceea. Dup cinci schimburi insistente de „Ce s-a întâmplat"/„Nimic", mi-amă

m rturisit nemul umirea. Jasper mi-a explicat c voia doar s m salveze, „caă ţ ă ă ă

s nu par proast ", aşa c l-am iertat cu reticen . Dar, în interior,ă ă ă ţă

resentimentul fierbea. Dup p rerea mea, critica constructiv , oricât deă ă ă

constructiv ar fi, e tot critic . înseamn o ceart sub o deghizareă ă ă ă

transparent .ă

De aceea, când doctorul Collins m-a luat deoparte şi a spus c mamaă

fusese „cam neglijat în ultimul timp" şi politicos, dar ferm, a sugerat c „ar fiă ă

în elept s fiu cu ochii în patru şi urechile ciulite pe lâng mama, pân când neţ ă ă ă

hor râm în ce fel s-o ajut m", a fost greu s nu m simt lezat . Chiar st tusemă ă ă ă ă ă

cu „ochii în patru şi urechile ciulite" pe lâng mama, am protestat în gândulă

meu. Atâta cât era fezabil. în afar c am renun at la slujb şi la casa mea -ă ă ţ ă

deja am renun at la via a social - şi c am urm rit-oţ ţ ă ă ă

168

ca o obsedat , cam cât de aproape trebuia s stau cu geanaă ă pe ea?

Dar am încercat s nu pun la suflet ditamai în ep tura, în inima mea,ă ţ ă

ştiam c respinsesem recentele ei încerc ri de a-şi comunica disperarea - nici oă ă

scuz nu poate justifica asta -, aşa c singurul lucru pe care-l puteam face eraă ă

s promit c voi deveni umbra ei. în ce priveşte urechea. Presupun c doctorulă ă ă

Collins voia s spun c ar trebui s o ascult vorbind. Aîî! S ascund cu itele şiă ă ă ă ă ţ

Nurofenul şi s-o spionez pe mama ca o pervers ar fi o bucurie şi o pl cere, da'ă ă

s-o ascult... Nu i-am spus asta doctorului Collins, dar mor s-o ascult pe mama

vorbind.

M deprim s-o ascult v rsându-şi emo iile ca şi cum ar fi o prieten , sauă ă ă ţ ă

o americanc , sau cineva de vârsta mea. Când tr nc neşte despre chestiileă ă ă

dr gu e pe care le f cea tata pentru ea, cum ar fi s-o s rute diminea a sau s -iă ţ ă ă ţ ă

preg teasc o baie fierbinte seara, m simt ca un voyeur. Ca unul de rahată ă ă

îns , pentru c nu ştiu unde s m uit. Pute i s zice i c sunt o mironosi , dară ă ă ă ţ ă ţ ă ţă

nu mi se pare normal. E ca şi cum - nu c aş fi p it-o vreodat , slav Domnuluiă ăţ ă ă

- mi-aş auzi p rin ii f când sex. Şi, dac trebuie s şti i, o invidiez. S-o ascultă ţ ă ă ă ţ

cum vorbeşte e, aşa cum a spus doctorul Collins, greu. Da, pentru c nu-miă

place s fiu martora durerii ei. Dar şi pentru c m face s m întreb ce nu e înă ă ă ă ă

regul cu mine, ce fel de fiic sunt, de durerea mea e aşa de al dracului deă ă

searb d , sporadic şi inferioar durerii ei ?ă ă ă ă

Da, îi spun doctorului Collins, desigur c voi fi cu ochii în patru şi cuă

urechile ciulite în preajma mamei. Pentru atâta timp cât doreşte ea.

Vivienne ne las acas . îi mul umesc, îi spun c a fost minunat şi-i facă ă ţ ă ă

semn cu mâna la plecare. Pleac cu 150 km/h şi n-o condamn. Mama e supus ,ă ă

aşa c continui s vorbesc. Doctorul Collins i-a dat dou antidepresive, i-aă ă ă

prescris şi altele, a aranjat s-o vad alt doctor peste dou s pt mâni şi o APC,ă ă ă ă

care s treac mâine pe la ea. Cândă ă

169

doctorul Collins a spus c pastilele erau Prozac, mamaă s-a cl tinat, vizibilă

şocat . Apoi, el a trebuit s-o conving c pastilele n-o vor determina s seă ă ă ă

sinucid . A f cut mare caz şi când el i-a spus c o va vedea un alt doctor.ă ă ă

— Pentru ce ? a vrut ea s ştie.ă

El a r spuns:ă

— A i trecut printr-o perioad cumplit , doamn Bradshaw. Ave i nevoieţ ă ă ă ţ

de pu in ajutor, iar doctorul v va administra şi v va regla tratamentulţ ă ă

medicamentos.

Mama a fost aşa de hipnotizat de pastilele albastru cu alb din sticlu ,ă ţă

încât a uitat s întrebe ce e o APC.ă

Aşa c , atunci când a plecat s -i arate lui Vivienne pradaă ă ei, am întrebat

eu.

— Asistenta psihiatric comunitar , a r spuns doctorul Collins.ă ă ă

L-am privit îngrozit şi am strigat:ă

— Dar nu e nebun !ă

Doctorul Collins s-a frecat la ochii injecta i şi a spus cu o voceţ

însp imânt tor de moale:ă ă

— Prioritatea mea e s evit dezastrul.ă

S evi i s fii concediat, mai degrab .ă ţ ă ă

— Doctorul Collins pare un om dr gu , spun eu vesel , agitându-m f ră ţ ă ă ă ă

rost prin buc t rie. Aşa c probabil te vei întoarce la spital peste câtevaă ă ă

s pt mâni. Vrei s te duc eu ? adaug tot pe un ton vioi, sperând împotrivaă ă ă

oric rei ra iuni c va spune nu.ă ţ ă

— Nu, spune mama, surprinz tor.ă

— Eşti sigur ? spun eu b nuitoare, întrebându-m dac nu pl nuieşte să ă ă ă ă ă

evadeze.

— Dac voiam s spun da, aş fi spus da, mi-o reteaz mama.ă ă ă

M uit la fa a ei obosit şi schimb subiectul. M apuc un tremur brusc şiă ţ ă ă ă

simt nevoia s-o apuc pe mama cu amândou mâinile şi s storc de la ea oă ă

promisiune de neatins. Vreau o garan ie scris c va r mâne în via şi vioaieţ ă ă ă ţă

pentru înc şaizeci de ani. Asta vreau, te rog. Pentruă

170

c altfel, altfel... Nu vreau s tr iesc ca o furnic , robotindă ă ă ă zilnic la treaba

mea inutil , pân când, într-o zi ca oricare alta, voi fi strivit f r rost, f ră ă ă ă ă ă ă

discriminare, sub cizma neagr a piciorului sor ii. Mi-e r u de dezgust în fa aă ţ ă ţ

naturii aleatorii a vie ii. E cam la fel de ordonat ca şi sertarul meu cu lenjerieţ ă

intim .ă

— Mam , exclam eu, prinzând-o de încheietur .ă ă

— Da ? spune ea.

Vreau s spun c mi-e team , c mi-e atât de al dracului de team , încâtă ă ă ă ă

m ucide, dar nu pot. Aşa c spun:ă ă

— Aş fi vrut s m suni.ă ă

Mama r spunde scurt:ă

— Erai ocupat .ă

Nu mai în eleg nimic. Vreau s urlu. îl vreau pe tata înapoi. El ar scutura-ţ ă

o, s -i vin mintea la cap. Vreau s de in controlul şi ur sc faptul c nu pot. Să ă ă ţ ă ă ă

fac o list cu treburi de f cut? O s fac lista cu „de f cut". Fac o list cu „deă ă ă ă ă

f cut".ă

List cu „de f cut":ă ă

1. s am grij de mami - pe termen nedefinit - poate şi joia?ă ă

2. s m duc acas şi iau haine şi periu de din i;ă ă ă ţă ţ

3. s-o sun pe Laetitia;

4. s-o sun pe doamna Armstrong;

5. s -l rog pe Luke s -l hr neasc pe Grasu';ă ă ă ă

6. s -l sun pe Tom, s m scuz din nou;ă ă ă

7. s-o sun pe Lizzy, pentru sprijin moral;

8. s-o ascult pe mama vorbind.

Nu îndr znesc s-o las pe mama singur cât îmi iau lucrurile dină ă

apartament, aşa c o rog s vin cu mine. Mi-e cam team s -i conducă ă ă ă ă

Peugeotul 206 argintiu - fiindc n-am mai condus pân acum o maşin de careă ă ă

s nu-mi fie ruşine -, dar refuz s mai risipesc un singur penny pe taxiuri.ă ă

171

— O s fie pl cut să ă ă-l revezi pe Luke, mami, nu-i aşa ?

spun eu ademenitoare. Nu-l men ionez pe Grasu', fiindc - cum amândoiţ ă

sunt nişte cerşetori de aten ie zgomotoşi şi egoişti - nu se înghit deloc.ţ

înainte s plec m, sugerez ca mama s se „fac freş" - ceea ce e un codă ă ă ă

pentru „schimb -te cu o jachet cu mâneci lungi, ca publicul s nu-şi deaă ă ă

seama c ai vrut s - i iei zilele". îi aleg un pulover verde pe care şi-l pune ca şiă ă ţ

când mi-ar face un favor şi pornim în goan . Primul sunet pe care-l aud cândă

n v lim pe uş nu e Grasu' cerându-şi cina sau Luke cântând cu Verve - şi, f ră ă ă ă ă

îndoial , mimând de zor cântarul la chitar - în camera lui. Primul sunet peă ă

care-l aud vine din dormitorul lui Marcus şi e „uuu! uuu! uuu!" şi „oh! oh! oh!

Doamne!" O, Doamne, într-adev r. O invit pe mama în apartamentul meuă

pentru prima dat dup vreun an — credeam c o va deprima şi ea descoperă ă ă ă

c e un bordel.ă

Astfel, înfige şi mai mult ghimpele adev rului c dragul ei so e mort şiă ă ţ

to i ceilal i danseaz şi se reguleaz pe mormântul lui (ca s zic aşa). îi blestemţ ţ ă ă ă

pe Marcus şi pe Michelle pentru c au ales momentul sta s se împerechezeă ă ă

ca rinocerii. Pariez c abia dac fac sex! Marcus nu are echipamentul necesar,ă ă

iar Michelle ur şte frecarea. De ce altceva l-a urât pe Sammy timp de cinciă

ani ?

încep s vorbesc tare şi f r oprire, ca s acop r zbieretele lui Michelle,ă ă ă ă ă

care mimeaz orgasmul.ă

— Mam , vino şi stai în living şi d drumul la televizor pe ce programă ă

crezi c ar putea fi ceva bun şi ai vrea înc o ceaşc de ceai pun ibricul oricumă ă ă

sau preferi s ascul i radioul în buc t rie da vino în buc t rie şi s -i d mă ţ ă ă ă ă ă ă

drumul oricum o, uite-l pe Luke, Luke, o mai ii minte pe mama, nu ?ţ

Da, mam , i—1 aminteşti pe Luke, a fost de mare ajutoră ţ la spital ultima

oar şi a f cut gluma cu pl cinta-cu-brânz -în-geanta-lui-Lizzy la petrecere, ah,ă ă ă ă

Luke, te superi dac -l hr neşti tu pe Grasu' mâine-diminea , fiindc eu stau laă ă ţă ă

mama în noaptea asta şi poate şi restul s pt mânii ?ă ă

172

Fac o pauz s respir. Luke şi mama se uit la mineă ă ă de parc aş fi nebună ă

de legat.

— Te sim i bine ? m întreab Luke.ţ ă ă

— Bine, bine, zic ar tând scurt cu degetul mare spre camera lui Marcus şiă

f când o fa dezgustat .ă ţă ă

— A, da, d Luke din cap imediat, Marcus şi prietena ta şi-o trag. Cred că ă

s-au pus pe treab ca iepurii de vreo, nici nu mai ştiu, zece minute. Nici nu mă ă

pot auzi gândind.

O, uraaaaa. Luke tembelul a f cut-o din nou. M uit şi eu la el şi zic:ă ă

— Iart -m , mam , Luke glumeşte şi aştept ruperea de nori.ă ă ă

In schimb, ea începe s chicoteasc .ă ă

— Helen! Nu mai fi aşa mironosi ! Ştiu şi eu ce e la sex! L-am şiţă ă

practicat!

Totul, spus pe un ton condescendent, jovial şi ritmat şi cu o privire

şmecher spre Luke, ca s arate c ea şi el sunt adev ra ii adul i, iar eu suntă ă ă ă ţ ţ

feti a prostu care nu se descurc cu unele cuvinte gen „fund". Uitasem cumţ ţă ă

se transform într-o iud cochet în prezen a oric rui b rbat peste doisprezeceă ă ă ţ ă ă

ani.

— Nu-mi pas nici dac n-ai f cut, zic eu botoas , în timp ce Luke şiă ă ă ă

mama râd de mine.

Tr d torii.ă ă

— Deci vrei s -l hr neşti pe Grasu' ? îi zic lui Luke, încercând s -miă ă ă

recap t par ial demnitatea.ă ţ

— Mi-ar pl cea, zice el, Grasu' e prietenul meu.ă

Zâmbesc şi—1 tachinez:

— Normal, ave i obiceiuri similare în privin a igienei!ţ ţ

Grasu', spre deosebire de pisicile normale, nu e prea dornic s se spele.ă

Miroase întotdeauna - cum zice Tina - „pu in cam ciudat" dup urechi. Câtţ ă

despre Luke. El priveşte baia cu aceeaşi afec iune cu care privesc vampiriiţ

usturoiul.

M aştept ca Luke s râd , dar n-o face.ă ă ă

— Mersi, zice el rece.

173

— A fost o glum , m bâlbâi eu.ă ă

— Ei bine, n-a fost una prea bun , ridic tonul mama, pe care o voiă ă

sugruma, dac îşi mai lanseaz vreo opinie nedorit .ă ă ă

Renun .ţ

— Scuze, n-am vrut s sune aşa, zic sup rat . M duc s dau nişteă ă ă ă ă

telefoane, adaug şi intru în living.

Luke şi mama deja stau la taclale şi m ignor .ă ă

In-futui-credibil!

Robotul telefonic clipeşte. Poate e Tom ? Ap s play.ă

„Helen, sunt Laetitia. Am sunat s te întreb dac e totulă ă în regul şi s - iă ă ţ

amintesc c mâine e o şedin despre suplimentul Cum s te îmbog eştiă ţă ă ăţ

repede, la ora nou treizeci fix. îmi trebuie tone de idei şi contez pe tine!" sta-ă Ă

i codul Laetitiei pentru „nu dau doi bani nici dac i-a cr pat toat familia,ă ţ ă ă

pentru c te pl tesc (doar) ca s fii servitoarea mea, aşa c prezint -te aici, sauă ă ă ă ă

r mâi şomer !" Nu trebuie s mai spun c n-am nici o idee pentru supliment —ă ă ă ă

sunt cea mai s rac persoan din redac ie. Fata de la rubrica Experien deă ă ă ţ ţă

lucru câştig mai mult ca mine. Ce s ştiu eu despre „Cum s te îmbog eştiă ă ă ăţ

repede" ?

De fapt, uite una bun : „Aşteapt s crape taic -tu hei, la mine a mers!"ă ă ă ă

Oo, acum, Michelle ar numi asta o r utate. Calmeaz -te, Helen. Respiră ă

adânc şi m întorc la lista mea. S -l sun pe Tom. Frunz resc frenetic prină ă ă

agenda mea, ca s g sesc num rul de acas al lui Tom. Sun şi-mi in respira ia.ă ă ă ă ţ ţ

-Alo?

— Tom ? chi i eu. Sunt Helen! îmi pare aşa de r u!ţă ă

Urmeaz o pauz .ă ă

— Care-i scuza de data asta ? spune el pe un ton de ghea .ţă

Poftim ? Sunt îngrozit .ă

— Adic , adic - am r mas practic f r cuvinte de indignare, vr jitoareaă ă ă ă ă ă

aia parşiv , dat excesiv cu contur de buze! - adic Celine nu i-a transmisă ă ă ţ

mesajul meu ?

Pauz .ă

— Deci te-ai obosit s laşi unul ?ă

Sunt eu paranoic sau toat lumea m ur şte ?ă ă ă ă

— Da, chiar am l sat. Voiam s - i spun c mama şi-a t iat venele ast zi,ă ă ţ ă ă ă

ceva mai devreme, şi c a trebuit s fie dus la spital.ă ă ă

Na de-aici, B iatule de Ghea ! Spre încântarea mea, strategia dur aă ţă ă

avut efectul dorit.

— La naiba! Christoase, Helen, eîngrozitor! Doamne, îmi pare r u! Ea e,ă

, cum se simte ? Şi tu cum te sim i ?ăă ţ

Spun pe un ton conciliant, gen „am-avantajul-moral":

— E bine.

îmi vine s zic: „Dar a fost pe muchie de cu it". (A.ă ţ

Am auzit asta spunându-se la Accidente şi B. vreau să-l pedepsesc pentru

c a fost neprietenos.) îns m ab in.ă ă ă ţ

Mai întâi, c e o minciun , şi apoi, aş l sa totul în mâină ă ă ile manichiurate

excesiv ale lui Celine.

— Şi tu cum te sim i ? m întreab Tom din nou.ţ ă ă

Dau din cap la telefon înainte s şoptesc un sugrumat:ă

„Bine". Nu-i pot spune adev rul - c sunt pietrificat de team şi c mă ă ă ă ă ă

gândesc serios s-o in pe mama într-o cutie capitonat , la cap tul patului meu,ţ ă ă

ca s evit accidentele fatale. In schimb, îi spun lui Tom versiunea prescurtat aă ă

poveştii sângeroase şi o versiune înflorit a telefonului meu la Megavet.ă

— E aşa o mincinoas ! ip eu, ad ugând, înainte s -mi pot muşca limba: îiă ţ ă ă

place de tine, ştii ?

In secunda în care o spun, o şi regret. De ce nu strig în gura mare: „îmi

place şi mie de tine, ştii ?" E cam acelaşi lucru.

— A, da ? zice Tom evaziv. De ce spui asta ?

Tic losul!ă

— O spun, îi r spund eu pe un ton dr gu , de flirt cântat, pentru c teă ă ţ ă

p zeşte aşa cum p zeşte o hien o antilop moart .ă ă ă ă ă

Hm. Asta n-a ieşit chiar cum am vrut eu. Dar lui Tom i-a revenit clar buna

dispozi ie, pentru c spune sec:ţ ă

— M flatezi.ă

175

Chicotesc.

— îmi pare r u pentru seara asta, zic.ă

Şi chiar vorbesc serios. îmi pare r u. Dar sunt şi îngrijorat c , fiind aă ă ă

doua oar când o dau în bar , n-o s mai existe o a treia ofert . S îndr znescă ă ă ă ă ă

s -i propun eu ? Nu e ca şi cum i-aş cere s -mi împrumute bani. Lizzy ar invitaă ă

un b rbat în oraş. De ce sunt eu fata care respect Regulile ?ă ă

— Ai vrea s , eşti liber cândva, mai târziu, s pt mâna asta sau poateă ă ă

s pt mâna viitoare ? zic eu repede, f când foarte iste s par c via a mea eă ă ă ţ ă ă ă ţ

un vid f r prieteni.ă ă

— Sigur c da, zice Tom, dar poate ar fi mai bine s pt mâna viitoare ? Să ă ă ă

se mai linişteasc lucrurile.ă

R mâne stabilit pentru mar i.ă ţ

Pun receptorul în furc şi încep imediat s analizez conversa ia, ca ună ă ţ

psihoterapeut prost. Sugerând s pt mâna viitoare în locul s pt mânii steia, aă ă ă ă ă

vrut s spun c am fost egoist ? C mi-am neglijat biata mam ? (Pe care, înă ă ă ă ă ă

timp ce m gândesc la toate astea, o aud râzând în buc t rie.) înseamn c nuă ă ă ă ă

m mai place ? Nu c ar fi spus-o, cel pu in nu conştient. Iar mar i - asta-i o ziă ă ţ ţ

de munc , dificil , trebuie s te scoli devreme a doua zi, o scuz bun ca să ă ă ă ă ă

închei ziua la ora 10.00 p.m. Asta înseamn c el... ?ă ă

Destul. Destul, toanto. Clipa în care începe s -mi pese e şi clipa în care elă

se va opri. Clatin repede din cap, ca s subliniez c încetez s -mi mai pese şi oă ă ă

sun pe Lizzy.

Ea ridic telefonul şi, în fundal, aud ceva care seam nă ă ă suspect de mult

cu nişte c lug ri care incanteaz . Aşa c , înainte s -mi informez prietena că ă ă ă ă ă

unicul p rinte care mi-a r mas nu e într-un pericol imediat s moar , m ocupă ă ă ă ă

de o problem mult mai presant :ă ă

— Ce dracu' ascul i acolo ?ţ

Ea ignor întrebarea şi zice:ă

— Ce face mama ta ?

îi spun. Şi, în cele din urm , m rturiseşte c CD-ul ei e intitulat St ri deă ă ă ă

spirit gregoriene şi c mi-l trage pe caset , dac vreau.ă ă ă

176

— Nu, mersi, spun eu.

— Ei bine, atunci, pentru mama ta ?

Fac o pauz . Din principiu, categorisesc toate ciud eniile lui Lizzy, caă ăţ

imnurile, obsesiile legate de s n tate, mâncatul boabelor de fasole, sicriul dină ă

nuiele de salcie şi altele, drept tâmpenii. Acestea fiind spuse, vreau s-o ajut pe

mama în orice fel pot şi nu mi-o imaginez tr nc nind cu un psiholog. Chiar nuă ă

pot. M-a ales pe mine, s fiu psihologul ei. O s se vad o dat cu asistenta, caă ă ă ă

s -i fac pe plac doctorului Collins, dar cred c asta va fi tot. Nu vrea să ă ă ă

vorbeasc cu un str in. Mama nu vrea ca oamenii s-o asculte pentru c suntă ă ă

pl ti i s-o fac . Vrea ca oamenii s-o asculte pentru c le pas de ea. Totul eă ţ ă ă ă

foarte nepl cut şi am nevoie de tot ajutorul pe care-l pot primi.ă

— î i pl tesc, îi spun lui Lizzy.ţ ă

Nu m pot determina s spun cuvintele „Da, mi-ar pl cea enorm o copieă ă ă

a St rilor de spirit gregoriene" cu voce tare.ă

— Abia aştept s -i spun Tinei, spune Lizzy fericit .ă ă

— Un singur cuvânt şi planta aia cu feng shui-ul o încaseaz , îi r spundă ă

eu dulce.

L-am salvat pe Luke de mama şi trop im pe hol, spre uşa din fa , cândă ţă

Marcus iese din camera lui, cu un prosop alb în jurul taliei lui suple. îi cade fa aţ

când vede un adult.

— Bun , se bâlbâie el, eu doar, , abia am ieşit de la duş.ă ăă

Mama îl soarbe din ochi, mi-e ruşine s-o spun, ca o pas reă

care a z rit un vierme gras.ă

— Am auzit, spun eu vesel , împingându-mi mama r mas cu guraă ă ă

c scat afar din apartament. Un duş de cincisprezece minute - trebuie s fieă ă ă ă

un record!

Amintirea furiei lui f r cuvinte m face s zâmbesc tot drumul pân laă ă ă ă ă

Peugeot.

177

Capitolul 20

Când am început s lucrez la Girltime, sufeream de o afec iune numită ţ ă

Team de Tel. (Bine, Team de Telefon, dar Team de Tel o face s sune maiă ă ă ă

pu in ca o scuz şi mai mult ca un sindrom.) Oricum, de fiecare dat cândţ ă ă

trebuia s dau un telefon, amânam şi amânam pân când se f cea ora 6.00ă ă ă

p.m. şi persoana cu care trebuia s vorbesc plecase de la birou. Boala mea aă

durat cam trei zile, pân când o bumb ceal verbal a Laetitiei mi-a alungat-o.ă ă ă ă

Dar, vai, virusul era amor it, nu învins. Pentru c azi amţ ă sunat-o pe şefa

mamei mele matinal, la şapte diminea a, ca s -i spun despre mica ei rec dereţ ă ă

şi mi-a luat de la 3.13 pân la 4.36 a.m. s -mi pun replicile în ordine şi încă ă ă

patruzeci şi cinci de minute, ca s -mi adun curajul s formez num rul (amă ă ă

început s ridic şi s pun receptorul în furc la ora 6.17 a.m.).ă ă ă

Prima preocupare deschis a doamnei Armstrong a fost legat deă ă

s n tatea mamei. „O veste şocant ... odihn şi recuperare... cele mai buneă ă ă ă

ur ri pentru o recuperare rapid ... va redeveni cea care a fost." Ins tensiuneaă ă ă

r bd rii puse la încercare şi a vinov iei neliniştite a izbucnit curând - dornică ă ăţ ă

de liniştire - la suprafa .ţă

Abia s pt mâna trecut , a ieşit la iveal , doamna Armstrong „a avut oă ă ă ă

discu ie calm " cu Cecelia, în leg tur cu „organizarea". N-a fost o dojana,ţ ă ă ă

Doamne, nu, doar i-a reamintit de concertul pentru Cr ciun care se apropia cuă

paşi repezi şi c programul, repeti iile, costumele, scenariile, orarul, careă ţ

trebuiau s fie de mult în lucru. Spera c Cecelia nu luase sugestia asta prea înă ă

serios. Cecelia era o educatoare excelent , o adev rat profesionist .ă ă ă ă

Doar c , dac unul dintre membrii corpului didactic nuă ă func iona laţ

capacitate maxim , arunca o povar - nu, cuvântul e greşit - mai degrab îiă ă ă

afecta pe to i.ţ

Am asigurat-o iar pe doamna Armstrong c discu ia ei „calm " n-oă ţ ă

determinase în nici un fel pe mama s -şi taie venele deşi, în sinea mea,ă

credeam cu t rie c aşa era.ă ă

I-am spus doamnei Armstrong c voi reveni cu o dată ă aproximativă

pentru întoarcerea mamei la lucru (din nou) dup consulta ia de la spital. Dar,ă ţ

din r spunsul artistic al doamnei Armstrong - „E mai uşor s ne planific m dacă ă ă ă

ştim c cineva o s lipseasc o vreme, decât s ne aştept m s fie aici şi s nuă ă ă ă ă ă ă

vin " - am b nuit c ar prefera s se bazeze pe o acoperire alternativ , celă ă ă ă ă

pu in pân la Cr ciun. De dragul propriei ei s n t i mintale, dac nu de dragulţ ă ă ă ă ăţ ă

bugetului.

La 8.30 a.m. - dup un duş fierbinte şi lung, sub care aş fi stat bucuroasă ă

toat via a - o trezesc pe mama cu o ceaşc de ceai. Şi nu aruncându-i-o înă ţ ă

cap. Ea se freac la ochi, se mai freac o dat , când îşi vede încheieturileă ă ă

bandajate şi, încet, cu grij , se ridic în fund.ă ă

— Cum te sim i ? întreb eu.ţ

— Nu ştiu, r spunde ea plat.ă

La naiba.

— Mam , zic, trebuie s plec la serviciu în trei minute sau r mân f ră ă ă ă ă

slujb . Dar am vorbit cu doamna Armstrong, care- i transmite toate cele buneă ţ

şi spune s nu te întorci la lucru pân când nu eşti „s n toas tun". Acum, ce aiă ă ă ă ă

de gând s faci azi ? S-o sun pe Vivienne, s -i spun s treac pe aici ? Vrei să ă ă ă ă

ne întâlnim ca s lu m prânzul împreun ? Ce-ai prefera ?ă ă ă

Mama îşi încre eşte nasul şi spune:ţ

— Vivienne are cursurile ei de batic mar ea.ţ

în sinea mea, încep s intru în panic . N-o pot l sa singur - s seă ă ă ă ă

învârteasc f r int pe-aici, ca un ghem de ciulini. Are o zi lung , plicticoasă ă ă ţ ă ă ă

şi goal care se întinde înaintea ei, nesfârşit . Ar putea avea înc o criz ,ă ă ă ă

începe s mi se formeze în cap o idee nepoftit . Nu vreau s-o rostesc. Prefer s-ă ă

o ignor, pân când se retrage. Din p cate, acum e 8.33 şi am exact nici ună ă

minut s m gândesc la un plan de rezerv .ă ă ă

179

— Mam , zic repede, ştiu c nu v vede i prea des, dară ă ă ţ ce-ar fi s-o sun pe

buni Fio ?

Doar sunetul cl n nitor al numelui ei îmi d un fior de remuşcare prină ţă ă

stomac.

Adev rul e c , din ziua înmormânt rii, am vorbit cu ea de dou ori. Oă ă ă ă

dat , când am descoperit c mama devenise Domnişoara Havisham. Mi-aă ă

trecut prin minte c , din câte ştiam eu, bunica se transformase în Darth Vaderă

şi era de datoria mea s investighez. Fluxul ei dezlânat de mesaje telefoniceă

mi-a sporit neliniştea. Mi-a luat patru zile s m apropii de telefon. Când i-amă ă

explicat c mama nu-i d duse nici un telefon a fost pentru c potrivit mediculuiă ă ă

ei generalist - „suferea de am r ciune, care a dat într-un sindrom depresiv",ă ă

buni Fio n-a mai scos nici un cuvânt. Apoi, a spus: „Ei, asta e, trebuie să

mergem înainte!" Era cât pe ce s m iau de ea: voiam s spun c , atunci cândă ă ă ă

ai un sindrom depresiv, nu po i s mergi înainte, dar mi-am dat seama c m-aşţ ă ă

fi dat cu capul de un zid vechi de şaptezeci şi opt de ani. Şi atunci mi-a venit

ideea - dac buni Fio era aşa de sigur pe faptul c trebuie s mergem înainte,ă ă ă ă

de ce a sunat-o pe mama o dat la dou zile, timp de o lun , beh ind ca ună ă ă ă

mielu n scut din greşeal pe un anc de munte ?ţ ă ă ţ

Aşa c am spus, şmecher :ă ă

— Apropo, şi mata ce mai faci, buni ?

A r spuns:ă

— M descurc.ă

In momentul sta, eram gata s-o las balt . Dar, îmboldit de spectrul viuă ă ă

şi real al celor mai apropiate rude ale mele care mureau sau se zombificau una

câte una, am continuat:

— Ai sunat-o pe mama des, , în ultima vreme. Te sim i cumvaăăă ţ

singur ?ă

Buni Fio a râs f r veselie şi a r spuns pe un ton nepl cut:ă ă ă ă

— „Singur ", zice ea! „Singur " ! Apoi, într-un acces de furie: Mamei taleă ă

întotdeauna i-a pl cut s fac pe neajutorata.ă ă ă

180

Ce puteam s r spund la asta? Dup o pauz deă ă ă ă uimire, am zis:

— O s -i zic mamei s te sune, când doctorul va spune c e destul deă ă ă

înzdr venit .ă ă

A doua oar când am vorbit cu buni Fio a fost când am şi v zut-o - ziua înă ă

care s-a aprobat certificatul de autenticitate. Dup ce-am plecat de la lucru, amă

trecut s-o v d pe mama şi bunica st tea în buc t rie, citind TV Times printr-oă ă ă ă

lup care-i ă distorsiona ochiul şi o f cea s semene cu cocoşatul de la Notreă ă

Dame. Am avut o conversa ie scurt , politicoas , despre tensiunea ei arterialţ ă ă ă

(„Nu m pot plânge") şi cam asta a fost tot. De atunci, n-am mai schimbat oă

vorb . Şi, nu vreau s dramatizez excesiv sentimentele mele în situa ia de fa ,ă ă ţ ţă

dar aş prefera s m arunc de pe vârful lui Empire State Building decât să ă ă

vorbesc cu ea acum.

Cu toate c , cunoscând-o pe mama, b nuiesc c şi ea va sim i acelaşiă ă ă ţ

lucru şi nu va trebui s fac nimic. Nu-mi vine s cred când mama spune:ă ă

— Du-te la serviciu, o sun eu.

La început, n-o cred.

— Z u? zic eu pe un ton ascu it. Dar tu n-o suni niciodat !ă ţ ă

Mama îmi arunc o privire dispre uitoare.ă ţ

— Ce ştii tu ? zice ea dur.

— Ştiu, zic eu înciudat , c o suni şi tu pe buni Fio la fel de des ca mine.ă ă

Mama m priveşte cu arogan şi r spunde:ă ţă ă

— Atunci, evident c o suni cel pu in de dou ori pe s pt mân .ă ţ ă ă ă ă

S -mi cred urechilor ?ă

— Mami, glumeşti, spun eu.

Mama arat atât de îngâmfat , pe cât e posibil s ar i dup ce aiă ă ă ăţ ă

încercat s te trimi i pe lumea cealalt cu o lam de ras. Zice:ă ţ ă ă

181

— Ne vedem în fiecare joi. Nu-i aşa de rea, când ajungi s-o cunoşti. De

fapt, e o companie pl cut - pentru o bab cârcotaş !ă ă ă ă

Sunt aşa de încântat , c o plesnesc în joac pe mama pe picior, pesteă ă ă

cearşaf. Abia când gâfâi pe Long Acre, spre birou, îmi vine brusc un gând: mi-

am irosit cam şaişpe ore pe s pt mân cu mama în ultimele cinci luni.ă ă ă

De ce dracu' nu mi-a spus înainte ? Nu mai trebuie s spună c ajung înă

redac ie cu zece minute întârziere pentru şedin a de supliment.ţ ţ

Când ies din şedin a de supliment epuizat , dar uşurat (am ieşit pe scutţ ă ă

sau sub scut?) pe biroul meu e o copie ilegal a St rilor de spirit gregoriene şiă ă

un bilet de la Lizzy: „Prânzul ?" E foarte dulce, dar ştiu c se aşteapt s -i facă ă ă

un raport am nun it al progreselor mamei, şi azi nu m simt în stare să ţ ă ă

împ rt şesc nimic grupului. Capul mi se învârteşte. De ce nu mi-a spus mamaă ă

despre ea şi buni Fio ? Secretoşenia ei e la fel de jignitoare ca şi refuzul brusc,

ipocrit al Tinei de a divulga am nunte intime şi suculente despre via a eiă ţ

sexual cu Adrian. Când Lizzy şi cu mine suntem cele mai bune prietene ale ei!ă

M scuz, apoi m reped la telefon şi o sun pe mama.ă ă

Ea r spunde şi îi mitraliez vreo cincizeci de întreb ri: „Ceă ă mai faci ? Cum

te mai sim i ? E buni cu tine ? Ce-ai mai f cut ?"ţ ă

Mama, spre infinita mea uşurare, e calm . E „obosit , dar se simte maiă ă

bine decât ieri". Christoase, cred şi eu, cu atâtea medicamente înveselitoare în

tine. Mama îmi spune şi c buni Fio a venit, deşi a sosit abia pe la 11.30, pentruă

c a luat autobuzul. Buni Fio i-a ar tat poze cu Morrie când era b ie el. Ar taă ă ă ţ ă

serios în toate.

Deşi sunt impresionat c buni Fio - pentru prima oar în via a ei - faceă ă ă ţ

ce fac de obicei persoanele b trâne şi scoate la iveal fotografii vechi şi şterse,ă ă

simt c mama îmi ascunde ceva. Vorbeşte cumva. îi pun o întrebare stupid :ă ă

182

— Mam , te sim i bine ă ţ ?

Ea ciripeşte:

— Bine! Buni Fio se mut cu mine pentru o vreme.ă

La început, n-o cred. Mi-e mai uşor s cred c Moşă ă Cr ciun şi-o trage cuă

Zâna M selu .ă ţă

— Glumeşti! chi i eu.ţă

Dar nu glumeşte.

— Dar de ce ? întreb.

— Pentru c doctorul Collins a spus c am nevoie de ajutor, replic ea.ă ă ă

— Ei, asta-i grozav, spun eu lent. Deci nu mai ai nevoie de mine, s stauă

cu tine.

Mama r spunde fericit :ă ă

-Nu.

Vestea asta ar trebui s m încânte, dar nu m încânt deloc. Maiă ă ă ă

degrab m face s fiu mârâit toat dup -amiaza.ă ă ă ă ă ă

Când ajung acas , la apartament, m simt la fel de nervoas ca un rechină ă ă

cu un dinte infectat. Trântesc uşa şi sunt imediat asaltat de o cacofonieă

gutural : „Uuuuh!ă

Uuuh! Uuuuh!« şi „Oh! Oh! Oh!" Te rog, nu din nou!

E obscen. Azvârl o serie frenetic de semne cu degetulă spre camera lui

Marcus şi emit un pâr âit sonor şi prelung cu limba şi buzele. Tic losul tic losulţ ă ă

tic losul. Furia pulseaz în mine. Fiecare geam t şi icnet e un afront personal.ă ă ă

M duc în buc t rie, înfigându-mi cu r utate tocurile în covor. (Un refren tipic ală ă ă ă

lui Marcus: „Po i s - i sco i pantofii în cas , te rog ? Covorul la cost 4,95 deţ ă ţ ţ ă ă ă

lire pe metru p trat".)ă

Smulg o baghet fran uzeasc din congelator şi-mi doresc s fi fost oă ţ ă ă

psihopat cu acte în regul , ca s intru în camera lui Marcus şi s -l bat cu ea înă ă ă ă

cap f r s m pasc închisoarea. Hei, ce-ar fi s-o mituiesc pe mama s-o fac .ă ă ă ă ă ă

Bag bagheta în cuptor, m întorc vijelioas la mine în camer şi m trântesc înă ă ă ă

pat. în mod normal, aş pune Beastie Boys, ca s -mi alimentez mânia, dară

starea asta

183

de spirit e prea sumbr şi prea malefic pentru melodiiă ă .

Cere linişte. Deodat , sunt cuprins de un acces de furieă ă atât de puternic,

încât îi simt puterea aspr . Brusc, îmi lovesc şi-mi bat perna - bam! bam! bam!ă

- şi pumnii mei îi fac zob fa a lui Marcus şi strig şi strig. Nu cuvinte, doar unţ

sunet continuu, prelung şi ascu it.ţ

M opresc din strigat abia când Luke, Marcus şi Michelle dau buzna înă

camer , presupunând c sunt omorât . Luke clipeşte neliniştit, în timp ceă ă ă

Marcus şi Michelle gâfâie şi sunt la fel de roşii la fa ca şi mine.ţă

Michelle e înf şurat în halatul de catifea roşie al luiă ă Marcus, iar Marcus

poart boxeri negri de m tase.ă ă

— Am avut o zi grea la serviciu, le explic, încercând s zâmbesc.ă

Marcus m priveşte fix.ă

Michelle se preface îngrijorat şi şopteşte:ă

— i-ai spart un vas de sânge sub ochi - ai multe punctule e ciudate, miciŢ ţ

şi roşii! Vrei s - i aduc nişte ghea ?ă ţ ţă

M aşez pe mâini, ca s le împiedic s -i zgârie fa a.ă ă ă ţ

— Sunt bine, mul umesc, spun eu, deşi vocea mea e acum r guşit ca aţ ă ă

unui arm sar, pute i s v c ra i acum.ă ţ ă ă ă ţ

Marcus m trateaz cu o ultim privire dispre uitoare înainte s ias .ă ă ă ţ ă ă

Michelle îşi mişc degetele într-un semn de adio regal şi-l urmeaz , închizândă ă

uşa în urma ei. Luke r mâne, cu bra ele spânzurând pe lâng el, stinghere. Seă ţ ă

scarpin în cap şi zice:ă

— Vrei o îmbr işare ?ăţ

Nu vreau, dar aş p rea necioplit dac l-aş refuza, aşa c zic:ă ă ă ă

— Da, te rog.

Luke m strânge stângaci. Nasul mi-e strivit în subsuoara lui, de aceeaă

îmi e dificil - şi probabil c nici n-ar fi în elept — s respir. In cele din urm , suntă ţ ă ă

silit s pufnesc sonor în c utare de aer. Evident c Luke interpretează ă ă ă ă

pufnetul meu drept un smiorc it, pentru c m s rut pe p r, m bate pe spateă ă ă ă ă ă ă

(l sându-m aproape f r aer) şi exclam :ă ă ă ă ă

— Nu plânge!

M eliberez şi cârâi:ă

— Nu plâng!

Apoi, adaug ursuz :ă

— Mul umesc pentru, , c i-ai f cut griji.ţ ăăă ă ţ ă

Luke îmi zâmbeşte şi zice:

— Deci ce s-a întâmplat la serviciu ?

M gândesc s -i spun adev rul, apoi renun . I-ar povesti lui Marcus dină ă ă ţ

greşeal .ă

— Am fost certat , pentru c am întârziat azi-diminea , şoptesc.ă ă ţă

— Poate c ar trebui s - i pui ceasul s sune mai devreme, zice Lukeă ă ţ ă

imediat.

— Mm, fac eu, încercând s -mi ascund iritarea.ă

Deja i-am inut o predic despre oferirea de solu iiţ ă ţ atunci când nu sunt

cerute. Urmeaz o t cere întrerupt de un r cnet îndep rtat. Ne uit m unul laă ă ă ă ă ă

altul, intriga i.ţ

— Poate c şi Marcus a avut o zi proast la lucru, zice Luke.ă ă

Sper s fie aşa.ă

S rim în sus şi alerg m în buc t rie, unde Marcus op ie în vârfulă ă ă ă ţ ă

picioarelor ca un spiriduş r u şi îi face vânt cuptorului cu o cârp de ştersă ă

vasele. înc perea e plin de fum cenuşiu. M uit prin cea şi v d baghetaă ă ă ţă ă

fran uzeasc murind în fl c ri.ţ ă ă ă

— Rahat! Am uitat de asta, zic eu, evitând cu grij cuvântul „scuze".ă

Marcus traverseaz înc perea în goan , inând pâinea fran uzeasc - ună ă ă ţ ţ ă

cadavru înnegrit, cu miezul lic rind roşiatic - la distan de un bra . O arunc înă ţă ţ ă

chiuvet , d drumul la robinetul de ap rece şi r m şi ele carbonizate ale cineiă ă ă ă ă ţ

mele şuier şi sfârâie.ă

Michelle tuşeşte cu subîn eles. Luke priveşte, cu gura c scat , fascinat deţ ă ă

spectacolul oferit de Marcus, care se

185

agit ca nebunul. îmi sug obrajii, ca s nu râd, dar nu preaă ă reuşesc.

Marcus arunc pe podea cârpa de vase ca pe o m nuş şi zbiar :ă ă ă ă

— Buc t ria mea Poggenpohl e o ruin ! M-am s turat de tine şi de felulă ă ă ă

t u îng lat de a fi, tu, tu, tu târf !ă ă ă

N-am fost niciodat insultat în halul sta, nici m car de Jasper.ă ă ă ă

— Târfele se recunosc între ele, r spund eu şi m furişez afar dină ă ă

buc t rie.ă ă

înainte s alerg la mine în camer , strig de pe hol:ă ă

— Şi, dac aş fi un tip cu o buc t rie Poggenpohl ca a ta, aş t ceaă ă ă ă

dracului din gur !ă

E o copil rie, recunosc, dar e tot ce pot face, când sunt luat peă ă

nepreg tite.ă

Capitolul 21

Vremea britanic e recunoscut pentru parşivenia ei, dar, anul sta, toată ă ă ă

luna august, s-a f cut de râs. Toat luna, am tras perdelele la ora 8.15, ca să ă ă

v d priveliştea soporific a unui cer albastru ca ochii de bebeluş. Alergam până ă ă

în sta ie în tricou cu mânec scurt , pantaloni sub iri şi sandale decupate laţ ă ă ţ

vârf şi sim eam razele soarelui seduc tor de calde pe piele. înainte s începţ ă ă

lucrul, m agitam prin redac ie şi le spuneam colegelor: „M i, ce cald e!" Apoi,ă ţ ă

la 12.45, m uitam pe fereastr , întrebându-m dac s -mi iau lasagna sau ună ă ă ă ă

cartof copt la prânz (r spuns: oricare arat mai mare în vitrin ) şi vedeam ună ă ă

muson!

Cerul se f cea negru şi amenin tor ca în apocalips şi, inevitabil, intraă ţă

cineva pe uş , scuturându-şi pic turile reci de ploaie din p r, îşi ştergea rochiaă ă ă

sub ire de bumbac şi proclama: „E un frig afar !" Aceast r utate climaticţ ă ă ă ă

persista pana in ziua in care caram cu mine, cu mare greutate, o pelerin deă

ploaie şi un pulover suplimentar.

Apoi, urma un val de c ldur de dou zeci şi patru de oreă ă ă .

Singura consolare era c toat lumea era prins pe picioră ă ă greşit. Cu

excep ia lui Lizzy.ţ

— Eşti telepat sau ce ? am morm it eu o dat , la prânz, ghemuindu-mă ă ă ă

sub umbrela ei, ca s -mi ap r p rul, s nu fie v t mat de ap .ă ă ă ă ă ă ă

— Nu, mi-a r spuns ea, m uit la buletinul meteo înainte s m duc laă ă ă ă

culcare.

în ciuda ploii, m-am oprit în mijlocul str zii.ă

— Doamne, eşti un geniu! am exclamat. Ce idee nou şi str lucit !ă ă ă

Dar, în timp ce-i apreciam iste imea, ştiam c nu voi avea r bdare s -iţ ă ă ă

urmez exemplul.

Aşa c m f ceam leoarc . întotdeauna m fac. Sunt ca Grasu' în privin aă ă ă ă ă ţ

asta, privesc planurile de viitor ca pe o mare plictiseal . (Distrac ia preferat aă ţ ă

lui Grasu' e s se strecoare în plapuma proasp t sp lat a lui Marcus care seă ă ă ă

usuc pe un scaun, deşi de fiecare dat se r t ceşte şi r mâne prins în ea. Dară ă ă ă ă

prefer s porneasc în aventura pl pumii acum şi s miorl ie dup ajutor maiă ă ă ă ă ă ă

târziu.) Şi eu rareori m gândesc la viitor, aşa c suf r consecin ele după ă ă ţ ă

aceea.

Astfel, nici într-un trilion de ani nu mi-ar fi trecut prin cap c mama şiă

buni Fio ar putea fi convinse s se împrieteneasc şi c m voi sim i respins şiă ă ă ă ţ ă

ca o proast şi geloas . Lizzy îns e mult mai perspicace decât mine şi şi-a dată ă ă

seama - privind retrospectiv - c prietenia lor era o certitudine.ă

îi povestesc totul la prânz, vineri, fiindc pân atunci am putut s fac peă ă ă

indiferenta. Ea d din cap în eleapt şi soarbe din apa ei de Evian.ă ţ ă

— Cred c -l au pe tat l t u în comun, dac nu altceva, spune ea.ă ă ă ă

187

— Da, dar l-au avut întotdeauna pe tat l meu înă comun, zic cu gura plină

de ton cu maionez , şi n-a avut nici o importan .ă ţă

M opresc, fascinat , când Lizzy extrage cu elegan caperele din sosulă ă ţă

pastelor ei cu m sline şi le aliniaz frumos, pe marginea farfuriei.ă ă

— De ce nu se în elegeau ? întreab ea.ţ ă

M încrunt.ă

— Nu te încrunta, o s faci riduri! strig ea.ă ă

— Scuze.

încerc s m gândesc f r s m încrunt.ă ă ă ă ă ă

— Am impresia c buni Fio nu era de acord cu mama.ă

Lizzy ofteaz :ă

— De ce ? Mama ta e adorabil !ă

Ridic din umeri.

— P i, deşi buni a muncit şi ea, nu prea e de acord cu femeile careă

lucreaz . Cele nem ritate.ă ă

Lizzy d ochii peste cap.ă

Adaug:

— Avea mai pu in timp pentru tata. Şi n-a fost niciodat o mareţ ă

gospodin .ă

Lizzy chicoteşte.

— Deci pe ea o moşteneşti, zice ea.

— Am alte talente, zâmbesc eu. C tot vorbim de sex, cum e Brian ? (Totă

mai cred c omul e un prost nac, dar, de dragul lui Lizzy, o s m prefacă ă ă ă

interesat . Oricum, sunt interesat . într-un mod îngre oş tor.)ă ă ţ ă

Lizzy se înroşeşte.

— Foarte bun. Ne în elegem de minune.ţ

Holbez ochii şi m aplec spre ea:ă

— Detaliaz -mi.ă

Lizzy surâde.

— St team de vorb recent şi am pomenit din întâmplare c -mi placă ă ă

smochinele proaspete, dar c sunt foarte scumpe. Şi, asear , a venit pe la mineă ă

s m vad şi-mi cump rase o pung mare! în noiembrie!ă ă ă ă ă

188

Având în vedere c nu m omor dup fructe, nu preaă ă ă pot s aprecieză

eforturile pe care trebuie s le întreprind cineva ca s ob in smochineă ă ă ţ ă

proaspete în noiembrie. Nu intri pur şi simplu într-un magazin ?

Lizzy interpreteaz greşit expresia nedumerit de pe fa a mea şi adaug ,ă ă ţ ă

umil :ă

— Nu e un romantic în adev ratul sens al cuvântului, cum e Adrian cuă

Tina - cu atâtea buchete -, dar niciodat nu mi-a p sat de flori. Nu c n-ar fiă ă ă

minunat pentru Tina, desigur. Dar smochinele! Am fost foarte impresionat .ă

A fost un gest foarte atent.

Sar imediat s-o corectez:

— Nu, nu m gândeam la nimic r u, a fost foarte frumos din partea lui...ă ă

dac vrei ca prietena ta s se b şeasc toat noaptea, ca o siren de cea .ă ă ă ă ă ă ţă

Lizzy se înroşeşte din nou şi chicoteşte. Deodat , se opreşte din râs şiă

bate uşor cu palma în mas , de parc ar vrea s ne readuc aten ia spreă ă ă ă ţ

problema zilei. Zice:

— Şi cum de o accept buni Fio acum pe mama ta ?ă

N-am nici o idee.

— N-am nici o idee, îi spun, nici m car nu ştiu dac o accept .ă ă ă

Lizzy r spunde:ă

— Dar trebuie c-o accept , dac au început s se întâlneasc aşa,ă ă ă ă

deodat !ă

Dumnezeu ştie.

— E ciudat , zic eu. Cred c niciodat n-a pl cut-o pe mama, dară ă ă ă

întotdeauna a încercat s fie prietenoas .ă ă

Lizzy d din cap.ă

— De dragul tat lui t u ?ă ă

Dau şi eu din cap.

— Da, aşa cred.

Lizzy face o pauz .ă

— Deci poate c , acum, c tat l t u... s-a dus, înc mai e prietenoas deă ă ă ă ă ă

dragul lui.

Oare?

189

— Da, poate, spun eu. Poate pentru c nu mai e acoloă s lupte. Dar credă

c totul depinde şi de mama. Niciodat n-a avut nevoie de buni Fio. Acum,ă ă

poate c are.ă

Lizzy pare incitat :ă

— Şi poate c , exclam ea într-o şoapt gen „îmi-placecând-un-plan-se-ă ă ă

realizeaz ", acum, c buni Fio a pierdut un fiu, are nevoie de o fiic ! Acum,ă ă ă

când m gândesc la asta, are logic !ă ă

La naiba, n-aş merge aşa de departe.

— Buni Fio, îi spun eu, e cea mai pu in matern femeie pe care amţ ă

cunoscut-o vreodat , în afar de mama. Nu e ceea ce ai numi o persoan plină ă ă ă

de compasiune. N-a oprit-o pe mama s -şi taie venele, nu ?ă

Lizzy îşi strânge buzele.

— Nu, dar nu asta vreau s zic. Cum ar fi putut s-o opreasc ? Nimeni nuă ă

putea.

Eu zic:

— Cu excep ia tatei ieşit din groap , s n tos şi zdrav n, nu în chip deţ ă ă ă ă

stafie, strigând: „Te-am p c lit!"ă ă

Lizzy îşi pleoşteşte col urile gurii, consternat de lipsa mea de respect.ţ ă

— O, Helen, spune ea, nimeni nu-l poate înlocui pe tat l t u. Dar, chiară ă

dac bunica ta nu-i plin de compasiune - sunt sigur c -i pas .ă ă ă ă ă

Asta-i problema cu Lizzy. Crede c toat lumea e la fel de bun ca ea.ă ă ă

Chiar şi eu. Oftez şi spun:

— Da, cred c buni e mai bun decât nimic.ă ă

M gândesc la eforturile mele de a avea grij de mama şi o voce slab şiă ă ă

defensiv , dinl untrul meu, zice: „Dar tu n-ai fost nimic. Ai însemnat ceva.ă ă

Mâncarea g tit de tine era oribil , dar n-ai fost nimic". Cu voce tare, spună ă ă

prudent :ă

— Ciudat cum mama nu mi-a spus c se întâlneşte cu bunica, nu crezi ?ă

Lizzy îşi înclin capul lucios într-o parte şi se gândeşte.ă

Apoi, spune:

190

— Poate c a uitat.ă

Şi poate c P mântul e plat şi Luna e o bucat mare de brânz . E timpulă ă ă ă

s schimb m subiectul. Conversa ia a devenit sentimental şi, sincer, după ă ţ ă ă

ziua de luni, sunt s tul pân în gât de sentimentalisme.ă ă ă

— Ştii când faci masajul la cu peria ? întreb eu viclean .ă ă

— Da, zice Lizzy, devenind brusc atent .ă

— Uit întotdeauna: faci periajul spre mâini şi picioare, nu?

Lizzy pare îngrozit :ă

— O, Doamne, nu! Periezi c tre inim ! E esen ial!ă ă ţ

Se lanseaz într-o tirad de zece minute despre exfo-ă ă

liere, frecare şi masaj şi, la un nivel mai profund, despre îmbun t ireaă ăţ

circula iei şi eliminarea toxinelor şi fluidului în exces, şi buni Fio e dat uit rii.ţ ă ă

Misiune îndeplinit .ă

Sunt uşurat c , atunci când convenim s ne ă ă ă întâlnim pentru prânzul

urm tor, Tina consider potrivit s ni se al ture şi, de aceea, conversa iileă ă ă ă ţ

serioase sunt interzise.

De fapt, aproape orice conversa ie e interzis . încep cuţ ă ceea ce consider

a fi un subiect sigur: Adrian.

Eu [glumea ]: Deci Tina, ce- i mai face amorezul ?ţă ţ

Tina [rece]: Ce vrei s spui cu asta ?ă

Lizzy [diplomat ]: Ea, Helen, se refer la Adrian pare nebun dup tine. Neă ă ă

întrebam ce mai face.

Tina [evaziv ]: Bine, mul umesc.ă ţ

Eu [jignit ]: Nu în eleg de ce eşti aşa de sensibil . Nu-i ca şi cum te-aş fiă ţ ă

întrebat despre m rimea pu ei lui. [în gând] Oricum, când rela ia asta nu eraă ţ ţ

aşa o relicv sfânt , mi-ai spus, deci ştiu oricum.ă ă

Tina [r stit]: Unele lucruri sunt personale. Nu mai avem cinşpe ani, înă

pana mea!

Eu [înt râtând-o]: Ce-ai, eşti înainte de ciclu ?ă

Lizzy [gr bit ]: Sunt sigur c nu, dar, dac e, am nişte Evening Primroseă ă ă ă ă

Oii. E divin, foarte eficient. Jur!

191

Tina [furioas ]: Nu am PMS! La dracu'! Pe un b rbată ă nu l-a i fi întrebatţ

asta! Şi nu-mi veni mie cu rahatul la de ulei de flori! Jur şi eu - c e un c cată ă ă

uscat!

Lizzy [şocat ]: Tina, îmi pare r u, n-am vrut s te sup r.ă ă ă ă

Eu [sumbr ]: Nici eu.ă

T cem. Lizzy se joac nervos cu t i eii ei fier i la abur, eu îmi împungă ă ă ţ ţ

moroc noas cartoful copt şi Tina se încrunt la fasolea ei coapt pe pâineă ă ă ă

pr jit . Intonez:ă ă

— Fasole, fasole, ce bun eşti, cu cât m nânci, cu-atât te b...ă ă

Tina trânteşte furculi a şi url :ţ ă

— Taci!

Dac m întreba i pe mine, s-a uitat la prea multe relu ri din Sweeneyă ă ţ ă

Todd.

Şi poate s vi se par ceva pervers, dar, cu cât devine Tina mai mârâit ,ă ă ă

cu atât mai dornic sunt s-o enervez.ă

Aşa c renun la glumele cu flatulen şi trec la atacuriă ţ ţă personale. Tina

are un herpes la col ul gurii. Smulg o bucat de coaj din cartof şi mi-o lipescţ ă ă

pe buza de jos:

— Cine sunt ?

Lizzy îşi în buş un chicotit. Z resc expresia şocat a Tinei şi mă ă ă ă ă

pr buşesc. M sufoc de râs la propria mea glum , când Tina sare în sus,ă ă ă

hârşâindu-şi scaunul, şi iese în goan .ă

înghe .ţ

— Crezi c s-a sup rat ? o întreb pe Lizzy.ă ă

Lizzy pare tulburat .ă

— Nu ştiu, zice ea.

Oftez şi arunc şerve elul. Cartoful meu e tare ca granitul şi la fel deţ

gustos.

— Aşteapt aici, îi spun. E vina mea. Tu termin - i t i eii.ă ă ţ ă ţ

Ieşim amândou din cafenea şi alerg m dup Tina.ă ă ă

— Tina! Stai! îmi pare r u! strig eu.ă

Dar ea continu s alerge. Din fericire, o cam împiedic pantofii ei Pradaă ă ă

şi fusta strâmt , aşa c o ajungem curând din urm . E nevoie de patru minuteă ă ă

de pus cenuşă

în cap cu mare art , înainte s fie de acord s ne lase s -iă ă ă ă lu m o cafea.ă

De data asta, Lizzy şi cu mine restrângem conversa ia la via a noastrţ ţ ă

amoroas . Sau, în cazul meu, la lipsa acesteia.ă

Lizzy [sfioas ]: Mi-ar pl cea s -l cunoaşte i amândou pe Brian aşa cumă ă ă ţ ă

se cuvine. Sunte i libere mâine-sear ?ţ ă

Tina [ eap n ]: Mersi de ofert , dar m tem c sunt ocupat .ţ ă ă ă ă ă ă

Eu [mândr ]: Şi eu.ă

Lizzy [dup ce se gândeşte]: A! Ce faci, Helen ?ă

Eu [modest ]: M întâlnesc cu Tom, s fiu sincer .ă ă ă ă

Şti i, veterinarul. Tiţ -l aminteşti pe Tom, Tina ?

Tina [mai relaxat ]: Sigur c da, be iv mic ce eşti!ă ă ţ ă ă

Eu [brusc dornic s schimb subiectul]: Oricum, Lizzy, hai s aranj m s -lă ă ă ă ă

cunoaştem pe Brian alt dat .ă ă

Tina [r zbunându-se]: Deci! Tom e iar pe firmament, da ? Nu mi-am dată

seama c -i plac sporturile nautice.ă

Eu [înfuriat ]: Taci! Nu fi nesim it !ă ţ ă

Lizzy [neştiutoare]: Ce e ? Nu pricep.

Eu [repede]: Nu conteaz . Unde ieşi mâine cu Brian ?ă

Tina [b gându-se în vorb ]: Deci Helen, povesteşte-ne mai multe despreă ă

Tom. Cât de departe a i ajuns ?ţ

Eu [fixând-o pe Tina cu privirea]: Nu-i nimic de genul sta. Oricum, „uneleă

lucruri sunt personale".

Tina [veninoas ]: Cu alte cuvinte, n-a i ajuns nic ieri.ă ţ ă

Eu [defensiv ]: Cine spune c am vrut s ajung undeva, oricum ?ă ă ă

Tina [sarcastic ]: Deci e o rela ie platonic ? O, te cred.ă ţ ă

Eu [furioas ]: Abia m-am desp r it de Jasper acum un minut. De ceă ă ţ

trebuie s mi-o trag întotdeauna cu cineva ?ă

Tina [r ut cioas ]: Spune-mi tu.ă ă ă

Eu [jignit ]: Mul umesc pentru asta.ă ţ

Tina [nu foarte plin de regrete]: îmi pare r u, Helen, dar tu întotdeaunaă ă

te despar i de Jasper.ţ

Lizzy [care reuşeşte în fine s strecoare o vorb ]:ă ă

Vrem doar ce e mai bun pentru tine. Asta-i tot. Iar Jasper, ei bine, Jasper

nu e întotdeauna prea atent.

Eu [stânjenit ]: Bla, bla, bla. Nuă -l b ga i pe Jasper în discu ia asta.ă ţ ţ

Tina [triumf toare]: Aşa am f cut, pân când ai adus tu vorba despre el!ă ă ă

Lizzy [disperat ]: Ce-ar fi s ne întâlnim cu to ii, s pt mâna asta ? Eu îlă ă ţ ă ă

aduc pe Brian şi voi dou aduce i pe cine ave i chef sau putem fi doar noi patruă ţ ţ

? Ce zice i de vineri ?ţ

Eu [supus ]: Bine. Dar probabil c voi veni singur .ă ă ă

Tina [r sucind cu itul]: S v d dac Adrian are alteă ţ ă ă ă planuri.

încadrat de amândou , sunt uşurat s m întorc la birou. Ceea ce e oă ă ă ă ă

premier . Laetitia m trimite prompt din nou afar , s -i cump r un deodorantă ă ă ă ă

f r parfum.ă ă

— Cum doreşti, ciripesc eu şi o şterg.

Când m întorc, Laetitia îmi cere s sun o expert în „violen domestic "ă ă ă ţă ă

şi m pun imediat pe dat telefoane.ă

De obicei, m l l i, mototolind buc ele de hârtie pe birouă ă ă ăţ timp de cel

pu in o jum tate de or , ca s m preg tesc.ţ ă ă ă ă ă

Ştiu c Laetitia e impresionat de entuziasmul meu necaracteristic dină ă

aceast dup -amiaz , pentru c , atunci cândă ă ă ă strig: „Am rezolvat-o!", dup zeceă

minute,îmi r spunde:ă

„Bine".

Mi-a mai zis „bine" doar de dou ori pân acum (prima oar , când amă ă ă

transmis mesajul c astroloaga revistei Girltime amenin a cu demisia şi a douaă ţ

oar , când i-am spus c o sunase cineva pe nume Oliver Braithwaite „re laă ă

weekendul de vân toare"). Zâmbesc şi îi r spund:ă ă

— Cu pl cere.ă

Am nevoie de fiecare bil alb pe care o pot c p ta, încerc şi s nu mă ă ă ă ă ă

gândesc c , joi diminea a, mama are prima ei întâlnire cu Asistenta c ni ilor.ă ţ Ţă ă ţ

(Asistenta vine acas , pentru c mama a refuzat s se duc la clinic .)ă ă ă ă ă

M hot r sc c , de acum încolo, voi fi ultraeficient , pân când Laetitiaă ă ă ă ă ă

va fi for at s m promoveze ca redactor adjunct la editoriale. Nu va vrea,ţ ă ă ă

desigur, dar nu va

194

avea de ales. Gândul la iminenta mea ascensiune spre grandoarea şi

averea, şi prestigiul pe care mi le va aduce mă înveseleşte. Poate c mi se vaă

da s scriu pagina de Evenimente şi s iau interviuri vedetelor de mâna aă ă

şaptea din seriale, şi o alt biat nevinovat şi dornic de afirmare m vaă ă ă ă ă

înlocui, f r s -şi dea seama, ca Monitor al Deodorantelor. Voi avea nevoie deă ă ă

costum cu pantalon, desigur.

Pe la 5.00 p.m., m-am promovat deja (în mintea mea) redactor-şef. Decid

s-o scot pe mama în oraş, s s rb torim. âr- âââr!ă ă ă Ţ ţ

— Reşedin a Bradshaw, r spunde Regina. Sau mai degrab buni Fio, cuţ ă ă

vocea aia cu care vorbeşte la telefon.

îmi revin destul de repede, ca s spun pe un ton prietenos:ă

— Bun , buni, sunt Helen. Ce mai faci ?ă

Ea r spunde:ă

— Nu m plâng, Helen. Ce pot s fac pentru tine ?ă ă

Helen ? Niciodat nu-mi spune pe nume! Ar putea fiă

deja instalarea senilit ii. Ori asta, ori s-a uitat la O via minunat şiăţ ţă ă

euforia înc nu s-a risipit. Mai are pu in şi-mi zice „iubi ico".ă ţ ţ

Gânditoare, cer s vorbesc cu mama.ă

— Ce mai face ? întreb repede (e mai bine s fiu prevenit ).ă ă

— Nu aşa de r u, zice buni Fio vioaie. Ne facem de treab .ă ă

Oh?

— Cum ? întreb eu intrigat .ă

—- Eliberând dulapurile din buc t rie, r spunde ea caustic .ă ă ă ă

îmi strâng nasul între policar şi ar t tor, s -mi în buş râsul. S se facă ă ă ă ă ă

dreptate!

— De fapt, buni, zic eu, când îmi recap t st pânirea de sine, nu trebuieă ă

s vorbesc cu mama, pot s te rog pe tine.ă ă

Urmeaz o pauz .ă ă

195

— Da ? zice ea sec.

îmi dreg glasul şi zic:

— Aş vrea s v scot, pe tine şi pe mama, în oraş, la cin , joia asta, dacă ă ă ă

sunte i libere amândou . (Ultima parte a fost de polite e.)ţ ă ţ

Când buni Fio r spunde, vocea ei e la fel de sever ca întotdeauna:ă ă

— Eşti sigur c ai bani ?ă ă

Dintre toate neobr z rile!ă ă

— Da, zic eu (nu-i chiar o minciun , pentru c voi avea banii, când mi-i vaă ă

împrumuta Barclaycard-ul).

— Atunci, intoneaz bunica rar, nu v d de ce nu.ă ă

Zâmbesc la telefon şi zic:

— S-a rezolvat!

— Ce ? întreab buni Fio.ă

Capitolul 22

Am mai multe momente penibile decât majoritatea oamenilor. Unul

dintre primele a fost la vârsta de patru ani - p rin ii m târâser afar pentru oă ţ ă ă ă

plimbare în Regent's Park, într-o sâmb t diminea şi erau aşa de preocupa iă ă ţă ţ

unul de altul, încât n-au observat c r m sesem în urm , fascinat de uriaşiiă ă ă ă ă

peşti portocalii din iazul ornamental. Când am ridicat privirea, p rin ii meiă ţ

disp ruser şi parcul era plin de oameni înal i şi îngrozitori.ă ă ţ

Am alergat printre ei, împiedicându-m de panic şiă ă zgâriindu-mi pantofii

negri de lac. în cele din urm , l-am v zut pe tata din spate şi mi-am strecurată ă

mâna într-a lui.

El s-a uitat în jos şi eu am privit în sus - spre chipul uimit al unui str in.ă

Din fericire, pentru c aveam patru ani şi eram dr gu , str inul a considerată ă ţă ă

întâmplarea distractiv şi m-a ajutat s -mi g sesc adev ratul tat .ă ă ă ă ă

196

Din p cate, ultimul meu moment stânjenitor s-aă petrecut în diminea aţ

asta şi, pentru c nu mai am patru ani şi nu mai sunt dr gu , martorii nu mi-ă ă ţă

au ar tat nici o mil . Luasem micul dejun şi-mi aranjam imaginea pentru searaă ă

asta în oglinda din baie. Nu eram sigur cum s -l întâmpin pe Tom, aşa că ă ă

experimentam. Cu spumosul „Buuuun ! şi cu un pupic sclipicios de bun g sităă ă

pe un obraz („mmoa!") ? Sau cu mai sofisticatul: „Ce mai faci ?" înso it de unţ

zâmbet cu gura închis ? Sau poate cu un sexy şi arz tor: „Bun , Tom", plus oă ă ă

r sfrângere enigmatic a buzelor ?ă ă

Exersam de zor aceste posibilit i, când am devenit conştient de ceeaăţ ă

ce cred c autorii de c r i de suspans numesc „o prezen ascuns ". M-amă ă ţ ţă ă

r sucit şi, în uşa b ii - pe care, în entuziasmul meu, uitasem s-o închid -,ă ă

st teau Luke şi Marcus, îndesându-şi pumnii în gur , ca s -şi în buşe veselia.ă ă ă ă

— Şterge i-o! am r cnit în timp ce ei se cocoşau de râs şi sâsâiau chestiiţ ă

spirituale, de genul: „Se-ar fi sss -mi întind ruzul!"ă

Am trântit uşa ipând:ţ

— N-am spus asta! apoi, m-am aşezat pe scaunul de toalet , cu frunteaă

în palme, leg nându-m înainte şi înapoi şi gemând: „Nuuuuuu!"ă ă

Ruşinea m-a urm rit toat diminea a, umbrindu-mi noua hot râre de a fiă ă ţ ă

eficient . Nu m pot concentra asupra lucrului, pentru c îmi tot amintescă ă ă

fe ele lor extaziate, m cutremur involuntar şi miaun „nu!" în sinea mea. Inţ ă

cele din urm , nu mai suport şi sunt obligat s m descarc în fa a lui Lizzy.ă ă ă ă ţ

— Suf r de sindrom posttraumatic, zic eu moroc noas , în timp ce Lizzyă ă ă

încearc s nu râd .ă ă ă

— Helen, râde ea cristalin, nu trebuie s - i faci griji pentru seara asta. Fiiă ţ

doar tu îns i!ăţ

Dau ochii peste cap şi m întorc târşâindu-mi picioarele la biroul meu.ă

Sun telefonul. Nu vreau s r spund, în caz c e Tom, care vrea s anulezeă ă ă ă ă

întâlnirea, dar, cum

197

Laetitia â âie din buze şi pufneşte, dacţ ţ ă-l las s sune de mai mult deă

dou ori, ridic receptorul.ă

— Alo ? cânt eu. Biroul editoriale! (E o încercare de a m face s par oă ă

femeie de carier în plin avânt, nu o rizibil târâtoare de la coada lan uluiă ă ţ

trofic.)

Din p cate, eforturile mele sunt irosite, pentru c e mama. Ce plângeriă ă

mai are acum ?

— Bun , mam , spun eu precaut . Ce mai faci ?ă ă ă

M in bine. E oare posibil ca buni Fio s fi golit şifonierul tatei şi s -i fiă ţ ă ă

trimis toate hainele la Oxfam1 ?

Sau o înnebuneşte pe mama cu „Şi dac "-uri ? Poate că ă o for eaz sţ ă ă

urm reasc The Antiques Roadshow ? Sau o ceart c e cheltuitoare, fiindc nuă ă ă ă ă

vrea s cumpere cârna i la conserv ?ă ţ ă

— Sunt epuizat , zice ea iritat .ă ă

Reiese c , azi-noapte, mama s-a sim it r u şi a coborât la parter la oraă ţ ă

2.00 a.m., s caute nişte pastile contra gre ii.ă ţ

R scolea prin cutia de prim ajutor, când uşa buc t rieiă ă ă a fost dat deă

perete - „Era s mor de fric !" - şi sticlu a cu pastile i-a fost smuls din mâiniă ă ţ ă

de o buni Fio triumf toare. Se pare c bunica ar fi zis cu glas tremurat: „Atâtaă ă

timp cât sunt eu în casa asta, nu o s mai faci prostii!" B nuiesc c mama eă ă ă

atât iritat , cât şi m gulit . încheie conversa ia zicând eap n :ă ă ă ţ ţ ă ă

— N-am mai fost scoas la cin de la ultima noastr aniversare. Undeă ă ă

mergem ?

N-am idee, dar spun repede:

— E un restaurant thailandez lâng Islington, m-am gândit c ar fi dr gu .ă ă ă ţ

Servesc şi ceai de iasomie.

Mama face o pauz .ă

— Sun bine, zice ea. Nu cred c am mai mâncat mâncare thailandez .ă ă ă

Şoptesc:

— Vin s v iau, pe tine şi pe buni, la opt, şi pun receptorul în furc .ă ă ă

M uit fix la biroul meu şi pagina din Mirror seă înce oşeaz . Clipesc şiţ ă

imaginea se limpezeşte din nou.

Nu sunt sigur , dar, în toate lunile în care am t iat prază ă împreun , nuă

cred c mama şi-a exprimat vreodat - pl cerea e un cuvânt prea tare -ă ă ă

pozitivitatea fa de perspectiva companiei mele. Acestea fiind zise, e primaţă

oar când o scot la cin în oraş.ă ă

Dup -amiaza trece greu. Laetitia o întrerupe ordonându-mi s rezolv cuă ă

fişierul de facturi. Deşi sunt plictisit pân peste cap, încerc s -mi p strez oă ă ă ă

aur de zel. în cele din urm , Laetitia se uit peste computerul ei, m priveşteă ă ă ă

b nuitoare şi zice:ă

— Helen, i-au m rit doza de medicament ?ţ ă

Se t v leşte de râs.ă ă

— Ha, ha, zic eu, f r s m amuz.ă ă ă ă

Glumele Laetitiei sunt la fel de rare ca reducerile de impozite şi la fel de

amuzante precum cancerul. M întreb cum voi mai putea s men in aparen aă ă ţ ţ

eticii muncii, când inten ionez s plec la şase fix. (E esen ial s ajung acas laţ ă ţ ă ă

şase şi patruzeci, ca s -mi acord, cu modera ie, optzeci de minute deă ţ

înfrumuse are.)ţ

Laetita îmi rezolv dilema la cinci şi treizeci, înşf cându-şi haina şiă ă

plecând. Nimic din acele prostii cu „Pa, ne vedem mâine". Laetitia e de invidiat

- deşi, personal, n-o pot suferi - pentru c nu-i pas deloc dac e pl cut . Nuă ă ă ă ă

mai continui cu aceeaşi convingere. Laetitia e liber . Eu înc m mai zbat. Deă ă ă

exemplu, îl ur sc şi—1 dispre uiesc pe Marcus, dar conteaz pentru mine faptulă ţ ă

c şi el m ur şte şi m dispre uieşte. în ce-l priveşte pe Jasper. Simt c -miă ă ă ă ţ ă

vine s -l omor, dar mi-e drag. îmi aminteşte de Prin ul Philip. E un tembel, dară ţ

nu se poate ab ine. Deşi nu mai am veşti de la el (de la Jasper, nu de la Prin ulţ ţ

Philip) de când s-a mutat cu Louisah. Am nevoie ca el s m admire. Acest noră ă

pueril de confetti se roteşte în jurul capului meu, pân când deschid uşaă

apartamentului.

Apoi, interzic toate gândurile cu privire la Jasper şi

199

Marcus şi-mi concentrez aten ia spre herculeana sarcinţ ă a sp l rii şiă ă

model rii p rului meu într-o form acceptabil de ieşit în lume.ă ă ă ă

Tom sun la uş la 8.10. Sincronizarea lui e suspect de perfect şi mă ă ă ă

întreb dac a sosit mai devreme şi a aşteptat în maşin . Simt un ghimpe deă ă

iritare - nici prea devreme, nici prea târziu, tocmai la timp. Ca Goldilocks şi

porridge-ul. Iar ea era o hoa mic . Pun pariu c Tom e unul dintre acei b rba iţă ă ă ă ţ

care cer nota cu un gest fluturat al mâinii, în timp ce in palma celeilalte mâiniţ

dreapt .ă

Ca Marcus. O! Destul cu Marcus. Jasper, din câte-mi amintesc, ridic oă

mân leneş şi chelneri a vine alergând.ă ă ţ

M îndrept spre uş şi m ciupesc de bra , s -mi exorcizez gândurileă ă ă ţ ă

prosteşti şi stric toare de chef. Ce-i cu mine ? Sper c Tom nu poart nimică ă ă

înfricoş tor, cum ar fi o vest . Deschid uşa smucind-o, s -mi înfruntă ă ă

condamnarea. Tom îmi zâmbeşte şi suspin uşurat , zâmbindu-i la rândul meu.ă

Poart blugi, o c maş kaki, un tricou alb pe dedesubt şi pantofi maro comozi.ă ă ă

Pe vremuri, aş fi înregistrat în gând fiecare articol de îmbr c minte şi i-aş fiă ă

raportat Tinei, ca ea s poat aprecia dac era un tip cool sau dac ar trebui să ă ă ă ă

fug mâncând p mântul. Dar, cum Tina a demisionat în linişte din postul deă

consultant personal de mod , iar Tom arat încânt tor, nu-mi mai facă ă ă

probleme.

— Ar i dr gu , zice Tom, pupându-m pe obraz.ăţ ă ţ ă

M gândesc la dou lucruri. A) Şi el şi-o fi exersat întâmpinarea înă ă

oglind ? şi B) Aşa şi sper s ar t, dup o or şi jum tate de aranjare, dichisireă ă ă ă ă ă

şi jumulire. Pentru care trebuie s -i mul umesc lui Lizzy. In diminea a asta,ă ţ ţ

dup ce a lansat sloganul: „fii tu îns i", mi-a spus c ar fi în elept s -miă ăţ ă ţ ă

jumulesc sprâncenele. Lucru pentru care trebuie s -i mul umesc. Cuvintele eiă ţ

exacte au fost:

„Sprâncenele sunt aşa de importante - sunt umeraşul pe care- i atârniţ

fa a. Dac nu acorzi aten ie sprâncenelor,ţ ă ţ

200

po i s aplici oricât de mult fard vrei şi tot o s ar iţ ă ă ăţ ştears . E o chestieă

elementar de frumuse e..."ă ţ

Am în eles apropoul, am frunz rit un exemplar din Glamour pân cândţ ă ă

am dat peste o pereche de sprâncene de invidiat, apoi am încercat s leă

copiez.

Nu sunt sigur dac am reuşit pe deplin, dar Tom a zis c ar t dr gu . Aă ă ă ă ă ţ

func ionat!ţ

— Mul umesc, îi r spund, şi tu. (Lizzy m-a pus la curent şi cu importan aţ ă ţ

accept rii complimentelor: „Dac n-o faci, insul i persoana care i-a f cută ă ţ ţ ă

complimentul".)

Ins evident c nu l-a pus la curent şi pe Tom, care pare timid, se trageă ă

de c maş şi zice în glum :ă ă ă

— Ce, vechitura asta ?

Chicotesc. Brusc, am limba legat . Zic:ă

— Aşa, p i, intr , îmm, vrei o cafea sau... - aproape c era s rostescă ă ă ă

nemuritoarea fraz de gâsculi „ceva mai tare", dar reuşesc s m opresc -ă ţă ă ă

sau o bere sau altceva ?

Tom agit punga de plastic pe care o are în mân şi zice:ă ă

— Un client mi-a dat o sticl de vin roşu în diminea a asta. Am putea s-oă ţ

deschidem, dac vrei.ă

Zic repede:

— Ce, i-a cump rat un hamster şi vin roşu ?ţ ă

Tom zice, pref cându-se înfuriat:ă

— Nu tocmai. Era m mica hamsterului.ă

îmi dau seama c stau pe loc, aşa c -i fac semn lui Tom spre buc t rie.ă ă ă ă

Se aude un zgomot, când Grasu' o şterge prin trapa lui. Tom trop ie supusă

lâng mine.ă

— Ce mai face mama ta ? întreab el responsabil.ă

— E bine, mul umesc, spun, hot rând c mama nu-mi va acapara seara.ţ ă ă

— Da ? zice Tom încurajator.

— Are grij bunica mea de ea, r spund eu scurt, destupând vinul şi gâl-ă ă

gâl torn cel pu in jum tate din el în dou pocale uriaşe, verzi. (Le-am cump ratţ ă ă ă

special, pentru c paharele de vin ale lui Marcus sunt micu e. Ca s fie în tonă ţ ă

cu alte p r i ale lui, pam-pam.) Apoi, fiind eu îns mi,ă ţ ă

201

îmi încalc jur mintele imediat şi-i spun lui Tom Curioasaă Poveste a

întâlnirilor Secrete cu Bunica.

— M vedeam cu mama de trei ori pe s pt mân . De ce nu mi-a spus ?ă ă ă ă

chi i eu, urându-m c -mi pas .ţă ă ă ă

Tom pare nedumerit.

— Asta-i ciudat, zice el. Poate c greşesc, dar pare o manipulare. Oă

chestie legat de putere.ă

Tac. Iau o gur mare de vin. Pute i s zice i c sunt naiv , dar, pân înă ţ ă ţ ă ă ă

clipa asta, credeam c am f cut întotdeauna aproape tot ce-am vrut, indiferentă ă

de ce voia mama. Dar. Acum, c zice Tom, mi se relev posibilitatea ca eu s fiă ă ă

f cut întotdeauna aşa cum dorea ea - şi, dac n-am f cut-o, m-a determinat eaă ă ă

repede s m dau pe brazd . Cum ? Ooo, cine ştie ? T indu-şi venele ?ă ă ă ă

Zic încet:

— Aşa crezi ?

Tom se uit la mine şi spune repede:ă

— N-o cunosc pe mama ta, e doar o presupunere.

Fac o pauz . Apoi, spun nesigur :ă ă

— Ador într-adev r s fie în centrul aten iei. Dar poate c nu s-a gândit.ă ă ă ţ ă

Sau s-a gândit c n-aş fi interesat .ă ă

Apoi, îmi dau seama c Tom şi cu mine st m la masa din buc t rie şiă ă ă ă

discut m despre mama mea care are nevoie de aten ie de dou şopt de minuteă ţ ă

încheiate. Iar m-a p c lit!ă ă

— Oricum, destul despre ea, spun eu vioaie. Povesteşte-mi despre p rin iiă ţ

t i.ă

Tom se foieşte în scaun şi zice a â tor:ţ ţă

— Nu sunt sigur c vrei s ştii.ă ă

Nu voiam, dar acum sunt intrigat .ă

— Spune-mi! zic.

Aşa c -mi spune. Cam în trei secunde. P rin ii lui Tom au divor at când elă ă ţ ţ

avea cinci ani. Mama lui s-a rec s torit dup trei ani şi el îşi consider tat lă ă ă ă ă

vitreg drept adev ratul lui tat . Mama lui e „un diamant" şi tat l vitreg eă ă ă

202

„un tip grozav". Nu se vede cu „primul so al mamei"ţ .

Dup cum o spune, nu vrea s discute mai mult.ă ă

— De ce ? oftez eu.

Ridic din umeri şi-mi spune c nu s-au în eles niciodat .ă ă ţ ă

— Poftim ? exclam eu. Nici când aveai patru ani ? Ce putea s nu- iă ţ

plac ?ă

Observ disconfortul lui Tom şi adaug repede:

— Nu trebuie s -mi spui.ă

Tom râde şi zice:

— Nu-i nimic sinistru! Doar c nu-i prea pl ceau copiii. Nu numai eu. Seă ă

purta la fel şi cu fratele şi cu sora mea. Mama a fost, dintotdeauna cred, o

liberal . Ştii, era în favoarea fetelor care se jucau cu tractoarele şi a b ie eiloră ă ţ

care plângeau, iar so ul ei era tocmai opusul. Fetele trebuiau s poarte roz şiţ ă

s -şi îmbrace p puşile, iar b ie ii s poarte albastru şi s se îmbrace precumă ă ă ţ ă ă

cowboy-i.

îmi torn înc un pahar de vin roşu. Tom abia dac s-a atins de al lui, dară ă

eu i-l umplu oricum, ca s par mai pu in be ivan .ă ţ ţ ă

— Deci, zic eu - disperat s aflu r spunsul, dar conştient c p şesc peă ă ă ă ă ă

un teren ca-n show-ul lui Jerry Springer - i-a pl cut s - în timp ce se formeazţ ă ă ă

cuvintele, îmi amintesc c re inerea plin de tact e esen ial - por i roz ?ă ţ ă ţ ă ţ

Tresar şocat de propria mea prostie. Tom râde.ă

— Şi dac mi-a pl cut ? spune el, ridicând o sprâncean .ă ă ă

— Nu-i nimic, nimic. Absolut nimic, bâlbâi eu, gândindu-m - ar fi trebuită

s ştiu.ă

E gay. Cei dr gu i sunt întotdeauna gay. Dac nu sunt c s tori i. Sauă ţ ă ă ă ţ

ambele. Ştiam eu c e o poant . Şi acum l-am jignit. Sunt aşa de preocupat deă ă ă

şirul îngust al gândurilor mele înce oşate de b utur , încât nu aud urm torulţ ă ă ă

comentariu al lui Tom şi trebuie s -l rog s -l repete. Şi se dovedeşte c lui Tomă ă ă

cel de patru ani îi pl cea s picteze, pân când primul so al mamei lui i-a ruptă ă ă ţ

pensula în dou şi l-a pocnit peste fa , iar el s-a l sat de pictur şi n-a maiă ţă ă ă

pictat de atunci.

203

— Asta-i cumplit! oftez eu, tragedia gotic a situa ieiă ţ intensificându-se

direct propor ional cu consumul meu de alcool.ţ

— Nu tocmai, zâmbeşte Tom. Mama l-a alungat dou zile mai târziu şi amă

tr it ferici i pân la adânci b trâne i.ă ţ ă ă ţ

Mergem s lu m o pizza ?ă ă

Aprob din cap şi zic modest :ă

— Am putea chiar s ne facem de cap şi s lu m dou .ă ă ă ă

Lu m un taxi pân la Pizza Express, pentru c Tomă ă ă consider c nu potă ă

s merg pe jos în pantofii cu care sunt înc l at şi conversa ia progreseaz spreă ă ţ ă ţ ă

concluzia sigur c lui Scooby Doo i-ar fi fost mult mai bine f r acel arogantă ă ă ă

Scrappy şi c , chiar dac nu eşti în stare s -l imi i bine pe Scooby Doo - sau peă ă ă ţ

oricare alt personaj de desen animat -, faptul c i-ai dedicat din timpul t uă ţ ă

pre ios şi ai f cut un efort considerabil te face demn de mult respect.ţ ă

Tom îl imit superb pe Scooby Doo şiă -l pun s repete de vreo nou ori. Iară ă

el recunoaşte c Marge Simpson a mea nu are egal. Talentul meu îmi aduceă

ultima gogoaş .ă

Observ c Tom nu vorbeşte cu gura plin şi, când e timpul s pl tească ă ă ă ă

(personalul începe s întoarc scaunele pe mese), nu-şi flutur mâna prin aer.ă ă ă

Tr nc nim zgomotos pân la apartament şi ştiu c va fi un s rut de noapteă ă ă ă ă

bun .ă

N-am crezut niciodat c exist o lege a echilibrului.ă ă ă

Judecând din experien proprie, Roata Norocului areţă cauciucul

dezumflat. Aşa c nu las r zbunarea pe seama unui capriciu medieval. Oă ă

implementez eu îns mi. De aceea am rupt un num r de telefon al unei linii deă ă

asisten din pagina cu probleme a ziarului News of The World şi am prins-o cuţă

acul pe panoul cu memouri al lui Marcus.

204

Imediat ce a ieşit din camera lui duminica trecut , deă diminea , m-amţă

dus repede în buc t rie, am tras un scaun şi am mimat c sunt absorbit deă ă ă ă

Spectator. Marcus a aruncat o privire spre materialul meu de citit şi a devenit

instantaneu suspicios. Cincizeci de secunde mai târziu, a z rit t ietura cuă ă

„B rb ie prea mic ?", a smuls-o de pe perete şi a îndesat-o în g leata deă ăţ ă ă

gunoi.

Speram s v d pu in dram , dar, în schimb, el s-a rezemat cu toată ă ţ ă ă ă

greutatea de chiuvet , şi-a încrucişat bra ele musculoase şi m-a privit într-oă ţ

t cere amenin toare. Deşi ştiam c era o tehnic de intimidare furat dintr-ună ţă ă ă ă

film cu Robert De Niro, a func ionat. începusem s m foiesc pe scaun când aţ ă ă

intrat Michelle, cu fa a umflat şi p rul vâlvoi, miorl ind dup cafea f r zah r.ţ ă ă ă ă ă ă ă

Am şters-o, r suflând uşurat . Dar am r suflat uşurat prea devreme.ă ă ă ă

Pentru c şi Marcus merge pe principiul: tr ieşte şi lasă ă ă-l şi pe altul să

moar . Şi el a ales s -şi ob in r zbunarea sinistr mar i sear .ă ă ţ ă ă ă ţ ă

Tom şi cu mine intraser m în apartament, ciond nindu-ne asupraă ă

meritelor ciocolatelor Cadbury's şi Galaxy, când am dat cu ochii de priveliştea

cel mai pu in pl cut pe care o v zusem în ultimul timp, de la ultima vom a luiţ ă ă ă ă

Grasu' (de pe un raft, întâmpl tor).ă

Marcus, stând la masa lui cu furnir de stejar, frunz rind ultimul num r dină ă

Musclebound şi sorbind dintr-un milkshake cu banane. M-am oprit şocat , cuă

elanul veştejindu-mi-se. Tom s-a oprit şi el brusc în spatele meu. Marcus a

zâmbit ca un rechin.

— M i s fie, spuse el pe un ton arogant, deci el e Tom.ă ă

Aproape c m aşteptam s râd spart şi s adauge:ă ă ă ă ă

— Bun , draga mea! Eram îngrozit .ă ă

— Tom, am spus, încercând s par calm , el e proprietarulă ă

apartamentului, Marcus.

Tom, inocent, a zâmbit şi a spus:

— Bun .ă

Eu, vinovat , am spus, frângându-mi mâinile:ă

205

— Marcus, nu te-ai culcat la ora asta ?

Marcus a zâmbit din nou ca un rechin-ciocan.

— N-am putut s dorm. Dar iat , îşi desf cu el bra ele neajutorat, c totulă ă ă ţ ă

are un scop! Acum, pot s stau la taclale cu voi doi.ă

S stea la taclale. Ce, e o bab de optzeci de ani ? A continuat:ă ă

— Am auzit multe despre tine, Tom.

Ce ?! Nu e adev rat. M-am uitat la Marcus îngrozit .ă ă

— Nu cred c i-am pomenit de Tom, am spus. Iritarea din vocea mea l-aă ţ

f cut pe Tom s m priveasc .ă ă ă ă

Marcus râse.

— Face pe timida, chicoti el, dând din cap spre Tom.

Mereu face asta fa de b rba ii ei! în fiecare s pt mân !ţă ă ţ ă ă ă

Era grav. Am spus repede:

— Marcus, gata cu gluma. Te rog!

M umileam rugându-m şi Marcus ştia. M-a privit f r expresie timp de oă ă ă ă

secund , înainte de a ad uga:ă ă

— Chiar azi-diminea , era în baie şi repe...ţă

Tom şi cu mine l-am întrerupt în acelaşi timp. Tom a început:

— Nu sunt sigur c vreau s ..., dar eu l-am acoperit:ă ă

— Marcus, deşi mi-ar pl cea s stau de vorb cu tine despre revistaă ă ă

Abdomene şi funduri, sunt obosit şi trebuie s m trezesc peste cinci ore şiă ă ă

jum tate, aşa c Tom se preg tea s plece. Ia- i r mas-bun de la Tom.ă ă ă ă ţ ă

L-am luat cu for a pe Tom din buc t rie. Ce altceva puteam s fac ? S -lţ ă ă ă ă

duc cu for a în patul meu ? Deşi recunosc c , pân în clipa în care Marcus m-aţ ă ă

f cut s par o târf , sta era planul meu.ă ă ă ă

B rba ii mei!ă ţ

L-am dus pe Tom pe hol şi am şoptit:

— îmi cer scuze pentru el, cred c a luat o supradoz de steroizi. îi ia caă ă

pe bomboane.

Din câte ştiu, asta era o minciun , dar eram disperat .ă ă

206

Tom a r spuns solemn:ă

— Probabil.

A f cut o pauz , apoi a spus:ă ă

— E hiperactiv, nu ?

Am dat din cap cu putere.

— Dumnezeule, da!

A urmat o alt pauz stânjenitoare, în care i-am urat lui Marcus s seă ă ă

duc dracului. Probabil c Michelle îl instruise. Nu c ar fi avut nevoie.ă ă ă

I-am zâmbit crispat lui Tom şi am spus:

— Mul umesc. Mi-a f cut mare pl cere s te v d.ţ ă ă ă ă

Tom mi-a zâmbit şi el:

— Şi mie. M-am sim it bine.ţ

A treia pauz .ă

— Trebuie s plec. Te mai sun cândva.ă

Cândva ? Asta înseamn niciodat .ă ă

— Sigur, am spus eu f r vlag .ă ă ă

Tom s-a aplecat şi m-a s rutat uşor pe obraz. La kilometri distan deă ţă

gur , practic pe ureche. L-am s rutat şi eu, inhalând cu disperare mirosulă ă

aftershave-ului lui, şi l-am condus la uş . Apoi, m-am dus direct la culcare,ă

tr gându-mi pilota peste cap, ca s nu-l mai aud pe Marcus fredonând temaă ă

muzical din Frumuşica.ă

Lizzy refuz s cread c ceva nu e în regul .ă ă ă ă ă

— Sunt sigur c Tom şi-a dat seama c Marcus glumea, spuse ea,ă ă ă

f cându-mi s -mi doresc s-o strâng de gât.ă ă

— A spus c aduc acas câte un alt b rbat în fiecare s pt mân ! ip eu.ă ă ă ă ă ă ţ

Asta nu-i glum ! E def imare.ă ă

Laetitia, care ascult , trânteşte:ă

— Calomnie! Asta doar dac nu e adev rat. Mua-ha-ha!ă ă

Ii zâmbesc dulce şi-mi strâng mâinile ca nişte gheare sub birou. într-o zi,

când voi fi bogat şi plin de succes, voi sponsoriza o tarantul de la zoo şi oă ă ă

voi boteza Laetitia Stokes. Ii m rturisesc aceast ambi ie Tinei, care c într-oă ă ţ

bun dispozi ie rar şi spune radioas :ă ţ ă ă

207

— Pun pariu c te cost doar zece lire şi ai putea s-oă ă faci chiar mâine.

Asta m înveseleşte, aşa c , atunci când Laetitia iese la o igar , sun laă ă ţ ă

London Zoo şi mi se face leg tura la înscrieri de membri şi cereri de adop ie.ă ţ

Spre dezam girea mea, o „tarantul întreag " cost şaptezeci de lire, deşi potă ă ă ă

ob ine şi p r i dintr-una, pentru treişcinci de lire. Voi pune bani deoparte.ţ ă ţ

— Şi pot s-o botez eu ? întreb viclean .ă

— M tem c nu, vine r spunsul politicos, pentru c adopta i specia, nuă ă ă ă ţ

individul. Deci nu va ap rea nici un nume pe plac . Pute i îns s -i da i ună ă ţ ă ă ţ

nume în particular.

Care-i rostul ? îi mul umesc omului de la zoo pentru timpul acordat şi punţ

receptorul la loc.

Restul zilei de miercuri vine şi trece şi Tom nu sun .ă

Sunt tentat să ă-l sun joi, dar nu pot, fiindc sunt plecat din birou maiă ă

toat ziua, acostând femei pe strad , pentru o sec iune de opt pagini, ob inută ă ţ ţ ă

de Laetitia, intitulat Cel mai dur mod în care l-am p r sit. Ştiu exact de ce aă ă ă

re inut sec iunea. Con ii sunt pu ini şi Laetitia a abandonat rela ia cu unţ ţ ţ ţ ţ

bancher. Familia acestuia îşi cump ra propria mobil şi - deşi Laetitia f ceaă ă ă

acelaşi lucru - rela ia e pe duc şi ea vrea s -l pedepseasc . Bietul om. Trebuieţ ă ă ă

s fac cercetarea asta pentru ea. M întorc în birou la 5.30.ă ă

— A sunat cineva ? întreb eu, plin de speran .ă ţă

— Mama ta, r spunde Laetitia scurt. Cum a mers ?ă

Dau din cap.

— Bine, bine, am ob inut nişte citate grozave.ţ

Laetitia m ignor . M îndrept ostenit spre biroulă ă ă ă

meu şi o sun pe mama.

— Mi-am v zut asistentul de la clinic azi, sunt primele ei cuvinte.ă ă

S -l p zeasc Cerul, deci l-a v zut!ă ă ă ă

— Cum a fost ? întreb eu prudent , apoi adaug: De fapt, nu-mi spuneă

acum, povesteşte-mi mai târziu - am rezervat restaurantul pentru ora opt şi

dou zeci. Tu şi buni înc mai sunte i pentru ?ă ă ţ

208

Mama r spunde cu cel mai bun ton didactic al ei:ă

— Bine, mul umesc şi, dac prin „sunte i pentru" vrei s spui dac maiţ ă ţ ă ă

vrem s te înso im la cin , r spunsul este da.ă ţ ă ă

Chicotesc şi spun:

— Nu fi pompoas , mami. Nu sunt unul dintre elevii t i. Ne vedem maiă ă

târziu.

Sunt gata s închid telefonul când ea strig pi ig iat:ă ă ţ ă

— E un local elegant ? Ce s port ?ă

Fac o pauz şi-mi amintesc c i-am spus c restaurantul e în „Islington",ă ă ă

când, ca s fiu mai exact , ar fi trebuit s spun „Holloway".ă ă ă

— E elegant-relaxat, spun eu evaziv . Pa!ă

Suspin uşurat şi scormonesc dup reportofonă ă .

Caut o scuz s amân transcrierea când - aleluia! -ă ă

sun telefonul.ă

—Alo ? spun eu vesel , rugându-m s nu fie iar şi mama.ă ă ă ă

— Helen ? zice Tom.

— Buuuuun ! zic eu.ăăă

Când m întreab ce mai fac, îmi dau seama din vocea lui c zâmbeşte.ă ă ă

Din i de lup. Mrrr!ţ

— Bine, spun eu, întrebându-m dac un telefon dat unei femei la două ă ă

zile dup întâlnire îl clasific pe un b rbat drept excitat. Şi tu ?ă ă ă

îmi spune c face bine şi c se întreba dac sunt liber cândva, înă ă ă ă

weekend. Asta e enervant. Nu poate fi mai clar ?

Adic , dac spun c sunt liber sâmb t sear , iar el spună ă ă ă ă ă ă e c , de fapt,ă

voia s zic duminic , cât de fraier m face chestia asta ? Dar, în acelaşi timp,ă ă ă ă ă

evident c e foarte dornic. Asta-i scade din farmec. Nu m pot împiedica să ă ă

g sesc asta foarte neatr g tor. M loveşte o idee str lucit .ă ă ă ă ă ă

— Eşti liber mâine-sear ? zic eu. Merg cu câ iva prieteni s bem ceva. Vaă ţ ă

fi şi Tina acolo. O mai ştii pe Tina, nu ?

îi pot auzi iar zâmbetul, şi Tom r spunde:ă

— Seara Tequila. Cum aş putea s uit ?ă

Pentru a doua oar în cinci minute, pun receptorul în furc , uşurat . Eă ă ă

mai sigur când sunt mai mul i. Dar suntţ

209

şi dezam git . De ce n-a avut decen a s mai aştepte câtevaă ă ţ ă zile şi să

m fac s transpir ni el ? E foarte neliniştitor şi-mi fac gânduri negre din cauzaă ă ă ţ

asta pân când îmi dau seama c e şase jumate şi c trebuia s plec de multă ă ă ă

acas , îmi încui reportofonul în sertar.ă

— încep transcrierile mâine-diminea , la prima or , strig spre Laetitia, înţă ă

drum spre ieşire. M ignor .ă ă

Parchez în fa a casei mamei fix la ora opt şi o v d pe buni Fio i indu-seţ ă ţ

din spatele unei perdele. Claxonez şi fac cu mâna. Zece minute bune mai

târziu, ea şi mama ies în grab . Buni poart o hain mov decolorat , care ară ă ă ă

putea fi f cut foarte bine din ciulini. P rul ei c runt e ridicat şi epos subă ă ă ă ţ

baticul sub ire. Mama e pudrat şi rujat şi are o geant neagr lucioas . Mţ ă ă ă ă ă ă

întreb cât a trecut de când a mâncat bunica ultima oar într-un restaurant.ă

— Ar ta i amândou foarte bine! spun eu, sperând s stabilesc tonulă ţ ă ă

serii.

Buni bomb ne. Mama zice:ă

— Chiar ar t bine ?ă

Le spun c localul la care mergem se numeşte Nid Ting.ă

— Ce nume e sta ? zice buni Fio.ă

— Un nume thailandez, îi r spund, întrebându-m de ce m mai obosesc.ă ă ă

Parchez dup col .ă ţ

— E cam jalnic pe-aici, nu-i aşa ? zice mama în gura mare.

— Dar n-ar fi fost plicticos dac ar fi ar tat toate locurile ca Muswell Hill ?ă ă

zic eu vesel , printre scrâşnete de din i.ă ţ

Intr m şi - spre uşurarea mea - ni se d o mas dr gu , în col . Buni Fioă ă ă ă ţă ţ

priveşte covorul roşu cu model şi fe ele de mas roz şi statuetele lui Buddha deţ ă

pe pervazuri şi-şi strânge buzele. Când chelneri a se ofer s -i ia haina, buni oţ ă ă

strânge la piept şi se r steşte:ă

— Nu, mul umesc!ţ

Miroase b nuitoare bolul cu fulgi de crevete din partea casei.ă

210

— Sunt cartofi pr ji i thailandezi, buni, zic eu, cuă ţ arom de cocktail deă

crevete.

Mama ron ie fericit şi zice:ţă ă

— Ştii, cred c aş bea un pahar de vin!ă

Buni îi trece în revist pe ceilal i meseni şi â âie din buze, mai ales la ună ţ ţ ţ

b rbat slab, care-şi etaleaz b rbia cu piercing şi blugii largi.ă ă ă

— Tâlhar! şuier ea. E o ruşine! Şi ia uita i-v la pantalonii lui. Nu m-ar fiă ţ ă

deranjat, dar n-am v zut niciodat aşa o risip de material! îmi aminteşte deă ă ă

zdren rosul care a venit azi-diminea , Cecelia.ţă ţă

Oricât ar fi de reconfortant s auzi opiniile radicale ale lui buni Fio, profită

de ocazie ca s-o fac s tac .ă ă

— Ce zdren ros ? zic eu, adresându-m mamei.ţă ă

— Asistentul meu! r spunde ea.ă

Ooooo! fac eu, ceea ce este o încurajare suficient pentru ea ca să ă

înceap un monolog la fel de lung ca istoria lumii. Asistentul mamei nu e delocă

aşa cum te-ai aştepta.

De fapt, când a sunat la uş , ea a crezut c e „un ho "ă ă ţ .

Numai dup ce i-a verificat actul de identitate şi a sunată la clinic , s -iă ă

verifice autenticitatea, l-a l sat s intre. (Din fericire pentru el, când a sosit,ă ă

buni Fio era la Asda.) Dar nici nu pute i s-o învinov i i. Avea b rbu şiţ ăţ ţ ă ţă

perciuni!

Şi un cercel în ureche! Un rucsac! Pantaloni militari! De unde era s ştieă

ea! Se aşteptase la o doamn în uniform ! Şi îl chema Cliff!ă ă

Surprinz tor, Cliff era „fermec tor". Foarte vorb re , foarte preocupat, i-aă ă ă ţ

p rut r u s aud de incidentul cu lama de ras şi a fost interesat s ştie ce s-aă ă ă ă ă

întâmplat şi cum se simte mama acum şi s vad r nile şi a inspectat cutiaă ă ă

special pe care şi-a cump rat-o ea pentru pastile. A fost ner bd tor s vadă ă ă ă ă ă

poze cu Morrie, a fost intrigat de felul în care s-au cunoscut (şi Cliff cunoaşte

persoane care s-au întâlnit la un dans - la o sal de dans numit The Ministry1),ă ă

1 Ministry of Sound - club din Londra.

211

şi e aşa de în eleg tor în leg tur cu ororile între ineriiţ ă ă ă ţ unei maşini (Cliff

nu ştie nici el nimic despre maşini, prefer s mearg pe biciclet , îşi lasă ă ă ă ă

partenerul s se ocupe de toate astea, cum se descurc cineva când această ă ă

persoan nu mai este?).ă

Cliff nu-şi poate imagina cât de greu îi e mamei s se descurce singur ,ă ă

s -i spun , cum se descurca înainte s -l cunoasc pe Morrie ? Captivat s audă ă ă ă ă ă

despre c m ru a pe care şi-o închinase dup ce plecase de acas şi despreă ă ţ ă ă

cum şi-o zugr vise singur - era mare lucru pe vremea aceea, deşi, în zileleă ă

noastre, merge absolut orice. El b nuieşte c ea e modest - pare atât de plină ă ă ă

de resurse!

A fost complet impresionat s aud despre talentul eiă ă financiar nou

descoperit - ce realizare! Dar totuşi, trebuie s fie dificil s nu ai resentimenteă ă

fa de cineva pentru c a murit - cum se simte ea? A cerut s vad casa...ţă ă ă ă

Când mama spune c Cliff a cerut s vad casa, buni Fio, care îşi savuraă ă ă

liniştit peştele fiert cu orez simplu, în timp ce afişa o nepl cere nervoas - seă ă ă

repede:

— Studia hogeacul!

îmi cade falca.

— Pardon ? spun eu.

— Florence s-a uitat la Starsky şi Hutch pe satelit în dup -amiaza asta,ă

explic mama. i-a pl cut, nu-i aşa, Florence ?ă Ţ ă

Buni Fio ridic din umeri şi spune cu parapon:ă

— Nu-i r u, prin compara ie cu unele prostii moderne.ă ţ

Dintre care toate te intuiesc pe canapea, zic eu înţ

gând. Cu voce tare, spun:

— Pare cam vorb re , mam . Eşti sigur c e în regul ?ă ţ ă ă ă ă

Mama e extrem de defensiv . Cliff e un b iat adorabil.ă ă

— A fumat droguri în cas ! geme buni Fio.ă

M încrunt la mama, care spune cu mil :ă ă

— Florence, se cheam „ ig ri rulate". Sunt ig ri normale, dar f cuteă ţ ă ţ ă ă

acas . Şi mi-a cerut voie.ă

212

Mama se uit implorator la bunica, dar - ca s-o citeză pe b trâna meaă

înv toare - nici un r spuns e cea mai dur replic .ăţă ă ă ă

Aşa c auzim şi mai multe despre Cliff. E ceea ce ai putea numiă

înc p ânat, acum, dac se gândeşte mai bine.ă ăţ ă

A gr bit-o, când ea vorbea despre cât de greu e pentru oă tân r din ziuaă ă

de azi s întâlneasc un b iat la un dans organizat, sunt toate numai petreceriă ă ă

rave şi dans în poal , nu-i aşa ? - a gr bit-o atunci - dar, altfel, e un tân ră ă ă

pl cut.ă

A vrut s aud despre tine, Helen. Spunea c ar fi pl cută ă ă ă s stea de vorbă ă

cu tine, aşa c i-am dat num rul t u. Nu e potrivit ca prieten, deşi, dac s-ară ă ă ă

b rbieri şi şi-ar scoate cercelul din ureche şi şi-ar c lca poate c maşa...ă ă ă

— Ce ? strig eu, suficient de tare, cât s fac cuplul de la masa de al turiă ă

s trag cu urechea. De ce ar vrea acest bun samaritean în olit la mod s mă ă ţ ă ă ă

sune pe mine ?

Mama pare stânjenit . îşi înf şoar t i eii pe furculi şi spune:ă ă ă ă ţ ţă

— Ca s vorbeasc despre mine, probabil.ă ă

Oftez şi zic:

— A, bine, deşi, în secret, nu sunt convins .ă

Urmeaz o t cere, în timp ce mama termin tot dină ă ă

farfurie. Apoi, zice:

— Mi-a spus c -şi închipuie c unul din motivele pentru care aş vrea să ă ă

r mân s n toas e acela c tu depinzi de mine.ă ă ă ă ă

Aproape c scuip din gur o crevet .ă ă ă

— Ce glum bun , nici nu m cunoaşte! chi i eu.ă ă ă ţă

Mama îmi r spunde entuziasmat :ă ă

— Exact! Asta i-am spus şi eu! I-am spus c eşti foarte independent .ă ă

Dau din cap, mul umit . Mama ia o gur de ap şi-şi drege glasul. îşiţ ă ă ă

tamponeaz cu grij gura cu şervetul ei roz. Apoi, spune timid:ă ă

— Helen, dac ai nevoie de bani, ştii c po i s -mi ceri.ă ă ţ ă

213

Dou ore mai târziu, le las acas şi oftez uşurat cândă ă ă haina mov a lui

buni dispare în untru. Dup cum a spus bunica mea, seara „n-a fost atât deă ă

rea, dac te gândeşti".ă

La un moment dat, mi-am for at norocul cu o observa ie:ţ ţ

— V d c i-ai mâncat tot peştele şi orezul, buni.ă ă ţ

La care ea a r spuns caustic:ă

— Nu-mi place s v d c se iroseşte mâncarea.ă ă ă

Apoi, mi-a aruncat o privire care spunea: „Chiar dacă

e o porc rie str in ", dar am apreciat c şi-a dat osteneala s -şi în buşeă ă ă ă ă ă

cuvintele. Tata a fost pomenit o dat . Mama a ipat brusc:ă ţ

— N-ar fi frumos dac Morrie ar fi şi el aici ? Atunci, am fi o familie!ă

N-am vrut s spun c , dac tata ar fi fost acolo, am fi plecat cu to ii şi ne-ă ă ă ţ

am fi dus la Savoy Grill într-o secund .ă

Sau, şi mai probabil, n-am fi ieşit împreun din capulă locului. Aşa c n-amă

spus nimic.

Buni Fio zise abrupt:

— Te rog, Doamne, se uit de sus la noi, un comentariu curios deă

sentimental. Nimeni nu i-a mai men ionat numele.ţ

Sunt foarte surprins c m-am sim it bine, chiar dac într-un felă ă ţ ă

masochist, încât, când m întorc la apartament, trântesc uşa de la intrare şi-lă

trezesc pe Marcus. Ştiu asta fiindc , în timp ce stau în baie şi-mi şterg straturileă

de machiaj, el iese în grab din dormitorul lui şi se repede iritat pe hol, s -şi iaă ă

un pahar cu ap (aud sunetul furios al robinetului). E sfârşitul perfect al uneiă

seri nu prea rele, dac stai s te gândeşti.ă ă

în unele zile, m gândesc c parc aş avea cincizeci de ani. Sunt totă ă ă

timpul obosit . N-am mai fost într-ună

214

club cam de dou j' de ani. Şi am tr it f r sex atâta vreme,ă ă ă ă încât n-aş fi

surprins s m fi învirginat la loc. Consider seara de vineri o şans de aă ă ă ă

remedia dou dintre aceste probleme.ă

Seara începe când Tina, Lizzy şi cu mine ieşim în grup din birou şi intr mă

la toalet , pentru a ne aranja, la 6.01 p.m.ă

— Dac vrem s fim exacte, îi spun lui Lizzy, care se simte vinovat c aă ă ă ă

plecat la fix, am stat treizeci şi unu de minute în plus, aşa c , în locul t u, aş fiă ă

mul umit .ţ ă

Tina m priveşte cu superioritate.ă

— înseamn c i-a trecut ambi ia nebuneasc , spune ea.ă ă ţ ţ ă

îi r spund:ă

— Nu e important ceea ce faci, ci ceea ce eşti v zut c faci. Şi, cândă ă ă

Laetitia a plecat din birou la cinci şi patruzeci şi cinci, munceam ca o sclav laă

biroul meu.

Rânjesc şi-mi scot ondulatorul de gene din trusa mea de farduri

improvizat (genele mele sunt neobişnuit de drepte şi, dac nu le întorc, parcă ă ă

n-aş avea gene). Lizzy deschide o cutie de metal care arat de parc ar con ineă ă ţ

o arm , scoate un p m tuf dintr-unul din compartimente şi-şi d cu pudr peă ă ă ă ă

toat fa a. Tina începe cu începutul, ştergându-şi cu grij fa a str lucitoare cuă ţ ă ţ ă

discuri de bumbac şi demachiant. Un simplu retuş nu e suficient pentru domnul

şi st pânul nostru Adrian, gândesc eu acr . Ştiu c dau dovad de r utate, dară ă ă ă ă

e aşa de pre ioas în ce-l priveşte!ţ ă

— Abia aştept s -l cunosc pe Adrian, le spun, încercând s -mi ascundă ă

propria r utate.ă

— Foarte bine, spune Tina. Adaug relaxat : încearc s nu spui nimică ă ă ă

insult tor.ă

Fac ochii cât se poate de mari şi spun:

— Vac obraznic ! Ce-ar fi s nu încerci tu s -i spui ceva lui Tom ? F ră ă ă ă ă ă

glume cu pişat. Bine ?

Tina zâmbeşte, spune „S-a f cut" şi se întoarce din nou spre oglind .ă ă

215

— O s - i plac Tom, spun, adresându-m lui Lizzyă ţ ă ă .

Sunt sigur de asta.ă

Lizzy zâmbeşte în oglind şi spune cu sinceritate.ă

— Abia aştept s -l cunosc, pare s fie dr gu .ă ă ă ţ

Zâmbesc recunosc tor, termin cu peticeala de machiajă

şi devin imediat plictisit .ă

— Cum e noul apartament ? o întreb pe Lizzy, care tocmai şi-a cump rată

un apartament spa ios, la mansard , în Limehouse.ţ ă

— O, spune ea, e minunat! Priveliştea Tamisei! Aş putea s-o contemplu la

nesfârşit. E atât de frumoas !ă

Eu tr iam cu impresia c Tamisa e un râu maroniu şi pu itor, dar surâd.ă ă ţ

— încânt tor!ă

Poate c Tamisa pare pitoreasc de la distan . Şi, oricum, ce nu-miă ă ţă

convine ? Din dormitorul meu se vede aleea şi RAV4-ul lui Marcus, albastru

metalizat. M întreb dac mai sunt apartamente de vânzare în blocul ei.ă ă

— Nu te nelinişteşte c ai o ipotec ? întreb.ă ă

Lizzy îşi înclin capul într-o parte şi spune:ă

— Nu chiar. Mama e consultant financiar. M-a ajutat s -mi planific totul.ă

Sigur c da.ă

— Şi ai mult mobil ?ă ă

Nu, nu înc . Lizzy vrea s-o ia uşor. Prefer s -şi cumpere treptat ună ă ă

num r restrâns de „piese de rezisten " (orice-ar fi şi astea) decât o mul imeă ţă ţ

de troace. Weekendul trecut, ne spune, a v zut un minunat „şezlong Line" (dină

nou, m-a pierdut) pentru 650 de lire, de la Conran Shop.

— Şase sute şi cincizeci de lire! strig Tina. Eşti icnit ?!ă ţ ă

Lizzy ştie c e pu in cam mare r sf ul, dar e „aşa de elegant". Şi vaă ţ ă ăţ

ar ta senza ional pe parchetul de ar ar.ă ţ ţ

îi spun c , dac vrea un „şezlong", ar trebui s şi-l ia şi s sar peste alteă ă ă ă ă

luxuri - un pat, de exemplu.

— Şi cum sunt vecinii ? întreb eu.

216

Lizzy face o fa nostim . Unii dintre vecini sunt prietenoşi, ne spune ea.ţă ă

A stat mult de vorb ieri cu Num rulă ă 28, care i-a spus c Num rul 26 eraă ă

„dealer". „O, a zis Lizzy, un dealer de antichit i ?" Nu, a r spuns Num rul 28ăţ ă ă

cu bun voin , „dealer de droguri". Când Tina şi cu mine am terminat de hlizit,ă ţă

suntem deja la pub.

Brian e primul b rbat (dac poate fi numit aşa) care soseşte. Ne pupă ă ă

îndatoritor pe obraz pe mine şi pe Tina, apoi se întoarce spre Lizzy. O priveşte

aşa cum priveşte un iubitor de art un tablou rar şi-i ridic mâna spre buzele luiă ă

şi i-o s rut . Lizzy chicoteşte şi-şi d p rul dup ureche. Nu m pot ab ine s nuă ă ă ă ă ă ţ ă

zâmbesc, deşi galantul gentleman poart un pulover cu model şi pantofi gri. Şiă

Tina se uit . Evident, regret expresia „Brian e un tembel!", pentru c sare înă ă ă

picioare şi-l întreab :ă

— Ce s - i aduc ?ă ţ

Dar Brian insist s fac cinste. Se duce la bar s cumpere o sticl de apă ă ă ă ă ă

plat , o bere Becks şi un suc de portocale („Tina, nu te sim i bine?").ă ţ

M uit la Lizzy, iar ea pare s nu-şi mai încap în piele de mândrie.ă ă ă

— Ah! zice Tina, aprinzându-şi a cincea igar în zece minute - „dragosteţ ă

tân r !"ă ă

Ii arunc o privire încruntat - Brian merge pe optzeci de ani! -, dar nici ea,ă

nici Lizzy nu par s observe gafa.ă

Brian se întoarce de la bar şi eu tocmai m preg tesc să ă ă-l dispre uiesc cţ ă

e abstinent, când v d c şi-a luat o halb .ă ă ă

M uit la Lizzy, dup semne de dezaprobare, dar nu v dă ă ă nici unul. II

mângâie, iubitoare.

— Voi doi! zice Tina, lua i-v o camer !ţ ă ă

Brian râde. Spre mirarea mea, are un râs profund obscen, b ie esc. Seă ţ

aşaz aproape de Lizzy şi ni se adreseaz tuturor, la gr mad .ă ă ă ă

— Şi, cum merge serviciul ?

217

Din fericire, suntem salva i de la conversa ia banalţ ţ ă de sosirea lui Mesia,

cunoscut şi sub numele de Adrian.

Tina sare să-l întâmpine ca ars şi-şi vars paharul.ă ă

— Asta-i o premier , zic eu r ut cioas .ă ă ă ă

Ea m ignor .ă ă

— Aten ie, toat lumea, anun ea formal, de parc l-ar prezenta la oţ ă ţă ă

întrunire AA1, el e prietenul meu, Adrian.

E arhitect.

Adrian ne arunc un zâmbet str lucitor de alb şi ne strânge mâna tuturor.ă ă

A mea e brusc transpirat , aşa c m şterg de pantaloni înainte s -mi vină ă ă ă ă

rândul.

— Bun ! zic, şi-mi spun în gând „uau". Retrag tot ce-am spus. El esteă

Mesia.

Adrian e un tip excep ional de pl cut la vedere. Excep ional ! Poart unţ ă ţ ă

costum de comand bleumarin, o c maş lila nou şi o cravat de un roză ă ă ă ă

intens. Are p rul blond şi cârlion at ca al unui amoraş şi te-ai aştepta s aibă ţ ă ă

ochi albaştri, dar ai lui sunt c prui, cu gene lungi, ca de fat .ă ă

Zâmbetul e str lucitor şi larg pe fa a uşor bronzat .ă ţ ă

— O, Tina! spun eu aprobator. în eleg entuziasmul!ţ

Adrian râde, ca şi Tina. Apoi, ea se duce repede s -iă

aduc un pahar cu vin roşu.ă

Lizzy se cuib reşte mai aproape de Brian şi ciripeşte:ă

— Am auzit atât de multe despre tine!

Adrian îi zâmbeşte şi zice:

— De bine, sper.

Lizzy chicoteşte şi spune:

-Aha!

Tina vine în goan cu vinul roşu al lui Adrian, pe care-l aşaz cu dragosteă ă

în fa a lui. Isuse, parc ar fi în Eu şi Regele.ţ ă

— Deci, glumeşte Adrian, plesnind în glum coapsa îmbr cat înă ă ă

pantaloni Miu Miu a Tinei şi scuturând-o dr g stos, ce le-ai spus despre mine ?ă ă

Tina ridic privirea speriat şi zice:ă ă

— Nimic! De ce ?

Adrian o tachineaz :ă

— Se pare c le-ai spus prietenilor t i tot soiul de secrete - şi aş vrea tareă ă

mult s aflu care sunt alea.ă

îşi ridic mâna din poala ei şi începe s -i maseze blând ceafa, în timp ceă ă

ea tremur de pl cere. Nu vreau s par c vorbesc ca maica stare , dar eă ă ă ă ţă

obscen. Se exhib ! Nu pot s aştepte ? Decid s întrerup sesiunea de preludiuă ă ă

în public.

Cu voce ferm şi sonor , spun:ă ă

— Ne-a spus c eşti mişto, un tip de succes, simpatic şi aşa mai departe,ă

dar ne-a dezam git enorm şi nu ne-a povestit nimic personal. Aşa c eşti înă ă

siguran !ţă

M aştept ca Tina s fie enervat de comportamentul meu de grinch, însă ă ă ă

ea îmi zâmbeşte. Şi Adrian la fel. O r spl teşte pe Tina cu un s rut şi murmur :ă ă ă ă

— Adev rul va ieşi la iveal !ă ă

E şi cult. Te îmboln veşte!ă

— Bine, zic, destul cu asta.

Când apare Tom - un pic dup şapte şi jum tate, aşa cum a promis -,ă ă

conversa ia a deviat spre obiceiul bizar al lui Lizzy de a mânca biscui i. Luiţ ţ

Lizzy nu-i place s m nânce „calorii goale" (deşi eu pot argumenta logic c po iă ă ă ţ

justifica mâncarea „caloriilor goale" prin substituirea lor cu „calorii plictisitoare"

- înlocuieşti salata verde cu un HobNob cu ciocolat şi cu o multivitamină ă

mare). O, nu, Lizzy n-ar face niciodat asta. Deşi mai cedeaz câte unei pofteă ă

ocazionale. Caz în care recurge la efortul remarcabil de a „rupe un biscuit

digestiv în opt buc i şi a-l mânca în ritmul de o bucat pe or ". St m cu gurileăţ ă ă ă

c scate.ă

— Cum, pe or ? întreab Tina fascinat .ă ă ă

— Dar aşa, te gândeşti la biscuitul sta nenorocit toat ziua! strig eu. Nuă ă

te obsedeaz ? N-ar fi mai bine s -l înghi i pe tot odat şi s termini povestea ?ă ă ţ ă ă

219

Izbucneşte o dezbatere aprins despre propriile noastreă obiceiuri cu

biscui ii. Tina poate s aib un pachet de biscui i pe noptier s pt mâni întregi,ţ ă ă ţ ă ă ă

f r s simt nici o ispit , pentru c biscui ii „nu o atrag prin nimic". Dac are oă ă ă ă ă ă ţ ă

sl biciune, asta e pentru chipsurile de cartofi cu gust de şunc afumat şiă ă ă

(inexplicabil) „î i fac bine". Eu pot s devorez cinşpe biscui i pe loc şi înc sţ ă ţ ă ă

mai r mân loc pentru budinc , deşi, ca s fim cinsti i, depinde de felulă ă ă ă ţ

biscui ilor. Şi nu, nu m simt vinovat .ţ ă ă

— M-aş sim i vinovat dac aş omorî pe cineva, îi spun eu serioas luiţ ă ă ă

Lizzy, care ofteaz şi tremur ca un peşte pe uscat şi care, evident, are nevoieă ă

de o crim ca s vad lucrurile în ansamblu.ă ă ă

Adrian râde când aude şi spune:

— Deci discut m despre mâncatul biscui ilor ca problem moral !ă ţ ă ă

Brian - cinstitul ap b trân - intervine cu:ţ ă

— Spui asta, dar, de fapt, exist multe femei şi chiar şi b rba i care i-ară ă ţ ţ

spune c se simt „r u" pentru c au mâncat un biscuit, chiar „groaznic" - şi nuă ă ă

crezi c folosirea unui limbaj atât de înc rcat emo ional are o semnifica ieă ă ţ ţ

enorm în privin a autoaprecierii lor şi, în consecin , propriul lor respect faă ţ ţă ţă

de sine...

F r îndoial c ar fi b tut câmpii o veşnicie dac Tom nu ar fi ales acestă ă ă ă ă ă

moment perfect ca s intre în pub. II salut bucuroas (l sând orice altceva la oă ă ă

parte, arat superb) şi Brian e obligat s -şi încheie diatriba. Adrian, cel pu in,ă ă ţ

pare uşurat.

îl prezint pe Tom tuturor - „şi i-o aminteşti pe Tina, dar ne oprim aici,ţ

da?" -, el zâmbeşte, s rut , strânge mâini şi insist s fac el cinste cu rândulă ă ă ă ă

urm tor.ă

— S în eleg c -l cunoşti deja pe Tom, îi spune Adrian Tinei, repede,ă ţ ă

înainte ca Brian s -şi reia prelegerea.ă

— L-am întâlnit doar o dat , zice Tina impacientat — conştient c -iă ă ă ă

monitorizez fiecare cuvânt şi c sunt dispus s -i fac un duş cu bere dacă ă ă ă

îndr zneşte s bată ă ă

220

m car un apropo la gluma cu urina - am ieşit cu Helenă s bem una mic .ă ă

Adrian e intrigat. îşi îngusteaz ochii superbi şi zice:ă

— Şi atunci, de ce trebuie „s ne oprim aici" ?ă

N-am de gând s-o las pe Tina s spun povestea ilară ă ă

a incontinen ei mele produse de alcool, aşa c -i întrerup:ţ ă

— Pentru c eu am b ut prea mult şi m-am cam ame it.ă ă ţ

M uit la Tina cu o privire care s fie benign pentruă ă ă

to i ceilal i şi amenin toare pentru ea. Func ioneaz . în loc s mţ ţ ţă ţ ă ă ă

declare o be ivan mincinoas , zice umil :ţ ă ă ă

— Helen s-a sim it prost. Nu-i place s i se aminteasc de asta.ţ ă ă

îi zâmbesc.

Adrian sugereaz :ă

— Atunci, nu se poate s fi fost „una mic ", dar Tina insist - cu fa a la felă ă ă ţ

de imobil ca un gardian de la Buckingham Palace:ă

— Helen e ca mine, nu bea mult, aşa c toleran a ei e sc zut .ă ţ ă ă

Sincer, m mir c nu-i creşte nasul cât un Concorde, s -i ias prin vitrinaă ă ă ă

pubului. Simt c m apuc o criz de râs, aşa c -i surâd recunosc toare Tinei şiă ă ă ă ă ă

anun iute c m duc la toalet .ţ ă ă ă

Când m întorc, Tina şi Adrian sunt adânci i într-o conversa ie intim , cuă ţ ţ ă

mângâieri, iar Tom st la taclale cu Lizzy şi cu Brian. Inima îmi tresare de fric ,ă ă

te rog, s nu înceap Lizzy s turuie despre weekendurile cu cortul şiă ă ă

psihanaliza jungian . Te rog, f ca Tom s-o plac şi, te rog, f ca ea s -l placă ă ă ă ă ă

pe Tom. (Brian e pe cont propriu.) Din fericire, se dovedeşte c discut despreă ă

Cornwall.

Brian s-a n scut în Morwenstow - chiar pe coast - şi,ă ă deşi locuieşte în

Londra de dou zeci de ani, îi lipseşte liniştea.ă

— Nu compenseaz tai chi-ul ? zic eu mali ioas .ă ţ ă

El zâmbeşte şi r spunde:ă

221

— Pu in. Dar, mai presus de orice, g sesc tai chi-ulţ ă extrem de folositor,

mai ales dac suferi de sindromul piciorului indicator.ă

Izbucneşte în râs, în timp ce gur -bogat , turn toarea de Lizzy, seă ă ă

strecoar spre toalet , iar eu m înec şi tuşesc în pahar.ă ă ă

Cu voce foarte slab , spun:ă

— îmi pare aşa de r u.ă

Brian înl tur scuzele cu un gest al mâinii şi spune:ă ă

— Am iertat, am uitat, doar te tachinam.

Ştiu c Tom e gata s întrebe: „Ce ?" aşa c zic repede:ă ă ă

— Tu faci, , vreun sport, Tom ?ăăă

E o întrebare tâmpit , dar e o situa ie de urgen .ă ţ ţă

— Alerg. Şi boxez, zice el îndatoritor, deşi nu sunt foarte bun.

Exclam:

— Prostii! Sunt sigur c eşti str lucit! în principal ca s in conversa iaă ă ă ă ţ ţ

departe de subiectul cu piciorul indicator.

— O? zice Tom, rev rsând asupra mea un zâmbet însorit. Şi de ce eştiă

aşa de sigur ?ă

Se uit la mine într-un fel care ar topi ciocolata.ă

Dau din picior, ca s m împiedic s roşesc. Apoi, îiă ă ă întorc privirea, îi

strâng în joac bra ul şi torc:ă ţ

— Pari un tip foarte tare - oo, eşti tare!

S fiu sincer , sunt zero barat când e vorba s fac pe vampa. Suntă ă ă

invariabil distras de pietre desprinse din caldarâm, de câini în c lduri şi de uşiă ă

rotative înc p ânate.ă ăţ

Dar, în seara asta, sunt neruşinat . îmi muşc buza sugestiă v (sper) şi spun

în şoapt :ă

— Mm, foarte tare, şi m rog la Dumnezeu ca Tom s nu izbucneasc înă ă ă

râs.

Tom îşi apropie gura de urechea mea şi morm ie relaxat:ă

— încearc -m .ă ă

Inima îmi bate cu putere - ori am un picior de iepure în piept, ori am

palpia ii şi trebuie s consult un doctor.ţ ă

222

îi sus in privirea albastr , ca de ghea , obrajii îmi ard şiţ ă ţă murmur:

— încearc s m opreşti.ă ă ă

In acest moment, Lizzy şi Brian au suficient tact cât s vorbeasc între ei.ă ă

M trag mai aproape de Tom, pân când coapsele noastre se ating şiă ă

inima mea o ia la galop. Este dorin carnal , dar nu e doar atât, mai e ceva.ţă ă

Nu-mi dau seama ce anume. St m în pub şi flirt m cu neruşinare pân la oraă ă ă

închiderii, ne ducem Ia un club mic şi înghesuit din Soho şi strig m ca să ă

acoperim muzica şi ne atingem mâinile şi eu înc nu-mi dau seama ce e. Tina şiă

Adrian se duc acas , pentru c sunt epuiza i şi Adrian lucreaz mâine, Lizzyă ă ţ ă

anun c trebuie s se scoale şi ea mâine devreme, ca s fac cump r turileţă ă ă ă ă ă ă

pentru Cr ciun (mai sunt doar trei s pt mâni!) iar eu tot nu-mi dau seama.ă ă ă

Tom şi cu mine ieşim pe strad şi ne inem de mân şi mânc m nişteă ţ ă ă

chebapuri revolt toare şi inima mea bate nebuneşte şi tot nu-mi dau seama ceă

e. Apoi, scuip chebapul într-un coş de gunoi, iar Tom m trage spre el şi neă

s rut m şi ne s rut m şi ne ag m unul de altul şi piciorul de iepure zdup ieă ă ă ă ăţă ă

cu o sut cincizeci la or şi ne s rut m şi ne s rut m, şi iar ne s rut m şi neă ă ă ă ă ă ă ă

s rut m şi atunci îmi dau seama şi m retrag, ca s respir. E fric . Nu ştiu deă ă ă ă ă

ce şi nu ştiu dac Tom ştie, dar nu spune nimic. M s rut încet şi m mângâieă ă ă ă ă

pe p r. Apoi, cheam un taxi.ă ă

Apoi, mai cheam unul, pentru el.ă

Capitolul 25

Când eram la colegiu şi eram str in de cruda realitate, am suferit pentruă ă

scurt timp de un exces de încredere în sine. Asta a avut o mare leg tur cuă ă

faptul c sc pasem de p rin i. De asemenea, majoritatea studen ilor veniseă ă ă ţ ţ

223

ca s -şi sporeasc educa ia sexual , aşa c , dac voiai ac iune, de obicei,ă ă ţ ă ă ă ţ

o g seai. Şi Jabba the Hutt ar fi reuşit,ă într-adev r, l-am s rutat eu îns mi deă ă ă

câteva ori.

Aşa c a fost un şoc când am ieşit la vân toare cu o fat pe numeă ă ă

Beatrice, care era urât cu spume, iar tipul cu care-mi f cusem planuri pentruă ă

noaptea aia ne-a cump rat b uturi la amândou , dar a rugat-o pe ea s -iă ă ă ă

acorde un dans. A doua zi diminea , m-a vizitat Luke şi - plantând s mân aţă ă ţ

pasiunii mele eronate - l-a adus cu el şi pe Marcus. Am decis s descifreză

enigma în prezen a lui.ţ

Speram, f r îndoial , c lascivitatea era contagioas .ă ă ă ă ă

— Crezi, am spus, luând o lingur de unt de arahide din borcan, c f ceaă ă ă

pe duru' ? C o folosea pe Beatrice ca s m fac pe mine geloas ?ă ă ă ă ă

Marcus a urm rit drumul lingurii spre gura mea cu o repulsie fascinat şiă ă

a declarat (primele şi ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat timp de cinci

ani):

— Dr gu o, nu-i nici un mister - i-a pl cut de Beatrice! Dac unui b iat îiă ţ ă ă ă

place de tine, i-o trage!ţ

îmi amintesc aceste cuvinte poetice la 3.00 a.m., sâmb t , când îl pl tescă ă ă

pe taximetrist şi m îndrept spre uşa de la intrare singur . Da, eu m-am retrasă ă

prima. Nu sunt sigur pe Tom, oricum. Dar de ce a trebuit s -mi urmezeă ă

exemplul, ca un c eluş prost ? Nu are şi el voin proprie ?ăţ ţă

Dau buzna în apartament şi sunt gata s deschid uşaă dormitorului meu

cu o lovitur de karate, când v d un bilet lipit pe ea: „întâlnire apartament,ă ă

living, sâmb. diminea , 10 a.m. Prezen a obligatorie." Şi, m gândesc, sţă ţ ă ă

locuieşti cu Marcus e ca şi cum ai tr i sub legea mar ial .ă ţ ă

Mototolesc biletul şi-mi pun ceasul s sune la 2.00 p.m.ă

Adorm şi visez visul cu casa goal . înc mai sunt urm rit de oamenii r iă ă ă ă ă

şi înc m mai ascund în dulapuri, dar, dup ce am fost acolo de patruzeci deă ă ă

ori, sunt obişnuit . Sunt ghemuit într-un şifonier şi cineva, ceva trop ie urcândă ă ă

sc rile, trop! trop! şi acum bubuie în uşa şifonierului, bum! bum! tare şi maiă

tare. M trezesc brusc,ă

224

transpirat , şi aud bum! bum! Marcus bubuie în uş şiă ă cânt :ă

— E nou şi patruzeci şi cinci! Acesta este apelul dumneavoastr deă ă

deşteptare!

Arunc cu o gheat în uş şi-mi trag perna peste cap.ă ă

Marcus continu s bubuie, bum! bum!ă ă

— Bine! zbier eu. O s vin la nenorocita ta de şedin , las -m în pace!ă ţă ă ă

M dau jos din pat cu greu, morm ind. îmi pun halatul, m târ sc înă ă ă ă

buc t rie şi-mi fac o cafea. Nu e lapte în sec iunea mea de frigider (nu e nimică ă ţ

în sec iunea mea de frigider) aşa c fur de la Marcus. Sunt dou cutii cu lapteţ ă ă

în sec iunea lui şi, rezemat de ele, e un bilet pe care scrie: „Am pus în lbitorţ ă

într-una din cutiile astea şi numai eu ştiu în care". Sunt tentat s -l înlocuiescă ă

cu un bilet pe care s scriu: „Grasu' s-a pişat în amândou cutiile astea...", dară ă

apoi îmi dau seama c una dintre cutii nu e deschis . Tembelul.ă ă

Luke s-a dat şi el jos din pat, ca s participe. Pare r v şit şi obosit.ă ă ă

— Vrei cafea ? îl întreb.

— Te rog! spune el.

— Bine, zic eu, cana e pe raft, cafeaua e în borcan şi laptele e în frigider.

Pare c zut din cer şi zice: „O!"ă

Aşa c -l ciupesc de obraz afectuoas , îi spun cântat:ă ă

„Glumeam!" şi-i fac o cafea. S-a trezit şi Grasu', întinzându-se şi c scândă

şi torcând ca s primeasc micul dejun.ă ă

Suntem obişnui i cu Şedin ele de Apartament ale luiţ ţ Marcus. întotdeauna

ne adun laolalt s ne trag un perdaf, când îng larea noastr atinge ună ă ă ă ă ă

crescendo şi noi întotdeauna spunem c ne pare r u şi c nu mai facem şiă ă ă

continu m exact de unde am l sat-o.ă ă

Aşa c e un şoc când Marcus îmi spune c vrea s plec din apartamentă ă ă

pân la sfârşitul s pt mânii.ă ă ă

— Dar n-am unde s m duc! beh i eu.ă ă ă

225

— Nu-i problema mea, spune Marcus rece.

Privesc împietrit un fir de p r negru care iese dină ă

nasul lui Marcus - refuz s plâng sau s m cert, pentru c nimic nu i-ară ă ă ă

face o pl cere mai mare. Luke încearc s -mi in partea, dar nu vreau s fie şiă ă ă ţ ă ă

el dat afar , aşa c -i zic s tac .ă ă ă ă

— Marcus, mint eu, îmi faci o mare favoare. Şi ai un fir de p r negru care-ă

i iese din nas. E ca un dinte de hamster.ţ

Şi ies pe furiş din living, intru în camera mea şi m pr buşesc pe pat.ă ă

Nu pot s cred. Nu pot s cred, dar ar trebui. Sigur c asta urma s seă ă ă ă

întâmple. Cum putea s nu se întâmple ?ă

Poate c Marcus e un tic los hr p re , dar e şi mândruă ă ă ă ţ ca, ei bine, ca un

b rbat cu spate musculos. Ştiu asta. Şi totuşi, de când m-a respins, l-am lovită

acolo unde-l doare.

Cu toate c trebuie s fii foarte precis ca s loveşti cevaă ă ă atât de mic.

în elege i ce vreau s spun ? M aşteptam s nu se r zbune ? Cred c am fostţ ţ ă ă ă ă ă

aşa de preocupat s -i aplic pedeapsa etern , încât nu m-am gândit laă ă ă

consecin e.ţ

Privesc în urm şi nu cred c m-aş fi putut opri s -l momesc, chiar dacă ă ă ă

aş fi vrut. Am fa de el aceast balt stagnant de ur , care ucide ra iunea, şiţă ă ă ă ă ţ

nu ştiu de ce. Dac sunt sincer - lucru la care nu prea m pricep -, ce a f cută ă ă ă

el altceva în afara faptului c m-a probat şi a v zut c nu-i vin bine ? (Şiă ă ă

viceversa.) Egoul fragil al lui Marcus trebuia s se sparg într-o zi şi a f cut-o.ă ă ă

Ar trebui s fiu o elit deja, dar nu sunt. Sunt speriat . Din nou. Sunt o şoricică ţ ă ă ă

mic şi timid . Ar trebui s m bucur de libertatea mea c p tat for at, dar nuă ă ă ă ă ă ă ţ

pot. Traiul al turi de Marcus poate fi un purgatoriu, dar e mai sigur decât să ă

hoin reşti singur . S locuieşti cu Marcus e ca şi cum ai fi blocat într-o slujbă ă ă ă

pe care o ur şti. Ştii c ar trebui s încetezi s te mai plângi de ea şi să ă ă ă ă

demisionezi şi s g seşti ceva mai bun, dar groaza de ceea ce te aşteapt teă ă ă

constrânge. Dar acum, Marcus m-a pus pe liber, aşa c n-am de ales.ă

îl sun pe Tom.

226

Nu inten ionam. Dup şedin , m gândesc la searaţ ă ţă ă trecut şi decid că ă

frica pe care am sim it-o a fost instinctiv . Un avertisment. Vede i, îmi place deţ ă ţ

Tom. M simt atras de el ca un marinar de o siren de pe-o stânc .ă ă ă ă

Ochii care te îndeamn „trage-mi-o" ai lui Tom şi coadaă lui argintie,

promisiunea lui de siren m atrag încet. E atât de tangibil pentru mine, cumă ă

aş putea s -i rezist?ă

Chestia e c nu sunt sigur dac l-aş dispre ui mai multă ă ă ţ dac ner bdareaă ă

lui ar fi real sau doar pref cut . M car ştiu pe ce picior dansez cu tipi de genulă ă ă ă

lui Jasper. Nu exist nici o pref c torie. B rba ii care se arat dornici şi f ră ă ă ă ţ ă ă ă

f rnicii şi veşnic ai t i sunt un mit. Poate c vreau s fiu înşelat . Dar amăţă ă ă ă ă

f cut o pauz şi Tom a fugit. A alunecat în marea Soho şi a disp rut. Ce fel deă ă ă

veşnicie e asta ?

M gândesc la toate astea şi apoi îmi zic „tâmpenii" şi îl sun oricum.ă

Iar tic losul nu e acas !ă ă

In schimb, o sun pe mama.

— Buni Fio vrea s vorbeasc cu tine, zice ea, înainte s pot rosti o silabă ă ă ă

m car.ă

Sunt gata s întreb de ce, dar sunt pasat bunicii imediat.ă ă

— Alo ? zice ea pi ig iat.ţ ă

— Bun , buni, ce mai faci ? zic eu.ă

— Bine, mul umesc. Am v zut un program interesant la televizor, asear .ţ ă ă

Hm. Unde vrea s ajung ?ă ă

— A, da ? zic eu politicoas .ă

— Era despre cum s - i înghe i ou le, spune buni.ă ţ ţ ă

Ciudat. Nu ştie ce m nânc şi n-a dat niciodat vreună ă

semn c i-ar p sa.ă ă

— Dar n-aş putea s le cump r pur şi simplu când îmi trebuie... încep eu,ă ă

dar bunica m întrerupe.ă

— Cum s - i înghe i ou le tale! S - i pui ou le la ghea ! Nu eşti curtată ţ ţ ă ă ţ ă ţă ă

de nimeni! Nu eşti aşezat la casa ta! Nu întinereşti! Ou le i se usuc în tine!ă ă ţ ă

P rea o opera ie foarte simpl la televizor!ă ţ ă

227

îi mul umesc lui buni pentru grij , îi spun c o s mţ ă ă ă ă gândesc la asta şi-i

cer s mi-o dea iar pe mama. Primele cuvinte ale mamei sunt:ă

— N-are nici o leg tur cu mine!ă ă

Dar a ajutat şi a încurajat, pun pariu. Las de la mine, fiindc am lucruriă

mai importante de discutat.

Iminenta mea r mânere pe drumuri.ă

— Po i s vii s stai cu noi! strig ea.ţ ă ă ă

îmi imaginez cum va fi. Trei vr jitoare şi o pisic portocalie. Ar fi ca şiă ă

cum aş locui într-o tob de tinichea, îi spun c e o ofert dr gu , dar c nu,ă ă ă ă ţă ă

mul umesc. Stau, de la amiaz şi pân la ora cinci, f cându-mi gânduri negre,ţ ă ă ă

morm ind singur şi bibilindu-l pe Grasu' - care e disperat s scape şi zgârie laă ă ă

uş - şi sper c vreo zân aflat în trecere m va salva, ca s nu fiu aruncat înă ă ă ă ă ă ă

strad sau (mai r u) s nu fiu for at s locuiesc cu Psihomama şi cu Femeia cuă ă ă ţ ă ă

Ou .ă

La 5.05, se aude un tit-tit! sonor pe alee. M uit pe fereastr şi o v d peă ă ă

Ivana Trump coborând dintr-un Golf roşu. Are p rul mare cât o şur . Ea şiă ă

Marcus trebuie s plece într-un loc select în seara asta, cum ar fi Hard Rockă

Cafe. Cum a putut ? S-o aleag în locul meu ? Deşi acum îl ur sc şi nu mi-aşă ă

trage-o cu el nici de exerci iu, m doare.ţ ă

Tr darea lui Michelle p leşte prin compara ie. Strivesc oă ă ţ lacrim întreă

gene şi, din lips de altceva mai bun de f cut, îmi privesc burta din profil înă ă

oglind . O împing cât de mult pot - gravid în opt luni, naştere virgin !ă ă ă

îmi mângâi burta fascinat şi-mi amintesc c , odat , înainte s mă ă ă ă ă

deştept, i-am spus lui Marcus c nu eram sigur , dar c eram convins c m-ă ă ă ă ă

am îngr şat la picioare.ă

Am spus-o ca pe o afirma ie gen „minunea lumii", iar elţ s-a r stit: „Dacă ă

m nânci rahaturi, ar i ca un rahat!" îmi strâng halatul pe mine şi alunec peă ăţ

pat. Cred c am adormit, pentru c , urm torul lucru de care sunt conştient eă ă ă ă

Luke care m scutur , s m trezeasc , şi-mi agit telefonul în fa :ă ă ă ă ă ă ţă

— Telefon! strig el inutil.ă

228

— Cine ? morm i eu.ă

— Tom! strig el.ă

Ii smulg telefonul.

— Mersi, Luke!

Tom e prietenos, dar nu spune nimic despre seara trecut , decât c s-aă ă

sim it bine. Aşa, şi, ce vrea s însemne asta? I-a pl cut chebapul? M întreabţ ă ă ă ă

cum m simt.ă

încep nonşalant şi sfid toare, dar confuzia şi invidia şiă ă autocomp timireaă

se combin şi, spre groaza mea absolut , vocea mi se sparge.ă ă

— Practic, suspin eu - un cuvânt pe care-l resping din principiu - eu şi

Grasu' nu avem unde s ne ducem!ă

Tom e t cut. Apoi, spune:ă

— Ce face i, tu şi Grasu', mâine-sear ?ţ ă

M gândesc s -i inventez o minciun grozav .ă ă ă ă

— Nimic! beh i eu.ă

— Vrei s vin pe la voi ? zice el.ă

Ştiu c ar trebui s spun nu, m car cât s -mi recap t o f râm deă ă ă ă ă ă ă

demnitate. Dar, aşa cum am men ionat mai înainte, ur sc vorbele „ar trebui".ţ ă

— Da! spun eu.

— Nu te mişca, spune el, voi fi lâng tine în dou ore.ă ă

Stau ame it o picosecund , înainte s intru înţ ă ă ă

ac iune. Primul popas îl fac în frigider, unde un castravete de încredere -ţ

etichetat „acesta îi apar ine lui Marcus" - m aşteapt . Tai dou felii generoase,ţ ă ă ă

ca s mi le pun pe ochii roşii şi umfla i şi, ca gest simbolic, arunc ce r mâne înă ţ ă

toc torul de resturi menajere.ă

Capitolul 26

întotdeauna mi-am dorit s fi fost paranormal - dac elimin m globul deă ă ă ă

cristal şi fusta cu ciucuraşi, e un talent

229

splendid şi sumbru. Şi l-aş putea închide pe Grasu' într-un dulap şi s -miă

iau o birmanez supl , cu ochi aurii şi blan ciocolatie, cald , ca s -miă ă ă ă ă

completeze imaginea mistic .ă

Dar, fiindc am eşuat în mod repetat s prezic vremea sauă ă ce va purta

Michelle într-o anumit zi, a trebuit s renun la fantezia mea cu cercei mari şiă ă ţ

s m resemnez cu banalitatea mintal . Oricum, aş prefera s fiu ars de vieă ă ă ă ă

decât s -mi schimb cotoiul portocaliu pe o pisic cu pedigriu. Dar speran a n-ă ă ţ

are moarte, aşa c , atunci când sun telefonul, în timp ce m mişc ca o vijelieă ă ă

încercând s transform camera dintr-o cocin într-un budoar, încerc s ghicesc:ă ă ă

Tina. E Lizzy.

O întreb cum a fost cu cump r turile de Cr ciun.ă ă ă

— Le-am terminat, r spunde ea.ă

— Eşti uimitoare, îi spun, uimitoare! Ce-ai cump rat ?ă

Lizzy recit o list ingenioas de cadouri perfecte. îmiă ă ă

manifest prompt admira ia:ţ

— Eu nu ştiu niciodat ce s le cump r oamenilor! Cel pu in... - şi aici zică ă ă ţ

„ha!" pentru a ar ta c e o glum nu va mai trebui s -mi fac griji pentru ce-iă ă ă ă

iau tatei anul asta. Ce coşmar! Nici când i-am luat o carte de golf nu a citit-o!

Lizzy â âie.ţ ţ

— Sunt sigur c te înşeli! Deşi Cr ciunurile şi zilele de naştere sunt celeă ă ă

mai nasoale! Cum te mai sim i, Helen ? Nu vorbeşti niciodat despre asta.ţ ă

Sunt mişcat , dar m simt obligat s-o corectez.ă ă ă

— Lizzy, îi spun, eşti foarte dr gu , dar nu mai întreba ! Sunt bine.ă ţă

Mamei îi place caseta cu St ri de spirit gregoriene. Iar Vivienne le-a spusă

tuturor povestea dramatic despre cum ea singur a salvat-o pe mama de la oă ă