CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT 773 ANALYSING THE PERFORMANCE OF MAJORITY STATE-OWNED ECONOMIC ENTITIES IN THE EIGHT DEVELOPMENT REGIONS IN ROMANIA Sabin Siserman, PhD Student, Technical University of Cluj-Napoca Abstract: Majority state-owned economic entities are a relatively important component of Romanian national economy. Often controversial due to their efficiency and contended from the perspective of social responsibility as regards corporate governance, these entities own significant patrimonial assets. As they are under the control of local and central public authorities, it is compulsory that the way in which these societies are governed be revealed to the public opinion. The present study aims at validating / invalidating the assertion according to which majority state-owned economic entities are better governed in some of Romania’s development regions than in others. At the same time, the research aims at identifying efficiency markers and establishing the efficiency of corporate governance in these entities, depending on the eight development regions. There are premises from which this study starts, taking into account the regionalisation created in 1998, through the association of county councils, in view of coordinating Romania’s economic and social development and implementing regional infrastructure projects. Keywords: majority state-owned, development regions, corporate governance, efficiency, social responsibility. 1. INTRODUCERE Entităţile economice cu capital majoritar public reprezintă o componentă relativ importantă a economiei naţionale româneşti. Deseori controversate din punct de vedere al eficienţei lor, discutabile din punct de vedere al responsabilităţii sociale privind guvernanţa corporatistă, aceste entităţi sunt deţinatoare a unui patrimoniu semnificativ. Aflându-se sub controlul autorităţilor publice locale, se impune ca modul cum aceste societăţi sunt gestionate să fie făcut cunoscut opiniei publice. Cercetarea de faţă îşi propune sa valideze / invalideze aserţiunea conform căreia entităţile economice cu capital majoritar public în care acționari / asociați majoritari sunt unitățile administrativ teritoriale, sunt mai bine administrate în anumite regiuni de dezvoltare ale României decât în altele. Totodată, cercetarea îşi propune să identifice indicatori de eficienţă şi să măsoare eficienţa guvernanţei corporatiste a acestor entităţi, centralizată pe cele opt regiuni de dezvoltare. Sunt premise de la care porneşte acest studiu, ţinând seama de regionalizarea creată în anul 1998, prin asocierea consiliilor județene, în vederea coordonării dezvoltării economice şi sociale a României şi pentru implementarea unor proiecte infrastructurale regionale.
14
Embed
ANALYSING THE PERFORMANCE OF MAJORITY STATE-OWNED … 03 87.pdf · Din punct de vedere contabil, capitalul propriu al unei entitĈi economice se compune din capitalul iniial (capitalul
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
773
ANALYSING THE PERFORMANCE OF MAJORITY STATE-OWNED
ECONOMIC ENTITIES IN THE EIGHT DEVELOPMENT REGIONS IN
ROMANIA
Sabin Siserman, PhD Student, Technical University of Cluj-Napoca
Abstract: Majority state-owned economic entities are a relatively important component of
Romanian national economy. Often controversial due to their efficiency and contended from
the perspective of social responsibility as regards corporate governance, these entities own
significant patrimonial assets. As they are under the control of local and central public
authorities, it is compulsory that the way in which these societies are governed be revealed to
the public opinion. The present study aims at validating / invalidating the assertion according
to which majority state-owned economic entities are better governed in some of Romania’s
development regions than in others. At the same time, the research aims at identifying
efficiency markers and establishing the efficiency of corporate governance in these entities,
depending on the eight development regions.
There are premises from which this study starts, taking into account the regionalisation
created in 1998, through the association of county councils, in view of coordinating
Romania’s economic and social development and implementing regional infrastructure
projects.
Keywords: majority state-owned, development regions, corporate governance, efficiency,
social responsibility.
1. INTRODUCERE
Entităţile economice cu capital majoritar public reprezintă o componentă relativ
importantă a economiei naţionale româneşti. Deseori controversate din punct de vedere al
eficienţei lor, discutabile din punct de vedere al responsabilităţii sociale privind guvernanţa
corporatistă, aceste entităţi sunt deţinatoare a unui patrimoniu semnificativ. Aflându-se sub
controlul autorităţilor publice locale, se impune ca modul cum aceste societăţi sunt
gestionate să fie făcut cunoscut opiniei publice. Cercetarea de faţă îşi propune sa valideze /
invalideze aserţiunea conform căreia entităţile economice cu capital majoritar public în care
acționari / asociați majoritari sunt unitățile administrativ teritoriale, sunt mai bine
administrate în anumite regiuni de dezvoltare ale României decât în altele. Totodată,
cercetarea îşi propune să identifice indicatori de eficienţă şi să măsoare eficienţa
guvernanţei corporatiste a acestor entităţi, centralizată pe cele opt regiuni de dezvoltare.
Sunt premise de la care porneşte acest studiu, ţinând seama de regionalizarea creată
în anul 1998, prin asocierea consiliilor județene, în vederea coordonării dezvoltării
economice şi sociale a României şi pentru implementarea unor proiecte infrastructurale
regionale.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
774
2. SCURT ISTORIC AL EVOLUȚIEI CONCEPTULUI DE GUVERNANȚĂ
CORPORATISTĂ
Pe plan mondial, ideea de guvernațăa corporatistă s-a conturat abia în ultimele două
decenii. A fost nevoie de câteva evenimente scandaloase, cu mediatizare excesivă în care să
fie antrenate companii care până la un moment dat dețineau o bună reputație în mediul de
afaceri mondial (vezi scandalurile Enron, Parmalat, Wordcom, Tyco) pentru a fi pusă sub
semnul întrebării onestitatea actului managerial, sinceritatea declarațiilor oficiale privind
performanțele unei entități economice, și pentru ca problematica guvernanței corporatiste să
devină una de actualitate și de interes global.
Deși de dată relativ recentă, noțiunea de guvernare corporatistă a cunoscut numeroase
tentative de definire și repozitionare conceptuală în timp. Aceste încercări de definire ale
conceptului de guvernanță corporatistă au pornit de la necesitatea distribuției
responsabilităților și drepturilor într-o companie (opinie enunțată în „Cadbury cod” încă din
anul 1992), dar ele înglobează, pe de o parte, atât especțantele investitorilor privind
uzufructul invesției lor financiare pe termen lung (idee exprimată în „The Journal of
Finance", de Shleifer și Vishny, 1997), cât și foarte multe aspecte ce țin de cultura și
climatul organizațional al unei întreprinderi, cum ar fi: „ansambul relațiilor companiei cu
acționarii săi “ (Financial Times, 1997) sau „setul de reguli bazat pe norme, tradiții și modele
comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ" (Preda Report, Italia, 1999).
O alta opinie, aparținând președintelui Băncii Mondiale -J. Wolfensohn - publicată
într-un articol din Finanial Times (1999) ia în calcul „promovarea corectitudinii,
transparenței și responsabilității la nivel de companie"1.
Ținând seama de implicarea factorui uman în crearea plusvalorii, cu predilecție a
conducătorului entiățtii economice, nu este lipsită de importanță - chiar dacă aceasta a fost
criticată în multe ocazii și considerată ca fiind reducționistă, egocentrică și imorală – definiția
guvernanței corporatiste dată H. Mathiesen în 2002, in opinia acestuia guvernanța
corporatistă reprezentând „comportamentul deținătorilor de capital pentru motivarea
directorilor de companii astfel încât să fie asigurați că își vor primi rezultatul așteptat pentru
investițiile lor în aceste entități economice”2.
Această asumție – cea a motivării conducătorului pentru creșterea eficienței entității
economice - a fost dezvoltată mai apoi de de Kashif Rashid și Sardar M. N. Islam (2008) în
lucrarea Corporate Governance and Firm Value. Aceeași abordare se regăsește și în
studiile lui Güler Aras și David Crowther publicate în lucrarea The Governance of Risk
(2013).
Dată fiind volatilitatea pieței și nesiguranța economică în care evoluează entitățile
economice, guvernanța corporatistă își propune să contracareze posibilele derapaje etice ale
conducătorilor entităților economice și să orienteze spre succes actul managerial. Guvernanța
corporativă pune accent pe responsabilitatea socială; în consecință, toate regulile și
procedurile pe care le promoveaza vor avea un singur scop final: creșterea valorii companiei.
Altfel spus, guvernanța corporatistă își propune să balanseze respectarea reglementărilor (de
1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernan%C8%9B%C4%83_corporativ%C4%83. 2 www.encycogov.com H. Mathiesen, 2002.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
775
orice natură, privitoare la funcționarea unei entități economice) cu performanță efectivă
(măsurabilă) a companiei.
Eficiența unui act de guvernanță al unei companii este acela de a maximiza valoarea
acesteia, văzută din prisma deținatorului de capital. Adausul de plus-valoare ține deci de
modul în care aceste entități știu să se organizeze ca „sistem ideal închis: satisfacerea
cerințelor clienților, angajaților, furnizorilor, distribuitorilor, etc., răsplata fiind, în cazul unor
rezultate bune, valoare sporită și durabilă"3.
Sintetizând, conceptul de guvernanță corporativă înglobează in el un sistem complex
de tehnici și măsuri prin care o companie, indiferent de calitatea și apartenența deținătorilor
de capital, își doreste și își propune să devină eficientă prin folosirea unor structuri
instituționalizate care să asigure acțiunea convergentă, temporal-spațială, a celor cinci
atribute ale actului de management: prevedere (previziune), organizare, coordonare,
antrenare (motivare) sș control - evaluare.
În ceea ce privește România, conceptul de guvernanță corporatistă este un „produs"
recent al legislativului, acesta fiind reglementat relativ târziu pentru companiile în care statul
sau unitățile administrativ teritoriale dețin capitari majoritare (la 14 decembrie 2011).
Prin prisma legislației românești, guvernanța corporativă a întreprinderilor publice
este definită ca „ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare și control în
cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară și organele
întreprinderii publice, între consiliul de administrație sau de supraveghere, directori, acționari
și alte persoane interesate”4.
Fără a intra în detalii, Ordonanța de Urgență introduce principiile guvernanței
corporative la regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar public și
creează condițiile selecției managerilor privați în aceste entități economice ca premisă a
eficientizării acestor entități economice.
Măsura în care în momentul de față un manager privat (mai) poate să aducă
plusvaloare într-o entitate economică în care autoritățile publice locale sunt deținători
majoritari ai capitalului este una din întrebarile care vor face obiectul unor cercetări viitoare.
3. CAPITALUL SOCIAL VS. CAPITALUL PROPRIU CA INDICATORI AI
VALORII UNEI ENTITATI ECONOMICE
Literatura de specialitate definește capitalul social ca fiind „suma tuturor aporturilor
efectuate de asociați în vederea constituirii și funcționarii unei societăți comerciale”5, fiind în
fapt activul patrimonial al societății, adică activul net contabil în momentul constituirii ei.
Pe parcursul evoluției sale, entitatea economică poate să înregistreze profituri sau
pierderi, ceea ce va face ca în timp activul patrimonial să se modifice.
Valoarea unei entități economice la un moment dat poate fi ușor determinată pe baza
valorii activului net contabil (ANC), acesta reprezentând diferența dintre total active și total
datorii înregistrate de entitate.
3 https://www.academia.edu/6426701/Modele_de_Guvernanta_Corporativa_in_Romania_Studiu_de_Caz 4 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice,
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 883 la data de 14 decembrie 2011. 5 http://www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-capital_social.html.
Capitalul propriu reprezintă „ansamblu de bunuri posedate în bani și în natură sau
totalitatea resurselor bănesti investite într-o afacere, existente la un moment dat”6.
Capitalul propriu al unei societăți comerciale reprezintă o “imagine instant”, în
cuantificare monetară (de regulă, din rațiuni legate de aspecte fiscale și administrative, la
sfârșitul unui exercițiu financiar). Capitalul propriu se identifică deci cu „interesul rezidual al
deținătorilor de capital”7 în aceste entități, în situația în care societatea ar urma să își înceteze
(voluntar sau nu) activitatea în acel moment.
Exprimarea valorică a capitalului propriu la un moment dat se apropie sau se
depărtează de adevăr (adică de valoarea real obtenabilă prin dizolvare și lichidare), funcție
de corectitudinea actului de management în timp, precum și de eventualele manipulari
contabile ale profitului, ambele situații fiind în egală măsură posibile în cazul instabilității
mediului economic sau prin nerespectarea principiilor financiar contabile. Cu alte cuvinte,
valoarea activului net reprezintă suma de bani efectivă care ar putea fi distribuită deținătorilor
de capital dupa dizolvarea societății (transformarea activelor în bani și încasarea creanțelor,
respectiv lichidarea debitelor prin plata către stat și terți a acestor datorii).
Din punct de vedere contabil, capitalul propriu al unei entități economice se compune
din capitalul inițial (capitalul social subscris și vărsat) la care se adaugă: primele legate de
capital, rezervele din reevaluare, rezervele legale și statutare, rezultatul exercițiului financiar
curent și rezultatul reportat, toate acestea constituite pe perioada existenței ei.
Ținând seama de conținutul economic al celor două noțiuni: capital social și capital
propriu, diferența dintre capitalul propriu și capitalul social (capitalul inițial sau de pornire)
reprezintă capitalizarea sau decapitalizarea entității economice în cauză, în orizontul de timp
scurs de la înfiintarea ei până la data analizei bilanțiere. Sub acest aspect, trebuie subliniată
existența a trei situații distincte, pentru orice entitate economică sau grupări de entități
economice (făcute după anumite criterii), luate în analiză :
a) capitalul propriu este mai mare decât capitalul social – capitalizarea în timp fiind
pozitivă, ceea ce indică o evoluție normală a acestor entități sau grupuri de entități
economice;
b) capitalul propriu este mai mic decât capitalul social, iar diferența dintre capitalul
propriu și capitalul social este pozitivă8 – ceea ce indică o decapitalizare moderată a entității
sau grupului de entități, cu șanse de redresare, dar în egală măsură cu posibilitatea intrării în
insolvență a acestora.
c) capitalul propriu este mai mic decât capitalul social, iar diferența dintre capitalul
propriu și capitalul social este negativă – ceea ce indică o decapitalizare severă a entității cu
pericol iminent de intrare în insolvență sau falimentul entității economice.
6 Dictionarul Explicativ al Limbii Romane. 7 Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. 8 Art. 69 din legea 31/1990 a fost modificat prin punctul 1 din Ordonanța de Urgență nr. 52/2008.: „Dacă se
constată o pierdere a activului net, capitalul social subscris va trebui reintregit sau redus înainte de a se putea
face vreo repartizare sau distribuire de profit”.
CCI3 ECONOMY AND MANAGEMENT
777
4. ENTITATI ECONOMICE CU CAPITAL SOCIAL MAJORITAR
APARTINAND UNITATILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE
Având în vedere că România a încheiat în 2011 un aranjament stand-by de tip
preventiv, cu Fondul Monetar Internaţional și ținând seama de art. 6 lit. a) şi art. 10 alin. (4)
din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum și de art. 5.1 din
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 (modificată în anul 2013) privind măsurile
economico-financiare la nivelul unor operatori economici, începând cu anul 2011 autoritățile
fiscale românești și-au concentrat atenția asupra agenților economici cu capital majoritar de
stat și al unităților administrativ teritoriale, obligându-i să raporteze periodic o serie de
indicatori economico-financiari.
Scopul acestor raportări a fost de eliminarea arieratelor și îmbunătățirea actului
administrativ, prin exercitarea unor presiuni administrative și fiscale asupra acestor entități.
Începând cu anul 2011, Agenția Națională de Administrare Fiscală a publicat pe
internet, cu o periodicitate cvasitrimestrială, lista entităților economice pe județe, în care
unitățile administrativ teritoriale (comune, orașe, municipii și județe sunt deținătoare
majoritare de capital.
Lista oficială a acestor entități, publicată în a doua jumătate a lunii iulie 20149 fiind
completă (în sensul că identifică toate entitățile în cauză pe baza codului de inregistrare
fiscală și evidențiază toate înscrierile de mențiuni la Registrul Comerțului), a oferit
posibilitatea ca acestor date să fie adăugate informațiile oficiale anuale aferente anului 2013,
privind patrimoniul acestora, bilanțurile acestor entități economice în formă prescurtată
devenite disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, începând cu finele lunii iunie
2014.
Conform acestei liste, din totalul celor 1170 de entități economice cu capital
majoritar al unităților administrativ teritoriale, la sfârșitul lunii iunie, 969 entități economice
(82,82%) nu prezentau înregistrari de mențiuni la Oficiul Național al Registrului Comerțului
(ONRC), fiind active (și teoretic, viabile) iar 201 întreprinderi (17,18%) reprezentau entități
care traversează sau care au traversat diferite dificultăți economice și / sau administrative, pe
numele acestora fiind înscrise diferite mențiuni referitoare la starea lor.
Am precizat mai sus „societăți teoretic viabile” deoarece unele dintre aceste entități,
deși nu au înregistrări la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) au acumulat în
timp, în baza unui management defectuos, suficient de multe tare, care le fac foarte
vulnerabile în competiția de piață (dacă acestea și-ar pierde protecția oferită de apartenența
prin capitalul social la o anumită autoritate publică).
Situația în care se găseau entitățile economice cu capital majoritar public în care UAT
dețineau capitalul majoritar, la sfârșitul lunii iulie 2014, a fost următoarea: