ANALIZA TRANZACTIONALA

ANALIZA TRANZACŢIONALĂ

Modele tranzacţionale

Matei D. Alina, CRP I

Cine sunt eu ? De ce mă comport aşa şi nu altfel ? Care este originea comportamentelor mele ? Cum am ajuns aici ? Ce aş putea să fac pentru a dobândi psihologia învingătorului ?

Analiza Tranzacţională (AT) este un răspuns de maximă eficienţă la toate aceste întrebări. Dezvoltat în urmă cu 50 de ani în SUA de către un grup restrâns de psihologi, AT este o teorie a personalitaţii şi un sistem practic de dezvoltare şi schimbare personală.

INTRODUCERE

Filozofia AT se bazează pe o serie de principii şi concepte care privesc oamenii, viaţa si capacitatea de a ne schimba:

“Oamenii sunt OK.”

Principii

“Fiecare om are capacitatea de a gândi pentru el însuşi.”

“Oamenii îşi decid propriul destin.“

Principii

Analiza Tranzacţională în dezvoltarea personală:Ne dezvoltăm ca indivizi, implicându-ne în grupuri şi sisteme sociale din care învătăm despre noi în relaţia cu ceilalţi. Acest proces începe de la o vârsta fragedă în familie şi se extinde la grupurile în care intrăm de-a lungul întregii vieţi.

Dezvoltarea personală

Pentru a ne putea adapta, jucăm diferite roluri care se potrivesc vieţii noastre sociale şi profesionale. În acest fel învăţăm să ne atingem scopurile şi să ne înţelegem cu oamenii din mediul în care activăm.

Tendinţa noastra este aceea de a devenii fideli rolurilor şi şabloanelor de comportament pe care le-am învăţat de timpuriu şi de a ne ghida după tipurile de relaţii interumane pe care le-am “verificat” deja.


Cu toate acestea, în situaţii noi este mult mai eficient să ne mobilizăm resursele interioare pentru a ne adapta comportamentul. Pentru a reuşii acest lucru trebuie să renunţăm la rolurile şi atitudinile pe care le folosim de obicei.

Cu cât vom fi mai capabili să ne validăm propriul potenţial de schimbare şi să ne asumăm roluri clare şi adecvate, cu atât vom dispune de mai multă energie pentru a face faţă situaţiilor noi care apar în viaţa de zi cu zi, întelegându-ne pe noi înşine în relaţie cu ceilalţi.

Această libertate de exprimare şi comportament la care tindem poate fi atinsă prin intermediul Analizei Tranzacţionale.


Eric Berne a definit o stare a eului ca şi “un model constant de sentimente şi experienţe direct relaţionat cu un model corespunzător de comportament”.

Avem 3 stări ale Eului care corespund cu modele constante, separate şi distincte de sentimente şi comportamente. Aceste 3 stări se numesc: starea Părinte a eului, starea Adult a eului şi starea Copil a eului.

Pentru a le distinge de părinţi, adulţi sau copii reali, stările Eului sunt folosite în literatura AT cu prima literă majusculă.

STĂRILE EULUI

O diagramă simplificată a stărilor eului este prezentată mai departe.

STĂRILE EULUI

Starea Părinte a eului este o colecţie de comportamente, gânduri şi sentimente pe care le-am preluat de la “cei care au avut grijă de noi”. Expresia de “cei care au avut grijă de noi” este folosită pentru a arăta că Părintele este preluat nu doar de la părinţi ci poate include şi atitudinile fraţilor şi surorilor mai mari, bunicilor, profesorilor etc.

Starea Părinte

Starea Adult a eului este un set de comportamente, gânduri şi sentimente care sunt reacţii directe la “aici” şi “acum”. Termenul Adult nu se refera la vârsta matură. Şi copii mici au starea Adult a eului.

Starea Adult

Starea Copil a eului este o colecţie de comportamente, gânduri şi sentimente, “înregistrări” ale experienţelor din copilărie şi ale modului în care am răspuns la aceste experienţe.

Starea Copil

Contaminarea are loc atunci când se confundă conţinutul stării Copil şi/sau Părinte a eului cu cel al Adultului. Cu alte cuvinte, Părintele sau Copilul a fost amestecat în Adult şi a contaminat abilitatea mea de a trata adecvat aspectele legate de situaţia în cauză. În diagrama de mai jos este prezentată contaminarea de către Copil, contaminarea de către Părinte şi dubla contaminare.

Contaminarea

Excluderea apare atunci când un individ alege să nu-şi folosească una sau mai multe stări ale eului. Excluderea este prezentată în diagrama laterală.

Când 2 din cele 3 stări ale eului sunt excluse, starea eului ramasă este denumită constantă sau exclusivă. În realitate, rareori întâlnim pe cineva cu o stare a eului într-adevăr exclusivă. Mai degrabă acest fenomen va apărea ocazional, de exemplu s-ar putea să prefer să evit starea mea Copil în situaţiile pe care le percep ca şi ameninţatoare.

Excluderea

O tranzacţie, constând dintr-un singur stimul şi un singur răspuns, verbal sau neverbal, este unitatea de bază a acţiunii sociale. (Berne 1972)

Tranzacţiile complementare (paralele)În tranzacţia complementară se raspunde din acea stare

a eului care a fost solicitată. Prima regulă a comunicării, dupa Berne, precizează: “Atâta timp cât tranzacţiile ramân complementare (paralele), comunicarea poate decurge la nesfârşit”.

TRANZACŢIILE

Tranzacţiile încrucişate Dacă te întreb cât este ceasul şi tu îmi răspunzi

acru înapoi “nu mă deranja”, Adultul meu nu a primit informaţia pe care a cerut-o. În schimb, se pare că am fost mustrat de către Părintele tău. Aceasta este o tranzacţie încrucişată. Se numeşte tranzacţie încrucişată pentru că vectorii se încrucişează. Când are loc o astfel de tranzacţie, adeseori avem sentimentul că “ni s-a tăiat calea”, de aceea expresia tranzacţie încrucişată este foarte potrivită. A doua regulă a comunicării, după Berne, precizează: “ Când o tranzacţie este încrucişată, comunicarea este întreruptă”. Întreruperea poate fi percepută ca şi sentimentul de moment că tocmai a avut loc o neîntelegere.

TRANZACŢIILE

Tranzacţiile ulterioare (ascunse) implică transmiterea unor mesaje “ascunse” sau “codate”. Întotdeauna implică mai mult de două stări ale eului. Mesajul de suprafaţa, aparent, la nivel social, este transmis ca un stimul verbal direct, iar mesajul ascuns, la nivel psihologic, este transmis de obicei non-verbal. Adesea mesajul aparent este direcţionat Adult spre Adult, în timp ce mesajul psihologic este emis de către Părinte sau de către Copil. Cea de a treia regulă a comunicării, după Berne; precizează: “Comportamentul rezultat în urma tranzacţiilor ulterioare este determinat la nivelul psihologic şi nu la cel social”.

Există 2 tipuri de tranzacţii ulterioare: unghiulare şi duplex.

TRANZACŢIILE

Triunghiul dramatic a fost teoretizat de Stephen Karpman ca şi o metodă de analiză a jocurilor. După Karpman, jucăm jocuri atunci când adoptăm una din cele 3 poziţii din triunghiul dramatic – Persecutor, Salvator, Victima – şi recompensă pentru joc apare atunci când ne comutăm pe o altă poziţie din triunghi.“Rolurile” pot fi definite astfel:

• Persecutor: cineva care impune în mod rigid reguli; care îi doboară pe ceilalţi sau care se situeaza pe sine pe o poziţie superioară;

TRIUNGHIUL DRAMATIC

• Salvator: cineva care, sub aparenţa că încearcă să fie de ajutor, îi face pe ceilalţi dependenţi; care îi vede pe ceilalţi ca neajutoraţi sau care îi pune pe ceilalţi pe o poziţie inferioară;

TRIUNGHIUL DRAMATIC

• Victima: cineva care se pune pe sine pe o poziţie inferioară sau care pretinde că este persecutat atunci când nu este cazul.

Când intrăm într-un triunghi dramatic, tranzacţiile noastre implică o desconsiderare (discount) a propriei persoane sau a altora.

TRIUNGHIUL DRAMATIC

Poziţia 1: (+ +) Eu sunt OK. Tu eşti OK. Este o poziţie sănătoasă psihologic. În această poziţie simţim că merităm să fim iubiţi şi acest lucru este valabil şi pentru ceilalţi. Din această poziţie ne putem rezolva problemele în mod constructiv, suntem capabili să acceptăm valoarea şi importanţa celorlalţi şi putem relaţiona asertiv cu ceilalţi, putem avea succes în munca noastră, în relaţiile cu ceilalţi şi ne putem îndeplini obiectivele.

Poziţiile

Poziţia 2: (+ -) Eu sunt OK. Tu nu eşti OK. Este poziţia din care îi învinovăţim pe ceilalţi, îi doborâm sau persecutăm pe ceilalţi. În această poziţie avem tendinţa să-i învinovăţim pe ceilalţi pentru problemele noastre şi în mod frecvent ne exprimăm ostilitatea. La suprafaţă s-ar putea să părem că suntem învingători, dar în realitate ne putem simţi OK numai când stabilim că ceilalţi nu sunt OK, prin doborârea celorlalţi. Aceasta poate fi poziţia persoanelor extrem de ambiţioase care trec peste ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile, sau a fanaticilor care argumentează că drumul lor este singurul posibil.

Poziţiile

Poziţia 3: (- +) Eu nu sunt OK. Tu eşti OK. Este poziţia din care ne simţim descurajaţi atunci când ne comparăm cu ceilalti, ne simţim victimizaţi sau învinşi. Această poziţie duce la retragere, depresie şi uneori, în cazuri grave, la sinucidere.

Poziţiile

Poziţia 4: (- -) Eu nu sunt OK. Tu nu eşti OK. Este poziţia în care simţim că am pierdut interesul faţa de viaţă. Din această poziţie putem simţi cţ viaţa este inutilă şi, in unele cazuri, putem deveni dependenţi de alcool sau droguri. Putem crede că nu merităm să fim iubiţi şi să simţim că suntem respinşi. De asemenea, din această poziţie îi respingem pe ceilalţi.

Poziţiile

Probabil ca aţi remarcat că au fost momente când aţi experimentat majoritatea sau chiar toate din aceste sentimente şi că aţi petrecut ceva timp în toate aceste poziţii. Cu toate acestea, fiecare avem o poziţie în care petrecem cel mai mult timp şi in care experimentăm sentimente familiare. Această poziţie este cea pe care am ales-o în copilarie ca şi poziţie de bază. Această alegere a fost făcută pe baza informaţiilor limitate, disponibile nouă în calitate de copii, şi este posibil să beneficiem de regândirea acestei decizii despre noi şi ceilalţi in sensul de a ne permite nouă înşine să alegem să schimbăm modul în care relaţionăm cu ceilalţi.

Poziţiile

Un sentiment parazit (racket feeling) este descris ca un sentiment familiar, învatat in copilărie. Un sentiment parazit poate fi trăit de către noi, ca şi oameni adulţi, în momentele de stres sau în momentele în care ne întoarcem la modurile vechi, adeseori ineficiente (în situaţia noastră curentă) de rezolvare a problemelor. Sentimentele parazite sunt adeseori legate de jocuri şi de triunghiul dramatic. De asemenea, sunt colectate sub forma “timbrelor”, care pot fi folosite în viitor pentru a justifica un anumit comportament ce este acceptabil conform controlului nostru intern. In Analiza Tranzacţionala, acest control interior este denumit starea Părinte a eului. De cele mai multe ori, sentimentele parazite sunt învatate in familia primară.

SENTIMENTE PARAZITE ŞI “TIMBRE”

PRESCRIPŢII PARENTALE (DRIVERS)

Părinţii şi ceilalţi transmit principii călăuzitoare copiilor, care le interpreteaza ca şi reguli. Aceste reguli, sub stres, devin modele constante, rigide de gândire, sentimente şi comportament. Toţi acceptăm unele dintre aceste mesaje ca şi motto-uri personale şi, sub presiune, alunecăm într-un model constant de comportament care pare să ne ajute să facem faţa situaţiei. Cu toate acestea, adeseori acest comportament duce la şi mai mult stres. Aceste motto-uri personale la care ne referim sunt cunoscute sub numele de mesaje conducatoare (Drivers). Cele 5 mesaje conducătoare sunt: FII PERFECT! ,FĂ PLACERE ! ,FII PUTERNIC! ,ÎNCEARCA DIN GREU! ,GRĂBEŞTE-TE !

Aceste mesaje sunt denumite mesaje conducătoare deoarece, în copilărie, am simţit nevoia incontrolabilă de a le urma ca şi cum ar fi fost comenzi, crezând că putem ramâne OK doar atâta timp cât ne supunem mesajului conducător. Acum, după ce am crescut, în continuare ne supunem acestor mesaje conducătoare mai ales în situaţiile în care ne simţim sub presiune. Din nefericire, aceasta ne creeaza o şi mai mare presiune în momentul în care ne dăm seama că este imposibil să ne supunem total acestor comenzi.

O tranzacţie nu este, în sine, bună sau rea. Este, doar, oportună sau nu. Menţinem cursul fluent, armonios şi previzibil când obţinem şi menţinem la nivel psihologic o tranzacţie paralelă. O intenţie contrară, când comunicarea este incomodă sau dezagreabilă, trebuie să vizăm încrucişarea tranzacţiilor. Fie că este vorba de şeful nostru sau de soţie, trebuie să determinăm partenerul să-şi părăsescă starea eului actualizată la un moment dat, fie cu intenţia noastră (controlată) să ieşim noi din starea eului inadecvată.

Mulţumesc!

ANALIZA TRANZACTIONALA

Documents