-
TEXTUL LIRIC repere de analizaTITLU
= cuvnt, sintagm sau text care st n fruntea unei poezii,
concentrnd problematica tratat.= in poezie sunt utilizate frecvent
titluri metaforico-simbolice, originale i expresive, destinate sa
orienteze ateptrile cititorului ( Amurg violet, Cuvinte potrivite,
Flori de mucigai ).= poate exprima timpul, spaiul; poate fi
cuvnt-cheie ( Plumb, Luceafrul; Testament, de Tudor Arghezi),
sintagm: Malul Siretului, Flori de mucigai sau text: Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii, Fiind biet, pduri cutreieram.
INCIPIT
= formul introductiv ntr-o oper literar, cu o anumit relevan
artistic; = are valoare anticipativ, uneori sugereaz semnificaia
ntregului text; = tine de construcia exterioar a operei literare.
Exemple
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii = Titlu= primul
vers;
Leoaic tnr, iubirea = Titlu= primul vers;
Dormeau adnc sicriele de plumb Plumb ( primul vers );
Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte Testament, de T.
Arghezi;
A fost odat, ca-n poveti Luceafrul, de Mihai Eminescu.
Elemente de compoziie i de ordin structural1. titlu;
2. incipit;
3. secvene poetice;
4. relaii de opoziie i de simetrie;
5. elemente de recuren : motivpoetic, laitmotiv;
6. instanele comunicrii n textulpoetic: eul liric.
-
TEXTUL LIRIC repere de analizaELEMENTE DE RECURENTA ( repetiie
):motiv poetic = unitate structural minimal, relevnd o situaie
tipic i avnd semnificaii simbolice . Prin repetare, devine element
de recuren i laitmotiv.Ex: luna, lacul, stelele, luceafrul, teiul,
codrul TEMA NATURII;Obs: Tema = element din structura operei
literare; un aspect din realitatetransfigurat in opera ( despre ce
e vorba n oper= ideea central ): iubirea, rzboiul, natura, istoria,
moartea, geniul.laitmotiv = motiv central care se repet de mai
multe ori ntr-o oper, pentru a accentua imaginea artistic. In
poezie, se integreaz uneori refrenului. Obs: Refren = cuvnt, vers
sau chiar strof care se repet ntr-o poezie pentru a accentua o
anumit idee poetic.Ex: Copacii albi, copacii negri / Stau goi n
parcul solitar/ ( alb + negru gri= cromatica dezolarea ) Decor de
doliu funerar / Copacii albi, copacii negri. ( G. Bacovia, Decor
)
-
TEXTUL LIRIC repere de analizaInstanele comunicrii n textul
poetic: EUL LIRICvocea interioar a creatorului de poezie;vocea care
exprim gndurile i sentimentele poetului;mrci gramaticale: pronume ,
adjective pronominale posesive i verbe la persoana I;a nu se
confunda cu personalitatea real a autorului.Tipuri de lirism:
subiectiv i obiectivLIRICA SUBIECTIVA: lirica eului ( pers. I )( Eu
nu strivesc corola de minuni a lumii )=confesiv, monologalLIRICA
OBIECTIVA ( pers. a III-a ): lirica rolurilor- G. Clinescu ( poetul
exprim direct sentimentele altei persoane ): poezie teatral; lirica
mtilor Tudor Vianu ( n Luceafrul lui Mihai Eminescu, n fabule:
autorul se ascunde sub masca altor personaje o alt personalitate
exprim sentimentele poetului, gndurile lui Eminescu despre locul
fiinei umane n Univers Demiurgul ).Analiza limbajului poetic sub
aspectul particularitilor stilisticeA) Figuri de stil
(tropii):figuri sintactice i de construcie (enumeraia, repetiia,
paralelismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza, invocaia
retoric, inversiunea )figuri semantice: epitet, comparaie,
personificare, hiperbol,metafora, oximoron, simbol ( Bacovia :
plumb= depresia; galben=boala )
1. epitet= caracteristic a unui substantiv sau verb pentru a
nfia imaginea lui aa cum se reflect n fantezia autorului;2.
metafora= relatie de analogie intre sensurile a 2 cuvinte : regina
nopii moart= luna, ca o regin a nopii;3. oximoron= asocierea a 2
termeni opui: dulce jale, farmec dureros, dureros de dulce, jale,
var de noiembrie, ntuneric alb, mort frumos cu ochii vii.4.
sinestezia= acord de senzaii ( vizuale, auditive, olfactive,
tactile, motorii ); pictura parfumata cu vibrari de violetfiguri de
sunet: aliteraie: joc de consoane: Vjind ca vijelia i ca plesnetul
de ploaie, Si zalele-i zuruie crunte;onomatopee: buf, trop;
asonana: joc de vocale: Ale turnurilor umbre peste unde stau
culcateNunul mare, mndrul soare i pe nun, mndra lun.
-
TEXTUL LIRIC repere de analizaVERSIFICAIAVersulalb ( fr rim
);liber ( fr rim, ritm , cu metri diferii ), dar cu ritm
interior.
Strofa = subdiviziunea unei poezii. In funcie de numrul de
versuri, strofa se numete: monovers (1v), distih (2v), teret (3v),
catren (4v), cvinarie (5v), sextin , polimorf ( 7-12 v ).
Orice vers are rim, ritm,msur:RIMA= potrivirea sunetelor la
final de vers MUZICALITATEA:aabb = mperecheat; abab = ncruciat ;
abba = mbriat; aba = nlnuit ; aaaa= monorima.Feminin= accent pe
penultima silab ( luminozitate, deschidere ): Peste vrf de rmurele
/ Trec n stoluri rndunele.Masculin= accent pe ultima silab (
nchidere, ntuneric ): La paa vine un arab/ Cu ochii stini, cu
glasul slab.
II. RITM = reprezint o succesiune recurent de uniti prozodice
echivalente. Aceste uniti prozodice sunt picioarele metrice
definite ca uniti ritmice n care silabele accentuate (_/) i cele
neaccentuate (U) se succed dup un anumit model.
a) ritm bisilabic: - troheu ( - U )= ritm optimist,
caracteristic poeziei populare: Doi-n,/ doi-n,/ cn-tic/ dul- ce (
-U / -U/ -U / -U );iamb ( U - ) = gravitate, solemnitate, tristee:
A fost/ o-da / -t ca-n / po-veti ( U-/ U-/ U-/ U- ).
b) ritm trisilabic: - dactil ( -UU ): Mih-nea n/-ca-le-c /,
ca-lul su / tro-po-t ( -UU/ -UU/ -UU/ -UU );-amfibrah ( U-U ): Pe
vo-d-l / z-re-te/ c-la-re/ tre-cnd ( U-U/ U-U/ U-U/ U-U/ U-
);anapest ( UU- )=ritm solemn: A-le tur/ -nu-ri-lor/ ( UU-/ UU-
).
III. MASURA VERSURILOR = numrul de silabe dintr-un vers (4 /
15-16).
-
Atat de frageda Mihai EminescuIarna Vasile Alecsandri Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii Lucian BlagaAlgoritmul de
interpretare a unei poezii include o succesiune de operaii i
anume:a) descoperirea elementelor de structur (pri, tablouri,
strofe) i a procedeelor de compoziie prin care se formeaz un ntreg
(antitez, paralelism, retrospecie etc.);b) relevarea sentimentului
dominant (ex., iubirea), a strilor lirice trite (ex., regret,
fericire, team);c) consemnarea motivului / motivelor prin care este
abordat tema operei (ex., motivul dorului);d) identificarea
elementelor (a figurilor de stil) care pun n lumin substana
artistic a operei i descifrarea sensurilor lor conotative i
denotative;e) definirea modului n care se individualizeaz imaginile
artistice (au statut de cuvinte-cheie ale operei, de laitmotiv;
sunt plasate la nceputul / la sfritul versului pentru a atrage
atenia etc.);f) formularea temei operei (iubirea);g) raportarea
titlului operei la mesajul ei;h) elucidarea viziunii autorului
vizavi de problema de via abordat: (a) iubirea nseamn suferin; b)
iubirea este o energie acaparatoare etc.
-
METODA CADRANELOR
incadrarea in universul poetic al autorului; incadrarea in
curent, gen, specie tema si ideea poetica; structura
compozitionala
identificarea si comentarea mijloacelor artistice folosite (la
nivel prozodic, fonetic, stilistic etc.)relevarea sentimentului
dominant, a strilor lirice trite
-
Atat de frageda Mihai EminescuIarna Vasile Alecsandri Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii Lucian BlagaCerinte:Redactati un
eseu in care sa faceti analiza poetica a urmatoarelorversuri
(strofa 1). In realizarea eseului veti avea in vedere urmatoarele
repere:
incadrarea in universul poetic al autorului;incadrarea in
curent, gen, specie;tema si ideea poetica;structura
compozitionala;identificarea si comentarea mijloacelor artistice
folosite (la nivel prozodic, fonetic, stilistic etc.);exprimarea
unor opinii (personale sau nu) privind valoarea estetica a
textului.
-
EXEMPLIFICARE CREATIE LIRICAAtat de frageda, M. EminescuAtt de
frageda, te-asameni Cu floarea alba de cires, Si ca un nger dintre
oameni In calea vietii mele iesi.
Abia atingi covorul moale, Matasa suna sub picior, Si de la
crestet pna-n poale Plutesti ca visul de usor.
Din ncretirea lungii rochii Rasai ca marmura n loc - S-atrna
sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi si noroc.
O, vis ferice de iubire, Mireasa blnda din povesti, Nu mai zmbi!
A ta zmbire Mi-arata ct de dulce esti,Ct poti cu-a farmecului
noapte Sa-ntuneci ochii mei pe vechi, Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.
Deodata trece-o cugetare, Un val pe ochii tai fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti.Te duci, s-am
nteles prea bine Sa nu ma tin de pasul tau, Pierduta vecinic pentru
mine, Mireasa sufletului meu!Ca te-am zarit e a mea vina Si vecinic
n-o sa mi-o mai iert, Spasi-voi visul de lumina Tinzndu-mi dreapta
n desert.S-o sa-mi rasai ca o icoana A pururi verginei Marii, Pe
fruntea ta purtnd coroana - Unde te duci? Cnd o sa vii?
(1879, 1 septembrie)
-
Atat de frageda, M. Eminescu- Grila de analiza - aparuta in
1879, dar scrisa cu trei ani mai inainte, poezia Atat de
frageda...", de Mihai Eminescu, este alcatuita din noua catrene.
Idila ce fixeaza in portret o gratioasa imagine a iubitei, Atat de
frageda este, totodata, si o elegie delicata. Poezia a fost
publicata la 1 septembrie 1879 in Convorbiri literare". Text
indelung elaborat, acesta contine motive dezvoltate in
cincisprezece variante si versiuni anterioare. Apartine ,structural
si istoric , unei faze echilibrat romantice, de deplina maturitate
si desavarsire artistica a operei marelui nostru poet. Tematic, se
incadreaza in poezia visului de iubire, alaturi de creatii cum ar
fi: Floare albastra", Lacul", Dorinta", Sara pe deal" s.a. In
toate, poetul ii inalta iubirii un cant nepieritor, in care bucuria
si suferinta, voluptatea si durerea, visul si dorul de dragoste
iradiaza intregul univers al imaginarului eminescian. Toate sunt
strabatute de un fior cosmic cu adancimi de vecie {Nimeni nu mai
cantase ca el iubirea ca eveniment cosmic", scria Calinescu), iar
clipa de dragoste devine aproape sacra: asezati sub teiul sfant" si
privind aparitia stelelor (ca pe o noua Geneza), cei doi
indragostiti reprezinta perechea eterna. In Atat de frageda..."
insa, visata intalnire cu iubita este inlocuita printr-un cant de
adoratie inchinat femeii pe care soarta i-o scosese in cale; inger
si marmora, zana si pamanteanca, aceasta il va parasi, lasandu-l
nefericit. Pierduta pentru vesnicie, ea va deveni icoana a
Fecioarei, sentimentul erotic transformandu-se in veneratie
religioasa; din aceasta pricina, poezia in discutie a fost
incadrata in erotica mistica. Titlul este un epitet cu valoare de
superlativ, sugerand frumusetea, puritatea si neprihanirea. Reluat
in incipitul poeziei, titlul devine primul termen al unei
comparatii plastice: Atat de frageda, te-asameni/ Cu floarea alba
de cires". In intregul ei, comparatia mentionata ar putea trimite
si la ideea fragilitatii fiintei umane - trecatoare ca florile in
curgerea timpului. Alcatuita din noua strofe cu versuri de 9/8
silabe si ritm iambic, poezia ar putea fi impartita in doua
secvente: - strofele I-VI (inclusiv); - strofele a VIl-a - a IX-a.
Acestea se constituie in jurul imai multor motive literare: - al
femeii-inger (strofa I); - al visului (strofele a Ii-a si a IV-a);
- motivul lui Venus (strofele a IlI-a si a V-a); - motivul nuntii
(strofele a IV-a si a Vil-a); - motivul despartirii (ultimele trei
strofe).
-
Atat de frageda, M. Eminescu- Grila de analiza - La nivel
metaforic. in primele sase strofe, imaginea femeii adorate se
constituie dintr-o suita de comparatii: ...te-asameni/ Cu floarea
alba de cires", ca un inger dintre oameni", Plutesti ca visul de
usor", Rasai ca marmura"; aparitia luminoasa care pluteste parca pe
deasupra lucrurilor apartine mitului si visului de iubire; bratele
reci si marmoreene sunt ale anticei Venus evocata de Eminescu si in
poezia Venere si Madona". Proiectia in mit se adanceste in versul
Mireasa blanda din povesti" (s.n), cel de al doilea epitet
trimitand la imaginea unei zane. Dintre epitetele primei parti se
cuvine a fi mentionat cel din versul Cei plini de lacrimi si noroc"
, ochii iubitei integrand-o in randul pamantenilor condusi de
capriciile norocului (ca in Luceafarul"). In ultimele trei strofe,
plecarea iubitei umple sufletul poetului de o tristete prelungita
etern (Pierduta vecinie pentru mine"); in aceste conditii,
comparatia: S-o sa-mi rasai ca o icoana/ A pururi verginei Marii"
sacralizeaza faptura adorata, punandu-i pe frunte nimbul puritatii.
Figura iubitei ingeresc-senzuala (diafana, usoara, pura, dar cu
ochi fierbinti si gura calda). In plan semantico-morfologic,
repetarea verbului a rasari" in doua pozitii {Rasai ca marmura" si
sa-mi rasai ca o icoana ") confera lumini de mit si de sfintenie
femeii din visul de iubire. Eul liric ar putea fi privit in mai
multe ipostaze: - ipostaza umana in care vocea lirica deplange
soarta care i-a scos in cale, in fulguratiile unei clipe (Ca te-am
zarit e a mea vina") , o iubire imposibila; - ipostaza de mire
mitic, a carui mireasa din povesti" dispare, ramanand o amintire
duioasa (Mireasa sufletului meu!"); - ipostaza orfica ar putea fi
dedusa incepand chiar cu metafora nuntii: ca si Euridice (moarta in
ziua nuntirii sale cu Orfeu), iubita se pierde in negura
departarii, ramanand etern mireasa". Ramas singur intr-o lume
golita de iubire (Tinzandu-mi dreapta in desert"), noul Orfeu isi
va duce povara vremii, pana cand moartea il va intoarce in Univers
si-l va preface in Luceafar. Textul comentat confirma caracterul
unitar al liricii eminesciene, prin prezenta unor teme, motive si
particularitati de limbaj apartinand marelui poet.
-
EXEMPLIFICARE CREATIE LIRICADorinta, M. EminescuVino-n codru la
izvorulCare tremura pe prund,Unde prispa cea de brazdeCrengi
plecate o ascund.
Si n bratele-mi intinseS alergi, pe piept s-mi cazi,S-ti
desprind din crestet valul,S-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,Vom fi singuri-singurei,Iar n par
infiorateOr s-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galbenPe-al meu brat ncet s-o culci,Lasind
prada gurii meleAle tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,Ingina-ne-vor c-un cntSinguratice
izvoare,Blinda batere de vint;
Adormind de armoniaCodrului batut de ginduri,Flori de tei
deasupra noastraOr s cada rinduri-rinduri.
-
Dorinta, M. Eminescu- Grila de analiza - Opinii critice
fundamentale: " mobilul atractiei sale catre acest plan al
apropierii a fost dorinta nepretentioasa de integrare in cursul
simplelor bucurii muritoare"() . Erotica va constitui deci si ea o
expresie din cele mai consistente ale creatiei eminesciene (Edgar
Papu, in studiul "Nostalgia apropierii -Erotica", in volumul
"Poezia lui Eminescu", vol."Eminesciana", Junimea, 1979). -
curentul literar: romantismul - genul literar: liricul - specia
literara: idila cu elemente de pastel - tematica: tema naturii si
cea a iubirii - ideatica: dorinta de fericire se poate contopi cu
dorinta/dorul de dragoste si cu dorinta vietuirii simple in
mijlocul naturii - influente: folclorul romanesc (contopirea
om-natura): "codrul-frate/casa", "brazda", "prispa" - motive
literare eminesciene: perechea edenica (Adam si Eva in gradina
paradisiaca), "flori de tei", "izvorul", "creanga", "visul"(motiv
romantic de cior-culatie europeana) "Scenariul romantic" al
iubirii-pasiune: "sa alergi", "sa-mi cazi in brate", "sa-ti
desprind din crestet valul", "lasand prada gurii mele/ ale tale
buze dulci" - personificarea - prin verb: "izvorul tremura" s.a.,
"vino-n codru la izvorul" - epitete: "infiorate (flori de teI),
"dulci" (buze), "ferice" (vie), "singuratice" (izvoare), "batut de
ganduri" (locutiune adjectivala cu valoare de epitet
personificator), "blanda", "galben"
-
Dorinta, M. Eminescu- Grila de analiza - - valori stilistice la
nivel morfo-sintactic: "sede-vei", "al meu brat", "ale tale buze"
s.a. (inversiuni topice), "singuri-singurei", "randuri-randuri -
cuvinte-cheie pentru realizarea atmosferei de vis si armonie
(elemente de tipologie estetica clasicista): "armonia", "vom visa",
"blanda","ingana-ne-vor" - imagini sonore: "ingana-ne-vor cu-n
cant/Singuratice izvoare/Blanda batere de vant" - personificari
(prin verb, respectiv prin epitet) - imagini cromatice: - "fruntea
alba", "parul galben", auriul florilor de tei, verdele codrului
(cromatism pastelat, linistitor) - particularitati de limbaj: ton
familiar, colocvial; forme populare - natura-tablou esentializat:
codru, izvor, flori de tei - elemente personificate, ocrotitoare,
meditative, armonioase - cuvant-pivot romantic: vis (se va
transforma, in etapa urmatoare a creatiei eminesciene, in sinonim
al mortii-vis al nefiintei, ca si "somn" si "a adormi" - nivel
sonor - muzicalitatea - prozodia: aparente catrene, in realitate
distihuri rupte la cezura (dupa opt silabe), au rima incrucisata,
preponderent masculina (cant/vann); ritm trohaic - atmosfera
poetica: somn/vis, armonie; posibila sugestie tanatica(?): "Flori
de tei deasupra noastra/Or sa cada randuri- randuri":
iubire-somn/vis-moarte sugestie mioritica; aparenta simplitate
Paralele literare: "Mai am un singur dor", "Floare albastra", "Sara
pe deal", "Lacul" - compozitia: sase strofe - structura: un plan
unic- cel al dorintei/vis ferice
-
EXEMPLIFICARE CREATIE LIRICAIarna, V. Alecsandri- jocul textului
calchiat
Din vzduh cumplita iarn cerne norii de zpad, Lungi .; Fulgii
..,Rspndind ...
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaa ninge iar! Cu ; Soarele Ca
...Completati urmatoarele versuri conform propriei intelegeri si
sensibilitati:
-
EXEMPLIFICARE CREATIE LIRICAIarna, V. AlecsandriDin vzduh
cumplita iarn cerne norii de zpad, Lungi troiene cltoare adunate-n
cer grmad; Fulgii zbor, plutesc n aer ca un roi de fluturi albi,
Rspndind fiori de ghea pe ai rii umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea
ninge, dimineaa ninge iar! Cu o zale argintie se mbrac mndra ar;
Soarele rotund i palid se prevede pintre nori Ca un vis de tineree
pintre anii trectori.
Tot e alb pe cmp, pe dealuri, mpregiur, n deprtare, Ca fantasme
albe plopii nirai se perd n zare, i pe-ntinderea pustie, fr urme,
fr drum, Se vd satele perdute sub clbuci albii de fum. Dar
ninsoarea nceteaz, norii fug, doritul soare Strlucete i dismiard
oceanul de ninsoare. Iat-o sanie uoar care trece peste vi... n
vzduh voios rsun clinchete de zurgli.
-
Iarna, V. Alecsandri- repere analiza literara - I.
INTRODUCEREPASTEL = specie a genului liric, in versuri, eminamente
descriptiva, in care se contureaza un tablou din natura, cu
ajutorul caruia se exprima sentimentele si starile sufletesti ale
eului liric. Termen imprumutat din artele plastice.creatorul
pastelului romanesc;Convorbiri Literare, 1868-1869, publicate in
volum in 1875.
II. INCADRAREA POEZIEI IN OPERA AUTORULUIpasteluri inspirate de
spectacolul iernii, camp imens de senzatii si asociatii ;prin
descriere, poetul creeaza imagini preponderent vizuale, dominate de
culoarea alba a tabloului hibernal;titlul
III. ANALIZA STROFELORStrofa 1: - imaginea de fundal, grandios
spectacol al fortelor naturii multimea epitetelor;- dimensiunea
cosmica a anotimpului, dinamica fenomenelor naturale (comparatia ca
un roi de fluturi albi, verbele la prezent);- existenta planului
terestru este vag amintita, linia orizontului se pierde in
infinitul alb (contur fluid personificarea si inversiune pe ai
tarii umeri dalbi).
Strofa 2: - imbogateste dimensiunea cosmica a descrierii
aparitia solara personificata, lipsita de stralucirea calda de
odinioara (meditatie asupra trecerii timpului, comparatie
nostalgico- filosofica ca un vis de tinerete);- ninsorile abundente
sunt sugerate prin repetitii, enumeratie si adverbul;- fascinatie
fata de mirificul tablou de iarna (epitete, personificare : Cu o
zale argintie se imbraca mandra tara).
Strofa 3: - extinderea campului de observatie, detalii ale
planului terestru: camp, deal, plopi, drum, sate;- albul imaculat,
aproape ireal, fantasmatic;- comparatia ca fantasme albe plopii si
metafora clabucii albi de fum - senzatia de iluzie, imagistica
incetosata, pierduta in visul de zapada, repetitii si enumeratii cu
rol emfatic;- predomina imaginile vizuale, jocul spatial
(impregiur/ in departare), luminozitatea tabloului (frecventa
vocalelor).
-
Iarna, V. Alecsandri- repere analiza literara -
III. ANALIZA STROFELORStrofa 4 - revenirea la viata, increderea
in luminile si frumusetile ei: Dar ninsoarea inceteaza () oceanul
de ninsoare;- metafora ce exprima atotputernicia iernii, epitetul
(doritul soare), impletite cu imagini auditive si sugestia
miscarii;- Eul liric apare in ipostaza de contemplator extaziat de
natura, revigorat de aparitia saniei cu zurgalai, ca manifestare a
bucuriei de a trai;- contururile devin din ce in ce mai clare;-
intelegerea umana a sensului naturii, ca una dintre reprezentarile
concrete ale Frumosului coplesitor prin perfectiunea sa.
IV. REALIZAREA ARTISTICA
catrene cu vers lung, de 15-16 silabe;ritm trohaic;rima
imperecheataMuzicalitate, , simplitate armonioasa, incantarea
sufletului cu ecouri ce dureaza dincolo de hotarul clipei.
Pastelurile sunt un sir de poezii, cele mai multe de o simtire
asa de curata si de puternica a naturei, scrise intr-o limba asa de
frumoasa incat au devenit fara comparare cea mai mare podoaba a
poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste.(
Titu Maiorescu, Directia noua in poezia si proza romana, 1872)
-
EXEMPLIFICARE CREATIE LIRICAEu nu strivesc corola de minuni a
lumii, L.BlagaEu nu strivesc corola de minuni a lumii i nu ucid cu
mintea tainele, ce le-ntlnesc n calea mea n flori, n ochi, pe buze
ori morminte. Lumina altora sugrum vraja neptrunsului ascuns n
adncimi de ntuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii tain
- i-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micoreaz, ci tremurtoare
mrete i mai tare taina nopii, aa nbogesc i eu ntunecata zare cu
largi fiori de sfnt mister i tot ce-i neneles se schimb-n
nenelesuri i mai mari sub ochii mei- cci eu iubesc i flori i ochi i
buze i morminte.
-
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L.Blaga - Grila de
analiza - face parte din seria artelor poetice moderne ale
literaturii romne din perioada interbelic, alturi de Testament de
Tudor Arghezi i Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n
fruntea primului su volum, Poemele luminii (1919), i are rol de
program (manifest) literar, realizat ns cu mijloace poetice (nu
este un text teoretic n proz).art poetic, deoarece autorul i exprim
crezul liric (propriile convingeri despre arta literar i despre
aspectele eseniale ale acesteia) i viziunea asupra lumii. Prin
mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme,
modaliti de creaie i de expresie) i despre rolul poetului (raportul
acestuia cu lumea i creaia, problematica cunoaterii).art poetic
modern, pentru c interesul autorului este deplasat de la tehnica
poetic la relaia poet-lume i poet-creaie.aspecte relevate n textul
poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv n raportul
interrelaional stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului,
interiorizarea i spiritualizarea peisajului, tensiunea liric.ideile
poetice se vor regsi ulterior n alte volume i i vor gsi formularea
i corespondena n plan teoretic-filozofic n lucrarea Cunoaterea
luciferica (1933), volum integrat n Trilogia cunoaterii. text
poetic, cu limbaj metaforic, avnd, ca la Eminescu, un plan
filozofic secundar. Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale
simetric antitetice: - lumina altora" - sugrum (vraja), adic
strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu mbogete, nu iubete); -
lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu
sugrum, nu strivesc, nu ucid).
-
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L.Blaga - Grila de
analiza - Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber
poate reda fluxul ideatic i afectiv. In poziie median sunt plasate
cel mai scurt [dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu
lumina mea sporesc a lumii tain"). Conjuncia adversativ dar,
reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular,
form afirmativ, sporesc (a lumii tain), afirm opiunea poetic pentru
un mod de cunoatere - cu lumina mea" - i atitudinea fa de misterele
lumii. Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o
construcie explicativ a ideii exprimate concentrat n versul median.
Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor
imaginarului poetic blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secven, cu rol conclusiv, dei
exprimat prin raportul de cauzalitate (cci). Cunoaterea poetic este
un act de contemplaie (tot ...se schimb... sub ochii mei') i de
iubire (cci eu iubesc").Elemente de recuren n poezie sunt: misterul
i motivul luminii, care implic principiul contrar, ntunericul.
Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente. Nivelul
morfosintactic repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui
personal eu - susine caracterul confesiv;verbe la timpul prezent,
modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie definit cu
lumea (prezentul etern i prezentul gnomic);seriile verbale
antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea poetic
pentru o form de cunoatere, de raportare a eului poetic la lume,
care st sub semnul misterului;- opoziia ntre adjectivul posesiv mea
i adjectivul nehotrt altora, determinani ai substantivului lumina;
conjuncia i, prezent n zece poziii - confer cursivitate discursului
liric i accentueaz ideile cu valoare gnomic; enumerarea prin i din
versul final - aaz pe acelai plan elementele universului; prepoziia
cu, utilizat n trei poziii, marcheaz funcia sintactic de complement
circumstanial instrumental - semnificnd cile, mijloacele de
cunoatere a lumii; conjuncia adversativ dar n poziie median n
ansamblul poeziei - susine paralelismul structural.
-
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L.Blaga - Grila de
analiza - Nivelul lexico-semantic - terminologia abstract, lexicul
mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme
sensibile ale cunoaterii!' (tefan Munteanu); cmpul semantic al
misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu valoare de
metafore revelatorii: tainele, neptrunsul ascuns, a lumii tain,
ntunecata zare, sfnt mister, ne-neles, ne-nelesuri i mai mari; -
opoziia lumin-ntuneric relev simbolic relaia: cunoatere poetic
(prin iubire i creaie) - cunoatere logica; sens denotativ/ sensuri
conotative, limbajul metaforic - cuvntul poetic nu nseamn, ci
sugereaz; plasarea vocabulei eu n poziie iniial i repetarea ei
evideniaz (auto)definirea relaiei eu-lume.Nivelul stilistic -
limbajul artistic i imaginile artistice sunt puse n relaie cu un
plan filozofic secundar; organizarea ideilor poetice se face n
jurul unei imagini realizate prin comparaia ampl a elementului
abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale,
termen concret, de un puternic imagism; se cultiv cu predilecie
metafora revelatorie, care caut s reveleze un mister esenial pentru
nsui coninutul faptului, dar i metafora plasticizant, care d
concretee faptului, fiind ns considerat mai puin valoroas.Nivelul
fonetic - pauzele marcate de cezur* i de dispunerea versurilor cu
msur inegal, n funcie de ritmul interior; - sublinierea ideilor
prin alturarea cuvintelor din aceeai familie lexical (ne-neles-
ne-nelesur); - eufonia versurilor sugereaz amplificarea
misterului.
Particulariti prozodice - Poezia este alctuit din 20 de versuri
libere (cu metrica variabil), al cror ritm interior red fluxul
ideilor i frenezia sentimentelor. - Forma modern este o eliberare
de rigorile clasice, o cale direct de transmitere a ideii i a
sentimentului poetic.
Ritmul poeziei moderne nu mai urmeaz succesiunea formal a
picioarelor metrice. n acest caz accentele de intensitate sunt
nlocuite cu cele afective i stilistice, cadenele sunt construite
contrapunctic, prin contrastul dintre cuvintele-cheie accentuate i
contextul cu fluxul firesc al ritmului vorbirii.
*-distanteaza" imaginea iubitei catre absolut, o singularizeaza
ca proiectie luminoasa, ca ipostaza angelica. Imbinarea detaliilor
portretului concret, ancorat in lumea fizica, a naturii sau a
spatiului familiar, cu cele ale portretului hierofanic, cu
alunecare in metafizic, e un procedeu regasit si in alte poezii
eminesciene.-Iubita careia i se adreseaza glasul poetic e aici o
intrupare fragila, delicata, o imagine ingereasca si totusi
carnala, in zamislirea careia poetul reuneste materiile cele mai
diafane" (G. Calinescu). Imponderabila, frageda, ea pluteste parca
ireala. Ipostaza celui atarnat" de faptura cu ochii plini de
lacrimi e a visatorului pasiv, ramas in expectativa admirativa Si
suferind pentru departarea iubitei. Comparatia, epitetul(destul de
tocit", de altfel), hiperbola, inversiunea, formele populare ale
unor termeni sau categorii gramaticale, ingambamentul, metafora
dezvoltata, rimele rare (ca in strofa ultima) sunt, in inventar,
cateva procedee ale acestei creatii poetice.)*T1 troheu accent pe
prima silaba, I2 iambic, accent pe a doua*********CEZR, cezuri s.f.
Pauza ritmica in interiorul unui vers, care il imparte in parti de
obicei egale (emistihuri), pentru a usura recitarea si a sustine
cadenta. Din lat. caesura, fr. csure. *