78 Universitatea de Stat din Moldova Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 54:574 (478) (043.3) 628.47 (478) (043.3) Ţugui Tatiana Analiza şi evaluarea gazelor cu efect de seră, provenite din depozitele de deşeuri menajere 11.00.11 – protecţia mediului ambiant şi folosirea raţională a resurselor naturale Teză de doctor în chimie Conducător ştiinţific: Duca Gheorghe, acad., prof., dr. hab. în chimie Autorul: Ţugui Tatiana Chişinău, 2007
165
Embed
Analiza Si Evaluarea Gazelor de Sera Provenite Din Deseuri Menajere
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
78
Universitatea de Stat din Moldova
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 54:574 (478) (043.3) 628.47 (478) (043.3)
Ţugui Tatiana
Analiza şi evaluarea gazelor cu efect de seră, provenite din depozitele de deşeuri menajere
11.00.11 – protecţia mediului ambiant şi folosirea raţională a resurselor naturale
Teză de doctor în chimie
Conducător ştiinţific: Duca Gheorghe, acad., prof., dr. hab. în chimie
I.5. Cadrul instituţional...................................................................................................................... 23
I.6. Cadrul legislativ şi normativ al gestionării deşeurilor ................................................................ 26
I.7. Legislaţia UE privind managementul deşeurilor......................................................................... 30
I.8. Concepţia înhumării sanitare a DMS .......................................................................................... 36
I.9. Impactul global al deşeurilor asupra schimbărilor climaterice ................................................... 39
I.10. Procesele microbiologice şi chimice desfăşurate în corpul depozitelor de DMS ..................... 40
CAPITOLUL II. METODE DE CERCETARE ŞI REACTIVE...................................................... 46
II.1. Metodologia IPCC privind estimarea emisiilor de CH4 de la depozitele de DMS.................... 46
II.1.1. Metoda IPCC utilizată în mod implicit (Default method – Tier 1)................................. 47 II.1.2. Metoda IPCC de descompunere de ordinul întîi, (First Order Decay Method) .............. 49
II.2. Metodologia efectuării studiului compoziţiei morfologice a DMS ........................................... 52
II.2.1. Metoda de analiză a compoziţiei morfologice a DMS................................................... 52 II.2.2. Clasificarea componentelor DMS .................................................................................... 54
II.3. Estimarea compoziţiei chimice a deşeurilor menajere solide .................................................... 59
II.4. Echipamentele şi reactivele utilizate la prelevarea şi analiza probelor de biogaz ..................... 60
II.4.1. Gazoanalizatorul portativ „GIAM – 305”........................................................................ 61 II.4.2. Cromatograful „GAZHROM-3101” ................................................................................ 62 II.4.3. Analizatorul „GAZOTEST” TU 4215-001-17763771-95 .............................................. 62 II.4.4. Cuptorul microbiologic BINDER GmbH, Seria BD/FD (E2) ........................................ 62 II.4.5. Reactivele utilizate la analiza probelor de biogaz............................................................ 63 II.4.6. Executarea sondelor de prelevare a probelor ................................................................... 63
II.5. Procedura de calculare a emisiilor de CH4 ............................................................................... 64
CAPITOLUL III. PARTEA EXPERIMENTALĂ ............................................................................ 66
III.1. Determinarea volumelor de DMS ............................................................................................ 66
III.2. Evaluarea caracteristicilor depozitelor de deşeuri menajere solide........................................ 68
III.3. Caracteristica depozitelor de DMS selectate pentru analiza componenţilor biogazului ......... 72
III.4. Analiza compoziţiei morfologice a DMS................................................................................ 74
III.5. Estimarea compoziţiei chimice a DMS .................................................................................... 81
III.6. Analiza componenţilor biogazului, provenit din depozitele de DMS ...................................... 82
2
CAPITOLUL IV. DETERMINAREA DATELOR DE ACTIVITATE ŞI A COEFICIENŢILOR DE
IV.1. Determinarea datelor de activitate.......................................................................................... 93
IV.1.1. MSWT – cantitatea totală de DMS generate.................................................................. 93 IV.1.2. MSWF –fracţia de DMS eliminate la depozite .............................................................. 93
IV.2. Determinarea coeficienţilor naţionali de emisie....................................................................... 95
IV.2.1. Factorul de corecţie a metanului (MCF)......................................................................... 95 IV.2.2. Carbonul Organic Degradabil (DOC)............................................................................. 97 IV.2.3. Fracţia DOC disimilat (DOCF) ....................................................................................... 99 IV.2.4. Fracţia CH4 în biogaz (F) ............................................................................................. 100
IV.3. Estimarea emisiilor de CH4 provenite din depozite de DMS................................................. 101
IV.4 Prognozarea emisiilor de CH4 şi propunerea scenariilor de reducere a emisilor GES............ 105
IV.5 Propuneri privind aplicarea rezultatelor obţinute.................................................................... 107
IV.4.1. Extragerea biogazului şi arderea lui directă în torţe .................................................... 109 IV.4.2. Extragerea biogazului şi utilizarea lui în scopul asigurării independenţei electrice şi termice a depozitului................................................................................................................. 110 IV.4.3. Extragerea biogazului şi convertirea lui în energie termică şi electrică în motoare cu ardere internă sau motoare cu turbină ....................................................................................... 110 IV.4.4. Extragerea biogazului şi utilizarea lui ca sursă de combustibil pentru transport sau pomparea acestuia direct în reţeaua de gaze naturale .............................................................. 111 IV.4.5. Recuperarea biogazului de la depozitul de DMS din s. Creţoaia ................................. 111
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ................................................................................................ 112
C, H, O2, S şi N - reprezintă conţinutul procentual al fiecărui element în DMS.
23
I.5. Cadrul instituţional
Dezvoltarea sistemului de protecţie a mediului în Republica Moldova a început în anul 1988
prin crearea Comitetului pentru protecţia mediului ambiant. După destrămarea URSS a fost înfiinţat
Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător, supus direct Parlamentului Republicii Moldova. În
anul 1998 Departamentul Protecţiei Mediului ambiant a fost reorganizat cu statut de Minister al
Mediului, iar ulterior a urmat perioada „restructurărilor şi optimizărilor”, care a rezultat cu crearea
Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale (MERN).
Problema administrării deşeurilor în Republica Moldova s-a conturat ca domeniu odată cu
perioada de tranziţie spre economia de piaţă şi în mod special cu apariţia spectrului larg a mărfurilor
de consum curent, inclusiv a ambalajului. Evident aceste probleme au afectat în primul rînd statele
industrializate, care au întreprins măsuri legislative şi organizatorice în scopul recuperării şi
utilizării deşeurilor generate.
Cadrul legislativ naţional în vigoare prevede modalitatea de conlucrare în domeniul
protecţiei mediului a autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate cu autorităţilor
administraţiei publice locale, inclusiv stipulează competenţa şi atribuţiile autorităţilor administraţiei
publice locale, conform Legii privind administraţia publică locală (APL) şi Legii privind protecţia
mediului ambiant [59, 60]. Competenţa şi atribuţiile autorităţilor publice centrale de specialitate şi
administraţiei publice locale în gestionarea deşeurilor de producţie şi menajere, sînt determinate de
Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, fiind reflectate în figura I.7.
Concomitent, politicile ramurale sînt preocupate în mare măsură de dezvoltarea economiei
naţionale şi de obicei acordă atenţie insuficientă protecţiei mediului, inclusiv problemelor de
gestionare a deşeurilor. Situaţia privind acumularea deşeurilor industriale, agricole etc. este
descrisă în paragraful I.1, iar motivul acumulării deşeurilor este lipsa capacităţilor tehnice de
eliminare a deşeurilor.
Rolul principal în administrarea deşeurilor la nivel local le revine autorităţilor administraţiei
publice locale, iar rezultatele depind în mare măsură de capacitatea acestora de a organiza lucrul şi
de modalitatea de implicare a agenţilor economici şi societăţii civile în acumularea resurselor
financiare. Evident că autorităţile administraţiei publice locale necesită suport legislativ şi normativ
în stabilirea serviciilor de salubrizare a teritoriului, care urmează a fi asigurat de către autoritatea
publică centrală de specialitate şi anume de Agenţia de Dezvoltare Teritorială. Domeniul
salubrizării teritoriului este unul dintre cel mai vulnerabil sector al managementului deşeurilor,
deoarece în generarea deşeurilor menajere este antrenat un număr mare de actori, inclusiv populaţia.
24
Stabilirea relaţiilor de conlucrare între autorităţile implicate în gestionarea deşeurilor este foarte
importantă.
Parlamentul Republicii Moldova Comisia Parlamentară pentru administraţia publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului
Guvernul Republicii Moldova
Autorităţile administraţiei publice locale
Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate
Agenţii economici Societatea civilă
•Examinează şi adoptă cadrul legal în domeniu
•Elaborează şi promovează politica de stat în domeniul gestionării deşeurilor •Stabileşte cadrul legal al gestionării de şeurilor •Efectuează controlul respectării legislaţiei de mediu, prin intermediul Inspectoratului Ecologic de Stat
• Elaborează şi promoveazăpolitica de gestionare a
deşeurilor generate în ramură, prin intermediu instituţiilor ştiinţifice ramurale• Stabileşte cadrul legal şi normativ de gestionarea deşeurilor din ramură•Asigură controlul al gestionării deşeurilor din ramură
•Planifică şi organizeazăimplementarea politicii de
gestionare a deşeurilor la nivel local •Efectuează comasarea resurselor financiare de la agenţii economici pentru gestionarea deşeurilor• Asigură colectarea ,tratarea şi eliminarea DMS
•Asigură colectarea separată a deşeurilor generate•Suportă cheltuielile pentru eliminarea deşeurilor generate •Utilizează tehnologii nonpoluante sau cu puţine deşeuri
•Utilizarea durabilă a produselor•Depunerea DMS în locuri special amenajate•Cooperarea în colectarea separată a DMS•Controlul obştesc
•Elaborează în colaborare cu autorităţile publice centrale de specialitate politica de stat a ramurilor economiei naţionale, inclusiv a gestionării deşeurilor ramurale•Efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul implementării convenţiilor internaţionale, inclusiv studii privind eliminarea deşeurilor
Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale Academia de Ştiinţe a Moldovei
Figura I.7. Structura autorităţilor implicate în gestionarea deşeurilor
De menţionat că după reforma teritorial-administrativă a ţării din anul 2003 au fost lichidate
secţiile protecţia mediului din cadrul consiliilor judeţene. Structura actuală a consiliilor raionale nu
include subdiviziuni care ar asigura implementarea politicii de mediu în teritoriul administrat.
Agenţiilor şi inspecţiilor ecologice, conform funcţiilor abilitate, le revine supravegherea şi
controlul respectării legislaţiei de mediu de către agenţii economici locali, inclusiv în procesul de
gestionare a deşeurilor. Actualmente deja se conturează responsabilităţile autorităţilor administraţiei
publice locale în asigurarea colectării şi transportării DMS, cu toate că practic lipseşte infrastructura
adecvată pentru depozitarea DMS.
25
Autorităţile administraţiei publice locale apelează la diverse fonduri naţionale (Fondul
Ecologic Naţional şi Fondurile Ecologice Locale, Centrul Regional de Mediu din Moldova) şi
internaţionale (Proiectul Agenţiei pentru Dezvoltare Internaţională a SUA „Reforma Administraţiei
Publice Locale”, Proiectul PNUD „Agenda 21” etc.) în scopul obţinerii finanţării pentru elaborarea
planurilor locale privind protecţia mediului, inclusiv gestionarea deşeurilor, implementarea diferitor
proiecte pentru amenajarea depozitelor de DMS, procurarea automobilelor speciale pentru
transportarea deşeurilor. Toate aceste activităţi contribuie doar parţial la soluţionarea problemelor
de gestionare a deşeurilor la nivel local, pe cînd responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice
locale sînt mult mai mari.
Cadrul instituţional al gestionării deşeurilor a fost creat prin cele 3 legi specifice acestui
domeniu (fig. I.8), inclusiv prin alte acte legislative din domeniul protecţiei mediului, elaborate şi
promovate de către MERN, pe parcursul ultimilor 10 ani.
Legea privind protecţia mediului încojurător
Legea privind deşeurile de producţie şi menajere
Art.9 Organele administraţieipublice locale în comun cu autorităţile locale pentru mediu şipentru sănătate:b) aprobă de comun acord cuMERN limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;c) supraveghează şi coordoneazăactivitatea primăriilor şi preturilorîn domeniul depozitării şi prelucrăriideşeurilor de producţie şi menajere.
Art.10 Organele administraţieipublice locale în comun acord cuautorităţile locale pentru mediu şipentru sănătate:b) aprobă anual limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;c) stabilesc perimetrele pentru depozitarea deşeurilor de producţie şi menajere, a moluzului rezultat din constucţii, fierului vechi, organizează inactivarea şi utilizarea acestora.
Art.3(2) Organele administraţiei publice locale:a) asigură dezvoltarea unei reţele de puncte deachiziţionare a materieiprime secundare, precum şi crearea condiţiilor pentru antrenarea populaţiei în activitatea de colectare şi predare a deşeurilor de consum;b) creează întreprinderi deprelucrare a deşeurilor de producţie şi de consumcu diferite tipuri deproprietate şi forme organizatorico-juridice.
Art.4 (4) Exercităcontrolul asupra utilizăriiresurselor secundare launităţile aflate în razalor teritorială.
Art.6 Autorităţile administraţiei puplice locale:a) asigură executarea legislaţiei privindgestionarea deşeurilor;b) efectuează coordonarea şi reglementareaacţiunilor persoanelor fizice şi juridice, în
scopul depistării şi reîntroducerii maximale încircuitul economic a deşeurilor;c) efectuează controlul asupra distrugeriideşeurilor şi reparării prejudiciilorcauzate mediului;d) efectuează comasarea mijloacelor băneştiale persoanelor fizice şi juridice, situate peteritoriile din subordine, a fondurilor ecologicelocale pentru finanţarea construcţieiobiectivelor noi, extinderea şi reconstrucţiaobiectivelor existente de prelucrare, neutralizare şi distrugere a deşeurilor;e) efectuează evidenţa sistematică a formării,depozitării şi prelucrării deşeurilor;
f) organizează colectarea şi evacuarea DMS,g) întocmesc şi ţin registrele depozitelor DMSi) iau măsurile necesare pentru lichidareagunoiştilor neautorizate şi necontrolate.
Art.11(1) Elaborează programe de gestionarea deşeurilor.
Legea privind resursele materiale secundare
Figura I.8. Responsabilităţile administraţiei publice locale în gestionarea deşeurilor
Nefuncţionarea sau implementarea redusă a acestor legi se datorează lipsei mecanismelor de
aplicare a legilor elaborate, precum şi lipsei unei subdiviziuni ale autorităţii centrale pentru
26
protecţia mediului, abilitate cu funcţii de elaborare a cadrului legislativ pentru administrarea
deşeurilor. Aspectul juridic actual al managementului deşeurilor stabileşte doar cadrul general al
gestionării deşeurilor, pe cînd deşeurile specifice (acumulatoare, cauciucuri, uleiuri uzate etc.) nu
sînt reglementate, iar reglementarea acestora solicită în primul rînd resurse umane, abilitate cu
cunoştinţe în domeniul gestionării deşeurilor şi nu în ultimul rînd resurse financiare.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că în Republica Moldova cadrul instituţional
pentru gestionarea deşeurilor este insuficient şi necesită adoptarea unor măsuri stringente,
adecvate fiecărei faze de eliminare a deşeurilor în mediu, în conformitate cu exigenţele de mediu,
inclusiv în baza informaţiei despre compoziţia chimică şi morfologică a DMS. Moldova tinde spre
aderarea la Uniunea Europeană, iar domeniul managementului deşeurilor solicită întreprinderea
eforturilor mari în direcţia alinierii la standardele juridice, organizatorice şi tehnice din Europa
Centrala şi de Vest.
I.6. Cadrul legislativ şi normativ al gestionării deşeurilor
Bazele politicii de mediu în etapa de tranziţie la economia de piaţă au fost fixate prin Legea
nr. 1515-XII din 16.05.93 privind protecţia mediului ambiant. Această lege vizează în mod direct
securitatea ecologică a populaţiei, utilizarea raţională a resurselor naturale, precum şi conservarea
naturii şi protecţia mediului. Actualmente cadrul juridic al protecţiei mediului este alcătuit din circa
35 legi şi peste 50 de regulamente, instrucţiuni, hotărîri de guvern, etc. [52, 53,57, 59, 79].
• Legea privind protecţia mediului ambiant, nr.1515-XII din 16 iunie 1993;
• Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului ambiant, nr.851-
XIII din 29 mai 1996 ;
• Legea cu privire la resursele naturale, nr.1102-XIII din 6 februarie 1997;
• Legea privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate nr.332-XIV din 26
martie 1999;
• Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, nr. 803-XIV din 11
februarie 2000;
• Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 2000.
27
În afară de legislaţia menţionată managementul deşeurilor este reglementat de o serie de
legi specifice acestui domeniu:
• Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, nr. 1347-XIII din 09 octombrie 1997;
• Legea cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive, nr.1236-XIII din 3 iulie 1997;
• Legea cu privire la resursele materiale secundare, nr. 787-XIII din 26 martie 1996;
• Legea privind plata pentru poluarea mediului, nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998.
De asemenea cadrul juridic al administrării fiecărui component de mediu reglementează
gestionarea deşeurilor în scopul protecţiei resurselor naturale prin:
• Codul funciar, nr. 828-XII din 25 decembrie 1991;
• Codul subsolului, nr.1511-XII din 15 iunie 1993;
• Codul apelor, nr.1532-XII din 22 iunie 1993;
• Codul silvic, nr. 887-XIII din 21 iunie 1996;
• Legea cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă, nr.
440-XIII din 27 aprilie 1995;
• Legea privind protecţia aerului atmosferic, nr. 1422-XIII din 17 decembrie 1997;
• Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998;
• Legea cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, nr. 591-XIV din 23
septembrie 1999.
Concomitent cu legislaţia naţională, cadrul juridic al gestionării deşeurilor este reglementat
de un şir de convenţii internaţionale la care Republica Moldova este parte:
• Legea privind tratatele internaţionale ale Republici Moldova, nr. 595-XIV din 24 septembrie
1999;
• Hotărîrea Parlamentului nr.1599 din 10.03.98 privind ratificarea Convenţie Basel privind
transportarea transfrontieră a deşeurilor şi eliminarea acestora;
• Legea pentru ratificarea Protocolului privind poluanţii organici persistenţi şi a Protocolului
privind metalele grele, nr. 1018-XV din 25 aprilie 2002;
• Legea pentru aderarea Republici Moldova la Protocolul de la Kyoto, nr. 29-XV din 13
februarie 2003;
• Legea privind ratificarea Convenţiei Stockholm privind Poluanţii Organici Persistenţi, nr.
40-XV din 19 februarie 2004.
28
Legislaţia naţională este implementată prin intermediul regulamentelor, programelor,
instrucţiunilor, aprobate prin hotărîri de guvern, ordine ale ministrului, norme sanitare, standarde
după cum urmează:
• Hotărîrea Guvernului nr. 606 din 28.06.2000 “Cu privire la Programul naţional de
valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere.”
• Hotărîrea Guvernului nr. 276 din 20.03.00 cu privire la reglementarea colectării,
achiziţionării şi comercializării resurselor secundare.
• Hotărîrea Guvernului nr. 637 din 27.05.2003 privind controlul transportării transfrontiere a
deşeurilor şi eliminării acestora.
• Ordinul MERN nr. 233 din 10.11.02 cu privire la realizarea prevederilor Hotărîrii
Guvernului nr. 637 din 27.05.03 prin care a fost aprobată Instrucţiunea privind completarea
notificării şi Instrucţiunea privind completarea formularului de expediţie.
• Hotărîrea Guvernului nr. 1155 din 20 octombrie 2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale
cu privire la reducerea şi eliminarea poluanţilor organici persistenţi şi Planului Naţional de
Implementare a Convenţiei de la Stockholm.
• Ordinul DASS al RM nr. 46 din 04.06.99 Instrucţiunea privind modul de întocmire a
raportului statistic “Formarea, utilizarea şi neutralizarea deşeurilor toxice”, formularul nr. 1
– deşeuri toxice.
• Ordin al MS nr.06.6.3.11 din 1.02.95. Regulamentul sanitar privind stocarea, neutralizarea,
utilizarea şi înhumarea substanţelor şi reziduurilor toxice.
• STAS 25150-82 Sistemul de canalizare. Termeni şi definiţii.
• SR 13330:1996 Salubrizarea localităţilor. Vocabular;
• SR 13350:1996 Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane şi rurale. Clasificare;
• SR 13351:1996 Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane şi rurale. Prescripţii generale de
colectare selectivă;
• SR 13343:1996 Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane. Prescripţii generale de proiectare
pentru depozitarea controlată;
• SR 13388:1997 Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane. Prescripţii de amplasare a
depozitelor controlate.
La capitolul elaborării standardelor în domeniul gestionării deşeurilor situaţia este
precară, deoarece în ţară nu există instituţie specializată în acest domeniu. De cele mai deseori
standardele elaborate de către alte state (România sau Rusia) sînt declarate naţionale, deşi acestea
29
nu întotdeauna se încadrează în limitele legislaţiei naţionale. Cu toate că unele aspecte de ordin
general ce ţin de clasificare, cerinţele de reglementare a eliminării deşeurilor etc. ar trebui să fie
acoperite de Institutul Naţional de Geografie şi Ecologie, iar celelalte domenii ale sectoarelor
economiei naţionale - de instituţiile de ramură relevante, actualmente cadrul normativ al
gestionării deşeurilor rămîne a fi foarte incomplet. Lipseşte cu desăvîrşire normativul de
acumulare a DMS pentru localităţile rurale şi urbane, ne mai vorbind de reglementarea
facilităţilor de eliminare a deşeurilor. Analiza situaţiei existente privind salubrizarea teritoriului
prin inventarierea depozitelor de DMS, cu specificarea caracteristicilor şi volumelor acumulate, ne
va permite utilizarea rezultatelor obţinute la stabilirea normelor de generare a deşeurilor pe cap
de locuitor.
I.6.1. Programul Naţional de Valorificare a Deşeurilor
Programul naţional de valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere (2000-2010) a avut
drept scop elaborarea şi implementare unor activităţi de gestionare a deşeurilor de producţie şi
menajere în concordanţă cu principiul “Poluatorul plăteşte”. Obiectivele de bază ale Programului
naţional au constatat în: valorificarea şi neutralizarea deşeurilor existente, minimizarea generării
deşeurilor, excluderea din utilizare a materiei prime cu conţinut de substanţe toxice, micşorare a
volumului şi toxicităţii deşeurilor pînă la eliminarea lor, implementarea colectării separate a
deşeurilor menajere, perfecţionarea cadrului legislativ. Cu toate că urma a fi stimulaţi agenţii
economici care practică activităţi de gestionare a deşeurilor, nu s-a reuşit elaborarea şi aplicarea
mecanismelor economice.
De menţionat că doar o parte din cele preconizate au fost realizate, cauza principală fiind
neacoperea financiară a programului şi lipsa suportului politic. Atît timp cît problema gestionării
deşeurilor va rămîne pusă doar pe seamă MERN, fără a implică ministerele de ramură şi
autorităţile publice locale, situaţia nu se va redresa. Cu toate că autorităţilor publice centrale de
specialitate şi autorităţilor publice locale, le revine un rol important în elaborarea programelor
locale şi de ramură, pe motive financiare şi din cauza incompetenţei aceste activităţi au rămas ne
realizate. Este dificilă promovarea activităţilor de selectare şi implementare a metodelor optime de
gospodărire a deşeurilor, dacă APL nu va stimula participarea activă nu numai a agenţilor
economici, dar şi a populaţiei în micşorarea volumului de generare a deşeurilor, inclusiv
depozitarea şi neutralizarea adecvată a acestora.
Introducerea unor tehnologii performante în gestionarea deşeurilor depinde în mare măsură
de capacitatea populaţiei de a suporta aceste cheltuieli, care prin valorificarea potenţialului
economic al deşeurilor să permită realizarea de surse proprii de venituri. Soluţiile posibile sînt
30
determinate de compoziţia morfologică a deşeurilor şi de existenţa peţii produselor rezultate.
Determinarea fracţiilor reciclabile, combustibile şi compostabile devine importantă în selectarea
metodei de eliminare a DMS. În ultimii ani industria deşeurilor a devenit principala preocupare a
acţiunilor de protecţia mediului. În acest context stabilirea unor pîrghii economice cu acordarea
facilităţilor agenţilor economici este extrem de necesară. Concomitent se impune transpunerea
Directivelor UE din domeniul deşeurilor şi prin urmare va fi necesară modificarea sau elaborarea
unui nou program de management al deşeurilor.
Rezultatele cercetărilor compoziţiei morfologice a deşeurilor, analiza situaţiei în domeniul
salubrizării teritoriului, capacităţile depozitelor de a genera biogaz vor fi luate în consideraţie la
elaborarea unui program nou de management al deşeurilor.
I.7. Legislaţia UE privind managementul deşeurilor
Legislaţia specifică domeniului managementului mediului în UE provine din anii 70-80 ai
sec. XX, odată cu creşterea importanţei protecţiei mediului. Directiva 75/442/CE, adoptată în anul
1975 şi modificată de mai multe ori pe parcursul deceniilor, serveşte drept cadru pentru emiterea
principalelor directive pentru colectare, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor. Directivele
Uniunii Europene din domeniul managementului deşeurilor pun accentul pe crearea „societăţii
reciclabile”, ridicînd responsabilitatea producătorului şi indicînd totodată condiţii noi privind
înhumarea deşeurilor nerecuperabile. Produsele furnizate trebuie să fie neofensive pentru mediu
atît pe parcursul utilizării, cît şi după trecerea acestora la categoria „deşeuri”. Societatea modernă
de producere şi consum interferează prin diverse căi cu ciclurile naturale închise [9, 23, 56, 86, 99].
Managementul deşeurilor este unul dintre aceste interferenţe.
Volumul generării deşeurilor a crescut considerabil, pe parcursul ultimilor decenii, iar
deşeurile devin tot mai periculoase pentru mediu. Concentrarea populaţiei în localităţile urbane de
asemenea creează probleme serioase mediului ambiant. Societatea din an în an este impusă să
fixeze obiective tot mai stricte vis-a-vis de gestionarea deşeurilor, acordînd prioritate reciclării lor.
Cadrul juridic al gestionării deşeurilor în UE este compus din directiva cadru, directive ce
reglementează managementul deşeurilor specifice, directive privind funcţionarea facilităţilor de
tratare şi eliminare a deşeurilor şi transportare transfrontieră a deşeurilor (fig.I.9).
31
Deşeuri specifice
Directiva privind eliminarea deşeurilor petroliere, 75/430/EEC
Directiva privind utilizarea nămolului de la apele uzate în agricultură, 86/278/EEC
Directiva privind bateriile şi acumulatoarele, 91/157/EEC
Directiva privind ambalajele ide eurile de ambalaje , 94/62/EC
Directiva eliminarea bifenililorpolicloruraţi şi a terpenelor policlorurate 96/59/EC
Directiva privind descompletarea maşinilor uzate, 2000/53/EC
Directiva privind deşeurile electrice şi electronice, 2000/95/95/EC
Facilităţi de tratare şi eliminare a deşeurilor
Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării 96/61/EC
Directiva privind controlul accidentelor majore cu implicarea substanţelor periculoase, 96/82/EEC
Directiva privind stocarea controlată a deşeurilor, 99/31/EC
Directiva privind incinerarea deşeurilor, 2000/76/EC
Legislaţia cadru
Directiva privind deşeurile(75/442/ECC)
Directiva privind deşeurile periculoase (91/689/EEC)
Transportarea, import, export
Supravegherea şi controlul transportării deşeurilor (Regulamentului 259/93)
Figura I.9. Aspectul legal al gestionării deşeurilor în Uniunea Europeană
Ulterior în lucrare sînt analizate doar directivele ce au tangenţă cu tematica tezei, adică
managementul deşeurilor menajere solide, inclusiv eliminarea acestora prin depozitare.
I.7.1. Directiva privind deşeurile (75/442/ECC)
Obiectivul prezentei directive este asigurarea prevenirii generării deşeurilor şi reducerea
periculozităţii deşeurilor, promovarea producerii mai curate, recuperarea deşeurilor, utilizarea
deşeurilor în calitate de surse de combustibil alternativ, neutralizarea deşeurilor cu risc minim
pentru mediu, elaborarea planurilor de management al deşeurilor, eliberarea permiselor de
management al deşeurilor, implementarea principului „poluatorul plăteşte” etc. De asemenea
directiva enumera restricţiile specifice programelor de management al deşeurilor privind tipurile
deşeurilor, cantitatea şi originea deşeurilor, restricţii tehnice privind eliminarea adecvată a
deşeurilor [99]. În scopul realizării obiectivelor stabilite, în planificarea şi organizarea
managementului deşeurilor necesită a fi implicate toate autorităţile competente. Concomitent
costurile eliminării deşeurilor trebuie să fie acoperite în primul rînd de generatorii acestor deşeuri,
inclusiv de producătorii bunurilor materiale.
32
În scopul transpunerii Directivei 75/442/ECC urmează să fie întreprinse următoarele
măsuri:
• elaborarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor;
• elaborarea Planurilor locale de Gestionare a Deşeurilor, iar în bază lor a Planului
Naţional de Gestionare a Deşeurilor;
• elaborarea Legii privind managementul deşeurilor, cu abrogarea celei existente Legea
nr.1347 – XIII din 9.10.97 privind deşeurile de producţie şi menajere;
• introducerea Clasificatorului European al Deşeurilor (COM.DECIS./532/ May 2000),
cu abrogarea Clasificatorului deşeurilor al Republicii Moldova;
• perfecţionarea sistemului existent de prezentare şi recepţionare a rapoartelor statistice
din domeniu;
• estimarea reţelei existente a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor în scopul stabilirii
unei reţele adecvate de instalaţii de eliminare a deşeurilor;
• introducerea sistemului de autorizare a activităţilor de gestionare a deşeurilor în
conformitate cu Directivele UE din domeniu;
• stabilirea sistemului de înregistrare a agenţilor ce colectează, transportă şi a dilearilor
de deşeuri;
• identificarea întreprinderilor ce colectează / transportă deşeuri reieşind din
obligaţiunile profesionale privind eliminarea / recuperarea în folosul altora, dar care
nu necesită autorizaţie (licenţa e obligatorie);
• introducerea pîrghiilor economice în scopul încurajării planurilor de management al
deşeurilor;
• crearea sistemului de inspectare şi organizarea unui curs de studiu pentru inspectorii
din acest domeniu;
• evaluarea financiară a implementării Directivei 75/442/ECC.
Transpunerea Directivei 75/442/ECC în legislaţia naţională prin activităţile menţionate mai
sus va stabili baza cadrului legal al managementului deşeurilor şi va promova principiile dezvoltării
durabile, reducînd concomitent impactul cauzat mediului la gestionarea neadecvată a deşeurilor,
inclusiv prin reducerea emisiilor de GES.
33
I.7.2. Directiva privind stocarea controlată a deşeurilor 99/31/EC
Directiva menţionată introduce măsuri, proceduri şi ghiduri privind prevenirea sau reducerea
impactului cauzat mediului de depozitele controlate de deşeuri. Aceste măsuri se referă îndeosebi la
riscul de contaminare a apelor de suprafaţă şi subterane, resurselor funciare şi aerului. Mediul
global, inclusiv efectul schimbărilor climaterice şi sănătatea umană de asemenea necesită a fi luate
în consideraţie. Directiva stabileşte restricţii pentru construcţia a trei categorii de depozite: depozite
pentru deşeuri periculoase, pentru deşeuri nepericuloase (deşeuri menajere solide) şi pentru deşeuri
inerte. Directiva acoperă toate depozitele noi, dar cele existente trebuie să fie racordate la cerinţele
directivei către anul 2008 [23].
De asemenea directiva introduce proceduri comune vis-a-vis de permisele de operare a
tuturor categoriilor de depozite şi anume procedura de recepţie a deşeurilor şi costul pentru
depozitare trebuie să reflecte cheltuielile de construcţie şi operare a depozitului.
Depozitele pentru deşeuri nepericuloase trebuie să fie construite cu respectarea cerinţelor de
protecţie a apelor subterane şi resurselor funciare prin stabilirea unei bariere geologice
impermeabile la fundaţia depozitului şi recultivarea depozitului la finele exploatării acestuia.
Concomitent directiva introduce o restricţie importantă în scopul diminuării emisiilor GES
prin reducerea cu 50% a deşeurilor biodegradabile către anul 2008, în comparaţie cu cantitatea de
deşeuri depozitată în anul 1995.
La capitolul salubrizării localităţilor, inclusiv construcţia, operarea şi recultivarea
depozitelor de DMS, urmează să fie efectuat un volum colosal de lucru, care necesită resurse
financiare mari. În contextul legislativ urmează să fie:
• elaborată Hotărîrea de Guvern privind depozitarea deşeurilor şi atribuirea responsabilităţilor
publice centrale şi locale pentru planificare şi autorizarea construcţiei depozitelor de DMS;
• elaborat Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor, construirea, exploatarea,
monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri; stabilirea sistemului de permise pentru
funcţionarea depozitarea deşeurilor; stabilirea procedurii de supraveghere şi monitorizare a
depozitelor după închiderea lor;
• create serviciile publice de salubrizare a localităţilor;
• luată decizia asupra metodei de asigurare a securităţii financiare a depozitului şi dezvoltarea
sistemului de taxe, în scopul asigurării costului deplin pentru depozitare a deşeurilor;
• stabilite Normele de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei;
34
• identificate, inventariate şi clasificate depozitele existente de deşeuri municipale şi industriale şi
planificată închiderea şi condiţionarea depozitelor existente de deşeuri municipale şi construirea
altora; elaborat un program de închidere a gunoiştilor existente şi construcţia altora cu
respectarea exigenţelor de mediu;
• definite Criteriile care trebuie îndeplinite pentru ca deşeurile să poată a se regăsi pe lista
specifică a unui depozit şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de
deşeuri;
• stabilite contravenţiile la normele legale de igienă şi sănătate publică cu modificările şi
completările ulterioare;
• stabilit regimul de inspectare şi realizare a cerinţelor directivei;
• stabilit sistemul de raportare autorităţilor de mediu.
Această directivă reglementează construcţia, operarea şi recultivarea depozitelor de DMS, iar
obiectivele de a reduce eliminarea la depozite de DMS cu 50% a deşeurilor biodegradabile către
anul 2008, va contribui esenţial la diminuarea generării emisiilor GES. Transpunerea directivei în
legislaţia naţională va solicita abordarea unor soluţii noi în planificarea salubrizării teritoriului şi
construcţia depozitelor de DMS. Iniţial ar fi rezonabilă organizarea unui depozit centralizat pentru
circa 100. 000 de locuitori sau ţinînd cont de organizarea teritorială a ţării - un depozit per raion.
Conform practicii internaţionale un depozit deserveşte circa 300.000 – 500.000 de lucitori, ceea ce
ar însemna, în cazul Republicii Moldova, funcţionarea a 8-12 depozite, amenajate şi exploatate în
conformitate cu cerinţele de protecţie a mediului.
I.7.3. Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării 96/61/EC
Scopul directivei este prevenirea şi controlul integrat al poluării, inclusiv prevenirea şi
controlul generării deşeurilor în cadrul activităţilor specificate în anexă. Directiva defineşte
termenii de poluator, instalaţie, valoare-limită a emisiei, standard privind calitatea mediului, permis,
cele mai bune tehnici disponibile.
În baza directivei menţionate sînt eliberate permisele pentru operarea instalaţiilor noi
conform Anexei I a directivei, care specifică activităţile industriale ce acoperă directiva. Directiva
promovează minimizarea poluării mediului din diverse surse, în scopul prevenirii sau reducerii
emisiilor în aer, apă, sol, inclusiv deşeuri, poluatorii de bază fiind menţionaţi în Anexa III.
Permisele trebuie să fie eliberate în baza conceptului „Celor mai bune tehnici disponibile”,
iar Anexa IV specifică condiţiile de determinare a celor mai bune tehnici disponibile [99]. În multe
cazuri cele mai bune tehnici disponibile impun schimbări radicale, implicînd şi costuri majore.
35
Directiva stipulează perioada de graţiere pentru întreprinderile existente timp de 11 ani de la data
intrării în vigoare.
Această directivă este una dintre cele mai dificile, deoarece necesită investiţii mari
financiare pentru a satisface condiţiile stipulate prin aplicarea celor mai performante tehnologii.
La nivel naţional necesită de întreprins următoarele:
• a asigura la prima etapă o evaluare a numărului şi categoriilor de instalaţii care vor fi
acoperite de regimul Directivei IPPC;
• a elabora Registrul de Poluare cu Emisii, luînd drept exemplu Registrul European de Poluare
cu Emisii;
• a elabora un act legislativ care va include noţiunile specifice şi prevederilor principale privind
obligaţiile operatorilor de întreprinderi industriale cu privire la “Metode Performante
Disponibile” (MPD) în conformitate cu stipulările Directivei IPPC;
• a stabili autorităţile competente pentru eliberarea permiselor şi inspectarea executării
acestora;
• a stabili sistemul de eliberare şi revizuire şi modificarea a permiselor;
• a stabili un sistem de obţinere a informaţiei privind MPD pentru fiecare instalaţie, sau pentru
sectoarele industriale şi dezvoltarea acestuia;
• a elabora Regulamentul de Reguli generale obligatorii referitoare la valorile-limită de emisii
(VLE) pentru instalaţii noi şi existente;
• a stabili implicarea publicului larg în sistemul de eliberare a permiselor conform stipulărilor
Directivei IPPC.
Depozitele de DMS sînt incluse în lista obiectelor care cad sub incidenţă Directivei IPCC şi
respectiv urmează să se conformeze acestor reglementări. De rînd cu cele menţionate mai sus
depozitele de DMS trebuie să aplice „Metode Performante Disponibile”, să fie dotate cu sistem
modern de protecţie a mediului, inclusiv cu utilaj pentru captare a biogazului. Aceste facilităţi sînt
costisitoare, iar utilizarea lor trebuie argumentată din punctul de vedere economic şi ecologic.
Prin urmare revin la cele menţionate anterior, devine extrem de necesară promovarea unei
noi abordări, ştiinţific fundamentată, în planificarea managementului deşeurilor, în construcţia
depozitelor şi dezvoltarea unor sisteme de management al deşeurilor economic viabile.
36
I.7.4. Catalogul European de Deşeuri
Catalogul European de Deşeuri (CED) a fost aprobat la 12 octombrie 1993 conform
Directivei 75/442/CEE privind deşeuri, modificata prin directive 91/156/CEE. Statele-membre sînt
obligate să transpună CED în legislaţia proprie, creînd astfel o baza unitara pentru denumirea
deşeurilor. Acest catalog este utilizat în gestionarea deşeurilor - salubrizare, valorificare,
transportare, comerţ, etc. Deşeurile sînt acceptate pentru eliminare în conformitate cu codul
indicat în CED, astfel recepţionarea deşeurilor la depozite şi evidenţa statistică a acestora se
efectuează în strictă corespundere cu categoriile CED. De asemenea operatorii depozitelor de
deşeuri raportează către Eurostat volumele de DMS înhumate, iar Statele-membre efectuează
calculul emisiilor GES în baza informaţiei menţionate.
Numărul fiecărui deşeu este compus din 6 cifre. La încadrarea deşeului într-un tip
anume se ţine cont de următoarele: titlul capitolului, care fixează primul şi al doilea loc pentru
numărul-cheie al deşeului, locul trei şi patru se împarte după branşa, proces, origine (grupa) şi
locul cinci şi şase - tipul deşeului.
I.8. Concepţia înhumării sanitare a DMS
O alternativă a depozitării necontrolate a DMS la gunoişti este înhumarea acestora la
depozite controlate [27, 120]. Această concepţie a fost baza elaborării Directivei privind stocarea
controlată a deşeurilor, 99/31/EC [23] şi are ca scop gestionarea adecvată a DMS pe următoarele
principii:
• Utilizarea maximală a capacităţilor depozitului;
• Controlul componenţei deşeurilor primite pentru înhumare;
• Evidenţa volumelor deşeurilor pentru înhumare;
• Minimizarea influenţei depozitului asupra mediului;
• Monitorizarea influenţei depozitului asupra mediului;
• Activizarea permanentă a măsurilor de protecţie a mediului.
1.8.1. Utilizarea maximală a capacităţilor depozitului
Depozitele existente de DMS se caracterizează printr-o compactivitate foarte joasă . Lipsa
tehnicii de tasare duce la extinderea suprafeţei alocate pentru depozite, micşorînd capacitatea de
depozitare a acestuia. Odată cu tasarea zilnică a DMS se obţin condiţii anaerobe în corpul
37
depozitelor, ceea ce contribuie la concentrarea chimică şi la sporirea emisiilor de GES. Depozitele
unde tasarea se efectuează ocazional se caracterizează printr-o capacitate sporită de a se
autoincendia. Utilizarea maximală a capacităţii depozitului, prevede asigurarea unei densităţi a
DMS egală cu 0,8 t la m3 şi implementarea depozitării conform schemei în înălţime.
Numai la depozitul din s. Creţoaia, unde se depozitează DMS din mun. Chişinău se
efectuează tasarea zilnică a deşeurilor, conform schemei tehnologice de depozitare în celule,
densitatea deşeurilor tasate atingînd indiciile de 1 m3 de DMS = 0.6 t DMS. La cercetarea
depozitului de DMS din or. Bălţi s-a constatat că acesta „fumegă încontinuu”, indiferent de
anotimpul anului, ceea ce denotă procesele de autoincendiere persistente în depozitele unde se
efectuează tasare ocazională.
1.8.2. Controlul componenţei deşeurilor primite pentru înhumare
Construcţia depozitului sanitar în mare măsură depinde de spectrul deşeurilor depozitate pe
el. Dacă depozitul respectiv a fost prevăzut pentru DMS, în nici un caz nu se va permite înhumarea
altor deşeuri. Nerespectarea acestui principiu va avea consecinţe negative asupra exploatării
depozitului şi respectiv asupra mediului, prin distrugerea unor elemente de protecţie a mediului. De
exemplu: ecranul din peliculă ce protejează apele subterane de infiltraţii din corpul depozitului
poate fi distrusă dacă la depozit vor nimeri substanţe chimice agresive.
În acest context controlul componenţei deşeurilor, primite pentru înhumare la depozit, este
una din funcţiile principale ale depozitului sanitar şi poate fi efectuat atît vizual, cît şi instrumental
cu ajutorul laboratorului mobil.
La examinarea condiţiilor de exploatare a depozitelor de DMS din ţară s-a constatat că acest
principiu nu se respectă şi doar la depozitul din s. Creţoaia se efectuează inspectarea vizuală a
deşeurilor recepţionate.
1.8.3. Evidenţa volumelor deşeurilor pentru înhumare
Masa depozitului este un parametru important, mărimea căruia se utilizează pentru evaluarea
adecvată a influenţei negative potenţiale, inclusiv estimarea emisiilor GES. Potrivit condiţiilor
economice de piaţă, plata pentru greutatea reală a DMS primite la depozit, va servi drept unica sursă
de beneficiu a depozitului. Aşadar evidenţa greutăţii deşeurilor primite la depozit este rentabilă din
punct de vedere ecologic şi economic. Cântărirea DMS trebuie efectuată la intrarea pe teritoriul
38
depozitului, cu ajutorul cântarelor standarde sub formă de “pod”. Datele fiind înscrise în registru şi
păstrate pe parcursul activităţii depozitului.
Acest principiu este departe de a fi respectat, deoarece nici un depozit din ţară nu este
asigurat cu asemenea echipament. Aprecierea volumelor înhumate se calculează în baza evidenţei
curselor efectuate de către autospecialele serviciilor de salubrizare în consecinţă serviciile
menţionate suportă pierderi financiare din lipsa evidenţei volumelor de DMS transportate şi
înhumate.
1.8.4. Minimizarea influenţei negative a depozitului asupra mediului
Depozitul pentru înhumarea DMS trebuie să dispună de mijloace tehnice de protecţie a
mediului ce ar asigura captarea emisiilor de gaze şi acumularea filtratului, format la depozit. Aceste
mijloace sînt:
• Ecranul împotriva infiltrărilor la baza depozitului;
• Sistemul de drenaj pentru colectarea filtratului la baza depozitului;
• Sistemul de drenaj pentru abaterea apelor de suprafaţă de pe terenurile adiacente;
• Sistemul de pompare şi epurare a filtratului;
• Sistemul de drenaj pentru captarea biogazului format în corpul depozitului;
• Stratul neinfiltrabil de recultivare a depozitului, care previne pătrunderea apelor meteorice în
corpul depozitului şi permite reţinerea biogazului în interiorul depozitului.
Înhumarea în celule se consideră cea mai adecvată metodă, deoarece permite consecvent şi
repede implementarea elementelor de protecţie a mediului, neaşteptînd închiderea completă a
depozitului. Aceasta contribuie şi la reducerea impactului negativ asupra mediului.
Unicul depozit care corespunde parţial acestui principiu este cel din s. Creţoaia (r. Anenii
Noi). Actualmente se examinează posibilitatea montării unui sistem de colectare a emisiilor de CH4
care va reduce substanţial impactul depozitului asupra factorilor de mediu.
1.8.5. Monitorizarea influenţei depozitului asupra mediului
Ciclul vital al depozitului conform Directivei privind stocarea controlată a deşeurilor,
99/31/EC include 4 elemente de bază: construcţia, exploatarea depozitului (înhumarea deşeurilor),
recultivarea şi perioada postrecultivare. În funcţie de capacitatea depozitului va devia şi durata
ciclului vital al acestuia, iar perioada postrecultivare depinde îndeosebi de componenţa şi
39
proprietăţile deşeurilor înhumate. Practic ea se termină atunci, cînd se sfîrşesc toate procesele de
stabilizare a deşeurilor şi depozitul trece în întregime din “corp străin” în element adaptat al
mediului.
De obicei pentru depozitele de DMS ce nu au fost prealabil tratate, monitorizarea se petrece
pe parcursul înhumării DMS şi în perioada de 10-20 de ani după recultivare a depozitului. De
menţionat faptul, că în caz de depistare a influenţei negative a depozitului, în perioada de
postrecultivare operatorul depozitului este obligat să suporte cheltuielile pentru înlăturarea acestor
consecinţe.
În Republica Moldova nici un depozit de DMS nu respectă integral aceste elemente de baza.
În cel mai bun caz, doar o parte din depozite se recultivează fără a se monitoriza în perioada de
postrecultivare.
1.8.6. Condiţiile de respectare a măsurilor de protecţie a mediului
Depozitul sanitar trebuie proiectat în aşa mod, ca la toate etapele de exploatare, elementele
de protecţie a mediului să activeze neîntrerupt, asigurînd reducerea influenţei negative asupra
mediului. În procesul înhumării DMS ecranul împotriva infiltrărilor şi drenajul trebuie să împiedice
scurgerile nocive, în perioada postrecultivare această funcţie o îndeplineşte stratul de recultivare, ce
împiedică formarea filtratului. Doar în cazul respectării acestor cerinţe de protecţie a mediului,
depozitul sanitar poate servi sursă de eliminare sigură a DMS, avînd impact redus asupra mediului.
I.9. Impactul global al deşeurilor asupra schimbărilor climaterice
Activităţile umane inevitabil generează deşeuri ce provin din diverse surse, iar sporirea
consumului în ultimele decenii a adus la creşterea globală a volumelor de deşeuri menajere solide.
Societatea nu acceptă faptul că deşeurile au depăşit capacitatea mediului de a le absorbi şi
neutraliza într-un ritm apropiat ritmului de generare. Creşterea economică este direct proporţională
cu generarea deşeurilor, ceea ce favorizează conflictul dintre tehnosferă şi ecosferă. Cu toate că
majoritatea deşeurilor generate pot fi reciclate, acestea în cele din urmă, ajung a fi eliminate la
depozite de deşeuri menajere solide. Societatea de consum de la finele sec. XX, precum şi stilul de
viaţă, determinat de creşterea bunăstării acesteia, generează o creştere cantitativă şi calitativă a
deşeurilor din punctul de vedere al nocivităţii acestora. În mediu, statele industrializate generează
1,5-3 kg / zi/ persoană, pe cînd cele în curs de dezvoltare 0,5-0,9 kg/zi/persoană [9, 86, 98, 121]. În
40
plan global depozitele sînt surse majore ale emisiilor de metan, care este al doilea după importanţă
gas cu efect de seră.
Schimbările climaterice din ultimii ani se manifestă tot mai ferm. Fenomenele dezastruoase
ne vorbesc odată în plus că schimbările climaterice au loc: creşterea evaporării oceanului tropical cu
16 %, creşterea vitezei medii a vîntului cu 15 %, precum şi sporirea fenomenelor extreme: cicloane,
Austria etc.), valuri de căldură (Portugalia, Franţa), secete, incendii, valuri de ger etc. Multe
fenomene meteo depind de o anumită limită a temperaturii: bruma se formează la 0 0C, cicloanele
tropicale nu se formează dacă apa oceanului nu atinge 27 0C, prin urmare o mică depăşire (0,6 0C )
le dă naştere şi le multiplică [42, 44].
Conform Primei Comunicări Naţionale elaborate în cadrul CONUSC emisiile totale de GES,
exprimate în CO2 echivalent s-au cifrat la circa 33 273 şi 10 621 Gg, respectiv în anii 1990 şi 1998.
În perioada anilor menţionaţi emisiile GES s-au diminuat cu circa 68 %. Managementul deşeurilor
poate avea impact asupra emisiilor gazelor cu efect de seră, inclusiv prin generarea metanului,
sechestrarea carbonului, utilizarea combustibilului alternativ. Emisiile de CH4 provenite din sectorul
„deşeuri” reprezintă 18,93 % din totalul emisiilor CH4 în anul 1990, cota celor din urmă fiind în
creştere şi constituie 21,10 % în anul 1998. Emisiile GES în sectorul „deşeuri” sînt calculate de la
următoarele surse: depozite de DMS, tratarea apelor uzate, incinerarea deşeurilor şi alte surse. În
cazul Republicii Moldova sînt disponibile doar doua surse de emisii: depozite de DMS şi staţiile de
tratare a apelor uzate. Depozitele de DMS generează circa 90% din totalul emisiilor de CH4
provenite din sectorul „deşeuri” [58, 90]. În capitolele următoare sînt reflectate cercetările ştiinţifice
privind estimarea emisiilor de CH4 provenite din depozite de DMS.
I.10. Procesele microbiologice şi chimice desfăşurate în corpul depozitelor de DMS
Fiind eliminate prin depozitare deşeurile sînt supuse biodegradării, volatilizării şi unor
reacţii chimice în urma cărora rezultă biogazul. Deşeurile organice se descompun sub acţiunea
bacteriilor, generînd biogazul. Concomitent mai mulţi componenţi chimici din fluxul deşeurilor în
stare solidă sau lichidă se transformă în compuşi gazoşi şi se emană din corpul depozitului sub
formă de „urme de gaze”. Deşeurile industriale depozitate de rînd cu cele menajere sînt surse de
formare a „urmelor de gaze”, în baza reacţiilor chimice. Compoziţia chimică tipică a biogazului
constă din circa 60% de CH4 şi 40% de CO2 [2, 21, 41]. De asemenea biogazul mai conţine un
număr de circa 550 de „urme de gaze”, care constituie aproximativ 1%.
41
Procesul de descompunere biologică a DMS în corpul depozitului depinde de capacitatea
microorganismelor de a utiliza materia organică în calitate de nutrienţi pentru a se dezvolta.
Microorganismele sînt invizibile cu ochiul liber şi includ bacterii, drojdii şi ciuperci. Bacteriile şi
ciupercile întreţin procesul de descompunere, bacteriile fiind compuse doar dintr-o celulă, pe cînd
ciupercile sînt compuse din mai multe celule formînd lanţ. În tabelul I.6 sînt specificate condiţiile
de supravieţuire a microoganismelor [1, 3, 32].
Microoganismele pot supravieţui în toate condiţiile ale mediului, de la frig la cald, iar
condiţia de bază este prezenţa apei pentru a creşte. Fiind unicele în felul său, bacteriile nu au
necesitate în oxigen pentru a supravieţui, iar pentru unele bacterii prezenţa oxigenului este
inadmisibilă, deoarece acestea vor pieri. Aceste bacterii sînt denumite anaerobe, printre care se
enumera şi bacteriile metanogene. Bacteriile au o creştere mai rapidă decît ciupercile şi domină
practic în toate mediile naturale [51, 54].
Tabelul I.6
Condiţiile de mediu pentru supravieţuire a microorganismelor
Parametri Valoare Temperatura -8 C - +110C Conţinutul de săruri 0-30% Na, Ca, Mg etc. pH 1.0-12 Conţinutul oxigenului 0-30% Presiunea 0-115 MPa Luminozitatea Întuneric-însorit
Deşeurile organice eliminate la depozite de DMS nu sînt omogene, fiind prezente atît ca
materiale uşor degradabile cum sînt resturile alimentare, deşeurile de grădină, hîrtie şi carton, cît şi
ca deşeuri descompunerea cărora este dificilă: ligninul din lemn. Degradarea deşeurilor este un
proces complex de reacţii chimice şi biologice, în rezultatul cărora se generează biogazul cu
compoziţia de bază: CH4 şi CO2. Procesul de descompunere şi eliminare a biogazului continuă pe
parcursul a 10 - 30 ani, 50 % din deşeurile organic degradabile se descompun pe parcursul a 10 ani,
12,5 % din rest se descompun pe parcursul a 30 de ani. Dintr-o tonă de DMS se emite circa 120-200
m3 de CH4. Procesul de descompunere a deşeurilor cu formarea biogazului este bine documentat de
Barlaz et al., 1990; Pohland and Harper, 1986. Formarea biogazului este condiţionată de o serie de
factori [20-21, 46, 81]:
• Volumul (grosimea, densitatea şi numărul straturilor de DMS în depozit) şi tipul
deşeurilor depozitate (cota fracţiilor biodegradabile), care servesc drept nutrienţi (S, P,
Na, Ca etc.) pentru dezvoltarea bacteriilor.
42
• Conţinutul umidităţii în corpul depozitului: umiditatea iniţială a DMS, infiltrarea apelor
meteorice de pe suprafaţa depozitului, cantitatea de apă produsă în procesul de degradare
a deşeurilor. Conţinutul optimal al umididităţii necesar pentru dezvoltarea bacteriilor
mertanogene şi generare a metanului variează între 40 şi 60 % (după greutate).
• Temperatura biogazului în corpul depozitului variază de la 25 la 45 0C, bacteriile
metanogene se înmulţesc la 12-60 0C.
• pH optimal este neutru (pH 6,5-8,5).
• Condiţiile climaterice.
Descompunerea DMS decurge în 5 etape: etapa aerobă - ajustarea iniţială, etapa de tranziţie
de la faza aerobă la cea anaerobă, etapa acidă, etapa de generare a metanului, etapa de maturaţie sau
humificare [34, 81].
Procese Produse Filtrat
Aerobă_______________________________
Etapa 1
Anaerobă_____________________________
Etapa 2
Etapa 3
Etapa 4
Aerobă______________________________
Etapa 5
Figura I.10. Schema procesului de degradare a DMS
Ajustarea iniţială: Prima etapă a procesului este hidroliza şi degradarea aerobă a deşeurilor.
Descompunerea aerobă este susţinută de oxigenul prezent printre deşeuri în depozit, dar şi cel
transportat în corpul depozitului prin difuzia aerului sau a apelor meteorice. Cel mai repede se
Hidroliză / degradare aerobă
Fracţia deşeurilor organice
CO2, H2O
Metanogeneză
Acidogeneză
Hidroliză şi fermentare
Oxidare
Acizi organici, H2, CO2, H2O, NH3
Acid acetic, H2, O2
CH4, CO2
CO2, H2O
43
descompune zaharoza, amidonul, celuloza şi grăsimile solubile în apă, care servesc drept surse de
energie şi C pentru activitatea microorganismelor aerobe. Rezultatul metabolismului
microorganismelor este producerea CO2 şi H2O, cu degajare de căldură, temperatura procesului de
degradare fiind de 60-70 0C, conform reacţiei chimice (I.3) :
CH2O + O2 → CO2 ↑ + H2O (I.3)
Principalii compuşi organici ai DMS sînt: carbohidraţii, proteinele, aminoacizii,
hidrocarburile şi componenţii biologici rezistenţi. Amidonul polizaharat, celuloza şi hemiceluloza
se descompun prin hidroliză în monozaharoze:
C6H10O5 + nH2O → C6H12O6 (I.4)
Durata acestei etape este relativ mică şi decurge pînă la 7-14 zile [25, 32].
Etapa de tranziţie: Oxigenul disponibil este deja epuizat şi începe să prevaleze condiţiile anaerobe,
potenţialul redox este în descreştere. În caz că oxigenul mai persistă, procesul de descompunere
aerobă va continua pînă la degradarea completă a deşeurilor biodegradabile. În condiţii anaerobe
începe procesul de descompunere anaerobă, devin activi nitraţii şi sulfaţii, în rezultat se emite azotul
şi hidrogenul sulfuros.
Denitrificarea CH2O + 4/5 NO3⎯ +
4/5 H⎯ →
2/ 5 N2 ↑ + CO2 ↑ + 7/5 H2O (I.5)
Reducerea sulfaţilor CH2O + 1/2 SO2⎯4 +
1/2 H⎯ →
1/2 HS ⎯ ↑ + CO2 ↑ + H2O (I.6)
Etapa acidă: În această etapă devin active deja bacteriile acidogene. Activitatea acestora se
desfăşoară în trei sub-etape. Iniţial microorganismele, ce tolerează nivelul redus al oxigenului
continuă procesul de hidroliză şi fermentare cu producerea acizilor organici, CO2, H2 şi săruri
azotice neorganice. Procesul de hidroliza este conversia componenţilor macromoleculari în
substanţe chimice utilizate în calitate sursă de energie de către microorganisme pentru diviziune
celulară. La etapa de acidogeneză, produşii hidrolizei sînt transformaţi în acizii acetic, fulvic şi alţi
acizi organici complecşi, iar valoarea pH variază între 5,7 – 6,2. La etapa finală microorganismele
produc substanţe chimice simple CO2 şi urme H2, iar cota CO2 fiind cea mai mare (circa 80%) pe
tot parcursul procesului de descompunere a deşeurilor. Durata etapei acide este de circa 2 luni.
Etapa de fermentare a CH4: În final oxigenul este complet absent, micoorganismele anaerobe devin
persistente, inclusiv cele metanogene. Metabolismul acestora produce CH4 şi CO2 din acizii
organici şi hidrogenul produs în etapele precedente. Cantităţi de metan cele mai importante se
produc în această etapă, concentraţia CH4 atingînd cote de la 50 % pînă la 80% [25, 48], iar
44
temperatura procesului scade şi se menţine între 25-35 0C. Descompunerea anaerobă a DMS este
redată prin ecuaţia I.7:
n C6H6 O5 + nH2O → 3n CH4 ↑ + 3n CO2 ↑ (I.7)
Etapa de fermentare a CH4 este cea mai de lungă durată, fiind activă pe parcursul la 10-20 de ani.
Etapa de maturaţie: Maturaţia se produce după ce deşeurile biologice disponibile sînt convertite în
CH4 şi CO2 în etapele precedente. Procesul de biodegradare este mai redus deoarece au fost deja
consumaţi nutrienţii disponibili. În caz că condiţiile de exploatare a depozitului permit migrarea
CH4 în perimetre aerobe, acesta va fi oxidat în CO2 de către bacteriile metanotrofice [4, 6, 9]. Etapa
de maturaţie sau humificare durează cîteva decenii, fiind în descreştere şi concentraţia de CH4
emisă.
De asemenea unele cercetări denotă şi prezenţa hidrogenului, amoniacului (NH3), hidrogenul
sulfuros (H2S) în cantităţi neînsemnate [17, 45, 48]. Compoziţia emisiilor de gaze depinde de
tehnologia exploatării depozitului, factorii climaterici, de caracterul descompunerii (aerobe s-au
anaerobe). Reprezentarea grafică a procesului de descompunere a deşeurilor biodegradabile
conform etapelor menţionate anterior, a fost elucidat în mai multe surse bibliografice [33, 113-115],
dinamica emisiilor fiind reprezentată neliniar în fig. I.11.
Figura I.11. Reprezentarea grafică a procesului de descompunere DMS [33].
În scopul studierii procesului de descompunere a DMS a fost executat un model de
biodigestor în condiţii de laborator. Într-un volum de 5 l (sticlă din PET) au fost depuse diverse
resturi alimentare, rumeguş şi dejecţii animaliere. Ulterior volumul a fost închis, creîndu-se condiţii
anaerobe. Experimentul a derulat în luna februarie, anul 2005, monitorizîndu-se lunar procesul de
descompunere prin prelevarea şi analiza emisiilor generate. Procesul de descompunere aerobă a
45
durat aproximativ 6 luni, apoi a urmat etapa nestabilă de generare a metanului, iar în luna a opta,
procesul devine anaerob şi respectiv se măreşte concentraţia metanului generat. Graficul (fig. I.12)
redă procesul de descompunere a DMS în condiţii de laborator, ceea ce confirmă desfăşurarea
etapelor de descompunere a deşeurilor biodegradabile, descrise în sursele bibliografice citate.
0
10
20
30
40
50
60
70
80
martie
aprili
emai
iunieiulie
august
septem
birie
noiembrie
decem
brie
CO H2 CH4 CO2 N2
Figura I.12. Rezultatele procesului de descompunere a deşeurilor în condiţii de laborator, %
Procesul de cercetare a compoziţiei biogazului generat din corpul depozitelor de DMS din
ţară, inclusiv metodele utilizate sînt descrise în capitolele II-III.
46
CAPITOLUL II. METODE DE CERCETARE ŞI REACTIVE
II.1. Metodologia IPCC privind estimarea emisiilor de CH4 de la depozitele de DMS
În scopul estimării emisiilor GES, Comitetul Internaţional pentru Schimbarea Climei (IPCC
– Itergovernamental Panel on Climate Change) a Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite
privind Schimbarea Climei a elaborat Ghidul IPCC (Revăzut în 1996) pentru inventarele naţionale
GES (IPCC Revăzut în 1996), complementat de Ghidul IPCC GPG 2000 al bunelor practici şi
managementul incertitudinilor în inventarul naţional de GES (IPCC GPG 2000).
CH4 constituie circa 10 - 20 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră, iar pentru a
exprima emisiile metanului în unităţi comparabile cu cele ale emisiilor de CO2, şi anume în CO2
echivalent, este utilizat conceptul “Potenţialul global de încălzire sau Global Warming Potential”
pentru de 100 ani GWP CH4 = 21 [41, 42].
Pentru estimarea emisiilor de GES de la depozite, IPCC propune două metode: T1 Default
Method (Metoda utilizată în mod implicit (T1)) şi T2 First Order Decay Method (Metoda de
descompunere de ordinul întîi (T2)). În figura II.1 este reflectat arborele decizional în selectarea
metodei de estimare a CH4.
Sunt disponibile datele curente
privind eliminarea
deşeurilor ?
Utilizaţi valoarea IPCC default, rata de generare kg/ per /capita sau alte metode pentru a estima
datele iniţiale
Calculaţi emisiile de CH4
utilizînd metoda T1, IPCC default
E posibil de obţinut date pentru anii
precedenţi ?
Calculaţi emisiile de CH4 utilizînd metoda T2, First Order Decay
Este categoria
sursă cheiede emisii de
CH4 ?
da
da
nu
nu
da
Figura II.1. Arborele de selectare a metodei pentru estimarea GES
Diferenţa de bază dintre aceste metode constă în faptul că utilizarea metodei T2 permite
estimarea emisiilor dependente de timp, tendinţa emisilor fiind reflectată mai exact, pe cînd metoda
T1 este bazată pe presupunerea că tot CH4 este emis în anul depunerii deşeurilor. Metoda T1 va
47
reflecta emisii rezonabile în cazul în care compoziţia morfologică a DMS şi cantitatea deşeurilor
depuse la depozite este constantă pe parcursul mai multor decenii. Atunci cînd aceşti parametri sînt
variabili, se recomanda utilizarea metodei T2, în scopul reflectării corecte a tendinţelor emisiilor de
CH4. Aşa cum aplicarea metodei T2 impune estimarea datelor istorice privind eliminarea deşeurilor
la depozite de DMS, caracteristica depozitelor şi alţi factori de emisie, selectarea metodei T1 sau T2
depinde de circumstanţele naţionale.
II.1.1. Metoda IPCC utilizată în mod implicit (Default method – Tier 1)
Metoda T1, elaborată de Bingemer şi Crutzen [3] şi prezentată de către IPCC [41-42] drept
metodă utilizată în mod implicit, este bazată pe principiul abordării „balanţei de masă” şi presupune
că cantitatea anuală de deşeuri depuse în depozitul de DMS se descompune pe parcursul aceluiaşi
an. Estimările calculate în baza metodei T1 sînt rezonabile în cazul cînd volumele şi compoziţia
deşeurilor înhumate sînt constante sau puţin variabile pe parcursul a mai multor decenii, în caz
contrar fluctuarea acestor date vor influenţa semnificativ exactitatea tendinţei emisiilor de GES
[41]. De exemplu, dacă se vor reduce volumele de DMS înhumate, prin urmare se va reduce
cantitatea carbonului depozitat, atunci aplicarea metodei T1 va conduce la subestimarea emisiilor de
GES şi supraestimarea reducerilor emisiilor.
IPCC recomandă aplicarea Metodei T1 doar în cazul cînd nu sînt disponibile datele istorice
(circa 20-30 ani) privind generarea deşeurilor şi eliminarea acestora la depozite de DMS. De obicei
ţările aplică această metodă la întocmirea primului inventar naţional ale emisiilor de GES, atunci
cînd este dificil aprecierea datelor istorice. Estimările se efectuează conform ecuaţiei (II.1):
Figura IV.6. Dinamica emisiilor de CH4, calculate prin diverse metode, Gg Reprezentarea grafică a emisiilor de CH4, calculate prin aplicarea metodelor IPCC,
prezentată în figura IV.6 confirmă corectitudinea selectării metodei T2 pentru estimarea emisiilor
GES, provenite din depozite de DMS.
Inventarul Naţional al Emisiilor de GES a fost recalculat pentru perioada anilor 1990 –
2002, iar cota emisiilor de CH4 provenite din depozite de DMS este în creştere de la 3 pînă la 8 %,
în timp ce emisiile totale s-au redus de circa 4 ori de la 41 594, 9 la 9 450, 5 Gg CO2 echivalent.
105
IV.4 Prognozarea emisiilor de CH4 şi propunerea scenariilor de reducere a emisilor GES
În prezent este dificil de a prognoza progresul sau regresul calităţii mediului în Republica
Moldova deoarece domeniul protecţiei mediului ambiant nu are o strategie de dezvoltare, care ar
conţine scopuri concrete şi obiective posibile de a fi evaluate conform indicatorilor de mediu. Nu
face excepţie de la cele menţionate şi domeniul gestionării deşeurilor, inclusiv a celor menajere. Cu
toate că a fost aprobat (în anul 2000) Programul Naţional de Valorificare a Deşeurilor, acesta nu
conţine prognoze prezentate în cifre, privind creşterea volumelor de DMS, obiective definite privind
introducerea unor activităţi de colectare separată şi valorificare a fracţiilor recuperabile sau
promovarea unor noi metode de eliminare a DMS.
Scenariile posibile de dezvoltare a domeniului menţionat sînt determinate în baza
rezultatelor cercetărilor şi analizelor efectuate, ţinînd cont de indicii macro-economici indicaţi în
strategiile existente de dezvoltare a unor sectoare (industrie, agricultură etc. ), şi anume:
• Analiza datelor statistice, evaluarea şi prognozarea tendinţelor de generare a DMS;
• Analiza situaţiei din domeniul prelucrării deşeurilor şi determinarea tendinţelor de
dezvoltare a acestor capacităţi, inclusiv dinamica volumelor prelucrate;
• Promovarea şi dezvoltarea metodelor noi de eliminare a DMS prin incinerare sau
compostare;
• Recuperarea biogazului de la depozitul de DMS din s. Creţoaia, r. Anenii Noi.
Scenariile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din depozitele de DMS
sînt propuse pentru termen scurt (pînă în anul 2010) şi termen mediu (pînă în anul 2020). În baza
analizei detalor statistice pentru or. Chişinău constatăm o sporire anuală de 3 % a volumului de
DMS transportate la depozit, iar în centrele raionale se atestă o creştere mai mare de circa 10 %.
Această tendinţă de creştere a volumului de DMS eliminate la depozite de DMS în centrele raionale
se explică prin faptul, că a fost îmbunătăţită activitatea serviciilor de salubrizare a localităţilor.
Actualmente se acordă o atenţie sporită vis-a-vis de crearea capacităţilor de depozitare a
DMS în centrele raionale. Conform diferitor strategii naţionale [37-39] această tendinţă se va
menţine şi în următorii ani 2006-2010, iar ulterior pentru anii 2010-2020 se presupune că va
continuă creşterea cu 5 % a volumului de DMS eliminate prin depozitare pentru ambele categorii de
localităţi. Prognoza dinamicii acumulării şi transportării deşeurilor la depozite de DMS în Chişinău
şi centrele raionale este prezentată în fig IV.7.
106
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
2015
2017
2019
mii
tone
DMS (Chisinau), mii tone DMS (centrele raionale), mii tone
Figura IV.7. Cantitatea de DMS eliminate în Republica Moldova
La elaborarea prognozelor emisiilor de GES provenite din depozite de DMS am stabilit trei
scenarii:
1. Scenariu I (Linia de baza a emisiilor GES): estimarea emisiilor conform cantităţilor de DMS
eliminate la depozite (fig.IV.7), în lipsa măsurilor de diminiuare a cantităţilor de deşeuri
înhumate şi a acţiunilor de atenuare a emisiilor.
2. Scenariu II : Diminuarea cantităţii de DMS eliminate la depozitele din ţară prin recuperarea
hîrtiei şi cartonului din fluxul de DMS şi estimarea emisiilor GES.
3. Scenariu III: Diminuarea cantităţii de deşeuri înhumate prin promovarea şi implementarea
incinerării DMS în or. Chişinău.
4. Scenariu IV: Atenuarea emisiilor de CH4 prin montarea sistemului de recuperare a biogazului
provenit de la depozitul din Creţoaia, r. Anenii Noi.
Emisiile de CH4 au fost estimate conform soft-lui electronic, cu utilizarea coeficienţilor
naţionali de emisie determinaţi în capitolul IV, iar rezultatele sînt prezentate în figura IV.8.
Calculele denotă că scenariile III (introducerea incinerării DMS în or.Chişinău) şi IV
(recuperarea biogazului de la depozitul din Creţoaia, r.Anenii Noi) contribuie esenţial la reducerea
emisiilor gazelor cu efect de seră (42 % şi 27 % respectiv), iar recuperarea unei cote de 30 % de
deşeuri din hîrtiei şi a cartonului asigură doar o reducere de 2 % a emisiilor GES.
доля органически разлагаемого углерода (DOCF = 0,518–0,585) и доля метана в биогазе (F=0, 6).
Эти коэффициенты могут быть использованы и другими странами ЦВЕ и СНГ со схожими с
Молдовой климатическими и экономическими условиями.
Учитывая полученные результаты наших исследований, и беря во внимание
необходимость уменьшить отрицательное воздействие отходов на окружающею среду,
рекомендуется закрыть существующие неуправляемые свалки и построить новые полигоны (до
8-12 ед.), согласно требованиям Директивы 99/31/EC о санитарных полигонов для отходов.
Ключевые слова: твердые бытовые отходы, управления отходами, свалки ТБО, биогаз,
эмиссии метана.
117
Bibliografie: 1. Australian Government. Department of the Environment and Heritage, Methane Capture and
Use - Waste Management Workbook, Methane Capture and Use, Organic solid waste
management and energy recovery. 1997, p. 1-16.
2. Bengtsson Lars et al. Waste management and recovery. Landfilling. Report nr.3206, William
Hogland LTH, Lund, 1996. p.129-151.
3. Bingemer H.G., Crutzen P.J. The production of methane from solid waste. Journal of
Goephysical Research, 92 (D2), 1987, p.2181-2187.
4. Birkeland Knut H. Collection and utilization of landfill gas in the Nordic countries. Nordic
Council of Ministers/Environment, TemaNord 2003: 561, Copenhagen, 2003, 45, p. 9-42.
5. Bilitewski B. & all. Waste Managemnet. Springer-Verlag Berlin, Germany, 1997, p.299-307.
6. Bold Oc. V., Mărărcineanu G. A. Managementul deşeurilor solide şi industriale. Bucureşti,
2003, p.61-105.
7. Capcelea Ar., Cojocaru M. Evaluarea de mediu, Chişinău, 2005, p.14-16.
8. Cascadia Consulting Groups Inc. Waste Composition Study South Hilo Landfill. County of
Hawai, Seattle, 2001, p. 3-11.
9. Cibotaru V., Angelescu A. Gestionarea deşeurilor urbane. Economia, 1/2004, p. 78-83.
10. Comisia Economică pentru Eropa a ONU. Studiu de Performanţă în domeniul protecţiei
mediului. New York şi Geneva, 2005, p.19.
11. Cooperarea Daneză în domeniul mediului în Europa de Est. Captarea şi arderea Gazului de
deşeuri de la poligonul de deşeuri din Chişinău, Moldova. 2003, p.43.
12. Departmentul Statistic al Republicii Moldova. Anuarul Staistic al Republicii Moldova anul
1991 . Chisinau: Tipografia C.P.C., 1992, p. 406.
13. Departmentul Statistic al Republicii Moldova. Anuarul Staistic al Republicii Moldova anul
1993. Chisinau: “Statistica”, 1994, p. 448.
14. Departmentul Statistic al Republicii Moldova. Anuarul Staistic al Republicii Moldova anul
1994 . Chisinau: Combinatul poligrafic, 1995, p. 420.
15. Departmentul Analize Statistice şi Sociologice al Republicii Moldova. Anuarul Staistic al
Republicii Moldova anul 1999. Chisinau: Statistica, 2001, p. 526.
16. Departmentul Statisticii şi Sociologiei al Republicii Moldova. Anuarul Staistic al Republicii
Moldova anul 2003. Chisinau: Statistica, 2003, p. 704.
17. Doorn M. and Barlaz M.A. Estimate of Global Methane Emissions from Landfills and Open
Dumps. US EPA Ofiice of Research and Development , 1995.
18. Duca Gh., Scurlatov Yu., Misiti Au., Macoveanu M., Suprăţeanu M. Chimia Ecologică.
Chisinau, 2003, p. 128-133.
118
1199.. Duca Gh., Ţugui T. Managementul deşeurilor, Chisinau, Tipografia „Ştiinţă”, 2006, 248 p.
20. Environment Agency. Guidance on the Management of Landfill Gas Flares. Bristol, 2002,
157-160.
21. Environment Agency. Guidance for Monitoring Enclosed Landfill Gas Flares. Bristol, 2002,
p.3-8.
22. Environmental Protection Agency. Municipal Waste Composition. National Waste Database,
Fact sheet Series 2001, Ireland, 2001, p.11.
23. European Union Concil directive 1999/31/EC on the landfill of waste, 1999.
www.eupope.eu.int
24. EU-Moldova Action Plan, UE-MD 1101/05, DGE VI.
25. Eleazer William E, William S. Odle, Yu-Shen Wang, and Morton A. Barlaz.
Biodegradability of Municipal Solid Waste Components in Laboratory-Scale Landfills.
Environmetal Scioence and Technology, vol.31, nr.3, 1997, p.911-917.
26. GasCon. Pompare test. Poligonul de deşeuri din Chişinău. 2003, p.13.
27. Гарин В. М., Соколов Г. Н. Обращеине с опасными отходами. Москва «Проспект»,
2006, стр. 107-121, 170-177.
28. Global Biochemical Cycles. Sources of Methane – Landfill. Vol.17, no.2, 2003.
29. Goldthorpe S. New Zealand Climate Change Policy for Landfill. Waste Awareness – the
official journal of the Waste Management Institute of New Yealand, June 2002.
30. Government of Canada Action Plan „Landfill Gas Capture and Combustion Quantificartion
Protocol”, 2000, p. 1-8.
31. Гурвич В. И., Ливфшиц А. Б. Перспективы добычи и утилизации свалочного газа в
России.2-й Международный конгресс по управлению отходами «Вэйсттэк 2001», 5-8
юние 2001, с.148-149.
32. Ham R.K., Barlaz M.A. Measurement and Prediction of Landfull Gas Quality and Quantity,
ISWA Symposium on Precess, Technology and Enviromental Impact of Sanitary Landfills,
Cagliari, Sardinia, Italy, 20 - 23 October 1987, p.VIII, p. 1-24.
33. Iceland Environmental and Food Agency. Landfill Gas Formation in Iceland, Reykjavik.
2003, p. 5-24.
34. IEA GHG „Abatement of Methane Emissions”, IEA Greenhouse Gas R&D Programme,
Cheltenham, 1999.
35. Inovative Grant Project Report. An Advanced Waste Composition Model. Pinellas County,
Florida, 2000, p.16-56.
36. Institutul de Politici Publice. Strategia Europeană a Republicii Moldova, cap. 8 Cooperarea
transfrontalieră în domeniul mediului, energeticii şi transporturilor, 2006, 424-449.
119
37. Institutul Naţional de Ecologie. Starea Mediului în Republica Moldova în anul 2002,
Chişinău, 2003, p.86-88.
38. Institutul Naţional de Ecologie. Starea Mediului în Republica Moldova în anul 2003,
Chişinău, 2004, p.83-88.
39. Institutul Naţional de Ecologie. Starea Mediului în Republica Moldova în anul 2004,
Chişinău, 2005, p.88-95.
40. Intergovernmetal Panel on Climate Change (IPCC) Revised 1996 IPCC Guidelines for
National Greenhouse Gas Inventories. vol. 1-3, Intergovernmental Panel on Climate Change,
1997, p.6.1-6.13.
41. Intergovernmetal Panel on Climate Change (IPCC) Good Practice Guidance and
Uncertainty Management in National Greenhouse Gas Inventories, Chapter 5, 2000, p. 5.1-
5.32.
42. Intergovernmetal Panel on Climate Change. IPCC’s “Climate change:2001” assessment
report and current activities under UN Framework Convention on Climate Chnge. Third
Assessment Report, Vol. 3.
43. Iftodi M., Tugui, T. Garaba, V. ABC-ul deseurilor, Chisinau, 2000, p. 12 44. Iftodi M., Ţugui T. Impactul deşeurilor. Mediul Ambiant, nr.1, februarie 2003, p. 9-16.
45. J. Randall Freed, William Driscoll, ICF Consulting Group, Washington DC, and Eugene Lee
and Clare Linsaz, US Environmetal Protection Agency. Greenhouse Gas Emission Factors
for Management of Selected in Municipal Solid Waste. The R 99 Congress “Recovery,
Recycling, Reintegration”, February 1999, p.34-45.
46. Jacobsen S.T. Chemical Reactions and Air Change During Decomposition of Organics
Matters, Resources Conservation and Recycling, Vol. 6, 1992, p. 259-266.
120.Зайцев С. Е., Ливфшиц А. Б. Санитарный полигон – базовый элемент современной
цепочки удалeния отходов. 2-й Международный конгресс по управлению отходами
«Вэйсттэк 2001», 5-8 июня 2001, с.151-152.
121. Юфит С.С. Яды вокруг нас, Москва «Класик стиль», 2002, стр. 225-254.
124
Lista abrivierilor utilizate în lucrare APL - autoritatea publică locală CE - Comunitatea Europeană CED - Clasificatorul European al Deşeurilor CONUSC - Convenţia - cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Schimbarea Climei CDM – Clean Development Mecanism (Mecanismul de Dezvoltare nonpoluantă) DMS - Deşeuri Menajere Solide (MSW – municipal solid waste) DOC - Degradable Organic Carbon (Carbonului organic degradabil) DOCF - fraction of Degradable Organic Carbon dissimilated (fracţia Carbonului organic degradabil disimilat) GES - Gaze cu Efect de Seră FCM – Factorul de Corecţie a Metanului IPCC - Intergovernmental Panel on Climate Change MERN- Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite OECD - Organizaţia Economică pentru Cooperare şi Dezvoltare ONG - Organizaţie Non Guvernamentală PAM - Plan de Acţiuni pentru Mediu PNUD - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Electronice POP - Poluanţi Organici Persistenţi PET - Poli Etilen Tereftalat PK - Protocolul de la Kyoto US – United States
125
ANEXE
Anexa 1: Date generale privind depozitele de deşeuri în Republica Moldova
№ Denumirea localităţilor
Numărul populaţiei, mii
oameni
Începutul exploatării
(anul)
Grosimea stratului
deşeurilor
Suprafaţa gunoiştii
Volumul acumulat, DMS, m3
Volumul DMS m3
2003
Scurtă caracteristică a obiectului
1 2 3 4 6 7 8 10 9
1 or.Briceni 9,6 1970 6,0-8,0 3,5 143185 2206 este amplasată la 100 m de la r.Lopatnic, necisită să fie închisă şi recultivată.
2 or.Lipcani 6,3 2000 1,5-2,0 1,0 13700 1380 nu este amenajată
3 or.Edineţ 18,7 1954 6,0 3,6 888420 20000 necesită a fi închisă, se află în nemijlocita apropiere de case
4 or.Cupcini 8,4 1977 5,0 2,0 110600 5000
5 or.Ocniţa 9,4 1989 4,0-6,0 2,0 82320 4840 este recultivată, se construieşte depozit nou
26 or.Nisporeni 16,2 1993 1,5-2,0 2,0 137664 12500 se utilizează cariera de argilă amplasată lîngă construcţii, necesită alocarea unui teren nou
27 or.Străşeni 20,3 1988 6,0-8,0 2,5 229500 14200 este utilizată la 40%, proiectul recultivării şi amenajării este executat în 2003, ob.7185 cu cofinanţare din FEN
28 or.Criuleni 8,7 1984 2-2,5 2,0 131250 6100 amplasată lîngă pădure, nu este amenajată
30 or.Hînceşti 18,5 1986 6,0 2 186200 10200 gunoiştea veche în regiunea pădurii este închisă, este alocat teren 5 ha, în partea de sud-vest a localităţii, 800 m
31 or.Ialoveni 18,4 1988 10,0-14,0 2,5 318750 25000 gunoiştea este amplasată în mina de piatră, 500m de la spaţiul locativ, necesită să fie închisă şi recultivată,
32 or.Leova 11,5 1979 10-12 1,5 438750 18000 gunoiştea este în rîpă
33 or.Cimişlia 16,0 1971 1,5-2,0 2,7 307530 9500 gunoiştea nu este amenajată
34 or.Cantemir (s.Cania) 6,6 1974 4,0-5,0 2,0 83886 2 930 oraşul se foloseşte de gunoiştea s.Cania (rîpă nelegitimă)
35 or.Cahul 41,2 1989 8,0 3 416000 29500 gunoiştea este închisă, reculitivată, proiect nou pentru poligonul deşeurilor menajere solide