1. Raport de analiză și recomandări pentru dezvoltarea unei politici publice și a unei strategii pentru susținerea educației non-formale în sistemul educațional Elaborat în cadrul proiectului „IMPACT – model de educaţie extracurriculară nonformală în România” implementat de Fundaţia Noi Orizonturi împreună cu Romanian-American Foundation în perioada 2010 - 2012 Oana Moșiu Facultatea de Psihologie și Științele Educației Universitatea din București București, 2013
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1.
Raport de analiză și recomandări pentru dezvoltarea unei politici publice și
a unei strategii pentru susținerea educației non-formale în sistemul educațional
Elaborat în cadrul proiectului „IMPACT – model de educaţie
extracurriculară nonformală în România” implementat de
Fundaţia Noi Orizonturi împreună cu Romanian-American
Foundation în perioada 2010 - 2012
Oana Moșiu
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Universitatea din București
București, 2013
1.
Raport de analiză și recomandări pentru dezvoltarea unei politici publice și
a unei strategii pentru susținerea educației non-formale în sistemul educațional
Elaborat în cadrul proiectului „IMPACT – model de educaţie
extracurriculară nonformală în România” implementat de
Fundaţia Noi Orizonturi împreună cu Romanian-American
1. Contextul acestui document, inițiativa și rezultatul așteptat .............................. 5
2. Întrebări de cadru și context: Unde găsim educația nonformală? și Cui îi e frică de educația nonformală? .................................................................................................. 7
3. Educația nonformală la timpul prezent și viitor ..................................................... 13
3.1. Tineret în Acțiune – o abordare instituțională a educației nonformale ................ 13
3.2. Recunoașterea competențelor dobândite în context nonformal ............................. 14
3.3. O axă prioritară în domeniul tineretului și educației nonformale ............................ 15
3.4. Propunerile AmCham pentru sprijinul și parteneriatul cu Guvernul României
pentru perioada de programare 2014 – 2020 ........................................................................... 15
3.5. Școala Altfel - școala așa cum ar putea să fie ................................................................ 17
3.7. Proiectul “Construcția instituției Lucrătorul de tineret pentru integrarea tinerilor
în societate” ................................................................................................................................................ 19
3.8. Concepte și proiecte “punte”: Abilități de viață și Nevoi emergente ale copiilor
4. Modele de programe de educație nonformală relevante la nivel național 31
5. Analiza propunerilor actorilor și factorilor interesați și decidenți din domeniul educației privind susținerea educației non-formale în sistemul educațional ..................................................................................................................................... 32
6. Concluzii finale și recomandări ........................................................................................ 48
Recomandări și mecanisme propuse – SINTEZĂ ....................................................... 53
UN POSIBIL DEMERS ÎN CONTINUARE ...................................................................... 55
Recognition of nonformal and informal learning: country practices, OECD, 2010, accesibil la http://www.oecd.org/education/highereducationandadultlearning/44600408.pdf 15
European inventory on validation of nonformal and informal learning, Cedefop, 2010, accesibil la http://www.cedefop.europa.eu/EN/about-cedefop/projects/validation-of-non-formal-and-informal-learning/european-inventory.aspx
Develop National Volunteering Program in secondary education and higher
education (incentive systems for schools and teachers, mobility programs,
training a/o)
Develop National Non-formal Education and Youth Work Activities Program
in secondary education and higher education
Develop Research Instruments to monitor the impact of the volunteering,
youth work and non-formal education
Develop PPP programs for life skills.
Ceea ce este de remarcat în abordarea AmCham în domeniul educației este perspectiva
integrată a educației formale și nonformale, modul în care cele două forme ale educației sunt
vizate prin cooperare, intersecție, precum și poziția educației nonformale ca și cadru prin care
se pot exersa abilitățile practice cărora sistemul formal nu le oferă contexte de practicare. De
asemenea, remarcăm o direcție privind dezvoltarea de instrumente de cercetare pentru
monitorizarea impactului activităților de voluntariat, activităților de tineret și educației
nonformale.
3.5. Școala Altfel - școala așa cum ar putea să fie
Școala Altfel20
este prima inițiativă de desfășurare de activități nonformale în cadrul
calendarului școlar, în timpul anului școlar. Această inițiativă a fost formulată prin OMECTS
4292/2011 privind structura anului școlar 2011-2012, favorizat de contextul Legii Educației
Naționale 1/2011 care formula explicit interesul pentru educația desfășurată în context
nonformal. Informații despre contextul de desfășurare a programului Școala Altfel se găsesc
aici - http://scoalaaltfel.edu.ro/legislatie.php
A existat un istoric al evenimentelor care au favorizat implicarea actorilor din educația
nonformală în programul Școala Altfel. Prima invitație adresată ONGurilor a fost realizată în
cadrul Jamboreei Naționale a Organizației Naționale Cercetașii României din anul 201121
.
ONCR a acceptat invitația și s-a organizat foarte amplu în vederea participării la program prin
19
For a reference please visit: http://www.tinapse.ro/home/pentru-cei-care-cred-in-voluntariat-educatie-nonformala-si-tineret/document-de-pozitie/document-de-pozitie-pentru-sustinerea-voluntariatului-invatarii-in-contexte-nonformale-si-activitatilor-de-tineret 20
http://scoalaaltfel.edu.ro/despre.php 21
Propunere MECTS: O zi din săptămâna „Şcoala altfel”, în spiritul cercetăşiei, știre accesibilă la http://www.edu.ro/index.php/pressrel/15894
asigurarea cadrului de informare și prezentare asupra pedagogiei cercetășești, pregătirea
profesorilor în vederea participării și coordonării de activități cercetășești pentru
Școala Altfel (program de formare acreditat CNFPIP și recunoscut prin credite de formare
continuă a profesorilor) și implementarea efectivă de activități de educație nonformală în spirit
cercetășesc pe parcursul programului. Site-ul dedicat Școlii Altfel este aici -
http://www.scout.ro/scoalaaltfel/
La începutul anului 2012 a avut loc o întâlnire consultativă între MECTS și reprezentanții
ONGurilor cu proiecte și inițiative de educație nonformală, inclusiv derulate în colaborare cu
instituții școlare, în cadrul căreia s-au primit propuneri privind organizarea săptămânii Școala
Altfel și s-a comunicat22
portalul destinat înscrierii de activități propuse școlilor și elevilor de
către ONG-uri - http://scoalaaltfel.edu.ro/ong/
De menționat faptul că programul Școala Altfel s-a derulat în colaborare cu organismul
reprezentativ și consultativ al elevilor, Consiliul Național al Elevilor (CNE) -
http://wedu.ro/scoala-altfel/. ONG-urile și-au înscris proiectele prin platforma
http://scoalaaltfel.edu.ro/ong/, iar o listă completă a acestora se găsește aici
http://scoalaaltfel.edu.ro/index2.php#
La finalul anului 2012 programul Școala Altfel primea o altă denumire, însă mediul
nonguvernamental din domeniul educației nonformale utilizează aceeași denumire
consacrată.
3.6. Proiectul N.O.N.F.O.R.M.A.L.
Este un proiect ambițios de promovare a educației nonformale în România. Proiectul este
implementat in perioada februarie 2012 - ianuarie 2013 de Fundația pentru Dezvoltarea
Societății Civile, împreună cu Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul
Educației și Formării Profesionale și Institutul de Științe ale Educației.
În cadrul proiectului a fost dezvoltat portalul www.nonformalii.ro. Portalul este gestionat de
către ANPCDEFP prin programul Tineret in Actiune și își propune să devină un punct de
referință pentru educația nonformală prin împărtășirea de resurse, metode și practici, precum
și prin crearea unei comunități a oamenilor și instituțiilor interesate de acest tip de educație.
Scopul principal al proiectului este acela de a crește gradul de conștientizare al
actorilor educaționali și a rolului acestora asupra procesului de învățare pe tot parcursul vieții
în general, și al educației nonformale, în special. Proiectul a plecat de la premisa că educația
nonformală, deși este un subiect important și în același timp interesant de discuție în medii
diferite, punct central pentru din ce în ce mai numeroase inițiative, programe și proiecte, totuși
aceasta nu se bucură de recunoașterea pe care o merită. Este adevarat că se pot face referiri
specifice la beneficiile acestui tip de educație în complementaritate cu educația formală și
contextele informale de învățare, însă considerăm că este necesar ca aceasta să fie pusă
într-un context planificat și gestionat ca atare, ceea ce a generat ideea proiectului23
.
N.O.N.F.O.R.M.A.L. își propune de fapt să fie o campanie de promovare și susținere
pentru educația nonformală. În cadrul proiectului a fost elaborat un document – cadru24
care
explicitează contextul european și național ce legitimează o abordare mai structurată a
22
Platformă de prezentare a ofertelor de educaţie non-formală pentru săptămâna „Şcoala altfel”, știre accesibilă la http://www.edu.ro/index.php/pressrel/16592 23
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Gadget/ericsson-consumerlab-10-tendinte-de-consum-pentru-2013--55939.html 40 http://www.ted.com/talks/sir_ken_robinson_bring_on_the_revolution.html (2010) - 3,5 mil. vizualizări și http://www.ted.com/talks/lang/ro/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html (2006) - 14 mil. vizualizări, ambele pe TED.com la care se adaugă vizionări youtube.com, vimeo.com,
RSA animate - http://www.thersa.org/events/rsaanimate/animate/rsa-animate-changing-paradigms - The RSA (Royal Society for the encouragement of Arts, Manufactures and Commerce) (n.a.) 41
[2] Revizuirea sistemului de premiere și remunerare;
[3] Dezvoltarea abilităților tehnice ale profesorilor și directorilor, mai ales prin formări în
grupuri și cascadă
[4] Evaluarea;
[5] Utilizarea datelor de la elevi pentru a ghida modul de predare
[6] Stabilirea de documente de politică educațională și legislație
Intervențiile specifice relevate la performeri au vizat, cu precădere:
[1] Ridicarea calibrului profesorilor și directorilor noi & existenți în sistem
[2] Sisteme decizionale centrate pe școală
[3] Peer-led learning pentru profesori și directori
[4] Mecanisme de suport pentru profesioniști (eliberarea de poverile administrative)
[5] Sprijinirea experimentărilor / inovațiilor la nivelul școlii
În final, merită menționat că focusul intervențiilor din domeniul educațional au fost
remarcate, cu precădere, centrate pe:
[1] Îmbunătățirea modurilor de predare – învățare - 72%
[2] Conținuturile educaționale - 15%
[3] Politici și strategii - 13%.
3.15. Comentarii
Analizând contextul național al inițiativelor și proiectelor din domeniul educației și corelate
cu sub-componenta educație nonformală se pot releva o serie de observații și teme de
reflecție care se vor contura mai clar în continuarea raportului:
Abordări segmentate, fragmentate și disparate la nivel de concepție privind proiectele
educaționale considerate, în general, ca asimilate sistemului educațional formal
(școală, elevi, profesori) și separate de contextul nonformal definit ca subsistem de
sine stătător, cu funcționare autonomă în continuarea sau complementar sistemului
educațional formal, dar fără legătură cu și impact asupra acestuia; lumile sunt
paralele, se intersectează, dar nu se coalizează pentru a crește impactul rezultatelor
și a dimensiona la scară largă un model, o practică;
Ruptură de comunicare eficientă între responsabilii (inițiative) din sistemul formal de
educație și actorii contextului nonformal, dar și o lipsă de coordonare între membrii
societății civile implicați în inițiative și proiecte educaționale majore;
Responabili (initiative) din nonformal intre ei – inițiative paralele, care nu converg, nu
se corelează, nu se recunosc reciproc și nu sunt continuate în aliniere cu obiective
28.
majore, la nivel de sistem. Problematicile educaționale la care aderă cu proiecte și
inițiative nu sunt dezbătute prin comunicare structurată și organizată în acest sens
între actorii implicați în sistemul formal și contextul nonformal pentru a se asigura o
complementarizare a resurselor, rezultatelor, o corelare a acestora într-un mod
contributiv, constructiv la obiectivele educaționale strategice. Deși nu e o concluzie
categorică (de exemplu, a existat comunicare între MECTS și mediul ONG pentru
implicarea acestora în programul Școala Altfel), totuși acest mod de lucru disparat și
dispersat predomină contextul educațional larg;
Inițiativele educației nonformale par a fi marginale, cu impact minor, doar la nivel
local/regional, ce nu pot concura cu abordarea ”de sistem” – amplu, general,
cuprinzător și multiproblematic – urban/rural, cicluri de învățământ, resurse umane cu
multitudinea de situații problematice, problematici sociale – distanțe geografice,
sărăcie, abandon, violență. Prin urmare, poate fi formulată ca stare de fapt,
capacitatea și aria de acțiune limitată a inițiativelor de educație nonformală, rezultând
un impact limitat comparative cu abordarea sistemică;
O comunicare întreruptă, punctuală, incosecventă ca demers instituțional sau
superficială, formală a instituțiilor cu activități în domeniul educației și tineretului –
fiecare instituție este preocupată și focalizată pe propriul areal de responsabilitate.
Deși sunt create contexte de comunicare și cooperare inter-sectorială la nivel de
instituții responsabile, inițiativele nu sunt durabile și consecvente, sunt de cele mai
multe ori punctuale și în contextul unor proiecte care, odată încheiate, nu mai sunt
continuate ca și follow up și asumate de cei implicați;
Înțelegerea și raportarea la conceptele – cheie din domeniul educației în general și a
celei nonformale în special, ține de profilul celor implicați în mod curent în aceste
problematici, respectiv abordarea ”om cu om”. Cadrul instituțional fiind mai rigid și
dependent de schimbările la nivel de management (guvernare – miniștri), și modul de
lucru al personalului implicat în activitățile curente ale domeniului educației – tineret
este condiționat de abordările comunicate explicit sau implicit de liderii instituției
(miniștri, directori). Prin urmare, sunt aspecte ce pot fi îmbunătățite în comunicarea
inter-sectorială dacă și liderii responsabili au viziune, înțelegere asupra conceptelor,
deschidere și capacitate de cooperare și interconectare în mediul intern și cu cel
extern, și dacă modul de comunicare al viziunii lor, respectiv ”semnalul” dat
organizației pe care o conduc și domeniului este unul de deschidere și invitație la co-
participare și construcție.
Avem în vedere, în propunerile și comentariile prezentate, și timpul necesar unor inițiative
pentru a se consolida și valida ca valoare conceptuală și practică autentică ce poate fi
asimilabilă în educație (sistem și context) și învățare (proces). În același timp, remarcăm
absența unor mecanisme la nivel de sistem pentru a recepta propuneri structurate de inovare
educațională, pentru a seta cadrul de evaluare – validare a concepției / practicilor propuse
prin modelele educaționale din context nonformal și pentru a asimila rezultate cu valoare
adăugată pentru sistemul educațional, beneficiarii și practicienii acestuia.
[Să ne reamintim: educația – nonformală și legăturile cu educația formală]
29.
EDUCAŢIA NON-FORMALĂ43
:
se bazează pe o implicare voluntară
nu este o învăţare informală
este un proces structurat şi planificat
respectă teorii ale învăţării
se bazează pe învăţarea în grup
centrată pe cel care învaţă, participativă
non-ierarhică
realizată de actori calificaţi
este evaluabilă
Educația formală Educația non-formală
Predare Învăţare
Profesor Facilitator
Elev Participant
Centrare pe Centrare pe cel care învaţă
disciplina de studiu şi profesor
Abordare intelectuală Abordare holistică
a şti – a simţi – a face
Program fix Flexibilitate
Certificare Evaluare
Un alt document foarte relevant privind educația nonformală, cu o documentare
exhaustivă asupra bazelor pedagogice ale demersurilor nonformale este un produs al IKAB -
Institute for Applied Communication Research in Non-formal Education, autori Helmut Fennes
and Hendrik Otten, Quality in non-formal education and training in the field of European
youth work (2008)44
. De asemenea, o resursă pentru documentarea rolului educației
43
intr-un document de formare în contextul programului Tineret pentru Europa, Bonn, 2003, coordonat de IKAB - IKAB e.V., the Institute for Applied Communication Research in Non-formal Education – www.ikab.de 44
accesibil online la http://www.ikab.de/reports/Fennes_Otten_Quality_in_NFE_Training_Study_2008.pdf
4. Modele de programe49 de educație nonformală relevante la nivel
național
Prezenta secțiune își propune să aducă în atenție modele de educație extrașcolară care
au putut fi replicate la nivel național și a căror activitate presupune o metodologie dezvoltată,
un set de resurse, formari, standard de calitate pe implementare. Aceste modele sunt
rezultatul ultimilor 10-20 de ani ai organizațiilor non-guvernamentale care și-au propus să
creeze modele pe care ulterior să le facă scalabile și în funcție de resurse să le ducă în cât
mai multe unități de învățământ. Mare parte din aceste modele au fost premiate în cadrul
diverselor gale și evenimente din România precum Gala Premiilor în Educație (Fundația Dinu
Patriciu), Gala Societății Civile etc..
Astfel în secțiunea ce urmează vor fi prezentate pe larg următoarele modele:
(1) Modelul IMPACT - Fundația Noi Orizonturi
(2) Modelul Youth Bank - Asociația pentru Relații Comunitare
(3) Modelul Cluburi de dezbateri și oratorie (debate) - Asociația Română de
Dezbateri, Oratorie și Retorică
(4) Modelul cercetășesc – Organizația Națională Cercetașii României
(5) Modelul GROW – Școala de Valori
(6) Modelul Job Shadowing – Junior Achievement
Pe această cale dorim să mulțumim organizațiilor de mai sus pentru deschiderea cu care
au răspuns apelului nostru și contribuția la elaborarea acestei secțiuni. De asemenea, dorim
să mulțumim tuturor organizațiilor, instituțiilor și persoanelor care zi de zi, prin ideile,
inițiativele, demersurile și munca lor susținută participă la îmbunătățirea sistemului
educațional și la conectarea acestuia cu educația nonformală, în beneficiul elevilor,
profesorilor, părinților și societății, în ansamblu.
49
în limbajul educațional, educația nonformală asociată ofertei sistemului educațional este denumită educație extrașcolară sau extracurriculară și, în acest sens, sunt asimilabili termenii utilizați în prezentarea dimensiunii nonformale a educației (n.a.)
32.
5. Analiza propunerilor actorilor și factorilor interesați și decidenți din
domeniul educației privind susținerea educației non-formale în
sistemul educațional
Ca parte a construcției prezentului studiu și a proiectului finanțat de Romanian – American
Foundation, Fundația Noi Orizonturi a desfășurat o serie activități cu rezultate valorificabile
pentru scopul acestui raport:
Cafeneaua publică – 20 de minute pentru nonformal organizata de FNO, ca si
activitate de follow up si evaluare a activitatilor din perioada Școlii Altfel;
Studiu de evaluare a efectelor programului educational IMPACT50
Cele 2 instrumente și grupurile-țintă – ONGuri, factori interesați, actanți în domeniul
educației nonformale (cafenaua publică) și profesori din sistemul formal de educație au fost
suprapuse pentru demersul ulterior de studiu care a vizat cross-verificarea opiniilor cu grup
țintă extern proiectului IMPACT.
Poziționarea demersurilor de studiu în rândul grupurilor - țintă:
INTERN proiectuluI EXTERN proiectului
Din sistemul
formal
Profesori – lideri IMPACT
(focus grup și chestionar)
Profesori – formatori Consiliul Elevilor
(participare la focus grup și chestionare)
Din afara sau
tangențial
sistemului
Cafeneaua publică –
participanți familiarizați cu
programul IMPACT (în Cluj
– Napoca)
Interviuri și focus – grup cu decidenți și
alți actori implicați în educație nonformală
1. Cafeneaua publică 20 de minute pentru nonformal a invitat 40 de persoane
din mediul şcolar, academic, al resurselor umane, de afaceri, al organizaţiilor non-
guvernamentale etc. să intre în dialog cu privire la implicarea tinerilor în activităţi de educaţie
non-formală (în anexă, lista participanților). Au fost formulate 4 subiecte de discuţie:
A. Educaţia: componenta formală, nonformală şi complementaritatea lor;
B. Nevoi de învăţare ale tinerilor (aptitudini, valori, comportamente, cunoştinţe,
competenţe etc.). Cum ar putea răspunde educaţia nonformală acestor nevoi?
C. Metode si modele de educaţie nonformală şi acesul practic al elevilor la acestea
în şcoli;
D. Şcoala Altfel 2012: răspuns la nevoile tinerilor de educaţie nonformală. Impactul
acestei iniţiative asupra elevilor. Recomandări pentru desfăşurări viitoare.
50
Studiul de evaluare calitativă a efectelor programului IMPACT a fost realizat de dr. Petruța Teampău (2012) reprezentând Centrul pentru Studiul Democrației, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea “Babeș Bolyai”, Cluj Napoca. Localităţile în care s-a desfăşurat cercetarea au fost: Cluj-Napoca, Turda, Dej, Iaşi, Roman, Săbăoani, Călăraşi, Constanţa, Hârşova, Galaţi, Focşani, Drobeta Turnu Severin, Halânga, Straja, Lupeni. La acestea se adaugă 2 consultari/discutii pe baza unui short-list questionnaire, așa cum se menționează în continuarea capitolului (n.a.)
33.
Metoda de lucru folosita, cafeneaua publică, stimulează implicarea în dialog de la
egal la egal a tuturor participanţilor şi generarea de noi idei. Prin urmare, rezultatele nu
sunt generalizabile și reprezintă puncte de vedere ale participanților.
A. Educaţia: componenta formală, nonformală şi complementaritatea lor
Educaţia formală (EF) cât şi educaţia nonformală (ENF) au obiective de învățare
intenţionate, clar stabilite și structurate;
Dacă EF e obligatorie, ENF e oportună şi centrată pe nevoile specifice ale
individului. Faptul că implicarea în ENF apelează la liberul arbitru şi voinţa
participanţilor este un aspect esenţial pentru în felul acesta oamenii se apropie de
ENF și pot fi cooptaţi ulterior. De asemenea, succesul este mai mare atunci când
persoana vine în mod voluntar către educaţie, cu intenţia de a se dezvolta personal;
Deși ambele (EF și ENF) au obiective de învăţare, metodologia este diferită,
învăţarea experienţială fiind fundamentală pentru ENF;
În ENF se merge pe nevoi specifice și individuale, nu neapărat pe nevoile
unui grup mare. ENF răspunde la un public ţintă, astfel și curicula este mai scurtă și
mai specifică, nu generalizată;
EF individul este evaluat de către profesor, iar reperul este grupul, clasa;
ENF individul se autoevaluează şi este încurajat să se raporteze la el însuşi – ce
competenţe are în urma experienţelor de educaţie nonformală faţă de cele pe care
le avea ieri sau în urmă cu o perioadă mai lungă de timp;
Modul în care este oferit feedback-ul: în ENF feedback-ul este constant și
circular, iar în EF, întârziat și periodic sub forma unor teste și evaluări;
Tipul de atmosferă creată EF se produce într-o atmosferă destul de rigidă şi
dominată de relaţii ierarhice – școala este rigidă, înregimentează şi nu este suficient
de aplicabilă. Educaţiei nonformale îi este specifică atmosfera flexibilă, lejeră şi
distractivă;
EF și ENF sunt complemetare, că ele coexistă și că ambele trebuie să continue în
forme cât mai bune, ori îmbunătăţite EF și ENF trebuie combinate, interconectate
într-un mod cât mai eficient în dezvoltarea tinerilor. Deși ENF nu poate suplini EF,
care oferă acces la informaţii standard și condiţionează obţinerea unei diplome, cele
două pot fi tangenţiale.
Propunere din partea participanților: intercalare a metodologiilor precum și o modificare de atitudine,
un sistem public de educaţie deschis la metode nonformale. ENF ar putea ajuta EF în perceperea
de către tineri a sistemului dintr-o perspectivă mai bună și mai „prietenoasă” pentru viitorul lor.
B. Nevoi de învăţare ale tinerilor (aptitudini, valori, comportamente, cunoştinţe,
competenţe etc.). Cum ar putea răspunde educaţia nonformală acestor nevoi?
Elevii, studenţii și tinerii voluntari ori angajaţi în diverse ONG-uri sunt cei care
beneficiază de proiectele de ENF. Nevoile acestora de dezvoltare sunt diferite, iar
abordarea ENF este diferită pentru fiecare categorie. Tinerii sunt cei care au nevoie
să se dezvolte armonios pe pe toate planurile – afectiv (gestionarea emoţiilor),
spiritual, fizic (încurajarea sportului și a unui stil deviaţă sănătos), social, intelectual,
de caracter;
34.
Din punct de vedere social, tinerii ar trebui să înveţe cum să interacţioneze mai bine,
să dobândească anumite abilităţi care să-i ajute în munca în echipă, în comunicare,
în managementul timpului;
Relaţionarea cu ceilalţi (spre exemplu în comunicarea cu profesorii tinerii trebuie să
aibă curajul să ia iniţiativa, să știe cum să întrebe și să discute cu profesorii), abilități
de viață (comunicare, acceptarea celorlalţi, organizarea activităţilor, stabilirea
obiectivelor, planificare pe termen lung, respectul faţă de ceilalţi, automotivare,
orientarea spre acţiune);
Tinerii au nevoie să fie stimulaţi să-și dezvolte gândirea critică (interpretarea
experienţelor, competenţa de a evalua, reflexivitate, filtru personal), capacitatea de
analiză (argumentare, dezbatere, găsirea unor soluţii), creativitatea și
responsabilitate (autoresponsabilizarea);
Altă categorie de nevoi identificată este legată de nevoia de practică, de a
experimenta. Tinerii au nevoie să pună în pratică, să aplice efectiv informaţiile
teoretice învăţate, ori chiar să se lovească de greutăţi și să extragă singuri
concluzii privind experienţele lor;
S-a identificat nevoia de ancorare în realitate a tinerilor și nevoia unei educaţii cât
mai bune în ceea ce privește aspectele financiare al vieţii, numărul de iniţiative de
antreprenoriat fiind în număr destul de mic;
Pentru a avea iniţiativă şi pentru a-şi asuma noi provocări, tinerii au nevoie de
încredere în propriile forte.
C. Metode si modele de educaţie nonformală şi acesul practic al elevilor la acestea
în școli:
Jocuri;
Joc de rol;
Vizionarea de filme/filmarea activitaţilor;
Internship/practică;
Dezbateri;
Interviuri;
Public speaking;
Modele / mentoring / couching;
Studii de caz;
Studiul personalităţilor;
Proiecte în folosul comunităţii;
Ieșiri, excursii;
Învăţare prin experienţă;
Team-building-uri;
Ore în natură;
Povestea;
Mozaic;
Lucru pe grupe;
Animaţie socio-educativă;
Biblioteca Vie;
Cafeneaua Publică;
Carusel;
Teatru dezbatere;
Teatru labirint;
Teatru forum;
Audio / video;
Open Space;
Board games;
Bzz grupuri;
Fish-bowl grupuri;
Kituri de jocuri.
Brainstorming;
Unele metode se pot implementa cu uşurinţă (munca în echipă, brainstorming), iar
altele sunt mai elaborate și necesită resurse mai mari de timp, spaţiu sau materiale.
Este important ca metodele să fie adaptate la obiectivele de învăţare
stabilite, resursele disponibile şi caracteristicile grupului ţintă. Formula confort+
distracţie+ scop educativ este de asemenea importantă în alegerea unei metode;
Educaţia non-formală trebuie să fie organică și flexibilă. Nu trebuie impusă de sus în
jos - pentru că metodele sunt construite pentru a răspunde la nevoi specifice,
acestea trebuie să-și găsească rostul acolo unde sunt puse în aplicare. Pentru ca
35.
acest lucru să se întâmple este nevoie de persoane cu disponibilitate reală,
profesorii având un rol extrem de important în transferul și susţinerea metodelor
nonformale. Aceştia ar trebui pregătiţi pentru facilitarea activităţilor de
educaţie nonformală prin training-uri, workshop-uri şi în facultate;
Pentru folosirea metodelor nonformale este nevoie de stimulente şi facilităţi atât
din partea Ministerului Educaţiei cât şi a conducerii şcolilor. A fost lansată ideea
că managementul unei şcoli se aseamănă cu cel dintr-o companie: elevii sunt
„produsele” care trebuie să ajungă la un standard calitativ cât mai înalt, iar angajaţii
trebuie motivaţi pentru a depunde eforturi în acest sens. Astfel, metodele folosite
trebuie să fie cât mai bine adaptate pentru a ajunge la rezultatele dorite. Mai mult,
orice școală (management, corpul didactic, elevi) ar trebui să aibă un set de valori în
conformitate cu care ar trebui să aplice anumite metode;
ONG-urile joacă un rol extrem de important și se dorește implicarea lor în
continuare. Însă, nu este suficientă implementarea programelor în anumite grupuri
de copii, ONG-urile ar trebui să aibă un rol activ în educarea profesorilor când
vine vorba de metode de educaţie nonformală. Alături de ONG-uri, companiile şi
părinţii pot contribui la dezvoltarea şi implementarea cu succes a activităţilor de
educaţie nonformală;
O problemă a ENF și datorită căreia metodele acestea sunt greu de implementat
este cuantificarea: rezultatele educaţiei non-formală sunt greu măsurabile.
În cazul EF există metode de evaluare şi recunoaştere a competenţelor dobândite
la sfârşitul celor 12 - 16 ani de școală. ENF nu poate oferi acest lucru cu aceeaşi
uşurinţă ceea ce îngreunează introducerea metodelor de ENF în EF.
D. Şcoala Altfel 2012: răspuns la nevoile de educaţie nonformală a tinerilor.
Impactul acestei iniţiative asupra elevilor. Recomandări pentru desfăşurări viitoare.
Provocări:
foarte multă birocraţie,
foarte multe planificări,
ședinţe lungi pentru organizarea activităţilor,
ofertele ONG-urilor au fost comunicate ori prea târziu ori nu au fost bine primite,
unele școli au așteptat ca doar ONG-urile să organizeze activităţile în Școala Altfel,
fonduri inexistente,
termene scurte de analizare, și prin urmare, greu de respectat,
rigiditatea raportărilor.
Directorii au întâmpinat dificultăţi la rândul lor, datorită unei metodologii foarte vaste.
Profesorii titulari din mai multe școli au afirmat că realizarea tuturor activităţilor a fost un
lucru dificil, unii elevi au fost dezamăgiţi deși au fost dornici să fie incluși în activităţi non-
formale. Consultarea părinţilor, a elevilor, a profesorilor a fost un alt proces dificil. În unele
cazuri, activităţile au fost desfășurate cu un efort considerabil, iar alteori au existat
activităţi superficiale și irelevante (cinema, McDonalds etc).
Sugestii:
Organizarea programului Şcolii Altfel în funcţie de nevoile specifice ale elevilor şi
şcolilor
36.
Implicarea voluntară a părinţilor în planificarea şi implementarea activităţilor din
cadrul Şcolii Altfel
Reconceperea programului „Scoala Altfel” sub forma „O zi altfel” astfel încât să se
organizeze activităţi nonformale o zi pe lună, o zi la două săptămâni, dar nu o
săptămână întregă pe a
Planificarea unor activităţi cu obiective clare de învăţare astfel încât să nu se
repete realizarea unor activităţi superficiale, irelevante precum vizite la McDonalds
Alocarea de fonduri de la Ministerul Educaţiei pentru activităţi - unele școli își
permit să facă şi activităţi costisitoare, însă altele nu-şi permit, iar elevii sunt
discriminaţi şi se pot simţi frustraţi.
ONG-urile ar trebui să ofere seminarii de formare pentru profesori din timp, pentru că
nu toţi profesorii sunt pregătiţi pentru a fi incluși în activităţile nonformale.
Colaborare reală, neimpusă, deschisă cu ONG-urile
Implicarea activă a elevilor în planificarea şi organizarea activităţilor din Şcoala Altfel
aşa cum se întâmplă în cazul programelor de schimburi și în programul Comenius din
Spania, Italia, Anglia
Planificarea Şcolii Altfel astfel încât elevii să-și poată alege activităţile și mai ales
profesorii cu care să lucreze, pentru a caştiga cu adevărat din această experienţă.
Planificarea Şcolii Altfel astfel încât elevii să nu fie constrânşi să participe la
anumite activităţi
Planificarea Şcolii Altfel astfel încât elevii astfel încât să nu depăşească orarul
normal al şcolii.
Ministerul Educaţiei trebuie să renunţe la rigiditate, la raportările cu termene limită.
Despre Școala Altfel, Cristi Moldovan de la Cercetașii României a declarat: “Dintre părţile bune, în primul rând, menţionez iniţiativa de a mixa EF cu ENF, ceea ce este o idee superbă, pentru că răspunde nevoilor copiilor din școli mult mai repede decât EF simplă, prin tehnicile formale. Ca părţi negative, deși ideea este incredibil de bună, modul în care s-a aplicat nu este cel mai fericit. Ar fi de dorit o mai bună comunicare între instituţii, între persoanele din instituţii, și transmiterea mesajului complet dintr-o parte în alta. Telefonul fără fir nu funcţionează într-un proiect de asemenea anvergură, de aceea trebuie informaţii complete, măsurabile, specifice, pe scurt: SMART.”
Concluzii:
Rezultatele cafenelei publice reconfirmă idei și abordări prezente în discursul
educațional legate de educația nonformală și corelațiile cu sistemul educațional.
Participanții au reconfirmat valoarea și necesitatea programului Școala Altfel, și au
formulat o serie de recomandări generale privind utilizarea contextului nonformal, a
principiilor și metodelor acesteia pentru a complementariza demersurile formale.
Diversitatea participanților și convergența opiniilor acestora poate fi un indicator
asupra maturizării discursului privind educația nonformală, armonizarea înțelegerilor
asupra conceptelor – cheie, coagularea unor direcții suficient de clar conturate privind
demersurile necesare pentru infuzarea cu educație nonformală a sistemul
educațional formal.
***
2. Studiu de evaluare a efectelor programului educational IMPACT -
recomandări ale cadrelor didactice implicate în cluburile IMPACT
37.
Din studiul51
de evaluare calitativă a efectelor programului IMPACT au fost extrase și
analizate datele colectate prin realizarea a 8 focus grupuri cu un total de 46 de participanţi
(profesori-voluntari în IMPACT) reprezentând 32 de cluburi.
De asemenea, profesorilor din rețeaua IMPACT li s-a transmis un short-list questionnaire
focalizat pe recomandări privind includerea educației nonformale în școli.
A. Ce vă motivează să implementați programe de educație nonformală în școală?
B. Ce v-a ajutat să implementați cu succes programul IMPACT sau alte proiecte de
educație nonformală în școala dvs.?
C. Ce dificultăți ați întâmpinat în implementarea cu succes a programelor de educație
nonformală în școala dvs.?
D. Ce schimbări puteți recomanda în sistemul de educație pentru a facilita
implementarea cu succes a programelor de educație nonformală?
E. Ce contribuții considerați că aduce educația nonformală sistemului educațional (elevi,
profesori, școală, părinți)?
În continuare sunt prezentate concluziile din răspunsurile liderilor:
A. Ce vă motivează să implementați programe de educație nonformală în școală?
„cel mai mult ,ă motivează lucrul cu copiii”;
„să le dezvolt niște competențe pe care nu pot să le dezvolt în timpul orei de
curs”;
„am o viziune a educației făcută numai prin bunătate”;
„îmi place să lucrez cu copiii și mai aveam și timp disponibil, că asta contează,
timpul să-l poți aloca pentru asemenea activități și să mai poți câteodată, mai avem și
nevoie de o asemenea activitate de relaxare, că efectiv după orele de curs asta
chiar ne-ar relaxa de cele mai multe ori!”;
„mai mult din curiozitate”;
„că genul de activități desfășurate cu IMPACT mi se potrivesc, să zic mai bine
decât munca la clasă la ore cu elevii, activitatea de animator și în același timp lider
de club IMPACT, înseamnă egalitate cu elevul tău, înseamnă sprjin, înseamnă
comunicare totală, înseamnă deschidere”;
„înseamnă posibilitatea mea, a adultului și a fomatorului, a profesorului din umbră, de
a modela până la generație nu numai în băncile școlii ci și altfel, căci educația
înseamnă a și învăța, caracterizează omul de la naștere până la moarte și educația se
face absolut altfel și în foarte multe feluri, mai cu seamă în alte moduri decât stând în
bancă și asimilând cunoștințe care sunt extrem de utile și necesare elevilor în viață”;
„comunicarea, posibilitatea de a mă încărca cu energie pozitivă și tinerețe de la
elevii mei, posibilitate de a ieși în comunitate și de a ajuta semenii, posibilitatea de a
valoriza acești copiii, foarte deschiși pentru proiecte în folosul comunității.”;
„faptul că vin copiii cu mare placere, faptul că mă relaxez venind încoace…”;
„îmi place cum evoluează, că-i văd crescând sub ochii noștri, îmi place ce iese
de pe mâna noastră”;
51
Studiul a fost realizat de dr. Petruța Teampău (2012) reprezentând Centrul pentru Studiul
Democrației, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea “Babeș Bolyai”, Cluj Napoca. Localităţile în care s-a desfăşurat cercetarea au fost: Cluj-Napoca, Turda, Dej, Iaşi, Roman, Săbăoani, Călăraşi, Constanţa, Hârşova, Galaţi, Focşani, Drobeta Turnu Severin, Halânga, Straja, Lupeni.
38.
„deci asta mă ține alături de ei, faptul că nu e în zadar.”;
„îmi plac copiii. Şi îmi place activitatea cu tinerii. Şi, nu ştiu, vreau ca atunci când
merg pe stradă şi cineva mă salută, să îmi aduc aminte de unde, şi să îmi aduc
aminte de unde şi să îmi povestească că am fost acolo.”;
„în primul rând relația cu acești copii este mult mult mai frumoasă în aceste
condiții, că reușesc să îi cunosc cu totul altfel și mă ajută și în cariera didactică
să îi cunosc și altfel că facem lucruri atât de frumoase, că ne implicăm în atâtea și
atâtea proiecte”;
„pentru mine este o oportunitate să-i cunosc mai bine pe copiii, fiind consilier
şcolar, şi să mă apropii de ei”;
„relatia asta profesor elev capăta valențe noi, putem fi cu ei colegi de echipă când
facem un proiect”;
„da, cred că ne apropie mai mult de copil”.
B. Ce v-a ajutat să implementați cu succes programul IMPACT sau alte proiecte de
educație nonformală în școala dvs.?
Elevii sunt mai ușor de motivat să participe la activități extracurriculare dacă sunt
încurajați de părinți;
Faptul că programul IMPACT își desfășoară activitatea în școală face ca elevii să
primească cu ușurință permisiunea părinților pentru a se implica;
Suportul direcțiunii/conducerii școlii este foarte important pentru desfășurarea cu
succes a activităților unui club IMPACT într-o școală – suportul direcțiunii concretizându-
se mai ales în oferirea permisiunii pentru folosirea spațiului (activitatea clubului sau
implementarea proiectelor de serviciu în folosul comunității se desfășoară după-amiaza,
uneori seara și în weekend) și facilităților școlii respectiv pentru desfășurarea activităților
Junior Achievement (la granița dintre formal și nonformal)
Outward Bound – mai mult în zona de training, un border line mai degrabă dincoace de
educație mai degrabă decât în educație
LMT – ca model de bună practică educațională, a generat early wins, elevilor le-a plăcut
și mai doresc; 10 la puterea 10.000 – 10 ani de proiect, 10.000 de copii din țară care au
beneficiat de modulele LMT; un rezultat - școală de joburi, a generat elevi-traineri plătiți
(își fac grupă, contract, având 16 ani, exersează competențe de vânzare și livrare). 100
de copii traineri la 10 000 de copii participanți
“Critica pentru toate proiectele din nonformal: nici unul dintre programele de educație
nonformală nu provoacă și nu pune sub semnul întrebării status-quo-ul din sistemul
educațional – paradigma comunistă.” (M.S.)
B. Surse de informare cu privire la tendințele din domeniul educațional în stabilirea
temelor dominante în programele gestionate
Site-uri, reviste, publicații;
Parteneri instituționali – guvernamentali și nonguvernamentali (de aici vin ideile
novatoare);
Copiii – dau cel mai bun feedback în privința a ceea ce funcționează;
Rețeaua de informare UNICEF – global – regional;
Nu am un timp profesional dedicat explorării programelor de educație nonformală,
interesul personal/profesional fiind România pe bune începe cu școala pe bune; nu știu,
nu am un site unde să direcționez; filtru personal din prisma intereselor pe coaching,
mentorat;
C. Inițiative speciale din domeniul educației nonformale cunoscute și apreciate ca fiind
o ”locomotivă” pentru asimilarea elementelor de educație nonformală în sistemul
educațional (modele replicabile cu o anumită generalitate în spațiul educațional)
Proiectele sunt în zona de expertiză și interes a celor care le inițiază – contribuie la
atingerea unor rezultate educaționale valabile prin realizarea scopului inițiativei – elevii și
profesorii fiind implicați în proiecte se dezvoltă pe ei;
World Vision – proiecte în zona rurală, de dezvoltare comunitară, privind starea copilului
în mediul rural – domeniul educație; fără suport pe zona de educație nonformală;
Unicef – proiecte de influențare a politicilor publice și proiecte de intervenție pe incluziune
socială, în special în zona de grupuri dezavantajate, pentru reducerea disparităților –
campania Hai la școală – prevenirea/reducerea absenteismului școlar și a abandonului,
cu activități de educație nonformală la 3 niveluri - școală, comunitate, familie;
Școala de valori / GROW – proiect de politică publică cu Parlamentul European – Adoptă
un liceu!;
dar și…
Contraefectul POSDRU - nu transformă, nu generează impactul necesar;
riscul unor proiecte de formă fără fond – la nivelul micro, copiii merg la școală, primesc
voouchere…, dar fundamental, sistemul e la fel, rămâne identic;
Sursa neputințelor:
”fie nu știi, fie nu vrei, fie nu poți
43.
dacă știi și nu vrei - e rea credință
dacă nu știi – învățăm
dacă vrei și nu poți – consolidăm dialogul”
”nici unul și nimeni nu caută să găsească și să neutralizeze letal punctul de paradigmă
comunistă a educației preuniversitare, ori în absența acestuia, te învârți în jurul orașului
interzis, nu intri în orașul interzis și atunci impactul este zero…”
”critica mea fundamentală de incompetență profesională este critica de lidership - nici
un intrument viabil, transformațional, de lidership, nu a fost atașat schimbărilor – sunt
haotice, sunt zăpăcite…”
D. Identificarea pârghiilor care sprijină anumite inițiative să fie de succes
Valorizarea early wins – a victoriilor rapide;
Părinții ca persoane – cheie care îndrumă și orientează copiii către alte tipuri de activități,
îi susțin;
Managementul școlii prin comisia de curriculum - școala ca business social – desfășoară
spre exemplu cursuri de pictură;
Autoritățile locale, mai ales în mediul rural – activate, implicate, forțate să prioritizeze
educația și contextul pentru soluționarea unor probleme locale (analfabetism, informare);
ISJ și CJRAE prin promovarea inițiativelor, deschiderea ”ușilor” și permiterea accesului
proiectelor de educație nonformală;
Elevii – ca beneficiari direcți - așteaptă schimbarea și produc schimbarea, declanșează
schimbarea prin inițiativele lor;
Consilierul educativ – la nivelul școlii are un rol important de conector, coordonator de
inițiative și resurse;
ISJ educativ – printr-o comunicare mai eficientă între sistem și societate civilă la nivel
local, sprijină prin atitudinea pe care o manifestă o deschidere sau provoacă blocaje (prin
neimplicare suficientă, lipsă de comunicare inclusiv structurat, coerent și consecvent
creând situații de comunicare între factorii interesați);
”Ciclul politic 2012 – 2016 ar trebui să fie un moment care […] să o construiască pe cea
nouă (paradigma) pentru că […] uneori e un fel de complicitate – a face educație nonformală
menținând acest status-quo toxic mi se pare formă fără fond, de impact zero. Prima
intervenție este de ”omorât” sistemul existent, formal și pe urmă de construit componenta
nonformală.”
”Sistemul este atât de încremenit în proiectul lui, orice intervenție se lovește de o încremenire
fundamentală, istorică, anticorpi și de forme de rezistență acerbă, alea ce trebuie adresate
întâi.”
”Specific, e nevoie de 2 puncții letale, transformaționale, de sistem:
o tema descentralizării curriculare autentice și a unei noi ordini curriculare centrate pe
curriculum la decizia elevului în oferta școlii – deschide calea unei abordări centrate
pe opțiuni ale elevilor, pe mai puțin și mai profund, pe nevoile elevilor…
o o strategie deșteaptă de resurse umane în educație, centrată pe conceptul de carieră
didactică și de opțiuni orizontale de carieră didactică pentru profesori
44.
”…pentru că în momentul de față cancelariile nu au decât o singură opțiune – să concureze
pentru postul de director sau de inspector, ceea ce e foarte prost pentru ca la 50-70 de
profesori într-o cancelarie, nu asta este soluția. Soluția mea este așa – ca soluție și la
prestația foarte slabă a profesorilor, căci făcând același lucru 20 – 25 ani te tâmpești, devii
nebun! – conceptul există în diverse organizații – ”tour of duty” – rotire prin sarcini, 5 ani de
zile – normă didactică, după 5 ani dacă nu mai vreau, schimb, 20% normă și 80% alte
activități. Și apoi iar schimb. Oricum, mai prost decât e acum nu se poate. Sistemul a ajuns la
fund – motivul este clar – e necesară ieșirea din paradigmă.”
E. Mecanisme din sistemul educațional ce pot fi valorificate pentru a genera un val mai
puternic de asimilare a nonformalului în sistemul educațional
Forța publică, jucătorii importanți din piața educației nonformale;
Voință politică care să producă schimbare legislativă;
”Lucrez cu profesori – impact 1% = nu merge la noi, noi nu am fost obișnuiți așa, la noi în
școală e așa…și ne cer altfel… ne place, dar merge numai în sala de curs…”;
”Între formal = agresiv, toxic, depășit, anacronic și nonformal (poate să nu aibe legatură cu
educația formală deloc – tabere ș.a.) să existe banda de opțiuni, de alternative educaționale
consacrate și în spațiul educațional formal. Adică educația nonformală trasă în banda
educației formale.” .
F. Actori din sistemul educațional necesar a fi activați pentru a sprijini orice demers de
lucru cu educația nonformală la nivel de sistem; în ce fel pot fi activați/mobilizați.
Presiunea părinților și elevilor asupra sistemului pentru a susține inițiative de schimbare
în sistem, adoptarea elementelor din nonformal, asocierea de inițiative pentru a ajuta
participarea elevilor la astfel de programe;
Continuarea activităților de formare cu profesorii și abordarea de la firul ierbii – se
schimbă practicile și apoi se formalizează și în prescripții
„Educația nonformală… dacă nu schimbi fundamental paradigma sistemului educațional, este
acum așa… cutting trees in the wrong jungle.”
„Moratoriul de politici publice – un proces între 4 și 8 ani de zile, pentru ca ritmurile sunt
diferite - deci într-un ciclu politic de 4 ani este posibil să se întâmple.”
Concluzii - Categorii de perspective:
Cadrul general educațional:
Poziționări diferite: fie radicale, de abordare a problemelor de sus în jos, legislativ,
prin impunerea schimbării fundamentate pe un lidership puternic și pe asumarea unui
ciclul complet de politică publică;
fie adaptate contextului și factorilor și adordate ”la firul ierbii”, de jos în sus, de la
beneficiari, participanți la decidenți, influențând asertiv, fundamentat pe rezultate și
capacitate de multiplicare;
Conturarea unei baze de actori din domeniul educației care s-au impus prin
construcția unor concepte de proiecte educaționale alternative sistemului educațional
– nu se poate schimba sistemul, atunci creăm altul în paralel;
45.
Perspectiva sistemului educațional care a evoluat:
o cererea elevilor de activități nonformale e mai mare (urban), profilul elevilor s-
a schimbat – solicită chiar ei abordarea unor metode active sau inițierea unor
activități diferite, sistemul e mai deschis – formalizarea parteneriatelor
organizațiilor ce propun activități de educație nonformală prin ISJ/MECTS și
accesul mai facil în școli/licee, la elevii – beneficiari;
o Consiliul Elevilor – a progresat mult, s-a dezvoltat tot cu sprijinul educației
nonformale și are un rol mai pregnant în relație cu mediul nonguvernamental
și cu MECTS;
o Pericolul unei saturații de ofertă de educație nonformală percepută în special
de profesori/directori (la nivelul școlii și al adulților) și minister, asociată cu
dilema alegerii celui mai potrivit parteneriat ;
o Timpul alocat activităților nonformale din partea elevilor și profesorilor a
crescut, dar acestea sunt poziționate tot în afara programului școlar, în afara
orelor și nerecunoscut ca activitate profesională.
granița formal / nonformal mai permeabilă, percepție prezentă mai ales în rândul
instituțiilor școlare care sunt în contact mai apropiat cu mediul și ONGurile din context
nonformal;
MECTS – bine intenționat, dar bulversat și zăpăcit, dependent de schimbările de
guverne/miniștri;
ISE – potențial extraordinar de parteneriat, contribuții, dar nu se impune, aceeași
situație ca la MECTS.
Actorii din domeniul educației – resursele:
Responsabilitatea și actorii schimbării sistemului nu sunt numai din interior (elevi,
profesori, decidenți), dar și studenții, mediul economic;
Probleme de comunicare și parteneriat mediul educațional cu mediul economic, greu
de mobilizat ca agent al schimbării – nu se cunosc, nu vorbesc aceeași limbă, nu
există încredere;
”Părți” ale educației nonformale în raport cu sistemul educațional – cea a societății
civile și cea a sistemului educațional (palatele, cluburile elevilor – infrastructura și
organismele subordonate MECTS);
Finanțatorii - nu conștientizează întotdeauna că demersurile pe care le sprijină sunt
de factură nonformală, ci sunt considerate programe educaționale în ansamblu și de
intervenție în raport cu temele dominante de interes pentru acestea (prin asocierea
cu faptul că se derulează în școli, cu elevi, se ”alipesc” demersurilor existente în
cadrul formal) – crează o premisă favorabilă asimilării demersurilor nonformale ca
fiind firești și proprii sistemului educațional.
Provocările prezente în raport cu dimensiunea fenomenului educației nonformale în
sistemul educațional:
o Profesorii – supraîncărcarea profesorilor care ”fac” cu activități tocmai pentru faptul
că sunt implicați și interesați
o Sunt implicați tot timpul aceeași profesori/elevi
o Convocarea profesorilor prin ISJ/MECTS, altfel nu sunt lăsați să participe la activități
– formalizarea educației nonformale;
o Efectul negativ al POSDRU (cursuri obligatorii, de slabă calitate, irelevante pentru
nevoile reale ale cadrelor didactice și elevilor, suprasolicitarea profesorilor cu cursuri
o Provocare socială – 3 mil români sunt plecați în străinătate – cei cu inițiativă, care
doreau să schimbe ceva
46.
o Experiențe nonformale spontane, punctuale, fără continuitate, fără impact
Un posibil loc geometric al educației nonformale cu cea formală:
o Își servesc una alteia
o Educația nonformală continuă educația formală
o Educația nonformală are un sens mai larg, dar în contextul sistemului educațional
devine educație extracurriculară sau educație extra-școlară53
o La nivel de metode – transfer de metode profesorilor și elevilor
o Cursuri mici – focalizate pe metode
o Educația nonformală suplinește prin creativitate
o Cele 2 sisteme trebuie să se susțină, să-și creeze punți de comunicare
o Nonformalul este zona de inovare pentru formal
o Modele din nonformal bine structurate alăturate școlii
o Ambele zone suferă – nu sunt ancorate într-o didactică comună și nu sunt într—o
logică didactică
o Lipsa de expertiză specifică, de graniță
o Impact asupra capacității de motivare a elevului pentru a învăța – să-și dorească să
învețe, să învețe ce vor, ce le place
o Participă la ”estetica educației” – să îi facă plăcere să învețe
o Cultivarea valorii în sistem prin cunoștințe și angajament
o Educația nonformală contribuie ca modalitate de intervenție pentru probleme din
sistemul educațional – absenteismul și abandonul școlar, sprijin pentru grupurile
dezavantajate, abilități de viață, reintegrare școlară
o Metodele nonformale sunt atractive, ușoare, utile și sprijină demersuri în școală,
familie, comunitate
Modalități de provocare a schimbărilor:
o Policy – coerența legislativă
o Măsuri de implementare
o Măsuri de suport pentru ”învățarea educației nonformale” și translatarea expertizei
din nonformal în formal
o Expertiză – oameni care înțeleg sistemul (pericolul volatilizării oamenilor!)
o Inițiative trans-sectoriale (de ex., strategiile pe diferite domenii (educație timpurie ș.a.)
Direcții majore de acțiune pentru o reformă educațională care să cuprinde și
perspective propuse din context nonformal:
o Strategie pe termen lung
o Plan de lucru
o Politică de resurse umane
o Schimbări curriculare
Condiții necesare unui demers coerent de politică publică:
53
este o capcană lingvistică ce ține de asimilarea și utilizarea corectă în limbajul educațional a conceptelor de educație extracurriculară și extrașcolară formulate ca și concepte din perspectiva internă sistemului școlar (definit ca formal, sistemul de învățământ care se ocupă cu procesul de instruire (perspectivă de evoluție istorică terminologică), actualmente asociată ca educație nonformală, în sensul larg, ce cuprinde și ofertele de educație extracurriculară (orice ofertă în afara curriculumul prestabilit) sau extrașcolară (adică în afara timpului dedicat școlii).
47.
o dorință politică
o o bună înțelegere ”de ce este nevoie de schimbare?”
o profesioniști
o justificare economică – costuri și beneficii
o existența unui pilot, un model
o mecanisme de implementare și mecanisme de monitorizare/evaluare
o colaborare actori
o cooperare factori interesați
o stabilitatea sistemului, cel puțin la nivel tehnic (județean/local)
o formularea explicită a cererii de utilizare a metodelor de educație nonformală (la nivel
micro)
o ofertele de educație nonformală – filtrul să-l constituie nevoile elevilor și potențarea
capacităților lor
”..și schimbarea de mentalitate… care e un proces ce nu se termină niciodată, permanent e
nevoie de schimbare de mentalitate…” (L. C.)
48.
6. Concluzii finale și recomandări
Din sursele de informare accesate – cadrul apropiat FNO și modelului IMPACT, dar și
cadrul extern acestuia, se pot contura o serie de concluzii cu rol de cadru de înțelegere a
poziției actorilor implicați in educația nonformală și formală în raport cu tema prezentului
raport.
Aceste concluzii pot oferi uneori perspective (prea) radicale, alteori abordări prea facile și
cu impact marginal asupra sistemului educațional. De asemenea, sunt prezente și
paradoxuri, aspecte care se pot contrazice sau altele perfect aliniate și care se susțin
reciproc.
În acest capitol vom prezenta un set de propuneri și recomandări privind direcțiile de
acțiune și prioritățile considerate oportune pentru susținerea educației nonformale în sistemul
educațional, pe baza tuturor datelor utilizate în acest raport – intervenții actori și responsabili,
demersuri anterioare și curente, tendințe ale domeniului educațional în ansamblu. Aceste
propuneri au fost structurate pe teme.
A. Tendințe generale actuale privind includerea educației nonformale în sistemul
formal
Necesitatea unei reforme profunde de sistem focalizată pe un nou cadru de referință
al curriculumului, cu toate demersurile ce decurg din aceasta;
Prezența activă și prestația profesionistă a actorilor din mediul educației nonformale
oferite de mediul nonguvernamental ce reclamă o asociere aproape egală cu
sistemul educațional în a oferi experiențe de învățare relevante pentru formarea –
dezvoltarea – educarea elevilor în scopurile vizate de sistemul educațional în
ansamblu;
Deschideri și evoluții ale sistemului educațional spre asimilarea principiilor și
metodelor educației nonformale – cursuri de formare dedicate profesorilor, un număr
foarte mare de participanți – elevi la programe de educație nonformală și pe o
distribuție geografică relevantă la nivel național;
Existența unui cadru legislativ care facilitează accesul dimensiunii educației
nonformale complementar sau chiar asociat școlii – vezi Legea Educației 1/2011 și
legislația secundară54
:
- Metodologie de organizare și funcționare a centrelor comunitare de învățare
permanentă
- Metodologie evaluare nonformal și informal
- Metodologie de utilizare a instrumentelor Europass și Youthpass
- Metodologie de recunoaștere a învățării în contexte nonformale
Necesitatea clarificărilor privind rolurile multiple ale cadrelor didactice în contexte
educaționale formale și nonformale și alinierea responsabilităților în raport cu o
normă didactică compozită așa cum apare în Legea Educației 1/2011, însă imposibil
de pus în practică în absența unui cadru de documentare a activităților ce compun
norma de muncă (40 h săptămână, din care 18 h predare, restul fiind activități de
pregătire, evaluare, activități de educație permanentă);
Existența unei oferte de programe de educație nonformală din afara sistemului
educațional care să vizeze deopotrivă dezvoltarea elevilor, dar și a profesorilor
(dedicat și explicit formulate, dar și recunoscute);
Existența unui cadru tot mai formalizat de recunoaștere a competențelor dobândite în
context nonformal și crearea unei baze de discuții pentru recunoașterea activităților
prestate de profesori în context nonformal (ca și contribuție adusă sistemului
educațional), dar și pentru asimilarea, în beneficiul elevilor, a documentelor și
propunerilor privind recunoașterea rezultatelor obținute prin implicarea în programe
de educație nonformală;
Diferențierea între o perspectivă terminologică istorică – activități extracurriculare,
extrașcolare (exprimând o ruptură a celor 2 contexte și eventual sens diferit al
scopurilor lor) și una actuală, în care oferta de educație nonformală include cele 2
concepte de mai sus și le articulează către un scop comun cu cel educațional formal
– dezvoltarea personală și de competențe necesare vieții și carierei profesionale.
B. Principalele recomandari cu privire la pârghii / mecanisme de susținere a
actorilor din educație pentru preluarea elementelor de educație nonformală
Inițierea unui ciclu de politici publice cu asumarea completitudinii ciclului (analiză,
design, implementare, evaluare);
Asigurarea unui timp optim pentru difuzia inovațiilor și asimilarea la scară largă –
ciclul de politici publice de 4 până la 8 ani, susținere și voință politică, amânarea
recompenselor apropiate (populism, voturi) pentru unele târzii dar mai valoroase
pentru societate;
Comunicarea publică a MECTS/MEN să valorifice modelele de bună practică,
rezultate, realizări din educația nonformală pentru a facilita asimilarea rezultatelor (fie
de natură teoretică sau de natură practic-aplicativă) în beneficiul procesului de
învățare al elevilor;
Revizuirea structurii documentelor de programare strategică din educație prin
includerea explicită a dimensiunii educației nonformale, respectiv includerea în
rapoartele pe educație și a unor indicatori privind participarea profesorilor și elevilor la
programele de educație nonformală, principalele arii de învățare la care contribuie
o Riscul – din motive de raportare și colectare date statistice apare un efect
pervers, respectiv birocratizarea procesului
Actualizarea conținuturilor privind educația și formarea în cadrul programelor de
formare inițială și continuă a cadrelor didactice, reformularea – actualizarea
discursului educațional privind intercorelarea și coordonarea contextelor de educație
– formal, nonformal și valorificarea învățării informale;
Abordarea cooperării la nivel inter-instituțional și inter-organizațional, capacitarea
personalului din instituții pentru a exersa acest tip de acțiune inter-conectată și în
zone de intersecție între domeniile pe care sunt responsabile – MEN – MTS – MC –
MFPS;
50.
Nevoi:
o Finanțare
o Mecanisme de sprijin pentru asimilare și capacitarea resursei umane
o Procese de formare a resursei umane
o Conexiuni explicite între sistemul formal și principiile, metodele, instrumentele
și contextele educației nonformale
o Definirea unei poziții a educației nonformale în sistemul formal – transversal,
intercurricular, rol de ”punte” și puncte de intersecție interidisciplinare
Recunoașterea activităților profesorilor care participă la programe și activități de
educație nonformală furnizate de ofertanți din afara școlii și ofertei acesteia –
revizuirea metodologiei de acordare a gradațiilor de merit;
Recunoașterea activităților nonformale ale elevilor în forme de evaluare/ apreciere/
notare asociate unor discipline sau competențe – cheie asociate disciplinelor de
studiu;
Alocarea unor resurse logistice și financiare minimale pentru susținerea inițiativelor
de educație nonformală în școli și comunitate (accesul beneficiarilor la resurse,
susținerea nevoilor acestora pentru a putea participa la programele de educație
nonformală – situații de deplasare, distanță, hrană, acord părinți).
Recomandări către mediul nonguvernamental:
Pregătirea profesorilor în context nonformal – ca formatori sau pentru inovarea
diferitelor didactici pe discipline (vezi cadrul oferit de POSDRU);
Acreditarea programelor de formare pentru profesori pentru a asocia credite
recunoscute în formarea continuă a cadrelor didactice – vezi cursul Pedagogie
cercetășească furnizat de ON Cercetașii României ca program de formare a
profesorilor în metoda cercetășească în vederea implementării programului Școala
Altfel;
Realizarea de recomandări explicit formulate și înaintate privind revizuirea diferitelor
măsuri la nivel formal asigurând asimilarea bunelor practici din proiectele nonformale
(să indice locul și amplitudinea schimbării, mecanismul necesar, procesul și modul de
susținere pe care îl pot oferi).
Recomandări pentru sistemul educațional:
Sistemul educațional să înțeleagă (= să lege cu procesul de educație/învățare)
contribuțiile educației nonformale;
Crearea mecanismelor de receptare a inițiativelor de educație nonformală, de sprijin
în implementare și de evaluare a impactului acestora ca și componentă de studiu și
preluare a inițiativelor valide din punct de vedere al rezultatelor educaționale la nivelul
beneficiarilor și asimilarea la nivel de sistem;
Un program de educație nonformală e la fel de important ca o altă disciplină; acest
aspect se poate materializa prin asocierea programului Școala Altfel la nivel de elev -
51.
integrarea în programul scolar a unui timp dedicat unei activ ENF la alegerea elevului
sau la nivel de școală – includerea în curriculumul la decizia școlii a unei componente
de educație nonformală;
Formarea inițială a cadrelor didactice: conștientizarea asupra necesității actualizării
discursului educațional de tip științific și teoretic, dar și a modului de realizare a
formării profesionale prin practica pedagogică care are nevoie de o re-
conceptualizare;
Recunoașterea orelor și activităților de educație nonformală a cadrelor didactice în
sistemul de recompense al sistemului educațional sau pentru progresul în cariera
didactică, precum și a cursurilor de formare pe care profesorii le urmează în context
nonformal la furnizorii privați cu activitate în domeniul educației și formării;
Inițierea ciclului de politici publice care să asigure un proces coerent și articulat de
etape în sensul inovării fundamentale a sistemului educațional cu sprijinul și
contribuția multidimensională a educației nonformale (concepție, principii, practică,
sistem de formare a resursei umane specializate);
O comunicare publică mai explicită privind corelațiile dintre ofertele de educație
nonformală și sistemul educațional, comunicarea direcțiilor de formare-dezvoltare și
deschiderilor pe care le oferă inițiativele de educație nonformală profesorilor și
elevilor și comunicarea unui mesaj de coalizare între factorii implicați pentru a crește
dimensiunea și impactul educației nonformale în sistemul educațional nu formalizare
cu orice preț, dar comunicare și cooperare.
C. Riscuri și blocaje
1. Dificultatea operaționalizării și transpunerii în măsuri concrete de acțiune a direcțiilor
strategice prevăzute în rapoartele oficiale; recomandările nu devin niciodată măsuri și
activități cu rezultate prevăzute și analizate cost-beneficiu, fiind probleme de operare
cu ciclul politicilor publice;
2. Lipsa de angajament a profesioniștilor și experților ce pot sprijini demersurile în
absența unui angajament la nivel superior – guvern și stabilitate politică asociată cu
planificare strategică asumată la nivel de factori/actori politici;
3. Abordarea la nivel de sistem care este foarte larg – 3 mil elevi, 200 000 profesori,
infrastructură, procese, mecanisme, proceduri și capacitate a resursei umane, dar și
capacitate – expertiză disponibilă (resurse financiare) - poate fi o provocare și un
factor de demotivare în abordarea unei inițiative la nivel sistemic, național; pare mai
ușor de abordat local, regional și cu resurse externe (accesate de inițiatorii de
programe de educație nonformală);
4. Modul de comunicare și înțelegere al conceptelor din educație nonformală (provocări
chiar ș pentru profesioniștii domeniului – concepte, teorii, abordări, diferențieri de
noțiuni și chiar la nivelul praxisului) poate fi distorsionat în cazul unei abordări de
masă; provocarea timpului și costurilor necesare formării și susținerii cadrelor
didactice în a prelua și practica educația nonformală integrat, în activitatea didactică
și nondidactică;
52.
5. Exploatarea unor ”uși deschise” de către impostori și oportuniști ai sistemului
educațional – manageri, profesori, inspectori – în beneficiul propriu și în detrimentul
conceptului de educație nonformală și modului de realizare a acesteia – ”costurile
morale” mai mari decât beneficiile.
53.
Recomandări și mecanisme propuse – SINTEZĂ
La nivel macro, sistemic:
- revizuirea concepției curriculare în acord cu abordările curente din educație și formare, asimilarea noilor tehnologii ca modalități de accesare de cunoștințe și informații; centrarea curriculumului pe competențe în relații solidare cu celelalte schimbări ale paradigmelor educaționale: centrarea pe elev și învățare * educația/formarea pe tot parcursul vieții * de la asimilarea cunoașterii la producerea cunoașterii, de la produsele cunoașterii la procesele și metodele de investigație * de la cunoștințe și deprinderi la capacități de învățare și gândire de ordin superior
- viziune transversală și integrativă a conceptului de compență/competențe și abordarea modulară a ariilor curriculare pentru dezvoltarea competențelor cheie și a celor generice, echilibrarea raportului dintre abordarea monodisciplinară și organizarea inter-, pluri și transdisciplinară a curriculumului, considerând metodologic și teoriile privind învățarea utilizate cu precădere în educația nonformală (învățare experiențială, learning by doing, peer education, educația prin aventură - outdoor education ș.a.)
- politică de resurse umane în educație o formarea inițială a cadrelor didactice o formarea continuă a cadrelor didactice o recunoașterea tuturor activităților ce țin de structura normei de muncă a cadrelor
didactice – predare, pregătire și evaluare, activități de educație permanentă – documentarea acestora
o asigurarea cadrului/cadrelor de realizare/împlinire a formării profesorilor (aceștia se formează în cadrul diferitelor cursuri, dar modul de organizare al educației formale curent nu le permite aplicarea celor învățate)
o crearea unor rute profesionale flexibile pentru cadrele didactice pentru evitarea burn out-ului profesional și asigurarea resursei umane de calitate în sistemul educațional (an sabatic, rotirea de roluri și sarcini/activități în sistem ș.a.)
- politică și mecanisme de asigurare a calității abordate și implementate în mod autentic, de fond (la nivel de procese) și nu de formă (la nivel de documente și intenții)
- crearea și comunicarea publică a punților și intersecțiilor dintre educația formală și nonformală, creșterea permisivității sistemului educațional la deschiderile pe perspective și practici din educația nonformală, asimilând și recunoscând elementele care contribuie la realizarea proceselor de învățare eficiente, personale, autentice și durabile.
La nivelul mecanismelor:
- de cooperare inter-organizațională între actorii sistemului formal și cel nonformal - MEN – organizații externe sistemului (ONGuri) și descentralizat la nivel teritorial
- de explicitare a abordărilor interdisciplinare a experienței învățării la nivel instituțional și uman (corp profesoral – elevi – părinți; procese de predare – învățare, proceduri de inspecție, control, verificare, examinare – evaluare profesională a corpului didactic): revizuirea criteriilor și indicatorilor de performanță privind predarea-învățarea, actualizarea formularisticilor de monitorizare – raportare/evaluare a activităților de educație (formală și nonformală) și de documentare a acestora, recunoașterea activităților de educație nonformală și voluntariat ale elevilor și profesorilor ca și contexte de învățare/educație cu rezultate asimilabile în evaluarea performanțelor/competențelor
- de formare a competențelor cadrelor didactice în domeniul didacticilor, privind utilizarea principiilor, caracteristicilor și metodelor specifice educației nonformale (participare voluntară, abordare holistică, centrare pe nevoile celui care învață ș.a.) și corelațiile cu educația formală (puncte de asimilare în practicile de predare)
- de elaborare a permisivităților – oamenii din sistem au nevoie să știe ”că e voie” - de documentare – raportare a activităților de educație nonformală din instituțiile
școlare și recunoașterea acestora atât pentru acoperirea normei de muncă a profesorilor (40h, din care 18h predare – învățare – evaluare – examinare, activități de pregătire
54.
metodico-științifică și activități de educație, complementare procesului de învățământ: mentorat, școală după școală, învățare pe tot parcursul vieții – cf. art. 262 (1), (2) și (3) – LEN 1/2011), cât și pentru recunoașterea în vederea acordării de distincții și recompense profesionale (art. 264 și 265 – LEN 1/2011)
La nivelul oamenilor:
- interpretarea în cheie pozitivă și permisivă a normativelor din sistemul educaționale – Legea Educației și legislația secundară, metodologii și ordine care reglementează activitatea sistemului educațional (formal și nonformal propriu și prin cooperare instituțională) și asigură cadrul de realizare a învățării și formării elevilor, precum și al dezvoltării cadrelor didactice
- descentralizare psihologică, asumarea la nivel personal dar și de statut profesional și social al actorilor din domeniul educației a inițiativelor și demersurilor realizate în beneficiul elevilor și al comunității educaționale în general
- eliminarea formalismului excesiv din relațiile și comunicarea de tip partenerial între nivelurile de decizie și operațional din sistemul educațional, dintre nivelul intern sistemului și cel extern, asigurarea punților de comunicare și cooperare cu valoare adăugată la scopul și obiectivele educației, crearea și întreținerea cadrelor de lucru de tip deschis, reciproc influențabile și participarea împărtășită în co-crearea sistemului educațional de mâine, ca rezultat al unui angajament și contract de responsabilitate la nivel individual și social.
55.
UN POSIBIL DEMERS ÎN CONTINUARE
Considerăm documentul de față unul subsumat primei etape din ciclul unei politici
publice privind susținerea educației non-formale în sistemul educațional. Pașii necesari
pentru a declanșa un demers coerent în continuare și pentru a evita fracturarea ciclului pe
axa definire problemă – design politică (fără analiză), ca mod de abordare reactivă și nu
proiectivă, în defavoarea și cu prejudiciu asupra intenției, ar putea fi:
Etapa 1 Definirea problemei / stabilirea agendei
Condiții/acțiuni de întreprins pentru facilitarea demersului
- Colectarea inițiativelor de mapping / cartografiere a problemei – prezentul document, dar și altele, la nivel de MEN sau alte demersuri ale actorilor din sistem;
- Asigurarea acordului factorilor implicați și responsabili (practicieni, experți) în ceea ce privește definirea problemei și stabilirea agendei pentru abordarea problemei (teme, subteme, zone prioritare/albe);
- Asigurarea asimilării codului conceptual privind problematica – susținerea educației nonformale în sistemul educațional în rândul elaboratorilor.
Risc:
- Comunicare și cooperare deficitară, lumi ”imaginare”, ”autism” – fiecare în lumea lui;
- Lipsa de participare la demers, nu se pot coagula forțele de sprijin.
Etapa 2 Construirea de alternative
Condiții/acțiuni de întreprins pentru facilitarea demersului
identificarea “vânzătorilor” - elaborare de alternative și scenarii care cuprind analiza cost-beneficiu,
analiza riscurilor, plan de implementare în timp, asocierea responsabilităților factorilor implicați (construirea parteneriatelor)
Risc:
- Timp scurt pentru dezbatere, consultări formale, rapide, insuficiente datorită lipsei de activism sau determinării celor implicați din mediul societății civile (solicitați în consultare)
Etapa 3 Alegerea unei opțiuni preferate
Condiții/acțiuni de întreprins pentru facilitarea demersului
- Acord între factorii interesați, achiesarea decidenților la opțiune, comunicare și informare publică, lobby
Risc:
- Timp scurt pentru dezbatere, consultări, lipsă de interes politic, guvernamental, alegerea opțiunilor pe criteriul costul cel mai mic
Etapa 4 Designul politicii
Condiții/acțiuni de întreprins pentru facilitarea demersului
- Cooperare și parteneriat, elaborare riguroasă a demersului – fundamentare, explicitare, clarificarea mecanismelor, construirea perspectivei de timp și resurse necesare, etapizarea acțiunilor, viziune asupra descentralizării și capacitării la nivel local
Risc:
- Fixare legislativă, exces de reglementare datorat lipsei de imaginație privind implementarea schimbării; supraîncărcarea profesioniștilor cu poveri administrative
Etapa 5 Implementare și monitorizare
Condiții/acțiuni
- Utilizarea instrumentelor de politici educaționale – mai importante, construcția capacităților – instituțional, formare și dezvoltare
56.
de întreprins pentru facilitarea demersului
profesională a personalului, asistență tehnică/suport (minimalizarea rezistelor și ghidarea în dezvoltare de practici); informarea publicului
Risc:
- Fixare administrativă – instituțiile x,y... vor face
Etapa 6 Evaluare
Condiții/acțiuni
- Susținerea demersului, elaborarea și implementarea unui program de evaluare a impactului, raportare, informare decidenți și public
Risc
- Nu se alocă timp și resurse, factorii implicați abandonează demersul, reorientarea centrelor de interes, defocalizarea de pe tema.
Considerăm importantă comunicarea deschisă și structurată în vederea continuării
demersului și construcției propriu-zise de politică publică cu toți factorii implicați și
responsabili menționați în acest raport dar și cu cei care sunt motivați și doresc să contribuie
constructiv la proces.
Cu siguranță eforturile comune, ale practicienilor și experților, decidenților și
implementatorilor își vor găsi expresia într-o formulă de lucru care să fie benefică, ca proces
și rezultat, pentru toți cei implicați curent în educație și formareî în diferite roluri – elevi,
profesori, părinți, adulți – cărora le sunt adresate programele educaționale într-o diversitate