PUTEREA JUDICIARĂ A LIMBII – ABORDAREA SEMIOTICĂ A
PLEDOARIEI
Ana Gutu, ULIM
Rezumat :. Prezentul articol este consacrat discursului
judiciar, şi anume, pledoariei, care este analizată din punctul de
vedere al metodei semiotice şi cel al geometriei gândirii. Autorul
studiază atât structura discursului judiciar, cât şi conţinutul
lexico-stilistic şi filosofic al acestuia. In funcţie de evoluţia
gândirii judiciare prin exemplul Franţei. Corpusul este constituit
din 43 de discursuri judiciare, pledoarii de avocaţi, discursuri
acuzatoare şi scrieri literare cu statut de pledoarii. Concluzia
principală la care ajunge autoarea este că limba exercită o putere
judiciară în societate, iar impactul acestei puteri este de triplă
natură : individuală, istorică-naţională şi universală.
Concluziile pragmatice servesc drept bază pentru elaborarea unui
instrument informatizat de natură ludică în serviciul
predării-învăţării retoricii judiciare.
Cuvinte cheie: pledoarie, gândire judiciară, avocat, semiotică,
limbă, elocinţă, figuri de stil, filosofeme, termeni, izotopii.
În unul din articolele mele pe subiecte sociolingvistice am
stabilit existenţa a patru puteri pe care o limbă le poate exercita
într-o societate: puterea politică, puterea economică, puterea
socială şi puterea culturală. Nu am lăsat loc pentru puterea
judiciară pe care o limbă o poate exercita în societate, fapt deloc
întâmplător, deoarece jurisprudenţa acoperă în egală măsură
segmentul politic (texte de legi). segmentul cultural
(educaţie/formare) sau social (profesionalizare) (Guţu, 2011).
Totuşi, definită dintr-un unghi instrumentalizat (mijloc
excluziv de comunicare în cadrul proceselor judiciare oricare ar fi
manifestarea de formă – scrisă sau orală), limba constituie
corpusul prin excelenţă a unui proces judiciar: începând cu
discursul acuzatorului, trecând prin pledoaria avocatului şi
intervenţiile martorilor.
Ceea ce vom încerca să elucidăm în articolul nostru este
posibilitatea de a aborda discursul judiciar (pledoaria de avocat
şi discursul acuzator) din perspectivă semiotică. În acest scop noi
vom structura puterea judiciară, vom descrie natura şi
particularităţile elementelor constitutive ale acestei puteri, vom
propune structura semiotică a pledoariei în calitate de entitate
discursivă pluricod; vom studia detaliat fenomenologia procesului
judiciar în evoluţie în baza exemplului Franţei (corpusul de
pledoarii), propunând şi modele semiotice bazate pe analize
lexicale-semantice-stilistice-retorice. Ne vom pronunţa de asemenea
a propos de impactul istoriei judicioare asupra destinul unei
ţări.
Fundamentele filosofice ale unei societăţi sunt eminamente
importante pentru constituirea unei naţiuni, pentru înflorirea
culturii, artelor frumoase, sistemului educativ al unei ţări (Guţu,
2011). Sistemele filosofice au generat dezvoltarea ştiinţelor, fie
a celor exacte sau umaniste, care, la rândul lor, au contribuit la
organizarea socio-economică a societăţilor. Limba a fost unicul
vehicul cu ajutorul căruia doctrinele ştiinţifice au văzut lumina
zilei, au fost experimentate, au triumfat ori s-au prăbuşit, ducând
spre glorie concepătorii săi.
Din toate domeniile socio-economice jurisprufenţa pare să fi
exercitat un rol determinant în avansarea ţărilor spre democraţiile
moderne.Or, istoria unei ţări este fără doar şi poate şi istoria
gândirii juridice. Franţa şi-a adjudecat pe bună dreptate
paternalitatea teoriei separării puterilor în stat graţie
spiritului strălucit al lui Montesquieu, o figură emblematică pe
firmamentul doctrinar juridic:
« Nu există libertate dacă puterea de a judeca nu
esteseparată de puterea legislativă şi de cea executorie. Dacă ea
ar fi fost alipită la puterea legislativă, puterea asupra vieţii şi
libertăţii cetăţenilor ar fi arbitrară. Dacă ea ar fi alipită
puterii executorii, judecătorul ar putea avea forţa unui opresor”.
(traducerea noastră)./”Il n’y a point de liberté si la puissance de
juger n’est pas séparée de la puissance législative et de
l’exécutrice. Si elle était jointe à la puissance législative, le
pouvoir sur la vie et la liberté des citoyens serait arbitraire. Si
elle était jointe à la puissance exécutrice, le juge pourrait avoir
la force d’un oppresseur. » (Montesquieu, De l’esprit des
lois, cité d’après Huisman et Verges, 2010, p.172).
Postulând că «Legea este, în general, raţiunea umană”/” La
loi est, en général, la raison humaine » (Montesquieu, De
l’esprit des lois, cité d’après Huisman et Verges, 2010, p.171),
Montesquieu i-a conferit limbii, purtătoare de cuvânt a raţiunii,
puterea incontestabilă de a ţese sisteme complexe ale
jurisprudenţei în toate manifestările sale: legi, procesejudiciare,
contracte, testamente etc. Mult mai înaintea lui Montesquieu
Aristotel a fost acel care a definit limba/vorbirea în calitate de
fenomen specific exclusiv oamenilor, utilizat de aceştia în scopuri
sociale foarte precise:
« Omul este un animal politic, mult mai mult decât oricare
albină sau oricare animal gregar. Căci, noi o spunem deseori,
natura nu face nimic întâmplător. Singurul dotat cu vorbire printre
animale este omul.…vorbirea există pentru a manifesta utilul şi
dăunătorul, justul şi injustul.”/„L’homme est un animal politique,
bien plus que n’importe quelle abeille ou n’importe quel animal
grégaire. Car, nous le disons souvent, la nature ne fait rien en
vain. Et seul parmi les animaux l’homme est doué de parole …la
parole existe en vue de manifester l’utile etle nuisible, le juste
et l’injuste… ». (Aristote, Politique, cité d’après Huisman et
Verges, 2010, p.37).
Examinând istoria marilor procese ale Franţei din sec.XV până în
secolul XX (Corato, 2011), noi vom formula o primă constatare, din
punctul nostru devedere puterea judiciară a limbii poate fi
definită ca fiind utilizarea abilă a limbii în scopul de a acuza
sau achita un prezumat vinovat, care, pe lângă faptul de a fi
cetăţean, este de asemenea un principe (adică, monarh, ministru,
personalitate publică eminentă etc), a cărui conflict ajuns în faţa
tribunalelor stigmatizează societatea, bulversând-o şi contribuind
la schimbarea sau evoluţia mentalităţilor sociale. Această
definiţie axiomatică ne va servi drept punct de start pentru
reflecţiile noastre, şi nu e deloc întâmplător faptul că am ales
exemplul Franţei, o ţară europeană, o veche democraţie, zidită din
punct de vedere istoric de o manieră evolutivă, dar şi
revoluţionară. Franţa este ţara care a cunoscut o adevărată paradă
a spiritelor intelectuale cele mai prolifice, dar şi excecrabila
gilotină, finalmente toate aducându-şi contribuţia la construcţia
republicii moderne, încadrată în stabilitate economică, socială şi
politică.
Graful care urmează reprezintă, în viziunea noastră, structura
puterii judiciare a limbii. Posibilităţile oferite de tehnologiile
informaţionale ne permit să ne imaginăm această structură mai
degrabă sub formă de straturi care se suprapun, ale căror diametre
nu diferă, chiar dacă desenul ne oferă dinpunct de vedere
grafic/optic o altă perspectivă:
Graful 1. Structura puterii judiciare a limbii.
Astfel, puterea judiciară a limbii este constituită din tratate
şi texte de legi, discursuri acuzaoare (publice), pledoariile
avocaţilor, scrieri literare cu statut de pledoarii. Această
structură ne-a fost sugerată de sursele care sunt astăzi
disponibile pentru cei ce sunt interesaţi de subiect. Deisgur,
modernitatea oferă alte posibilităţi de documentare, dar ţinând
cont de incursiunea istorică a demersului nostru tematic, e de
datoria noastră să menţionăm că istoria gândirii juridice este
cunatifiabilă, în primul rând, graţie documentelor scrise.
Scrierile cele mai perene sunt, desigur, tratatele şi textele de
legi. Totuşi, partea majoră a tot ceea ce poate fi înglobat în
fenomenul judiciar pe parcursul istoriei este evanescent, deoarece
discursurile acuzatorilor publici şi pledoariile avocaţilor au fost
rareorti documentate, cu excepţia unor procese judiciare de
rezonanţă, care au supravieţuit graţie scrierilor literare ale
epocii. Această istorie a dosarelor judiciare este de asemenea
istoria cuvintelor pronunţate pentru a convinge, istoria emoţiilor
şi elocinţei, istoria angajamentelor politice şi sociale.
Evanescenţa oralităţii discursului judiciar ne face să ne gâţndim
la o posibilă căutare a cuvintelor şi discursurilor pierdute în
timp. Trebuie să remarcăm faptul că orice tribunal reprezintă un
loc unde oamenii se exprimă. Acuzatorii, avocaţii, martorii,
inculpaţii care se apără ei înşişi – toţi sunt reuniţi sub acelaşi
acoperiş, şi deseori tribunalul seamănă cu o scenă de teatru, unde
un spectacol fabulos este jucat pentru un public al epocii, sau,
mai mult decât atât, pentru timpurile viitoare.
Să qruncăm deci o privire asupra interferențelor textelor
produse de diferite personaje implicate direct în procesele
judiciare, prin ținerea discursurilor, dar și personaje implicate
în procesele judciare din exterior, prin luarea de atitudini, de
obicei acestea fiind personalități ale vieții publice, cunoscute în
societate.
Graful 2. Interferențe lexico-semantco-stilistico-retorice ale
discursurilor judiciare.
Din toate aceste entități discursive, fără îndoială,
discursurile acuzatorilor par să ne intereseze mai puțin, deoarece
ele reprezintă scrieri birocratice, impregnate de termeni juridici
ale epocii, fără a mai spune că deseori discursurile acuzatorilor
publici se dovedeau a fi non-fondate.
Anume discursul apărării este cel mai important, deoarece
discursul apărării trebuie să influențeze sentința finală,
pronunțată de judecători. Istoria reglementărilor apărării nu este
scurtă deloc, chiar dacă umanitatea a avut nevoie de ceva timp
pentru a ajunge la instituția avocatului. În Franța profesia de
avocat a fost instituționalizată pe timpul regelui Filip ce Frumos
(sec.XIV), dar sistemul de proceduri a fost pus la punct abia în
sec.XVII (Corato, 2011, p.6). Până atunci era obișnuința de a oferi
persoanei condamnate să se apere ea-însăși, sau, după condamnarea
inculpatului, cineva putea interveni pe lângă suveran cu scopul de
a implora grațierea condamnatului. Aceste scrieri reprezintă
adevărate pledoarii în sensul modern al termenului. Pe lângă
aceasta scrisorile-pledoarii, scriitorii, intervenind pentru a
clarifica un conflict ajuns în tribunal, au generat adevărate opere
pe marginea proceselor faimoase.
Propunem să examinăm discursul judiciar în calitate de
macrosemn, pentru a ne situa într-o perspectivă semiotică; Vom
adopta abordarea tridimensională a semioticii lui Peirce, bazată pe
caracterul infinit al semiozei, pe exclusivitatea semnului (totul
este semn în jurul nostru), pe rolul determinant al
interpretantului în semioză.
« Le processus sémiotique est donc toujours une relation à trois
termes : un signe est une chose reliée sous un certain aspect
à un second signe, son objet,de telle manière qu’il mette en
relationune troisième chose, son interprétant, avec ce même objet,
et ainsi de suite ad infinitum. /Procesul semiotic, deci, e
întotdeauna o relație cu trei termeni: un semn est un lucru legat
de o anumită manieră de un alt semn, obiectul său, care îl
relaționează cu al treilea lucru, interpretantul, prin același
obiect, și tot așa până la infinit.» (Tiercelin, 2002, p.38).
Scopul suprem al unei pledoarii este de a convinge. Toate
părțile componente ale pledoariei sunt axate pe persuasiune.
Pledoaria este un macrosemn pluricod, mai ales din perspectiva
diacronică a corpusului pe care ni l-am propus să examinăm. În
acest sens ne sprijinim pe definiția propusă de Jean-Marie
Klinkenberg :
« Nous entendons par un discours pluricode toute famille
d’énoncés considérée comme sociologiquement homogène par une
culture donnée, mais dans laquelle la description peut isoler
plusieurs sous-énoncés relevant chacun d’un code différent./
Înțelegem prin discurs pluricod orice grup de enunțuri considerate
omogene din punct de vedere sociologic grație unei anumite culturi,
dar în care descrierea poate discerne mai multe sub-enunțuri
relevând fiecare un cod diferit». (Klinkenberg, 1998, p.232).
Multitudinea codurilor de comunicare pentru a
înțelege/interpreta pledoaria este evidentă, deoarece avem nevoie
să cunoaștem în prorunzime: codul contextului istoric al dosarului,
detaliile despre personalitatea avocatului sau acuzatorului, codul
semantic al semnificațiilor termenilor juridici, utilizați de
oratori, codul cultural vizând detaliile referitor la personajele,
ale căror nume figurează în discursuri, și lista mai poate fi
completată.
«Les codes varient dans l’espace et dans la société. Mais leur
variation est aussi temporelle : les codes évoluent./Codurile
variază în spațiu și în societate. Dar variabilitatea lor e de
asemenea temporală: codurile evoluționează. » (Klinkenberg,
1998, p.290).
Ținând cont de aceste precizări, noi considerăm că structura
dinamică a unei pledoarii poate fi reprezentată în forma grafului
de mai jos:
Graful 3. Structura semiotică a pledoariei.
« Punctul de vedere semiotic refuzăatât a confunda simbolicul cu
imaginarul, cât și cu realul » (Iordace, 2003. p.45).
Această structură triadică ne-a fost inspirată prin însăși
esența pledoariei. Orice pledoarie este concepută pentru a
convinge, și, în funcție de tipul discursului – acuzator sau
apărător, oratorul trebuie să convingă judecătorii sau alte
instanțe că verba lor sunt veritabele, sunt cele mai corecte.
Pledoariile pe care le-am analizat se pliază perfect structurii
triadice susmenționate – realul, imaginarul și simbolicul. Realul
cuprinde în mod evident expunerea faptelor, imaginarul presupune
manipularea verbală care este utilozată pentru a falsifica realul,
și, finalmente, simbolicul, reprezentând judecăți/raționamente,
care se ridică deasupra contextului storic și jurdic al pledoariei
pentru a lua viață în formulă lingvistică atemporală, uneori
abstractă, aplicabilă în mod universal în situații simlare. Noi
le-am numit filosofeme – ”Expresii concentrate într-un adevăr
socio-uman și care nu sunt susceptibile de a fi alterate în spațiu
și timp” (Gutu, 2012, p.83).
Toate cele trei părți componente ale pledoariei sunt marcate de
elocința oratorului. Alegerea lexicului este de o importanță
crucială pentru atingerea finalității pledoariei: a convinge
judecătorii. Pledoariile pe care le-am analizat diferă în ceea ce
ține de cota parte a realului, imaginarului și simbolicului în
structura lor. Astfel, există pledoarii, în care locul faptelor
reale este foarte important ș în care oratorul evocă o suită de
evenimente pentru a clarifica situația inculpatului (discursul
acuzator al lu Robespierre împotriva lui Ludovic al XVI sau cele
două pledoarii ale lui Berryer în favoarea generalului Cambronne).
Există pledoarii mai scurte ca durată și mai concentrate pe
dimensiunea elocinței (de exmeplu, pledoariile lui Portalis,
avocatul soției lui Mirabeau, sau perorarea lui Desèse pentru
reglele Ludovic al XVI. Ambele tipuri de pledoari sunt construite
pe exploatarea figurilor de gândire (figures de pensées), dar anume
al doilea tip de pledoarie pare a fi bazat pe elocvență, deoarece
rechizitoriul inculpaților este foarte solid. În mod grafic aceasta
ar arăta în felul următor:
Graful 4. A) Pledoarie bazată în special pe fapte reale. B).
Pledoarie bazată în special pe imaginar.
Pentru a răspunde la alt scop al cercetării noastre, noi vom
intra în miezul subiectului, adică, vom studia și analiza textele
pledoariilor pentru a degaja din acest studiu polivalent și
contrastiv similitudinile și diferențele, interferențele
lexico-stlistce, în varii pledoarii de-a lungul secolelor. Această
abordare ne va permite să propunem sugestii pentru elaborarea unui
program de studiere a artei oratorice în limba franceză pentru
studenții francophoni la specialitatea drept.
Am analizat un corpus de 43 de pledoarii și discursuri de
acuzare, note de pledoarii, eseuri literare, repertoriate în cartea
lui Nicola Corato (Corato, 2011, 557 p). Zece din aceste discursuri
reprezintă documente scrise care niciodată nu au fost pronunțate în
fața tribunalelor. Vom prezenta toate cele 43 de grafuri –sinteze
ale textelor/discursurilor elaborate conform modelului semiotic
triadic: descrierea faptelor reale prin - utilizarea termenilor
juridici și a lexemelor –cheie cu statut de izotopii; figurile de
stil (de gândire) și filozofemele/sentințele.
1. Graf-rezumat al Plângerii adresate regelui Franței Charles VI
în favoarea gloriei regatului Franței și împotriva delapidărilor
fcăute de consilierii regelui Franței Charles VI (Corato, 2011,
pp.14-15), scrisă în 1405de Jean Charlier de Gerson, teologul
Sorbonei. În numele Sorbonei clericilor el înceracă să prevină
războiul civil și să întoarcă monarhiei litera nobleței, El se
insurecționează împotriva abuzurilor de orice gen care făceau lege
în acea epocă.
2. Graf-rezumat al pledoariei Abatelui de Saint-Fiacre din 1407
în cadrul procesului împotriva lui Jean sans Peur (Jean cel
fără Frică), ducele de Burgundia. Fapte : pe timpul domniei
lui Carol al VI, afectat de nebunie, două părți își dispută
puterea : Jean sans Peur, ducele de Burgundia, care avea un
ducat mai mare și mai prosper decât cel al regelui și ducele de
Orleans, fratele lui Carol al VI, unicul moltenitor, probabil.
Drama are loc la 23 noiembrie 1407, Jean sans Peur îl
asasinează pe verișorul său. Familia de Orleans a încercat să
obțină condamnarea lui Jean sans Peur. Abatele de Saint-Fiacre a
rostit pledoaria în favoarea lui onoarei familiei de Orleans, care
a contribuit la condamnarea lui Jean sans Peur, acesta fiind acuzat
de crimă de lez-majestate. (Corato, 2011, pp.18-19).
3. Graf-rezumat al pledoariei arhiepiscopului Jean Juvénal des
Ursins (1388-1473), pronunțată în 1450. Fapte : procesul
împotriva lui Jean d’Alençon, principe de prim rang, condamnat de
două ori la moarte, pentru trădare ; el a fost de două ori
absolvit de pedeapsă capitală.Vom nota că în 1449 arhiepiscopul
Jean Juvénal des Ursins a fost însărcinat să prezideze consiliul
epscopilor care a revizuit procesul împotriva Janei d’Arc, prin
aceasta răzbunând memoria eroinei. Această pledoarie este în
favoarea grațierei condamnaților la moarte. (Corato, 2011,
pp.25-27)
4. Grqf-rezumat al Memoriilor pentru apărarea lui Fouquet, scris
în 1664 de către Paul Pelisson, (1624-1693), cărturar, autor al
primei Istorii a Academiei Franceze de la origini până la 1653,
întemnițat pentru patru ani în Bastilia din cauza că l-a apărat pe
Fouquet. Fapte : vestitul proces al lui Fouquet, fost ministru
al finanțelor al monarhiei franceze, împotriva căruia urzea planuri
Colbert, învinuindu-l pe Fouquet de corupție și delapidare de bani
din caznaua regelui. Ulterior Colbert a devenit următorul ministru
al fnanțelor al coroanei franceze. Ambii, și Fouquet și Colbert, au
intrat în istoria Franței ca doi mari dirguitori ai finanțelor,
care au introdus inovații în sistemul monetar francez (Corato,
2011, pp.32-45). Elocința memoriilor se datorează elogiilor
excesive în adresa regelui Ludovic al XIV-lea.
5.
6. Graf-rezumat al pledoariei lui Charles Févret (1583-1661),
avocat în parlamentul de la Dijon, pledoaria a fost pronunțată în
1625 în timpul procesului unei femei, Hélène Gillet, rămasă vie
după intervenția călăului (călăul a aplicat trei lovituri asupra
capului condamnatei, dar ca prin minune, de fiecare dată el a dat
greș, a lovit de trei ori, însă toate loviturile doar au rănit
victima). Avocatul pledează pentru mizericordia condamnatei, chiar
dacă aceasta a fost condamnată la moarte pentru pruncucidere. În
pledoaria sa el invocă mâna lui Dumnezeu, care nu a dforit moartea
acestei creaturi feminine, în ciuda cruzimii de care a dat dovadă
când și-aucis pruncul (Corato, 2011, pp.51-52)
7. Graf-rezumat al pledoariei lui Claude Erard (1648-1700),
avocat în parlamentul din Paris pentru Monseigneur ducele de
Mazarini împotriva soției sale (avocatul învinuiește soția lui
Mazarini de comportament ușuratic, de faptul că și-a abandonat
soțul și familia). Pledoaria a fost pronunțată în 1688.
(Corato, 2011, pp.57-59). Elocința este bazată mai cu seamă pe
antiteza care opune regina Angliei Doamnei Mazarini.
8. Graf –rezumat al pledoariei prezentate în scris în 1675 de
către Maitre Nivelle, avocat, secolul XVII, în timpul procesului
Marchizei de Brinvilliers, cunoscută prin oroarea și atrocitățile
crimelor sale, înveninărilor în serie. Ea a fost condamnată de
parlament la moarte prin decapitare, iar corpul ulterior să-i fie
ars și cenușă dispersată pe piața de Grève. Îm pledoaria sa Nivelle
se pronunță împotriva utilizării de către judecători a
confesiunilor în formă scrisă ca probă în procesul de judecată.
Nivelle apără una din valorile religioase cele mai de preț –
dreptul la confesiune și secretul confesiunii (Corato, 2011,
pp.65-77).
9. Graf-rezumat al pledoariei de avocat, menite să reabiliteze
memoria lui Jean Calas (Corato, 2011, pp.83-103), pledoaria a fost
poununțată în 1762 de Alexandre Jérôme Loyseau de Mauléon
(1728-1771), avocat în parlamentul dinParis. Fapte : Afacerea
Calas – pentru totdeauna devenită sinonim cu ”eroare judiciară”,
dezvăluie că la 15 octombrie 1761 la Toulouse, fiul protestantului
Jean Calas se sinucide. Rumoarea circulă precum că tatăl său și-ai
ucis fiul pemntru a evita ca acesta să se convertească în
catolicism. Probe nu exstau, dar Jean Calas a fost judeact și
condamnat la moarte prin sfâșiere pe roată. Din acea zi familia sa
nu a încetat să caute justiție pentru a-i reabillita memoria.
(Corato, 2011, pp.83-103).
10. Graf-rerzumat dine seul filosofic al lui de Voltaire
(1694-1778) Traité sur la tolérance/Tratat despre toleranță, 1763,
inspirat dinafacerea Calas.
11. Graf-rezumat al Memoriului justficativ pentru trei bărbați
condamnați la sfâșierea pe roată, redactat în 1778 de Charles
Dupaty (1744-1788), avocat general în parlamentul De la Bordeau,
avocat angajat în lupta pentru recunoașterea drepturilor acuzaților
și pentru un proces echitabil. Acest memoriu a fost pregătit în
cadrul procesului celor trei bărbați condamnați la moarte prin
sfâșiere pe roată, pentru că au tâlhărit și violentat domcilul unei
familii. Elocința se datorează expunerii argumentate a faptelor.
Prin această pledoarie Charles Dupaty reușește să convingă
judecătorii ca cei trei bărbați să fie grațiați. (Corato, 2011,
pp.127-155).
12. Graf-rezumat al pledoariei în favoarea revenirii soției lui
Mirabeau, pronunțat în 170 de Mirabeau (1749-1791), diplomat,
spion, ales în Adunarea națională. Pledoaria a fost pronunțată în
cadrul procesului Mirabeau împotriva lui Portalis, avocat al soției
lui Mirabeau. Fapte : Mirabeau dorea să o convingă pe soția sa
să revină la domiciliul conjugal. (Corato, 2011, pp.159-168).
13. Graf-rezumat al pledoariei în favoarea soției lui Mirabeau,
pronunțat în 1780 de Jean Portalis (1746-1807) avocat îla Aix en
Provence, redactorul Codului civil și al concordatului din 1801.
Fapte : procesul Mirabeau împotriva lui Portalis, avocatul
soției lui Mirabeau. Elocința este obținută prin acuzații grave în
adresa lui Mirabeau, iar jongleria de cuvinte a făcut ca soția lui
Mirabeau să câștige procesul (Corato, 2011, pp.169-170).
14. Graf-rezumat al pledoariei de avocat în favoarea contelui
Cagliostro, pronunțată în 1786 de Jean-Charles Thilorier, avocat,
în cadrul procesului care a intrat înistorie cu numele de ”afacerea
colierului”. Fapte : regina Maria-Antoaneta a fost implicată
în istoria colierului cu diamante, instrumentată de niște
intriganți de la curtea Doamnei De a Motte, amantul acesteia și
contelui Cagliostro. Această pledoarie l-a costat pe Cagliostro
alungarea sa din regat. (Corato, 2011, pp.175-177).
15. Graf-rezumat al pledoariei pentru baronul Bezenval,
pronunțată în 1790 de Raymond Romain Desèze (1748-1828), avocat în
parlamentul de la Bordeaux, apărătorul lui Ludovic al XVI-ea,
academcian la Academia Franceză, primul președinte al Curții de
casare în 1815, pair al Franței în 1816. Fapte : baronul
Bezenval intervine în fruntea unui detașament de gărzi elvețiene ca
să calmeze mulțimea de insurgenți care asasinase proprietara unui
butic de tapete. Bilanțul carnagului intervenției a fost 20 de
morți. Adunarea națonală a ordonat arestarea lui Bezenval. Elocința
este obținută grație lexicului ales, marcat stilistc, și această
pledoarie a făcut posibilă achitarea lui Bezenval. (Corato, 2011,
p.180).
16. Graf-rezumat al pledoariei de avocat pronunțată în 1793 de
Raymond Romain Desèze (1748-1828); el a fost asistat pentru
redactarea pledoarieie de Malesherbes (autorul gramaticii
fundamentale a limbii franceze) et Tronchet în procesul lui Ludovic
al XVI-ea, care a compărut în fașța Convenției, constituite cu
statut de Tribunal (Corato, 2011, p.193).
17. Graf-rezumat al discursului de acuzare (prima și a doua
intervenție) pronunțat în 1793 de Robespière (1758-1794), deputat
de Artois, deputat de Paris în Convenție, condamnat la ghilotină în
iulie 1794 în procesul lui Ludovic al XVI-ea, care compărea în fața
Convenției, consttuite cu statut de Tribunal (Corato, 2011,
pp.194-205)
18. Graf-rezumat al pledoariei de avocat (restabilită după
notițele de avocat de Yves Ozanamm pronunțată în 1793 de Claude
François Chauveau-Lagarde (1756-1841), avocat al Mariei-Antoinnette
în cadrul procesului Mariei-Antoinnettem soției lui Ludovic al
XVI-ea (Corato, 2011, p.221).
19. Graf-rezumat al discursului acuzatorului public
(procurorului) tribunalului revoluționar Fouquier-Tinville
(1746-1795), pronunțat în 1793 în procesul Mqriei-Antoinnette,
soției lui Ludovic al XVI-ea (Corato, 2011, pp.216-219
20. Graf-rezumat al discursului lui Pierre –Augustin Canon de
Beaumarchais (1732-1799), pronunțat în 1789 în cadrul procesului
Goezman, în fața camerelor reunite ale Parlamentului. Procesele lui
Beaumarchais în fața Parlamentului Vechiului Regim au intrat în
istoria gândirii judiciare a Franței. Este vorba de acuzațiile ce i
se aduceau în legătură cu implicarea lui Beaumarchais în trafic de
arme și alte acțiuni ilegale, precum istoria unei datorii pe care o
avea Beaumarchais față de moltenitorul Duverney. (Corato, 2011,
pp.225-230).
21. Graf-rezumat al Solicitării Domnilor reprezntanți ai Comunei
din Paris ; Petiție către Convenția Națională, redactată în
1789 de Pierre –Augustin Canon de Beaumarchais (1732-1799). Fapte
istorice : procesul lui Beaumarchais în fața Tribunalelor
Revoluției a avut loc pe motivul învinuirii aduse lui Beaumarchais
în legătură cu faptul că scriitorul se făcuse vânzător de arme.
Familia sa a fost întemnițată, moartea lui Robespierre îl salvează
de la ghilotină. (Corato, 2011,pp.236-242).
22. Graf-rezumat al Declarației lui Jean-Victor Moreau
(1762-1813), général al epocii revoluționare, acuzat de Napoleon de
conspirație împotriva Franței. CDeclarația a fost pronunțată în
1804. (Corato, 2011, p.248).
23. Grafe-rezumat al primei și celei de adoua pledoarii a lui
Pierre Antoine Berryer (1790-1868), avocat, deputat de Marsilia,
ales academician al Academiei Franceze. Pledoariile au fost
pronunțate în 1816 în timpul procesului generalului Cambronne, un
brav militar, care a fost învinuit de trădare a Franței pentru a fi
luptat împotriva țării cu propriile arme, Cambronne a fost achitat,
pledoaria lui Berryer ajutându-l în acest sens. (Corato, 2011,
pp.253-261).
24. Graf-rezumat al pledoariei de avocat a lui Pierre Antoine
Berryer (1790-1868), deputat de Marsilia, ales academician al
Academiei Franceze, pledoarie pronunțată în 1833 (Corato, 2011,
pp.265-271), în cadrul procesului lui Chateaubriand (care scrisese
și publicase, în pofida interdicției guvernului, un Memoriu în care
a luat partea ducesei de Berry, aceasta dorind să-și vadă revenit
la tron pe fiul său, ultimul din dinastia Bourbon, tronul Franței
fiind ocupat de par Ludovic-Philippe, duce de Orléans. Subiectul
central al pledoariei este apărarea dreptului la libertatea de
exprimare a presei.
25. Graf- rezumat al pledoariei pronunțate în 1840 de Pierre
Antoine Berryer (1790-1868), avocat, deputat de Marsilia,
academician ales la Academia Franceză, în cadrul procesului lui
Louis-Napoléon Bonaparte, aruncat la închisoare pentru atacul
împotriva lui Louis-Philippe. El fuge din închisoare în 1846 și
revine după revoluția din 1848. Această pledoarie este stranie
pentru Berryer, deoarece el era un monarchist legitimist convins,
partisan și participant active la Restaurare. (Corato, 2011,
pp.279-284).
26. Graf-rezumat al pledoariei lui Charles-Forbes-René, conte de
Montalembert (1810-1870), pair al Franței, pronunțată la 20 de ani,
apărător aprig al catolicismului pe timpul celei de II Republci și
al Imperiului. Pledoaria a fost pronunțată în cadrul procesului
Școlii Libere. În 1831, la cei 20 de ani abia împliniți, contele de
Montalembert împreună cu abatele Lacordaire deschid o școală liberă
la Paris, ceea ce contravine legii, care încredințase monopolul
educației Universității din Paris. Inculpații au plătit o amendă de
1000 de franc. Pledoaria este de o elocvență rarisimă, și a avut un
impact foarte răsunător în societate. Subiectul central al
pledoariei este revendicarea dreptului la învățământul privat
religios, altul decât cel public (Corato, 2011, pp.288-298).
27. Graf-rezumat al pledoariei apărării, pronunțată în 1831 de
Henri Dominique Lacordaire (1802-1861), abate, restaurator al
Ordinului Domincan al Franței, deputat de Marsilia, în cadrul
procesului Școlii Libere (Corato, 2011, pp.299-307).
28. Grqf-rezumat al pledoariei de avocat pronunțată în 1821
André Dupin (1783-1865), avocat, jurisconsult, deputat, președinte
al Adunării Constituante, ales academician al Academiei Franceze.
Pledoaria a fost pronunțată în cadrul procesului Béranger.
Fapte : cântecele poetului sunt contestate, deoarece sunt
considerate ca ofensă în adresa bunelor moravuri, religiei și
regelui. Această pledoarie, talentată, plină de elocință, de ironie
l-a costat pe Béranger o pedeapsă minimală : trei luni de
închisoare și o amendă de 500 franci. (Cirato, 2011,
pp.309-324).
29. Graf-rezumat al pledoariei pronunțate în 1856 de către
Marie-Antoine-Jules Sénard (1800-1885), avocat, președinte al
Adunării Națonale și Ministru al Internelor. Această pledoarie a
fost pronunțată în cadrul faimosului proces al Doamnei
Bovary : Gustave Flaubert a fost purtat prin tribunale pentru
ofensă adusă în adresa moravurilor și religiei. Scriitorul a fost
achitat la 7 februarie 1857. (Corato, 2911, pp. 329-361).
30. Graf-rezumat al Rechiztoriului pronunțat în în 1857 de către
procurorul Ernest Pinard (1822-1909) în timpul procesului Florilor
Răului. Baudelaire, în fața celei de a șasea camere corecționale
este acuzat de ofensă adusă moralei publice și religioase. Pinard
este procurorul care a instrumentat și procesul împotriva romanului
lui Flaubert ”Madame Bovary”. (Corato, 2011, pp.367-370).
31. Graf-rezumat al pledoariei de avocat pronunțată în 1857 de
către Gustave Chaix d’Est-Ange (1800-1876), personalitae politică,
magistrat, în cadrul procesului ”Florile răului” lui Baudelaire.
(Corato, 2011, pp.371-380).
32. Graf-rezumat al pledoariei de avocat pronunțată în 1830 de
Maitre Bresson (1772 - ?), magistrat la curtea regală din
Nancy. Pledoaria este de o rarisimă elocință, cu o durată de 2,5
ore, pronunțată în cadrul Procesului Clasciclor și Romanticilor.
Este vorba despre o afacere de plagiat între avocatul Pellet, autor
al unui poem cu acelaș titlu și pun procuror, Massey de Tyrone,
care și-a apropriat poemul. Bresson a apărat onoarea cumnatului
său, Maitre Pellet, care între timp déjà decedase. (Corato, 2011,
pp.388-397).
33. Graf-rezumat al pledoariei pronunțate în 1835 de avocatul
Maitre Brochat, tânăr stagiar în cadrul procesului poetului
Lacenaire, criminalul cel mai faimos al sec.XIX. El comisese mai
multe asasinate și a fost condamnat la ghilotină. (Corato, 2011,
pp.400-406).
34. Graf-rezumat al pledoariei împotriva pedepsei cu moartea,
pronunțată în 1851 de Victor Hugo (1802-1885) în cadrul procesului
lui Charles Hugo, jurnalist, fiul lui Victor Hugo, care se prezentă
în fața tribunalului Senei pentru că a publicat un articol în
ziarul Evenimentul (L’Evénement), în care a descris în detalii
ororile unei execuții prin ghilotinare. (Corato, 2011,
pp.416-432).
35. Graf-rezumat al pledoariei lui Léon Gambetta (1838-1882),
strălucit avocat al secolului său, personalitate politică de mare
valoare și țnută, prin această pledoarie el își inaugurează cariera
sa de avocat în 1868 în cadrul procesului Delescluze, inculpat
pentru a fi deschis osubscriere publică în ziarul său cu scopul de
a ridica un monument lui Jean-Baptiste Baudin (1811-1851), fost
deputat în Adunarea Națională a Franței, care a murit fiind ucis de
un glonte provocator ce venea din partea unei baricade
insurecționale în1949. Léon Gambetta a făcut din acest proces un
eveniment capital, pledând pentru libertatea de exprimare. (Corato,
2011, pp.427-432).
36. Graf-rezumati al eseului „eu acuz” (« J’accuse »), scrsoare
președintelui republicii redactatăde Emil Zolà (1840-1902), din
cauza căreia a avut și el un proces judiciar. Procesul Dreyfus
(1894-1898) a intrat pentru totdeuna în istoria gândrii judciare ca
un proces împotriva antisemitismului, în care armata a jucat un rol
nefast, deoarece ma mulți generali au fost implicați în istoria cu
”bilețelul”, fabricat și el de militari-intriganți. În urma acestor
intrigi Dreyfus, ofițer evreu, a fost învinut de trădare. Emile
Zola s-a implicat personal în apărarea lui Dreyfus, care nu a fost
achitat decât în 1904. (Corato, 2011, pp.450-456).
37. Graf-rezumat al declarației făcute în 1898 de Emile Zolà
(1840-1902) în cadrul propriului proces – Zolà/afacerea Dreyfus.
(Corato, 2011, pp.437-441)
38. Graf-rezumat al pledoariei de avocat, pronunțată în 1898 de
Fernand Labori (1860-1917), avocat, jurnalist, om de afaceri,
deputat de Reims, I parte a pledoariei, în cadrul procesului
Zolà/Afacerea Dreyfus (acuzat de înaltă trădare, condamnat în 1994,
exilat pe Insula Dracului, refugiat în 1999, condamnat din nou și
grațiat de președintele Franței Emile Loubet). (Corato, 2011,
pp.442-450)
39. Graf-rezumat al Notelor pledoariei, care nu a fost niciodată
pronunțată de Fernand Labori (1860-1917) în afacerea Dreyfus,
deoarece celălalt avocat al lui Dreyfus Demange axase în 1899
pledoaria sa pe inocența armatei, în timp ce Labori își structurase
pledoaria pe constatarea contrarie. (Corato, 2011, pp.463-486).
40. Graf-rezumat al pledoariei pronunțate în 1887 de Maitre de
Saint Auban (1887-1988) avocat, în cadrul afacerii decorațiilor.
Fapte: ginerele președintelu Franței Jules Grévy, deputatul Wilson,
fusese implicat în trafic de decorații cu ajutorul Doamnei Ratazi,
care a jucat rol de intermediar. În urma acestei afaceri Wilson a
fost condamnat la 3 ani de pușcărie și o amendă de 3000 de franci.
Avocatul Saint Auban a apărat-o pe Doamna Ratazzi în acest proces.
(Corato, 2011, pp.490-501).
41. Graf-rezumat al pledoariei, care nu a fost niciodată
pronunțată, redactată de Ravachol alias François Koenigstein
(1859-1992), anarhist, ateu, care promova și practica furtul ca
metodă de luptă socială. Această pledoarie nu l-a salvat de la
ghilotină, la care a fost condamnat în 1892, pentru comiterea mai
multor omucideri și dinamitarea mai multor locuințe a judecătorilor
care i-au condamnat pe anarhiști. Textul îi aparține, dar el nu l-a
pronunțat niciodată, deoarece i s-a interzis să o facă. (Corato,
2011, pp.506-507).
42. Graf-rezumat al pledoariei lui Joseph Paul-Boncour
(1873-1972), avocat, personalitate politică influentă, ministru al
muncii, ministru al războiului, ministru al apărări naționale,
ministru de stat, ministru al afacerilor externe, în cadrul
procesului asasinatului lui Jean Jaurès, în 1919. Jaurès a fost
asasinat la 31 iulie 1914 de către Raoul Villain. Asasinul nu a
fost judecat decât în 1919 după Armistițiu. El a fost achitat și
imediat pus în libertate. (Corato, 2011, pp.515-542)
43. Graf-rezumat al pledoariei apărării, pronunțată în 1919 de
Henri Géraud (1872-1962), avocat al lui Villain asasinul lui
Jaurès, în cadrul procesului asasinatului lui Jean Jaurès. (Corato,
2011, pp.543-548)
44. Graf-rezumat al pledoariei de avocat, pronunțată în 1921 de
către Vincent de Moro-Giafferri (1878-1956), avocat, excelent
orator. Pledoaria a fost rostită în cadrul procesului Landru,
ucigaș care omorâse 10 femei, după ce le-a sedus. Landru a fost
executat la 25 februarie 1922. (Corato, 2011, pp.555-556).
Din totalul corpusului analizat – 44 de texte – 34 sunt
pledoarii, care au cunoscut spectacolul oratorului, în timp ce 10
sunt texte scrise, care nu au fost niciodată pronunțate la
tribunal. Putem urmări evoluția gândirii judiciare, ce își găsește
expresia sa supremă în limbă, prin evoluția și îmbogățirea
vocabularului de termeni juridici. Această terminologie era
sărăcăcioasă la început, iar cu timpul a devenit din ce în ce mai
elaborată. E denotat faptul că, totuși, termeni precum juge-
judecător, justice-justiție, jugement-judecată fgurează în toate
discursurile începând cu secolul XV până în sec.XX. Termeni-cheie
precum roi-rege, miséricorde-mizericordie,
lèse-majesté-lez-maiestate dispar odată cu apariția instituțiilor
democratice. Termeni noi ai jurisprudenței apar: loi-lege,
ministère public-minister public, procureur-procuror, juré-jurat,
tribunal-tribunal, cour-curte, avocat-avocat, code-cod, etc.
Alegerea vocabularului în jurul căruia sunt construite
izotopiile discursurilor este diferit, în funcție de specificul
procesului. Dacă este vorba de un proces criminal, vom găsi
Tableaux horribles – imagini oribile, repousser - a respinge,
assertions calomnieuses – aserțuni calomnioase, funeste - funest,
séduction - seducție, ambition - ambiție, atrocité - atrocitate,
mort - moarte, empoisonnement – otrăvire (Maître Nivelle, avocat,
XVIIème siècle, Le procès de la Marquise de Brinvilliers, connue
par l’horreur et l’atrocité de ses crimes, Corato, 2011,
p.65-77).
În procesele de divorț lexemele centrale sunt opinion - opinie,
faux - fals, injuste - injust, intime - intim, époux - soț, fils -
fiu, opprobre - oprobriu, ignominie - ignominie, séparation -
separare, mariage - căsătorie, famille - familie, ruiné - ruinat,
humiliant - umiliant , funeste - funest, malheur - nenorocire,
folie - nebunie, violence - violență, menace - amenințare, forcer –
a forța, manquement - escivare, tyran - tiran, persécuteur –
persecutor, souffrir – a suferi (pledoaria lui Jean Portalis, 1780
procesul de divorț Mirabeau împotriva lui Portalis, Corato,
2011,p.169-170) sau amour - dragoste, aimer – a iubi, époux - soț,
mœurs - moravuri, domicile - domiciliu, famille - familie, honnête
- onest, ami - prieten, cœur - inimă, répugnance - repugnare,
honneur - onoare, langage - limbaj, oser – a îndrăzni, discussion -
discuție, désir - dorință, répondre – a răspunde, parents -
părinți, séduction - seducție, immoralité - imoralitate, maison -
casă, ardeur - ardoare, Dieu - Dumnezeu, tromper – a trăda, divorce
- divorț, femme - femeie, libre - liber, morale - morală,
séparation- separare, infortune - nenoroc, respect - respect, sacré
– sacru (pledoaria lui Mirabeau, 1780, procesul de divorț Mirabeau
împotriva lui Portalis, Corato, 2011,p.159-168).
În procesul vizând libertatea de exprimare alegerea
vocabularului este și ea una apropriată: dignité - demnitate, écrit
plein de génie – scris plin de geniu, mot à mot – cuvânt în cuvânt,
phrase à phrase – frază cu frază, journaux - ziare, auteur du
discours – autor al discursului, tolérance - toleranță,
indépendance de la pensée – independența gândirii, dynastie –
dinastie, liberté - libertate, calomnie - calomnie, opinion -
opinie, l’épée et la plume – spada și pana, valeur - valoare,
prestige - prestgiu, presse - presă, Europe - Europa, M.de
Chateaubriand, Votre Majesté - maiestate, conviction - convngere,
bouleverser – a bulversa, principe - prncipe, vertu - virtute,
traître - trădător, tyrannique oppression – opresiune tiranică,
journaliste - jurnalist, liberté de la presse – libertatea presei,
discussion - discuție, écrivain - scriitor, amour du pays –
dragoste de țară, souveraineté nationale – suveranitate națională
(Pierre Antoine Berryer, Procesul lui Chateaubriand, Corato, 2011,
p.265-271).
Numeroase pledoarii au avut o conotație politică profundă,
precum discursul de acuzare și cel al apărării pentru Ludovic al
XVI, Maria-Antoinnette, pledoariile în procesul decorațiunilor
(1898), procesul asasinatului lui Jaurès (1919). În toate aceste
cazul alegerea vocabularulu va pune în valoare o terminologie
socip-politică: république - republică, révolution - revoluție,
parti politique – partid politic, morale - morală, nation -
națiune, France - Franța, honneur - onoare, gloire - glorie,
etc.
Cât privește elocința, adică alegerea figurilor de stil,
acestea, mai ales în pledoariile sec.XV și XVI, se bazează pe
figuri ale gândirii precum metafora, hiperbola (pentru a glorifica
regele și a obține grațierea): Pour moi, mon souverain seigneur,
nul doute ne fais-je que vous avez deux pouvoirs comme roi et
empereur, l’un de justice et l’autre de miséricorde – În ceea ce mă
privește, suveranul meu Domn, nu am nici un dubiu că Măria ta are
două puteri ca rege și imperator, una este justiția, alta este
mizericordia (Juvénal des Ursins, pledoare în favoarea ducelui Jean
d’Alençon, Corato, 2011, p.26) ; Donc, Sire, si jusqu’ici,
reconnaissant Votre Majesté toute juste, toute équitable, toute
généreuse…- Deci, Maiestate, dacă până acum v-am recunoscut just,
echitabil, generos ….(Pelisson, primul discurs către rege în
favoarea lui Fouquet, Corato, 2011, p.33).
Odată cu avansarea în timp, pledoariile avocaților devin din ce
în ce mai argumentate, expunerea faptelor obiective începe să ocupe
un loc important în pledoarii, în care rămâne tot mai puțin loc
pentru figurile de stil metaforice. În schimb, apar figurile
sintaxei afective – întrebările retorice și exclamațiile, deoarece
ele permit avocaților și acuzatorilor publici să utilizeze vocea
pentru a convinge jurații, deputați sau tribunalele, în funcție de
amploarea procesului: Quel spectacle ! Quel objet pour les
yeux d’une mère !Ô jugement incroyable et terrible ! – Ce
spectacol! Ce priveliște pentru cohii unei mame! O, judecată
incredibiliă și teribilă! (Loiseau de Mauléon, pledoarie pentru
reabilitarea lui Jean Calas, Corato, 2011, p.98) ; Quoi !
Le droit de se justifier, comme le droit de se défendre, ne serait
donc plus qu’une grâce ?N’est-ce pas un devoir de citoyen de
défendre l’État, de sa pensée comme de son sang ? – Cum?
Dreptul de a se justifica precum și dreptul de a se apăra nu este
decât o favoare? Nu-i așa că un cetățean este dator să-și apere
Statul, atât prin gândirea sa cât și cu sângele său? (Dupaty,
Memoriu justificativ pentru a apăra trei bărbați condamnați la
moarte pe roată, Corato, 2011, p.133). Într-un anumit sens, putem
afirma că pledoaria avocaților, în majoritatea cazurilor, sunt
texte estetice, iar un text estetic necesită o finețe
specifică:
”L’utilisation esthétique du langage mérite une attention aux
différents niveaux: un texte esthétique implique un travail
spécial, c’est-à-dire il nécessite une manipulation spécifique de
l’expression... toute la démarche, même si elle est concentrée sur
les codes, produit souvent un nouveau type de conscience du monde,
dans la mesure où le travail esthétique poursuit le but d’être
analysé en détail par le destinataire, l’émetteur du texte
esthétique doit focaliser son attention sur les réactions possibles
du destinataire.” / ”Utilizarea estetică a limbajului merită o
atenție la diferite nivele: un text estetic implică o muncă
specifică, adică el necesită o manipulare specifică a exprimării…e
vorba de un demers, chiar dacă el este concentrat pe coduri,
produce deseori un nou tip de conștientizare a lumii, în măsura în
care munca estetică urmărește scopul să fie analizată în detalii de
către destinatar.” (Eco, 2003, p.282).
De fapt, Umberto Eco, încearcă să ne convingă de faptul că
textul estetic, și prin urmare, o pledoarie,poate să conțină o doză
bună de manipulare, ceea ce apare în graful nostru ca
”imaginar-manipulare-minciună”.
Desigur, în procesele unde apărarea a fost asigurată de
scriitori, elocința se datorează figurilor de stil, deoarece
experiența scrisului a influențat inevitabil bogăția discursului:
C’est parce qu’on veut faire disparaître de l’auguste et lumineux
sanctuaire de la justice cette figure sinistre qui suffit pour
remplir d’horreur et d’ombre, le bourreau !... –Deoarece se
dorește ca să dispară din augustul și luminosul sancruat al
justiției această fgură sinistră, care e suficientă pentru a umple
de groază și umbră, călăul! (Pledoaria lui Victor Hugo împotriva
pedepsei cu moartea, Corato, 2011, p.419) ; Comment, une loi
serait funeste, elle donnerait à la foule des spectacles immoraux,
dangereux, dégradants, féroces, à de certains jours elle aurait des
effets horribles…- Cum, o lege ar fi funestă, ea ar da mulțimi
spectacole imorale, periculoase, degradante, feroce, în unele zile
ea ar avea efecte oribile…. (Pledoaria lui Victor Hugo împotriva
pedepsei cu moartea, Corato, 2011, p.418) ; En me frappant,
vous ne feriez que me grandir. Qui souffre pour la vérité et la
justice devient auguste et sacré…Ce qui ne m’empêche pas d’être
très fier que mon père soit de Venise, la cité resplendissante dont
la gloire ancienne chante dans toutes nos mémoires…Dès lors, ce
syndicat s’est mis à entasser les crimes, achetant les consciences,
jetant la France dans une agitation meurtrière, décidé à la vendre
à l’ennemi, à embraser l’Europe d’une guerre générale… - Lovind în
mine nu mă veți face decât mai măreț. Cine suferă pentru adevăr și
justiție devine august și sacru…Ceea ce nu mă împiedică să fiu
foarte mândru, că tatăl meu este din Veneția, orașul strălucitor, a
cărui glorie veche cântă în toate amintirile noatre…De atunci,
acest sindicat s-a apucat să grămădească crimele, cumpărând
conștiințe, aruncând Franța într-o agitație ucigașă, a decis să o
vândă inamicului, să dea foc Europei printr-un război general….
(Declarația lui Emile Zola la procesul său, Corato, 2011,
p.438-439).
Filosofemele ce pot fi degajate din discursurile analizate sunt
de asemenea foarte pertinente, cu statut de citate celebre; ele pot
fi clasificate în filosofeme atemporale și filosofeme contextuale.
Filosofemele atemporale sunt utilizate în afara unui context
juridic specific, deoarece sunt aserțiuni axiomatice, ce
caracterizează o situație care atinge nivelul universalității în
fenomenul judiciar, fie că e vorba de un proces de drept civil sau
penal: Les peuples ne jugent pas comme les cours judiciaires ;
ils ne rendent point de sentences, ils lancent la foudre./Popoarele
nu judecă așa precum curțile judiciare; ele nu pronunță sentințe,
ele lansează praful de pușcă. (Robespierre, Discurs despre
judecarea lui Ludovc al XVI, Corato, 2011, p.195) ; Que
méditez-vous, ô, mes juges ?Qu’allez-vous faire ?
Êtes-vous des pères, des magistrats, des hommes ?- La ce
meditați, o, judecătorii mei?Ce veți face voi? Sunteți tați,
magistrați, bărbați? (Pledoaria lui Mauléon, procesul de
reabilitare a lui Jean Calas, 1863, Corato, 2011, p.94) ; Je
dénonce à la conscience des honnêtes gens cette pression des
pouvoirs publics sur la justice du pays. Ce sont là des mœurs
politiques abominables qui déshonorent une nation libre. – Denunț
în fața conștinței oamenilor onești această presiune a puterilor
publice asupra justiției țării. Acestea sunt niște moravuri
politice abominabile, care dezonorează o națiune liberă. (Zola,
Declarația în cadrul procesului său, Corato, 2011,
p.437) .
Filosofemele contextuale sunt de asemenea aserțiuni celebre, dar
ele conțin elemente, care concretizează situația judiciară,
deoarece ele vehiculează nume proprii de persoane sau alte
referințe: Vous êtes Français, vous êtes peuple, vous acquitterez
Chateaubriand ! – Sunteți Francezi, sunteți popor, voi îl veți
achita pe Chateaubriand ! (Pledoaria lui Berryer, Corato,
2011, p. 270) ; Napoléon fut despote en signant son décret, je
fus un bon citoyen en ouvrant mon école. – Napoleon a fost un
despot, semnând decretul său, eu am fost un bun cetățean,
deschizând școala mea. (Discursul abatelui Lacordaire în procesul
Școlii Libere, 1831 Corato, 2011, p.300) ; Oh !
Montesquieu, que dirait ta grande âme, si pour ton malheur rappelé
à la vie, tu voyais poursuivre pour outrage à la morale publique
Baudelaire et les Fleurs du Mal, toi qui as écrit le Temple de
Gnide etles Lettres persanes…- O! Montesquieu, ce ar spune sufletul
tău cel mare, dacă pentru nenorocirea readucerii tale la viață
te-ai vedea judecându-l pe Baudelaire și Florile Răului pentru
ofensă publică adusă moralei, tu, cel care ai scris Temple de Gnide
și Scrisorile Persane… (Pledoaria lui Est-Ange, procesul împotriva
lui Baudelaire și Florile răului, Corato, 2011, p.379).
Ne rămâne să reflectăm impactul, pe care puterea judiciară a
limbii, prin exemplele de pledoarii și discursuri de acuzare
analizate, a exercitat asupra societății franceze în plan istoric.
Primul impact, de obediență individuală: toate discursurile au
influențat direct destinele acuzaților, unii din ei fiind achitați,
alții condamnați. Al doilea impact, de obediență istorică:
procesele pe care le-am analizat, sunt toate emblematice și ele au
marcat nu doar istoria gândiri judiciare, ci și istoria țării –
Franța. Din pledoariile analizate am distins clar nașterea unor
principii fundamentale ale dreptului modern – supremația legii,
dreptul la un proces echitabil, dreptul pentru libertatea presei,
dreptul la alegerea opțiuni educaționale, dreptul la viață ș.a.
Ca să revenim la semiotica discursului juridic, vom menționa că
fiecare din aceste mari procese constituie un macrosemn, cu o
carcasă semiotică complexă, departe de a fi redusă la o singură
structură a pledoariei, dar corpusul nostru este foarte precis și
noi ne-am limitat doar la el. Această afirmație este posibilă
grație distanței în timp și priviri critice, pa care o avem astăzi
asupra evoluției societăților moderne. Mai mult ca atât,
simbolismul acestor procese și al acestor pledoarii este de o
evidență tranșantă: procesul lui Jean Calas – sinonim cu eroare
judiciară, iar ”Tratatul despre toleranță” al lui Voltaire
constituie opera de referință chiar și pentru discursurile politice
actuale; pledoariile avocaților Marie-Antoine-Jules Sénard (1857)
și Ernest Pinard (1858) în favoarea romanului lui Flaubert Madame
Bovary și poemelor Florile răului ale lui Baudelaire sunt o dovadă
pentru eternitate că nu poți judeca scriitorii și operle lor; eseul
« J’accuse »/”Eu acuz” al lui Emile Zolà este o lecție
istorică a implicări unui om al penelului într-un proces militar,
în care pana scriitoricească a obținut victorie asupra corupției
militarilor. Cel de-al treilea impact, care decurge din simbolismul
textelor analizate, este faptul că marele procese și marele
pledoarii ale Franței pot servi drept exemplu pentru democrațiile
emergente, care nu au cunoscut o istorie atât de bogată a gândirii
judiciare (acesta e și cazul Republici Moldova). O istorie bogată a
gândirii judiciare, exprimată în exclusivitate prin intermediul
limbii, constituie un veritabil patrimoniu al fiecărei națiuni.
O concluzie foarte pragmatică se impune, analizele efectuate pot
servi la elaborarea unui instrument informatic, utilizat în
predarea-învățarea elocinței, în baza modelelor semiotice ale
limbii franceze, dar și ale limbii române.
Surse :
Eco, U. O teorie a semioticii. București, Ed.Meridiane, 2003,
384 p.
Grandes plaidoiries et grands procès du XV-e au XX-esiècle. Sous
la direction de Nicolas
Corato. Prat éditions, Barcelone, Espagne, 2011, 557 p.
Gutu, A. Confusioidentitarum. Chisinau, ULIM, 2011, 170 p.
Gutu, A. Écrits traductologiques.Chisinau, ULIM, 2012, 138
p.
Huisman, D. et A.Verges. Histoires des philosophes, illustrée
par des textes. Paris, Nathan, 2010, 432 p.
Iiordace, E.Semiotica traducerii poetice. Iași, Ed.Junimea,
2003, 180 p.
Klinkenberg, J.-M. Précis de sémiotique générale. Paris, De
Boeck Université, 1998. 490 p.
Tiercelin, C. La sémiotique philosohique de Charles Senders
Peirce. In: Questions de sémiotique, Sous la direction de Anne
Hénault. Paris, PUF, 2003, 758 p.
Discursurile acuzării
Scrieri literare cu titlu de pledoarie
Pledoariile avocaților
Termeni
juridici
Lexeme/
Izotopii
Mort, captif, sang, imputer, désespoir, affreux, consoler,
triste, grandeur, loyauté, nation, national, Français, infortune,
économe, juste, ami, peuple, abolir, sacrifice, rigueur,
liberté
Figuri de stil
Filosofeme: Vous lui reprochez le sang répandu ! Vous
voulez que ce sang crie vengeance contre lui ! Citoyens, je
n’achève pas…Je m’arrête devant l’histoire: songez qu’elle jugera
votre jugement, et que le sien sera celui des siècles ! /Îi
reproșați sângele vărsat! Voi vreți ca acest sânge să fie răzbunat
prin el! Cetățeni, eu nu finalizez...Eu mă opresc în fața istoriei:
gândiți-vă că ea va judeca judecata voastră, pecând judecata sa va
fi cea a secolelor!
Loi, accusé, accuser, défendre, législation, criminel
Antithèse : le jour de la justice a succédé aux jours de
colère et de prévention ; Répétition : Contre lui…(4
fois) ; le peuple …(5 fois) Question rhétorique :
N’auriez-vous donc plus de respect pour les droits sacrés de
l’asile ?
Termeni juridici
Lexeme/
Izotopii
Peuple, république, dénoncer, cœur, mépris, liberté, roi,
despotisme, rétrograder, vérité, innocence, rebelle, empire,
patriote, faiblesse, nation, constitution, salut, intrigue, raison,
principe, cause, humanité, cruel, cruauté, détrôné, révolution,
sacrifice, traître, dévouement, vengeance, puissance, punir,
malheur, trésor, perfidie, disgrâce, guerre, civil
Figuri de stil
Filosofeme: Vous n’avez point une sentence à rendre pour ou
contre un homme, mais une mesure de salut public à prendre, un acte
de providence nationale à exercer. Les peuples ne jugent pas comme
les cours judiciaire ; ils ne rendent point de sentences, ils
lancent la foudre ; ils ne condamnent pas les rois, ils les
replongent dans le néant. Je prononce à regret cette fatale
vérité…mais Louis doit mourir, parce qu’il faut que la patrie vive.
Citoyens, la sensibilité qui sacrifie l’innocence au crime est une
sensibilité cruelle ; la clémence qui compose avec la tyrannie
est barbare. ! /Voi nu doar veți pronunța o simplă sentință,
ci veți lua o adevărată măsură de salvare publică, veți exercita un
act de providență națională. Popoarele nu judecă după precuș
tribunalele; ele nu dau sentințe, ele lansează trăsnete; ele nu
condamnă regi, ele îi aruncă în neant. Eu pronunț cu regret acest
adevăr fatal...dar Ludovic trebuie să moară, deoarece trebuie ca
patria să trăiască. Cetățeni, sensibilitatea care sacrifică
inocența în favoarea crimei este o sensibilitate crudă; clemența
care combinată cu tirania este barbară!
Sentence, procès, juger, litige, absous, innocent, détention,
tribunal, crime, constitution, justice, peine de mort, avocat,
condamner, flagrant délit, preuve,
Métaphore : Les peuples ne jugent pas comme les cours
judiciaire ; ils ne rendent point de sentences, ils lancent la
foudre ; ils ne condamnent pas les rois, ils les replongent
dans le néant ; Question rhétorique : Quels autres effets
peut produire ce système ? Que dis-je ? Que trouvez-vous
là de grand ? Craignez-vous de blesser l’opinion du
peuple ? Qu’importe au peuple le méprisable individu du
dernier roi ? Exclamation : O crime, o honte ! Et
quelle carrière ouverte aux conspirateurs ! Le moyen de
confondre les despotes, c’est de respecter leur complice !
Termeni juridici
Lexeme/
izotopii
Ennemi, république, contre-revolutionnaire, malheur, reine,
amour de la liberté, liberticide, préjugé, honorable,
intelligence
Figuri de stil
Filosofeme: L’accusé a eu le malheur d’être Reine et cette idée
seule peut d’avance mettre des républicains en garde contre sa
justification et vous faire sortir ainsi malgré vous de
l’impassibilité qui convient à votre saint caractère./Acuzatul a
avut nenorocul să fie Regină și doar această idee de una singură
poate să-i pună din start în gardă pe republicani împotriva
justificării sale și să vă facă să ieșiți astfel din
impasibilitatea care convine spiritului dumneavoastrp sănătos.
Accuser, défendre, tribunal, pièce de conviction, procès,
preuve, justification, arrêter, impassibilité, juré,
Exclamation : Quelle épouvantable tache ! Quelle
mission alarmante !
Termeni juridici
Décret, Convention, accusateur public, juge, criminel, tribunal,
ordonnace,
Lexeme/
izotopii
Révolution, infâme, exécrable, sangsue, veuve,
contre-révolutionnaire, ouvrages, puissance, étrangère, régner,
famille, intrigue, féconde, favoriser, fanatique, dangereux,
immoral, indécence, aveu, pervers, trésor, national, manœuvres,
dilapider, écrouer
Figuri de stil
Filosofeme: Que c’est la veuve Capet qui faisait nommer les
ministres pervers, et aux places dans les armées./Este anume ea,
văduva Capet cea care numea în funcții miniștri perverși și decidea
alte funcții militare.
Mise en relief/répétition : Que c’est la veuve Capet…(8
fois) ; Epithète : étrangère, immorale, perverse,
indécente, conspiratrice, horrible ;
Termeni juridici
Procès, justice, parlement, jurisconsulte, juge, coupable,
tribunal, plaider, jugement, défense légitime
Lexeme/
izotopii
Corrompu, francs, ennemi, roi, lettre, innocence, abuser,
devoir, civil, blâme, infamie
Figures de pensée
Filosofeme: La question qui occupe aujourd’hui les deux chambres
assemblées est de savoir si la nécessité de répandre l’or autour
d’un juge pour en obtenir une audience indispensable, et qu’on n’a
pu se procurer autrement, est un genre de corruption punissable ou
seulement un malheur digne de compassion. Quel juge honnête a
jamais pensé de lui qu’un client le soupçonnait d’être
corruptible ?/Chestiunea care astăzi preocupă ambele camere
ale Parlamentului este de a cunoaște dacă necesitatea de a răspândi
aur în jurul unui judecător pentru a obține o audiență
indispensabilă de carenu ai putut să faci rost de o altă manieră,
este un gen de corupție demnă condamnabilă sau o nenorocire demnă
de compasiune. Ce judecător cinstit s-a gândit vreodată că vreun
client de-al său îl suspecta de a fi coruptibil?
Epithète : véritable dignité ; magistrat trop
généreux ; faible plume ; courses inutiles ; procès
perdu ; juge avide et prévaricateur ; misérable
prix ; horrible union
Termeni juridici
Défendre, Assemblée, procès, délit, législateur
Lexeme/
izotopii
Bastille, ennemi de l’état, place publique, crédit, parlement,
grand oppresseur, despotisme, courte mémoire, Dieu, dilemme,
famille dans les pleurs, céder son marché, achever le dénonciateur,
citoyen, ma monnaie, utile à la patrie, magnifique acheteur,
France
Figuri
de stil
Filosofeme: En repoussant aux yeux de tous l’horrible injure qui
m’est faite, c’est votre cause, o citoyen ! que je défends,
plutôt que la mienne. Tous les citoyens suspectés se sont sauvés
hors de France, et je ne puis les blâmer ; car qui veut braver
le péril d’être tué sans être jugé ?/Respingând în ochii
tuturor oribila injurie care îmi este adusă, e cauza voastră, o,
cetățeni! cea pe care o appr astăzi, și nu a mea! Toți cetățenii
suspectați s-au salvat în afara granițelor Franței, iar eu nu pot
să-i blamez; căci cine ar dori să braveze în fața pericolului de a
fi omorât fără a fi judecat?
Exclamation : Oh ! Malheureuse mère ! Oh,
bienfaisante déité !
Vers propres : Quand les rois craignent,/Les prêtres
règnent… ; Question rhétorique : pourquoi jouer à mon
égard la fable du Loup et de l’Agneau ?
Termeni juridici
Défenseur, défense, justice, soupçon, criminel, accusé,
accusateur
Lexeme/
izotopii
Armée, nation, succès, armée, César, caractère, protester,
intégrité, conduite
Figuri de stil
Filosofeme: Vous savez vos devoirs, la France vous écoute,
l’Europe vous contemple, et la postérité vous attend./Voi vă
cunoașteți îndatoririle! Franța vă ascultă, Europa vă contemplează
și posteritatea vă așteaptă!
Métaphore : Vous savez vos devoirs, la France vous écoute,
l’Europe vous contemple, et la postérité vous attend.
Termeni juridici
Accusé, ordonnance, criminalité, jugement, juger, punir,
coupable, justice, procureur du roi, prison, officier public
Lexeme/
izotopii
Oubli des devoirs, violation des serments, juste vengeance,
pièce de canon, grenadier, discipline, attaque, militaire, France,
téméraire, ambitieux, agresseur, drapeau, prisonnier, Russe,
artillerie, mousqueterie, les ordres du chef, volonté ferme, venger
les injustices, empereur, Sire, charme de la patrie, usurper,
soldats, prisonnier, Bonaparte, obéir, soumission, abdication
Figuri de stil
Filosofeme: Toutes les fois qu’une ardeur française vous emporta
au fort du péril, au foyer des combats, vous avez admiré le général
Cambronne. Mais Bonaparte, malgré la pesanteur de sa chute, n’était
point revenu de l’ivresse où l’avait plongé ce pouvoir souverain,
dont il avait tant abusé./De fiecare dată când o ardoare franceză
v-a dus în mijlocul pericolului, în focul luptelor, ați admirat pe
generalul Cambronne. Dar Bonaparte, în ciuda greutății căderii
sale, așa și nu și-a mai revenit din euforia acestei puteri
suverane, de care a abuzat.
Métaphore : C’est le moment pour lui de recevoir le prix de
ses généreuses actions. Voyez au pied du tribunal ceux qu’il a
arrachés à la mort, vous demander la vie ; que la voix de ceux
qui périrent, malgré tous ces efforts, s’élève jusqu’à vous et
pénètre vos âmes !
Exclamation : Quel étrange abus est toléré par la loi de
révision ! Eh, jugez, Messieurs, dans quelle position se
trouve le défenseur d’un si illustre accusé !
Question rhétorique : Que dit la loi pour
l’information ? Ne devrait-il pas plutôt indiquer ces
personnes …?
Epithète : nouveaux périls, front obéissant, efforts
infructueux, terre étrangère, épouvantable mémoire, proclamations
défigurées, altérées
Termeni
juridici
Défendre, plaider la cause, rendre justice, procès, poursuites,
argument, ministère public, crime, droit, droit constitutionnel,
procureur général, juré, jugement
Lexeme/
izotopii
Dignité, écrit plein de génie, mot à mot, phrase à phrase,
dignité, journaux, auteur du discours, tolérance, indépendance de
la pensée, dynastie, liberté, calomnie, opinion, l’épée et la
plume, valeur, prestige, presse, Europe, M.de Chateaubriand, Votre
Majesté, conviction, bouleverser, principe, vertu, traitre,
tyrannique oppression, journaliste, liberté de la presse,
discussion, écrivain, amour du pays, souveraineté nationale
Figuri de stil
Questions rhétoriques : Ne le connaissaient-ils pas par
tous les extraits qu’en avaient publié tous les journaux de la
France ? Comment une simple relation de cette nature peut-elle
constituer un délit ?Le droit qui nous régit aujourd’hui, quel
est-il ? Quel est le rôle que la presse est appelée à jouer
dans un pays ou la loi de la majorité est souveraine ?
N’est-ce pas ce noble roi qui a aboli le combat
judiciaire ?
Epithète : opinion dangereuse, réunion imposante,
accusation capitale, roi magnanime
Filosofeme: M.de Chateaubriand ne devait pas être défendu ;
et cependant que sa cause est belle, plaidée devant un jury
français qui comprendra ce caractère que l’on accuse parce qu’on
l’a méconnu, et qui rendra justice à des sentiments que l’on essaye
de flétrir parce qu’on les redoute ! Votre fils est mon
roi ! Il n’y a pas une de vos libertés, de vos prérogatives
que vous ne deviez à la Restauration. Quel est le rôle que la
presse est appelée à jouer dans un pays ou la loi de la majorité
est souveraine ? Et parce que cette révolution s’est opérée,
il se trouve que M.de Chateaubriand n’a plus ni son esprit éclairé,
ni son amour pour le bien public ; il faut qu’il renonce à ses
croyances ; il faut qu’il cesse d’avoir confiance dans des
principes et dans des opinions qui, pendant tant de siècles, ont
fait la gloire de la France ! Vous etes Français, vous êtes
peuple, vous acquitterez Chateaubriand. Roi magnanime, c’est en
votre demeure, c’est au milieu de ruines que j’aperçois d’ici, et
que votre souvenir a consacrées, qu’on ose dire à l’écrivain :
« Laissez là votre plume ; allez en armes sur la place
publique, où nous aurons des meurtriers pour vous
répondre »./Domnul Chateaubriand nu trebuia să fie apărat; și,
totuși, cauza sa este frumoasă, este apărată în fața unui juriu
francez, care va înțelege că acest caracter este acuzat, pentru că
nu este cunoscut, iar juriul va da dreptate unor sentmente, ce se
încearcă a fi umbrite fiindcă sunt redutabile! Fiul Dumneavoastră
este regele meu! Nu există o singură libertate din ale voastre,
nici o singură prerogativă, pe care nu ați datora-o Restaurării.
Care este rolul pecare presa este chemată să-l joace într-o țară
unde legea majorități este suverană? Și, deoarece această revoluție
a avut loc, așa se întâmplă că Domnul Chateaubriand nu mai are nici
spiritul său elevat, nici dragostea sa pentru binele public; îi
cereți să renunțe la credințele sale, pretindeți că el ar trebui să
înceteze să aibă încredere în principile și opiniile care, timp de
atâtea secole, au edificat gloria Franței! Voi sunteți Francezi,
voi sunteți poporul, voi îl veți achita pe Chateaubriand! Rege
atotmilostiv, cum e posibil ca în lăcașul domniei tale, în mijlocul
ruinelor pe care le contemplez de aici și pe care domnia ta le-a
consacrat, cineva îndrăznește să- spună scritorului: ”Lăsați la o
parte pana; mergeți în piața publică, unde noi vom trimite ucigași
ca să vă răspundă”.
Métaphore : « Laissez là votre plume ; allez en
armes sur la place publique, où nous aurons des meurtriers pour
vous répondre ; le combat judiciaire.
Termeni juridici
Procès, procureur général, tribunal, juge, juger, ministère
public, président, condamner, crime, constitution, lois, chambre
des pairs, chambre des députés, code pénal, décret, exécuter,
témoignage
Lexeme/
izotopii
Débat, réflexion, révolution, restauration, république,
royaliste, principe, peuple français, souveraineté de la nation,
dogme politique, empereur, empire, impérial, souveraineté
populaire, jeune prince, usurpateur, gloire, immoralité, infamie,
empire, religion, France, Napoléon, taxe universitaire
Figuri de stil
Filosofeme: Est-ce donc un fantôme, Messieurs, est-ce donc une
illusion que l’établissement de la dynastie impériale ? Ce
qu’elle a fait retentit assez dans le monde et parle assez haut,
non seulement en France, mais chez tous les peuples de l’Europe.
Non, ce ne fut pas un rêve que l’établissement de l’empire. Il n’y
a pas de juges parce qu’il n’y a pas de justiciables. Soyons hommes
Messieurs, et comme hommes jugeons les actions humaines. Une peine
infamante sur le nom de Napoléon, serait-ce là le premier gage de
paix que vous auriez à offrir à l’Europe ?/Domnilor, prin
urmare, instituția dinastiei imperiale este o fantomă? Ceea ce a
făcut ea răsună destul în lume și vorbește cu voce tare, nu doar în
Europa, dar la toate popoarele din Europa. Nu, instituția imperului
nu a fost o fantomă. Nu depinde existența judecătorilor de
existența justițiabililor. Să fim oameni, Domnilor, ș în calitate
de oameni să judecăm acțiunile umane. O pedeapsă defaimatoare
pentru numele Napoleon, ar fi oare un prim gaj de pace pe care voi
doriți s-o oferiți Europei?
Epithète : révolutions successives, violentes ;
situation sociale ; congrès national ; position
personnelle ; dogme politique ; arbitrage suprême ;
usurpateur corse ; arbitre inévitable éternel ; actes
solennels ; étrange maxime ;
Enumération : des lois, des événements, des actes, des
traités, des fautes… ; jeune homme téméraire, aveugle,
présomptueux, … ; sans préméditation, sans calcul, sans
combinaison …;
Question rhétorique : Qu’a fait la Chambre des
représentants ? Qu’est-ce à dire ? Pouvez-vous disputer à
l’héritier du soldat ses armes ? Comtes, barons, vous qui
fûtes ministres, généraux, sénateurs, maréchaux, à qui devez-vous
vos titres, vos honneurs ?
Fapte reale
(descriere-elocință)
Imaginarul
(manipulare/elocință)
Simbolicul
(sentință/elocință)
Termeni juridci
Droit, loi, juridiction, juge, plaider, jugement, liberté
publique, droit de conscience, procureur général, réquisitoire,
inviolabilité, ordonnance
Lexeme/
izotopii
France, Université, religion, catholique, enfants, jeune,
langage catholique, liberté de l’enseignement, liberté,
conviction , étudiant, jeune homme, école , pensée,
intelligence, monopole de l’Université , roi, Jésuite, église,
Messieurs, despotisme, Danton, Convention, bureaucratie, culte,
autorité morale, enfance, jeunesse
Figuri de stil
Litote : Je sais que par moi-même je ne suis rien, je ne
suis qu’un enfant, et je me sens si jeune, si inexpérimenté ;
une vie d’homme c’est aujourd’hui surtout bien peu ce chose ;
Antithèse : question de vie ou de mort ; banc de l’école
– banc des prévenus ; Epithète : brillante
occasion ; passé cruel ; bruyante distinction ;
publicité précoce ; douloureuses émotions ; effroyables
dangers ; pacte solennel, religieux , irrévocable ;
éclatante gloire ; glorieuse cause ; auguste
mystère ; prix sublime ; Questions rhétorique :
Messieurs, y a-t-il un seul d’entre vous qui eut le courage de le
condamner ?... Pourquoi faut-il que nous catholiques, soyons
sans refuge et sans secours ? A tout cela que répond le
pouvoir ? Métaphore : acheter un peu de science au prix
de la foi ; Ironie : Vous croirez, avec Danton, à l’unité
sociale et domestique de la république, proclamée par le bourreau
et sanctionnée par la guillotine ; si notre foi doit mourir,
souffrez au moins que nous lui choisissions un tombeau, et que ce
tombeau soit la liberté du monde ; usurper le langage de la
tristesse
Filosofeme: Mais, il y a encore dans le monde quelque chose
qu’on appelle la foi ; elle n’est pas morte dans tous les
cœurs : c’est à elle que j’ai donnée de bonne heure mon cœur
et ma vie. Vos lois nous proclament la majorité du peuple français,
ah ! Pour Dieu ! Otez-nous ce vain titre, et rendez-nous
à ce prix les libertés que nul n’a le droit de contester à la
minorité la plus chétive ! Et si quelque chose prouve à quel
point la notion de la vraie liberté s’est altérée de nos jours,
c’est sans doute la honteuse patience avec laquelle on l’a supporté
jusqu’à présent./Dar mai exstă în lumea aceasta ceva care se
numește credință, ea nu a murit încă în toate inimile: anume ei
i-am dat la fragedă vârstă inima și viața mea. Legile voastre ne
proclamă majoritatea poporului francez, ah! Pentru Dumnezeu!
Scutițin-ne penoi de acest titlu van, și întoarceți-ne pentru acest
preț libertățile pe care nimeni nu are dreptul să le conteste une
minorități ma slabe! Și dacă ceva dovedește în ce măsură noțiunea
de libertate s-a alterat în zilele noastre, e vorba, fără îndoială,
de rușinoasa răbdare cu care am tolerat aceasta până în
prezent.
Termeni juridici
Banc des prévenus, procureur général, ministre, pair, loi,
justice, impunité, accusation, ministère public, cour, tribunal
Lexeme/
izotopi
Principe de liberté non-organisé par une loi, liberté, enfant,
monopole, Université, monopole de l’enseignement, volonté privée,
droit inviolable, opinion, impôt, école
Figuri de stil
Filosofeme: Si M.le procureur général est coupable, comment
m’accuse-t-il ? Et s’il est innocent, comment m’accuse-t-il
encore ? Napoléon fut un despote en signant son décret, je fus
un bon citoyen en ouvrant mon école. Ce n’est pas le désordre qu’on
poursuit en nous, mais la liberté. La violation d’une loi peut etre
l’accomplissement d’une autre loi plus élevée. La liberté et la
religion sont immortelles. /Dacă Domnul procuror general este
vinovat, cum poate el să mă acuze? Și dacă el este inocent, cum de
mă mai acuză încă? Napoleon a fost un despot semnând decretul său,
eu am fost un bun cetățean, deschizând școala mea. Noi nu urmărim
dezordinea prin aceasta, ci libertatea. Violarea unei legi poate fi
realizarea unei alte legi, net superioare. Lbertatea și religia
sunt nemuritoare.
Antithèse /Question rhétorique: Si M.le procureur général
est coupable, comment m’accuse-t-il ? Et s’il est innocent,
comment m’accuse-t-il encore ? Napoléon fut un despote en
signant son décret, je fus un bon citoyen en ouvrant mon école.
Plus…moins… ; Où est le consentement des citoyens ?
Est-ce que nous ne connaissons le ventre de notre mère ?
Epithète : infinies précautions ; politique
profonde ; principal fondement ; sceptre impérial ;
Métaphore : c’était du temps où les restes de la république,
descendus de l’échafaud, adoraient à genoux la fortune
impériale ; Enumération : …par la révolution de 1830, par
une haine unanime, par des pétitions innombrables, par tous les
organes de l’opinion publique, par plusieurs tribunaux… ;
Termeni juridici
Procès, tribunal, ministre, magistrat, jurisprudence, coupable,
réquisitoire, juger, poursuite, accusation, accusateur, délit
Lexeme/
izotopii
Napoléon, Béranger, liberté, chanson, poète, auteur, Boileau,
roi, politique, chansonner, rire, morale publique, morale
religieuse , calomnie, mœurs
Figuri de stil
Filosofeme: Mazarin demandait : Que dit le peuple de
nouveaux édits ? Monseigneur, le peuple chante !
Mazarin : Le peuple chante ? Il paiera ! Il n’est
plus vrai de dire : En France tout finit par des chansons,
mais tout finit par des procès. Le premier sentiment que fait
naitre ce procès fut l’étonnement : un procès pour des
chansons ! Aucune loi, aucun procès ne nous empêchera de
rire ! L’intolérance est fille des faux dieux. /Mazarini
întreba: Ce zice poporul despre noile edicte? Preasfințenie,
poporul cântă! Mazarini: poporul cântă? El va plăti! Nu mai e
adevărat să spunem: În Franța totul se termină cu cântece, ci în
Franța totul se terminî cu procese. Primul sentiment născut în urma
acestui proces a fost mirarea: un proces pentru cântece! Nicio
lege, niciun proces nu ne va împiedica să râdem! intoleranța este
fiica falșilor Dunezei.
Métaphore / Ironie : monarchie tempérée par des
chansons ; les chansons qui vous sont différées n’ont pas été
composées sur l’air de l’accusation, ni faites pour être débitées
gravement par des gens en robe et en bonnet carré ; on ne
devrait regarder comme chansons proprement dites que le Pont-Neuf
et les couplets de pure gaité ; Vous chanterez pour nous ou
vous serez destitués ! Epithète : monarchie
absolue ; le plus bel éloge ; rare bonheur ; chanson
politique ; chanson immorale ; couplets satyriques ;
Enumération : le poète célèbre la bravoure, la gloire, les
services rendus à la patrie, l’amour de la liberté ; chansons
politiques antiministérielles et antijudiciaires ;
Antithèse : au lieu de blâmer, il faudrait féliciter ;
Question rhétorique : Briserez-vous, Messieurs, ce modeste
asile qui sut respecter un conquérant ? Confondez-vous ainsi
les idées et les principes ?
Termen juridici
Ministère public, client, tribunal, accusation, avocat impérial,
coupable, défense,
Lexeme/
izotopii
Mauvais livre, Flaubert, exécution du livre, moralité, dignité,
devoir de conscience, honnêteté, passions, histoire, jeune femme,
auteur, adultère, Lamartine, littérature, suppression, œuvre,
Académie Française, passage, sainteté religieuse, éducation,
outrage à la religion, phrase
Figuri de stil
Filosofeme: La lecture d’un tel livre, donne-t-elle l’amour du
vice, inspire-t-elle l’horreur du vice ? La lecture de ce
livre ne peut pas produire sur vous une impression autre qu’elle a
produite sur nous, à savoir : que ce livre est excellent dans
son ensemble, et que les détails en sont irréprochables./Oare
lectura unei cărți ca aceasta îți inspiră dragostea pentru viciu,
îți inspiră oroarea pentru viciu? Lectura acestei cărți nu poate să
producă asupra voastră o altă impresie decât cea pe care a produs-o
asupra noastră, adică: această carte este excelentă în ansamblu,
iar detaliile sunt ireproșabile.
Métaphore : l’excitation à la vertu par l’horreur du
vice ; Epithète : pensée morale et religieuse ;
illustre père ; grands souvenirs ; Répétition :
Histoire de l’éducation, l’histoire des adultères, histoire des
périls, histoire de la dégradation ; malheureuse
suppression ; Question rhétorique : Que-ce que Flaubert a
voulu peindre ? Enumération : déception, douleur,
remords… ; Il a pris une jeune fille, est-ce une nature
perverse ? Et en quoi, s’il vous plait ? Antithèse :
amour du vice – horreur du vice ;
Termeni juridici
Juge, ministère public, poursuite, délit, précédent, droit,
justice, objection, jugement
Lexeme/
izotopii
Morale publique, critique littéraire, morale religieuse,
reniement contre Jésus, offense à la morale chrétienne, le livre
est triste, immoralité, livre, blâmer, Baudelaire, condamner,
blasphème
figuri de stil
Filosofeme: Le juge est une sentinelle qui ne doit pas laisser
passer la frontière. Ou le sens de la pudeur n’existe pas, ou la
limite qu’elle impose a été audacieusement franchie. /Judecătorul
este o santinelă care nu trebuie să admită violarea frontierei. Ori
nu există sentmentul pudorii, ori limita pe care ea o impune a fost
depășită de o manieră îndrăzneață.
Epithète : Fièvre malsaine ; impunité absolue ;
nature inquiète, impressions malsaines
Termeni juridici
Juge, ministère public, outrage de la morale religieuse, outrage
de la morale publique, procès, juridique, incriminer, poursuite
Lexeme/
izotopii
Baudelaire, honnête homme, Molière, rime ; censure,
littérature, citer, Beaumarchais, Béranger, Jésus, Montesquieu,
Molière, Voltaire
Figuri de stil
Filosofeme: Qu’il est de faux dévots ainsi que de faux braves.
Et que sous peine de prendre la fausse monnaie à l’égale de la
bonne, il faut distinguer entre l’hypocrisie et la dévotion./Așa
precum există falși enoriași, așa există și falși bravi. Și cu
riscul de a confunda moneda falsă cu cea adevărată, trebuie să
facem diferență între ipocrizie și devoțiune.
Comparaison : comme la femme porte en ses entrailles
l’enfant de sa tendresse ; Exclamation : Quelle
leçon ! Question rhétorique : N’est-ce pas
terrible ? Que répondra le critique ? N’est-il pas
vrai ?
Termeni juridici
Cause, accuser, Cour, condamnation, jugement, première instance,
magistrat, justice, tribunal, témoin, arrêt
Lexeme/
izotopii
Abus de confiance, larcin, indignation, honneur, Muse, poète,
talent, vers, copié, manuscrit, deuil, funeste, pensée, débat,
Sophocle, Louis XIV, Pellet, Massey de Tyrone, trahir, mort,
devoir, frère, douleur, désespoir, femme malheuresue
Figuri de stil
Filosofeme: Du fond de son tombeau, la voix de Pellet se ranime
encore aujourd’hui pour protester contre l’indigne abus qu’on a
fait de son manuscrit. L’avocat lorrain ! Voyez, donc,
Messieurs, avec quel ton de supériorité cet homme, pour qui sans
doute la capitale est occupée à tresser des couronnes, sait faire
tomber le mépris sur un pauvre avocat de province ! Que ce
silence doit lui paraitre triste et effrayant ! Quel présage
de sort que lui est réservé !/Din adâncul mormântului său,
vocea lui Pellet învie încă astăzi pentru a protesta împotriva
nedemnului abuz care i-a fost aplicat manuscrisului său. Avocat
lotaringhez! Vedeți, deci, Domnilor, cu ce tonalitate de
superioritate acest om, pentru care, fără îndoială, capitala este
ocupată de împletirea coroanelor gloriei, știe să-și arunce
disprețul asupra unui biet avocat din provincie! o, cât
deînspăimântătoare și tristă trebuie să-i pară această șiniște! Ce
destin jalnic îi este prevestit!
Epithète : prix inestimable ; émotion profonde ;
plus graves sujets ; veuve désolée ; jeune et honorable
défenseur ; implacable et cruel adversaire ; juste
douleur ; galant homme ; arme meurtrière ; mains
perfides ; âme élevée ; caractère noble ; caractère
ineffaçable ; Répétition : j’ai besoin de me faire
violence…j’ai besoin de … ; Question rhétorique : Que
veut cette foule empressée et curieuse ? Pourquoi cette
solennité, cet appareil ? Métaphore : frapper
l’oreille ; l’insolence de notre adversaire s’y montre à
nu ; je viens attacher sur ses pas l’ombre de mon malheureux
frère ; ses douze mille vers sont encire captifs dans son
portefeuille et les enfants de sa Muse, privés de la lumière,
languissent dans l’obscurité à laquelle la barbarie de leur père
les a condamnés. Antithèse : doctrine littéraire nouvelles et
anciennes ; Comparaison : le pays qu’il aimait comme un
enfant chérit sa mère ; Enumération : …toutes les
injustices, toutes les violences, toutes les provocations
Termeni jurdici
Témoignage, meurtrier, victime, suicide, jugement, Cour,
détention, prison, bourreau, peine de mort
Lexeme/
izotopi
Sanglant, commerce, riche, fortune, fils, père,
sang-froid ; échafaud, insensibilité, égarer, indulgence,
deuil, honneur
Figuri
de stil
Filosofeme: Alors que de toutes parts retentissent des cris de
vengeance de mort, il me faut seul élever ma voix contre tous,
lutter seul contre une juste indignation, et vous faire oublier le
sang des victimes pour vous faire épargner le sang du meurtrier.
Voyez-le, paisible et tranquille dans les courts loisirs que lui
laisse le crime, employer ses mains ensanglantés à tracer des
pensées plaisantes et gracieuses ; et demandez-vous si tout
cela peut s’allier avec la raison ! La mort pour tant de
forfaits ! La mort pour cet homme qui s’en rit et qui la
brave ! Oh ! Non ; ce serait trop
peu !..Suivant une belle expression, vous le condamnez à
vivre./În timp ce din toate părțile răsună strigăte de răzbunare cu
moartea, eu trebuie să ridic vocea împotriva tuturor, să lupt
împotriva unei juste indignări, și să vă fac să uitați sângele
vctimelor pentru a vă face să cruțați viața ucigașului. Priviți-l,
pașnic și liniștit în scurtele pauze de odihnă pe care i le lasă
crimele, el își tulizează mânile însângerate pentru a trasa gânduri
agreabile și grațioase, ș întrebați-vă dacă toate acestea pot
armoniza cu rațiunea! Moartea pentru atâtea crime! Moartea - pentru
acest om care râde de ea și bravează cu ea! O! nu; ar fi prea
puțin! Conform unei expresii frumoase, voi îl condamnați la
viață!
Epithète : scènes sanglantes ; écrasants
témoignages ; bras nerveux ; honorable confiance ;
immense procédure ; nouveau crime ; spéculations
hasardées ; malheureuse occasion ; Antithèse :
oublier le sang des victimes – épargner le sang du meurtrier ;
belle nature, cultivée par l’éducation, faite pour des mœurs douces
et paisibles – épouvantable phénomène ; honneur de la société
– épouvantable renommée ; défendre sa vie – passer pour un
lâche ; celui qui possède – celui qui n’a rien ;
Exclamation : Que faire ! Que devenir ! Hélas !
que n’a-t-il péri dans cette déplorable rencontre !
Métaphore : fouler aux pieds les lois les plus saintes de la
société ; souffrir mille morts
Termeni jurdici
Juge, ministère public, lois, constitution, pouvoir législatif,
assemblée nationale, code européen, jurés, procès, démocratie,
parlement, chambre des députés, loi pénale
Lexeme/
izotopii
Respects aux lois, presse, France, Russie, guillotine, échafaud,
rendre justice, liberté de pensée, fils, écrire, Louis XVI,
Chateaubriand, Voltaire, Calas, Molière, Jean-Jacques Rousseau,
critiquer la loi, L’Evénement, peuple, agonie, principe, mœurs,
société, vérité, juste, Béranger, idée démocratique, humain
Figuri de stil
Epithète : déclamateur démagogue ; déchéance
publique ; ancienne tradition ; inqualifiable
procès ; Personnification : (à propos de la guillotine)
elle s’indigne contre ces utopistes anarchiques. Elle exige qu’on
lui rende des respects ! …elle se porte partie civile…Elle a
eu du sang, ce n’est pas assez… ; Questions rhétorique :
Quoi ! est-ce donc là que nous en sommes ?
Offensaient-ils la justice de leur temps , la justice
transitoire et faillible ? Métaphore : une loi
funeste ; la loi humaine a cloué la loi divine ;
Enumération : …le fer rouge, le poing coupé, la torture et
l’inquisition ; il se révolte, il se débat, il refuse de
mourir ; Pâles, haletants, terrifiés, désespérés ;
Filosofeme: La criti