Ana Cristina Hamat- BIJUTERII CU INSCRIPŢIE DIN PROVINCIA ROMANĂ DACIA. I. PIETRE GRAVATE. Jewelry with inscription from roman province of Dacia. I. Engraved stones

Universitatea de Vest din Timişoara

Centrul de Studii de Istorie şi Arheologie „Constantin Daicoviciu”

BIBLIOTHECA HISTORICA ET ARCHAEOLOGICA UNIVERSITATIS TIMISIENSIS

XIV (2012)

Timişoara 2014

BIBLIOTHECA

HISTORICA ET ARCHAEOLOGICA

UNIVERSITATIS TIMISIENSIS

XIV

Editura Universităţii de Vest

Redactor responsabil

Prof. univ. emerit Doina Benea

Colegiu ştiinţific

Acad. Prof. univ. Dumitru Protase Acad. Prof. univ. Mihai Bărbulescu

Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca Prof. univ. dr. Nelu Zugravu Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi

Conf. univ. dr. Radu Ardevan, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

Secretar de redacţie

Lect. univ. dr. Atalia Oniţiu

Universitatea de Vest din Timişoara Centrul de Studii de Istorie şi Arheologie “Constantin Daicoviciu”

Str. Bogdăneştilor nr. 32, Timişoara BHAUT, XIV (2012)

© Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor acestora

ISSN 1453-7419

CENTRUL DE STUDII DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE

Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis XIV

CUPRINS

In memoriam Slobodan Dušanić........................................................................................ 7

I. RELAŢII INTERPROVINCIALE LA DUNĂREA DE JOS

CONSTANTIN C. PETOLESCU Le limes daco-mesique dans la zone des Portes de Fer de Trajan à Marc Aurèle…...... 17 DOINA BENEA Aspekte der Wirtschaftsbeziehungen zwischen Moesia Inferior und Dakien............... 25 RADU ARDEVAN Quelques glanures épigraphiques........................................................................................ 37 MILICA TAPAVICKI-ILIC Dacian Pottery as a Migration and Ethnicity Indicator……….………………………… 45 ATALIA ONIŢIU Comportamentul funerar al decurionilor şi libertilor din provinciile Dacia şi Moesia Superior. Studiu comparativ................................................................................... 57 TRAIAN KACINA Descoperiri monetare izolate – dovezi ale relaţiilor economice dintre Moesia Prima şi Barbaricum………………………………………………………………………………… 75

II. STUDII ȘI NOTE

GICĂ BĂEŞTEAN Argumente pentru continuarea celui de-al doilea război dintre romani şi daci după anul 106……………………………………...………………………..............……………… 87 MARINELA ŢUNDREA Câteva consideraţii asupra importurilor de terra sigillata de la Rheinzabern la Tibiscum în perioada Severilor……………………………………………………………. 97 OANA TUTILĂ BĂRBAT Apollo la Romula. Despre capul unei posibile statui a zeului…..................................... 105 ANA-CRISTINA HAMAT Bijuterii cu inscripţie din provincia romană Dacia. I. Pietre gravate.............................. 113 FLORIN GOLBAN De la Strena la Sorcova........................................................................................................... 141

RECENZII

Aureli Alvarez Pérez, Virginia Garcia-Entera, Anna Gutiérrez Garcia-Moreno, Isabel Rodà de Llauza, El marmor de Tarraco. Explotació, utilizació i comercializació de la pedra de Santa Tecla en època romana (MARIANA BALACI).................................................................... 149 Romeo Cîrjan, Statute citadine privilegiate în provinciile dunărene ale Imperiului Roman (sec. I-III p.Chr.) (ATALIA ONIŢIU)....................................................................................................... 155 Radu Ciobanu, George Bounegru, Radu Ota, Viorica Rusu-Bolindeţ, Anca Timofan, Adrian Bolog, Între util şi estetic. Scrisul la Apulum (ANA-CRISTINA HAMAT)............................................................................................................................................. 159 Mircea Mare, Daniela Tănase, Florin Draşovean, Georgeta El-Susi, Szilard Sandor Gal, Timişoara-Freidorf. Cercetările arheologice preventive din anul 2006 (DOINA BENEA)………………………………………………………………………………………... 163 Petre Gherghe, Mirela Cojoc, Opaițele romane și romano-bizantine descoperite în teritoriul Sucidavei (SIMONA REGEP)…………………………………………………………………. 169 ABREVIERI............................................................................................................................. 173

113

BHAUT XIV, 2012, p. 113-139

BIJUTERII CU INSCRIPŢIE DIN PROVINCIA ROMANĂ DACIA. I. PIETRE GRAVATE

Ana-Cristina Hamat

Cuvinte cheie: Dacia, bijuterii, inscripţie, inele, geme şi camee Keywords: Dacia, jewellery, inscription, rings, gems and cameos Abstract: This paper presents a number of 43 pieces discovered on the territory of Roman Dacia, in places like Romula, Apulum, Ulpia Traiana, Lechinţa, and some of them with place of discovery unknown. Most of them are gems, we have only four cameos, and the majority was used as seals, but we also have votive jewelry. The inscriptions are various; they contain abbreviations of phrases, words and even names. This type of jewellery with inscriptions is very important because they talk about social life, religion and preferences of the wearer. Some of them provide data about the economic life of this province, through the workshop where they were made. The most important workshop is the one from Romula.

Bijuteriile cu inscripţie descoperite pe teritoriul Daciei romane reprezintă un subiect foarte interesant, însă în acelaşi timp dificil de abordat, datorită în primul rând inexistenţei unei tipologii unitare şi a lipsei contextului de descoperire1 - caz frecvent pentru cele mai multe dintre piesele prezentate în catalogul întocmit de noi. Studiul unor astfel de bijuterii reprezintă o provocare şi din punctul de vedere al dificultăţii de a combina analiza imaginii cu analiza textului inscripţiei şi de a le alătura analiza stilistică şi tehnică, la toate acestea adăugându-se informaţiile personale ale piesei. Prin urmare, considerăm că un astfel de studiu trebuie să se refere la: domeniul vizual2 (mai ales pentru geme şi camee) şi la domeniul informaţii personale3. În aceste condiţii, concluziile cercetării se pot referi fie, la aprofundarea unor informaţii personale (cum ar fi încadrarea tipologică sau cronologică a piesei), fie la funcţionalitate şi proprietari. Pentru a uşura studiul, am întocmit un instrument de cercetare - un catalog4. Acesta a fost realizat pe baza datelor oferite de bibliografie,

Muzeograf, Muzeul Banatului Montan Reşiţa; [email protected]. 1 Deşi au fost publicate peste 1000 de geme şi camee descoperite pe teritoriul Daciei, în principal de către D. Tudor, Lucia Ţeposu-Marinescu şi M. Gramatopol, majoritatea pieselor au probleme la capitolul informaţii personale. 2 Domeniul vizual presupune studiul decorului (iconografie şi inscripţie), studiul materialului şi al culorii, precum şi al tehnicii de realizare a bijuteriei. 3 Domeniul informaţii personale cuprinde toate informaţiile ataşate bijuteriei, de la locul şi contextul descoperirii la încadrarea tipologică a piesei, analogii şi datare. 4 În redactarea catalogului am folosit metoda CSIR.

Ana-Cristina Hamat ___________________________________________________________________________

114

completate cu informaţiile esenţiale legate de fiecare piesă în parte şi la care am adăugat propriile observaţii5.

Se cuvine însă să începem prin a prezenta stadiul la care a ajuns cercetarea acestui subiect în România. Acesta este unul relativ incipient, piesele cu inscripţie fiind destul de rare. Pentru perioada romană, gemele şi cameele au reprezentat fie obiectul unor studii de specialitate de mare anvergură, fie au fost publicate în cadrul unor studii monografice, iar uneori au reprezentat obiectul unei simple note în publicaţiile de specialitate. Până în prezent au fost pubblicate după cum menționam

mai sus peste 1000 de geme şi camee, care provin din centre cum sunt Romula6, Porolissum7, Apulum8, Tibiscum9 Dierna10, Drobeta11 sau Micia12. Între cei care s-au ocupat de acest subiect de-a lungul timpului se află în special D. Tudor, Lucia Ţeposu-Marinescu, M. Gramatopol, Doina Benea, N. Gudea, Maria Bălăceanu. Trebuie spus însă că dintre gemele şi cameele publicate cele cu inscripţie reprezintă un număr relativ mic. Acestea nu au făcut până acum obiectul unui studiu separat, în afara cazului gemelor care au fost legate de gnosticism13.

Prezenţa inscripţiilor pe bijuterii14 se leagă atât de latura apotropaică a acestora, cât şi de funcţia lor ca şi sigilii, ele pot pot fi chiar un element de atestare a proprietăţii prin folosirea numelui.

În funcţie de bijuterie, inscripţiile pot apărea pe: - inel (fie pe verigă, fie pe chaton); - geme şi camee; - brăţări, fie direct pe corpul piesei, sau pe diferite geme şi camee din componenţa brăţării; - torques; - medalioane. - diademe.

Cel mai bine reprezentate sunt gemele şi cameele cu un număr de 43 de piese, dintre acestea patru sunt încă montate în inele. Prin urmare, studiul de faţă doreşte să aducă în discuţie pietrele gravate folosite cele mai multe dintre ele ca şi pietre de inel, iar unele ca şi medalioane sau pentru decorarea diferitor bijuterii cum sunt cerceii sau diademele. Dorim să menţionăm că am exclus deliberat gemele care fac

5 Pentru redactarea acestor observaţii ne-am bazat în special pe studiul bibliografiei moderne, având în vedere că majoritatea pieselor prezente în catalog au fost publicate acum mai bine de 20 de ani, bibliografie care ne-a oferit spre studiere analogii bine datate. 6 TUDOR 1967; TUDOR 1978. 7 GUDEA 1989; ŢEPOSU-MARINESCU, LAKO 1973. 8 BĂLUŢĂ 1971; BĂLUŢĂ 1979; BOUNEGRU, CIOBANU, OTA, ANGHEL 2011. 9 BENEA 2004; ARDEŢ 2012. 10 BENEA, ŞCHIOPU 1974. 11 BĂLĂCEANU 1999; BĂLĂCEANU 2006a; BĂLĂCEANU 2006. 12 ŢEPOSU–DAVID 1960. 13 Gemele care au fost legate de gnosticism au fost tratate cu o mai mare atenţie în ceea ce priveşte inscripţia, care pe cât posibil a fost întregită şi tradusă (ŢEPOSU-MARINESCU, LAKO 1973; TUDOR 1978; RUSU 1991). 14 Menţionăm că am preluat lectura inscripţiilor din bibliografie, iar acolo unde am avut informaţii noi datorită analogiilor am adus completările cuvenite.

Bijuterii cu inscripţie din provincia romană Dacia __________________________________________________________________________

115

parte din categoria gemelor gnostico-magice sau cele bănuite că ar putea fi creştine, pentru că acestea vor constitui obiectul unui studiu separat în viitor. Atunci când vorbim despre bijuterii cu inscripţie în Imperiul Roman trebuie să vorbim în primul rând despre motivaţia alegerii unui asemenea tip de decor. Credem că o posibilă explicaţie se leagă de funcţionalitatea podoabelor. De asemenea, anumite grupe de podoabe au fost preferate15 în lumea romană pentru a fi inscripţionate, lucru legat pe lângă funcţionalitate şi de suprafaţa de lucru, mult mai mare. Gama bijuteriilor care conţin incizate litere nu este însă foarte largă în ceea ce priveşte descoperirile din Dacia; pe lângă geme şi camee au mai fost inscripţionate inele şi brăţări.

Material geme şi camee

14

103

2111

1

1

3

1

1

4

CARNEOL

JASP

AGATĂ

SARDONIX

ONIX

AMETIST

OPAL

CALCEDONIE

CRISTAL DE STÂNCĂ

STICLĂ

MAGNETITĂ

TURCOAZĂ

NM

Fig. 1

Revenind la subiectul de faţă, materialul din care au fost lucrate gemele şi cameele este în mare majoritate unul natural iar în marea lor parte acestea au fost lucrate în ateliere provinciale. Prin urmare, cele mai multe dintre geme şi camee au fost lucrate în carneol16, urmat de jasp17 (ambele fiind pietre semipreţioase întrebuinţate mai ales în perioada secolelor II- III18). În lumea antică, jaspul a fost considerat un material care poseda proprietăţi magice, el fiind folosit în două variante de culoare, roşu şi verde. Jaspul verde a fost utilizat mai ales în gliptica secolului al III-lea19. Astfel de materii prime cum sunt carneolurile, jaspurile şi agata puteau fi procurate chiar din Dacia, din zona Banatului şi a Carpaţilor Meridionali20, sau din zona Munţilor Apuseni21. Din păcate însă cea mai mare parte a acestor piese nu a fost analizată din punct de vedere chimic, prin urmare nu a fost stabilită cu certitudine provenienţa autohtonă a materialului. Totuşi, nu trebuie uitat faptul că,

15 Este vorba de diademe, colane şi medalioane, brăţări, inele şi pietre de inel. 16 Nr. cat. 2, 4, 6, 7, 12, 15, 18, 19, 20, 21, 24, 25, 36, 39. 17 Nr. cat. 5, 9, 17, 22, 23, 28, 29, 30, 32, 35. 18 ŢEPOSU-DAVID 1965, p. 91. 19 ŢEPOSU-DAVID 1965, p. 91. 20 PANTAZI 1998, p. 44. 21 GHIURCA 1994, p. 224.


116

la fel ca şi în lumea modernă, folosirea materiei prime din provincie reduce costurile de execuţie şi prin urmare contribuie la creşterea profitabilităţii atelierului și a meşterului.

Pe lângă acestea, gravorii antici mai foloseau şi alte materiale naturale, în funcţie de accesibilitate, modă şi cerinţele produsul finit. Plinius cel Bătrân menţionează în Historia Naturalis 56 de tipuri de pietre preţioase şi semipreţioase. Între acestea regăsim diamantul, rubinul, smaraldul, ametistul, opalul, alături de chihlimbar sau cristal de stâncă, dar şi de alte variante în funcţie de regiunea în care au fost descoperite sau care le-a comercializat22, sau chiar şi în funcţie de culoare. Unele exemple conţin în denumire şi numele unei zeităţi23, informaţie care face legătura între material, culoare şi latura apotropaică a acestor pietre.

Alături de carneol şi jasp s-au mai folosit agat24 şi sardonix25, reprezentate prin două piese26. Onixul27, ametistul28, opalul29, calcedonia30, magnetita31 şi cristalul de stâncă32 au fost alese ca şi material pentru câte o singură piesă din catalogul nostru. Trei geme nu au materialul menţionat la publicare33.

Ca şi provenienţă probabil că majoritatea pieselor din cornalină translucidă (carneolul) şi cornalină opacă (jaspul roşu) pot proveni, după cum am specificat mai sus, de pe teritoriul României. Jaspul verde, onixul, sardonixul34, opalul, ametistul şi magnetita provin mai mult ca sigur din import, fie ca şi piesă finită, fie ca şi materie primă prelucrată local. Menţionăm că în bibliografie, pietrele de inel trecute simplu ca şi cornalină translucidă de culoare roşie reprezintă probabil carneol. Am hotărât să păstrăm denumirea folosită la publicare şi în catalogul nostru, însă subliniem faptul că cele două denumiri, cornalină translucidă şi carneol, sunt de fapt denumiri diferite ale aceluiaşi material.

Alături de aceste materiale naturale, se mai păstrează şi trei piese din sticlă35, o camee din sticlă brună cu reprezentarea Tranquillinei şi două geme din sticlă roşie şi neagră cu inscripţii care pot reprezenta abrevieri de nume (MNU şi SEP/ PAPIA/ NE). Pasta de sticlă a fost folosită în arta bijuteriilor ca şi substitut al pietrelor preţioase şi semipreţioase şi al metalelor nobile36, fiind folosită tehnica tiparului37

22 Piatra cartagineză se comercializa în această cetate (PLINIUS Naturalis Historia, 37, 103). 23 Există pietre denumite Iovis gemmae (PLINIUS Naturalis Historia, 37, 170). 24 Nr. cat. 3, 13. 25 Nr. cat. 10, 31. 26 Astfel de pietre policrome fiind folosite în special la realizarea cameelor, straturile de culori diferite permiteau realizarea modelului dorit. 27 Nr. cat. 8. 28 Nr. cat. 11. 29 Nr. cat. 14. 30 Nr. cat. 16. 31 Nr. cat. 1. 32 Nr. cat. 34. 33 Nr. cat. 33, 37, 39. 34 Această materie provine din Orient (GRAMATOPOL 1973, p. 179). 35 Nr. cat. 26, 27, 41. 36 HAMAT 2009, p. 47. 37 BĂLUŢĂ 1971, p. 347.


117

pentru a realiza astfel de piese. O astfel de officina a existat probabil şi la Romula38, această idee fiind susţinută de D. Tudor39, dar infirmată de C. Mărgărit Tătulea40.

Culoare geme şi camee

24

6

2

1

1

3

15

ROŞU

BRUN

VERDE

VIOLET

ALB

NEGRU

ALBASTRU

NM

Decor geme şi camee

18

351

1

15

SUBIECTEMITOLOGICE

PERSONAJEUMANE

ANIMALE ŞIPĂSĂRI

FRUCTE

SCENE FIGURATE

TEXT

Fig. 2 Fig. 3 Tot legată de material este şi culoarea pieselor. Aceasta rămâne în limitele stabilite de către acesta, cât şi de perceptele religioase sau de cerinţele modei. Culoarea roşie, considerată agresivă, simbolizează forţa vieţii, dominaţia, chiar violenţa asociată cu pasiunea carnală41. Verdele simbolizează vigoarea naturii, pacea şi siguranţa42. Albastrul este asociat cu Jupiter43, iar culoarea maro cu Vulcan44. Cele mai multe piese prezente în catalog sunt de culoare roşie, majoritatea sunt carneoluri la care se adaugă opt piese din jaspis45 şi o piesă din sticlă46. Şase piese sunt de culoare brună47, între acestea se remarcă cele două48 agate49, o piesă din sticlă50, un sardonix51, un onix52 şi o calcedonie neidentificată53. Mai avem trei piese de culoare neagră54, între acestea un sardonix, o piesă din sticlă şi una din magnetită. De asemenea mai găsim o piesă55 violet (ametist56) şi una probabil albastră (turcoază57), alături de un opal de

38 HAMAT 2009, p. 49. 39 TUDOR 1978, p. 108 40 TĂTULEA 1994, p. 97. 41 VERTEMONT 2000, sv. Culori-roşu. 42 VERTEMONT 2000, sv. Culori-verdele. 43 VERTEMONT 2000, sv. Culori-albastru. 44 VERTEMONT 2000, sv. Culori-maro. 45 Nr. cat. 5, 9, 17, 23, 28, 29, 30, 32. 46 Nr. cat. 38. 47 Nr. cat. 3, 8, 10, 13, 16, 26. 48 Nr. cat. 3, 13. 49 Agata era considerată un antidot contra muşcăturilor de insecte (LABATUT DA, sv. Amuletum, p. 252). 50 Nr. cat. 26. 51 Nr. cat. 10. 52 Nr. cat. 8. 53 Nr. cat. 16. 54 Nr. cat. 1, 27, 31. 55 Nr. cat. 11.


118

culoare albă58. Trei piese nu au culoarea specificată de bibliografie, ele fiind dispărute în prezent.

Repertoriul decorului incizat sau în relief cuprinde subiecte din mitologie, personaje, animale, păsări, fructe, subiecte figurative sau doar text simplu. Astfel de reprezentări aveau un rol multiplu şi însumau o simbolistică cifrată, care îl proteja şi îl individualiza în acelaşi timp pe proprietar, completând partea scrisă.

Reprezetări mitologice pe geme şi camee cu

inscripţie din Dacia romană

4

2

1

21

1

1

1

1

1

11 1

6

JUPITER MINERVA

IUNONA DIANA

MARTE MERCUR

VICTORIA ESCULAP

BONUS EVENTUS ROMA

EROS MUZĂ

MEDUZA SFINX

Fig. 4

Subiectele mitologice cuprind o serie de reprezentări ale unor zeităţi şi pot fi puse în legătură atât cu religia59 cât şi cu moda60. Alături de zei, regăsim în repertoriul iconografic şi reprezentări ale unor animale fabuloase cum este sfinxul, considerat gardian al înţelepciunii şi în acelaşi timp o făptură misterioasă şi fascinantă61, precum şi Gorgona Meduza62, a cărei reprezentare pe diferite obiecte de podoabă63 sau chiar de echipament militar şi harnaşament64 avea un rol apotropaic.

56 Ametistului îi erau atribuite proprietăţi magice, fiind considerat un antidot al beţiei şi al otrăvurilor (LABATUT DA, sv. Amuletum, p. 258). 57 Nr. cat. 40. 58 Nr. cat. 14. 59 Bijuteriile erau reprezentante ale magiei şi ale zeilor, în acest sens ştim că în timpul domniei lui Tiberius trăiau la Roma adoratori ai cultelor aflate în afara sferei religiei romane şi mai ştim că împăratul a interzis adorarea acestor zeităţi, ordonând adoratorilor să-şi ardă hainele împreună cu podoabele lor. Considerate probabil necurate, hainele şi bijuteriile trebuiau purificate în foc pentru că doar focul putea alunga vrăjile şi magia ascunse în ele (SUETONIUS, Tiberius, 6). 60 HAMAT 2010, p. 237. 61 Augustus a fost cel care s-a folosit de inele gravate pentru a sigila actele oficiale; gravura reprezenta la început un sfinx, apoi imaginea lui Alexandru cel Mare şi apoi a lui însuşi (SUETONIUS, Augustus, 50). 62 Nr. cat. 12. 63 Spre exemplu pe un cercel de la Drobeta se păstrează imaginea Gorgonei (BĂLĂCEANU 2006 a, p. 80, nr. cat. 9; pl. I-1). 64 ALICU, RUSU 1974, p. 100.


119

Chipul zeilor este însă cel mai frecvent folosit motiv iconografic pe geme şi camee65. Astfel de subiecte apar pe 18 geme, fiind asociate cu litere şi în mare parte ele decorează inele sigilare. Jupiter este reprezentat pe patru geme66. În ipostaza de Jupiter tronans este asociat în două cazuri cu Victoria alături de vultur şi fulger, într-un caz cu Iunona şi Victoria, şi în ultimul caz cu un taur cornupet şi o stea. Cele patru inscripţii variază, astfel că avem prescurtări provenite probabil de la nume (în acest caz avem de-a face cu inele sigilare67, mai ales prescurtarea A. D. P.). Piesa cu număr de catalog 2 are incizate literele I. O. M., care alături de imaginea zeului pot fi întregite ca fiind numele zeităţii. În acest caz este puţin probabil să avem de-a face cu un inel sigilar, mai degrabă această bijuterie avea o funcţie apotropaică sau votivă68. Tot în legătură cu Jupiter ar putea fi pusă şi piesa cu numărul de catalog 18, pe care este reprezentat un vultur cu aripile desfăcute aşezat pe un mănunchi de fulgere. Materialul gemelor este în două cazuri agat de culoare brună, pe lângă care avem două piese din carneol roşu şi o piesă din jasp de aceeaşi culoare. Părintele zeilor este foarte îndrăgit, imaginea lui apare pe foarte multe geme. În parte popularitatea lui pe bijuterii se datorează faptului că reprezintă religia oficială. Prin urmare, popularitatea sa în cadrul producţiei atelierului de la Romula, bine documentată69 de altfel, este normală în condiţiile în care o caracteristică a bijuteriilor este aceea de a fi indicatoare ale locului în societate al individului70.

O altă zeitate reprezentată este Minerva. Aceasta apare pe două geme71, prima lucrată în carneol, iar a doua în cristal de stâncă. Pe ambele geme, zeiţa este redată înarmată cu scut şi lance, fiind asociată într-un caz cu Victoria. Ambele inscripţii reprezintă abrevierea unor nume. Aceste piese aparţin probabil unor inele sigilare, Minerva fiind una dintre cele mai importante zeităţi din religia romană cu un spectru larg al adoratorilor. Diana este reprezentată pe două geme72, una dintre acestea este un carneol, iar cea de-a doua un jasp verde, datat în secolul al III-lea. Zeiţa este reprezentată în picioare, alături de două căprioare, iar în cel de-al doilea caz, îmbrăcată în tunică, zeiţa se pregăteşte să vâneze. Ambele reprezentări au asociate inscripţii cu nume abreviate. Zeul războiului Marte apare pe o singură piesă73 din cornalină, înarmat, asociat cu abrevierea unui nume L. P. P. Pe o singură piesă apare şi Mercur74. Este vorba de un onix brun, pe care alături de imaginea zeului apare

65 TUDOR 1978, p. 111. 66 Nr. cat. 3, 4, 5, 13. 67 Nr. cat. 4, 5. 68 În lumea romană există practica confecţionării unor astfel de inele votive, care aveau inscripţionate numele divinităţii; un inel inscripţionat VOT(um) VERON(ai) a fost descoperit la Uglen în Bulgaria, fiind datat în secolul al II-lea şi este considerat un inel votiv; alte două piese care poartă inscripţiile VOT(um) AVR(elio) QVAD PEC(unia sua) R V şi VOT(um) HER(culi) au fost descoperite tot pe teritoriul Bulgariei (RUSEVA- SLOKOSKA 1991, p. 182- 183, nr. cat. 224, 226 şi 227). 69 TUDOR 1978, p. 111. 70 PLAUT, Miles Gloriosus, 3, 2; TITUS LIVIUS, Ab urbe condita , 23, 12; PETRONIUS, Satyricon, 67. 71 Nr. cat. 2, 34. 72 Nr. cat. 6 şi 35. 73 Nr. cat. 7. 74 Nr. cat. 8.


120

abrevierea IVDM. Victoria este reprezentată singură doar pe o singură gemă, asociată cu Jupiter în trei cazuri, iar alături de Minerva pe o singură piesă. În primul caz avem de-a face cu abrevierea unui nume, de la care avem incizate iniţialele M N U75.

Pe câte o singură gemă sunt reprezentaţi Aesculap76, Bonus Eventus77, Eros78, Roma79 şi chiar una dintre muze80, Melpomene. Alături de aceste zeităţi se mai regăseşte şi câte o reprezentare a Sfinxului81, dar şi a Meduzei82. Toate aceste geme prezintă alături de imagine şi inscripţii care pot fi citite ca şi abrevieri ale unor nume de forma: AM, ΛNNΛ, XTEI IA, ΓWΔΜ, NA. Piesa cu reprezentarea Meduzei poartă incizată inscripţia ΓΑΙΣ, citită de M. Gramatopol CAIUS şi pusă în legătură cu numele litografului83. Este însă posibil ca acest nume să fie numele stăpânului bijuteriei, reprezentarea Meduzei având calităţi apotropaice bine cunoscute. Animale, păsări, insecte şi fructe sunt destul de întâlnite în repertoriul iconografic al gemelor şi cameelor romane. Ele sunt legate de gustul individual şi de efectele curative şi apotropaice ale gemelor, mult mai mult decât reprezentările mitologice, prin urmare sunt reprezentări mult mai personale. Uneori, ele pot substitui o zeitate. Din această categorie fac parte zece geme. Pe una dintre acestea apare un ţap84, în timp ce un taur apare pe o alta85. Dintre insecte singura a cărei imagine este incizată este o albină86. Două piese poartă imaginea unui vultur87. O altă pasăre apare pe o gemă descoperită la Apulum88, aceasta fiind descrisă la publicare ca fiind un papagal89. Alături de acestea mai avem un fluture, pus în legătură cu Eros cel jucăuş90 şi două căprioare91, însoţitoare ale Dianei. Ultima dintre gemele care fac parte din această categorie poartă incizată imaginea unui ciorchine92. Marea majoritate dintre aceste bijuterii au fost lucrate din cornalină, două din agat şi câte una din jasp şi calcedonie. Inscripţiile cuprind atât nume abreviate93 cât şi fraze abreviate94. Animale apar reprezentate singure sau ca şi companion pentru diferite zeităţi. Astfel că taurul şi vulturul apar în relaţie cu Jupiter, iar căprioara cu zeiţa Artemis. În cazul în care acestea apar singure, reprezentarea poate substitui uneori

75 Nr. cat. 38. 76 Nr. cat. 9. 77 Nr. cat. 10. 78 Nr. cat. 36. 79 Nr. cat. 11. 80 Nr. cat. 30. 81 Nr. cat. 14. 82 Nr. cat. 12. 83 GRAMATOPOL 2011, p. 141. 84 Nr. cat. 16. 85 Nr. cat. 13. 86 Nr. cat. 17. 87 Nr. cat. 3, 18. 88 Nr. cat. 39. 89 IDR III/6, 429. 90 Nr. cat. 36. 91 Nr. cat. 6. 92 Nr. cat. 19. 93 Nr. cat. 17, 19. 94 Nr. cat. 16, 18.


121

un zeu, iar de cele mai multe ori imaginea sau simpla menţionare a lor, are o calitate apotropaică. Ca şi simplă menţionare a animalului în cadrul inscripţiei trebuie amintită inscripţia prezentă pe una din gemele descoperite la Romula: KYNA/ KAΛE95. Această inscripţie a fost tradusă de către D. Tudor cu expresia „căţea frumoasă” şi a fost pusă în legătură cu rolul apotropaic al câinelui96. Personajele umane incizate pe gemele din cadrul acestui catalog sunt în număr de trei. Unul dintre acestea este un legionar97, reprezentat în luptă pe puntea unei corăbii, gema fiind lucrată în carneol. Subiectul este probabil unul destul de actual şi chiar la modă pentru o bună parte dintre cumpărători. A doua piesă din catalog încadrată în această categorie este o camee din sticlă cu reprezentarea bustului Tranquillinei98, fiind datată în secolul al III-lea.

A treia piesă poartă reprezentarea unui personaj bărbos însoţită de inscripţia ASINA MORO99. Toate trei piesele sunt însoţite de inscripţii care reprezintă abrevieri ale unei fraze, sau în ultimul caz posibil un nume.

Ca şi scenă figurativă, piesa cu număr de catalog 31, o camee din sardonix, prezintă o reprezentare foarte interesantă. Aceasta poartă inscripţia MNHMONEYE, care se traduce după D. Tudor cu “adu-ţi aminte”. Pentru datare am propus pe baza analogiilor secolul al III-lea. Acest tip de reprezentare este destul de răspândit pe teritoriul Imperiului, ea se leagă de credinţa existentă în lumea romană că memoria se găseşte în interiorul urechii100, prin urmare astfel de reprezentări, toate lucrate în sardonix policrom alb pe culoare închisă, aveau rol de amuletă şi ofereau protecţie contra uitării, care intervenea în relaţia cu cei dragi. Majoritatea pieselor de acest fel sunt datate în secolul al III-lea, excepţie făcând piesele descoperite la Pompei. În prezent astfel de piese se găsesc în colecţiile mai multor muzee din Europa, între care amintim British Museum şi Muzeul Hermitage, dar şi în unele colecţii particulare101. Astfel de piese au fost descoperite în Britannia102, Xanten103, Mogontiacum104, dintr- un mormânt de epocă romană de la Gordium105, Brigetio106, sau în Italia la Pompei şi Herculaneum107.

95 Nr. cat. 28. 96 TUDOR 1936, p. 210-211. 97 Nr. cat. 15. 98 Nr. cat. 26. 99 Nr. cat. 33; De la Aquileia provine o agată care are incizată ASINIA/ PAULIN/A, deci este posibil ca şi această inscripţie să reprezinte un nume (BUORA, FACSÁDY 1995, p. 65, nr. cat. 20). 100 PLINIUS NH, 9, 103. 101 O astfel de colecţie este cea a ducelui de Marlborough; aici regăsim o camee cu nr. de cat. 643 cu inscripţia MNHMONEYE MOY THC KAΛHC ΨYXHC/ ЄYTYXI CωΦPONI, în traducere Aminteşte-ţi de mine, dragostea ta frumoasă/ Mult noroc ţie Sophronos (MIDDLETON 1891, p. 95). 102 The British Museum collection online database, nr de inv. 1814,0704.1630; MIDDLETON 1891, p. 95. 103 BRIDGER, KRAUS 2000, p. 55. 104 KRUG 1977, p. 81-82. 105 DUSINBERRE 2005, p. 87-88. 106 LÁSZLÓ, EMESE 2003, p. 25, nr. cat. 3. 107 În muzeul din Neapole există un astfel de exemplar care se pare că provine din săpăturile de la Pompei sau Herculaneum ( MONACO 1907, p. 118, nr. cat. 197).


122

Mai mult, la fel ca şi VTERE FELIX sau VIVAS, această formulare o găsim pe diferite tipuri de artefacte, cum ar fi spre exemplu centurile bărbăteşti108. În cazul piesei din Dacia se poate vorbi mai degrabă despre un import, datorită rarităţii acestui fel de piese la nivel de Imperiu.

Alături de gemele cu imagini secondate de o inscripţie mai avem o a doua categorie în care regăsim gemele care prezintă doar inscripţia. Aceste inscripţii sunt de regulă fie numele proprietarului, fie o frază întreagă sau abreviată, care putea avea fie un rol estetic, fie unul apotropaic. În această situaţie se află 16 piese109, majoritatea lucrate din carneol sau jasp roşu şi câte o piesă lucrată din sticlă neagră, jasp verde, magnetită şi turcoază. Cele mai multe inscripţii din această categorie se leagă de rolul de sigiliu al bijuteriilor; pe ele avem reprezentate de la nume abreviate, aşa cum este cazul piesei lucrată din jasp verde şi care are incizate literele LEP110 sau al abrevierii SEG111, la nume întregi cum este cazul lui AQU(I)LAS112 sau Artemidoros113. Pe lângă gemele cu rol de sigiliu114 mai există şi geme care au incizată o frază întreagă - ΨΥΧΗ/ΚΑΛΗ115, în traducere „suflet frumos” cu sensul de onest, agreabil116. Gema a fost descoperită pe teritoriul Romulei şi a fost considerată o creaţie locală117. Însă asemenea formulare era destul de obişnuită în epocă, fiind întâlnită şi pe o pereche de brăţări lucrate din foaie de metal în tehnica traforării. Acestea au fost descoperite în Siria şi se află în prezent la muzeul din Berlin. Inscripţia de pe ele a fost tradusă prin „foloseşte-o cu noroc” şi „suflet frumos şi sănătos poart-o”118. Exemplarul prezent în acest catalog a fost considerat de D. Tudor ca o piesă de podoabă feminină119.

O altă piesă interesantă este piesa cu număr de catalog 20, care are incizată inscripţia EYT/YXI. O analogie apropiată acesteia avem la Callatis120. O altă piesă cu inscripţie care are în componenţă şi această urare se găseşte în colecţia British Museum şi provine probabil de pe teritoriul provinciei Britannia121. Expresia

108 REDŽIC 2008, p. 155. 109 Nr. cat. 1, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 27, 28, 29, 32, 34, 37, 40, 42, 43. 110 Nr. cat. 22. 111 Nr. cat. 34. 112 Acesta este cazul inelului cu gemă descoperit la Ulpia Traiana, cu număr de catalog 42, unde apare numele AQU(I)LAS, citit A(ieth) G(adol) U(e) L(eolam) A(donai) de N. Gudea şi I. Ghiurco (GUDEA, GHIURCO 2002, p. 174). 113 Nr. cat. 1. 114 Iuvenal vorbeşte despre gemele cu rol de sigiliu, „semnătura şi pecetea din onixul blestemat” (IUVENAL, Mustrarea de cuget, 13 ). 115 Nr. cat. 32. 116 TUDOR 1970, p. 315. 117 TUDOR 1978, p. 111. 118 YEROULANOU 2010, p. 44. 119 TUDOR 1970, p. 315. 120 LUNGU, COVACEF, CHERA 2012, p. 106, nr. cat. 31. 121 Cameea a fost datată în sec. I-II şi conţine inscripţia ЄYTYXI/ OΦOΓωN (The British Museum collection online database, nr de inv. 1923,0401.972).


123

reprezintă o urare de noroc şi este uneori asociată cu MNHMONEYE 122 sau cu un nume123, având funcţionalitate asemănătoare cu VIVAS, fapt pentru care o bijuterie inscripţionată astfel poate reprezenta un cadou124. Pe baza datării lui M. Gramatopol125 şi a datării analogiei descoperite la Callatis126, credem că pentru piesa din Dacia datarea poate fi extinsă pe parcursul secolelor II-IV.

Tot din această categorie fac parte gemele care poartă inscripţii posibil legate de latura apotropaică a bijuteriilor. Acest tip de expresii sunt „cheamă câinele” sau „drum bun”127.

Ultimele piese prezentate sunt cele cu o provenienţă şi o datare nesigură, fapt pentru care rămân contestate şi în prezent. Prima dintre acestea este inelul de aur descoperit în anul 1851 undeva în jurul Lechinţei128. Pe gema de turcoază stă incizată expresia Ego sum flagellum Iovis contra perversos Christianos. Descoperită în condiţii suspecte, alături de alte obiecte cu funcţionalitate diferită129, este posibil ca această bijuterie să fi aparţinut unui adorator al cultelor păgâne care a trăit în secolul al III-lea sau poate mai târziu. Tot o piesă contestată este şi cea descoperită în Praetorium Consularis la Apulum, ea poartă inscripţia ABERRONI/ ERRONI/ VIVATIS, în traducere oferită de I. C. Băluţă ” Vagabonzilor/ Haimanalelor/ Să trăiţi”130 şi a fost datată în prima jumătate a secolului al II-lea. Ambele piese sunt contestate din punctul de vedere al datării, ele fiind suspectate a nu avea o origine romană. Împreună cu descrierea, contextul de descoperire este de asemenea foarte important pentru încadrarea cronologică a piesei. Din păcate, acestea fiind piese mici care au intrat în colecţiile instituţiilor de cultură în condiţii speciale şi fără prea multe detalii131, de foarte multe ori contextul de descoperire rămâne o necunoscută. În ceea ce priveşte locul de descoperire, din cele 43 de piese doar 14 au un loc de descoperire cunoscut. Dintre acestea, cele mai multe provin de la Romula132, lucru normal în condiţiile în care aici au funcţionat ateliere de prelucrare a acestor bijuterii. La piesele cu loc de descoperire Romula se adaugă probabil o mare parte dintre piesele cu loc de provenienţă necunoscut şi aflate în prezent în colecţiile Cabinetului Numismatic, publicate de M. Gramatopol în 1977. Acesta presupunea pe baza caracteristicilor

122 În colecţia ducelui de Marlborough, găsim o camee cu nr. de cat. 643 care poartă inscripţia MNHMONEYE MOY THC KAΛHC ΨYXHC/ ЄYTYXI CωΦPONI, în traducere Aminteşte-ţi de mine, dragostea ta frumoasă/ Mult noroc ţie Sophronos ( MIDDLETON 1891, p. 95). 123 Pe o piesă-gemă din agat, păstrată la în Muzeul Naţional de Arheologie Napoli există reprezentarea bust a unei femei cu o coafură specifică finalului sec. al III-lea alături de inscripţia AYP•ΠAΠIANH•EYTYXEIANΠEΛI, în traducere Aurelia Papiana, Mult noroc ţie Ampelius (AUBRY 2011, p. 240). 124 AUBRY 2011, p. 240. 125 GRAMATOPOL 2011, p. 172, nr. cat. 641. 126 LUNGU, COVACEF, CHERA 2012, p. 106, nr. cat. 31. 127 TUDOR 1978, p. 111. 128 Nr. cat. 40. 129 RUSU 1991, p. 83. 130 IDR III/ 6, 427, fig. 424. 131 Multe dintre aceste piese provin din colecţii particulare, posibil din descoperiri întâmplătoare sau din cercetări sistematice mai vechi, prin urmare contextul de descoperire nu este menţionat. 132 Nr. cat. 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 40.


124

iconografice şi a metodei de execuţie că unele dintre acestea pot proveni de aici133. Pe lângă piesele de la Romula se află şi patru inele cu gemă descoperite la Ulpia Traiana134, Lechinţa135, Romula136 şi o piesă al cărei loc de descoperire nu a a fost menţionat la publicare137. În ceea ce priveşte condiţiile de descoperire pentru cele 14 piese, doar două geme provenite de la Romula au precizate aceste detalii. Este vorba despre o piesă descoperită într-o villa rustica suburbana138 şi de o piesă provenită dintr-un context funerar139. Prin urmare, din cele 43 de piese doar două au menţionat contextul de descoperire exact. Restul pieselor provin din contexte nemenţionate, de pe teritoriul aşezărilor specificate mai sus. În aceste condiţii, datarea pieselor trebuie să se bazeze mai mult pe caracteristici stilistice, pe tehnica şi maniera de execuţie, dar şi pe studiul analogiilor. Din păcate însă, acest demers întâlneşte un obstacol şi anume până în prezent nu a fost efectuată o cercetare a întregului material descoperit la Romula sau presupus a provenit din atelierele de aici. Câteva consideraţii au fost făcute de D. Tudor, pentru ca mai târziu M. Gramatopol să reia această problemă, însă doar pentru piese aflate în anumite colecţii140. Prin urmare, marea parte a pieselor nu au putut fi datate decât larg, între secolele II-III. Doar patru piese au fost datate în secolul al III-lea. Pentru gema cu număr de catalog 22 am propus ca datare începutul secolului al III-lea, pe baza materialului - jasp verde şi a folosirii tria nomina, prin urmare este posibil ca gema să fie lucrată înainte de Constitutio Antoniniana sau cel mult în primii ani după aceea. Cameea cu numărul de catalog 26 a fost datată în secolul al III-lea pe baza reprezentării împărătesei Furia Sabinia Tranquillina, iar gema cu numărul de catalog 35 am încadrat-o în secolul al III-lea pe baza folosirii jaspului verde. Cameea cu număr de catalog 26 a fost încadrată în secolul III pe baza analogiilor, restrângând datarea oferită de D. Tudor141.

Datarea a fost restrânsă şi pentru gema cu numărul de catalog 27, însă doar până în prima jumătate a secolului al III-lea. În ceea ce priveşte cameea descoperită la Apulum, cu număr de catalog 37, datată în secolul al II-lea142, ne exprimăm rezervele pentru o astfel de datare, datorită textului inscripţiei.

Referitor la producţia gliptică după părăsirea Daciei, M. Gramatopol remarca anumite particularităţi specifice atât decorului unor geme cât şi anumitor monede de epocă romană târzie. Prin urmare subscriem la ideea exprimată de acesta cum că este posibil ca producţia să nu fie încetat ci să se fi restrâns, mutându-se dinspre zona Romulei în zona ei rurală143

133 GRAMATOPOL 2011, p. 70. 134 Nr. cat. 42. 135 Nr. cat. 43. 136 Nr. cat. 40. 137 Nr. cat. 41 138 Nr. cat. 27. 139 Nr. cat. 37. 140 TUDOR 1967, p. 224; GRAMATOPOL 1973, p. 70; TUDOR 1978, p. 111. 141 TUDOR 1978, p. 112. 142 IDR III/ 6, 427, fig. 424. 143 GRAMATOPOL 1973, p. 182.


125

Despre funcţionalitate şi proprietari se pot spune multe. În primul rând trebuie să menţionăm că atribuirea unei anumite funcţionalităţi unei bijuterii nu este un lucru simplu şi asta se datorează în primul rând faptului că o bijuterie poate avea mai multe întrebuinţări. În acelaşi timp o bijuterie îşi poate schimba funcţionalitatea primară. Este vizibil că piesele de faţă au fost folosite ca şi bijuterii, exponente ale modei, fie ca şi medalioane, iar cele mai multe dintre ele ca şi pietre de inel. O parte dintre acestea poate că au fost cusute pe haine sau purtate în săculeţi ca şi talisman. Este clar că cea mai mare parte din ele au fost folosite ca şi sigilii144, aşa cum atestă şi izvoarele literare145. O altă parte însă sunt folosite ca şi talismane sau ca şi elemente de recunoaştere146. Numele gravate pe acestea pot fi ale proprietarilor sau ale meşterilor care le-au lucrat. În contextul producţiei provinciale considerăm însă că mai degrabă se poate vorbi despre numele proprietarului bijuteriei. Prin urmare gemele şi cameele cu inscripţie descoperite pe teritoriul Daciei Romane se împart în două categorii, după cum urmează: - geme şi camee care au alături de imagine şi o inscripţie; - geme şi camee care au doar inscripţie. În ceea ce priveşte prima categorie, putem spune că în cele mai multe cazuri nu există o legătură direct între imagine şi inscripţie, cele mai multe dintre ele având reprezentarea unei divinităţi alături de abrevierea unui nume. Există însă şi cazuri când aceste bijuterii, tributare modei într-o mare măsură, pot reflecta credinţa religioasă. Acesta este cazul gemei inscripţionate cu IOM. Aceasta poate aparţine unui simplu inel purtat de un proprietar devotat cultului lui Jupiter, posibil un om cu o funcţie importantă sau un soldat, fie este o bijuterie votivă147. Tot din cadrul inelelor cu o funcţionalitate religioasă face parte în opinia noastră şi inelul descoperit la Lechinţa, dar şi piesa cu numărul de catalog 39, descoperită la Apulum.

Pe de altă parte unele dintre piesele din catalog reflectă superficializarea în domeniul glipticii, trecerea la un stil policrom şi reîntoarcerea apoi la modele schematice clasice la finalul secolului III şi începutul celui următor. Astfel, odată cu schimbările politice şi economice, arta bijuteriilor trece la schematism. Cu toate aceste schimbări, secolul al III-lea nu înseamnă neapărat o epocă de decadenţă totală148. Mai degrabă putem vorbi despre o provincializare a producţiei gliptice prin folosirea sticlei, prin subiecte naturale şi prin schematismul execuţiei, trăsături observate la

144 Până la acceptarea semnăturii ca şi dovadă scrisă, în antichitate se foloseau sigilii personale sau oficiale (HENIG 2003, p. 3; NESTOROVIĆ 2005, p. 13). 145 Vezi nota 113. 146 TUDOR 1978, p. 111. 147 Bijuteriile votive cunoscute în zona Great Walsingham în Norfolk, erau inscripţionate cu numele abreviate ale zeilor Mercur, Toutates şi a Matroanelor, aflate alături de brăţări cu capete de şarpe, figurine, fibule, vase sau litere din bronz; ele atestă cultul mai multor zei cum sunt Mercur, Minerva, Iupiter, Cupidon şi al Matroanelor. Inelele sunt simple, lucrate în argint şi inscripţionate cu numele zeităţilor, fie sunt inele obişnuite care au încastrate intalii cu imaginea lui Mercur, a fulgerului, Leda şi lebăda, Ceres, Neptun, Marte sau un şoarece. Majoritatea sunt lucrate în argint, excepţie fac două inele, o piesă este lucrată în aur şi una în bronz (BAGNALL SMITH 1999, p. 35-37); literatura latină prin Persius consemnează faptul că bijuterii sub formă de inele sunt închinate zeilor ca şi semn al preţuirii (PERSIUS, 2, 18). 148 FURTWÄNGLER 1900, p. 359.


126

producţia gliptică din Dacia. Acest schematism poate fi singura urmă de decadenţă, însă în condiţiile unor ateliere provinciale şi a mâinii de lucru locale este de înţeles. Majoritatea pietrelor gravate provin din atelierele de la Romula, prin urmare se poate spune că până la urmă este posibil ca producţia atelierului să reflecte schimbările în mentalitatea provincială.

Materialul din care sunt confecţionate bijuteriile din acest catalog este cel obişnuit dintr-o provincie romană, în sensul adresabilităţii pe piaţă şi al raportului existent între materia primă, calitate şi preţ. Cele mai multe au fost probabil prelucrate în ateliere provinciale149, după moda şi cerinţele pieţei locale, însă în concordanţă cu credinţele religioase ale comunităţii sau ale purtătorului. Prin urmare bijuteriile sunt elemente de legătură între sacru şi profan150 şi în acelaşi timp o veritabilă poartă deschisă spre trecut.

În ceea ce priveşte inscripţia şi legătura acesteia cu imaginea, putem vorbi despre modele care circulă, deci putem vorbi despre modă. Această afirmaţie este demonstrată de faptul că există formulări stereotipe, preferate de meşteri şi de cumpărători aşa cum sunt EYT/ YXI, ΨΥΧΗ/ ΚΑΛΗ sau MNHMONEYE. Aceste formulări circulă probabil fie prin intermediul pieselor finite, al modelelor, fie prin intermediul unor caiete de modele, aşa cum se petrec lucrurile în artă151.

Funcţionalitatea unor astfel de bijuterii este multiplă, pe de o parte sunt obiecte pentru înfrumuseţare, pe de altă parte pot fi elemente religioase sau chiar adevărate barometre ale societăţii152.

Prezenţa bijuteriilor cu inscripţie nu se încheie odată cu stăpânirea romană în Dacia. Ea continuă şi în timpul epocii medievale, când pietrele de inel descoperite în ruinele de la Reşca decorau inele sigilare ale boierilor români şi erau prezente în foile de dotă ale domniţelor153.

CATALOG154

1. Gemă; Pl. I/1; necunoscut; magnetită, gri închis-negru; 8 x 10 mm, grosime 2 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are pe una dintre feţe incizate literele OPOE/ IOYΘ, iar pe cealaltă

149 Cele mai multe piese prezente în catalogul de faţă au fost probabil prelucrate în atelierele de la Romula. 150 HAMAT 2010, p. 224. 151 CRÎNGUŞ-BALACI 2007. 152 Mai ales inelele reprezintă în societatea romană adevărate însemne de rang, mâinile împodobite cu agate completează toga albă şi părul lins în drumul spre estradă, spre gloria de autor (Persius, 1, 4), sărăcia se măsoară la fel ca şi la Pollio, adică tot prin intermediul inelelor „ Şi-ntr-o zi, la fel ca Pollio, care – a sărăcit […] ,/ Mâna lor fără inele vor întinzând-o-n drum, cerşind.” (IUVENAL, Despre lux şi cumpătare, 11). 153 TUDOR 1978, p. 111. 154 Fiecare piesă are notate în ordine următoarele informaţii: Nr. catalog; Tipul piesei: gemă, camee/ inel; Planşa; Loc de descoperire; Material, la inelele cu gemă mai întâi a fost notat inelul şi după aceea materialul gemei; Tehnica, tratată în acelaşi mod ca şi materialul; Dimensiuni; Starea de conservare; Descrierea; Analogii; Datare; Bibliografie; Loc de păstrare şi nr. de inventar. În cazul unor informaţii necunoscute a fost trecută prescurtarea NM.


127

faţă, în mijloc, două simboluri indescifrabile, iar circular APAOTEMIΔW-Artemidoros155, bizotată în unghi ascuţit mediu; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 398, pl. XIX; MNIR156, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 584.

2. Gemă; Pl. I/2; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 16 x 11 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală şi are incizată reprezentarea Minervei în picioare spre dreapta, înarmată cu lance şi scut, iar în mâna stângă poartă o Victorie stefanoforă înaripată, în câmp inscripţia ΔΙΟΝY/ CΙ/ ΟY/ ΔΙCΚΑ. A fost montată într-un ac de cravată din aur; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 133, pl. VII; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 340/O. 3. Gemă; Pl. I/3; necunoscut; agată brună pe alb; 23 x 20 mm, grosime 5 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată reprezentarea lui Jupiter157 şezând spre dreapta, pe un tron fără spătar, în mâna dreaptă ţine sceptrul, iar în mâna stângă ţine o Victorie înaripată care îl încoronează, în faţă vulturul retrocefal pe fulger, în câmpul din dreapta are incizată deasupra de I un O, iar în stânga M , deci I. O. M., montată într- un inel modern de aur; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 1977, p. 112, nr. cat. 98, pl. V; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 5/O. 4. Gemă; Pl. I/4; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; d158 13 mm, grosime 4 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este rotundă, avers şi revers convexe, marginea este tăiată şi are incizată reprezentarea lui Jupiter, nud pe tron spre dreapta, încoronat de o Victoria apteră, între ei în partea de jos este incizată litera T, iar în spatele tronului Π; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 112, nr. cat. 100, pl. V; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 594. 5. Gemă; Pl. I/5; necunoscut; jasp roşu; 16 x 13 mm, grosime 4 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată reprezentarea busturilor drapate şi acolate ale lui Zeus şi Iunona spre dreapta sub o ramură de stejar, pe reversul pietrei este reprezentată Victoria înaripată cu o coroană în mâna dreaptă ridicată; în câmp stânga sunt incizate literele A. D. P.; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 113, nr. cat. 105, pl. VI, 105 a şi 105 b; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 24/O.

6. Gemă; Pl. I/6; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 15 x 13 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, avers şi revers uşor convexe, are incizată reprezentarea Dianei din Efes sau Hecate cu două căprioare în picioare, în câmp are incizat ΠΑΖΗ/ NAN, montat într-un colier modern de aur; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 118, nr. cat. 148, pl. VIII; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 115/C. O.

155 GRAMATOPOL 2011, p. 116. 156 Muzeul Naţional de Istorie al României, Bucureşti. 157 În catalogul lucrării lui M. Gramatopol, Jupiter figurează sub numele de Zeus, ni s- a părut mai potrivit fiind vorba de epocă romană să folosim totuşi numele de Jupiter. 158 Diametrul.


128

7. Gemă; Pl. I/7; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 10 x 9 mm, grosime 3 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată reprezentarea lui Marte din faţă cu capul spre dreapta, în picioare cu scut şi lance, bizotată invers în unghi ascuţit, mediu, în câmpul dreapta este inscripţia L P P, montată într- un colier modern de aur; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 123, nr. cat. 195, pl. X; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 131/C. O. 8. Gemă; Pl. I/8; necunoscut; onix brun, translucid; 13 x 11 mm, grosime 1 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată reprezentarea schematizată a bustului lui Mercur drapat, spre stânga, în faţa figurii literele IVDM - de sus în jos; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 126, nr. cat. 220, pl. XI; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 537. 9. Gemă; Pl. I/9; necunoscut; jasp roşu; 11 x 9 mm, grosime 4 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; Gema este ovală, are incizată reprezentarea lui Esculap în picioare, din faţă, cu capul întors spre dreapta, în câmp dreapta o siglă (?), bizotat în unghi aproape drept, margine tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 130, nr. cat. 262, pl. XIII; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 647. 10. Gemă; Pl. I/10; necunoscut; sardonix brun; 9 x 8 mm, grosime 3 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, avers şi revers convexe, are incizată reprezentarea lui Bonus Eventus nud, din faţă, cu capul spre dreapta, sprijinit de o coloană, cu cornul abundenţei în mână dreaptă şi o floare în mâna stângă ridicată, în câmpul dreapta are incizate literele A şi M una sub alta, bizotată în unghi ascuţit mediu iar marginea tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 139, nr. cat. 338, pl. XVI; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 673. 11. Gemă; Pl. I/11; necunoscut; ametist, violet închis; 20 x 13 mm, 5 mm grosime; exemplar întreg; tăiere, gravare; formatul gemei este oblong şi are incizată reprezentarea bustului zeiţei Roma, drapat spre stânga, cu coif, pe revers inscripţia ΛΝΝΛ, montat într- un inel modern de aur; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 140, nr. cat. 350, pl. XVII; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 20/O.

12. Gemă; Pl. I/12; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 10 x 13 mm, grosime 5 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată reprezentarea capului Meduzei din faţă, în câmpul dreapta şi stânga ΓΑ/ ΙΣ159, avers convex, revers plat, marginea tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 356, pl. XVII; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 340/O.

13. Gemă; Pl. I/13; necunoscut; agată brună; 15x 12 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată reprezentarea unui taur cornupet spre stânga, deasupra se află capul laureat a lui Jupiter spre stânga şi o stea, în ambele câmpuri inscripţia AC/KΛΑΤΟC, montată într- un colier modern de aur; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 144- 145, nr. cat. 388, pl. XIX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 102/C.O.

159 Caius, posibil numele litografului (GRAMATOPOL 2011, p. 141).


129

14. Gemă; Pl. I/14; necunoscut; opal alb–gălbui; 14 x 19 mm, grosime 7 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală şi are incizată reprezentarea unui sfinx mamelat spre stânga cu aripile desfăcute, în faţă are incizată inscripţia XTEI IA, bizotată în unghi aproape drept, marginea tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 145, nr. cat. 396, pl. XIX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 713.

15. Gemă; Pl. I/15; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 11 x 9 mm, grosime 3 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată reprezentarea unui legionar luptând spre dreapta, aflat pe puntea unei corăbii, înarmat cu suliţă şi scut, în câmp inscripţia CN/ ΛΑΕΤYΝΕ/ C- primele trei litere şi ultimele două din rândul din mijloc se află în ligatură, bizotată în unghi drept, marginea tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 154, nr. cat. 474, pl. XXIII; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 712.

16. Gemă; Pl. II/1; necunoscut; calcedonie brună; 13 x 15 mm, grosime 3 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată imaginea unui ţap alergând spre stânga, în câmp inscripţia CN/ N/ V bizotată în sens dublu; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 159, nr. cat. 517, pl. XXV; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 123. 17. Gemă; Pl. II/2; necunoscut; jasp roşu; 10 x 13 mm, grosime 2 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată imaginea unei albine spre stânga, din profil, în câmp literele L/ V/ Λ, bizotată în unghi ascuţit; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 161, nr. cat. 543, pl. XXVI; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 110. 18. Gemă; Pl. II/3; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 11 x 12 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată imaginea unui vultur cu aripile desfăcute, aşezat pe un fulger, în câmp inscripţia FL/ A. ELA/ ES, montată într-un colier de aur; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 163- 164, nr. cat. 563, pl. XXVII; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 126/C. O. 19. Gemă; Pl. II/4; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 11 x 15 mm, 3 mm grosime; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată imaginea unui ciorchine, în câmp literele C/ V, avers şi revers uşor convexe, bizotat în unghi ascuţit mediu; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 170, nr. cat. 627, pl. XXIX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 307.

20. Gemă; Pl. II/5; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 9 x 10 mm, grosime 6 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizate literele EYT/ YXI160, bizotată în unghi aproape drept; Callatis161; Britannia162; Neapole163;

160 M. Gramatopol o citea EVT/ YXI, recent fiind publicată o analogie descoperită la Callatis, care poartă aceeaşi inscripţie, dar a fost datată în secolele V-VII. Considerăm că piesa noastră se poate data cel mai târziu în secolul al IV-lea şi este o urare de noroc (GRAMATOPOL 2011, p. 172; LUNGU, COVACEF, CHERA 2012, p. 106, nr. cat. 31; AUBRY 2011, p. 240). 161 LUNGU, COVACEF, CHERA 2012, p. 106, nr. cat. 31.


130

sec. II-IV164; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 172, nr. cat. 640, pl. XXX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 348. 21. Gemă: Pl. II/6; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 8 x 9 mm, grosime 4 mm; exemplar fragmentar; tăiere, gravare; gema este ovală şi are incizate literele IOVΛ/ IAC, bizotată în unghi aproape drept, marginea este tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 172, nr. cat. 641, pl. XXX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 378. 22. Gemă; Pl. II/7; necunoscut; jasp verde; 8 x 7 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizate literele L E P şi este montată într-o broşă modernă de argint; începutul sec. III165; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 172, nr. cat. 642, pl. XXX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 105/1. 23. Gemă; Pl. II/8; necunoscut; jasp roşu; 11 x 9 mm, grosime 2 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizate literele ΠΔ, revers uşor convex, bizotată în unghi ascuţit mediu, marginea tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 172, nr. cat. 643, pl. XXX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 292. 24. Gemă; Pl. II/9; necunoscut; cornalină roşcată; 8 x 9 mm, grosime 3 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizate literele ΠIC/TIC, bizotată în unghi aproape drept, marginea tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 172, nr. cat. 644, pl. XXX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 350. 25. Gemă; Pl. II/10; necunoscut; cornalină roşcată translucidă; 7 x 9 mm, grosime 5 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are incizate literele ΠIC/TIC, bizotată în unghi aproape drept, marginea tăiată; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 172, nr. cat. 645, pl. XXX; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 290.

26. Camee; Pl. II/11; necunoscut; pastă de sticlă brună; 17 x 15 mm, grosime 4 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală neregulat, prezintă reprezentarea bustului drapat al Tranquillinei spre dreapta, în câmp C/ΛLIV, perforată pentru a putea fi folosită ca şi pandantiv; sec. III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 174- 175, nr. cat. 666, pl. XXXI; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 267.

162 The British Museum collection online database, nr de inv. 1923,0401.972. 163AUBRY 2011, p. 240. 164 Vezi discuţia referitoare la această piesă în text. 165 M Gramatopol o datează în secolele II-III, însă datorită faptului că jaspul verde se foloseşte cu precădere în secolul al III-lea, înclinăm să credem că această gemă poate fi datată în acest secol, mai precis la începutul lui, deoarece este probabil vorba de abrevierea unui tria nomina, folosită înainte de Constitutio Antoniniana (ŢEPOSU-DAVID 1965, p. 104; GRAMATOPOL 2011, p. 172).


131

27. Gemă; Pl. II/12; Romula, villa suburbana; sticlă neagră166; NM; exemplar fragmentar; tăiere, gravare; gema este ovală, tăiată convex, poartă inscripţia SEP/ PAPIA/ NE; sec. II- prima jumătate a secolului al III-lea167; Bibliografie: POPILIAN, CHIŢU, VASILESCU 1983, p. 231-232; NM

28. Gemă; Romula; jasp roşu; NM; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, literele gravate pe două rânduri KYNA/ KAΛE, în traducere căţea frumoasă168; sec. II- III; Bibliografie: IDR II, nr. 484; NM.

29. Gemă; Romula; jasp roşu; NM; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, inscripţia gravată invers XAYENA; sec. II- III; Bibliografie: IDR II, nr. 485; NM. 30. Gemă; Pl. II/13; Romula; jasp roşiatic; 13 x 16 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, are reprezentată pe Melpomene drapată, în picioare, fiind rezemată de o colonetă, în mâna stângă are o mască, iar în dreapta parazonium, pe marginea imaginii sunt gravate litere ΓWΔΜ; sec. II- III; Bibliografie: TUDOR 1967, p. 217, nr. cat. 38; IDR II, nr. 486; Colecţia dr. Ştefan Niculescu, Bucureşti.

31. Camee; Pl. II/14; Romula; sardonix negru; NM; exemplar întreg; tăiere, gravare; cameea reprezintă o mână care a fost interpretată ţinând o floare169 sau o ureche170, în jurul degetelor uşor răsfirate a fost gravată o inscripţie MNHMONEYE “adu-ţi aminte”171. Optăm pentru a doua variantă, pe baza analogiilor (Xanten172, Britannia173; Mogontiacum174, Rusia175 sau în Italia la Pompei şi Herculaneum176, dintr- un mormânt de epocă romană de la Gordium177, Brigetio178); sec. III; Bibliografie: IDR II, nr. 488; TUDOR 1978, p. 112, fig. 33/9; Dispărută în prezent.

32. Gemă; Romula, albia râului Teslui; jasp de culoare vişinie; 9 x 6 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema este ovală, literele gravate pe două rânduri ΨϒΧΗ/ ΚΑΛΗ, în traducere “suflet frumos”179 ;

166 Materie neagră, probabil sticlă. 167 Monedele descoperite se înscriu în intervalul Antoninus Pius - Gordian al III-lea (POPILIAN, CHIŢU, VASILESCU 1983, p. 231). 168 TUDOR 1936, p. 210. 169 IDR II, nr. 488. 170 TUDOR 1978, p. 112. 171 TUDOR 1978, p. 112. 172 BRIDGER, KRAUS 2000, p. 55. 173 The British Museum collection online database, nr de inv. 1814,0704.1630. 174 KRUG 1977, p. 81-82. 175 The State Hermitage Museum digital collection, nr. 46. 176 În muzeul din Neapole există un astfel de exemplar, care se pare că provine din săpăturile de la Pompei sau Herculaneum (MONACO 1907, p. 118, nr. cat. 197). 177 DUSINBERRE 2005, p. 87-88. 178 LÁSZLÓ, EMESE 2003, p. 25, nr. cat. 3. 179 TUDOR 1970, p. 315.


132

sec. II- III; Bibliografie: TUDOR 1970, p. 315; IDR II, 489; Dispărută în prezent. 33. Gemă; Romula; NM; NM; NM; tăiere, gravare; gema este gravată cu imaginea unui personaj bărbos, din profil spre stânga, poartă inscripţia ASINA/ MORO; sec. II- III; Bibliografie: IDR II, nr. 490; Dispărută în prezent. 34. Gemă; Pl. II/15; Romula; cristal de stâncă; NM; NM; tăiere, gravare; gema este gravată cu imaginea Minervei cu scut, coif şi lance, spre dreapta, în faţă o inscripţie SEG; sec. II- III Bibliografie: TUDOR 1967, p. 211, nr. 7, fig. 34/6; IDR II, 491; Dispărută în prezent.

35. Gemă; NM; jasp verde; 13 x 9,8 x 3,2 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema are forma ovală şi este gravată cu imaginea Dianei îmbrăcată în tunică, în picioarele goale, zeiţa întinde arcul spre dreapta, pe ambele laturi ale figurii se văd literele IN. VA; sec. III; Bibliografie: ŢEPOSU- DAVID 1965, p. 96, nr. cat. 13, pl. III, fig. 1. MB180, nr. inv. 1177.

36. Gemă; NM; carneol roşu; 11 x 9,5 x 2,3 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema are forma ovală iar suprafaţa uşor bombată şi este gravată cu imaginea lui Eros înaripat, păşind spre stânga, în mâna dreaptă ţine un toiag, iar în stânga ridicată în sus ţine un fluture, de o parte şi de alta a coapselor se disting literele N şi A; sec. II- III; Bibliografie: ŢEPOSU- DAVID 1965 , p. 96, nr. cat. 17, pl. III, fig. 6; MB , nr. inv. 1122.

37. Camee; Apulum, Praetorium Consularis, camera XXXVI; agat; 13 x 11 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema are forma eliptică, poartă inscripţia ABERRONI/ ERRONI/ VIVATIS în traducere oferită de C. L. Băluţă „Vagabonzilor/ Haimanalelor/ Să trăiţi”181; prima jum. a sec. al II-lea; Bibliografie: IDR III/6, 427, fig. 424; MNUAI182.

38. Camee; Apulum, Partoş; NM; NM; NM; tăiere, gravare; gema poartă reprezentarea unui cap imperial diademat cu legenda ANIA; sec. II- III; Bibliografie: IDR III/6, 428; Dispărută în prezent.

39. Gemă; Apulum?; carneol roşu-brun; 17 x 15 mm; exemplar întreg; tăiere, gravare; gema are forma ovală şi poartă reprezentarea unei păsări (papagal); deasupra poartă incizate literele MATR în ligatură; C. L. Băluţă a oferit trei posibilităţi de întregire MATR[ i], MAT[ er] sau MART- posibil de la zeul Marte183; sec. II- III;

180 Muzeul Brukenthal, Sibiu. 181 IDR III/ 6, 427. 182 Muzeul Naţional al Unirii Alba-Iulia. 183 IDR III/ 6, 429.


133

Bibliografie: IDR III/6, 429; MNUAI 40. Inel cu gemă; Romula, mormânt-sarcofag; ? piatră rubinie; NM; exemplar întreg; NM184, tăiere, gravare; gema este ovală, literele gravate pe două rânduri AKAK/EYOΔI; sec. II- III; Bibliografie: IDR II, 487; Dispărută în prezent. 41. Inel cu gemă; Pl. II/16; necunoscut; bronz, pastă de sticlă roşie; 14 x 12 mm; exemplar întreg; NM, tăiere, gravare; gema este ovală, are incizată reprezentarea Victoriei în picioare spre dreapta, ţinând o coroană în mâna stângă ridicată, în câmpul drept inscripţia M. N. U., montată într-un inel roman de bronz; sec. II- III; Bibliografie: GRAMATOPOL 2011, p. 137, nr. cat. 321, pl. XV; MNIR, Colecţia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 557. 42. Inel cu gemă; Ulpia Traiana; argint, NM; L- 1, 2 x 1, 3 cm, 1, 43 g; NM; NM, gravare; inelul are un intaliu pe care este gravată inscripţia AQV(I)LAS185; sec. II- III; Bibliografie: ALICU, COCIŞ 1988, p. 241, nr. 13/1; IDR III/2, nr. 585; Dispărută în prezent.

43. Inel cu gemă; Lechinţa; aur, turcoază; NM; NM; NM, NM, gravare; inelul are un intaliu pe care este gravată inscripţia Ego sum flagellum Iovis contra perversos Christianos186; sec. II- III; Bibliografie: RUSU 1991, p. 83; GUDEA, GHIURCO 2002, p. 105. Colecţia contelui Frantz Bethlen.

BIBLIOGRAFIE Izvoare literare antice PETRONIUS, Satyricon, trad. E. Cizek, Ed. Paideia, 2003. PERSIUS, IUVENAL, MARTIAL, Satire şi epigrame, trad.T. Mănescu, A. Hodoş şi I.

Fischer, Ed. Pentru Literatură, 1967. PLAUT, Teatru, trad. N. Teica, Ed. Albatros, 1968. PLINIUS, Naturalis Historia, trad. Ioana Costa şi Tudor Dinu, vol. VI, Ed. Polirom,

2004. SUETONIUS, Vieţile celor doisprezece Cezari, trad. D. Popescu şi C.V. Georoc, Ed.

100+1 Gramar, 2005. TITUS LIVIUS, Ab urbe Condita, traducere Jana Villan, 1959 – 1963. Bibliografie specializată ARDEŢ 2012

A. Ardeţ, Din viaţa cotidiană de la Tibiscum, Tibiscum SN, 2, p. 49-60.

184 Tehnica în care a fost lucrat inelul nu poate fi notată în lipsa piesei. 185 Inscripţia a fost citită A(ieth) G(adol) U(e) L(eolam) A(donai) de N. Gudea şi I Ghiurco (GUDEA, GHIURCO 2002, p. 174). 186 RUSU 1991, p. 83.


134

ALICU, RUSU 1974 D. Alicu, A. Rusu, Câteva reprezentări ale Gorgonei Meduza în Dacia Intracarpatică, ActaMN, 11, p. 93-101.

ALICU, COCIŞ 1988 D. Alicu, S. Cociş, Podoabe romane de la Ulpia Traiana, Apulum, 25 (1989), p. 225-246.

AUBRY 2011 S. Aubry, Inscriptions on Portrait Gems and Disks in Late Antiquity (3rd-6th centuries AD), Gems of heaven: recent research on engraved gemstones in late antiquity, c. AD 200-600, London: British Museum, p. 239-247.

BAGNALL SMITH 1999 J. Bagnall Smith, Objects and objects of votive significance from Great Walsingham, Britannia, 30, p. 21-56.

BĂLĂCEANU 1999 M. Bălăceanu, Podoabe din Oltenia romană. Inele, Drobeta, 9, p. 110-127.

BĂLĂCEANU 2006 M. Bălăceanu, Podoabe în Dacia romană, Craiova. BĂLĂCEANU 2006a M. Bălăceanu, Podoabe de aur în Oltenia romană, Drobeta 16, p. 76-82. BĂLUŢĂ 1971 C.L. Băluţă, O semnificativă camee descoperită la Apulum, Apulum, 9, p. 347-351. BĂLUŢĂ 1979

C.L. Băluţă, Consideraţii referitoare la răspândirea şi producerea sticlei în Dacia Superior, Apulum, 17, p. 195-200.

BENEA 2004 Doina Benea, Die römischen Perlenwekstätten aus Tibiscum. Atelierele romane de mărgele de la Tibiscum, Timişoara.

BENEA, ŞCHIOPU 1974 Doina Benea, A. Şchiopu, Un mormânt gnostic de la Dierna, ActaMN, 11, p. 115 –125.

BOUNEGRU, CIOBANU, OTA, ANGHEL 2011 G. Bounegru, R. Ciobanu, R. Ota, D. Anghel, Lux, util şi estetic la Apulum. Podoabe şi accesorii vestimentare. Catalog de expoziţie, Alba Iulia.

BRIDGER, KRAUS 2000 C. Bridger, K. Kraus, Römische Gräber in Xanten, Viktorstrase 21, BJ, 200, p. 25-81.

BUORA, FACSÁDY 1995 M. Buora, Annamária Facsády, Aquileia. Aquincum, Budapesta.

CRÎNGUŞ-BALACI 2007 Mariana Crînguş-Balaci, Despre prezenţa caietelor de modele în Dacia Romană, BHAUT, 8, p. 69-75.

DUSINBERRE 2005 Elspeth R.M. Dusinberre, Gordion Seals and Sealings: Individuals and Society, Philadelphia.

http://www.academia.edu/1833301/Inscriptions_on_Portrait_Gems_and_Disks_in_Late_Antiquity_3rd-6th_centuries_AD_

http://www.academia.edu/1833301/Inscriptions_on_Portrait_Gems_and_Disks_in_Late_Antiquity_3rd-6th_centuries_AD_


135

FURTWÄNGLER 1900 A. Furtwängler, Die antiken Gemmen, Geschichte der Steinschneidekunst im klassischen Altertum, Leipzig-Berlin.

GHIURCA 1994 V. Ghiurca, Încercare de identificare topografică a unor geme romane din Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei, ActaMP, 31, p. 223-229.

GRAMATOPOL 1973 M. Gramatopol, Romula et la glyptique du Bas-Danube, Apulum, 11, p. 177-183. GRAMATOPOL 2011

M. Gramatopol, Geme şi camee din colecţia Cabinetului Nmismatic al Academiei Române. Teză de doctorat, Braşov.

GUDEA 1989 N. Gudea, Un complex arheologic daco–roman la graniţa de nord a Imperiului Roman, vol. I, ActaMP, 13.

GUDEA, GHIURCO 2002 N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria creştinismului la români. Mărturii arheologice, Cluj-Napoca.

HAMAT 2009 Ana Hamat, Podoabe din sticlă în Dacia Romană. Cu privire specială asupra pietrelor de inel din sticlă, BHAUT, 11, p. 47-64.

HAMAT 2010 Ana Hamat, Gemele din Dacia Romană între modă, economie, religie, BHAUT, 12, p. 223-250.

HENIG 2003 M. Henig, Engraved Gemstones in Roman Britain. Part 1 - intaglios, ARA, 15, p. 3-6.

KRUG 1977 A. Krug, Romische Fundgemmen, Germania, 55, p. 77-84. LABATUT DA E. Labatut, Amuletum, DA, 1. LÁZLÓ, EMESE 2003

B. Lázló, S. Emese, Gemmák, Gemmás Gyűrűk és Ékszerek Brigetióban, Acta Archaeologica Brigetionensia, I/ 4, Komárom.

LUNGU, COVACEF, CHERA 2012 V. Lungu, Zaharia Covacef, C. Chera, Bijuterii antice din aur din colecţiile Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Constanţa.

MIDDLETON 1891 J.H. Middleton, The Engraved Gems of Classical Times with a Catalogue of the gems in the Fitzwilliam Museum, Cambridge.

MONACO 1907 D. Monaco, Handbook of the Antiquities in the Naples Museum According to the New Arrangement; With Three Plans and Historical Sketch of the Building and an Appendix Relative to Pompeii and Herculaneum, Napoli.


136

NESTOROVIĆ 2005 Aleksandra Nestorović, Images of the world engraved in jewels. Roman jems from Slovenia, Ljubljana.

PANTAZI 1998 A. Pantazi, Aspecte ale glipticii în Dacia Romană, Ziridava, 21, p. 43-51.

POPILIAN, CHIŢU, VASILESCU 1983 G. Popilian, Ş. Chiţu, M. Vasilescu, Săpăturile arheologice de la Romula, MCA, 15, p. 230-234.

REDŽIC 2008 S. Redžic, Vtere Felix Belt sets on the territory of Viminacium, Starinar, 58, p. 155-162.

RUSEVA-SLOKOSKA 1991 L. Ruseva-Slokoska, Roman Jewellery. A collection of the National Archaeological Museum-Sofia, Sofia.

RUSU 1991 M. Rusu, Paleocreştinismul în Dacia Romană, EphNap, 1, p. 81-112. TĂTULEA 1994

C.M. Tătulea, Romula-Malva, Bucureşti. TUDOR 1936

D. Tudor, Geme din Romula şi Sucidava, Cronica Numismatică a României, 106- 107, p. 205-215.

TUDOR 1967 D. Tudor, Pietre gravate descoperite la Romula, Apulum 6, p. 209-229. TUDOR 1970

D. Tudor, Comunicări epigrafice VI, SCIVA, 21, 2, p. 313-326. TUDOR 1978

D. Tudor, Oltenia Romană, ed. a IV-a, Bucureşti. ŢEPOSU-DAVID 1960

Lucia Ţeposu-David, Gemele şi cameele din muzeul arheologic din Cluj, Omagiu lui Constantin Daicoviciu, Bucureşti, p. 525-534.

ŢEPOSU-DAVID 1965 Lucia Ţeposu-David, Colecţia de geme a Muzeului Brukenthal din Sibiu, Studii şi Comunicări Brukenthal, 12, p. 83-126.

ŢEPOSU–MARINESCU, LAKO 1973 Lucia Ţeposu-Marinescu, E. Lako, Catalogul colecţiei de geme romane din Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, Zalău.

VERTEMONT 2000 J. Vertemont, Dicţionar al mitologiilor indo-europene, Timişoara. YEROULANOU 2010

Aimilia Yeroulanou, Important Bracelets in Early Christian an Byzantine Art, "Intelligible Beauty". Recent Research on Byzantine Jewellery, Londra, p. 40-49.


137

Webografie The British Museum collection online database http://www.britishmuseum.org/research/collection_online/ collection_search_results.aspx The State Hermitage Museum digital collection http://www.hermitagemuseum.org/fcgi-bin/db2www/browse.mac/typeIndex?selLang=English&selCateg=numismatics.

LISTA ILUSTRAŢIILOR

Fig. 1 - Material. Geme şi camee; Fig. 2 - Culoare. Geme şi camee; Fig. 3 - Decor. Geme şi camee; Fig. 4 - Reprezentări mitologice pe geme şi camee cu inscripţie din Dacia Romană; Planşa I – Geme (apud GRAMATOPOL 2011, nr. cat. 398, pl. XIX; nr. cat. 133, pl. VII; p. 112, nr. cat. 98, pl. V; p. 112, nr. cat. 100, pl. V; p. 113, nr. cat. 105, pl. VI, 105 a şi 105 b; p. 118, nr. cat. 148, pl. VIII; p. 123, nr. cat. 195, pl. X; p. 126, nr. cat. 220, pl. XI; p. 130, nr. cat. 262, pl. XIII; p. 139, nr. cat. 338, pl. XVI; p. 140, nr. cat. 350, pl. XVII ; nr. cat. 356, pl. XVII; p. 144-145, nr. cat. 388, pl. XIX; p. 145, nr. cat. 396, pl. XIX; p. 154, nr. cat. 474, pl. XXIII); Planşa II – 1-15 Geme (apud GRAMATOPOL 2011, p. 159, nr. cat. 517, pl. XXV; p. 161, nr. cat. 543, pl. XXVI; p. 163- 164, nr. cat. 563, pl. XXVII; p. 170, nr. cat. 627, pl. XXIX; p. 172, nr. cat. 640, pl. XXX; p. 172, nr. cat. 641, pl. XXX; p. 172, nr. cat. 642, pl. XXX; p. 172, nr. cat. 643, pl. XXX; p. 172, nr. cat. 644, pl. XXX; p. 172, nr. cat. 645, pl. XXX; p. 174- 175, nr. cat. 666, pl. XXXI; apud POPILIAN, CHIŢU, VASILESCU 1983, p. 231-232; apud TUDOR 1967, p. 217, nr. cat. 38; apud IDR II, 488; Tudor 1978, p. 112, fig. 33/9; Gemă, apud TUDOR 1967, p. 211, nr. 7, fig. 34/6; IDR II, 491); 16 - Inel cu gemă (apud GRAMATOPOL 2011, p. 137, nr. cat. 321, pl. XV).


138

1 2 3

4 5 6

7 8 9

10 11 12

13 14 15

PLANŞA I


139

1 2 3

4 5 6

7a 7 b 8 9

10 11 12

13 14 15

16

PLANŞA II

Ana Cristina Hamat- BIJUTERII CU INSCRIPŢIE DIN PROVINCIA ROMANĂ DACIA. I. PIETRE GRAVATE. Jewelry with inscription from roman province of Dacia. I. Engraved stones

Documents