INTRODUCERE Aderarea la Uniunea Europeana a Romaniei impune standarde stricte privind protectia mediului . Una din masurile pe care tara noastra a trebuit sa le adopte a fost si cea care se refera la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Scopul acordari etichetei ecologice este acela de a promova produsele ecologice, care nu pot afecta mediul pe parcursul intregului ciclulu de viata , astfel incat de resursele mediului inconjurator sa se profite o perioada cat mai indelungata. Eticheta ecologica este o actiune voluntara, promovearea produselor ecologice contribuie la utilizarea eficenta a resurselor protejand mediul, prin furnizarea catre consumatori a unor infornatii corecte, exacte despre produse. O eticheta ecologica poate sa faca referire la unul sau mai multe criterii, maxim trei, care protejeaza mediul. Eticheta ecologica se acorda anumitor grupe de produse printre care: masini de spalat vase, aparate frigorifice,detergenti pentru vase,detergenti pentru rufe,lacuri si vopsele pentru uz gospodaresc, vopsele de interior,lacuri, masini de spalat rufe,produse textile,incaltaminte etc. Autoritatea competenta care ecorda eticheta ecologica este Ministrul Mediului si Gospodaririi Apelor ( MMGA). Deoarece etichetele ecologice constituie un atu pentru patrunderea exportatorilor din tarile in curs de dezvoltare pe
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
INTRODUCERE
Aderarea la Uniunea Europeana a Romaniei impune standarde stricte privind
protectia mediului . Una din masurile pe care tara noastra a trebuit sa le adopte a fost
si cea care se refera la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice.
Scopul acordari etichetei ecologice este acela de a promova produsele ecologice, care
nu pot afecta mediul pe parcursul intregului ciclulu de viata , astfel incat de resursele
mediului inconjurator sa se profite o perioada cat mai indelungata.
Eticheta ecologica este o actiune voluntara, promovearea produselor ecologice
contribuie la utilizarea eficenta a resurselor protejand mediul, prin furnizarea catre
consumatori a unor infornatii corecte, exacte despre produse.
O eticheta ecologica poate sa faca referire la unul sau mai multe criterii, maxim
trei, care protejeaza mediul. Eticheta ecologica se acorda anumitor grupe de produse
printre care: masini de spalat vase, aparate frigorifice,detergenti pentru vase,detergenti
pentru rufe,lacuri si vopsele pentru uz gospodaresc, vopsele de interior,lacuri, masini
de spalat rufe,produse textile,incaltaminte etc.
Autoritatea competenta care ecorda eticheta ecologica este Ministrul Mediului si
Gospodaririi Apelor ( MMGA).
Deoarece etichetele ecologice constituie un atu pentru patrunderea exportatorilor
din tarile in curs de dezvoltare pe piata UE, in Uniunea Europeana se utilizeaza
ecoetichete in vederea atestarii conformitatii produselor respective cu standardele
ecologice in vigoare. In general, produsele etichetate ecologic care provin din tarile in
curs de dezvoltare au o pondere scazuta in totalul produselor cu ecoetichete, deoarece
majoritatea etichetelor ecologice se aplica produselor pentru care tarile in curs de
dezvoltare detin in comertul mondial doar o cota redusa pe piata.
Producatorii finali din tarile membre ale UE pot utiliza materii prime care provin
din tari in curs de dezvoltare. In cazul in care intentioneaza sa obtina ecoetichete,
acestia cer furnizorilor de materii prime din tarile in curs de dezvoltare sa respecte
criteriile ecologice.
In mai multe tari din UE (de exemplu, in Germania si Belgia), se utilizeaza
etichete ecologice obligatorii pentru ambalaje. Obligativitatea etichetarii ambalajelor
decurge, in acest caz, din obligatia pe care o au persoanele care raspund de ambalare
de a participa la sistemele de colectare a acestora dupa folosire, conform Directivei UE
referitoare la ambalaje si reziduurile de ambalaje.
In UE exista mai multe sisteme nationale de etichetare ecologica marca
ecologica “Blue Angal”, marca ecologica”Der Grune Punkt”, marca ecologica
”Environmental Choice”,marcarea ecologica “Eco-Mark”, ,majoritarea acestor sisteme
sunt utilizate in nordul UE (Germania ,Olanda si Tarile Scandinave).
Capitolul 1
MARCAREA PRODUSELOR SI AMBALAJELOR
1.1. Conceptul de marca
Marcile sunt semne distinctive folosite de intreprinderi pentru a deosebi
produsele sau serviciile lor de cele identice sau similare ale altor intreprinderi, semnele
care pot fi folosite ca marci sunt urmatoarele:cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice,
combinatii intre aceste elemente,una sau mai multe culori, prezentarea sonora sau alte
asemenea elemente,forma produsului sau ambalajului acestuia.
Conceptul de "marcă"- cardinal în publicitate - rezumă destul de bine
posibilităţile unui "limbaj" al consumului. Toate produsele (în afara celor alimentare,
perisabile) se propun atenţiei printr-o siglă impusă: orice produs "demn de acest nume"
are o marcă (care se substituie uneori numelui obiectului: frigider). Funcţia mărcii e
semnalarea produsului, iar funcţia ei secundară e mobilizarea conotaţiilor afective: „În
economia noastră, puternic concurenţială, puţine produse îşi păstrează superioritatea
tehnică”.
Ele trebuie să primească rezonanţe care le individualizează şi să fie înzestrate
cu asocieri şi cu imagini, să aibă semnificaţii la niveluri numeroase, dacă vrem să se
vândă bine şi să trezească un ataşament afectiv ce se exprimă prin fidelitatea faţă de o
marcă.
Aparent, posibilitatea de alegere a marcilor este nelimitata, dar, asa cum arata
inca din 1930 consilierul in brevete V. Evans („How to obtain a patent“), alegerea marcii
nu este o problema usoara, el mentioneaza cateva din conditiile pe care trebuie sa le
indeplineasca o marca de succes:
- sa fie usor de pronuntat;
-sa fie usor de retinut;
- sa fie usor de reprezentat;
-sa fie atractiva in ceea ce priveste aspectul si pronuntia;
-sa sugereze cumparatorului caracteristicile si calitatea bunurilor pe care
urmeaza sa le cumpere (si care au asociata aceasta marca);
- sa difere de marcile produselor similare (pentru a nu crea confuzie in randul
consumatorilor);
-sa poata fi fixata cu usurinta pe produsele pe care urmeaza a se utiliza,
-sa indeplineasca conditiile legale pentru a putea fi inregistrata si protejata.
Marcarea ecologice este un procedeu relativ nou, specific mai ales tarilor
dezvoltate.Marca atribuita produsului ii confera acestuia o anumita individualitate, iar in
timp ecomarca va indeplini una din functiile clasice ale marcii, si anume aceea de
garantie (de garantare a calitatii, a sanatatii si originalitatii produsului in cauza.
Marcarea este factor de calitate cu dublu rol:
-de informare pentru consumator:
- de indentificare a produsului.
Formele de marcare sunt:
- etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului
ambalat;
- banderole litografiate - folosite de regula la produse zaharoase;
- ambalaje de hârtie superioara (cerata, metalizata);
- stantarea - o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin
cuvinte, aplicata pe ambalaje din sticla;
- stampilarea si pirogravarea sunt imprimari în lemn, aplicate ambalajelor din
acest material.
Continutul marcarii consta în urmatoarele:
- elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau
emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul;
-elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de
utilizare sau chiar de pastrare.
Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la cresterea valorii
incalzirii globale, protectia stratului de ozon, nontixicitatea mediului, zgomot,
biodiversitate. Criterile pentru fiecare grup de produse sunt valabile o perioada de timp,
revizuite in general intre 3 - 5 ani. Un nou program care vizeaza reducerea inpactului
asupra mediului este cel al detergentul compactat.
Desi detergentul compactat va polua apa la fel de mult ca si cel din prezent,
acesta va fi totusi o idee mai ecologic fiindca ar putea duce la reducerea consumului de
electricitate, a acidifierii aerului, a distrugerii stratului de ozon si a toxicitatii umane, cu
peste 5%. „Cu toate ca, din punct de vedere al protectiei mediului, acest nou tip de
detergenti este mai bun, poluarea nu va fi oprita. Dupa aderare insa, ecoetichetele de
pe fiecare ambalaj vor diminua si aceasta problema pentru ca producatorul va fi nevoit
sa scrie mai multe explicatii decât «biodegradabil», inscriptie care se gaseste pe unele
ambalaje de detergenti.
Fig.1 Grupe de produse care pot primi eticheta ecologica.
Un alt exemplu cu privire la acordarea etichetei ecologice este etichetarea
încălţămintei:reglementările din acest domeniu se aplică tuturor produselor care sunt
destinate să protejeze şi să acopere piciorul, excepţie făcând încălţămintea second-
hand (Conform HG 329/2001 sunt interzise importul, comercializarea, distribuirea
gratuită a încălţămintei folosite (abrogată de HG nr.1.822/2005, ce intră în vigoare de la
1 ianuarie 2007), încălţămintea de protecţie, încălţămintea pentru jucării şi încălţămintea
la producerea căreia s-au folosit substanţe şi preparate chimice periculoase,
dăunătoare sănătăţii şi interzise comercializării. Eticheta trebuie să conţină numele
şi/sau firma producătorului, adresa producătorului, ţara de origine, mărimea, instrucţiuni
de folosire şi păstrare. Pe etichetă trebuie, de asemenea, să se indice materialul
principal din care este confecţionată partea de deasupra, căptuşeală şi talpa
încălţămintei. Acest lucru poate fi făcut fie prin folosirea unor pictograme (simboluri), fie
prin exprimare în cuvinte.
Dacă sunt utilizate pictogramele, unul dintre vânzători trebuie să ofere clientului
explicaţii despre aceste simboluri. Pictogramele trebuie să fie suficient de mari astfel
încât să poată fi văzute şi înţelese. Eticheta trebuie să fie ataşată la cel puţin unul din
pantofii dintr-o pereche. Poate fi pe ambalaj, dar trebuie să apară, de asemenea, şi pe
pantof.
Pictogramele de mai jos ajută la identificarea feţei, a căptuşelii şi acoperişului
de branţ şi,respectiv, a tălpii exterioare a pantofului, de asemenea pantoful (ambi sau
un singur pantof) trebuie sa aiba atasat simbolul sau o bucata de material din
materialele sau materialul utilizat. Materialele utilizate la confecţionarea încălţămintei
pot fi piei cu faţa naturală, alte materiale, piei cu faţa corectată, şi, respectiv, textile etc.
Fig.2 Identificarea fetei ,captuseli si a talpi la pantofi
Producătorul sau importatorul este responsabil pentru asigurarea etichetărea
încălţămintei şi pentru corectitudinea marcajelor. Persoana care vinde cu amănuntul are
responsabilitatea de a se asigura că încălţămintea pe care o comercializează este
etichetată corect şi în conformitate cu reglementările în vigoare şi, acolo unde este
cazul, trebuie să furnizeze o notă explicativă pentru afişarea pictogramelor. Persoana
care vinde cu amănuntul poate lua informaţii despre compoziţia materialului direct de la
producător sau importator.
Fig.3 Eticheta ecologica europeana pe grupuri de produse
Criteriile generale pentru grupa de produse “produse textile,imbracaminte,
asternuturi de pat, textile de interior”:
-reducerea consumului de apa sau a poluarii aerului in procesul de productie a
fibrelor;
-utilizarea limitata a substantelor daunatoare mediului(in special asupra mediului
acvatic, asupra sanatatii);
-garantarea rezistentei la miscare in timpul spalarii si uscarii;
-garantarea rezistentei culorilor la transpiratie, spalare, udare, frecare la uscare
si expunerea la soare.
Criterile de acordare a etichetei ecologice pentru un grup de produse sunt
valabile o perioada de 3-5 ani in conformitate cu Decizia Comisiei pentru un grup
relevant de produse.
Criterile ecologice sunt revazute inainte de expirare si pot fi revizuite, in situatia
in care trebuie reinoite contractele. Daca criterile sunt prelungite , automat si contractul
este reinoit, atat timp cat criterile raman valide, eicheta ecologica poate fi utilizata de la
data acordarii pana la sfarsitul perioadei de valabilitate a criteriului.
Producatorii din tarile in curs de dezvoltare critica schemele de ecoetichetare din
UE pe motiv ca pot sa reduca sansele de acces pe piata. Firmele din afara UE sunt
interesate in special de posibile dezvoltari viitoare , cum ar fi:
-companiile de marketing sa se bazeze pe utilizarea etichetei ecologice ;
-boicotarea de catre organizatile de protectie a consumatorilor a produselor care
nu au o eticheta ecologica;
-reduceri de TVA pentru produsele ecoetichetate
Produsele care nu pot primi ecoeticheta
Eticheta ecologica nu se acorda produselor alimentare, bauturilor,
medicamentelor si aparaturii medicale. De asemenea, eticheta ecologica nu poate fi
acordata substantelor si preparatelor clasificate ca fiind toxice, daunatoare mediului,
cancerigene si nici bunurilor fabricate prin procedee daunatoare pentru om sau pentru
mediu si/sau care pot dauna consumatorului in conditii normale de utilizare.
Fig.4 Eticheta ecologica comunitara /tara 10 martie 2005
Tara/nr. Etichete ecologice atribiute –total 235
Capitolul 2
MARCAREA SI PROTECTIA MARFURILOR IN ROMANIA SI
UNIUNEA EUROPEANA
2.1. Sistemul national de marcare ecologica a produselor
Primul sistem de marcare ecologica a produselor ,denumit ’’Blue Angel’’, a fost
introdus in Germania ,inca din anul 1978,ca raspuns la intensificarea preocuparilor
ecologice ale consumatorilor . Acest sistem este patronat de Agentia Federala a
Mediului(German Federal Environment Agency -FEA), care decide daca un produs
indeplineste conditiile de performanta ecologica stabilite , astfel incat sa poata fi inscris
in catalogul ’’Blue Angel’’ si sa poata obtine marca de produs ecologic. Produsul
respectiv este in prealabil examinat si evaluat de catre Institutul pentru securitatea
produsului si marcarea (Institute for Product Safety and Labelling-RAL) ,in colaborare
cu FEA, fiind supus si unei testari independente , realizate de Organizatia
consumatorilor pentru testarea calitatii(Consumer Quality Test Organization).
Cu prilejul acestei analize sa iau in considerare implicatiile posibile ale produsului
asupra mediului, pe intregul sau ciclu de viata, inclusiv ale procesului de fabricatie.
Produsul trebuie , in acelas timp, sa corespunda cerintelor privind indeplinirea functilor
sale de baza in utilizarea si cerintelor de securitate.
Fig.5 Marca ecologica “Blue Angal” Germania
Decizia finala este luata de juriul pentru marcare ecologica (Environmental Label
Jury) din cadrul FEA, impreuna cu RAL, decide care este ,apoi, data publicitatii.
Intreprinderile solicitante obtin dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic, pe baza
unui contract de trei ani, incheiat cu RAL, in conditiile achitarii unor taxe anuale relativ
scazute. Marcarea respectiva este reprezentata pe eticheta produsului , fiind insotita de
prezentarea motivelor pentru care produsul este considerat compatibil cu mediul
inconjurator.
Pana in prezent ,au fost stabilite criterii de performanta ecologica pentru circa
3600 de produse ,grupate in 64 de categorii, printre care : produse realizate din
materiale reciclate, produse care nu contin clorofluocarboni , produse chimice de uz
casnic, acumulatori auto, produse peliculogene cu efect poluant scazut etc.
Sistemul german de marcare ecologica a produselor a fost preluat , ulterior, de o
serie de tari printre care Danemarca,Olanda,Franta si Marea Britanie, in Germania a
fost introdusa si o marca ecologica pentru ambalaje “Der Grune Punkt” ,in cadrul asa
numitului “Duales System”, infintat in anul 1990. sistemul are ca scop finantarea si
gestionarea colectarii si reciclarii ambalajelor, cu integrarea consumatorului in
procedura de colectare stabilita de industrie. Toate ambalajele destinate colectarii prin
acest sistem sunt prevazute cu marca “Der Grune Punkt”.
Fig.6 Marca ecologica”Der Grune Punkt”
Se prevede ca ,pentru a fi acceptate in cadrul sistemului de colectare “Duales
System”,ambalajele din impact sa fie prevazute obligatoriu cu marca “Der
GrtinePunkt”,ceea ce inseamna ca ambalajele respective trebuie sa fie reciclabile sau
corespunzatoare pentru incinerare. In anul 1988 a fost introdus un sistem de marcare
ecologica a produselor in Canada ,denumit “Environmental Choise”. Intr-o prima etapa,
au fost luate in considerare trei catrgorii de produse si anume produse obtinute din
materiale plastice reciclate, materiale de constructii din celuloza reciclata si ulei
lubrifiant reciclat. In prezent ,exista stabilite criterii de performanta ecologica pentru 18
caregorii de produse.
Fig.7 Marca ecologica”Environmental Choice Canada”
Prin acest sisten, dreptul de aplicare a marcii ecologice se acorda pe baza unor
criterii foarte strictre ,luand in considerare intregul ciclu de viata al produsullui ,precum
si opiniile consumatorilor referitoare la produsul respectiv. Intreprinderile solicitante
suporta cheltuielile pentru testarea produselor in cauza si o taxa pentru dreptul de
aplicare a marcii de produs ecologic. Coordonarea acestui sistem de marcare ecologica
este asigurata de Consiliul pentru problemele mediului inonjurator (Environmental
Choise Board), un organism independent, constituit de Ministrul Federal al Mediului
(Federal Minister of the Environment). Acest Consiliu a mandatat Asoceatia Canadiana
de Standardizare (CSA) sa se ocupe ,in domenii specifice, de testarea acceptabilitatii
ecologice a produselor. In Japonia a fost introdus un sistem de marcare ecologica a
produselor ,in anul 1989, coordonat de Oficiul Eco-Mark, din cadrul Agentiei
Mediului(Environment Agency of Japon)
Fig.8 Marcarea ecologica “Eco-Mark Japonia”
Dreptul de aplicare a marcii ecologice “Eco-Mark” se acorda intreprinderilor ,pe
baza unui contract pe doi ani, in conditiile achitarii taxelor corespunzatoare.
In prima etapa ,au fost luate in considerare unele produse de uz casnic, printre
care cele obtinute din materiale plastice reciclabile ,ambalajele tip aerosol etc. pana in
prezent au fost stabilite criterii de performanta ecologica pentru 22 de categorii de
produse (circa 400 de produse). Tot in anul 1989 a fost stabilit un sistem de marcare
ecologica a produselor ,comun pentru toate tarile europene nordice
(Norvegia,Suedia,Finlanda si Islanda) sistem coordonat de un Consiliu(Nordic Council).
Fig.9 Marcarea ecologica in Tarile Nordice
Decizia privind acordarea dreptului de aplicare a marcii ecologice se ia la nivel
national, autorizatia obtinuta fiind recunoscuta si in celelalte tari. In Marea Britanie,
guvernul a hotarat, de asemenea, introducerea unui sistem de marcare
ecologica ,pentru bunurile de consum. In acest scop a fost infiintat Grupul National
Consultativ pentru marcarea ecologica (National Advisory Group on Environmental
Labelling-NAGEL) .Pentru operationalizarea sistemului s-a hotarat constituirea unui
consiliu al expertilor, denumit Consiliul Marii Britanii pentru ecomarcarea (UK Eco-
labelling Board).Intr-un recent raport al “Enveronmentul Data Service ” din Marea
Britanie ,se apreciaza ca marca de produs ecologic stimuleaza constiinta ecologica a
consumatorului si exercita asupra industriei o presiune considerabila, de natura s-o
determine sa realizeze cat mai multe produse “curate ”, nepoluate.
In Franta ,a fost introdus, in anul 1991, un sistem de marcare ecologica a
produselor, asemanator sistemului german “Blue Angel”. Se considera ca acest sistem
se bazeaza pe cele mai avansate tehnice de analiza a ciclului de viata a produselor.
Dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic se acorda intreprinderilor solicitante ,pe
baza unui contract incheiat pe trei ani,asiguransu-se o supraveghere foarte stricta a
respectarii conditiilor, prin echipa de experti constituite in acest scop.
2.2. Preocupari in Uniunea Europeana privind introducerea unui sistem
unitar de marcare ecologica a produselor
In conditiile proliferarii unor sisteme nationale de marca ecologica a produselor,
mai mult sau mai putin compatibile din punct de vedere al criteriilor care au stat la baza
lor , a devenit necesara elaborarea unui cadru legislative armonizat si in acest
domeniu.Un prim pas s-a facut prin Reglementarea ( CEE) nr. 880 a Consiliului UE din
23 martie 1992 , care introduce un sistem comunitar de marca ecologica. Prin acest
sistem se urmareste promovarea produselor care au un impact ambiental mai redus ,
pe intregul lor ciclu de viata.
De asemenea , se are in vedere asigurarea unei informari corecte a
consumatorului din tarile member ale UE , privind caracteristicile ecologice ale
produselor care se comercializeaza pe piata comunitara.Sistemul este aplicabil tuturor
produselor , inclusiv celor importate in UE din tarile terte. Produsele in cauza trebuie sa
fie conforme reglementarilor din UE referitoare la productia vietii, sanatatii si la protectia
mediului inconjurator.Sistemul comunitar de marca ecologica este conceput ca un
sistem voluntar , dreptul de aplicare a marcii fiind acordat de un comitet national ,
desemnt in acest scop , in fiecare din tarile UE.
Criteriile de performanta ecologica , aplicabile sunt specifice fiecarei categorii
de produse, fiind stabilite pe baza analizei intregului ciclu de viata, din etapa
conceptiei-proiectarii , pana la reintegrarea in natura sau valorificarea lor , in etapa
post–utilizarii. In fiecare din aceste etape se recomanda sa fie luate in considerare
urmatoarele aspecte ecologice : impactul ambiental al deseurilor rezultate , poluarea si
degradarea solului, contaminarea apei si a aerului ,nivelul zgomotelor , consumul de
energie si de resurse naturale ,efectul asupra ecosistemelor. Analiza include si impactul
ambalajului asupra mediului, in etapele mentionate.In procesul stabilirii criteriilor
ecologice, specifice diferitelor categorii de prdsuse, sunt implicate comitetele nationale
de atribuire a marcii de produs ecologic , forumul consultiv de la Bruxelles, care
regrupeaza reprezentanti ai industriei, comertului, organizatiilor ecologice un comitet de
reglementare, alcatuit din reprezentanti ai tarilor UE.In cadrul acestui proces, produsele
prezentate de organismele nationale competente, sunt examinate si se decide care
criterii ecologice trebuie definite si aplicate. Criteriile sunt traduse in termini tehnici de
organismul national competent si sunt adoptate de Comitetul de reglementare.
Fig.10 Marci care indica absenta freonului
Stabilirea criteriilor ecologice, specifice fiecarei grupe de produse, se face de
catre conitetele nationale de atribuire a marcii, forumul consultativ de la Bruxelles care
cuprinde reprezentanti ai industriei, comertului, organizatiile consumatorilor,
organizatiilor ecologice si de un comitet de reglementare, format din specialisti din
fiecare tara membra in UE. In UE s-au adoptat marci ecologice si pentru produse si
ambalaje reciclabile.astfel, pentru cele reciclabile se pun marcile din figura nr. 13 in
cazul ca produsul sau ambalajul contine hartie sau carton reciclat utilizat.
Fig.11 Marcarea produselor sau ambalajelor reciclabile
Marcarea ecologica a aerosolilor ,a caror ambalaje prezinta exploziile ,se face cu
marci prin care se atrage atentia consumatorilor ca produsul respective nu contine
freoni(CFC). Din 1995 s-a interzis folosirea freonilor in aerosoli, cu exceptia unor
aerosoli medicali.In unele state s-au introdus marcaje ce prezinta consumatorului unele
caracteristici de mediu ala produsului ambalat . Acest tip de eco-eticheta este present
pe un numar din ce in ce mai mare de produse, putand fi aplicat atat de
producator ,dar si de distribuitor.
Fig.12 Marci de tip info-media
Marca ecologica europeana este cea mai importanat si se aplica pe produse
textile, hartie, detergenti, vopsele, produse electrocasnice si electrice etc. Semnificatia
marcii este impactul redus al produsului sau ambalajului acestuia asupra mediului,
incepand cu faza de proectare si pana la faza post-consum.
Fig.13 Marca ecologica europeana
Dreptul de aplicare a acestei marci se obtine greu, datorita exigentelor ecologice
stabilite de organismele comunitare, a testelor la care sunt supuse produselor
respective.
Perioada pentru care este atribuita este de trei ani, dupa care producatorul
trebuie sa-si reinoiasca cererea. Marcarea ecologica face obiectul standardelor
Standardul ISO 14021”Declaratii si etichetare de mediu”,aparut la sfarsitul anului 1999,
este primul accord international in probleme care trateaza etichetarea la scara
globala.El nu se refera doar la ambalaje ,ci la toate declaratile de mediu, aplicate
voluntar pe produse sau facute publice prin reclama, pe internet etc.
Aceste declarati de mediu, in viziunea ISO 14021 ,trebuie sa conduca la
urmatoarele beneficii:
-cresterea puterii consumatorilor,care sa stimuleze imbunatatirile de mediu;
-declaratile sa nu induca in eroare ,deci sa fie clare si verificate;
-cresterea posibilitatii consumatorilor de a face alegeri pe baza unor infirmatii
precise.
In Romania prin transpunerea Regulamentului nr.1980/2000/EEC privind
stabilirea unei proceduri de acordare a etichetei ecologice , a Deciziei nr. 729/2000/EEC
privind contractul cadru referitor la conditile de utilizare a etchetei ecologice si a Deciziei
nr.728/2000/EEC referitoare la stabilirea tarifelor pentru solicitarea taxelor anuale
pentru etichetare ecologica a fost elaborata Hotararea Guvernamentala nr. 189 privind
stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice din 28 februarie 2002, publicata in
Monitorul Oficial nr.166/08/03/2002.
Fig.14 Sistemul unitar de acordare a etichetei ecologice in Romania
Pentru obtinerea etichetei ecologice agentii economici(fabricanti, importatori,
prestatori de servicii comercianti) trebuie sa parcurga urmatoarele etape: -solicitarea
etichetei ecologice la Ministrul Mediului siGospodaririi Apelor care reprezinta autoritatea
competenta;
-realizarea incercarilor pe produse de catre industrile specializate recomandate
de Ministrul Mediului siGospodaririi Apelor si/sau de catre alte institute care detin
laboratoare acreditate;
-evaluarea performantelor produsului de catre autoritatea competenta(Ministrul
Mediului siGospodaririi Apelor) care colaboreaza cu Comisia Nationala pentru
Acordarea Etichetei Ecologice in luarea decizilor privind acordarea etichetei ecologice si
cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului in vederea evaluarii gradului
de eficenta cu care eticheta ecologica raspunde nevoilor de informare a
consumatorului;
-acordarea etichetei ecologice . Dupa acordarea dreptului de utilizare a etichetei
ecologice ,autoritatea competenta incheie cu solicitantul un contract prin care se
stabilesc conditiile de utilizare a acesteia.Acest contract este prevazut in Hotrarea
Guvernamentala 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei
ecologice.
2.3. Marcarea ecologica in Romania
Scopul introducerii etichete ecologice este de a promova produsele care au un
impact redus asupra mediului ,pe parcursul intregului lor ciclu de viata ,in comparatie cu
alte produse apartinand aceluias grup de produse.
Schema etichetei ecologice din Romania cuprinde doua rubrici:
-ribrica 1cuprinde simbolul etichetei ecologice. Acesta este o floare pe fond alb
cu 6 petale,sub forma de cercuri, colorate alternativ in rosu, galben si albastru, si frunze
colorate in verde,in centru fiind scrise initialele „RO”.
Componentele R si O trebuie sa aibe aceasi dimensiune pe verticala care nu
trebuie sa fie mai mica de 3 mm,diametrele celor 6 cercuri trebuie sa aibe aceasi
dimensiune care nu trebuie sa fie mai mica de 5 mm. Lungimea simbolului este de 40
de mm iar latimea de 30 de mm.
-rubrica 2 cuprinde textul descriptiv ,care va fi scris integral cu negru cu font
Times New Roman 12, fondul trebuie sa aibe obligatoriul culoarea alba.
Fig.20 Marca ecologica din Romania
Eticheta ecologica este realizata de catre Imprimeria Nationala si
prezinta urmatoarele elemente de securizare:
• este autocolanta;
• contine modele grafice constituite din curbe aparent intamplatoare, generate
dupa modele matematice calculate dupa formule speciale,generate de un soft;
• cerneluri speciale de mare securitate;
• autodistrugere la rupere.
2.4. Marca ecologica Lebada nordica
Lebada Nordica este eticheta ecologica nordica oficiala. In 1989, Consiliul Nordic
al Ministrilor Consumatiei a introdus acest sistem de etichetare ecologic a produselor,
comun pentru Suedia, Finlanda, Norvegia si Islanda.
Ca si ingerul Albastru, Lebada Nordica atesta ca un produs respecta mediul, fiind
la fel de performant ca si celelalte produse destinate aceleiasi folosinte. Logo-ul
demonstreaza ca un product este o buna alegere din punct de vedere ecologic.
Simbolul verde este valabil pentru aproximativ 44 de grupuri de produse, reprezentant
peste 1100 de produse pentru care se considera ca etichetare ecologica este necesara
si va fi benefica. Aceasta eticheta se regaseste cel mai des pe produsele de hartie,
produsele de intretinere a automobilelor si produsele de curatire a textilelor.
Eticheta este de obicei valabila trei ani, dupa care criteriile sunt revizuite iar firma
trebuie sa solicite o noua licenta. Un produs care poarta Lebada Nordica indeplineste
standarde de mediu ridicate. Lebada ia in considerare impactul produsului asupra
mediului de la stadiul de materie prima pana la deseu – deci pe parcursul intregului
ciclu de viata a produsului. De asemenea Lebada stabileste criteriile referitoare la
calitate si performanta. Produsul trebuie sa prezinte caracteristici cel putin la fel de bune
ca si alte produse similare. Pentru a se asigura ca un produs etichetat cu Lebada este
mereu in varf din punct de vedere ecologic, criteriile sunt revizuire in mod repetat.
Firmele care solicita o licenta pentru a folosi eticheta Lebada trebuie sa furnizeze
rezultate de la teste independente pentru a dovedi ca aceste criterii au fost
indeplinite.
2.5. Marca ecologica Ingerul Albastru
Ingerul Albastru a fost lansat in Germania prin Agentia Federala de Mediu, Juriul
de atribuire a etichetei ecologice si Institutul de Asigurare a Calitatii si Etichetare
ecologica . Povestea de succesa Ingerului Albastru continua de aproape 25 de ani.
Sistemul de etichetare ecologica include 80 de categorii de produse. Peste 4000 de
produse si servicii de la aproximativ 710 utilizatori de etichete din Germania si
strainatate sunt indreptatite sa poarte Ingerul Albastru.
Produsul etichetat ecologic este reevaluat la fiecare 2-3 ani. Ingerul Albastru
apare mai des pe produsele de hartie, lacuri si vopsele, dar si pe produse care
consuma benzina sau gaz.
Beneficii pentru industrie, comert si firme de mestesuguri :
Ingerul Albastru ofera industriei, comertului si firmelor de mestesuguri
posibilitatea sa–si documenteze competenta de mediu intr-un mod simplu si ieftinpentru
toti. Utilizand eticheta ecologica , ei pot creste considerabil potentialulpietei competitive
pentru produsele si serviciile lor. Ingerul Albastru este diferit.
Poti folosi Ingerul Albastru ca instrument de marketing modern in comunicare si
astfel da produsului tau un avantaj competitiv.
Beneficii pentru consumatori :
Beneficiile Ingerului Albastru pentru consumatori sunt evidente: ele acorda
indumare practica pentru a-i ajuta considerabil in selectarea si decizia a ceea ce sa
cumpere. Ingerul Albastru furnizeaza in mare masura ceea ce consumatorii doresc. De
exemplu, Ingerul Albastru ajuta consumatorii sa economiseasca bani pentru ca
hotarasc sa cumpere bunuri de calitate exceptionala si cu durata lunga
de viata - sau prin simpla economie de energie.
Capitolul 3
STUDIUL DE CAZ
Lupta mondiala pentru ambalaje ecologice
Campania impotriva pungilor de plastic
Se desparte lumea de sacul din plastic de unica folosinta? Mai multe localitati din Marea Britanie au interzis deja acest ambalaj putin folositor si poluant, si peste tot in lume pare sa se contureze acelasi curent. Oraselul din Devon, in nordul Angliei, a fost doar locul unde campania a facut cei mai multi prozeliti. City-ul londonez este gata sa faca si el pasul. Lupta pentru ambalaje ecologice este inca departe de Europa Centrala si de Est.
Pungile de plastic de unica folosinta. Ele au inceput sa se impuna pe plan mondial la inceputul secolului al XX-lea. De fapt, secolul al XIX-lea si inceputul revolutiei industriale au adus pe piata punga din hartie, mult mai putin rezistenta. Viata pungilor din plastic este scurta, daca intr-adevar le-a sunat ceasul, lucru de care multi specialisti in marketing inca se indoiesc.Miscarea impotriva sacilor de plastic a pornit in Marea Britanie de la o anume Rebecca Hosking, cameraman din comitatul Devon, care a lansat campania impotriva sacilor de plastic pe plan local, dupa realizarea unui film documentar despre viata animalelor. In loc sa se adreseze primariei sau Camerei pentru comert, Hosking a ales sa comunice direct cu fiecare din cei 43 de patroni de magazine din Modbury, carora le-a prezentat un film realizat de BBC despre efectele deversarii sacilor din plastic in Oceanul Pacific. Modbury nu este primul oras din lume care a interzis sacii de plastic. Acest ambalaj a fost interzis deja in localitati din Franta, Canada, India, Australia. Dar nicaieri nu a avut loc o miscare de amploarea celei din Anglia din aceasta vara. “Am primit 800 de email-uri in prima zi”, isi aminteste Rebecca Hosking. Locuitorii din insulele Guernsey (intre Anglia si Normandia), Mull si Arran (in largul coastelor Scotiei) sunt gata sa renunte imediat la sacii poluanti, in urma campaniei dusa de Hosking – ce-i drept nu singura, ci impreuna cu alte trei femei, care si-au castigat numele de “bag ladies”. La fel ca in Modbury, femeile s-au deplasat din usa in usa la toate magazinele pentru a discuta cu patronii – si scopul a fost atins, cu o singura exceptie. Pana la 1 septembrie, doar lantul de magazine Co-Op mai furniza saci de plastic de unica folosinta, ce-i drept, impreuna cu recomandarea trecerii la sacii din bumbac sau din plastic intarit, refolosibili.Desigur, consiliile locale din Regatul Unit nu au dreptul legal de a interice sacii de plastic de unica folosinta. “Noi nu facem decat sa informam cumparatorii, ca sa aleaga in cunostinta de cauza”, spune una dintre combativele “bag ladies”. Lectia lor este mai greu de urmat in orasele mari ale Angliei. Sam Jarvis, de la organizatia ecologista Waste Watch, recunoaste ca
exemplul din Modbury este greu de impus la Londra. “Aici (in capitala, n.r.) oamenii sunt obisnuiti sa faca cumparaturile in drum spre casa de la serviciu, neavand totdeauna la ei o punga”. De aceea, in City, este nevoie de o lege. 33 de primarii constituente ale Londrei si-a armonizat politicile si mizeaza pe interdictia completa a sacilor de unica folosinta pana in 2009. Deocamdata, o masura descurajanta “de tranzitie” ar fi impunerea unei taxe de 10 pence pentru fiecare sac. “Ar putea sa para o masura extrema, dar si numarul sacilor din plastic care ajung la gropile de gunoi este extrem”, atrage atentia presedintele Consiliilor locale, Merrick Cockell. Din 13 miliarde de saci din plastic utilizati in medie intr-un an de cumparatorii britanici, doar 0,5 la suta sunt reciclabili. Si asociatia ecologista locala Green England sustine pana la urma ieea taxei, chiar daca “interdictia ar fi ideala”, spune directoarea asociatiei, Penny Ritson. Ea citeaza cazul Irlandei, unde introducerea unei asemenea taxe a dus la scaderea cu 90 la suta a vanzarilor de saci de unica folosinta. Dar exista si mijloace mai populare de taxa, cum ar fi Anya Hindmarch, casa care a lansat sacul din material textil cu inscriptia “I’m not a plastic bag”. La Saptamana modei de la Londra anul acesta, s-au vandut peste noapte 10.000 de bucati din punga ecologica.
“Viata activa” scurta, deseuri longevive Risipa curata, acesta este principalul repros care se aduce sacului de unica folosinta. Se folosesc in fiecare an miliarde de asemenea saci inestetici in toata lumea, pentru ambalarea unui produs pentru un singur drum si pentru a fi apoi aruncat, in cel mai bun caz intr-o pubela, in cel mai rau intr-un spatiu deschis in mijlocul naturii. Un sac de folosinta unica este folosit in medie 20 de minute, fata de alte ambalaje care dureaza saptamani, luni sau ani. Aceasta este viata sa “activa”, in posesia cumparatorului. Pentru ca, aruncat in mijlocul naturii, sacul de unica folosinta se descompune in 400 de ani, chiar mai mult daca a fost de exemplu abandonat intr-o balta, lac etc. Modelele mai noi de saci de unica folosinta, “biodegradabili” (din faina de porumb, de grau, de cartofi), nu rezolva problema ci doar se descompun ceva mai rapid. Tot raman, pentru un timp indelungat, un factor de poluare si un pericol pentru micile animale din mediul acvatic, care au tendinta de a ingurgita tot ce pluteste. Alternative exista: sacii reutilizabili, sacii din hartie (care nu sunt totusi atat de ecologici pe cat s-ar parea, fiindca fabricarea lor presupune cantitati mari de apa si energie), sacii din tesaturi naturale (bumbac sau iuta) sau – pentru automobilisti – cartoanele si cutiile pliabile. Pentru a-i face pe consumatori sa renunte la sacii de unica folosinta, sunt utilizate pe plan mondial metode clasificate in trei mari categorii: informarea consumatorilor (cu rezultate mai curand modeste), taxarea acestor ambalaje (de exemplu in Irlanda, care a introdus in 2002 o taxa de 15 eurocenti) sau interdictia pur si simplu. Una dintre primele comunitati in care s-a pus in aplicare aceasta din urma strategie a fost Corsica (Franta), in 2003. Una dintre ultimele – metropola american San Fancisco, in primavara lui 2007. La polul opus se afla Germania, care aminteste ca punga din plastic a mai suferit asemenea atacuri, in timpul marii crize petroliere din anii 70. Tara lantului de supermarketuri Aldis aduce inca un argument puternic in favoarea pungii din plastic: o suprafata mult mai adecvata pentru reclama decat hartia sau iuta.
Elvetia se arata si ea indiferenta la aceasta agitatie, desi se vede inconjurata de tari si orase care au interzis sau taxat ambalajele de unica folosinta. Un expert al Fundatiei Pro Natura, Nicolas Wuethrich, are si o explicatie pentru seninatatea elvetiana. “Sacii din plastic creeaza probleme doar atunci cand sunt aruncati in mare”. Dar Francois Turrian, responsabil pentru zona romanda al Asociatiei elvetiene pentru protectia pasarilor, vorbeste despre gasirea unor asemenea deseuri in cuiburile unor specii rare de pasari, cum ar fi eretele negru. E drept,
fara a-i pune viata in pericol. In schimb, vanzarea acestor ambalaje este o risipa inutila de resurse naturale. “Vanzatorul foloseste o asemenea punga pentru ambalarea unui stilou. Cumparatorul este cel care trebuie sa se lupte pentru a nu fi incarcat cu prea multe pungi”.Lantul de magazine Migros are pungi concepute special pentru a fi incinerate fara degajarea de substante toxice, explica purtatoarea de cuvant a Migros Geneva, Isabelle Vidon. Totusi, si aici comerciantii au inceput o campanie de descurajare a cumparatorilor, nemaidistribuind gratuit decat saci din hartie. Este un inceput, dar deocamdata Evetia, tara ecologiei, s-a oprit aici.