-
ANUL AL JX-lea. No. i l . DUMINECA 4 SEPTEMBRE 1888
„ L U P T A P E N T R U L U M I N A " „ L U M I N A P R I N L U
P T A '
R E V I S T A L I T E R A R A A P A R E O B A T A P E S E P T A
M A N A
Director, rV\\. JVT. S t o e i i e s s e u
ABONAMENTUL Pe un an, 20 let . . . Pe 6 luni, 10 let . . . . Pe
3 bint, 5 lei . . . .
REDACŢIA ST ADMINISTRAŢIA
4, S t r ada Regalit 4.— Bucurescî.
ANUNCIURILE Linia pe pagina 16 a 20 b.
Linia pe pagina 13-15 50 b.
C E R Ş E T O R U L Nu ştiu nici cine este, nicî care-ï al sèu
nume, Destul că face parte şi el din astă lume, In care toţi, ca
unul, în felul lor cerşesc ; Nu ştiu de unde vine, nu ştiu nicî
unde şade, Destul că tot-d'a-una în colţul unei strade Il red de
dimineaţa şi seara 'l regăsesc.
Acolo parcă soarta I-a 'nţepenit în cue, Căci drept, în
nemişcare şi mut ca o statue, Pe cel maî fără milă drumeţ ar
captiva. Când trec pe lângă dansul, cu ochiî ficsează, Şi-atâta
stăpânire asupră-mt infiltrează, Că nu e zi, în care să nu-i fi dat
ceva.
Urât, cu părul mare, cu faţa gălbejită, Şi slab, ca o momâie,
sub haina-i rhcârpită, Nu este nici femeie, nu pare nicî bărbat ;
Val crede o spaimâie din bazinele, cu care Se sperie copilul
ce-astâmpăr nu mai are,-Atât e de fantastic făcut, şi îmbrăcat.
Mi s'a sncuibat in creier cu chip şi CU statură. Căi vrd în
cugetare, cum l-aşi vedea natură Şi-atât thè persecută fantoma lui,
în cât 'Mi-e frică să'nchid ochiî, spre-a nu a'î redeschide Şi al
vedea 'nainte-mî, venind cu mâini rigide, Spre semn de mulţumire, a
mi lua de gât.
-
Azi noapte, de'ngrozirc, n'am adormit o clipă : Simţeam că toată
viaţa în pîeptu-mi se constipa. Că la un j>as CM zgomot ar
izbucni afar ; Am stat,—ca o şopărlă în umbră tupdtdă.— Sub
ptlapoma, cu grijă în juru-mî adunată, Şi inima 'ncepuse să'mî bată
scurt şi rar.
Mi se părea, aievea, că cerşetorul vine, Că intră 'n
asternutu-mî să doarmă lângă mine, Şi că'mi pătrunde 'n suflet,
prin ochi, ca magnetism... Dar glasul luî de-o dată vibra adânc :—
N'aî teamă !» 11 întrebam atuncia să'mî spue, cum îl chiama ? Şi
el, stiugându-şî forma, respunse : Egoism !
Tli . M. S toenescu .
IMPRES1UNIJESTERSE " Dorind să părăsesc Bërladul, pentru câte-va
zile,—acest oraş în care li
se urăşte atât de mult,—m'am hotărît cu oare care bătaie de
inimă si în-tru cât-va neliniştită în fata necunoscutului în care
aveam să ine cufund, în lunga călătorie ce aveam să fac împrejurul
lumeî. Puţin îmi pasă dacă aceasta nu interesează pe cetitor, aşa
în cât a'l face să palpite ; dar din iirea mea sunt casnică, şi,
fără îndoială, mi-ar fi plăcut mal bine călătoria împrejurul odăel
mele.
Ajungênd la Galaţi, më îngriji! de locuinţă bună şi de cele
Irebuincicase, aşa că a trebuit să më mulţumesc, în timp de patru
zile, de buna mea stare relativă.
Oraşul Galaţi are acea melancolie a vechilor măriri căzute... s
i , fără voie, îţi z i c i : Sic transit gloria mundi! Bietul oraş
e în neputinţă d'a face ceva ; căci, plecându-se sub dreptul celui
mal puternic, trebuia să se umilească şi să se supue celor mal
aspre decrete.
Më simţii fericită, când părăsii odaia otelului, şi më suiiü pe
la orele un-spre-zece în wagon... Via Bërlad. Compartimentul clasei
l-iu , în care më urcasem, se umplu, ca prin vrajă, numai cu tipuri
eterogene... şi a-ceasta pentru cuvêntul că direcţia drumurilor de
fer, printr'o favoare es-cepţională, suprimase wagoanele clasei a
doua, spre a oferi candidaţilor a-cestel clase, mulţumirea si
desfătările necunoscute ale clasei l-ia.
1) Ou acest articol începe în revista noastră eolabiraţiunea
d-neî Iosetina Stürza fiica neuitatului patriot l'ostaki Negri.
D-na Stürza trece în Moldova, şi în mare parte din Muntenia, între
doamnele cele mai iubitoare de litere şi a t e . Ca scriitoare,
d-nia sa , a pub.i;at în imi multe ziare o parte din producţiunile
sale literare,—eue fiind ên-ê ascunse sub pseudonime, aii trecut
aproape neobservate, — de şi momentan ati atras atenţiunea multor
cetitori prin verva spirituală cu care-aft fost scrise. D-na Sturzi
ne promite chiar a ne trimite mai multe din lucrările literare
inedite ale mult regretatului »ëù părinte,
-
Toţi se aşezară dupe poftă, şi dupe ce se priviră cât-va unii pe
alţii, trenul flueră, şi fie care căzu pe gânduri. Puţin câte puţin
o piroteală dulce se agăţă de pleopele tutulor... simptom
precursoriu al somnului... Trenul se rostogoleşte în noaptea
întunecoasă... totul merge bine.
De-o dată, se auzi o lovitură grozavă... un minut de-oprire...
temere generală!—Ce se întâmplase?—Uşa wagonului se desch ise ,
conductorul a-păru şi din buzele lui rosti următoarea sent inţă:
«Domnilor pasageri, a deraiat o roată de la locomotivă. Am onoare
să vë înştiinţez că ne vom odihn': aci patru ceasuri... Numai de
ne-ar ajuta D-zeü să îndreptăm roata. Puţintică rëbdare, vë rog, şi
aduce-ţi-ve aminte de zicătoarea arapului care spune că «pe cămila
răbdăreî se trece deşertul nenoi onrilor vieţeî.»
Zicând acestea, conductorul eşi cu măreţie şi între cei din
wagon se încrucişară diferite impresiunî şi expresiunî, dupe felul
creştere! fie-căruîa; unii se pronunţară prin vorbe neaoşe de tot,
alţii prin esclamar! de tot felul ; cel mal timizi prin suspine
înăbuşite Spaimă generală în wagon .. tăcere mortală... Scena pare
însufleţită de-o simfonie eoliană, stridentă.
In acel moment, un fum uşor se răspândeşte în wagon, ca un nor
ce-ar preceda o apariţiune clasică. Cu toate astea, un miros de
arsură se amestecă cu acel fum poetic... trebuia să ştim ce es te .
. wagonul se-aprinsese ! Negreşit, temerea creştea, de-astă dată
maî serioasă. Nu mal eraü de cât treî alternative, de ales, pentru
bieţii călători. Cei molatici şi delicaţi ar fi preferat să ardă în
wagon de cât să iasă dintr'ênsul. Temperamentele vii eraü de părere
să se coboare în câmpia plină de zăpadă, pe asprimea u-nuî criveţ
năpraznic. Cel graşi şi rumeni,—dintre care, vai! făceam şi eü
parte, eraü, fără voie, predestinaţi să sature lăcomia unui convoiü
de lupi flamanzi.
Simţeam din minut în minut lugrubul memento mori, şi ün cutremur
puternic ne furnică pe toţi, la ideia unei morţî aşa de
neaşteptată. Dar conductorul se arătă din noü şi ne zise :
«Domnilor pasageri, acelaşî wagon în care ne aflăm, a luat foc
şi-acum o săptămână...»
Această nevinovăţie primitivă,—această nepăsare olandeză, ne
făcu să ni se înăsprească pielea, şi tremurând aşteptarăm să
termine ce-avea de spus... Cu puţine vorbe, el ne asigură că focul
s'a putut stinge şi că nu mai era pericol în acea parte. Atunci,
noi, părăsiţi şi de D-zeü şi de oameni, ne cufundarăm în melancolia
gândurilor noastre. -
Avusesem grijă să'mi iaü un cozonac din Galaţî ; dar gerul îl
uscase aşa de tare că l'aï fi socotit maî mult drept o descoperire
archeologica. Il lă-saiü neatins. Dar trebuia să eşim la un căpătâ
iu . . . Conductorul intră pentru a treia oară :
«Domnule Colonel, (era şi un colonel printre noi) un soldat s'a
hotărît a trece câmpia, să meargă la satul cel mai apropiat să
aducă ţeranii cu săniile ca să ne scape de-aicî. Te rog dă-î sabia,
să aibă cu ce se lupta în potriva lupilor.»
Colonelul primi, şi'şî dete sabia viteazului soldat, ştiind bine
că, în nici o împrejurare a vieţeî, această armă de onoare n'ar
putea să vatăme întru nimic orgoliul scumpei patrii, fie chiar în
mâna celui mai de jos membru al vitezei noastre oştiri. In adevër,
singur, cutezător, prin uraganul
-
înspăimânt tor, soldatul înainta cu greutate, peste nămeţii de
zăpadă... şi ajunse la scop, prăpădit,—-dar triumfător. Ajutoarele
sosiră .. roata fu a-dusă la loc. . Feţele noastre se
reînseninară... intrevorbirea reîncepu... nu maî aveam nicî o
grijă.
Ajunserăm la gara Tecuci ; ne cobnrârăm cu capetele zbârlite de
viscol ca nişte eroi încoronau cu aureole , dupe-o noapte
furtunoasa, romantica, făcend concurenţă spiritualului autcr al
comediei cu acest nume. simţind fie-care emoţiuni deosebite.
Intrând în bufet,—cu o lăcomie demnă de naufragiaţii Mediuet,—cei
maî mulţi începură să sugă din minunatele ţigări, găsite din
întâmplare la restaurant, încă^indu-se la soba dogoritoare din
năuntru. Să fi auzit cum povestea fie-care fantasticile întâmplări
din acea noapte neuitată,—şi cum se silea să mintă unul mal mult ca
altul, ca să poată uimi mai mult pe auditori. O ! Era un adevërat
succes, de care vanitatea era pe deplin satisfăcută.
Seara, ajunseiü la Bërlad, oraşul în care ţi se urăşte aşa de
mult,—dar în care më revëzuï c'o mulţumire ce n'o pot descrie.
Scumpa mea locuinţă mi se păru un raiü !... Intrând în ea, suspin
ai ă de fericire şi'ml zi-sei li : am călătorit prea multi căci, am
vëzut că nu e nimic maî înţelept de cât să nu laşi binele pentru
mal bine !
BMad. Josefina S t ü r z a .
ARTA DE-A T E FACE IUBIT DE NEVASTA de
THE0-GRI1T—
« Dragă bunico. «Peste cinci zile voiü fi însurat. Peste cinci
zile voiu zice : Nevastă !
aceleia pe care o iubesc, şi bucuria mea ar ti la culme, dacă al
putea să vil lângă noi. ca să te îmbrăţişăm pe tine. cea d'ântèiu
dupe mama, îndată ce vom fi uniţi pentru tot-d'a-una.
ştiu că drumul e lung şi ostenitor, dar clacă n'ai veni, cugetă,
la mâhnirea noastră a tuturor, vèzênd că locul teu remane gol,—căci
aşa ne-ain h olărit : chiar de n'aî fi între noi, îţi vom păstra
locul de onoare neocupat.
Te sărut pentru toţi. dulce şi mult. Raymond:
«Vai ! scumpul meu copil, nü voiü putea să lìti între vol ìli
ziua căsătoriei tale. Picioarele mele îmbătrânite nu sunt aşa de
îndatoritoare şi nu vor să mal târască cel şapte-zeci şi cinci de
ani al mei. Voiü remane deci pe scaunul meü.
Vreau ênsë etc stând pe densul, muma ta să'mî ţie locul pe acela
ce
-
'ml-aţî păstrat lângă voi. Un loc gol e ca un mort, şi, slava
domnului, dacă picioarele îmi sunt slabe, capul 'rnî-e ancă întreg,
stomacul mi-e bun şi inima mi-e destul de vie, spre a ve iubi.
Deci nu fiţi mâhniţi, dragul meü Raymond. Fiţi fericiţi.
Să trecem ênse la lucruri mal serioase : Im! ceri sfaturile
meleî, nainte d'a pleca în lunga călătorie a căsniciei,
care durează toată viaţa. Să'ţî spui drept,—am cugetat la ele,
mal înainte chiar de-a mi le cere. Iată pentru ce, îţi trimit acest
mie caet, pe care '1 alătur lângă scrisoarea mea.
bunică-ta «O.Demay»
N'ara. intenţiunea, dragul meü Raymond, s a i l fac o morală
aspră în a-ceastă mică culegere de sfaturi scrise pentru tine. A
zis bine cine-a zis, bărbaţii nu ne merită, si, dacă am cere de la
el tot ce cer dènsi! de la no!,—nie! unul n'ar fi demn să'l alegem
de bărbat.
Voiü cere dec! puţin —acesta e cel ma! bun mijloc pentru o
femeie, ca sä ob tie mult.
In viaţa unu! bărbat nu pot exista obiceiuri aşa de regulate ca
în viaţa unei femei ; ocupaţiile lui de afară, munca Iu! de toate
zilele , relaţiunile lui silite, '1 atrag adesea în afara din viaţa
de familie; dar, dac i rolul seü în căsnicie e mal mic de cât acela
al femeeï, nu este maî puţin trebuincios de cât al el.
Dacă vrei, vom admite în căsătorie tre! lucruri diferite pentru
un bărbat : Amorul ; Căsnicia ; Lumea. Femeia, or!-care t r fi ea.
pune amorul în prima linie. Sunt unele,—cată s'o recunosc,—care
consideră datoriile gospodăriei ca
cele din urmă trebuinţe ale căsătoriei. Eü nu am această părere
; dar cred că un bărbat,-— care doreşte să gă-
siască în femeia sa o bună gospodară şi o minunată mumă de
familie, trebue să-I dea mal ântâiu în amor, realizarea speranţelor
eî.
Fie-care fată are în imaginaţie visuri care se deşteaptă pe
fie-care zi, poezii care o încântă. Trebuie dar să nu i se schimbe
visurile într'o realitate grosolană şi să nu i se schimbe prea
repede poezia în proză.
Nu e aşa de uşor cum, îţi poţî închipui. Pentru asta, trebue
sl-tî iubeşti femeia ca un om cinstit si să vezi în
ea, nu numai satisfacerea uneî plăceri, ce se stinge cu atât ma!
repede cu cât a fost maî vid resimţită, dar realizarea uneî
fericiri tainice care se găseşte în mijlocul unor bucurii intime,
farmecele uneî dezmerdări împărtăşite.
Acest fel de amor, este îndoitul respect pentru tine ensu-ţî şi
pentru a-ceia pe care o iubeşti ; dar acest respect nu trebue să te
sperie : el nu'ţî
-
opreşte nici sărutarea răpită pe ascuns, n : ci graba de-a
deslega fundiţile unei rocbî de bal , nici lungul prolog ce poate
proceda dupe căsătorie, complecta intimitate a ambelor inimi.
Un punct foarte delicat pentru bărbat, este fără îndoială
cucerirea fe-meeî sale, cucerire nu a amorului, ci a persoanei
sale.
Ceasul în c; re o fată devine femee este, pentru densa, o
amintire nepe-ritoare Fă-I dar pentru viitor această vedenie a
trecutului plină de farmec şi de blândeţe. Nu'ţî impune drepturile
cu legea în mână. Cere fără a pretinde. Respectă ultimile
neliniştiri şi nu ridica nici un văl, dacă ţi se pare că nu ţi s'a
dat ancă toată voia.
Aî timp toată viaţa să'ţî iubeşti nevasta. AI timp şi a doua z i
, şi vel uita uşor mica decepţie a aşteptare!. Ea , din potrivă .
dulcea şi scumpa creatură, căreia îl deschizi un orizont cu totul
nou, îşi va aduce aminte tot-d'a-una si frăgezimea el va creste cu
o recunoştinţă eternă.
Crede-me, scumpul meü copil, mal bine să păcătueştl prin esces
de delicateţe, de cât să te laşi a fi stăpânit de nerăbdare, ma!
ales că de aci depinde fericirea viete! tale întregi.
* * *
Pe lângă acestea, se fac călătorii dupe nuntă. Mulţi le iau în
nume de reu. Eü le socotesc bune.
Mulţi tineri însurat!, n'aü nici timpul, nici mijloacele de a
călători ; dar tu care al şi una şi alta, tu poţi să plec!. Această
călătorie nu se poate nici întârzia, nici reînoi ; e o epocă de
fericire pe care n'o ve! găsi-o nici o dată mal deplină.
Puţin importă ţara în care vë veţi duce : pretutindeni e lumină
sub cer senin ; veţi respira un aer parfumat ; veţi împărtăşi
aceleaşi simţiminte, aceleaşi sensatiunî. Intusiasmul va isvorî sub
pasil vostri si în această singurătate între duo!, în mijlocul une!
Iura! nepăsătoare, bărbatul îşi formează nevasta dupe felul lui, pe
e a , ja cărei voinţă se concentrează în singura idee : a fi iubită
!
* Această idee ar trebui să fie, fără îndoială, şi a bărbatului,
dar ce să
facă spre a ajunge la rezultat ? Arta de-a te face iubit de
nevastă este o artă pe care trebua s"o cultiv!
însuţî şi a cărei demon strati une nu ar servi de cât un singur
caz particular... dar apoî ?...
Fiind că, nu e vorba numaî de o femeie, ci de toate femeile,— şi
ele nu seamănă una cu alta: nevasta Iul Sganarelle 1! place să fie
bătută, pe câtă vreme o alta s'ar simţi foarte umilită numaî la
idei a unei asemeni întâmplări. Sunt unele care îşi iubesc bărbaţi!
numaî când aceştia ştiu să le fie stăpân!. Altele, îl vor robi a!
cerinţelor lor ; altele înşelat! de afec-taţiile lor.
Unele doresc să găsească în bărbat un tovarăş în viaţă, egalul
şi superiorul lor tot d'o dată, blănd şi puternic, iertător pentru
ele , dar sever pentru alţii, In acest caz. puţină mojicie pentru
alţi!, le este dupe plac.
-
Mal toate aü ambiţiunea de a vëdea pe .bărbat superior, admirat,
cel puţin ascultat şi considerat printre semenii sëï. Cele maî
multe caută să farmece şi să atragă atenţiunea printr'o limbă
aurită, printr'un limbagiü pitoresc, spiritual.
Dar, mijlocul de a sfătui p e bărbaţi să aibe spiri t! Eü care
sunt be-trână, pot, scumpul meü copil, să ' ţ i . divulg un secret
femeesc :
0 femee ar suferi să fie bătută de bărbat între patru ochï,
numaî s'o respecte şi să'î poarte hatârul în public. Ea 1'ar primi
pentru densa, plicticos, chiar prost, numai în faţa lumeî să se
arate om de duh, strălucitor. t Intr'un cuvent, opinia femeii
despre bărbatul sëu se va stabili maî mult asupra aparenţei de cât
asupra realităţei şi asupra opiniuneî altuia d e c â t asupra
opiniunei ei proprii. Ş'apoi, eü nu cred tot ce spun oamenii de
duh.
Dupe mine, cel mai sigur mijloc de a fi iubit este a iubi. Caută
tot-d'a-una să convingi cu sinceritate ; caută cele mai bune
simţimente : căci, —ori-ce ar zice bărbaţii,—ceia ce aü mai bun
între denşiî este... femeia !
Greutatea nu este de a te face iubit, este de a face să ţi să
păstreze amorul ce ai inspirat. îndată dupe cucerire, bărbatul îşi
permite totul. El cere nevestei studiul constant a orî ce poate
să'l încânte. Cât despre densul, este convins că 'şi-a îndeplinit
rolul, probând... că poate.
Ce greşeală !... Ori cât doreşte femeia să idealizeze amorul, e
une-ori foarte doritoare
d'a uita visul pentru realitate. E de datoria bărbatului de a
şti să atingă coarda simţitoare şi de a hotărî ceasul când, pe
acest instrument delicat, •—trebue să se dea tutulor fanteziilor
unei imaginaţii de artist, în loc de a se mărgini la simplele
ţradiţiunî conjugale.
Atât mai rëû pentru ruşinoşi şi pentru domnii pleşuviţi, care '
ş i ascund părerile sub sticlele ochelarilor lor. Spun aceia ce
cuget , căci am trecut de versta în care trebuia să më prefac.
* * *
In gospădărie, este cu totul alt-ceva. Femeia are rolul
principal. Cu toate astea, bărbatul poate contribui mult la
bucuriile din năuntru , adu-cându-î tot-d'a-una aceste doue
calităţi esenţiale:
încrederea în ai sei si stima de sine ênsusï. Lasă-ţi nevasta
stăpână a caseî tale, — ea se va pricepe mai bine ca
tine, şi dacă ştii a te face iubit, fiî sigur că toate faptele
eî nu vor tinde de cât la singurul scop : de a'ţî fi iubită. Dar în
acelaşi timp , hu tè de-sinteresa de tot ce face ea. Dacă schimbă
un vas cu fiorì, o mobilă, un obiect oare care în casă, cercetează
cauza aceleî schimbări, şi, dacă se găteşte cu câte-o fundă, cu
câte-o dantelă, când e să viî acasă, — arată-î c'o sărutare că i-ai
înţeles intentiunea si că eşti gata a'i mulţumi.
In căsnicie, noi suntem tot d'o dată miniştri de interne , de
finanţe şi de instrucţiune.
Voi, bărbaţi răutăcioşi ce sunteţi, nu ne puteţi înţelege !
Acum,—în camera mea singuratică, stând pe fotoliul meü, închid
ade
sea ochii şi'mî amintesc căsnicia de-odinioară,—când bunicu-teü
v^enea cu
-
veselie, cu blândeţe, cu frăgezime,—calităţi pe care timpul,
fără îndoială, le-a transformat,—dar fără a rupe nodurile ce ne
legaseră.
Aceasta, 'ml aduce aminte tabloul delicios al unei vieţi intime
şi plăcute, într'un locaş plin de înbelşugare.
îmi reamintesc dulcele noastre seri de iarnă , când şedeam
împreună înaintea focului. Acestea sunt bucurii simple, de care
mulţi nu se pot sătura, dar de care mulţi bărbaţi, fug.
Nimic nu te opreşte de-a rupe monotonia viete! zilnice, poftind
câţl-va prieteni aleşi ; ducêndu-te din când în când unde eşti
poftit.
— Draga mea, îmi zicea une-orî bunicu-tëû, când abia te
născuseşi, — astă seară më simţ vesel. Aide să facem nebunii,—cine
o să ne ştie !
îşi punea atuncî pălăria pe ureche, îşi friza mustaţa, şi
plecam,—doi a-morezaţi cărunţi, punênd în lucrare câte-o
surprindere pentru copii noştri.
îmi plăceau tare mult surprinderile şi iată de ce te sfătuesc să
le faci şi tu femeei tale, ori de câte ori vei putea. Femeile se
înebunesc dupe surprinderi.
Remai cât mai des acasă, şi dacă îţi faci câte-o plăcere
pe-afară , fă-o cu nevastă-ta. La întoarcere, veţi găsi amêndol
culcuşul vostru, mai bun, mai dulce. Dar, ca să vë pară mai plăcut,
nu crede că acest rezultat fericit poate fi obţinut numai prin
singura voinţă a femeei.
Bărbatul trebue să coopereze şi să facă abstracţie de oarecare
din gusturile sale. Trebue să sacrifice oare-care obiceiuri
preferate. Cată să nu déconsidère afecţiunea ce-i dă femeia lui si
să nu-o socotească ca un drept câştigat.
'Ml-aduc aminte că, în tinereţe, când părul meu alb de astăzi,
era bălan şi mătăsos , când în loc de colţuri pe frunte, purtam
flori,când danturile ademinătoare më atrăgeau la vr'un bal, făceam
amorului multe sacrificii, chiar acela d'à më culca de vreme, în
loc d'a merge în lume.
A doua-zi, më sculam fără păreri de re t i , . . din potrivă !
Se întâmplă ênsë, dragul meü copil, d o u e împrejurări îndoioase
pentru
douî amorezaţi a căror ocupaţiune constă în a se bucura de luna
lor de miere.
Dacă'ţi duci nevasta prea des în lume, trebue să te fereşti de
vre un neajuns. Atuncî, fericirea 'ţi-e compromisă.
Dacă, din potrivă, o ţii prea închisă, plăcerea d'a sta tot
împreună va trece repede, ènsë se va posomori. Adio dragoste !
In locul tëu, 'mi-aşi duce femeia în lume, ancă de la început ;
nu în toate zilele, dar câte-o dată. O fată dupe ce devine femeia,
e tot-d'a-una fericită, când i se fac complimente. Când are această
libertate, atât de dorită înaintea căsătoriei, se întoarce acasă
veselă şi desmerdările, sărutările bărbatului sëù i se par mai
dulci, mai sublime.
Câte-o dată chiar, se întâmplă că în mijlocul unui bal, al unei
serate, femeia tenără să simtă acel delicios tremur al unei plăceri
dorite.
Ea ar voi să treacă vremea cât mai repede, ca să plece mai
curênd.
-
Se uită mereu la ciasomic cu nerăbdare. îşi face din nainte
imaginea fericire! d'a sta cu bărbatul-sou, într'o odaie bine
încălzită, bine încuiată.
Complimentele îl se par nesărate, balul fără atracţie, serata
fără spirit, şi cum primele impresimi! sunt acelea care durează ma!
mult, femeia tènera devine nepăsătoare pentru lume, şi îl place mal
bine să r&mâie soţie iubitoare si mumă iubită.
Cât despre tine* lasă femeeî tale toată libertatea în lume.
Amorul este ensuş! încrederea, şi am cetit unde-va că gelozia este
un amor bolnav.
Cu toate astea, 'ml plăcea mult ca bunicu-tëu să se ocupe de
mine şi să nu'mî dea o încredere oarbă.
Când eram înconjurată de dănţuitori care'ml făceau graţii,
îndulcindu-ş! cuvintele si zîmbetele, îmî zicea :
—Ce face de nu vine! E prea sigur de mine ; de minune . . , d a
r . . Astăzi ancă, nu ştiu să 'ţi probez destul de bine ce
încercam. M'aşi fi
supărat pe bunică-teu dacă ar fi fost gelos, şi 'mi părea rëu că
nu este. . . măcar căt de puţin.
Si cu toate astea îl iubeam. î
JDX1ST T R E C U T Maî ţii tu min te -od in ioară , Ce flori f
rumoase^ţ i -a î cules , In finul ve rde , lung şi des , Colo'n l
ivede lângă m o a r ă !
Şi levănţ ică , v ine ţe le , Sulfină mul tă şi c icoare , Tu l
e - a d u n a i floare cu floare, C u n u n ă vrănd să-ţî faeî din
ele.
* Pa r ' că te vëd: stai lâng'o claie, Şi vrând să- ţ î împle
teş t i cununa , Scoteaî flori, una câte una , Din pă lă r ia ta de
pa ie .
*
Atât era i de ' ncâ tă toa re , C a m ameţ i t pr ivid la t ine,
Tu, fără să ta uiţi la mine , Cântai ca o pr iv ighetoare .
E rau vopsiţ i cu ro şu noriî De soare le de lâ apus , Iar tu, c
ân t ând mereu , te-aî dus , Ca să te scalzî la iazul mori i .
*
Ascuns , eu t e - am vëzut întreagă, Ş i -acum më mir neconteni
t , Cum s'a făcut de n ' am muri t , Sorb indu- te cu ochiî, d
ragă?
* 0 ! F rumuse ţ i ne maî vëzute ! Ţii min te ! m' -a î băgat de
s e a m ă Şi de ruş ine şi de t e amă , Te-a l da t la fund în apă,
iu te .
* Vai ! da r sun t ani de-â tunc l ,—şi 'n vale Iar s 'a mărit"
fânu 'n livezi; Dar tu iubito nu te vezi, Şi sufletul 'mi -e plin
de ja le .
* De câte ori ajung la locul , Und' te scălda! în iazul mor i i
, Numai ş i roaie le plânsori î , Mai pot să 'mî po to lească
focul.
* Maî vin 'oda tă j o s la moa ră , In fin şi 'n mir iş t i de
ovëz! Ah ! Ce n ' a ş da să te m a i vëz, Chiar pen t ru a din u r
m ă oară .
I on . A . Brătescu. .
-
DE DEPARTE Cat am stat de t i ne -ap roape , To t -d ' a -una ni
'am ferit. Ochii tèi să nu desg roape Ta ina , 'n care te -am
Iubit.
Dar, depa r t e - acum de t ine, N'aşî pu t ea să më feresc, Şi
de-a ï vrea , chiar de la mine , Aï afla cât de iubesc !
A i m a (.'iupagîa.
MIRON COSTIN SCHIŢA
asupra timpului, vieţii şi operilor sale
V I A Ţ A L U M I I
Poemul saü poezia cu titlul aces ta este p receda t de o in t
rodue ţ iune l i terară , pe care d. Urechie a in t i tu la t 'o ,
cu multă bună -vo in ţ ă , arta poetică.
Aceas tă «artă» este un fel de lămuri re despre scr ie rea în
versur i , ca re de sigur e ra foarte puţ in obic inui tă pe a
tunci în Moldova. Miron Cost in. pen t ru că «în toa te ţe -«rile
se află acest, felia de sc r i soare , ca re el ineşte ritmos se
chiama,» se ho tă răş t e să p robeze că «poate şi in limba noastră
a fi acest felia de scrisoare ce se ch iama s t i huri.» Dec la ra
ţ iunea aceas t a face pe d. Urechie să'l n u m i a s c ă «primul
versificator în «scris.» (1). Deşi scr i sese Var l aam Mitropoli
tul îna in tea luï, însë versur i le sa le erau foarte s labe.
Dosofteiü de sigur că a început să scrie versur i în u r m a lui
Miron şi dupe ce aces ta căpă tase oare care însemnăta te în l i t
e ra tură , căci vedem că ' l - invi tă ca la sfîrşitul Psaltir'wi
sale să anecseze şi el câ te -va versur i .
Arta poetică a luï Costin e int i tula tă : «înţelesul
stihurilor : cum trebuie sase citiască.» (2). Aci defineşte ce este
st ihul , că -laste legat de silavc cu Minier.» Spune că pot fi
versur i de diferite s i labe ; că versur i le t rebuie să a ibă r
imă ; că t r ebuesc citite dupe accentu l lor n a t u r a l ; că
hia tul , ad ică în tâ lni rea de «slove unoglasnice», t rebuie ev
i tai ' ; că nu t rebu iesc citite versur i le opr ind tonul la
sfîrşitul fie-căruia, ci citind maî mul te la r ând p â n ă sensul
să poa t ă fi p r ins , «că a ceti şi a nu înţelege iaste a tu r
-«bura vênt.ul saü a fïarbe apa.»
Viaţa lumii este o luc ra re poetică, pe care am putea-o n u m i
à thèse. Ia ca motto
(1) Miron Costin Opere Complete. Ed Academiei 1888. Tom. II.
pag. 488. (2) Oporele iui Miron Costin. Ediţ. Academiei sub
dirigerea d-lul V. A. Ureriiia Tom II pag. 499—500.
-
vorbele eclesiastuluî : deşertăciunea deşertăciunilor, toate
sunt deşertăciuni şi le d e s -voltă în luc ra rea sa de vre-o 100
de versur i plus un epilog
Caracterul ei este pes imismul ; este c red in ţa că lumea e
guverna tă prin voia întâmplăr i i şi a cea întâmplare es te o pu
te re s u p r e m ă şi ne îndura tă , -—credin ţă ca re s 'ar pu
tea e e s p r i m a de minune p r in t r ' un frumos vers al poetu
lu i Grigore Alecsandrescu :
Că l u m e a moş ten i r e ' n tâmplă r i lo r s 'a dat (3).
Acelaşi pes imism pe care ' l -vedem atât de a d â n c săpa t în
concepţ iun i le lut E m i -nescu, t r ansp i ră în viaţa
lumii.
Nu cred că aşi ecsagera dacă u r m ă t o a r e l e versur i ale
lui Costin :
In foc de vel sch imonos i , pămente cu apa ; 0 p r i c ină m a
r e ne a ş t e a p t ă : Sapa! . . . (4).
d a c ă le-aş i a lă tu ra cu aces tea ale mare lu i poet, p o d
o a b a u l t imelor decen i i ale R o mânie i :
Poţ i zidi o l ume 'n t reagă, poţi s'o sfărâmi : ori ce-aî
spune , Peste toa te o lopată de ţe r înă se depune (5).
Se înţelege că e depa r t e de la Cost in până la Eminescu , da
r acelaşi punct de p le care , aceeaş i ideie pr imi t ivă : sapa,
lopata.
Mal depa r t e zice Cost in :
Nu-I n i m i c a să s tea 'n-vecî , toa te t rec în lume . Toate
s ' -nes tă tă toa re , toate s ' -neş te spume (6).
Eminescu a zis :
Toa te s'-praf...
Norocul , cel orb , de snădă jdueş t e pe Cost in , căci
El sue, el coboa ră , el v ia ţa rupe , Cu so ţ ia sa, v remea ,
toa te le surupe . Norocul la un loc nu s t ă ; în t r 'un ceas sch
imbă pasul . Anii nu pot a d u c e ce aduce ceasu l (7).
Toţ.î sunt supuşi pïeiriï, de la cel m a r e până la cel mic .
In adevër , se în t r eabă el.
Unde s'-aî lumii Impera t i ? unde este Xerxes ?
Pe toţi ' I-aü st ins cu v reame ca pe neş te spume (8).
Căci
Aşa j o s o r e ş t e împără ţ i i l e l umea şi le prăvăleş te
. Ner i voi înţelepţi i cu filozofia,
ner i Theo logh iea V a u scuti t de primejdii . Ce v 'aü a d u
s la moa r t e a m a r ă pen t ru unii (9).
(3) Grig. Alecs ndrescu. Anul 1840. (4) Bd. eit. pg. 502. (5)
Eminescu. Satira I. (.6) Idem. Idem. Ò02. (7) Loi . ci*, pg. 504.
(8) Idem. Idem. Idem. (9) Loc. eit. pg. 505.
-
Tot a şa şi Eminescu îa pe să rac , pe bogat , pe cugetător , pe
dascăl «rupt în coa te» , pe toţi carî se t rudesc în aceas tă v ia
ţă saü sunt plini de s t ră luci re şi dec la ră că t o tul este
zada rn i c , căci
Mâna c a r e - a dor i t scept ru l un iversu lu i şi gândur i
Ce-aü copr ins tot un iversu l , încap b ine 'n -pa t ru s cândur i
(10).
Pen t ru Eminescu
. . . lumea. . . . e o clipă suspenda tă , Ina in te - i şi în u
rmă- i în tuner ic se a r a t ă (11).
şi noi
Muşti de-o zi pe-o lume mică... etc. (12).
pent ru Costin :
Pă iangeni suni anii si zilele noas t re !
şi
v ia ţa este neş t iu tă .
Da. Viaţa este neşt iută , ne în ţe leasă pent ru amândoi . S
ingura deosebi re este' faptul cred in ţe i că ecsis tă o fiinţă
sup remă , un Dumnezeu. Eminescu zice că înaintea şi în u r m a
lumii «întuner ic sa a r a t ă ; » iar Miron C o s t i n :
Tu, pă r in t e -a l tuturor , d o a m n e s i 'mpë ra t e !
Singur n u m a i covirşe.şti vremi nemesura te ! (18).
hitimeriml ace la este semnul carac te r i s t ic al pes
imismulu i modern . De aceea aces t pes imism es te fără nici un
punct de scăpare , ca să zic ast-fel.
De aceea viaţa neştiută a lui Cost in saü visiti searbrd al luì
Eminescu, cari cupr ind aceeaş i ideie fundamenta lă nu aü aceeaş i
conc luz iune , căci pe când Eminescu zice : «mai bine nimic,» Cost
in a d m i t e că
Una faptă ce ' ţ i - remâne bună , te lă ţeş te , In Ceriu cu
fericire în veci te măreş te (14).
In c e r ! ia tă doc to r i a , oa r e cum, pen t ru credincioş
i i pesimişt i ai veacur i lo r t recute , care pent ru Eminescu nu
poate să ecs is te , căci religia e «o frază» (15) şi pe fruntea
unu i cadavru «nu-I scr is Dumnezeu.» (-16).
Iată de ce pes imismul nos t ru , pes imismul lui Eminescu .
face v ia ţa omului fără s p e -
(10) Eminescu Satira I. (11) Idem. Idem. (12 Idem. Idem. (13) L-
e. pg. 502. (14) Viaţa lumii. Epilog Loj. cit. pg. 506. (15)
Religia! o frază de dinşiî inventată., etc.
(Emiiiescu Impërat şi proletar . (16) De e sens într'asta,
e'otors si ateü,
Pe palida-ţi frunte nu-I scris : Dumnezeu. (Eminescu. Mortua
est).
-
r a n ţ ă şi îi Ia pu te rea de -a lucra . Ceï vechi se în t r i
s tau de nes ta to rn ic ia şi n imicnic ia lucruri lor omeneşt i ,
ênsë aveaü spe ran ţă că fapta b u n ă va trăi în veci şi f â c m d
fapte de aces t ea şi-aîi as igura t loruşî v ia ţa de veci şi ţ a
ra aü adus 'o p â n ă n e - a ü dat 'o noă .
Aces tea s 'ar pu tea zice despre fondul, despre idei le din
«viaţa lumii». Nu găsim la Cost in fraza sonoră şi b ine închie ia
tă a lui Eminescu,—fiind că cu a-
cesta îl a l ă tu ra răm : ba adesea e ne lămur i t şi ne în ţe
les . Sunt ênsë şi versur i car i s 'a r pu tea da ca model , cari
s cape rà ca o lumină vie ce te impres ionează .
Versuri le sun t corecte , dupe regulele l u i ; ênsë ideia
de-emis t ih , (pe c a r e de al tmin t r e l ea nicî n 'o pune el
în espl icări le sale) nu o are b ine definită, căci mul te versuri
nu aü emis t ihur i egale,- ca :
Zice David p roo rocu l I v i a ţ a es te floare opt) I —
(ş'se)
Şi barirn nici a c ea s t ă c a d e n ţ ă nu e păs t ra tă ,
căci a v e m :
Ce-î în lume să n ' a ibă I n u m e muri tor iü — _ _ işapte) I
— — — — — — ( i j a s e )
In genere se se rvă la emist ih cu t roheul : — —-, ênsë de mul
te oii calcă şi r e gula a c e a s t a :
Singur n u m a i covârşeş t i | v remi n e m ă s u r a t e .
Nu pu tem tăgădui totuşi că avem şi versur i pe cari le-am putea
numi scu lp tura le :
Păiangenî sunt anii şi zilele noas t r e !
Un alt ca rac te r al versifieaţiunil lui Costin este că r imele
cu s i laba u l t imă in to n a t ă : bătea cu ţinea, nu se găsesc
la el.
Toa te r imele lui s u n t — A c e a s t ă ne în t rebuinfare —•
ca re , zice d. Urechiă, se află şi la Dosoftelü—e cu atât mal c
iuda tă cu cât în poezia p o p o r a n ă este un e lement
fundamental al versificaţiei :
P'un picior de plani, Pe-o gură de raìùr
etc.
Sunt poezii întregi, dar! aü toate versur i le cu s i laba u l t
imă in tona tă , âvênd când r ime , când a s o n a n t e .
Versuri le lui Costin aü fost în v r e m e a lor foarte gus ta
te de publ ic , căci Căn temir spune în Bescriptio Molăamae că
devenise un fel de cântec p o p o r a r de bocet :
A lumii cânt cu j a l e etc, (17),
Astâ-zî , pen t ru iloî, se înţelege că aü pierdut mult diri ce
aveaü oda tă , ' c ăc i ă s t â - z î n imen i nu mal ci teşte pe
Miron Costin ca poet. Ce să z ic i? gustul s 'a mai subţiat, ideile
s'aü sch imba t şi aces te rud imen te poet ice ale lui Costin,
chiar dacă oamen i i ar avea pu t in ţă să le cunoască , tot nu s
'ar citi,
(17) Argument adus de ă, Ureehiâ în stud ;ul citat. pg. ifl*} a
tom. II.
-
Ca unul d int re primii poeţ i , dacă nu putem zice primul, el
are mer i t e m a r i , căci este şi un grăunte de adevër în aces
te versur i a le luî Grigore A l e c s a n d r e s c u :
Sunt mult maî vrednici de slavă, acel ca re aü făcut In ştiinţî
saü meşteşugur i fericitul început, De cât ceï ce dupe denşiî şi de
denşiî î nd rep ta ţ i Aü ajuns deseve r ş i r ea pr in ecsemplur î
ajutaţ i (18).
CJheorghe Adamescu.
I). O. Ionescu Gion, a scos de sub t ipar o n o u ă car te , in
t i tu la tă Manual de Poetică Română. Pecum se vede,acest m a n u
a l e aprobat, de onor . Minister al cultelor şi i n s t ruc ţ
iune! publice, pen t ru c lasele de liceu şi al te inst i tute de
cultură. Luc ra rea d-luî Gion, ca or ce operă o m e n e a s c ă ,
a re fără îndoia lă şi păr ţ i bune şi re le , vom da s e a m a
desp re dense le inlr 'o recensi t ine anumi t ă .
Să sperăm că nu vom avea să zicem despre d-ul Gion, ceia ce
Rivarol a zis despre un oare care cri t ic: « E foarte uşor să nu
fi făcut n imic bun , şi să critici în reü pe toa tă l u m e a \
»
CIOCOII YECHI SI NUOI SAU
CE NASCE DIN PISICA ŞOARECI MANANCA ROMANŢ ORIGINAL
de N I C O L A E M. PHÏL1MON
CAPITOLUL XV
S c e n e de v i a ţ a s o c i a l a
• — » E î ! el ! n e b u n u l e , te al trecut.« — zise Re i
zadeaoa , a t ins de vorbele cele a s p re a le Zla toni tu lu î
.
— « N u , Măria ta , nu m'am trecut şi nu pot să tac, căci sunt
român , şi vëz de a-cum u n d e o să ne ducă jocul musca lu lu i
aces tu ia . Bo iă r imea terii , a tât de iubi tă de norod pent ru
faptele ei cele f rumoase , fii ace lor s tâ lpi ai ferii, car i aü
jertfit avuţ ia şi şi-au dat chiar v ia ţa pen t ru ţ a ră , o să
ajungă să venză m e r e pe pod ca p r e c u peţ i i , iar cei maî
slabi d in t re denşiî, o să-şî p i a rză c ins tea şi sufletul, v
ë n z ê n d u - s e la cei ce I e vor da bani de chel tuială la n e
a v e r e ! Da, boiăr i lor , jocu l aces ta o s ă v e piarză..
.»
Muşcări le Zlatoni tuluî a r fi m e r s mul t ma i d e p a r t e
, dacă în m o m e n t u l când voia se r e î nc e a pă , n ' a r fi
in t ra t Pă tu r i că , invi tând pe mosafirl la masă .
Be i zadeaoa se î nd rep t ă căt re c a m e r a de m â n c a r e
, u r m a t de toţî ceî- l-al ţ î m o s a -firî, se puse la m a s ă
şi toţi î ncepură a gusta din buca te le cele de l ica te ale
grecului
(18) Gr. Alecsandrescu. Ep'stolă către mar. le logofét I.
Vâcăreacu.
-
şi a bea din v inur i le ce le maî a lese ale teri i . Dar când
a junseră pe la fr iptură şi p o a m e , î ncepu ră lăutar i i a
cân ta cele mal f rumoase şi mai pa te t ice cânt ice de m a s ă
(1).
Toţ i oaspeţ i i ascul tau pe lău ta r i cu mal mul tă saü mal
pu ţ ină băgare de s e a m ă ; n u m a i Karagea şi H a t m a n u l
Cărăbuş p ă r e a u ma l agi ta ţ i de cât toţi ceî- l-al ţ î .
Aceas ta se v e d e a din mişcăr i le capului , d in a l t e r a r
ea fetei şi ma l cu s eamă din dese le oftări ce eş iau din peptur
i le lor. .jVinul cel t ămâ ios de Cernă teş t l , t u r n a t
neconten i t în gâtlejul boiăr i lor , începu să-ş i facă efectul
seü. Oaspeţ i i noş t r i ! , car i până aci m â n c a u şi b e a u
l iniş t i t ! ca cei ş e a p t e filosofi a! Eladeî, p r i n s e r
ă la l imbă şi d e v e -n i ră m a ! sgomotosï de cât Nemţi i ce!
be ţ i . Respec tu l ce a v e a u a s u p r a Beizadeli î se ma! s
lăbise ; un i ! cântau , al ţ i ! î ndemnau pe Baronul Kal icewski
să înceapă iarăş i m i nuna tu l j o c , care cu puţ in m a î j n a
i n t e le u ş u r a s e p . n g i l e ; numa i Be i zadeaoa ş e d
e a l inişt i t si din când în cand, a r u n c a câte o vorbă de
spir i t în soco tea la bie ţ i lor o a s peţ i , car! cu toa tă a
m e ţ e a l a vinului , e raü siliţi să sufere, t e m â n u - d s e
de a nu t rage a sup ră - l e urgia d o m n e a s c ă .
In fine c ina se t e r m i n ă ş i mosafiril p ă r ă s i r ă
casa . Pos te ln icu l A n d r o n a k e dupe ce de te câ te -va
ins t ruc ţ iun i Iul Pă tu r ică , se duse şi el la Kera Duduca.
-
CAPITOLUL XVI
Fă-te om de lumea nouă, Să furi cloşca dupe one!
Să pă răs im pa r t ea de sus a case lo r Pos te ln iculu i ,
căcî nu mal a re nici un in te res pen t ru lectori i noşt r i , şi
să ne cobor îm în p a r t e a de jo s saü ma! b ine în becïurï , ca
să v e d e m ce face Dinu Pă tu r i că .
Acest ambi ţ ios c iocoiu , nevo ind a se lăsa nicî de cum ma!
jo s de cât s t ăpânu l seü, pregăt ise şi el o c ină , la care
invi tase pe câ ţ l -va d in cel ma l de ap roape amici a! sei.
Camera în care d e d e a el ospeţu l , e r a împodobi tă cu doue
pa tur i tu rceş t i înfundate , pes te ca re eraü puse sal te le
de lână acoper i te cu chi l imur i vergate de Idirnea
(Andrianopole) , cusute pe margini cu ciucur i de b u m b a c a l b
; pe lângă pă re ţ i e r au puse p e r n e î m b r ă c a t e cu cit
tocat (2 ) ; pr in ânghiur i le aces to r pa tu r i e rau aşeza te
pe rn i ţ e mic ! umplu te cu puf, pe ale că ro ra feţe albe de bat
is tă , se vedeau m a ! mul te a r abescu r i cusute cu fir şi mă
ta se , iar pe u n a d in t r ' ênse le e r a ü c u s u t ! d u o !
a m o r a ş ! , ţ inend în main! o ghi r lan tă de flori, în al că
re ia mijloc e ra o in imă pă t runsă de d o u e săgeţi şi inscr ip
ţ ia aceas t a : « !
Zidul de lângă pa t e ra acoper i t cu un covor de Brusa pe care
s tau spânzura te în cuie, o puşcă a r n ă u ţ e a s c ă ghintui tă
, legată la m a ş i n ă cu o annglică cusută cu fir, şi doue
părechî p is toale băga te în tocur i de piele o rna te tot cu fir.
Mal în j o s , tot pe acel păre te , e raü a t â rna t e doue săbiî
turceş t i cu mâner i le de sidef, ia r în mijlocul lor, e r a
aşeza t un cauc ol tenesc de hîrşie neagră de miel , al cărui fund
e ra cusut cu fir de cel bun pes te pos tav roşu şi lăsa să a tâ
rne în j o s o fundă de fir lucra tă cu m a r e gust.
l i ) Pe a'unel muzica româna se compunea din arii dc joc şi
arii de dileetare numite cântice de masă (8) Cel nai cump cit de pe
atunci. ' . •. • -
-
Gele doue ferestre desp re ul i ţă e raü împodobi te cu mal mul
te glastre de flori, pr intre care se deos ibeaü mal ales maghi ran
i i , trandafiri i şi câ ţ l -va endruşa iml ce Implead a tmosfera
cameri ï de un mi ros nu aşa p lăcut cât e ra de pă t runză tor
.
Pe lângă păreţ i e raü puse în rând câ te-va s c a u n e de
Rraşov văpsi te şi un s ipet m a r e legat în b a n d e de fer alb
peste piele de căp r ioa ră a lbas t ră .
La o înă l ţ ime oa re ca re a unu ia din păreţ i , e ra un
dulap mic săpat în zid, în care se afla d e p u s ă mica b ib l io
thecă a ciocoiului , compusă din câ t e -va cărţ i greceşti şi
româneş t i , pr intre care figurau Proorocia lui Agatanghel,
Filosoful Sintipa, Alexandria, Tilu-Buh-oglindă şi al te cape t e
-d ' ope re a la l i t e ra tu re ! na ţ iona le de pe a tunci ,
căr ţ i g lumeţe care pr in a n e c d o t e de spiri t şi pove ţe
filosofice, făceau pe t rece rea favori tă a poporu lu i .
Masa de m â n c a r e e ra aşeza tă în t re doue pa tur i şi în
lpre jura tă cu scaunele pe ca re e raü să şază onorabi l i i oaspe
ţ î a! Iu! Pă tur ică .
Pe m a s ă e r aü r â n d u i t e o mu l ţ ime de farfurii cu
mezel icurî de tot felul : m a r i n a t ă pe stacoji , farfurioare
mai mici cu icre proaspe te de m o r u n , l icurinî jupui ţ i , s
a rde le muia te în u n t - d e - l e m n de Mitilene a m e s t e c
a t cu p iper şi z e a m ă de lămâi de Mesina, măsl ine dulci de
Thesa l ia , grămădi te în formă p i r amida l ă , icre tar i de
chefal , smochine de Santor in i , ha lva de Andr ianopole ; n imic
din del icate ţ i le gas t ronomice ale Orientului nu l ipsia pe m
a s a c iocoiului , mal împodobi tă ch ia r de cât a s tăpânulu i
seü. Toate aces te mezel icur î e raü aşeza te dupe o regulă mil i
tară , având la fie care d i s t an ţă de doue pa lme , câ te o
carafă cu vin galben de Drăgăşanî , cu pelin ro şu din viile mănăs
t i r e ! Bis t r i ţa şi cu vinur i o r i en ta le de diferite
colori şi gustur i , fără a lipsi papomiţele (ii) cu anason de Chio
şi cu mas t i ca de Gorinth. In fine Pă tu r i că luase dispozi ţ
iunî ca oaspeţ i i sel să nu cerce cea mal mică l ipsă întru îndep
l in i r ea gustului lor rafinat.
Daca c ine-va ar fi vëzut luxul ce d o m n i a la m a s a Poste
ln icului şi la a vătafului seü de cur te , fără îndo ia lă s 'ar
fi convins că ospăţu l slugel î n t r ecea în toa te pe al s
tăpânului , şi dacă s ' a r fi gândi t ma l ser ios la miser i i le
ace lor t impi de t r is tă m e mor ia , ar fi zis împreună cu noi,
că fanariotul n ' avea de ce să se p lângă pent ru pa gubele ce' l
făcea vătaful seü de cur te , căci banii ce se chel tuiau în aces
te ospeţe nu e raü aï sëï, ci aï să rac i lo r şi aï văduve lor
căzuţî v ic t imă nesa ţ iu lu l său de averi .
Intre oaspeţ i i de căpe ten ia invi ta t i de Pă tu r ica ,
figurau : Tudor Ciolăneseu, vătaful de cur te al Banului Grigorie
B..., Neagul Cioftea de la Banul Cons tant in Băl...., Zamfir
Ploscă de la Isac R... Vlad Boroboa ţă de la F.. . şi alţ i maî
mulţ i , a leşi d in t re corifeii c iocoismului şi ai ho ţomăn i i
l o r bucu reş t ene d u p e a tunci . (Va u r m a ) .
A V I S Cine primeşte doue numere consecutive din «Revista
Litefarâ», se con
sideră ca abonat, şi prin urmare este rugat a înainta costul
abonare! la administraţiune.
Persoanele care nu doresc â Se abona, sunt fugate a înapoia
numerile imedieat la primirea lor căcî in cazul contraM li se va
pretinde plata lor4
Administraţia.
(3) Butilil îmbrac-te eu papură.