Alma Nah 2013

ALMANAHUL

Nas

trat

in2013

Dr. VLAD HOGEAMIHAI MATEI • MARIN CREÞU

AALLMMAANNAAHHUULL

Nastratin22001133

Toate drepturile asupra ediþiei aparþin editorului. Nu este permisã reproducerea parþialã sau integralã fãrã acordul prealabil al deþinãtorului.

EDITURA: Theodor Speranþia nr. 14, sector 3, BucureºtiTel.: 0742.303.623www.nastratin.ro • [email protected]

ISSN: 2248 - 017X • COPERTA: Dr. Tees • ÎNGRIJIREA EDIÞIEI: Dr. Claudia Daniliuc • CORECTURÃ: George Mihail Vârban • DTP: Omni Press & Design (www.opd.ro)

�� AADDRRIIAANN MMÃÃRRÃÃCCIINNEEAANNUU �� DDrr.. EELLIISS RRÂÂPPEEAANNUU �� GGEEOORRGGEE CCOORRBBUU �� HHOORRAAÞÞIIUU ªªEERRBB �� IIOOAANN SSOORRIINN RROOªªUU

�� MMAARRIIUUSS CC.. RROOMMAAªªCCAANNUU �� DDrr.. MMIIRRCCEEAA CCOOªªEEAA�� NNIICCOOLLAAEE--PPAAUULL MMIIHHAAIILL �� OOSSTTAAPP MMAARRDDAARREE

�� SSOORRIINN SSÃÃRRAARRUU �� ªªTTEEFFAANN SSUUCCIITTUU

La realizarea lucrãrii au contribuit (în ordine alfabeticã):

ALMANAHUL Nastratin 2013

4

VLAD HOGEA

Nastratin ºi Cristiana ple-carã la Amsterdam cu pãreripreconcepute ºi se întoarserãcu cumpãrãturi din duty-free.Se aºteptaserã sã gãseascã unoraº sordid (cu cerºetori, va-gabonzi ºi drogaþi care se in-jectau pe strãzile mizerabile!),puþind a urinã ºi gunoi. Dar –surprizã! Nici vorbã de aºaceva. City-break-ul îi duseîntr-o capitalã europeanã ul-tra-civilizatã (deºi prea libert-inã, dupã standardele lor!), decare se bucurarã pe deplin.

În casa de la Bucureºti îllãsarã de pazã pe cotoiul Pufy,care, aflat la venerabila vârstã

de 16 ani, avea sã fie vizitat ºiîngrijit la domiciliu de Mioaraºi Cornel. Nastratin descoperiîntr-un shop de la MuzeulFilmului o pozã în care RomySchneider þinea în braþe unmotan care semãna leit cuPufy. Cum actriþa murise îna-inte de naºterea lui Pufy, Nas-tratin, dupã o scurtã deliber-are, puse asemãnarea izbitoa-re pe seama rasei… siameze!

La Muzeul Van Gogh,Cristiana cãzu sub hipnozã înfaþa groteºtilor „Mâncãtori decartofi“, iar Nastratin îºi pusemâna la falcã în AmsterdamMuseum, unde medicii luiRembrandt îl decerebrau cunonºalanþã pe un pacient maimult sau mai puþin mort. LaMuzeul Sexului, manechinelemanevrate mecanic îºi exhi-bau fãrã ruºine organele geni-tale, scoþând sunete obscene,iar la Muzeul Poºetelor, dom-niþele vizitatoare salivau a-bundent în faþa vitrinelorpuzderie de genþi ºi gentuþe,care de care mai cochete. Artamodernã (snoabã ºi kitsch-oasã!) din Stedelijk Museumîi lãsã nepãsãtori, la fel ºi po-zele (puþine ºi proaste!) din

Muzeul Fotografiei, precum ºibãbãciunile spoite stridentdin Red Light District (care,din dosul vitrinelor, te îndem-nau sã le încerci farmecele rã-suflate ºi feminitatea îndoiel-nicã).

În schimb, îi binedispusemini-croaziera pe canaleleoraºului, drept pentru care,pe searã, cei doi gambleri dã-durã buzna în cazinoul celmare, din piaþa unde erau ca-zaþi. Câºtigarã câteva sute deeuro, aºa cã recidivarã la loculfaptei, douã seri mai târziu.Una peste alta, dubla dis-tracþie nu îi costã nici o centi-mã, aºa cã, nici în pierdere,nici în câºtig, se retraserãstrategic din braþele caracati-þei cu sute de slot-machines,care se strãduise zadarnic sã-iaducã la sapã de lemn…

Întorºi la hotelul pre-tenþios unde adãstaserã, bã-garã repetat ºi futil cartela deacces în fanta de rigoare a uºiide la camerã, pânã obosirã.Aºa cã Nastratin (galant, cade obicei!) o lãsã pe Cristianasã sprijine pereþii holului ºi seduse sã ia de la recepþie o altãcartelã (de bunã seamã, cea

NASTRATIN LAAMSTERDAM


5

dintâi se demagnetizase). Nu-mai cã acolo fu întâmpinat deun domniºor înþepat, care îlinformã cã nu plãtise cazarea,drept pentru care i se blocaseaccesul în camerã pânã vaplãti de-adevãratelea, cu vârfºi îndesat. În viaþa lui, Nastra-tin nu se confruntase cu oasemenea mârlãnie, dar seabþinu sã-l poceascã pe piticulimpertinent care contesta cal-itãþile mega-cardului sãu decredit, atotputernic în toatãlumea bunã, mai puþin înrespectiva discuþie de maid-an. Îl asigurã pe viþelul de ser-viciu cã va suna în þarã lunidimineaþã (scena confruntãriise petrecea sâmbãtã seara!) ºiîi va produce cumva (deºi nuera obligat nici într-un fel!)dovada plãþii, pe care hoteluli-o cerea insistent. Dupã târ-guiala de rigoare, primi cu

greu o nouã cartelã de accesîn camerã, iar privirile suspi-cioase ale recepþionerilor îlurmãrirã pânã în dupã-ami-aza urmãtoare, când man-agerul hotelului îl sunã încamerã, ca sã-i cearã scuze…

Pentru cã, de fapt (aºacum Nastratin susþinuse tottimpul, dar nu fusese bãgat înseamã, cãci, român fiind, ben-eficia din start de prezumþiade vinovãþie!), plata fusese demult efectuatã, iar „departa-mentul de contabilitate“ sã-vârºise o eroare regretabilã.Întreaga poveste cu cardul decredit (dublatã de lipsa apeicalde în ziua plecãrii) îi costãpe neghiobii de la hotel undiscount de 20% pe care (cumusca pe cãciulã!) se simþirãobligaþi sã-l ofere perechii deamorezi est-europeni, dar nuînainte de a încerca (pentru ul-

tima oarã!) sã-i jefuiascã prinimputarea unor consumuri deneam prost din minibarulintact al odãii de închiriat.

Cârciumile din capitalaOlandei (mai cu seamã cele cuspecific japonez, thailandez,italian ori irlandez) îi dãdurãrotofeiului Nastratin conturulrubensian pe care orice mân-cãcios îl capãtã spre jumã-tatea vieþii. Plimbãrile lungipe strãduþele strâmte aleoraºului lalelelor avurã, însã,efect digestiv, aºa cã, din feri-cire, nici pe unul, nici pe altuldintre gurmanzi nu îl atacãvreo bezmeticã crizã de bilã.

City-break-ul se sfârºicând le era lumea mai dragã,aºa cã fãcurã iute cale întoarsãîntr-un Bucureºti fanariot, încare faima drogaþilor ºi târfelordin Amsterdam bãtea la fundulgol realitatea imediatã…


6

DICÞIONAR AL LIMBII ROMÂNEFOARTE MODERNE

MIRCEA COªEA

Privatizare = Acþiune princare activele statului se aruncãla privatã

Inflaþie = Cea mai eficientãcurã de slãbire

Acumulare de capital = In-stalaþie de acumulare prinextracþie sub presiune politicã aunor lichiditãþi din bugetul stat-ului în depozite bancare private.

Reformã = Ãmrofer

Liberã concurenþã = Starea economiei prin care concu-renþa este liberã sã se trans-forme în monopol

Ron = Progeniturã autistã amezalianþei euro cu leul

Curs valutar = 6 din 49

Export = Operaþie de chirur-gie esteticã de transformare acalului în vacã

Creºterea PIB = Plagiat alversului eminescian „Era pecând nu s-a zãrit, azi o vedem,ºi nu e.“

Zona Schengen = Denumi-rea româneascã a impenetra-bilei ºi secretei „Zone 51“ delângã lacul Groom Lake din

Comitatul Nye (SUA).

Agricultura româneascã =Dovadã glorioasã a pãstrãriide cãtre români a tradiþiilor de„culegãtori“ a strãbunilor lorpaleolitici.

Fonduri europene = Denu-mirea româneascã pentru avi-onul stealth, care nu poate finici vãzut, nici detectat ºi, înniciun caz, capturat.

Politici salariale = Operaþiu-ne specificã industriei de pa-nificaþie prin care se utilizezãtot mai multã drojdie de berepentru ca o creºere a aluatuluisã se realizeze nu cu mai multãfãinã ci cu mai multe gãuri.

Tranziþia = Perioadã istoricãîn care se petrec profundetransformãri în informarea ºiorientarea populaþiei prinschimbarea denumirii strãzi-lor ce purtau numele unor per-sonaje comuniste cu numeleunor personaje monarhiste.

Supermarket = Unitate co-mercialã unde te duci sã cum-peri o pâine ºi te întorci cuzece tigãi la ofertã.

Autonomie localã = Impor-tantã cucerire democraticãprin care autoritãþile locale aulibertatea totalã de a face apella iniþiative proprii de schim-bare a firmei „Cãmin Cultural“cu cea de „Discotecã“.

Dezvoltare ruralã = Poli-tici de modernizare ºi civiliza-re a satelor prin interzicereacategoricã de utilizare a clos-etelor din spatele caselor lamai puþin de 50m de ultra

modera piscinã olimpicã am-plasatã între uliþe.

Pensie = Un sortiment de vinromânesc ce nu se remarcãprin vechimea sa, ci prin ca-pacitatea de a suporta oricediluare cu apã chioarã.

Aderarea la UE = Momentimportant pentru Intreprinde-rile Mici ºi Mijlocii româneºtidin sectorul confecþiilor careau înregistrat o însemnatãcreºtere a cifrei de afaceridatoritã boom-ului creat decererea pentru steaguleþe ºisteaguri ale Uniunii Europene.

Campanie electoralã = Ac-þiune în sprijinul dezvoltãriiindustriei chineze de gãleþi,cizme de cauciuc, desfãcãtoa-re de capace de bere, ºepcuþeºi t- shirt-uri prin comenziileprimite de la partidele aflateîn campanie.

Economia neagrã = Aceaparte a ecomomiei româneºtiunde se mãnâncã pâine albã.

Autostradã = Termen (bar-barism) fãrã corespondent înLimba Românã

Politici ecologiste româ-neºti = Politici menite sã „cu-reþe“ pãdurile de pe toatã su-prafaþa þãrii.

Român = Cetãþean europeancare deºi i s-a spus la televizorcã are drepturi, nu i-au servitla nimic.

România = Þara cu cei maifericiþi cetãþeni din lume,deoarece numai acolo existãAlmanahul Nastratin.


7


8


9


10


11


12


13


14


15


16

O, BRAD FRUMOS!... SAU

CRÃCIUNUL DE ACUM UN SECOLNICOLAE-PAUL MIHAIL

Cât timp domnul NaeNãmolescu fu nevoit sã mã-nânce pâinea amarã a opoz-iþiei, fãrã un minister - acolo,fãrã o sinecurã, fãrã niºte

contracte cu statul, numai cu ce-i venea de la moºie,nici domniºoara Lia de Putty nu stãtu cu membreleîncruciºate ºi fãcu 3 copii de fatã mare, tustrei îngrãdina lui conu Nae, care, în calitate de grãdinarprincipal, acceptã paternitatea fãrã murmur ºiºovãire, ba chiar cu un oarecare sentiment de mân-drie bãrbãteascã.

- Nici nu ºtiu ce dracu sã mai cred! Se min-unase tatãl prezumtiv. Unul e blond ca mã-sa(numai cã Lia de Putty e vopsitã!), acesta e negru camine, iar acela de la perete, roºu, seamãnã ca douãpicãturi de apã cu prima mea nevastã, Dumnezeus-o ierte!

- Ei, vezi! Asta înseamnã cã se aruncã în neam!Pãcat, însã, cã nu vor putea purta ºi numele deNãmolescu!...

- Lasã, cã o sã aibã grijã tãticu de ei! Îi bãgãmîn armatã ºi, dupã ce te face þara locotenent sau cã-pitan, sã-l vedem noi pe acela care mai îndrãzneºtesã te facã în faþã bastard. Parcã are cineva, oricaredintre noi, siguranþa cã suntem fãcuþi din taþiinoºtri oficiali?!...

Pânã sã fie avansaþi cãpitani sau locotenenþi,ãia micii erau niºte piºecioºi, care gângureau toatãziua pe sub taburete ºi ciuguleau la stafide ºicozonaci, pânã îi apuca burta. Conu Nae, ca oricetatã pricopsit, avea grijã sã nu le lipseascã nimic,dar nu chiar aºa, pe faþã, una - cã avea familie ofi-cialã, ºi douã – fiindcã era ºi el cineva în politicã ºise ferea sã intre în gura ziarelor ºi a adversarilor sãi,care-i pândeau orice miºcare.

Le trimitea copiilor de toate prin secretaruldomniei sale, Amadeus, un tânãr sãsãlãu, înalt ºifrumos, blond ca o pãpãdie ºi secretos ca o hierogli-fã. Acum, cã tocmai venea Crãciunul, Amadeuscumpãrase, din ordinul patronului, un munte dejucãrii – o trãsurã întreagã (plus de-ale gurii ºi pen-tru pomul de Crãciun), bunãtãþi din care cea maimare parte îi cãzu celui mai bãlai dintre prichindei.(„Sã ai grijã de el, zãpãcito, ca de ochii din cap, cãnu ºtiu ce-þi fac dacã rãceºte sau cade pe scãri!“)

Pe la douã apãru ºi cãpitanul de pompieri Co-ºarcã Emanoil, cu 3 ordonanþe dupã el, cu braþele

pline de pachete ºi pacheþele. Ba aveau ºi câte oraniþã în spinare! Costumat într-un Moº Crãciun cupinteni, cãpitanul împãrþi cadouri la toatã lumea(ºtia sã se poarte cu copiii, cã mai avea 4 la el acasã),dar partea leului îi reveni lui Costicã, þâncul cupãrul negru pe care-l iubea, vorba ãluia, ca un tatã.Din raniþe, soldaþii scoaserã tot felul de bunãtãþi ºisticle cu care domniºoara Lia de Putty îºi umplurafturile din cãmarã. Erau tot felul de cutii ºi cu-tiuþe, cu sardele „in oil“ ºi caviar (cãpitanului îi plã-cea caviarul numai tescuit!), dar ºi niºte butelii deChateau Lafitte sau Iquem, partea lui de la incen-diul care avusese loc de Sfântul Nicolae la un de-pozit de mic gros de pe strada Covaci. Cum avea 2ore libere, cãpitanul puse sã i se tragã cizmele ºirãmase la o micã degustare în compania artistei,care-i lãsã pe copii în grija bonei, cu poruncã sã nufie deranjatã.

Pe la patru, dupã ceasul de la Parlament,bãtu în uºa domniºoarei Lia de Putty ºi amploa-iatul Jenicã Goldenberg, student în anul al III-leala Drept ºi, câteva ore pe searã, vânzãtor onorificla prãvãlia unchiului sãu („La Peºtele de Mare cuVulturul în Gheare“) din spatele Bãrãþiei. Tânãrullãsã în hol cele 2 mari geamantane goale cu carevenise ºi intrã sã pupe copiii ºi sã ia o gustare, cãcinu mâncase de dimineaþã. Întrucât stãtea camprost cu banii, ca de obicei, nu adusese decât opãpuºã de cârpã ºi o puºculiþã, pe care le dete înmâna copilului cu pãrul roºu. Înainte de a pleca,ajutat de artistã, umplu cu o parte din produselecãrate de ordonanþele cãpitanului Coºarcã sau desecretarul Amadeus. Pentru acestea avea dejaclienþi, prin mahalaua Dudeºtilor, pe unde îºidesfãºura cea de-a treia profesiune – de comi-sionar cu vânzarea la domiciliul clientului. ªiplecã aºa, fãrã fiºtigoi?! Fãrã un gest de tandreþe?!Nu tu mersi, nu tu nici du-te-ncolo?! Altãdatã!Acum îl aºteptau clenþii. Sã aibã grijã de ãla micu!

Spre searã, trãsura lui Nae Nãmolescu opri,pentru câteva minute, în faþa casei domiºoarei Liade Putty. Boierul îi sãrutã pe toþi cei 3 princhindeiºi înmânã mamei un portofel burduºit cu bancnote.Sã cumpere tot ce trebuie pentru casã. De stat – nuputea sã mai stea, cã îl aºteptau, la pomul deCrãciun, ceilalþi copii de acasã.

Aºa e când eºti tatã: ai datoria sã te împarþi înmod egal la toþi copiii pe care i-ai fãcut (tu personalsau colaboratorii tãi fideli!). ªi sãnãtate de sãrbãtorila toatã lumea, cã de noroc nu ne putem plânge...


17

RONDELURIÎNDEMN

Ca sã poþi sã te ridici,De-o sã cazi, sã ºtii sã caziCând, trãdat de camarazi,Faci pe inimã bãºici.

Ia exemplu de la brazi – Numai ei îþi sunt amici;Ca sã poþi sã te ridici,Fii atent, sã ºtii sã cazi.

Cad în viaþã mari ºi mici,Poþi sã eºuezi ºi azi,Poþi în ochii tãi sã scazi…Fii prevãzãtor când pici.

Ca sã poþi sã te ridici!

RONDEL, LUI NICOMAHMai fã un drum la mine într-o searã,Cât fluierul mai cântã într-o gamã,C-un kil de þuicã, brânzã ºi pastramãªi-o jimblã caldã, strânsã subþioarã.

Sã te deschei întâi la cataramã,Sã stãm cum ºtim doar noi, la o gargarã…Mai fã un drum la mine într-o searã,Cât fluierul mai cântã într-o gamã…

ªi, pe-un ziar, ca navetiºtii-n garã,Sã ospãtãm, sã pomenim de mamã,ªi sã te-nchei apoi la cataramãÞinând în colþul gurii o þigarã…

Chiar ºi aºa, mai vino într-o searã!

ELIS RÂPEANU

Maestrul NICOLAE-PAUL MIHAIL a fost unul dintre corifeii PROIECTULUI NAS-TRATIN (Revistã – Almanah/Abecedar – Portal de Umor), în care s-a implicat, cu tot sufle-tul, din prima clipã. Creaþiile sale umoristice (în versuri sau în prozã) au fãcut deliciul citi-torilor noºtri, iar plecarea dintre noi a lui NICOMAH lasã în urmã un imens gol, pe care nicimãcar nu ne-am fi putut propunem sã-l acoperim cumva.

Marele scriitor ºi scenarist de film (dintre care menþionãm aici seriile cu HAIDUCII ºicu MÃRGELATU) a scris, pe adresa REDACÞIEI NASTRATIN, ºi câteva zeci de epistolepline de har, care vor vedea în curând lumina tiparului, într-un volum separat. NICOLAE-PAUL MIHAIL nu a fost doar prietenul nostru drag, ci ºi unul dintre cele mai alese spiriteale literaturii române postbelice, asupra cãreia ºi-a lãsat amprenta de neconfundat.Dumnezeu sã te odihneascã în pace, Nene Nae!

VLAD HOGEA


18


19


20


21


22


23


24

UNDE CORBIENE

(NOI)GEORGE CORBU

�� Bat la uºa anonima-tului ºi nu mi se deschide.Asta da discriminare!

�� Mie-mi plac nu atâtartistele plastice, cât cele deplastilinã.

�� Deviza socialismului, adoptatã de oîntreagã epocã istoricã, ce poate fi luatã ºidrept lozincã de sabotare a respectivei epoci,deºi întruchipa o filozofie de viaþã: În viaþãtrebuie sã faci orice, numai sã nu munceºti! Ocompletare în ton ºi idee, comunicatã de PaulaRomanescu, care a auzit-o la un þigan: Sã nuiei niciodatã lopata din mâna unui om caremunceºte!

�� Suntem de acord cã nu suntem de acord.�� Precis cã e destul de probabil…�� Profesorul cãtre elev: Ai ºtiut… greºit!�� Un cuplu în aºteptarea… disoluþiei.�� Simþul amorului – încã neinventariat,

deºi dominant, agresiv, hotãrâtor.�� Inteligenþa înoatã într-o mare de prostie.�� Când mi se spune Maestre (privilegiu al

vârstei?), este singura insultã care-mi faceplãcere.

�� Scriitorul este ca o mamã pentrucuvinte: când le ceartã, când se joacã cu ele.

�� Un om, pentru a-ºi atesta existenþa, tre-buie sã realizeze 3 lucruri: sã se nascã, sã con-temple spectacolul lumii ºi sã scrie mãcar oepigramã.

�� Un om inteligent descoperã necesi-tatea, din întâmplare.

�� Ce moarte frumoasã este viaþa.�� Bãtrânii – o nouã specie de copii su-

pradotaþi.�� Ai grijã când dai un autograf ca acesta

– sã nu devinã un autogol.

�� Scriitorul trebuie sã aibã în perma-nenþã cãrþi de vizitã asupra lui, pentru a nu-ºiuita rangul.

�� Om-pradã, om de pradã – c’est pas lamême chose.

�� Era de comitet – a devenit de gaºcã.�� Eu sunt Constantin N. - Nelu, pentru

prieteni, Neluþu pentru doamne!�� O prietenie des… interesatã.�� Am fost luat la 11 întrebãri…�� Epigonii – urmaºi nedemni de înaintaºi.�� De bine, de rãu, este un epigramist. ªi,

totuºi, n-am înþeles: e de bine, e de rãu?�� Câinele are geniu, pisica este doar su-

pradotatã.�� Scurt ºi cuprinzãtor – deviza mea în

calitate de practician al genului epigramatic.�� Fac parte din distribuþia unei piese ce

nu se va scrie niciodatã.�� Ai cinci secole de deºertãciune înaintea

ta – ºi, totuºi…�� Mi-a fãcut Popa’s portretul, pe când eu

mi-aº fi dorit caricatura; se vede treaba cã m-a gãsit nedemn.

�� Ocupã un loc în inima mea, pe care nuam vrut cu nici un chip sã i-l închiriez.

�� Scriu o monografie despre mine –fostã, iniþial, tezã de doctorat.

�� Ar fi trebuit sã nu mã nasc încã (degeaba).�� Nu pleca în cruciadã înainte de a-þi face

semnul crucii.�� Scriem ca sã ne punem numele „la pãs-

trare“. De ce nu s-o fi inventat o astfel de con-servã?

�� Am rãmas corigent la o singurã ma-terie: genialitatea.

�� E mai uºor (ºi, oricum, scuzabil) sã daicu bâta-n baltã, decât în cap.

�� Când baþi cu pumnul în masã, nuînseamnã cã ºi combaþi.


25

�� Nu oricine ajunge într-o ureche sepoate numi Van Gogh.

�� Trecerea de la patruped la biped estemai anevoioasã decât cea de la catren la distih.

�� Înainte de a-i crede pe alþii, m-am cre-zut pe mine însumi.

�� Câinele are geniul prieteniei, pisica peacela al feminitãþii.

�� Sorbitul din jurnal – un nou cocktail.�� Ziua fãrã Internet este o zi fãrã de râs.�� Numele meu se aflã, prin el însuºi, într-

o cvadruplã ipostazã: eufonicã, metaforicã,administrativã (colectivã) ºi, desigur, onomas-ticã.

�� Dupã ce cã e bãtrân, e ºi dobitoc, pre-cum unul dintre „eroii“ lui Caragiale – „emãgar ºi… violent“.

�� Unii se miºcã precum ochiul mortului.�� Am trimis Academiei de ªtiinþe Morale

din Paris eseul meu „Inteligenþa – plantã otrãvi-toare“. Mi-au rãspuns cã l-au fãcut pierdut.

�� Nu beau apã platã, cã nu-mi plac plati-tudinile.

�� Nu toþi îmbãtrânim la fel; unii nu înde-plinesc deloc.

�� Treceam cu o mapã la subbraþ, pe tro-tuar, când s-a nãpustit un cãþeluº (maidanez)la mine, lãtrându-mã harnic ºi insistent. Eraîn autoapãrare: credea cã sunt de la Primãrieºi/sau în legãturã directã cu hingherii. L-amasigurat cã n-am comis în viaþa mea atrocitãþi.Cu toate acestea, n-am putut sã-i ºterg primaimpresie.

�� Surprizã sau paradox: vremea e bunã,însã vremurile sunt câinoase, vitrege.

�� Pentru serviciu cretincios…�� E un fel de douã feluri.�� Existã ºi o senilitate involuntarã.�� Decade cãsãtoria prin mariaj, în

favoarea celei prin corespondenþã.�� S-au fãcut demersuri pentru ca sã devin

cetãþean al CFR-ului: sunt nãscut în tren.�� Prezentul continuu…�� Beat, a fãcut 3 greºeli gramaticale; treaz,

ar fi fãcut 4.�� Stau în faþã cu-o idee / ªi-mi închipui

cã-i femeie!�� Liniºtea fragmentatã în fantome…�� Tot ce e bine dãuneazã sãnãtãþii… de la

o vârstã.�� Gazda: Vai, ce pãcat, cã, în sfârºit, plecaþi!�� Viaþa – pâinea noastrã cea de toate zilele!�� Ce puþin îi trebuie, ca sã fie omul prost!�� De când sunt pensionar, cunoscuþii nu

mã mai ºefesc.

�� Ce eºti aºa supãrat? – Am pierdutavionul! – ªi ce te necãjeºte? Era avionul tãu?

�� Îmi plac oportuniºtii oportuni!�� Din deviza celebrei Revoluþii de la 1789

(Libertate – Egalitate – Fraternitate) lipseºtetermenul esenþial: Echitate. Nu s-a vrutEchitate! De aici derivã tot rãul.

�� Majoritatea nu înseamnã normalitate,ceea ce nu înseamnã cã ea n-ar avea al zeceleasimþ.

�� Dãrâmi prin exemple mai uºor decâtprin precepte.

�� Unui bãutor de rasã: Bãrbatu-acesta eun brav / Când nu-i convex, este concav!

�� Îmi place conopida (pronunþatã cumtrebuie).

�� Oameni, nu vã rinocerizaþi, pentru cãvreau sã mai râd de voi!

�� Sunt mistic: e singura concluzie… ra-þionalã.

�� Prostia este explicabilã psihologic, darcondamnabilã epistemologic.

�� Reveriile se cer puse în paginã.�� Coavitãm admirabil cu metehnele

noastre.�� Am activitat… am reciprocat… º.a.m.d.�� Interesele noastre, deºi conjugate, nu

sunt câtuºi de puþin conjugale.�� Îmi lipsesc atâtea lucruri de care, la

rându-mi, mã pot lipsi!�� Trei epigrame mi s-au (a)gravat în mine.�� Kitsch ciupercã ce-i!�� M-a calomniat, spunând cã sunt deº-

tept, când eu nu sunt decât inteligent.�� Timpul, colaborator de nãdejde al atâ-

tor opere literare, nu pretinde, totuºi, drepturide autor!

�� Ultimul cuvânt al unui condamnat: Cugenerozitatea-i cunoscutã, judecãtorul mã lasãsã vorbesc, ca sã nu mai pot vorbi, apoi, 10 ani.

�� Am fost persecutat când am þinut ocomunicare: mai întâi, petru cã exprimam unpunct de vedere; apoi, deoarece punctul devedere era nou ºi, în sfârºit, întrucât punctulmeu de vedere contrazicea tot ce s-a spus înproblema respectivã.

�� Þii la mine? – Nu! – Dovedeºte-mi-o!�� Omul e supus emoþiilor, creierul – co-

moþiilor!�� Deliciile sau delictele erudiþiei?�� Existã le discours, existã ºi la méthode

ºi mai existã ºi Discours de la méthode!�� Sã nu te mai aud, dacã vrei sã te mai aud!�� A aborda problemele nu înseamnã a le

avorta!


26


28


29


30


31


32


33


34


35


36


38

ADRIAN MÃRÃCINEANU

Restaurantul Gãrii n-arã-ta rãu prin ’75. Separeul (pri-mul din stânga intrãrii) erapregãtit atent cu o masã de 6locuri, tacâmuri ºi pahare cu-rate, naproane ºi douã oliviere

nichelate, toate aºezate corect pe faþa de masãalbã, apretatã ºi cãlcatã aºa de bine, încât lacolþuri îþi tãiai mâneca de la camaºã, dacã nu eraiatent. Douã frapiere din aluminiu aºezate în su-porturi din fier forjat care se terminau cu labe deleu stilizate strãjuiau scaunul la unul din capetelemesei.

O dupã-amiazã de început de varã. Localul,pe jumãtate plin, la fel ca ºi nea Matei ospãtarul,parcã aºteptau combatanþii din separeul mai susdescris.

17:05. Ca de fiecare avans ºi lichidare, neaNicu Nastratin, cel mai tare ºef de secþie al uzineidin apropierea Gãrii de Sud, îºi aducea la „cinste“pe cei mai tineri din colaboratori. Doi ingineri, unsubinginer ºi-un tehnician: Costel, Marian, Vali ºiJean. Au intrat, in ordinea de mai-nainte.

- Localu’ ãsta n-are ºi ceva de aºezat pã pereþi,mãi nea Nicule?

Cel cu remarca era Marian, ãl mai tânãr.- Are, mã, purici împãiaþi, da’ nu-i vezi tu! O

sã vorbesc cu ºefu’ de local sã punã o roatã delocomotivã sau un boghiu. Ia zi, nea Matei, ce nedai azi?

- Un coniac înainte de o telemea de oaieproaspãtã, mãsline, salam uscat, scrumbie sãratãpe pat de ceapã roºie. Aduc p-ormã Murfatlarulcu corãbioara la litru, gheaþa spartã pentru frapie-re, mai am ciolan cu fasole, fripturã de vitã la tavã,copane de pui cu pilaf ºi grãtar pe alese.

- Îþi spun eu din vreme la ce ne hotãrâm, zisenea Nicu dintre frapiere.

Acum, ce trebuie sã ºtiþi dumneavoastrã: neaNicu Nastratin avea ºi el o pretenþie pentru cin-stea bilunarã pe care o fãcea tinerilor lui colegi desecþie. Sã nu fie întrerupt sau contrazis, atuncicând povestea din amintiri - ºi nu erau puþine!Adevãrat era ºi faptul cã cei tineri erau, de celemai multe ori, fermecaþi de poveºtile lui Nastra-

tin, dar ºi de bucatele comandate de ªefu’.- Ia spune-ne nea Nicule, ceva de pe front, îl

întãrâtã Costel, cel cu vechimea mai mare, din cei4 tineri.

- V-am zis cum m-au luat ruºii d’acasã de laMâneciu?

- Nu, bre, ia zi. Era Marian, cel mai tânãr,curios ºi naiv din-

tre ei. Nea Nicu îºi aprinse un Snagov ºi începu: - M-ascunsese mama în beci, de frica lor. Stã-

team acolo de-o lunã. Nu ieºeam decât noaptea labudã. Într-o dimineaþã, pã la 6, aud zgomot. Douãcamioane Molotov ºi-un Gaz dãrâmaserã poartamare. Din ele coborau treijdã soldaþi ºi din Gaz uncolonel...

- Cum i-ai vãzut, dacã erai în beci? Cine putea sã întrebe decât Marian…- Mã, dacã nu mã credeþi sau mã-ntrerupeþi

eu mã ridic ºi plec! protestã nea Nicu Nastratin.- Terminã, Mariane, cã-þi trag o gutuie în creº-

tet! îi potoli curiozitatea Costel. Ia zi, nea Nicule...- Îi vãzusem pe ferestruicã de aerisire, bã...

Iese mama din grajd, cã dãdea la vacã. Coloneluzice: „Sã iasã imediat Nicalai, de unde-l þi ascunssau vã-mpuºc pe toþi din casã!“ Am ieºit, ce pu-team sã fac? Îl întreb pã colonel ce-are cu mine ºizice: „Imediat tre’ sã te vadã tãvariºci Stalin!“Ne-am suit în Gaz ºi spre noapte eram la Moscova.

- Aºa repede, mãi nea Nicule? îndrãzniMarian.

- Taci, mã! îl aduse Costel la ordine.- Intrãm în Kremlin... La etaju’ unu - biroul

lu’ Stalin. Mare, bã... mare. Din uºã pân’ la Stalincre’ cã erau fo cinzeci de metri. De-abea îl zãream.Era, uite-atâtica. ªi nea Nicu apropie degetulmare de arãtãtor, cât sã încapã o bucaþicã de tele-mea, pe care o-nghiþi fulgerãtor. ªi-un covor roºupersan cu fir de te gâdila între picioare. Credc-avea vreo ºaijdã metri.

- Da’ de ce te chemase, bre? întrebã Costel.- Mã, io bãnuiam ceva... Da’ nu ºtiam cât ºtie

el. Zice: „Nicalai, sã-mi spui imediat unde-aiascuns cele 540 de motoare de avion.“ ªtia, mã!Da’ nu ºtia locul. Am zis în sinea mea – „Decâtºtreangul, mai bine-i spun!“.

- Da’ unde erau, nea Nicule?- Mariane, nu taci? se zborºi Costel.

NASTRATIN PEFRONTUL DE EST


39

- Într-o pãdure lângã Moscova, vã spun ioaltãdatã ce ºi cum, zise Nastratin. Mã ducecolonelu în pãdurea de care vorbesc, soldaþii dupãnoi. La lumina lanternelor, io le spuneam: „Sãpaþiaici, ba nu - aici... ba zece metri mai la stânga...Colonelu’ zicea cã dacã nu-mi amintesc mairepede, mã spânzurã de primul copac. Mã, în fine,gãsim cele douã trape grele din fier, coborâmtreptele, aprind lumina...

- De unde luminã în mijlocul pãdurii, mãinea Nicule?!...

- Costicã, dacã ãsta micu nu tace, io mã ridicºi plec!

Marian a primit o castanã-n dovleac, a bãgatcapul între umeri, o duºcã de coniac pe gât ºi-atãcut.

- Colonelu’ se þinea dupã mine cu un registrude inventar, continuã Nastratin. Numãra ºi verifi-ca cu atenþie absolut tot. La un momen’ dat sãopreºte, mã priveºte-n ochi ºi-i zice: „Nicalai, tumã minþi! Lipseºte ceva!“... Aºa era, mã, lipseaceva...

- Ce lipsea, nea Nicule? a întrebat Costel, maicurajos.

- Un motor? - îndrãzni ºi Vali.Nastratin trase adânc, cu sete, din þigarã,

privind pierdut cãtre nea Matei, chelnerul, care s-apropia cu douã sifoane.

- Nu, mã, lipsea o cheie francezã!...

* * *Ne gãsim în acelaºi ispititor cadru al separeu-

lui din Restaurantul Gãrii, unde, ca la fiecarechenzinã, nea Nicu Nastratin, ºef de secþie, îºi cin-stea subalternii: Costel, Vali, Marian ºi Jean. Doarmeniul era altul. Se trecuse direct la grãtar de dataasta. Ciorba de periºoare cu ardei iute, mâncatãde prânz la cantinã, lãsase loc pentru ceafa deporc, cârnãciorii olteneºti proaspeþi, mititeii ºisalata de sfecla roºie cu hrean. Numai Marian, celmai tãnâr inginer al secþiei, lãsase Murfatlarul lalitru (cu corãbioara) la gheaþã pentru niºte bereAzuga neagrã, brumatã ºi cu cerbul în relief pe sti-cla verde închis (pentru cunoscãtori ºi premianþi).

- ªi, ia spune, nea Nicule, de unde-ai rãmas...De data asta, îºi aprinse o þigarã Chesterfield

dintr-un pachet pe care-l cumpãrase de la maga-zinul Aroma, alãturi de douã sticle de Haig, cãci seapropia ziua lui de naºtere, ºi începu.

- Nemþii mã repartizaserã la submarine. Eraupuzderie pe uscat, îi înghesuiserã bine pe ruºi.Dar în port, la Sevastopol, doar fo trei submarine.Ãla în care eram eu, dãduse de belea. Ruºii fãcu-serã blocadã cu plase din sârmã oþelitã ºi provanoastrã se încurcase în ea.

Si, nea Nicule?! întrebã Marian, curios, cumustãþi de spumã.

- Io ºtiam ce trebuie fãcut, da’ i-am mai lãsatsã fiarbã. Dupã douã ore de manevre zadarnice,mã duc la comandant ºi-i cer o pereche de cleºtimari. A înþeles repede, neamþu’, da’, mã întreabã,cicã: „Pe unde vrei sa ieºi?“

- Pãi, prin turelã, normal, îºi dãdu Jean cupãrerea.

- Cum, mã, cã-i vedeau ãia dã pã þãrm - nu,nea Nicule? sãri Costel.

Nea Nicu fãcu o pauzã ca sã mãreascã sus-pansul, apoi grãi:

- Am ieºit prin tubul lansator de torpile, mãibãieþi! Am tãiat plasa de sârmã, am descurcatsubmarinul ºi-am ieºit la mal prin niºte þevi descurgere, care aveau capãtul chiar în oraº.

Jean, controlor tehnic, se sim?i dator sã-lîntrebe pe Nastratin ce diametru interior aveautuburile prin care se strecurase.

- Fo douãjdã þoli, mãi Jane...- Hai, bre nea Nicule, cât erai matale de sub-

þirel în tinereþe, ca sã încapi într-o conductã aºaîngustã?

Nastratin se gândi 3 secunde, îl privi în ochipe Jean ºi zise:

- Erau þoli de rãzboi, mãi bãiete!Drept pentru care Jean s-a resemnat, dând

din cap cã acum a înþeles.- Nea Nicule, da’ cât ai putut sã stai în apã,

bre, fãrã sã te-îneci? Întrebase Marian, normal.- Mã, io v-am mai spus, dacã nu mã credeþi

sau mã-ntrerupeþi io mã ridic ºi plec. ªi, brusc, se ºi îndoi ameninþãtor, gata sã pã-

rãseascã preacinstita adunare.- Stai, nea Nicule, nu te pune la mintea lu’ mu-

cea ãsta. Ia taci, mã! Pânã mai ieri puneai ºtampilecu curu-n praf ºi acu te-ai gãsit sã pui întrebãri, i-aretezat-o Costel, cu gândul la nota de platã.

- Cu ocazia asta am scãpat de nemþi, dar m-au prins ruºii. A trebuit sã lupt cu ei, pânã la elib-erarea Sevastopolului. Lupte crâncene, mãi bãieþi.ªi-un ger, mãi nene... Într-o noapte, mi-aducaminte ca acum... Trãgeam cu mitraliera de vreoorã. Se înroºise þeava ºi ne încãlzeam mâinile laea. Când, deodatã, simt ceva cald în spate...

- Nemþii, nea Nicule!!! zise Marian.- Ruºii, nea Nicule !!! þipã Jean.Nea Nicu Nastratin trase calm din þigarã ºi zise:- Nu, mãi bãieþi, era mama! Venise cu plã-

cinte calde de la Mâneciu...Mai trebuie spus cã nea Nicu Nastratin avea,

în 1945, la sfârºitul rãzboiului, 17 ani. Era nãscutºi crescut în Ploieºti.


41


42


43


44


45

PREVÃZÃTORUL, CANICULAºI AERUL CONDIÞIONAT

Personajul principal dinscurta mea istorioarã este unaparat de aer condiþionat. Unaparat banal, dar în absenþacãruia viaþa omului modern petimp de varã, cel puþin prinlocurile din care scriu, aproapecã nu mai poate fi nici mãcarteoretizatã, darãmite trãitã!

Este de-a dreptul intere-sant modul în care o biatã insta-laþie electrocasnicã, atârnând peperete parcã fãrã rost mai tottimpul anului, se metamor-fozeazã în cel mai bun prieten alomului de îndatã ce soareleîncepe sã ne ofere, cu generozi-tate, cãldura sa inegalabilã! Cucât drag privim aparatul de aercondiþionat atunci când îºirevarsã peste noi valurile sale deaer rece ºi revigorant! Câtãrecunoºtinþã îndreptãm spreaparatul de aer condiþionat înnopþile caniculare de varã, atunci când, datoritã lui, putemdormi liniºtiþi somn odihnitorcu vise frumoase pânã la ziuã!

Ce minune a tehnologieipusã în slujba omului este aerulcondiþionat! Asta când merge!Cãci aerul condiþionat, ca ºiorice altã minune electrocasnicãmodernã, are propria sa per-sonalitate, propriul sãu duh ºivoinþa sa proprie. Adicã îl pui înprizã, apeºi butonul de pornireºi… dacã vrea porneºte. Dacãnu, nu! Nu conteazã cã e dita-mai canicula pe strãzi ºi princasele oamenilor, nu conteazãcât îl rogi sau cât îl blestemi, nu

conteazã cât te-a costat, dacã nuvrea sã porneascã nu porneºte ºibunã pace!

Aºa cã, istovit de nervi ºidoborât de cãldurã, pui mânape telefon ºi apelezi o firmã dereparaþii ºi întreþinere pentruaparate de aer condiþionat, cãdoar, slavã Domnului, e plinInternetul! Suni, programezi oreparaþie ºi, câteva ceasuri maiîncolo, te bucuri de binefacerileaerului condiþionat. Aiurea! Nicigând! În plin sezon nimenin-are timp de aerul tãu condi-þionat! Lungi liste de aºteptarepentru instalarea de aparatenoi, care se întind pânã spreiarnã, stau mãrturie a faptuluicã bãieþii care ar putea sã vadãde ce nu porneºte aparatul tãuau treabã vara pânã peste cap.

Ce e de fãcut sã nu ajungi înaceastã situaþie? Pãi, prevedereae mama înþelepciunii! Îþi pro-gramezi o revizie acum, la înce-putul verii, ºi scapi de orice pro-blemã! Zis ºi fãcut! Bãieþii pe carei-am solicitat au sosit, prompt,dupã cum stabilisem telefonic.Profesioniºti, din cap pânã în pi-cioare. Cu salopete frumoase ºicurate, cu lãdiþe de scule ticsite ºidichisite, ce mai încolo ºi încoace,o plãcere sã-i priveºti! În douã-zeci de minute aparatul meu deaer condiþionat era demontat înbucãþi ºi întins prin toatã casa.

Specialiºtii gãsiserã buba: com-presorul. Se defectase ºi, dupãcum aveam sã aflu, un compre-sor nou ºi munca necesarã înlo-cuirii lui costau aproape cât în-tregul aparat nou. Am decis, to-tuºi, cã vroiam sã repare vechiulmeu aparat de aer condiþionat,iar meºterii au început sã deatelefoane peste telefoane, încãutarea piesei buclucaºe. Câtevaore mai târziu, resemnaþi, spe-cialiºtii în problema aerului meucondiþionat mi-au pus toatepiesele aparatului, le ºtiþi, ace-leaºi pe care le întinseserã princasã, în doi saci mari de plastic ºiau concluzionat: „Vã trebuie unaparat nou! Cu cel vechi nu semai poate face nimic!”

Am întrebat, de pe fotoliulîn care mã prãbuºisem: „Cât cos-tã ºi când l-aº putea avea pe celnou?”. Cu un aer complet de-gajat, unul dintre bãieþi îmi rãs-punde: „Preþul nu conteazã…”.„Mã tem cã nu înþeleg…”, amreplicat eu. „Preþul nu conteazã –ºi-a completat meºterul ideea –tot ceea ce conteazã este cã o sãvi-l montãm foarte repede, un-deva prin toamnã! ªi vã reco-mand sã vã înscrieþi de pe acumpe lista de aºteptare. Dacã maizãboviþi pânã mâine sau poimâi-ne o sã vã treziþi cã vã putemmonta aparatul de aer condiþio-nat abia la iarnã!”

MARIUS ROMAªCANU


46

EPIGRAME

DUPÃ ALEGERICei ce-s nãscuþi pe-acest meleagDe mamã-ºi amintesc cu drag;Pe-a celui care-a fost alesRomânii o invocã des.

DIVORÞ LA BÃTRÂNEÞE

S-a sfârºit ºi mariajul,Da-n procesul cu partajulSoarta hotãrî târziu:Dânsu-n urnã, ea-n sicriu.

AMENDAMENTZici „urma scapã turma!“ – bine,Dar uiþi cã votul, pân’ la urmã,Ne-a definit pe noi drept turmãCe are-n frunte… ºtii pe cine!

PARADOXUn bou cu soaþa-i tot în ceartãªi-o maltrateazã-n mod barbar,Fiind decis sã se despartãCã-i pune coarne c-un mãgar.

EPOCA MODERNÃLa îmbogãþiþi cu vilã,Invitaþia-i subtilã:Vrei sã iei cu mine cina?Stingem mai apoi lumina!

BALANÞÃ DEFECTÃDegeaba Themis urlã cã o doareVãzând balanþa cum se-nþepeneºte:Când adevãrul nu stã în picioare,O þarã-ntreagã vezi cum se târãºte.

UNUI OPERAT DE PROSTATÃ

ªi-a operat prostata omu’,Chirurugul însã n-a fost Ciomuªi-i bucuroasã-ntreaga glie,Dar, mai ales, a lui soþie.

RELAÞIA CU EPIGRAMALa prima sau la ultima vedere,Cu epigrama catã mulþi plãcereªi, cicã, vor sã facã mariaj, Dar mulþi o þin doar în concubinaj.

AVANTAJUL SOÞULUIO soaþã grasã nu-i povarã,Chiar dacã anii-ncep sã cearnã,Îi face umbrã-ntreaga varãªi-i þine cald întreaga iarnã.

JURNAL DE SCANDALDoar ºtiri acide-n stil frivolSe-nºirã-n pagini zi de zi…Noroc cã nu-i de turnesol,Cã ºi hârtia ar roºi!

ELIS RÂPEANU


47

LA TRIBUNALC-o sã câºtige - a fost convinsã,Dar proba ei a fost respinsã.Dovada scrisã pe hârtieEra de-o sutã, nu de-o mie.

SE PUBLICÃ ORICEA apãrut în stare bunãVolumul foarte lãudatªi-i cãutat de cei ce-adunãHârtie de împachetat.

PSEUDO-EPITAFAicea zace ca-n mormântBirocraþia în cutii,Dar nu-ngropatã în pãmânt,Ci-nmormântatã în hârtii.

CAM CE I-AR SPUNEGEORGE ZARAFU ACADEMICIANULUIMIHAI CIMPOI, LA 70 DE ANI

Pentru Domn’ Mihai de-nchinPe la chef ºi beau doar vin,Nu mã umflu ca Cimpoiu’,Ci mã umflu ca butoiu’.

PARAFRAZÃSe ºtie, vinul nu-i ca apaªi nici friptura nu-i ca ceapa;E drept cã iarna nu-i ca vara,Nici soaþa nu-i ca secretara!

NEDUMERIRECând prin grãdinã, uneori,Descoperi ºi copii din flori,Îþi zici cã-i lucru de mirareCã nu vezi flori cu burta mare.


48


49


50


51


52


53


54


55


56


58

GEORGE CORBU

MIE ÎNSUMI (I)Îmi doresc, cum nu, statuie –Nu oricum, ci-n bronz turnatã,Pentru ca, vãzând a cui e,Sã nu fie dãrâmatã!

DIALOG POSIBIL- Când plagiatu-i fapt diversSau, cel puþin, devine?- Când ghilimele s-au ºtersAproape de la sine.

APROPO DE DENIGRAREAPOETULUI NAÞIONAL

Eminescu, bietul,E-ngrozit cât poateÎndura PoetulÎn eternitate!

MIE ÎNSUMI (II)Când voi ajunge la strãmoºi,Le-oi spune-n prag de infinit:De ce pe voi v-a vrut frumoºi,Iar pe noi Domnul ne-a sluþit?

MEMENTOCred în mod sincer, nu doar sper,Lansând acest avertisment:ªi pentru-un dram de caracterEste nevoie de talent!

CRITICILOR LITERARI

Mã veþi omologa postum?Puteþi începe de pe-acum!

BLESTEMNici preoþii nu þin cu noiCând ne tot spun sã luãm aminteMai mult la viaþa de apoiDecât la cea de dinainte!

NENOROCDe la case mari de piatrãLa bordeie de chirpici,Tot aceiaºi câini ne latrãªi ne bate-acelaºi bici.

DE ACTUALITATEÎmperecheate? Nota bene:Deci sunt ºi rime lesbiene!

CIOCOII VECHI ªI NOIDe ciocoii vechi ºi noi,Ce-au pus þara pe butuci,Am scãpa, probabil, noi…Dac-am mai avea haiduci!

PLAGIATULPlagiatul e-un simptom –Cã, în stadiul actual,De nu-l practici, nu eºti om,Iar de-l practici, eºti penal!

UMBRAO „umbrã“ veche (poate douã)M-a pãrãsit în ‘89.Dar vã anunþ, plin de emfazã,Cã azi de alta-s luat „în pazã“!

PE ACEEAªI TEMÃFãrã umbrã nu se poate –Mai ales când e loialã.(Precizez cu-onestitate,Fãrã umbrã de-ndoialã!)

VARA NU-I CA IARNA…Vara nu-i ca iarna, cicã,Spuse mafiotul Gicã,Izolat de pãmânteniÎntr-o vilã la Buºteni!

UNUI AVARBogãþii nenumãrateA acumulat, sã fie!Neºtiind cã nu fac toate Cât un dram de omenie!

CÂTE CEVA DESPRE VIAÞÃE un semn de întrebareDacã viaþa e-o poveste:Chiar dacaã nu este, pare;Chiar dacã nu pare, este!

MIE ÎNSUMI (III)Sunt un OM (fãrã ghilimele) –Cãci pot trãi ºi fãrã ele…

EPIGRAME


59


60


61


62


63


64

ELIS RÂPEANU

CEL DE SUS VREA ªI MAI SUS

Vârful cel de sus, din zare,Mângâiat de câte-un nor,S-a gândit, ºi el, sã zboare,Sã-mplineascã vechiul dor.

Încântat cã duce-n spateStânci golaºe de bazalt,Simte cã-i forþos ºi poateSã atingã ceru-nalt.

Mândru, el de sus priveºteRâuri ºi pãduri umbroase,Iar mai jos adãposteºteSate cu mulþimi de case

ªi, cu dorul de-nãlþare,Fãrã aripi din nãscare,A-ncercat, printre cocoare,Sã se-nalþe pân’ la soare.

Dar, trãind cu capu-n nori,Vârful cel lipsit de duhVede cã, nici tras de sfori,Nu se-nalþã în vãzduh.

MORALA:Cel ce-i tare-ajuns ºi mareE ca muntele-ncrezeut:Fãrã aripi, vrea sã zboareCu picioarele de lut.

CÃÞELUªA ªI PISOIUL

Se zbenguia în casã o cãþeluºãNumitã Cara, mare jucãuºã,ªi, ca sã n-aibã mai târziu probleme,Stãpânii au dus-o la castrat devreme.

Dar, într-o zi, sub scara de la bloc,Stãpâna a gãsit un ghemotoc,Ce dârdâia pe niºte biete þoale,Cãtându-ºi mama, mieunând cu jale.

Sã iau pisoiul, sã nu-l iau – gândiFemeia care sta chiar vis-a-vis…Dar cum sã þii pisica la un locCu câinele, pe-acelaºi cald cojoc?

Se ºtie cã se ceartã din nimica,Se au ca… ºoarecele cu pisica,Dar prea-i e milã de pãpuºa vieªi-o ia în casã – fie ce-o sã fie!

Intrând pe uºã, fu întâmpinatãDe Cara – cãþeluºa alintatã,Ce luã pisoiul ud, al nimãnui,

Încolãcindu-se în jurul lui.

ªi-l tot lingea, ºi-l încãlzea la piept,Ca pe un fiu, sau ca pe-un frate drept…

Cu timpul, ghemotocul a crescut –ªi Cara i-a fost mamã, dar ºi scut…

Mereu prieteni, nicidecum rivali,Sunt membri de familie egali…

Pe scurt, morala gândul þi-l ascute:Sã nu crezi în idei preconcepute!

FABULE


65

CLIPA DE ZBOR

Un brad îi zise unui plop:Sunt verde-n toamnã, plin de falã,Tu eºti înalt, dar, ca un snop,Eºti azi cuprins de gãlbejealã.

ªi vine frigul, vântul bate,Smulgând cam tot ce ai pe ramuri,Deci frunzele sunt condamnateªi gol-goluþ vei sta la geamuri.

Eu verde sunt, cum verde-i dorul,ªi iarna-n ger, ºi vara-n soare,ªi de pe munþi privesc la zborulAtâtor pãsãri cãlãtoare!

Rãspunse plopu-nalt cât cerul,Tot ocrotind o frunzã udã,Atinsã nemilos de gerulCe-o smulse iute, parcã-n ciudã:

Priveºti la zbor a câta oarã?Dar frunza, pãrãsind decorul,Chiar ºi o clipã dacã zboarã,Ea a ºtiut ce este zborul!

În plus, uitat-ai, din pãcate,Precum atâþia autori:Sã intri în eternitate,E necesar, întâi, sã mori!


66


67


68


69


70

NASTRATIN PE PATUL DE MOARTE

ADRIAN MÃRÃCINEANU

Dupã o viaþã destul de liniºtitã, cu spor ºibelºug ºi cu o carierã politicã strãlucitã în ulti-mii 8 ani, iatã-l pe Nastratin pe un pat de spi-tal la Secþia Cardiologie. Doctorul îi spuse cãce fusese mai greu - trecuse. „Oricum, gândiel, am avut o cumpãnã în viaþã!“ Spera sãtreacã cu bine de infarct, când în rezervã intrã

(încã) frumoasa ºi distinsa lui soþie, având înbraþe un frumos buchet de trandafiri. Nu vãspun ce culoare. Aþi ghicit-o.

- Veºti bune, dragule! Tocmai am vorbitcu medicul de gardã (era ora 16:00) ºi totulmerge bine!

- Când e vorba de inimã... merge pânã seopreºte, replicã acru Nastratin.

Doamna Nastratin se apucã sã-i turuienoutãþile din ultimile douã

zile... Baiatul, student la jurnalism... Peti,cãþeluºa caniche... Vecinii... Prietenii îngrijo-raþi, care-i transmiteau urãri de sãnãtate... Întimpul ãsta, gândindu-se la cât de-aproape i-a

fost (ºi i-ar mai putea fi) sfârºitul, se auzi, cumirare ºi pentru el, cã-ºi întreabã consoarta:

- Tu m-ai înºelat vreodatã, de când sun-tem cãsãtoriþi?

Pentru câteva secunde, nu s-a auzit decâtlipãitul saboþilor cu tãlpi de crep ale unei asis-tente, pe culoar. Doamna îºi reveni din surprin-dere mai repede decât anticipase Nastratin. Îiapucã soþului mâna albã ºi moale ca telemeaua

proaspãtã ºi rosti fãrãnici o introducere:

- Numai de 3 ori!-Cuuum?! Da’ ce

motive-ai avut? o între-bã Nastratin, simþindcã se ridicã la ceruri, cupat cu tot.

- Îþi aduci amintede operaþia ta de herniede disc, de-acum 10ani?

- Dddaa... mormãipierdut.

- Eh! Pentru chi-rurg am avut bani!

Urmã o pauzãsemnificativã ºi o flutu-rare din gene, cum nu-mai femeile ºtiu s-ofacã. Cãtre bãrbaþi.

- Pentru anestezist- nu! Înþelegi?!

„Uite, mã, sãraca,pentru mine a fãcut-o“,gândi Nastratin.

- ªi a doua oarã?întrebã cu glasul stins.

- A doua oarã amfãcut-o pentru bãiatul nostru! Profesorul dematematicã era gata sã-l lase corigent în ulti-mul trimestru ºi ar fi ratat examenul la Bac!

„Ce mamã... spirit de sacrificiu pentru co-pil“, cugetã, în sinea lui, soþul resemnat.

- Da’ a treia oarã?!Distinsa doamnã se încruntã uºor, îngân-

duratã, aproape tristã, la stativul pentru per-fuzii ºi-l întrebã:

- Îþi mai aduci aminte de alegerile uni-nominale din 2008? Ai candidat pe amãrâtu’ãla de colegiu din fundul judeþului...

Nastratin scoase un „Da“ abia ºoptit.- Eh, îþi mai lipseau… 300 de voturi!


72


73


74


75

AFORISMEELIS RÂPEANU

� Nu poþi fi fericit într-o colectivitate încare toþi ceilalþi sunt triºti.

� Oricât te-ai grãbi spre moarte, sã ºtii cãnu vei fi primul ºi, oricât de-ncet ai merge, nuvei fi ultimul.

� Dacã toþi am avea umor, lumea în caretrãim ni s-ar pãrea mai bunã.

� Ca dragostea sã reziste ºi dupã ce trecepasiunea, e necesar ca inima sã fie cârmuitã deînþelepciune.

� Gândeºte-te de douã ori înainte sã nufaci ceva.

� Orice-ai face ºi orice-ar face, tatarãmâne tatã ºi mama rãmâne mamã ºi nu poþiface nimic în privinþa asta.

� Uneori, vedem lucruri care nu existã ºinu vedem lucruri care existã, de exemplu peDumnezeu.

� În pelerinajele pe la mãnãstiri ºi biseri-ci, omul realizeazã o comuniune cu Dumne-zeu, dar, prin El, o comuniune cu sine, cu ce ebun ºi frumos.

� Adevãrul nu trebuie sã întunece o leg-endã frumoasã.

� Poliþiºtii ºi procurorii prea sunt obiºnu-iþi cu minciuna ca sã mai creadã pe cineva.

� E uºor sã te subestimezi când eºti de-primat.

� Oamenii se împart în cei buni ºi cei decare trebuie sã te fereºti, dar, uneori, nu ºtiicare-s unii ºi care-s alþii.

� Drumul vieþii e mai greu pentru celcare-l strãbate singur.

� E omeneºte sã-i sari în ajutor cuivacând þi-l cere, nu sã i-l dai cu anasâna.

� Adevãrul e de dorit, dar nu întotdeaunarecomandat.

� Cel care ºtie cã nu e prea deºtept – nu etocmai prost.

� Sã nu-ncercãm sã ne-ascundem dupãcuvinte transparente.

� Înºelãciunea din partea celui ajutatface mai mult rãu decât pierderea materialã ºiinsuflã teama de a fi generos.

� Avocatul trebuie sã-l apere pe client, nusã-l creadã.

� Pe marii poeþi, moartea îi scufundã înmarea cristelniþã a neamului.

� Fii cu bãgare de seamã la adversarulcare nu mai are nimic de pierdut.

� ªi amintirile constituie viaþã: o viaþã pecare o retrãim.

� Nu te poþi despãrþi de cineva decâtdepãrtându-te de el.

� Sã te fereºti de omul care vrea sã fiemai mult decât este.

� Iubirea creºte în suflet ca un munte ºi,uneori, se prãbuºeºte ca un castel construit penisip.

� Orgoliul rãnit devine o armã puternicã.� Dumnezeu nu e numai în bisericã, ci ºi

în fiecare dintre noi.� Adevãrata poezie te face sã simþi cum

clipa se adânceºte în tine.� Când versul te face sã vibrezi, pãtrunzi

în casa transparentã a lacrimii.� Când citeºti o poezie adevãratã, îþi

simþi respiraþia sufletului.� Poetul arã ogorul limbii române cu plu-

gul de luminã.� Poetul scrie cu aripa sufletului.� Pe mãsurã ce înaintãm, timpul se re-

trage.� Pentru tineri nu existã decât un singur

anotimp: vara sãrutului.� Porumbeii albi, în zbor, scuturã din

aripile lor luminã.� Ascultând o romanþã, simþim un

freamãt care ne face sã ne refugiem în noi.� Visele nu mor niciodatã: ele merg alã-

turi de noi, pe aceeaºi cãrare.� Pietrele unui râu nu pot fi distruse, dar

pot fi mutate.� Ca sã conduci o maºinã, trebuie sã stai

pe scaunul ºoferului; ca sã conduci o breaslã,nu trebuie neapãrat sã stai pe scaunul ºefului.

� Adevãrul poate sã mute munþii din loc,sã despice oceanele, sã punã aripi la pietre.

� Nimeni nu primeºte instrucþiuni de fo-losire a vieþii.

�Dacã vezi, nu trebuie neapãrat sã ºi crezi.� Nu poþi sã învingi, dacã nu ºtii sã pierzi.� În concurenþa dintre doctor ºi Dumne-

zeu, doctorul, de obicei, iese pe locul doi.� Mâna care þine sabia se va murdãri de

sânge.� Mâncarea îþi þine trupul în viaþã, spe-

ranþa îþi þine inima vie.


76


77


78


79


80


81


82

Personaje: Marchizul ºi Marchiza Bre-benel, Contele Parpalea, Baronul Angheluþã,Majestatea Sa Regele Scoabã, curteni, paji, pa-harnici.

Actul IO cãruþã cu coviltir. Aici îºi are Marchizul

Brebenel reºedinþa de varã, toamnã, iarnã ºiprimãvarã. Piesa începe cu un moment core-grafic interpretat de ºase paparude sumarîmbrãcate, pe o melodie de Nelu Fulgericã. Edimineaþã.

Marchizul: O, blânda mea marchizã, mã doare capul rãu -Am abuzat asearã de vermut ºi trãscãu,

La cheful care-l dete Slãvitul Pardaillan,Când s-a-ntrunit la crâºmã Mãritul Sãu

Divan.De nu mã dreg c-o bere, voi fi tot abãtutCãci la stomac am gaze ºi râgâi a vermut.

Marchiza:Haolio, mãi Marchize, taci cã nu ºti ce-mi ceiCãci nu mai am sub fuste decât fo zece lei.

Marchizul (ameninþãtor):Ai sã-mi aduci o bere, de-ar fi sã mergi în mâiniDe nu, sã moarã mã-ta, am sã te-arunc la câini.

Corul interpreteazã piesa “Cine de bãrbatn-ascultã


83

Meritã caftealã multã“.

Marchiza iese înjurând de mamã, cortinacade de la mare înãlþime.

Actul IIAcelaºi decor. În fundal se aude un þãran

hãulind cu jale aria „Cu grâul de la colectivã, /Nu mi-a ieºit nicio colivã“.

Reapare Marchiza Brebenel.Marchiza:

Te scoalã, o, marchize, i-aproape ora zece,Iatã, þi-aduc dejunul: trei mici ºi-o bere rece.Nu am gãsit în drumu-mi nimica de furat,N-am dat în bobi la nimeni, dar tot m-am

descurcat.Cãci am vândut certificatul de proprietate

ce-l aveamIar cu banii ce-au rãmas þi-am luat ºi-o litrã

de salam.

Marchizul:Sã mor în puºcãrie, sunt recunoscãtor

Ciordi-voi pentru tine un ºampon Palme d’Or.Hai, ia ºi tu din bere, dar nu mult, cã turbez,De mici n-am trebuinþã cã ºi aºa sunt obez.

Apare Contele Parpalea, interpretând aria“În alba-neagra-s priceput / Mare maestru labarbut / Expert în a ciordi gãini, / As în afraieri strãini“.

Marchizul:Cu plecãciune, Conte. De ce eºti abãtut?Te-a pãrãsit nevasta? Ai dat-o la barbut?

Contele:Cum n-aº fi trist, marchize, când ieri l-au are-

statPe Pardaillan cel falnic, al nostru Împãrat?

Cortina cade, ca lovitã în moalele capuluicu un obiect contondent.

Actul IIICurtea Majestãþii Sale Regele Scoabã.

Marchizi, Marchize, Duci, Ducese, Conþi, Con-tese. Baronul Angheluþã tocmai povesteºte cir-cumstanþele în care Împãratul Pardaillan afost arestat.

Baronul:A fost de vise rele, sã moarã fraþii mei,Se luptarã strãjerii, de ziceai cã sunt zmei.

Dar n-au putut sã-l scape ºi-acum e la rãcoare(cãtre un paj)Mai dã-mi un Johnny Walker, cãci inima mã

doare.(continuã)ªi acolo, la pârnaie -Mi-a spus o santinelã -Þipa c-o sã devinãNelson a lui Mandelã.

Corurile reunite murmurã în surdinãpiesa „Haolio ºi iarãºi vai, / Popor trist, norocnu ai“.

Baronul Angheluþã interpreteazã pe acestfundal aria „Tristeþea mã doboarã, / Pe viaþã-ssupãrat, / Ca puii fãrã cloºcã, suntem fãrãÎmpãrat“.

Corul:O, tu, Mãrite Scoabã, cu-nþelepciunea taAjutã-ne cu sfatu-þi, ºi noi te-om asculta.

M.S. Scoabã:Popor plin de virtute, ascultã vorba meaVoi fi mereu cu tine, orice s-ar întâmpla.L-au arestat pe Tetea? Nu este cu bãnat,Voi fi de azi încolo ºi Rege ºi Împãrat!

Cortina cade cu lacrimi de fericire în ochi.

Pentru conformitate: MMIIHHAAII MMAATTEEII


84

CATRENE CU TÂLCELIS RÂPEANU

RÂSULI-e dat sã râdã omuluiCum frunza-i datã pomuluiCã râsu-n viaþã-ºi are rostul,Dar nu ºi-atunci când râzi ca prostul!

GEORGE ZARAFU, BÃUTORNUMAI DE VIN

Nenicul nostru-i o figurã,Dar spun o vorbã aici cu rost:Mai bine iz de bãuturã,Decât sã simþi miros de prost!

DOMNILOR („Poale lungi ºi minte…“)

Bãieþi, lãsaþi-vã de glumeªi nu vã mai luaþi de fustã,Cã-s mulþi la care-n astã lumeCureaua-i latã, mintea-ngustã.

LENEªULDeºi nimic nu face-n viaþãCã nu s-a omorât cu treaba,Se scoalã dis-de-dimineaþã -Sã aibã timp sã stea degeaba.

MINTEA DE PE URMÃ…Românul chinul cred cã-ºi curmãªi scapã iute de dilemeDe-ºi mutã mintea de pe urmãCu o clipitã mai devreme.

PÃCÃLEALÃTrãim din plin prezentul lui a fiLa moarte ne gândim când ni se-aratãªi-o pãcãlim în fiecare zi,Dar ea ne pãcãleºte doar o datã.

PROFESIUNE DE CREDINÞÃ

Cât rostul epigramei îl împartCu-atâþi confraþi ce scriu sã-i dea putere,De epigramã n-o sã mã despartChiar dacã anii se vor strânge-n ere.

FAVORIZAREABÃTRÂNILOR

Aceastã viaþã-i o cãrareCe tot spre cimitir se-abate,Da-i singurul lãcaº spre careBãtrânii au întâietate.

CUVÂNTÃRIDe omenie multe spune,Cu vorbe-alese te îmbatã,Dar omenia-i acþiune,E predicat, nu predicatã.

RECLAMA ALMANAHULUINASTRATIN

Când faci sã râdã pe vreun om,Îþi iartã Domnul din pãcateªi-atâta râs e-aici în tom,Încât ne va ierta de toate!

ALB-NEGRUDin alb faci negru mai uºor – Oricine-acceptã adevãrul –Dar, dupã ce trec anii-n zbor, Din negru – alb se face pãrul.

INFLAÞIA DE EPIGRAMÃCând volumele se-adunãªi îi duc valorii lipsa,Dã-mi o epigramã bunãªi-o sã-nving Apocalipsa.

PRECIZAREFie-i lauzi, fie-i critici,Nu spera sã ai amici,Cã prietenii politiciNu-s prieteni, ci complici.


86


87


88


89


90


91


92


93


94


95


96


97

ALMANAHUL

Nas

trat

in2013

Alma Nah 2013

Documents