-
1
Alfabetizarea – un pas esential catre o
societate mai eficienta
Dacă însă n-ai instrucțiune, n-ai idee, nu știi să apreciezi.
Întreabă un țăran, vorbește-i
despre libertatea presei și a întrunirilor și el îți va întoarce
spatele, căci n-are idee de ce sunt
acestea și este firesc lucru ca, pe cât timp o rămâne în astă
stare, acel care nu știe o să fie
stăpânit de cel ce știe. (…) instrucțiunea este una din
condițiunile indispensabile ale unei
societăți. Prin urmare, d-lor, instrucțiune, instrucțiune! –
căci fără instrucțiune, fără lumină,
nu vom putea realiza nimic; și chiar dacă am putea realiza ceva
într-o zi, n-o să putem păstra
ce-am făcut, căci vom fi ca un neghiob, căruia îi dai un capital
în mână ca să se
procopsească și el îl pierde, fiindcă nu știe nici cum să-l
facă, nici cum să-l păstreze.
În fine, d-lor, instrucțiunea poporului este o condițiune, nu
numai de prosperitate, nu numai
de mărire, ci este și o condițiune de existență națională.
Ion C. Brătianu
INTRODUCERE
Alfabetizarea este unul din drepturile fundamentale ale omului.
Parte integranta a dreptului la
educatie, este recunoscut ca atare, atat pentru copii cat si
pentru adulti, in Declaratia
Universala a Drepturilor Omului (1948) precum si in numeroase
conventii internationale. Este
o componenta fundamentala ce sta la baza dezvoltarii umane,
permitand nu numai accesul la o
viata implinita ci si contributia individului la dezvoltarea
comunitatii si societatii.
Importanta alfabetizarii in absolut toate aspectele relevante
ale vietii de zi cu zi: scoala,
munca, sanatate, socializare, manifestata la nivelul tuturor
grupelor de varsta, a stat la baza
alegerii acestei teme pentru lucrarea de evaluare finala.
Ce inseamna analfabetizarea pentru o societate moderna?
Limitari serioase in gasirea unui
loc de munca si implicit
plafonarea potentialelor castiguri
banesti
Cresterea cheltuielilor aferente
sanatatii la nivel suveran si
individual
Lipsa de productivitate in
economie
Cheltuieli suplimentare in sistemul
judiciar legate de o rata crescuta a
criminalitatii
http://matricea.ro/model-pentru-2017-anuta-bledea-romanca-cu-maini-de-aur-asta-datorie-o-avem-cat-traim-pe-lume-sa-facem-bine-rau-sa-nu-facem/
-
2
Pierderea de oportunitati privind
creearea de valoare la nivel
individual si al companiilor.
Cheltuieli sporite legate de
programele de asistenta sociala
Abilitati tehnologice reduse –
impact asupra dezvoltarii
viitoare a societatii
Costuri mai mari legate de sistemul
de educatie datorita elevilor ce nu
sunt aliniati nivelului de pregatire
asteptat pentru o anumita clasa
Pe langa prezentarea unor aspecte de ordin general, voi incerca,
pe parcursul lucrarii, sa tratez
o serie de astfel de zone de impact ale lipsei de alfabetizare
asupra individului si societatii.
1. CONSIDERENTE GENERALE
Combaterea analfabetismului in special si cresterea calitatii
educatiei in general sunt premise
esentiale pentru o buna functionare a oricarei societati, mai
ales intr-o societate dominata de
cuvantul scris, cum este cea de astazi.
Alfabetizarea dezvolta la nivelul individual capacitatea de
gandire, cea critica si de empatie,
crescand eficienta individului respectiv de a functiona in
societate sub o identitate bine
conturata. Este totodata o importanta conditie precedenta
pentru:
un proces educational de calitate la nivelul familiei,
participarea activa cetateneasca la dezvoltarile din
societate,
aspecte legate de calitatea de consumator,
sanatatea individului si a familiei,
utilizarea noilor tehnici si procese digitale in viata sociala
si la locul de munca etc.
Din pacate un numar impresionant de mare de cetateni europeni nu
dispun de un grad de
alfabetizare suficient pentru a aborda la un nivel optim aceste
scenarii; aproximativ 20% din
cetatenii europeni nu dispun de un grad suficient de
alfabetizare ce le permite integrarea intr-o
societate moderna. Datele PISA (OECD’s Programme for
International Student Assessment)
indica o realitate cutremuratoare la nivelul Uniunii Europene
(UE): unul din cinci cetateni UE
cu varsta de 15 ani au performante extrem de slabe privind
cititul, aceasta stare de fapt
mentinandu-se la nivele constante pe parcursul ultimilor 10 - 15
ani, in ciuda unei nevoi din
ce in ce mai mari privind cresterea gradului de alfabetizare.
Bineinteles, aceste generatii sunt
-
3
susceptibile la nefinalizarea educatiei, la a ingrosa randurile
somerilor si a trai pe baza
ajutoarelor sociale, la a avea probleme de sanatate (generate de
exemplu de o probabilitate
mare sa fumeze sau sa fie dependenti de alcool cuplata cu o
probabilitate mica de a exersa
fizic in mod regulat).
Procentajul persoanelor cu probleme majore de alfabetizare in
Uniunea Europeana (2016)
Sursa: European Literacy Policy Network (ELINET)
Analfabetismul nu distruge numai sansele la un loc de munca
stabil sau procesul educational
in sine ci in primul rand distruge aspiratiile si ambitiile,
elemente ce stau la baza progresului,
cresterii si inovatiei in orice societate.
Eforturile pentru cresterea gradului de alfabetizare fac parte
dintr-un proces extrem de
complex, ce presupune implicarea unui mare numar de “jucatori”.
Dar in mod clar nu putem
vorbi de o misiune imposibila – angajamentul pe termen lung din
partea factorilor decizionali,
cuplat cu imbinarea creativa a mai multor modalitati de actiune
au capacitatea de a asigura in
mod sustenabil rezolvarea acestei probleme.
-
4
2. DIGITALIZAREA
Nevoia de actiune este accentuata mai ales de schimbarile
radicale ce au survenit la nivel
european si global pe parcursul ultimelor doua decade, la nivel
atat social cat si economic.
Astfel, digitalizarea societatii a adaugat noi dimensiuni
proceselor legate de comunicare si
integrare, insa acest tip de progres, prin mentinerea cuvantului
scris ca pilon central, a adancit
si mai mult lipsa de incluziune sociala pentru populatia ce
intampina dificultati in ceea ce
priveste scrisul si cititul. Aceasta situatie a fost evidentiata
inca de la inceputul acestui
mileniu, de o serie de studii, dintre care putem aminti Final
Report of the International Adult
Literacy Survey publicat in anul 2000 de catre Organisation for
Economic Co-operation and
Development (OECD).
In acest context as dori sa mentionez un fapt pe care il putem
considera ingrijorator privind
efortul de alfabetizare si anume dezechilbrul major in privinta
cititului si scrisului: scrisul a
primit si primeste in continuare mult mai putina atentie decat
abilitatea de a citi. Vorbim de
scris in contextul diverselor sale aspecte: compunerea /
constructia unui text, corectitudinea
gramaticala, capacitatea de a scrie de mana sau pe tastatura
etc. Poate situatia are legatura si
cu faptul ca cercetarea regionala privind abilitatea de a scrie
este mai dificila in comparatie cu
cea de a citi (in special datorita lipsei unor proceduri si
instrumente dedicate evaluarii care sa
permita o buna comparabilitate la nivel international); in mod
clar nu exista studii recente la
nivel european privind scrisul iar acest fapt ar trebui sa
trezeasca interesul autoritatilor si
cercetatorilor. Motivatia este simpla: procesul de digitalizare
amintit mai sus a adus
comunicarea interumana din sfera cuvantului vorbit in cea a
cuvantului scris iar cerintele sunt
in mod clar legate atat de capacitatea de a citi cat si de cea
de a scrie. Noua realitate a generat
insa si dezbateri aprinse (prezentate pe larg in lucrarea
Handwriting or Typewriting? The
Influence of Pen- or Keyboard-Based Writing Training on Reading
and Writing Performance
in Preschool Children - Markus Kiefer, Stefanie Schuler, Carmen
Mayer, Natalie M. Trumpp,
Katrin Hille si Steffi Sachse – 2015) legate de folosirea in
procesul educational timpuriu a
scrisului de mana versus la tastatura sau daca digitalizarea
comunicarii are un efect pozitiv
sau negativ asupra capacitatii de a crea un text sau de a
utiliza corect regulile gramaticale.
Exista argumente pro si contra (de exemplu o dezvoltare mai
accelerata a capabilitatii de
comunicare prin scris in contextul digital vs aspecte de
dezvoltare mai armonioasa a
capacitatilor psiho – motorii si senzoriale in ceea ce priveste
scrisul de mana); cu certitudine
este necesara o cercetare mai aprofundata a fenomenelor.
-
5
Mai mult decat atat, sa nu uitam faptul ca inclusiv populatia cu
un grad de alfabetizare mai
dezvoltat se confrunta cu probleme majore privind identificarea
si selectarea, dintr-o plaja
informationala extrem de larga, a informatiilor si datelor
corecte si relevante. Putem vorbi de
dezvoltarea unor capacitati intelectuale cu totul noi, legate de
abilitatea de a extrage si utiliza
resurse din mediul online.
3. PIATA MUNCII
Din punctul de vedere al pietei muncii lucrurile sunt extrem de
clare – actuala piata a muncii
este 100% incompatibila cu orice forma de analfabetism. A apus
de foarte mult timp epoca
industriala, a manufacturilor ce aveau portile larg deschise
pentru forta de munca ce poseda
un grad redus sau chiar inexistent de alfabetizare. Privind
intr-un mod extrem de simplist, ce
angajator din ziua de astazi si-ar lua riscul producertii unor
accidente majore datorita faptului
ca un lucrator nu stie sa citeasca instructiunile ce se refera
la protectia muncii?
Mai mult decat atat, la nivel european chiar si piata de forta
de munca necalificata este intr-
continua scadere: se preconizeaza o descrestere de aproape 30%
pana in 2020 comparativ cu
2010 – in termeni nominali o descrestere de circa 16 milioane a
locurilor de munca ce se
preteaza indivizilor fara calificari superioare (Cedefop -
European Centre for the
Development of Vocational Training – 2012) Suntem si vom fi
martorii expansiunii unor
sectoare economice bazate pe cunoastere, dezvoltare si cercetare
sau a celor de nisa (design,
produse personalizate etc), sectoare in care chiar si la nivelul
muncii de baza necesita
cunostinte solide. Cu certitudine piata muncii necesita si va
necesita in continuare un din ce in
ce mai inalt nivel calitativ in ceea ce priveste educatia iar
indivizii cu un grad redus de
alfabetizare vor fi permanent exclusi de la gasirea unui loc de
munca.
-
6
Piata europeana a muncii
Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/
http://ec.europa.eu/eurostat/
-
7
4. SOCIETATEA SI ALFABETIZAREA
Abilitatea de a citi si de a scrie este la fel de vitala si in
afara locului de munca; aceste abilitati
sunt vitale nu numai pentru aspecte generale cum ar fi
administrarea problemelor legate de
sanatate sau implicarea politica ci si pentru aspecte ce tin de
viata de zi cu zi, de exemplu
interactiunea cu alti membri ai societatii. Paradoxal, inca nu
s-a evidentiat stiintific un impact
pozitiv al cresterii importantei comunicarii electronice (ce are
loc atat in viata de zi cu zi, sub
aspectul interactiunii cu ceilalti membri ai societatii, cat si
in cadru formal – de exemplu
sistemul educational) atat la nivel de individ (gradul de
alfabetizare individual) cat si la nivel
de societate / factori de decizie cu privire in ceea ce priveste
imbunatatirea gradului de
alfabetizare.
Totodata, alfabetizarea este un factor cheie in ceea ce priveste
accesul oricarui individ la
sistemul E-Guvernare, in scopul reducerii costurilor,
eficientizarii proceselor si imbunatatirii
serviciilor publice. Realitatea ne arata insa o exacerbare a
inegalitatilor in societate, atata timp
cat membrii ei nealfabetizati atat din punct de vedere abilitati
de baza (scris si citit) cat si
abilitati digitale nu au acces la astfel de platforme.
In mod similar, din ce in ce mai multe companii se indreapta
catre crearea unei experiente
digitale, online, pentru clientii actuali si potentiali, in
defavoarea unei experiente direct, “face
to face”. In ciuda aspectelor pozitive legate de acest trend,
populatia cu un grad redus de
alfabetizare se vede exclusa din acest proces. Inca o data in
contextul alfabetizarii ne referim
atat la abilitati de baza cat si abilitati digitale; de exemplu
peste 70% din populatia Europei cu
varste cuprinse intre 55 si 74 de ani nu a folosit niciodata
internet-ul (Ala-Mutka, K.,
Punieand, Y. si Redecker, 2008, Digital competence for lifelong
learning, European
Commission Joint Research Centre Institute for Prospective
Technological Studies). Se pierd
astfel extrem de multe oportunitati de dezvoltare atat pentru
sectorul public cat si pentru cel
privat prin lipsa de penetrare in masa de potentiali sau actuali
clienti si parteneri.
-
8
Gradul de incluziune financiara
5. ANALFABETISMUL SI SARACIA
La nivelul Uniunii Europene, potrivit informatiilor cuprinse in
European Commission -
Europe 2020 strategy si Eurostat in Focus - Population and
social conditions 2012 :
Mai mult de 25 de milioane de copii traiesc la limita
saraciei
Fara ajutoare sociale cifra de mai sus s-ar majora
substantial
Unul din 10 copii traiesc in gospodarii in care nici un membru
al familiei nu are un loc
de munca stabil
8% din adultii cu loc de munca nu castiga suficient pentru a
depasi limita saraciei
23% din populatie traieste in conditii de excluziune sociala
datorata saraciei
In acest context orice politica ce tinteste cresterea gradului
de alfabetizare trebuie sa fie
acompaniata de masuri dedicate garantarii unei minime bunastari
materiale si demnitati, in
special in randul copiilor. Este nevoie de asigurarea unui
suport material la nivelul
-
9
familiilor dar si de masuri ce se adreseaza nevoilor materiale
ale copiilor legate de
educatie. Pe langa gratuitatea educatiei sunt necesare si burse
ce trebuie sa acopere
intretinerea si transportul pentru cei carora le sunt necesare
astfel de cheltuieli, manuale
gratuite, alimentatie etc.
Diferentele in ceea ce priveste bunastarea materiala creeaza
diferente in gradul de
alfabetizare; statistic vorbind (vezi Esping-Andersen, 2004,
Untying the Gordian knot of
social inheritance), tarile in care se intalnesc puternice
inegalitati sociale au la fel de
puternice inegalitati in alfabetizare si educatie in
general.
Saracia este un fenomen multidimensional si fiecare dimensiune
are un impact negativ
asupra alfabetizarii. Familiile ce traiesc in saracie sau la
limita saraciei nu pot asigura un
acces permanent, de calitate, al copiilor la educatie. Se pot
intalni multe cazuri in care
suntem martorii unor dezvoltari insuficiente ale abilitatilor
verbale, cognitive sau sociale
la varste fragede, cu impact negativ asupra capacitatii de a
face fata cerintelor si rigorilor
sistemului educational. De exemplu, in Marea Britanie, inaintea
varstei de 6 ani, un copil
talentat natural provenind dintr-o familie saraca este depasit
ca performante in mediul
educational de un copil mai putin talentat ce provine dintr-o
familie cu situatie materiala
superioara (End child poverty,
http://www.endchildpoverty.org.uk, 2008). Identificarea
timpurie, analiza serioasa si asigurarea suportului necesar sunt
actiuni esentiale in vederea
asigurarii unei egalitati de sanse.
6. SANATATEA SI ALFABETIZAREA
Cateva date privind situatia la nivelul Uniunii Europene, asa
cum apar in European
Commission (2011) Demography report: Older, more numerous and
diverse Europeans :
A crescut substantial speranta de viata
Populatia de peste 65 de ani este mai numeroasa decat cea sub
varsta de 15 ani
Pentru fiecare 10 copii sub varsta de 15 ani avem 20 adulti cu o
varsta de peste 65
de ani, dintre care 8 au o varsta de peste 80 de ani
Aceasta situatie, ce continua sa se inrautateasca din punct de
vedere al proportiei, creeaza
mari presiuni asupra productivitatii la locul de munca in
vederea finantarii sistemelor statale
http://www.endchildpoverty.org.uk/
-
10
de sanatate, beneficii sociale si pensii. Unul din efectele
acestei presiuni se materializeaza in
faptul ca europenii nu vor mai avea un singur loc de munca pe
parcursul vietii. Este deci
nevoie de dezvoltarea si aplicarea unui spectru mai larg de
abilitati profesionale legate de
locul de munca; prin urmare o schimbare profunda a rolului
educatiei si dezvoltarii
profesionale. Simpla alfabetizare ramane vitala, dar nu este
nici pe departe suficienta; este
imperios necasar un program continuu de educatie formala si
informala in vederea
maximizarii sanselor de a gasi un loc de munca, de a atinge o
rata satisfacatoare de bunastare
economica, de a functiona in parametri optimi in societate.
Evolutia procentajului copiilor in total populatie pentru tarile
din Europa Centrala si de Est
Sursa: Transformative Monitoring for Enhanced Equity
(TransMonEE) Database
7. RATIUNEA INVESTITIILOR ADRESATE ALFABETIZARII – EFECTE
ECONOMICE SI SOCIALE
De ce “investitii”si nu “cheltuieli”? Simplu – educatia
reprezinta mult mai mult decat un set
de numere intr-un buget national; este de fapt una din cele mai
necesare investitii pe care o
natiune le face pentru a-si asigura viitorul si competitivitatea
pe plan regional si global prin
capitalul uman (poate cel mai important “return on investment”
in ceea ce priveste educatia).
Imbunatatirea gradului de alfabetizare are ca unul din efectele
principale cresterea veniturilor
atat la nivel de gospodarie cat si la nivel suveran ca urmare a
crearii premiselor unei mai bune
-
11
educatii si implicit a gasirii unui loc de munca stabil. Totusi,
principalul efect al procesului de
alfabetizare nu este neaparat economic; alfabetizarea nu combate
numai saracia economica ci
in primul rand saracia aspiratiilor, crescand increderea in sine
la nivel de individ, incluziunea
sociala, imbunatatind sanatatea, formand abilitati educationale
la nivelul familiei. Poate toata
aceasta lista nu poate fi cuantificata economic dar sta la baza
stimularii succesului economic
si social prin crearea de aspiratii.
Concret, alfabetizarea ve genera efecte pozitive nu numai la
nivel individual ci si la nivelul
familiei, al comunitatii si al tarii. Prin adresarea sustinuta a
problemei alfabetizarii ca poarta
de intrare catre educatie si oportunitati profesionale orice
stat va fi mult mai bine pozitionat in
vederea combaterii fenomenelor saraciei si inegalitatii sociale
si economice, cresterii gradului
de sanatate, bunastare, a capitalului uman, coeziunii sociale si
inovatiei – deziderate esentiale
pentru orice societate. Si la nivel microeconomic, al
companiilor, efectele alfabetizarii se
transpun in beneficii enorme datorate
scaderii vitezei de rotatie a angajatilor,
cresterii productivitatii,
capabilitatii de a implementa si utiliza noi tehnologii si
procese,
imbunatatirii procesului de comunicare interna si externa,
unui mai bun management al timpului
aspectelor legate de o mai buna protectie si siguranta in
munca.
In mod cert exista o stransa corelatie intre alfabetizare si
cresterea economica – studiile (vezi
How much do educational outcomes matter in OECD countries? -
Eric A. Hanushek si
Ludger Woessmann, 2011) arata ca, in cazul in care Uniunea
Europeana ar atinge un grad de
85% al alfabetizarii pentru copii de pana in 15 ani, beneficiile
economice s-ar situa in jurul
cifrei de 21 trilioane EUR pentru intreaga perioada de viata a
generatiei 2010. Totodata, daca
statele UE ar majora cu 25 de puncte scorurile medii PISA pe
parcursul urmatoarelor doua
decenii, regiunea ar avea o crestere a PIB de circa 32 trilioane
EUR. Intr-un scenariu mult mai
ambitios – de exemplu de a aduce statele membre la nivelul
Finlandei din punct de vedere al
alfabetizarii - Uniunea Europeana ar avea o crestere a PIB de
aproximativ 87 trilioane EUR!
Aceste scenarii nu sunt “promisiuni” pentru castiguri immediate
ci estimari ale imenselor
oportunitati oferite de cresterea gradului de alfabetizare
precum si ale costului de oportunitate
pentru societate generat de catre lipsa unui grad adecvat de
alfabetizare.
-
12
8. CAZUL ROMANIEI
Enumerarea a cateva date de baza furnizate de Eurostat si
Ministerul Educatiei Nationale va
facilita intelegerea situatiei actuale:
Procentul celor ce parasesc sistemul de aducatie pentru grupa de
varsta 18 – 24 de ani:
peste 19% (media europeana 11%); vezi si graficul de mai
jos:
Evolutia parasirii timpurii a sistemului de educatie in Romania
comparativ cu alte tari
europene. Sursa: Eurostat
Proportia copiilor cu varsta sub 15 ani cu probleme legate de
alfabetizare in
o Citit: 37% (media europeana sub 18%)
o Socotit: 40,8% (media europeana 22%)
o Stiinte: 37,3% (media europeana 16,6%)
Procentul de participare a adultilor (grupa de varsta 25 – 64 de
ani) in programe de
educatie continua: 1,3% (media europeana 11%)
Bugetul de stat alocat educatiei: 3,1% din PIB (media europeana
5%)
Pe scurt, situatia actuala este departe de a se afla in
parametrii optimi reflectati la nivelul
Uniunii Europene. Si asta cu toate ca, cel putin la nivel
declarativ sau pe hartie, in Romania
copii sunt principalii beneficiari ai unor multitudini de
strategii de stat și europene pentru a
spori gradul de siguranță, educație și sănătate.
Este vizibila absența unei strategii coerente pentru ultimii 25
de ani privind politicile sociale,
în special în ceea ce privește cele dedicate educației și
dezvoltării copilului. Sustenabilitatea
-
13
unui plan cu fonduri și investiții pe termen lung care nu se
schimbă în funcție de ministru sau
de guvern a fost cea mai mare problemă a strategiei
guvernamentale. Resursele monetare
alocate sănătății și educației au avut doar creșteri
nesemnificative în ultimii 10 ani, iar în
domeniul asistenței și protecției sociale, politicile destinate
sprijinirii familiilor ca grupuri
vulnerabile au avut o scădere inexplicabilă.
Dintre numeroasele probleme cu care se confrunta invatamantul
romanesc as dori sa ma
opresc asupra uneia pe care o consider emblematica pentru
Romania: dezechilibrul intre zona
rurala si cea urbana.
Astfel, există dezechilibre semnificative în ceea ce privește
accesul și rezultatele educaționale
între zonele urbane, pe de o parte, și zonele rurale, unde
trăiește 46% din totalul populației,
dezechilibre evidentiate in studiile si analizele aferente
documentatiei Rural Education
Project al World Bank (2010). Disparitățile încep la începutul
ciclului educațional și devin
mai predominante pe măsură ce copiii avansează prin sistem. În
perioada 2014-2015, 81,8%
dintre copiii din mediul rural în vârstă de 3 - 6 ani au fost
înscriși în învățământul preșcolar,
față de 97,7% în mediul urban. Există o serie de motive pentru
aceasta, inclusiv uneori
distanțe mari între casă și grădiniță și lipsa facilităților în
comunitățile izolate.
Rata brută de înscriere în învățământul primar și secundar
inferior a fost de 80,4% (100,4% în
mediul urban) (Ministerul Educației 2015). Parasirea timpurie a
școlii este predominant o
provocare rurală în România. În 2015, rata a ajuns la 27,8% în
zonele rurale, față de 19,3% în
orașe și zone suburbane și de 5,9% în orașe. Ratele de abandon
școlar în învățământul primar
și secundar inferior sunt semnificativ mai mari pentru copiii
din mediul rural, ceea ce conduce
la o participare mai redusă la învățământul secundar superior
și, prin urmare, la rate mai mici
de participare in învățământul terțiar.
Copiii cu nevoi educaționale speciale și copiii cu dizabilități
sunt una dintre cele mai
susceptibile categorii in ceea ce priveste abandonul scolar, în
special în zonele rurale. Datele
din din 2011 (Recensământul populaţiei şi al locuinţelor,
Institutul Naţional de Statistică
http://www.recensamantromania.ro) au arătat că unul din trei
copii cu vârsta între 7 și 14 ani,
cu incapacitate totală sau parțială, nu a fost niciodată înscris
la școală sau a abandonat scoala.
In teorie copiii cu nevoi educaționale speciale au acces la
toate formele de educație și pot fi
înscriși fie în învățământul principal, fie în școlile speciale,
în funcție de tipul și gradul de
handicap. Integrarea școlară a elevilor cu nevoi educaționale
speciale se confruntă insa in
practica cu o serie de provocări din cauza instruirii
necorespunzătoare a cadrelor didactice,
http://www.recensamantromania.ro/
-
14
curriculei, implicarii scăzute a părinților și a atitudinilor
negative / discriminatorii. Există o
mare nevoie de a oferi cadrelor didactice instrumentele
pedagogice adaptate caracteristicilor și
potențialului elevilor cu nevoi educaționale speciale. La
acestea se adauga si o nevoie de
abilități soft, axate pe facilitarea includerii și a
acceptării.
Cu referire la fenomenul abandonului scolar mentionat in
paragrafele anterioare, in iunie 2015
România a adoptat o strategie de reducere a părăsirii timpurii a
școlii, ce stabilește măsuri de
prevenire, intervenție și compensare structurate în jurul mai
multor programe si actiuni care
vizează:
asigurarea accesului la educație primară și secundară de
calitate;
dezvoltarea de sisteme de detectare precoce a abandonului scolar
și consolidarea
programele de sprijin dedicate remedierii diverselor
scenarii;
îmbunătățirea atractivității și calității programelor de
educatie si formare profesionala;
asigurarea programe de tipul “a doua șansă”;
dezvoltarea capacității instituționale de implementare,
monitorizare și evaluare a
strategiei.
Calitatea rezultatelor educației - măsurată în ceea ce privește
competențele de bază - arată
diferențe semnificative între zonele rurale și cele urbane.
Calitatea educației în zonele rurale
este subminată de dificultatea de a atrage profesori cu înaltă
calificare, de infrastructura
școlară inadecvată și de situațiile familiale dificile. Există
mai multi profesori suplinitori decât
în zonele urbane, iar școlile au fost nevoite să apeleze la un
număr mare de profesorice predau
la mai multe unitati scolare; in acest context cerintele de
natura calitativa nu sunt totdeauna
indeplinite la cele mai inalte standarde (documentatia Rural
Education Project - World Bank
2010).
In Romania părinții joacă un rol extrem de important în
motivarea acestora pentru obținerea
unei educații. Indiferența sau lipsa capacității de a motiva
copiii genereaza in tara noastra
efecte mai mult sau mai putin imediate care pot duce la colaps
social. Alcoolismul, drogurile,
certurile în familie, violența în familie și jocurile de noroc
isi pun puternic amprenta asupra
educatiei copiilor (Raluca Popescu; 2010; Profilul familiei
româneşti contemporane; Revista
Calitatea Vieţii). Copiii din astfel de medii tind să copieze
comportamentul părinților ca
modele în procesul de socializare si își vor modela in
consecinta propria personalitate. Pentru
mulți părinți, educația nu mai este o prioritate și, uneori,
chiar se refuză complet educația – de
exemlu in mediul rural românesc, exploatarea copiilor pentru
muncă duce adesea la refuzul
-
15
părinților de le permite acestora să meargă la școală. La
aceasta se adaugă sărăcia severă din
cauza căreia părinții nu pot asigura resursele minime necesare
copiilor lor. Lipsa de
îmbrăcăminte adecvată pentru școală, a rechizitelor necesare, a
hranei și a igienei duce la
atitudini și situații delicate atunci când studiem incluziunea
sociala a unor astfel de copii.
Ratele scăzute de succes în examenul de bacalaureat se
constituie intr-o alta provocare pentru
calitatea învățământului secundar superior (in 2016, doar 68,1%
dintre studenți au promovat,
conform cifrelor furnizate de Ministerul Educatiei Nationale).
Acest fapt genereaza provocări
pentru tranziția la învățământul terțiar și pentru piața forței
de muncă într-un context de
pondere deja relativ mare a tinerilor fara un loc de munca
stabil. Reactia la aceasta situatie s-a
materializat prin infiintarea unor programe non-universitare
pentru elevii care au eșuat la
examenul de bacalaureat începând cu anul școlar 2014/2015. În
plus, un proiect dedicat
finanțat prin împrumut de 200 milioane EUR de la Banca Mondială
- Proiectul privind
învățământul secundar al României (ROSE) - urmărește
îmbunătățirea tranziției elevilor de la
liceu la universitate. Proiectul oferă burse pentru licee cu
performanțe scăzute, sprijin pentru
intervenții sistemice (de exemplu formarea cadrelor didactice),
precum și sprijin pentru
universități in vederea creșterii retenției în primul an de
învățământ.
Mergand mai departe pe traseul educational romanesc, observam ca
foarte multe provocări
persistă la nivelul învățământului universitar, dintre care
putem aminti:
mecanismele de finanțare nu sunt suficient de flexibile pentru a
oferi stimulente pentru
eficiență, modernizare, inovare sau echitate;
calitatea educației, în special în universitățile private și în
învățământul terțiar
neuniversitar, este inegală;
participarea studenților din mediul rural, a familiilor sărace
și a minorităților este redusă;
insuficienta relevanta a pietei fortei de munca, inclusiv faptul
ca in gerneral cursurile au
tendinta de a oferi oportunitati limitate in a dobandi
abilitatile transversale necesare pe
piata fortei de munca.
În anul 2015 România a adoptat o nouă strategie pentru
învățământul terțiar care prevede o
serie de măsuri ce vizează:
îmbunătățirea participării la toate nivelurile învățământului
terțiar;
asigurarea implicării strategice a sectoarelor economice de
activitate;
-
16
dezvoltarea si implementarea unor programe de studii flexibile,
de înaltă calitate in
conformitate cu cerintele si dezvoltarile pieței muncii.
Pentru atingerea acestor obiective, strategia urmărește:
revizuirea procedurilor de acreditare;
extinderea flexibilitatii instituțiilor de a ajusta programele
educaționale;
dezvoltarea unui mecanism de evaluare continuă a programelor,
aptitudinilor transversale
și abilităților antreprenoriale precum si de monitorizare a
situatiei absolvenților;
îmbunătățirea gradului de digitalizare în programele de
învățământ.
Strategia se află într-un stadiu incipient de punere în
aplicare, ceea ce face dificilă trasarea
concluziilor în acest moment.
9. RECOMANDARI PRIVIND CRESTEREA GRADULUI DE ALFABETIZARE
As incepe prin a puncta cateva concepte profund eronate legate
de procesul de alfabetizare:
Concept Realitate
Unele persoane chiar nu pot
invata scrisul si cititul
Aproape oricine se confrunta cu o astfel de problema
(exceptand persoanele cu grave deficiente) poate atinge un
nivel adecvat de alfabetizarea beneficiind de un suport de
calitate.
Scolile au responsabilitatea de a
asigura alfabetizarea
Scolile au intr-adevar un rol important, dar nu detin
singure aceasta responsabilitate; un mare numar de entitati
sunt si trebuie implicate in acest proces – familia, cercul
social, sistemul de sanatate, angajator etc.
Dislexia este un fenomen
incurabil
Copii din ziua de astazi sunt obligati sa treaca intr-un
ritm
din ce in ce mai rapid prin procesul de alfabetizare,
urmand o metodologie destul de rigida. Prea des copii cu
probleme de citire sunt diagnosticati cu dislexie; o
abordare atenta si metodica ar trebui sa asigure rezolvarea
pentru aproape orice copil ce se confrunta cu acest tip de
problema
-
17
Imbunatatirea capabilitatii de a
citi pentru copii cu probleme in
acest domeniu este un proces ce
consuma prea mult timp si
resurse (inclusiv financiare); nu
merita efortul
Programele dezvoltate in vederea imbunatatirii capacitatii
de a citi se bucura de o mare rata de succes si, cum am
precizat anterior, au o efectivitate mare din punct de
vedere cost / beneficiu. Privind pe termen lung, pe
parcursul vietii individului, investitia va fi recuperata de
sute de ori!
Dupa o anumita varsta parintii
nu mai au nici o influenta asupra
capacitatii copiilor de a scrie si
citi
Atitudinea parintilor are o influenta semnificativa asupra
alfabetizarii si educatiei indiferent de momentul
parcursului educational. Programele ce se concentreaza pe
dezvoltartarea si imbunatatirea acestei atitudini genereaza
intotdeauna rezultate pozitive.
Este prea tarziu pentru a face
ceva referitor la alfabetizare
dupa scoala primara
Milioane de copii isi continua parcursul educational avand
un grad necorespunzator de alfabetizare. In acelasi timp,
cu eforturi bine directionate, aceasta situatie poate fi
corectata, atingandu-se nivele excelente.
In mod profund eronat alfabetizarea (citit si scris) a fost si
este inca privita in multe societati
ca fiind apanajul exclusiv al scolii. In mod eronat deoarece asa
cum necesitatea alfabetizarii
are la baza o multitudine de factori socio – economici,
solutiile trebuie identificate in
societatea in intregul ei. Printr-un simplu proces cognitiv,
bazat pe faptul ca atat cauzele cat si
solutiile lipsei de alfabetizare trebuie cautate nu numai in
interiorul dar si in exteriorul
sistemului de invatamant se pot identifica trei motive
principale pentru care alfabetizarea nu
este si nu trebuie sa fie apanajul exclusiv al mediului
scolar:
1. Societatea in intregul ei creeaza si modeleaza cererea pentru
alfabetizare si va trebui sa
suporte consecintele daca acest proces nu este administrat
corespunzator. Orice solutie
va fi sustenabila numai in masura in care sunt implicate toate
partile relevante.
2. Exista la ora actuala o multitudine de zone extrascolare ce
asigura oportunitati de
crestere a gradului de alfabetizare; adultii cu probleme de
alfabetizare nu sunt intalniti
in sistemul educational ci la o consultatie medicala, la un
oficiu al fortelor de munca,
atunci cand isi aduc copii la scoala, intr-un magazin etc; toate
aceste locuri /
circumstante ar trebui sa asigure, intr-un grad mai mare sau mai
mic, oportunitati de
progres in alfabetizare.
-
18
3. Cresterea gradului de alfabetizare se constituie intr-o
solutie la un numar mare de
probleme cu care se confrunta societatea actuala – somaj,
sanatate, participare civica,
stil de viata sustenabil si asa mai departe. Mediul de afaceri,
ONG-urile si autoritatile
au deci un interes major in eradicarea analfabetismului.
In exteriorul sistemului formal de invatamant familia este
entitatea cu cea mai mare influenta
asupra procesului de alfabetizare; atat motivatia cat si
sprijinul incep acasa, de la nivelul
familiei; parintii sau bunicii sunt primii profesori si
generatorii multor pasi importanti catre
alfabetizare. Din pacate acest rol esential al familiei este de
cele multe ori trecut pe plan
secund, dupa sistemul educational formal, in conditiile in care
in mod cert nu putem vorbi de
o alfabetizare inalta calitativ fara a include o dimensiune a
familiei. Programele de
alfabetizare trebui deci sa se adreseze intregului spectru de
varste / persoane / entitati
implicate si nu doar unui grup de varsta. Aceasta si deoarece
stimularea alfabetizarii lucreaza
in ambele sensuri - unul din motivele principale pentru care
adultii isi imbunatatesc educatia
este dorinta de a fi un parinte mai bun: de a putea citi
copiilor, de a-I ajuta la teme si asa mai
departe.
La nivel national este insa nevoie de o excelenta intelegere a
procesului, de actiuni concrete si
cooperare. In vederea unei imbunatatiri a efectivitatii
procesului, factorii de decizie (din
educatie, sanatate, familie, munca, economie, cultura si
finante) trebuie, totodata, sa
pozitioneze alfabetizarea nu doar in centru strategiilor si
politicilor legate de educatie ci in
centrul strategiei publice (inclusiv bugetare – vezi tabelul de
mai jos) nationale.
Aspecte bugetare privind educatia; Sursa: Eurostat,
http://cursdeguvernare.ro
http://cursdeguvernare.ro/
-
19
In pofida caracterului de urgenta pentru procesul de
alfabetizare strategiile nationale si
europene trebuie sa se concentreze pe abordari pe termen lung.
Nu exista remedii sau solutii
immediate! Este nevoie ca toti cei implicati sa atinga o
congruenta a tintelor si o mai mare
transparenta a proceselor si initiativelor. Cazul Romaniei, unde
fiecare administratie a
bulversat sistemul de invatamant prin introducerea de “noutati”
fara ca sistemul precedent sa
fie analizat in mod atent si responsabil din perspectiva
impactului (Legea Educatiei s-a
modificat substantial de peste 60 de ori in ultimii 25 de ani),
s-ar putea constitui intr-un
exemplu negativ. Reformele educationale de succes se
implementeaza si isi produc efectele
numai pe termen lung, in conditii de stabilitate si consolidare.
Nu inseamna ca initiativele si
inovatia trebuie descurajate, dar acestea trebuie incadrate la
randul lor in strategia pe termen
lung.
La polul opus, cazul Finlandei, o poveste de succes in privinta
alfabetizarii si educatiei, bazata
pe un sistem ce dateaza din anii ’70, merita analizat de catre
orice factor de decizie din zona
educatiei. Transformarea sistemului de învățământ din Finlanda
s-a produs acum peste 40 de
ani, fiind gandita ca unul dintre elementele cheie ale planului
de redresare economică a țării.
Succesul acestei stabilitati a devenit vizibil in special
incepand cu anul 2000, când primele
rezultate ale Programului de evaluare internațională a
studenților (PISA), au relevat că tinerii
finlandezi sunt cei mai buni tineri cititori din lume. Trei ani
mai târziu, au condus în
matematică. Până în 2006, Finlanda a ocupat primul loc intr-un
clasament de 57 de țări in
domeniul științei. În scorurile PISA din 2009, Finlanda a ocupat
locul al doilea în știință, al
treilea în lectură și al șaselea în matematică. Nouăzeci și trei
la sută din finlandezi au absolvit
licee sau scoli profesionale, cu 17,5 puncte procentuale mai
mult decât Statele Unite, iar 66%
continua educatia in învățământul superior, cea mai mare rată
din Uniunea Europeană. Toate
acestea au devenit posibile datorita unui cadru stabil, ce
imbina armonios aspecte de natura:
Educationala
o Nu există teste standardizate obligatorii, cu excepția unui
examen la sfârșitul
ultimului an de studiu din liceu.
o Nu există clasamente, comparații sau concurență între
studenți, școli sau
regiuni.
o Fiecare școală are aceleași obiective naționale și atrage
resurse umane din
același grup de educatori si profesori cu pregătire
universitară. Rezultatul este
că un copil finlandez are o șansă bună să obțină aceeași
educație de calitate,
-
20
indiferent dacă locuiește in mediul rural sau urban. Diferențele
dintre cei mai
slabi și cei mai bine pregatiti studenți sunt cele mai mici din
lume, potrivit unui
studiu realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică
(OECD).
o Profesorii din Finlanda petrec mai puțin ore în școală și mai
puțin timp în sălile
de clasă decât profesorii americani. Timpul suplimentar este
folosit pentru a
construi si perfectiona curriculum-urile și pentru a-și evalua
studenții.
o Temele sunt minime.
o Școala obligatorie nu începe până la vârsta de 7 ani.
o Nouăzeci și șapte la sută dintre copiii de 6 ani frecventează
cursuri publice,
unde copiii încep acomodarea cu mediul educational.
Sociala si guvernamentala
o Scolile din Finlanda sunt finanțate din fonduri publice.
o Persoanele din agențiile guvernamentale care le conduc, de la
oficiali naționali
la autoritățile locale, sunt educatori, nu oameni de afaceri,
lideri militari sau
politicieni.
o Protectia sociala este oferita la cele mai inalte standarde:
nu exista copii care sa
sufere de foame sau sa nu aiba un adapost.
o Finlanda oferă trei ani de concediu de maternitate și
subvenționeaza
supravegherea intr-un cadru institutional a copiilor de pana la
5 ani, cadru în
care accentul se pune pe joaca și socializare.
o Statul subvenționează părinții, plătindu-le în jur de 150 de
euro pe lună pentru
fiecare copil până la împlinirea vârstei de 17 ani.
o Școlile oferă hrană, asistență medicală, consiliere și
servicii de transport dacă
este necesar.
-
21
CONCLUZII
Asa cum am remarcat si in capitolul precedent, strategia
nationala a Romaniei in ceea ce
priveste aducerea gradului de alfabetizare la standardele impuse
de o societate moderna
si eficienta, trebuie sa aiba la baza o abordare pe termen lung,
capabila sa genereze
stabilitate si protectie impotriva oricaror initiative ce ar
induce volatilitate crescuta pe
termen scurt.
Avand in vedere existenta unei strategii bine definite si
fundamentate la nivelul Uniunii
Europene in ceea ce priveste alfabetizarea, este recomandat ca
tara noastra sa apeleze la
acest excelent know-how si sa se alinieze la tinta comunitara
privind aducerea proportiei
copiilor sub 15 ani cu probleme de alfabetizare la un nivel sub
15% pana in anul 2020.
Nu este o tinta imposibila atata timp cat se implementeaza
strategii si programe clare care :
Sa se bazeze pe includerea tuturor zonelor si entitatilor
relevante din interiorul si
exteriorul sistemului de educatie
Sa se adreseze tuturor categoriilor de varsta, pe intreaga
durata a vietii
Sa includa gama completa a actiunilor necesare combaterii
analfabetismului
Sa fie sustinute de studii si analize de impact riguros
stiintifice
Sa permita flexibilitatea in abordare functie de rezultate
Sa fie testate periodic din punctul de vedere al
efectivitatii.
-
22
BIBLIOGRAFIE
1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de
Adunarea Generala a
Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948
2. OECD’s Programme for International Student Assessment -
http://www.oecd.org/pisa/
3. European Literacy Policy Network (ELINET) -
http://www.eli-net.eu/
4. Final Report of the International Adult Literacy Survey;
Organisation for Economic
Co-operation and Development (OECD); 2000
5. Handwriting or Typewriting? The Influence of Pen or
Keyboard-Based Writing
Training on Reading and Writing Performance in Preschool
Children; Markus Kiefer,
Stefanie Schuler, Carmen Mayer, Natalie M. Trumpp, Katrin Hille
si Steffi Sachse;
2015
6. The statistical office of the European Union – Eurostat -
http://ec.europa.eu/eurostat
7. Digital competence for lifelong learning; Ala-Mutka, K.,
Punieand, Y. si Redecker;
European Commission Joint Research Centre Institute for
Prospective Technological
Studies; 2008
8. Europe 2020: Europe’s growth strategy; European Commission;
2012
9. Untying the Gordian knot of social inheritance;
Esping-Andersen; 2004
10. End child poverty; 2008 -
http://www.endchildpoverty.org.uk
11. European Commission Demography report: Older, more numerous
and diverse
Europeans; 2011
12. Transformative Monitoring for Enhanced Equity (TransMonEE)
Database -
http://www.transmonee.org/
13. How much do educational outcomes matter in OECD countries?;
Eric A. Hanushek si
Ludger Woessmann; 2011
14. Ministerul Educației Naționale - https://www.edu.ro/
15. Documentatia Rural Education Project; World Bank; 2010
16. Recensământul populaţiei şi al locuinţelor; Institutul
Naţional de Statistică; 2011 -
http://www.recensamantromania.ro
17. Profilul familiei româneşti contemporane; Raluca Popescu;
Revista Calitatea Vieţii
2010 - http://www.revistacalitateavietii.ro/
http://www.oecd.org/pisa/http://www.eli-net.eu/http://ec.europa.eu/eurostathttp://www.endchildpoverty.org.uk/http://www.transmonee.org/https://www.edu.ro/http://www.recensamantromania.ro/http://www.revistacalitateavietii.ro/