-
Serie nouăAPRILIE 2020
4(CCXXV)
48 paginiISSN
1220-742X
D i n s u m a r:
�Premiile UCMR pe anul 2019�Recunoaşteri academice: Octavian
Lazăr Cosma�Convorbirile AM: Marius Ţeicu, Carmen Stoianov�Punctul
pe j... azz: big-band-uri�Muzica în pandemie (I)�Eurovision România
2020
REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN
ROMÂNIA
În imagine: Marius ŢEICU
Marele Premiu UCMR pe 2019
ACTUALITATEA
MUZICAL~MUZICAL~
-
promise”, vezi dreptulla replică al unor muzi-cieni vizaţi de
părerileexprimate în cronicilerevistei).
Odată cu dezvol-tarea tehnologiilor depresă revista a trecut
latiparul la două culori,cu o a doua etapă demodernizare în
2001,atunci când a trecut la oformulă grafică maiatrăgătoare,
full-color,pe hârtie lucioasă, înformat tabloid, cu o des-făşurare
de 36 (ulterior48) de pagini, împărţite”frăţeşte” între zona de
clasic şi cea de pop-rock-jazz, coor-donator fiind Mircea Drăgan,
iar producător devenind Edi-tura Muzicală.
Luând modelul marilor publicaţii occidentale deprofil
”Actualitatea muzicală” a devenit prima revistăculturală din
România care a fondat Premiile sale anuale,acordate neîntrerupt şi
devenite un reper în viaţa muzicalănaţională. Cele mai
semnificative personalităţi au primit, întimp, asemenea premii,
printre laureaţi numărându-secompozitori (Pascal Bentoiu, Liviu
Dănceanu, Dan Dediuetc. sau Camelia Dăscalescu, George Grigoriu,
CornelFugaru, Horia Moculescu, Cornel Fugaru, Ion Cristinoiuetc.),
muzicologi (Iosif Sava, Octavian Lazăr Cosma, ViorelCosma etc.),
dirijori (Cristian Mandeal, Horia Andreescu,Stelian Olariu etc.),
instrumentişti (Valentin Gheorghiu,Gabriel Croitoru, Marin Cazacu
etc.), solişti de operă(Angela Gheorghiu, Ruxandra Donose, Felicia
Filip etc.) saude muzică uşoară (Marina Voica, Corina Chiriac,
AngelaSimilea, Mirabela Dauer etc.), de pop sau alte
genuriechivalente (Gabriel Cotabiţă, Mădălina Manole, LauraStoica,
Loredana Groza, Ştefan Bănică jr., Marcel Pavel etc.),formaţii
(Phoenix, Holograf, Direcţia 5, Iris, Compact etc.).De asemenea,
s-au acordat premii pentru jazz, folk, artiştidin diaspora,
Spectacolul Anului, Evenimentul anului (oasemenea distincţie
ajungând la Michael Jackson!), pentruregizori, coregrafi, manageri
culturali etc.
De mai bine de un deceniu revista poate fi citită şi înformat
electronic, fiind mult mai uşor de găsit, de arhivat,de trimis în
străinătate, de indexat.
Din 2018 revista a fost recunoscută de MinisterulCulturii ca
fiind o publicaţie de relevanţă culturală naţională,intrând în
programul de finanţare din fonduriguvernamentale, alături de
principalele publicaţii deliteratură şi teatru.
Mihai COSMA
”A. M.” – 30În această primăvară revista noastră împlineşte 30
de
ani! Au trecut 3 decenii de când, în săptămânile de
dupăevenimentele din decembrie 1989, Uniunea Compozitorilortrecea
prin transformări importante, permise de ridicareacenzurii şi de
libertatea de exprimare. După înlăturareaconducerii numite de
partid, noua echipă aleasă în moddemocratic – condusă de
preşedintele Pascal Bentoiu,vicepreşedinţii Adrian Iorgulescu şi
Cornel Ţăranu şisecretarii Ştefan Niculescu, Irina Odăgescu, Anton
Şuteu,Octavian Lazăr Cosma şi Gheorghe Firca – a imaginat o seriede
reforme, pe multiple planuri. Printre acestea, reprofilarearevistei
MUZICA, menită de acum înainte să promovezemuzicologia analitică,
studiile asupra creaţiei şiistoriografiei. În paralel cu această
schimbare de orientare,Uniunea a decis înfiinţarea revistei
ACTUALITATEAMUZICALĂ, o revistă dinamică, cu un ritm de
apariţiebilunar, care să comenteze viaţa muzicală, prin
cronici,reportaje, interviuri, portrete, ştiri internaţionale,
recenziietc. şi să informeze asupra preocupărilor principale
aleUniunii.
A fost alcătuită, prin concurs, o nouă echipăredacţională,
condusă de criticul muzical LuminiţaVartolomei, jurnalist cu
experienţă în presă, la radio şi lateleviziune. Au secondat-o Ioan
Dobrinescu şi Mihai Cosmapentru zona academică, Octavian Ursulescu
şi CarmenStoianov pentru zona de divertisment, Mihail
Cratofil(fotograf), responsabil cu ilustraţiile, o secretară a
redacţiei,Teodora, şi un responsabil tehnic, de producţie –
HoriaHariton. La un moment dat, corector avea să fie
CristinaDrăgulescu.
Revista a demarat repede şi într-un mod
spectaculos,asigurându-şi colaborarea tuturor muzicologilor
şicompozitorilor cu condei, cu interes pentru viaţa muzicală,cu
spirit analitic şi cu curajul opiniilor. Astfel, printresemnatari
apăreau numele de top ale criticii muzicale,precum Viorel Cosma,
Iosif Sava, Alfred Hoffmann, AdaBrumaru, Elena Zottoviceanu, Edgar
Elian, DumitruAvakian, Smaranda Oţeanu, Doru Popovici,
PetreCodreanu, Dan Scurtulescu, Ecaterina Stan, Anca
IoanaAndriescu, Valentin Petculescu, Daniela Caraman-Fotea,Florian
Lungu, Florin-Silviu Ursulescu şi mulţi colaboratoriocazionali, din
Bucureşti şi din ţară. Revista a avut la început4 pagini, apoi s-a
extins la 8 (reducând ritmul de apariţie laun număr pe lună).
În entuziasmul noilor începuturi au apărut şi speranţeşi viziuni
care s-au dovedit până la urmă utopice: tirajul de50.000 de
exemplare, gândit pentru un interes major alpublicului faţă de
muzica uşoară şi muzica clasică, s-adovedit a fi nerealist, mai
ales în condiţiile unei inflaţii deziare şi reviste care inundau
punctele de vânzare a presei(mare parte a acestora axate pe teme
interes, politice saueconomice, sau pe poze ”fierbinţi”, care
puneau în plansecund revistele literare, teatrale, cinematografice
şimuzicale). Tirajul a fost rapid diminuat, în paralel cureducerea
frecvenţei de apariţie la un număr pe lună.
În efervescenţa începuturilor vieţii muzicale neîngră-dite de
oprelişti ideologice sau de limitări ale circulaţiei ar-tiştilor,
nu au lipsit neînţelegerile, confruntările de opinii,protestele,
pentru unele dintre acestea ”Actualitatea muzi-cală” fiind
principala tribună de dezbateri (vezi scandalulde la Filarmonică
iscat de un articol al maestrului Bentoiu,vezi scandalul de la
Academia de Arte din Iaşi declanşat dedorinţa unora de eliminare a
cadrelor didactice aşa-zis ”com-
DIN SUMAR
Recunoaşteri academice..................................9
Eurovision România 2020.................38-42
Interviuri: M. Ţeicu, C. Stoianov...........10-17
Premiile UCMR pe anul 2019...................2-8
Muzica în pandemie.........................29-34
Editorial
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020 1
-
AM
Premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe
anul 2019
În 6 martie 2020, în Aula Palatului Cantacuzino s-a desfăşurat
festivitatea de decernare a PremiilorU.C.M.R. pe anul 2019. La
eveniment a participat un public numeros şi select, alcătuit din
distinşi muzicienidin capitală şi din ţară. Manifestarea a fost
condusă, cum era firesc, de Preşedintele U.C.M.R.,
compozitorulAdrian Iorgulescu. În alocuţiunea rostită, domnia sa a
menţionat importanţa activităţii Societăţii
Compozitorilor Români (înfiinţatăcu un secol în urmă), care
îşicontinuă cu succes misiunea depromovare a valorilor
muzicalenaţionale. Premiile au fost acordatela propunerea secţiilor
principale aleU.C.M.R.
Marele Premiu, pentruîntreaga activitate, i-a fost
conferitcompozitorului Marius Ţeicu, autorde şlagăre şi lucrări de
divertisment,unanim apreciate de publicultuturor generaţiilor.
Compozitorul Dan Dediu aînmânat premiile Secţiei de
Muzicăinstrumentală şi Multimedia şi amotivat selectarea de către
comisie afiecărei lucrări în parte, în ordineaurmătoare:
Premiul pentru lucrărisimfonice a fost decernat
compozitoarei DOINA ROTARU pentru lucrareaNympheea, pentru
orchestră. Remarcabilă prinbogăţia expresivă şi semantică, această
inedităcreaţie a fost prezentată în cadrul concertelorSIMN din
2019. Inspirată din romanul SpumaZilelor de Boris Vian, muzica
tulburătoare, plinăde emoţie şi subtilitate – ce îmbină
originalidiomurile muzical, poetic şi pictural, evocă înmaniera
caracteristică a autoarei, parcursul de laviaţă la moarte, cu toate
metamorfozele acestuia.
Premiul pentru lucrări concertante a fostacordat compozitorului
ADRIAN IORGULESCUpentru Concertul pentru flaut şi orchestră,
lucrareimpresionantă prin ineditul şi complexitateasonoră şi
expresivă şi prin abordarea diferită arolului instrumentului
solist. După cum menţionaautorul–însuşi, flautul devine un
instrumentputernic, capabil să facă faţă sonorităţiiorchestrale, cu
care dialoghează şi se confruntă.Am admirat în ediţia 2019 a
FestivaluluiInternaţional George Enescu frumuseţea şioriginalitatea
altei lucrări concertante a maestrului
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Lauri
Marius Ţeicu
foto
: Mih
ai C
osm
a
Adrian Iorgulescu
-
Iorgulescu: Concertul pentruclarinet şi orchestră.
Premiul pentru lucrăricamerale a fost conferitcompozitorului
MIHAIMĂNICEANU pentru Riffs andSolos, pentru flaut şi pian.Această
creaţie originală, careaminteşte unele sonorităţi rock aleanilor
1990, constituie un prilej dea prelucra riff-uri şi solo-uri
dinrepertoriul de gen, abordate într-oorganizare ingenioasă „quasi
unasonata”. Lucrarea s-a bucurat deun binemeritat succes în
cadrulconcertelor SIMN – ediţia 2019.
La Subsecţia de Fanfară,compozitorul AUREL BUGA a
fost premiat pentru Uvertura pentru orchestrăsimfonică de
suflători, apreciată de comisie pentrucomplexitatea şi
originalitatea discursului muzical.
Premiul Filialei Cluj a fost decernatcompozitorului AUREL BĂCAN,
autorul lucrăriiTrio Ad-Hoc pentru clarinet, violă şi
violoncel,creaţie camerală inedită, deosebit de inspirată.
În continuare, compozitorul Dan Buciu a înmânatpremiile Secţiei
de Muzică Vocală.
Premiul pentru lucrare vocal-instrumentală a fostacordat
tânărului compozitor CIPRIAN ANDREI IONpentru Rondelurile rozelor
op. 7 – 6 lieduri pentru voce şipian pe versuri de Alexandru
Macedonski. Muzicianul areuşit să evoce într-o manieră originală
momentele
3ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Premiile UCMR
foto
: Mih
ai C
osm
a
Doina Rotaru
Mihai Măniceanu
Dan Dediu, coordonatorul Secţiei de Muzică Instrumentală şi
Mul�media
-
AM
cruciale ale vieţii, situateîntre naştere şi moarte,asemenea
acelora dinpoemele care i-au fost sursade inspiraţie.
Premiul pentru lucrarecorală amplă – ex aequo afost acordat
compozitorilorCSÍKY BOLDIZSÁRpentru Despărţire deKemenesalja,
pentru cor defemei pe 3 voci, pe text deDániel Berzsenyi
şiMARCEL-OCTAVCOSTEA pentru Kyrie dinMissa „Caelestia”, pentrucor
cu efecte media, muzicăreligioasă.
Premiul pentru lucrare vocal-simfonică a fostacordat
compozitorului GHENADIE CIOBANUpentru lucrarea întitulată Deux
chansons pentrusoprană, flaut, oboi, clarinet, percuţie, 2 viori,
violă,
violoncel şi contrabas, pe text de Valeriu Matei şi
MateiVişniec.
În continuare, compozitorul George Natsis aînmânat premiile
Secţiei de Muzică Jazz-Pop.
Premiul pentru muzică de jazz sau muzicăinstrumentală (ex aequo)
a fost acordat compozitorilor:
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Premiile UCMR
Dan Buciu, coordonatorul Secţiei de Muzică Vocală
Ciprian Andrei Ion
Csíky Boldizsár fo
to: M
ihai
Cos
ma
foto
: Mih
ai C
osm
a
-
IONEL TUDORpentru Evening Waltz,instrumental; NICOLAESIMION -
Hommage àRichard Oschaniztky, jazz-simfonic .
Premiul pentrumelodie sau grupaj demelodii a fost
conferitcompozitorului HORIAMOCULESCU pentruSoarele şi copilul, pe
text deCarmen Aldea Vlad, înorchestraţia lui AndreiTudor.
Premiul pentruSpectacol (revistă, musical,operetă) a fost
obţinut de
compozitorul ANDREI TUDOR pentru Parcul dedistracţii
(musical).
Evenimentul de la UCMR s-a încheiat cudecernarea premiilor
Secţiei de Muzicologie de cătrecoordonatorul acesteia, muzicologul
NicolaeGheorghiţă.
5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Premiile UCMRGhenadie Ciobanu
Marcel Octav Costea
Aurel Bugafo
to: M
ihai
Cos
ma
-
Au fost premiate două autoare valoroase, careau elaborat lucrări
consistente, de ample dimensiuni,pe parcursul unei cercetări
îndelungate.
Premiul pentru sistematică muzicală,etnomuzicologie şi folclor,
cercetări de muzică sacră afost acordat muzicologului CARMEN
STOIANOV
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Premiile UCMRGeorge Natsis,
coordonatorul Secţiei de Muzică Jazz/Pop alături de Horia
Moculescu
Nicolae Simion
Ionel Tudor
AM
foto
: Mih
ai C
osm
a
-
pentru Cărţile psalmilor. Reflecţii în sonor. Cartea aII-a:
Psalmii 42-72, Editura Muzicală, 2019;
Premiul pentru Istoriografie, lexicografie, ediţiicritice,
antologii a fost acordat lucrării AlexandruVoevidca, Folclor
muzical din Bucovina. Cântecul
7ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Premiile UCMRNicolae Gheorghiţă,
coordonatorul Secţiei de Muzicologie
Aurelian Băcan
Andrei Tudor
-
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Premiile UCMRvocal de joc (vol. 3). Ediţie critică, catalog
tipologicmuzical şi antologie de CONSTANŢA CRISTESCU,Editura Lidana
2019.
Festivitatea de decernare a premiilororganizată de către
U.C.M.R. demonstreazăpreocuparea consecventă a instituţiei de a
stimulatalentul, iniţiativa şi spiritul vizionar al creatorilor
români, de a face cunoscute valorile muziciicontemporane,
într-un cuvânt, de a promova excelenţa.(fotografiile de la faţa
locului Mihai Cosma)
Carmen MANEA
AM
Carmen Stoianov
Constanţa Cristescu
Coperta primului volum din lucrarea premiată
-
Spre muzica românească......aşa s-a intitulat discursul de
recepţie al Acad. Prof.
Univ. Dr. Dr.h.c. Octavian Lazăr Cosma, ce a avut loc înAula
Academiei Române în 12 martie 2020. Neobositcercetător al istoriei
muzicii româneşti, O.L. Cosma a fostmembru corespondent al
Academiei Române din anul 2011,iar în 2016 a devenit membru
titular.
Într-o încăpere în care m-am bucurat să îi regăsescpreţ de
câteva ore pe cei mai distinşi oameni de cultură,
cuvântul introductiv a fost rostit de Preşedintele
AcademieiRomâne, Ioan Aurel Pop. Atât în cuvântarea dlui.Preşedinte
cât şi în discursul de recepţie al Acad. O.L.Cosma am regăsit
aceeaşi idee împărtăşită, acelaşi ţel şiacelaşi deziderat: acela de
a acorda mai multă atenţieculturii naţionale, patriei. Într-adevăr,
istoricul I.A. Pop aabordat subiectul dintr-o perspectivă a
întregii istoriiromâneşti, însă am perceput din discursul domniei
saleaprecierea pentru munca pe care Acad. O.L. Cosma o facepentru
acea parte din istoria românilor care este istoriamuzicii.
Discursul de recepţie a fost o pledoarie pentrumuzica
românească. Maestrul O.L. Cosma foloseşte, dealtfel, fiecare ocazie
pentru a creşte interesul interpreţilorromâni (şi nu doar)
cătreabordarea lucrărilor româneşti.Opiniile muzicologului sunt
defiecare dată ascultate cu mareinteres şi preţuire de
cătreinterlocutori, fiind argumentatedesluşit.
În această ocazie,muzicologul, autor al impre-sionantului tom
„HroniculMuzicii Româneşti” (9 volume), areiterat valorile
componisticiiautohtone, chiar cu menţiunipunctuale asupra unor
comorimuzicale care au trecut în uitareapoprului lor.
A fost remarcată, pe de altăparte, schimbarea paradigmelorîn ce
priveşte statutul muzicii, dela formă simplă de agrement la
artă, precum s-a subliniat şi faptul că acest lucru s-aîntâmplat
datorită contribuţiei importante pe care breasla aavut-o cu
precădere în perioada interbelică. Tocmai aceşticompozitori au fost
nemeritat daţi uitării, începând cuultimele decenii ale secolului
al XX-lea, cele aflate subocupaţie comunistă.
O.L. Cosma şi-a asumat sarcina de a susţine fărăodihnă o cauză
pe care însuşi marele George Enescu o aveape conştiinţă, fiind
cunoscut faptul că oridecâteori aveaocazia de a propune repertorii,
Enescu pleda pentru ainterpreta măcar o lucrare românească – şi
asta indiferent
de ţara sau continentul în care era invitat, şiindiferent dacă
autorii erau cunoscuţi sau nupublicului la acel moment.
A fost de asemenea amintit efortulmuzicienilor contemporani de a
promovamuzica românească, cu referire directă laFestivalul şi
Concursul Naţional al LieduluiRomânesc, dedicat integral
repertoriuluicameral vocal naţional.
Şirul alocuţiunilor s-a încheiat curăspunsul protocolar al Acad.
Cornel Ţăranu,redat publicului de Acad. RăzvanTheodorescu. În
discursul compozitoruluiclujean a fost amintită colaborarea
importantăpe care O.L. Cosma a avut-o în Cluj,conexiunea fiind
făcută de o personalitatea acărei activitatea a fost strâns legată
de cea aAcademiei de Muzică „Gheorghe Dima” –unde îşi desfăşoară
activitatea de predare. Din
punct de vedere al documentării istorice, O. L. Cosma apublicat
două volume dedicate Operei române din Cluj.
Fireşte, nu dăm uitării nici celelalte scrieridocumentare, de o
deosebită importanţă pentru identitateamuzicii româneşti,
activităţi de amploare, emblematice şide un real folos multor
generaţii de-acum înainte, alăturide contribuţia adusă Uniunii
Compozitorilor şiMuzicologilor din România, în calitate de
preşedinte între2005-2010.
Transmit însă cel mai important mesaj pe care l-amprimit în acea
ocazie: indiferent de care parte a scenei văgăsiţi, faceţi paşi
„spre muzica românească”.
Norela-Liviana COSTEA
9ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Recunoaşteri academice
Academicianul Octavian Lazăr Cosma
-
AM
Marius Ţeicu: “Muzica uşoară tradiţională
nu va muri!”
Pentru cei mai tineri sau care, cum se spune, “audeschis
aparatele TV mai târziu”, adică nu-l cunoscîndeajuns, iată o
succintă prezentare biografic-artistică areputatului muzician –
compozitor, dirijor, solist vocal,profesor, personalitate TV. S-a
născut la Reşiţa, pe 9 mai1945, deci peste puţine zile împlineşte
75 de ani, deşi nu-i arată nicidecum, fiind de o vitalitate
extraordinară. Aurcat rând pe rând scara firească a studiilor
muzicale,
mai întâi la Timişoara, la Şcoala de muzică şi la Liceulde
muzică (oboi cu prof. Ion Doroftei), apoi la Bucureşti,la
Conservator. Aici i-a avut profesori, între alţii, pe
IonDumitrescu, Nicolae Coman, Dragoş Alexandrescu,Ştefan Niculescu,
Aurel Stroe, Octavian Lazăr Cosma,Emilia Comişel, Iosif Conta,
Petre Crăciun, ViniciusGrefiens şi Nicolae Buicliu. A fost pianist
şi vocalist înformaţia Modern Grup, pianist-corepetitor de
muzicăuşoară la Şcoala populară de artă din Bucureşti, lector
laCatedra de canto a Universităţii Ecologice şi apoi laFacultatea
de teatru a Universităţii “Spiru Haret”. Întredistincţiile care fac
cinste unui palmares impresionant:numeroase premii, culminând cu
Marele Premiu pe2019, din partea U.C.M.R., zeci de premii la
festivalurilede la Mamaia şi la “Cerbul de aur”,
Premiulinternaţional UNICEF al cântecului pentru copii,Premiul
festivalului internaţional “Golden Star”. Apredat la grădiniţe
muzicale şi a colindat globul alăturide formaţia “Perpetuum
Mobile”. A scris multă muzicăde teatru, musical, corală, de
televiziune şi pentru copii,precum şi pentru câteva filme de
lung-metraj, între carecele mai cunoscute, premiate şi peste
hotare, sunt“Rămăşagul”, “Zâmbet de soare”, “Angela merge
maideparte” (nu, nu e vorba de colaboratoarea sa de-o viaţăAngela
Similea, pe care dorim s-o vedem revenind pescena muzicală!), “Al
patrulea gard, lângă debarcader”,“Acordaţi circumstanţe atenuante”.
Dar, se înţelege,muzica uşoară l-a consacrat drept o mare
personalitate a
genului, scriitura sa inconfundabilă fiind reconoscibilăîncă de
la prima melodie importantă, “Visata meaiubire” (1970). Au trecut
exact cinci decenii de atunci,“de împliniri măreţe”, cum se spunea
cândva, dar încazul lui chiar că sintagma se potriveşte. Aşa
încâtdialogul, mai ales că ne cunoaştem de atâta vreme, seleagă de
la sine.
- Te ştiu drept unul dintre cei mai ordonaţi, mairiguroşi
compozitori, aşa cum erau şi bunii noştri prietenidispăruţi Ion
Cristinoiu şi Cornel Fugaru, totul la tine esteclasat, partituri,
pozitive, negative, fotografii, ceea ce esteextrem de important la
o creaţie ce însumează sute de melodii,mii de ore de muzică. De
aceea încep prin a te întreba dacă maiştii exact de câte ori ai
fost premiat până acum de U.C.M.R.?Şi ce reprezintă acest recent
Mare Premiu?
- Este cel mai important premiu pe care l-amprimit în viaţa mea!
Este foarte emoţionant să vezi cumbreasla din care faci parte, cea
a compozitorilor şi amuzicologilor, a decis să-mi acorde acest
premiu pentruîntreaga mea activitate creatoare. Sunt
profundrecunoscător şi impresionat, mulţumesc din inimă!Anterior am
mai primit premii anuale acordate deU.C.M.R., pentru diverse
lucrări, aceasta petrecându-seîn 1973, 1976, 1979, 1981, 1985,
1988, 1992, 1995, 2002,2005, 2009.
- Iată deci că nu m-am înşelat, eşti statisticianul perfect,deşi
nu e deloc uşor când ai atâtea trofee la activ! Nu suntadeptul
ierarhiilor, care întotdeauna ascund şi o anumită dozăde
subiectivism, aşa că nu-ţi cer (ar fi şi absurd) să ne furnizeziun
clasament, un top al creaţiilor tale de muzică uşoară. Pebaza mai
multor criterii – evaluare personală, succes la public,difuzare
radio/ TV, tiraje discografice – te invit doar să
alcătuieşti o listă cu piesele tale de muzică uşoară cele
maiintrate în conştiinţa marelui public, fiindcă la urma urmei
astae cel mai important. Te rog să nu uiţi soliştii respectivi,
alcăror rol este determinant în succesul unui titlu.
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Convorbirile AM
Trofeu Mamaia 1994 cu Monica Anghel
-
11ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Convorbirile AM- Şi, deşi n-o să-i indic la fiecare piesă,
extrem de
importanţi sunt şi textierii care semnează versurile, dinpăcate
toţi plecaţi dintre noi, dar cărora le trimit un gândde
recunoştinţă pentru talentul lor şi pentru colaborareaperfectă pe
care am avut-o: Eugen Rotaru (de altfel amlansat anul trecut la
casa de discuri Eurostar câteva CD-uri cu melodii pe versurile
lui), Ovidiu Dumitru,Theodora Popa Mazilu, Angel Grigoriu şi
RomeoIorgulescu, Saşa Georgescu, Roxana Popescu, Mihai
Dumbravă, Constantin Săbăreanu... Lista de mai jos,subliniez şi
eu, nu este un top, ci doar o înşiruire, suntsigur că fiecare
iubitor al şlagărului românesc ar maiavea şi alte propuneri.
Aşadar, să încerc: “Oameni”(Aurelian Andreescu), “Nu-mi lua
iubirea”, “Trăiesc”,“Nu voi putea uita niciodată”, “Viaţa
mergeiubind înainte”, “Ce-ar fi să fiu” (AngelaSimilea), “O
portocală” (AndaCălugăreanu), “Dau viaţa mea pentru-oiubire”
(Monica Anghel), “Dormeau pe-ofrunză două stele”, “Stai, nu
pleca!”(Mirabela Dauer), “Mama, doar mama”(Corina Chiriac), “Unde
erai?” (CorinaChiriac şi Marius Ţeicu), “Eu te voi iubi”(Adrian
Daminescu), “Ce va fi cu iubireamea?”, “Cînd iubeşti” (Loredana
Groza),“Nu-mi pare rău” (Silvia Dumitrescu),“Chemarea dragostei”
(Adrian Romcescu),“O romantică fată” (Marina Voica),“Frumoasele
duminici” (Olimpia Panciu şiMarius Ţeicu), “Iarnă, iarnă, albă
iarnă(Ninge iar)” (Marius Ţeicu), “Numai pentrutine, viaţă!” (Laura
Stoica)...
- Dacă am avea martori oculari şi...auditivi, aceştia ar putea
depune mărturie că la fiecare titlupropus de tine începeam să
fredonez refrenul! Dar observ căţi-ai “persecutat” multe din
cântecele interpretate chiar detine, cum ar fi “Lumea ştie despre
dragostea noastră”, “Cineeşti tu?”, “Te aştept, draga mea”, “M-am
îndrăgostit la primavedere”, “Voi, copii”, “Plouă cu soare”, “Stai,
stai, stai”,“Fotografia”, “Umbra plopilor”, “Proverbe”... şi câte
or mai fi.Pentru că toată această “paradă a şlagărului” reprezintă
oparte importantă a muzicii uşoare româneşti, te-aş întreba cumvezi
muzica uşoară românească tradiţională, pe care ai
slujit-o o viaţă? Cum este ea azi şi cum vezi viitorul ei?
Înacest sens, ce rol joacă festivalurile de gen?
- Muzica uşoară tradiţională nu va muri atâta timpcât publicul
de vârsta noastră sau chiar mai tânăr va dorisă asculte melodii
frumoase, cu texte sensibile, care să-iîncălzească sufletul, inima.
Există şi tineri compozitoriprofesionişti şi talentaţi care
păstrează această tradiţie,venind cu elemente noi vizând
construcţia melodică, aformei muzicale, a cadrului armonic sau
orchestral.
Concursurile de interpretare aurolul de a readuce în
memoriaspectatorilor, dar şi a telespectatorilor,cele mai frumoase
melodii dinrepertoriul de aur al muzicii uşoareromâneşti, alături
de compoziţii actualeale autorilor reprezentând toate vârstele,care
continuă această tradiţie.Concurenţii pot găsi în aceste
creaţiiacele melodii care să le pună în valoarecalităţile vocale şi
interpretative cu carese prezintă în faţa juriului, inclusiv
apublicului spectator şi telespectator.
- Totuşi, ce a însemnat dispariţiaunor competiţii stimulative
pentrucompozitori, cum ar fi festivalul de laMamaia sau, pe
vremuri, concursurile TV
“Şlagăre în devenire” sau “Steaua fără nume”?- Concursurile de
creaţie ar fi necesare îndeosebi
pentru compozitorii tineri, stimulându-i în creaţie, maiales că
avem tineri deosebit de talentaţi, iar o confruntareîntre aceştia
ar fi benefică pe plan individual, dar în egală
măsură ar fi un real câştig pentru muzica uşoarăromânească, în
ansamblu.
- Da, aşa a fost concursul organizat de U.C.M.R. - A.D. A.,
“Muzic-ADA”, care a confirmat talentul componisticşi interpretativ
al tinerei Dora Gaitanovici, din Buzău. Dacăam intrat pe acest
teritoriu, nu pot trece peste succesele talede la Mamaia. Cariera
ta se întrepătrunde pentru o bunăperioadă de timp cu istoria
acestui festival. Când ai debutatacolo şi care au fost distincţiile
cu care ai intrat în palmares?După cum vezi, profit de faptul că
sigur ai o listă completă.
Grupul Dixi 67 - Marius Ţeicu, Sile Zamfir, Marcel Dragomir,
Petre Magdin,Mihai Constan�nescu, Laurenţiu Băcanu, Bebe
Covercă,Peter Crecmar (1970 )
Mamaia 1973, Gala Laureaţiilor: George Grigoriu, Angel Grigoriu,
RomeoIorgulescu, Flavia Buref, Radu Şerban, Aurel Storin, Marius
Ţeicu (Premiul UCMR)
-
AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Convorbirile AM- Prima mea participare a fost în 1973, cu
două
piese. “Chemarea dragostei”, pe versuri de ConstantinSăbăreanu,
a beneficiat de două interpretări (aşa era peatunci), cu două
orchestraţii diferite, Adrian Romcescu şiDida Drăgan. A doua a fost
“Tineri”, pe versuri de AngelGrigoriu şi Romeo Iorgulescu, cântată
de Mihai
Constantinescu şi Anda Călugăreanu. La aceeaşi ediţiemă
prezentasem la preselecţie şi cu piesa “Oameni”,cântată de Aurelian
Andreescu, dar aceasta nu s-acalificat în finală!! În acea perioadă
eram profesorcorepetitor la clasa de canto a reputatei şi
regretateiprofesoare Florica Orăscu. Adrian Romcescu (era elev,avea
18 ani şi debuta şi el la festival), Dida Drăgan şiMihai
Constantinescu îmi erau cursanţi la această clasă.Mie mi s-a
acordat atunci Premiul UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor
pentru “Chemareadragostei”, piesa cântată de Adrian Romcescu
încheindseara de gală. Anectodic: marele succes de la Gală
l-adeterminat pe Tudor Vornicu să aprobe pentru primadată în
analele festivalului, care era transmis în direct deTVR, bisarea
melodiei câştigătoare!
În 1974 mi s-a acordat premiul III pentru douămelodii pe versuri
de Mihai Dumbravă, “Acum te-amregăsit”(cele două versiuni: Marina
Voica, AurelianAndreescu) şi “Doar pacea” (Dida Drăgan,
AdrianRomcescu). O ediţie de neuitat a fost cea din 1983, cândam
câştigat Marele Premiu cu “Să cântăm azi omenirii”(Marina Voica) şi
“Nimic nu poate să-nvingă iubirea”(Corina Chiriac), ambele pe
versuri de Eugen Rotaru. În1985, tot cu un text de Eugen Rotaru, am
fost distins cupremiul I pentru “Voi cânta pentru mileniul III”
(Angela
Similea). În 1992 am urcat din nou pe cea mai înaltătreaptă,
fiind distins cu Trofeul secţiunii de Creaţie-Şlagăre, pentru “Ce
va fi cu iubirea mea?”, text EugenRotaru, solistă Loredana Groza.
Un nou Trofeu în 1994,tot la secţiunea Creaţie-Şlagăre, cu “Dau
viaţa meapentru o iubire”, cu Monica Anghel, versuri EugenRotaru.
Şi în aceeaşi formulă de trei am obţinut premiulII în 1997, cu
“Vreau să trăiesc”, piesă preluată ulteriorde mulţi copii şi
cântată la competiţiilor lor.
- Festivalul de la Mamaia nu mai există, din păcate, deceva
vreme, în schimb iată că la Brăila se desfăşoară de 15
ani,neîntrerupt, un foarte puternic şi bine organizat
festivalinternaţional, cinstind memoria compozitorului
GeorgeGrigoriu, brăilean de felul lui. Eşti preşedinte al juriului
laaceastă prestigioasă manifestare, prilej cu care profit să
teîntreb, revenind oarecum la o temă abordată mai înainte,
dacăfestivalurile acestea din prima linie, televizate în direct
(cumar fi şi cel de la Amara), reuşesc să suplinească
dispariţiaaceluia de la Mamaia? Muzical vorbind, fiindcă din punct
devedere organizatoric, am constatat-o personal, ele sunt
netsuperioare.
- E o onoare că sunt preşedinte al juriului la acestimportant
festival internaţional de interpretare. Decompozitorul George
Grigoriu m-au legat multe lucruri.Atunci când am avut primele
încercări într-alecompoziţiei, marele creator de şlagăre m-a
încurajat sămerg pe acest drum, scriindu-mi apoi un “Cuvântînainte”
la prima mea culegere de şlagăre, apărută laEditura Muzicală. Apoi
mi-a fost naş de cununie cândm-am căsătorit cu Rodica. Îl voi purta
mereu în suflet cape un OM deosebit, mare compozitor,
orchestrator,profesor, pentru că multe din vedetele importante
şi-aulucrat piesele pe care urmau să le cânte cu acest
autenticMaestru al genului. An de an pe scena festivalului
seprezintă solişti din România, dar şi din toată lumea. Esteabsolut
emoţionant să vezi aceşti tineri cântând pieselelui George
Grigoriu, iar cei străini cântând în limbaromână. O şansă uriaşă
este pentru ei aceea că
beneficiază de acompaniamentul excelentei formaţiidirijate de
compozitorul Ionel Tudor. Serviciul pe care îlface festivalul, prin
promovarea muzicii româneşti înlume, este imens. Păcat că alături
de acest festival, de celede la Amara sau Focşani, nu mai există şi
competiţia dela Mamaia...
Perpetuum Mobile Group (1973) - Mihai Dumbravă, Ion Cris�noiu,
Marius Ţeicu, Bebe Prisada şi Mihai Viziru
1976, în turneu cu Radu Goldiş,Margareta Pâslaru Bebe Coverca,
Ovidiu Lipan Ţăndărică
-
- Festivalul “George Grigoriu” de la Brăila este relativtânăr,
însă “Crizantema de aur” de la Târgovişte se pregăteştede ediţia a
53-a, desfăşurându-se fără întrerupere din 1968!De câţiva ani eşti
membru al juriului secţiunii de Creaţie laacest longeviv şi
prestigios festival, ca reprezentant alU.C.M.R. Cum priveşti
romanţa românească şi acesteveniment de mare tradiţie, organizat
impecabil?
- Romanţa continuă să fie iubită de români,dovadă sunt sălile
arhipline seară de seară la acestfestival, cu un public format din
toate generaţiile. Şi nue de mirare, având în vedere participarea,
cu interpreţide primă mărime atât la secţiunea Interpretare, cât şi
laCreaţie şi în recitaluri. Prezentate în primă audiţie la
secţiunea de Creaţie, multe din compoziţii sunt deexcepţie,
dovadă preluarea lor imediată de cătreconcurenţii de la secţiunea
de Interpretare. Festivaluldispune de două formaţii orchestrale
excepţionale, câteuna la fiecare secţiune. Iar organizarea este
fără greşeală,sufletul festivalului fiind Alina Mavrodin
Vasiliu,aceeaşi pe care acum mulţi ani am prezentat-o, în
calitatede moderator, la concursul “Steaua fără nume”
alTeleviziunii! În concluzie, romanţa românească trăieşte,e pe
mâini bune şi îşi continuă drumul firesc pe scenamuzicii
româneşti.
- Dacă tot ne-am întors câteva decenii în trecut, să maiadăugăm
vreo două, amintind că ai studiat oboiul la Liceul demuzică din
Timişoara, unde l-ai avut coleg pe viitorul tăucolaborator apropiat
din show-urile televiziunii, TitusMunteanu. La Conservator ce ai
studiat? Cum şi când s-aprodus trecerea la muzica uşoară? Ai
activat, după câte se ştie,în diverse formaţii, ai întreprins
turnee, inclusiv peste hotare.
- Prietenul meu Titus era cu 2 ani mai mare şistudia flautul.
Nici acum nu-mi vine să cred că Titi (aşaîi spuneam noi, prietenii)
nu mai este printre noi...LaConservator am intrat în 1963, dând
examene la celedouă facultăţi, cea Pedagogică şi cea de Instrumente
şiCanto. Am intrat la amândouă şi am ales oboiul, lafacultatea de
Instrumente. După un an m-am transferatla facultatea Pedagogică,
dorind să urmez secţia dedirijat. Din păcate, abia la sfârşitul
anului II s-a datexamen pentru ocuparea a doar 3 locuri la această
secţie.Am reuşit să ocup unul din ele, extrem de fericit,
deoarece încă de copil mi-am dorit să devin dirijor,mergând
săptămânal la cele două concerte, sâmbătăseara şi duminică la
prânz, ale Filarmonicii timişorene,urmărind cu partiturile de
orchestră în faţă. Partiturile,primite din Praga de la o mătuşă,
erau “de buzunar”,tipărite de o editură de excepţie, Peters. Am
absolvit deciConservatorul în 1968 la această secţie. Îmi aduc
amintecu respect şi recunoştinţă de profesorii de dirijat pe
carei-am avut, la dirijat cor pe Petre Crăciun şi la
dirijatorchestră (făcând practica la fantastica orchestrasimfonică
Radio) pe marele dirijor Iosif Conta. Dar înanul III a apărut un
lucru neaşteptat în viaţa mea. M-amîndrăgostit definitiv de muzica
uşoară, dar şi de cea de
jazz, dixieland. Formaţia Dixie 67 eraformată în special din
studenţi laConservator, timişoreni de-ai mei, foşticolegi de la
liceul de muzică, fiind conduşide Petre Magdin. Ei aveau nevoie la
unmoment dat de un pianist; nu mai cântasempână atunci în vreo
formaţie, dar cunoscândcât de cât pianul am fost cooptat de
prieteniimei în orchestră. Înafară de Petrică Magdin,trompetă,
leaderul trupei, mai erau: SileZamfir-trombon, Adrian Ursulescu
(apoiMarcel Dragomir)-clarinet, sax tenor, DanEftimie-chitară,
banjo, vocal, Bebe Covercă-bas, vocal, Francisc Grunberg
(apoiLaurenţiu Băcanu)-tobe şi fireşte eu-pian,vocal. După câţiva
ani, îndrăgostiţi demuzica soul, ne-am schimbat numele în
Modern Grup, apărând în formaţie colegi noi: DoruTufiş-chitară,
Marcel Năvală (fostul tău coleg de laElectrotehnica
bucureşteană)-chitară bas, FloricăDumitru-tobe. Înafară de Modern
Grup am mai făcutparte din formaţia Perpetuum Mobile Group, având
încomponenţa sa pe Mihai Dumbravă (textier şi bunprieten, cu care
am colaborat la multe şlagăre)-chitarăbas, vocal, leader, Ion
Cristinoiu-tobe, vocal, BebePrisada-sax tenor, flaut, Mihai
Viziru-chitară, vocal, eufiind la pian şi vocal. Cu această
formaţie pot spune căam colindat lumea, vizitând 42 de ţări. O altă
formaţie afost cvartetul intitulat “Noi patru”, cu
MihaiConstantinescu-vocal, chitară acustică, Bebe Covercă-
13ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Convorbirile AM
Cu formaţia Depold din Arad (1977)
Cântând compoziţia sa Stai Stai Stai în limba germană la
Televiziunea din Leipzig (1979)
-
AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Convorbirile AMchitară bas, vocal, Sergiu Zagardan-vocal, tobe,
iar eu laclaviaturi. La un moment dat ne-am întâlnit câţiva
colegişi am înfiinţat o formaţie de acompaniament cu care amfăcut
multe turnee alături de vedetele noastre, între careMargareta
Pâslaru, Marina Voica, Mihai Constantinescu,
Corina Chiriac, Olimpia Panciu, Ion Dichiseanu. Dintrupă făceau
parte Radu Goldiş-chitară, Ovidiu Lipan“Ţăndărică”-tobe, Bebe
Covercă-chitară bas şi eu la clape(au mai fost instrumentiştii:
Valy Stoian, CornelStroiescu, Vicu Stravre şi alţii). Am
maicolaborat în multe turnee, în ţară şi înstrăinătate, cu formaţia
“Depold” din Arad,care avea un solist vocal fantastic,
Ladislau“Loţi” Borkics.
- Mi-l amintesc bine, aşa e, voceextraordinară, mai mic de
statură, blond, cu părullung. Acum câţiva ani am fost invitat de
ClaudiaMiriţescu, solistă pe care o prezentasem la Mamaia,la un
festival de copii organizat de ea la Braşov,“Fulg de nea”. Ei bine,
şoferul casei de cultură, carem-a dus la sală, era Borkics, iniţial
nu l-amrecunoscut, n-am apucat să discut mai multe cu el,acum îmi
pare rău... Legat de Braşov, eştiindiscutabil unul din performerii
autentici ai “noiiserii” a Festivalului internaţional “Cerbul de
aur”,pentru că la cea veche nici nu aveai cum, s-adesfăşurat între
1968-1971. Câte premii ai cuceritaici? Crezi că aşa cum este el
conceput azi, cu oselecţie absolut discutabilă a melodiilor
propuseconcurenţilor străini, festivalul îşi mai
îndeplineştemenirea de a promova muzica uşoară românească în lume,
aşacum ar fi normal în raport cu cheltuielile uriaşe? Câte premiiai
cucerit la “Cerb”?
- Premiile nu le-am cucerit eu personal, dar mulţiinterpreţi
români şi străini au câştigat premii importantecântând piesele
mele. Astfel, “Dau viaţa mea pentru-o
iubire” i-a adus Trofeul “Cerbul de aur” Monicăi Anghelîn 1996,
după 22 de ani acelaşi cântec aducându-i Trofeulîn 2018 solistei
Inis Neziri din Albania. Au mai figuratîn palmares Rachael
Alexandra din Filipine – Premiulpentru cea mai bună interpretare a
unei piese româneşti(“Voi cânta pentru mileniul III”), Lun Zhong Xu
dinChina – premiul I (“cu “Eu te voi iubi”), iarreprezentanta
noastră Raluca Blejuşcă a câştigat Premiulpentru cea mai bună
interpretare a unei piese româneşti,cu “Oameni”. Alţi laureaţi de
care-mi aduc acum aminte:Jan Werner, Norvegia-premiul II
(“Oameni”), Eka Dell,Indonezia - premiul III, dar mi-au cântat
creaţiile mulţialţii, unii dintre ei au intrat în palmares:
AurelianTemişan (“Oameni”), Loredana Groza (“Ce va fi cuiubirea
mea?”), Michael James, Anglia (“Oameni”),Charles Hernando (“Eu te
voi iubi”), Tone Norum dinNorvegia, Siri Sisark, Estonia (“Numai
pentru tine,viaţă!”), Patrice, SUA (“Chemarea dragostei”),
DavidMcNamara din Islanda, Aris Koriseva, Finlanda (“Ce vafi cu
iubirea mea?”), Mar Roca, Spania (“Numai pentrutine, viaţă!”),
soliştii din Rusia şi Olanda (“Dau viaţa meapentru-o iubire”),
Irlanda (“Ce va fi cu iubirea mea?”) şimulţi alţii. Se poate să
greşesc unele informaţii, dartimpul…
- Rămâne să abordăm cealaltă parte a întrebăriialtădată,
eventual... după ediţia următoare a “Cerbului deaur”! Ce loc ocupă
musical-ul în creaţia ta?
- Aşa cum spuneam într-o carte dedicată activităţiimele
componistice, scrisă de muzicologul DanielaCaraman Fotea,
musical-ul m-a atras dintotdeauna. Dacămă gândesc bine, emisiunile
de televiziune semnate deTitus Munteanu şi regizate de Alexandru
Bocăneţ, iarmai târziu cele semnate şi regizate de Titus, în care
jucam
cu Olimpia Panciu, Mihai Constantinescu, CorinaChiriac, Angela
Similea, Mirabela Dauer, AlexandruArşinel, Marina Voica, Radu
Gheorghe şi alţii, erau niştemini-musicaluri. Mi-am “exersat”
condeiul şi în filmelemuzicale: “Rămăşagul” (după “Punguţa cu doi
bani” deIon Creangă), regizat de Ion Popescu Gopo (premiat
lafestivalul de film din Chicago, SUA), “Zâmbet de soare”,
Modern Group: Marius Ţeicu, Dini Trandu, Sile
Zamfir,FlorinDumitru,Petre Magdin,Marcel Năvală, Doru Tufiş, Marcel
Dragomir
Trupa NOI 4: Bebe Covercă, Marius Ţeicu, Mihai Constan�nescu
şiSergiu Zagardan
-
15ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Convorbirile AMregia Elisabeta Bostan (premiat la un festival de
film laLagos, în Portugalia), serialul TV “Racheta albă”, semnatde
regizoarea Cristiana Nicolae. Musicalul este pentrumine o dragoste
la fel de mare ca muzica uşoară. Pentrulibrete am lucrat cu nume
notorii. Îi datorez mult SilvieiKerim, scriitoare de mare talent,
un om extraordinar,multipremiată pentru opera ei scrisă şi
radiofonică. Dacănu era ea nu existau musicaluri ca “Mary
Poppins”,“Micuţa Dorothy”, “Gulliver în ţara piticilor”
sau“Frumoasa din pădurea adormită”, spectacole jucate în
toată ţara şi în străinătate, cu mii de spectatori, laTimişoara,
Bucureşti, Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca,Oradea, Galaţi, Reşiţa,
Turda, Brăila, la TVR sau la“Escalante Centre Teatral” din
Valencia. Am mai scrismusicaluri pe librete de Octavian Sava, cum
ar fi “Notazero la purtare” (după premiera de la Teatrul de
revistă“Constantin Tănase” din Bucureşti, musicalul se joacă şiazi
la Opera din Braşov). Au urmat “Divanul persian”(premiul U.C.M.R.
în 2002), “Omul care a văzutmoartea” (premiul U.C.M.R. în 2005),
“Estera” (Premiulde excelenţă al revistei “ActualitateaMuzicală” în
2006), “O premierăfurtunoasă” (premiul U.C.M.R. în 2011).Pe un
libret de Eugen Rotaru am compusmusicalul “Examene, examene”;
premieraa avut loc la Teatrul Naţional de Operetădin Bucureşti, iar
apoi a fost pus în scenăla teatrele de operă din Constanţa,
Iaşi,Braşov. Acest musical a fost prezentat şi încadrul
Festivalului internaţional „GeorgeEnescu” de către Teatrul de
OperetăBucureşti. În fine, pe un libret de BogdanUlmu, după Ion
Creangă, am compus“Povestea prostiei”.
- Câte albume ai lansat la casa dediscuri Eurostar? Aceasta ţi-a
conferit de altfel“Discul de aur” pentru tirajul înregistrat
deaceste CD-uri.
- Cred că am lansat la casa de discuri Eurostar celpuţin 12
albume. Îi mulţumesc producătorului PaulStîngă pentru grija pe care
o are faţă de muzica uşoarăromânească, faţă de compozitorii şi
interpreţii români.Afluenţa înregistrată de fiecare dată la
lansările de la
magazinul Muzica mi-a dovedit că muzica mea esteîndrăgită, aşa
se explică şi tirajul total al albumelor, caremi-a adus onorantul
“Disc de aur”.
- Un capitol important îl ocupă, îndeosebi în ultimii
ani,descoperirea şi pregătirea unor copii talentaţi. I-aş aminti
înprimul rând pe cei deja afirmaţi la scară naţională şi
chiarinternaţională: Andra Gogan, Bibi, Gabriela Amzaru
(TrofeulTinereţii la Amara, semifinalistă la “Vocea României”,
solistăla Akcent), Eleonora Filipoiu (laureată la Amara,
“AurelianAndreescu”, “Florin Bogardo”). În ultima vreme am mai
întâlnit la festivalurile unde am fostalţi elevi ai tăi: Diana
Codreanu (aluat premiul I la “Amara Junior”,cântând adorabil “O
portocală”),Iulia Condilă (super-premiată),Cristina Frăţilă, 15 ani
(premiul I la“Mamaia copiilor” şi la “AmaraJunior”), Adriana
Bitoleanu, 12 ani,micuţul Robert Condilă, şi el cumulte premii. Le
şi compui melodiisau doar îi pregăteşti vocal?
- Copiilor de care mă ocuple compun de multe ori şimelodii. Toţi
sunt copii minunaţişi talentaţi, în progresul căroracred cu tărie.
Îi iubesc pe toţi înegală măsură!
- Ca să încheiem într-o notă mai decontractată, ştiu căde curând
te-ai mutat în alt apartament. Ai şi povestit cu umorla premiile
U.C.M.R. cum ţi-ai căutat zadarnic prin lucruriun sacou! Cum acest
apartament, am înţeles, este mai mic, aiavut unde expune
numeroasele trofee şi portretul pe carepictorul Traian Nica Ţuckman
ţi l-a dăruit cu ocazia unuilansări la magazinul Muzica?
- Am stat într-un bloc, la etajul 4 din 4, fără lift.Vârsta mea
şi a soţiei ne-a obligat să ne mutăm într-unapartament mai mic,
într-un bloc cu lift, chiar dacă la
etajul 1. Bineînţeles că în birou am pe pereţi
caricaturilecelebrului Ştefan Popa Popa’s, prieten şi timişorean
de-al meu, dar şi tabloul pictorului Traian Nica Ţuckman,un portret
care mă reprezintă şi pentru care îimulţumesc.
Interviu de Octavian URSULESCU
Aplauze alături de distribuţia musicalului “O premieră
furtunoasă”
Alături de Anton Şuteu şi Cornel Fugaru
-
AM
De vorbă cu Carmen Stoianov
Mihai Cosma: Carmen Stoianov, sunteţi laureataPremiului pe anul
2019 al UCMR, oferit de secţia deMuzicologie şi critică muzicală,
pentru volumul dedicatmuzicii psalmilor. Cum aţi ajuns să vă
ocupaţi de acestsubiect?
Carmen Stoianov: Relaţia mea cu Psalmii biblicia început cu
nişte ani în urmă, atunci când trebuia să-mi aleg tema de
Disertaţie la Masteratul de StudiiCulturale Ebraice – Universitatea
din Bucureşti.
În paranteză – decanul Facultăţii de Litere,regretatul
specialist în paleografie, medievalist şislavist prof. univ. dr.
Dan Horia Mazilu, membrucorespondent al Academiei Române, îmi
oferise şansade a ţine cursuri la proaspăt-înfiinţatul Centru
deStudii Ebraice (a cărui „struţo-cămilă” pot spune căam fost).
M. C.: Struţo-cămilă?C. S.: Da, pot spune astfel, pentru că
eram şi studentă a Facultăţii şi predam şi uncurs în acelaşi
timp, ca profesoară. Închizândparanteza, revin: Dan Horia
Mazilu,coordonatorul disertaţiei mele (şi autor alunor ample studii
despre Dosoftei şi AntimIvireanul), dorind să mă determine
sălămuresc terminologia „fluidă” dintraducerile româneşti privind
sonorul biblic(instrumente, genuri, inserţii în sonor etc.),mi-a
propus să abordez tema Psalmilor castudiu comparat: original
(ebraica biblicăstudiată la Masterat) versus
traduceriromâneşti.
M. C.: Poate o lucrare de masterat săacopere un subiect de
asemenea anvergură?
C. S.: Întrebarea mi-am pus-o şi eu.Ideea m-a încântat şi vreo
două zile m-amcomplăcut în compania ei, dar nu a trecutmult până să
îmi dau seama că timpul esteprea scurt iar cele 60 pagini ale unei
disertaţii– de asemenea. Aşa că m-am orientat sprearheografie şi
astfel am uitat Psalmii. Dar nu m-auuitat Ei.
M. C.: Şi aşa s-a născut ideea acestei cărţi...C. S.: Ideea mi-a
revenit obsedant, până în ziua
în care m-am hotărât să-i las să mă invadeze aşa cumştiu ei mai
bine; am început o documentare serioasă –am beneficiat şi
beneficiez în continuare de surseexcelente, dublate de
oportunitatea unor stagii înIsrael – am organizat totul într-o
osatură în care m-ambazat pe originalul biblic canonic retipărit în
TheJerusalem Bible, pe Nova Vulgata, pe Psaltirea Bibliei dela 1688
şi pe traduceri exponenţiale de secol XX-XXIale principalelor
culte: Vasile Radu şi Gala Galaction,Francisca Băltăceanu şi Monica
Broşteanu, LiviuPandrea, Dumitru Cornilescu, Noua Traducere în
LimbaRomână, traduceri în limbi europene etc.
M. C.: Un teritoriu nou, prea puţin cercetat, înlume...
C. S.: Am aderat la căi deja defrişate decompozitoarea,
organista, cercetătoarea (arheografiemuzicală) şi pedagogul Suzanne
Haïk-Vantoura – ceape care un Olivier Messiaen sau Bernard Gavoty
onumeau „Champollion al Psalmilor”, deoarece reuşiseca în ultimul
pătrar al secolului trecut să descifreze înîntregime „cântecul
tăcut” din întreaga Biblie. Amreluat unele trasee şi teze emise de
ea, demonstrând înplus, din perspectiva muzicologului, perfecta
logică adramaturgiei muzicale în construcţia Psalmilor biblicişi
legăturile/sudarea în plan sonor-muzical cuîntregul text
biblic.
Evident, am lansat ipoteze de lucru, partedemonstrate, parte în
aşteptare deoarece există, încă,termeni încă obnubilaţi (îşi
aşteaptă luminarea!),fondul acestora rămânând legat, indubilabil,
de sonor
(după cum le-o demonstrează însăşi etimologia), ampropus
amprentări sonor-lingvistice la nivelul sferei(istorice)
poetico-sonor/muzicale, cu selecţii determeni/sintagme implicând
cântarea (sonorul),dramaturgii sonor-muzicale...
Mulţumesc, aici, cu profundă recunoştinţă, celuifără de care nu
m-aş putea legitima ca muzicolog:Academicianul Octavian Lazăr
Cosma, Maestrul meu,şef de şcoală în muzicologia română.
M. C.: Cum aţi gestionat materialul atât de marecare a
rezultat?
C. S.: M-am concentrat pe edificarea a cincivolume, corespunzând
celor cinci Cărţi ale Psalmilor –potrivit originalului ebraic
canonic. Dincolo deconsideraţiile generale şi de posibilele
concluzii pe
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Convorbirile AM
foto
: Mih
ai C
osm
a
-
17ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Convorbirile AMmarginea fiecărei Cărţi, punctul de greutate
îlreprezintă individualizările celor 150 poeme din FişaPsalmului.
În ea am făcut notaţii legate depersonalitatea fiecărei cântări:
tipologia de gen (peste20 de subgenuri!), direcţionarea către
magistrulcântărilor, intenţia (scopul, ocazia), locul,
timpul,împrejurarea, participarea unor personaje şi,
desigur,autorul sau dedicatarul, aşacum apare notat pefrontispiciul
psalmic –respectiv în primul verset(integral sau parţial), cu rol
deintroducere. Urmeazăconsideraţii legate deîncadrarea într-un
tipar avândposibilă formă poetico-sonor/muzicală şi argumentelegate
de aceasta: fondantifonic, intervenţia unorarticulaţii solistice
(purinstrumentale)/momente detăcere, pauze
meditative,însoţiri/susţineriinstrumentale, joc aldensităţilor
sonore,(pseudo)refrene, „variaţiuni”,„răspunsuri” etc.
Desigur, am abordat şirepere organologice legate deceremonial,
stiluri deinterpretare, instrumente/compartimente
instrumentale,registraţie/efecte sonore, melodică/melodii cu
titluatât de cunoscut încât pare a fi suficient de evocat
doarprimul cuvânt….. Locul autorilor de cântare nu estede neglijat.
Prezidează, aşa cum este firesc, Regele-poet,Regele-muzician David
şi, alături de el, muzicienii leviţipe care i-a numit cântăreţi şi
formatori de cântăreţi aiCortului Întâlnirii/proiectatului Templu;
alături de
mari nume ale antichităţii muzicale iudaice apare şiun anonim,
un sărman care îşi aduce jelania în faţaDomnului (Psalm 102 –
numerotare original-canonică,101 – Septuaginta).
M. C.: Care credeţi că ar fi cea mai interesantăcontribuţie
proprie?
C. S.: Concentrându-mă pe datele textuluiebraic (indiferent
detraducere), am pututdetermina cu precizie Psalmiievidenţiind ceea
ce am numitStarea de Cântec, cei cuprinşiîntre coperte de cântare
sauPsalmii ce impunLauda/Cântarea NumeluiDomnului – cântare
specială,preludiată de vocal, darexclusiv instrumentală. Sepoate
adăuga punerea înpagină a amănuntelor legatede dans sau de
componenţaansamblurilor muzical (vocal-instrumental)-coregrafice,
cudispunere spaţială ce reflectăelemente de acusticămuzicală. Şi,
deloc de neglijat,am inserat în Fişa Psalmuluidate privind modul în
carePsalmii au fost abordaţi decreatorii de muzică peparcursul
secolelor, modul încare ei au infuzat formele
muzicale, determinând chiar tiparul unor genuri saustructura
serviciilor religioase (inclusiv în zilelenoastre).
Din fiecare epocă şi la fiecare capitol am selectatcreatori şi
lucrări reprezentative pe largi palieretemporale sau arii
geografic-stilistice, acordând un locspecial – aşa cum era firesc –
creaţiei româneşti
vocale/ corale.În lungul drum al Psalmilor către
sensibilitatea contemporană, suntconvinsă că este doar un
început. Aşacum spuneam, cercetări viitoare vorlumina şi – de ce
nu?!? – vor daverdicte. Le-am deschis calea, leaşteptăm…
„...Psallite, psallite… aşa sună,traducând un îndemn din
Psalmi,repetarea incantatorie din NovaVulgata. Să dăm urmare
acestuiîndemn, să-i căutăm adevărul şi săaducem în lumină – prin
noua recitirepe care o propunem – Calea Psalmilorebraici prin
prisma Rugăciunilor luiDavid, fiul lui Ishai…..”
Interviu de Mihai COSMA
Alături de Nicolae Gheorghiţă la Ceremonia de decernare a
Premiilor UCMR
-
AM
Mozart, Haydn şi Ceaikovski laAteneu, la început de pandemie
Concertul Filarmonicii George Enescu, dirijatăde David Giménez
Carreras, a umplut sala în seara lui5 martie 2020, în ciuda
neliniştii generale ce a cuprinslumea întreagă în lunile de iarnă.
Puterea apotropaicăa marii muzici – Mozart, Haydn, Ceaikovski –
aadunat, pe lângă publicul abonat la stagiuneaFilarmonicii, şi
numeroşi turişti. Programul de sală asusţinut vizual logica
repertoriului serii: citatul dinCeaikovski, „Mozart este vârful cel
mai înalt, punctulculminant al frumosului atins în universul
muzicii”,
alături de portretul anonim Der junge Tschaikowski –Bild um
1874, a orientat de la bun început percepţiapublicului către o
armonie a gusturilor şi un joc alafinităţilor.
Mozart a şi fost adevăratul punct culminant alserii.
Divertismentul nr. 1, în Re major, pentru orchestrăde coarde, KV
136, compus în 1772, a părut să înceapăîntr-un tempo prudent şi să
recupereze pe parcurs învivacitate, o impresie datorată atât
articulaţieifrazelor, din ce în ce mai precise, cât şiimpactului
vizual: a fost interesant deurmărit implicarea gestuală
ainstrumentiştilor în raport cu eforturiledirijorului ce trădau mai
degrabă ointensitate meridională a trăirilor, decâtumor şi graţie.
Dacă Andante – partea a 2-a – a avut momente stagnante,
părţileextreme – Allegro şi Presto-ul final – audovedit încă o dată
excelenţa coardelorFilarmonicii, acurateţea intonaţiei,calitatea
sunetului, precizia frazării.
În Concertul nr.1 în Do major deHaydn pentru violoncel şi
orchestră,expoziţia orchestrei nu a mai impresionatprin aceeaşi
omogenitate, dar, odată cuintrarea temei I la solist, totul a părut
să se
coaguleze. Întreaga parte I s-a bucurat de un bunechilibru între
solist şi orchestră, datorat cu siguranţăşi dirijorului, al cărui
rezervor energetic părea a fi mai
mic, mai puţin evident decât cel alinstrumentiştilor. Nimic
paradoxal în asta– excesul de energie poate obnubilacontrolul
sunetului. Or sunetul lui BorisAndrianov, care cântă pe un
violoncelDomenico Montagnana al Colecţiei deStat de Instrumente
Unice din Rusia nu eatât de mare, cât e de nuanţat: în
Adagio,partea a 2-a a Concertului, au fostmomente foarte frumoase,
în care vibrato-ul puternic a dat impresia unuiinstrument de
suflat. Temperamentul luiAndrianov pare a fi capricios –
uneleaccelerări impulsive quasi-imperceptibilepe motive scurte,
chiar în tema I a primeipărţi au părut efectul unei
necesităţitehnice şi nu al unei alegeri conştiente.
Finalul, Allegro molto, plin de vervă, a sunat spumosşi totodată
neostentativ. Efectul ar fi fost şi mai maredacă secţiunile formei
muzicale ar fi fost mai binearticulate, dacă toate finalurile
pasajelor în gameascendente la violoncelul solist ar fi fost
perfect curate,dacă, păstrând pulsaţia, partea a treia nu ar fi
părutcântată pe nerăsuflate. În bis, Andrianov a
interpretatcelebrul Cântec al păsărilor de Pablo Casals, cufrumoase
efecte sul ponticello.
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Pe scena Ateneului
David Giménez Carreras
Boris Andrianov
-
În partea a doua a serii, Filarmonica GeorgeEnescu s-a străduit
să transpună în sunet viziunea luiGiménez Carreras asupra Simfoniei
a V-a în mi minorde Ceaikovski. Această viziune, mai
degrabădicromatică, compensată în parte de o bunăcunoaştere a
partiturii, a avut de învins şi uneledificultăţi la nivelul
expresiei. Gestica graţioasă înintroducere, oarecum stranie în
context, a produstotuşi o sonoritate adecvată la cele două
clarinete.Lemnele au sunat foarte bine şi în “marşul” temei I,
acărui revenire la finalul primei părţi a avut oincărcătură
emoţională convingătoare. Episodul-valsdin tema a II-a a părut un
pic greoi, opintit, ca de altfelşi Valsul părţii a III-a, în
deficit de carismă şicapriciozitate. Celebrul solo al cornului din
partea adoua s-a dovedit din nou o piatrăde încercare; ce-i drept,
fluctuaţiiletemperaturii în sălile de concertpericlitează adesea
intonaţiaalămurilor. Finalul a fost, probabil,partea cea mai
reuşită a simfoniei,ca şi sfârşitul părţii a doua, neted,frumos
susţinut de coarde. În ciudasuccesului considerabil la
public,interpretarea lui David GiménezCarreras a Simfoniei a V-a
deCeaikovski a suferit de oprevizibilitate a stărilor sufleteşti
şide şovăieli în asumarea acestora.Bagajul său gestual a părut
uneorineadecvat intenţiilor muzicale, ceeace ar putea explica unele
sonorităţiaspre sau neomogene ale orchestrei.Giménez Carreras pare
a se simţimai bine în dramatic decât înmeditativ sau poetic;
„adăpostul” dinamismului,energiei salvează adesea precaritatea
inspiraţiei la obună parte din dirijorii auziţi în ultimii ani pe
sceneleinstituţiilor de concert bucureştene.
Lena VIERU CONTA
Nicolae Racu – 75
În 7 martie 2020, Filarmonica bucureşteană aprogramat un concert
aniversar în onoarea dirijoruluiNicolae Racu – la împlinirea
vârstei de 75 de ani şi a52 de ani de activitate neîntreruptă la
ColegiulNaţional de Arte „Dinu Lipatti”. Evenimentul s-abucurat de
participarea unui public numeros şientuziast, dar şi de prezenţa
unor foşti elevi ai liceului,actualmente şefi de partidă în
ansambluri simfoniceprestigioase, care au dorit să-l sărbătorească
pemaestru cântând sub bagheta lui pe scena Ateneului.Programul a
fost prezentat de muzicologul CristinaSârbu – coordonatorul
ciclului Clasic e fantastic dela Ateneul Român. În deschiderea
evenimentului a
vorbit Directorul artistic al Filarmonicii GeorgeEnescu,
maestrul Josif Ioan Prunner, care a omagiatpersonalitatea fostului
său profesor de muzică decameră şi dirijor al primelor sale
apariţii solistice. Lapupitrul orchestrei lărgite, alături de
sărbătorit s-aaflat şi fiul său, Andrei Ştefan Racu, ale
căruiperformanţe au fost apreciate în dublă ipostază – depianist şi
dirijor. Nicolae Racu este muzicianul careşi-a dedicat talentul şi
întreaga energie formăriinumeroaselor generaţii de discipoli. A
făcut-o cudevotament, în postură de pedagog, de dirijor,
deintelectual de formaţie enciclopedică şi de îndrumătoral multor
serii de elevi. Din lipsa spaţiului, voimenţiona câteva opinii
despre concert, dar şi desprecontribuţia inestimabilă a maestrului
aniversat. Din
primii ani de activitate, muzicianul s-a remarcat
prinprofesionalismul, entuziasmul, vitalitatea şidevotamentul faţă
de nobila misiune de pedagog, dedirijor şi îndrumător al elevilor
săi. Mereu zâmbitor,activ, pasionat, competent, însufleţit de
iubire şiîncredere în semeni, domnia sa a avut o atitudinepozitivă,
armonioasă şi prietenoasă. În paralel cuactivitatea de profesor şi
dirijor al orchestrei Liceuluide muzică nr. 1 (Colegiul Liaptti de
astăzi), pedagogula îndrumat generaţii de elevi ai Şcolii militare
dincapitală. Printre foştii săi discipoli se află numeroşidirijori
de fanfare din ţară şi şeful Muzicii Militare dinBucureşti,
colonelul Aurel Gheorghiţă. Succesele pecare maestrul Nicolae Racu
le-a obţinut în carieraartistică şi didactică au fost câştigate
prin eforturisusţinute şi printr-o impresionantă voinţă
şitenacitate. Apreciem iniţiativa domniei sale de ainclude în
concertul aniversar lucrări reprezentativedin repertoriul universal
şi românesc (scrise decompozitori omagiaţi în acest an). După
UverturaEgmont, op. 84 de Ludwig van Beethoven (250 de anide la
naştere), pagină simfonică plină de patos, de
19ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Pe scena Ateneului
Nicolae Racu
-
ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Pe scena Ateneuluidramatism şi energie, a urmat partea I din
Concertulnr 1, în si bemol minor, pentru pian şi orchestră, op.
23de Piotr Ilici Ceaikovski (180 de ani de la naştere),care l-a
avut ca solist pe Andrei Ştefan Racu. Amadmirat pianistica plină de
strălucire, de bravură şiimpetuozitate a solistului, cântul său
sensibil,remarcabil prin muzicalitate şi profunzime
expresivă,precum şi excelenta colaborare cu dirijorul şiorchestra.
La bis, tatăl şi fiul au cântat la pian (la patrumâini) cunoscutul
Marş turc din Ruinele Atenei deBeethoven. Am admirat-o în
continuare pe vocalistaIrina Sârbu în două lucrări diferite, în
care a etalatcunoscuta versatilitate, vervă şi creativitate:
Badineriadin Suita nr. 2, în si minor, BWV 1067 de JohannSebastian
Bach (270 de ani de la moarte) şi HoraMărţişorului de Grigoraş
Dinicu (în aranjamentulrealizat de Nicolae Racu). Programul a
cuprins şicelebra Arie din Suita nr. 3, în Re major, BWV 1068de J.
S. Bach (cu Nicolae Racu la pupitrul orchestrei),Rapsodia Română
nr. 2 în Re major op. 11 de GeorgeEnescu (65 de ani la moarte), cu
Andrei Racu dirijor şis-a încheiat apoteotic cu Simfonia nr. 5, în
do minor,op. 67 (partea a IV-a) de Ludwig van Beethoven, cuNicolae
Racu la pupitru. Domnia sa a evidenţiatplenar caracterul luminos şi
eroic al muzicii, avalorificat original timbralitatea
instrumentelor dinorchestră, a polarizat energia muzicienilor de
pescenă, oferind publicului momente înălţătoare, plinede entuziasm
şi dăruire. În toate lucrările interpretateîn concertul din 7
martie, Nicolae Racu a făcut dovadamăiestriei, experienţei
artistice îndelungate şitalentului său incontestabil. În egală
măsură amadmirat maniera dirijorală precisă, elegantă,dezinvoltă şi
sugestivă a lui Andrei Ştefan Racu, carese dovedeşte a fi un
continuator valoros al tatălui său;împreună cu orchestra, tânărul
dirijor a oferit oversiune plină de farmec, de culoare şi insolit
aRapsodiei a II-a de George Enescu şi unacompaniament flexibil în
Badineria de Bach.
Aniversarea maestrului Nicolae Racu a fost unadevărat triumf al
excelenţei şi solidarităţii umane.Mai presus de toate, am simţit,
harul, bogăţia unortrăiri psihologice puternice, modestia şi
generozitateamuzicianului, capabil de atitudini şi
gesturiexponenţiale. Spirit angajat şi respectat înînvăţământul
muzical şi în viaţa culturalăromânească, Nicolae Racu este un
mentor spiritual şiun desăvârşit coordonator al multor generaţii cu
carea colaborat şi care au beneficiat de experienţa şi deharul său.
Maestrul s-a simţit obligat să dirijezeconştiinţe, să animeze
convingeri, să pună bazelecarierei multor slujitori ai muzicii. A
făcut-o cuprestigiu şi devotament, atrăgându-şi respectul şistima
necondiţionată a tuturor acelora care l-aucunoscut şi i-au urmat
învăţămintele. Prin întreaga saactivitate, Nicolae Racu a omagiat
nobilele sentimenteumane, a militat pentru bine, frumos şi
adevăr.
Jean Lupu – 80 de ani de viaţă, 60 de ani de dirijat
În 7 martie 2020, publicul bucureştean aparticipat la Ateneul
Român la un evenimentcultural-artistic de excepţie care l-a adus în
prim planpe maestrul Jean Lupu în dublă ipostază: de autor decărţi
şi de dirijor al coralei Symbol. La orele 17, înfoaierul
instituţiei, a avut loc lansarea cărţii Borne pecale, publicată la
Editura Grafoart din capitală,precum şi relansarea altor două
lucrări valoroase aledomniei sale: Educarea auzului muzical şi Gâze
şiflori (la aceeaşi editură). Evenimentul, care s-a bucurat
de participarea unui public numeros, a fost un nouprilej de
manifestare a preţuirii şi admiraţiei faţă deilustrul muzician, în
ziua în care domnia sa a împlinit80 de ani. La lansare au luat
cuvântul, alături deautorul cărţilor, Directorul Editurii Grafoart,
domnulMatei Bănică, realizatoarea TV Elena Ionescu,doctorandul
George Andrei Butcă, subsemnata şicopiii maestrului, Olguţa Lupu şi
Daniel Lupu,apreciaţi unanim pentru performanţele
profesionaleobţinute în muzică, respectiv în arhitectură.
VolumulBorne pe cale, căruia am avut privilegiul să-i scriuprefaţa,
evocă parcursul uman şi profesional alautorului şi oferă informaţii
de excepţionalăînsemnătate despre activitatea polivalentă a
acestuia,despre instituţii de învăţământ şi religioase,
despremanifestările artistice din căminele culturale şi dinşcoli,
despre obiceiurile specifice din satele olteneştişi din oraşele în
care maestrul s-a aflat; Jean Lupu esteun muzician autentic, cu
sentimente profunde şi cu ointegritate morală exemplară. Cartea îl
captivează pecititor, determinându-l să o parcurgă dintr-o
suflare.Mărturisirea muzicianului conţine numeroaseînvăţăminte şi
are valenţe deschise spre oamenii deieri, de azi şi de mâine.
Pentru cititorii de toatevârstele, autorul lansează îndemnul de a
fi generoşi,modeşti, toleranţi şi de a promova cele mai înalte
AM
-
aspiraţii umane. După evenimentul editorial, în salamare a
Ateneului Român s-a desfăşurat Concertulaniversar Jean Lupu – 80 de
ani de viaţă şi 60 de anide dirijat, susţinut de Corul Symbol sub
baghetasărbătoritului şi a dirijoarei Luminiţa Guţanu Stoian.În
debutul manifestării aniversare, pe scenă s-a aflatConsilierul
Prezidenţial Sergiu Nistor, care i-aconferit
profesorului-arhidiacon Jean Lupu OrdinulMeritul Cultural în grad
de Cavaler din parteaPreşedintelui României, domnul Klaus Iohannis.
Laaniversarea muzicianului a participat şi EpiscopulVicar
patriarhal Varlaam Ploieşteanul, care i-atransmis felicitările
Patriarhului Daniel, precum şiaprecierile personale elogioase. Pe
parcursul seriimuzicale, maestrul Lupu a primit diplome de onoareşi
de excelenţă din partea UCMR – transmisă decompozitorul-dirijor
Marcel Costea, din parteaSocietăţii Compozitorilor din Republica
Moldova, dela o asociaţie culturală din Belgia, precum şi
distincţiidin partea coralelor cu care a colaborat în Slatina
şiBucureşti. În cadrul programului artistic au participatşi câţiva
apreciaţi interpreţi instrumentişti, care de-alungul timpului au
cântat alături de îndrăgita formaţiecorală Symbol: pianiştii Olguţa
Lupu, Maria Diana
Petrache, Andrei Petrache, violoniştii Natalia PancecColotelo,
Tiberiu Branga şi soprana AndreeaBlidariu. În cadrul evenimentului
au participat şisolistele vocale Cleopatra Ilie (venită special
dinSUA), Maria Cazacu, Andreea Pîrvulescu, AndreeaMihalache, Corina
Gatu, Daniela Greere, violonistaSimina Croitoru, percuţionista
Andrada Coneac,precum şi pianiştii acompaniatori Maria
DianaPetrache, Adriana Toacsen, Clementina Ciucu,Andrei Petrache,
Bianca Fodor, Magdalena Bulibaşa,Diana Negreanu şi Cristina
Gheorghe. Corul Symbola oferit publicului un repertoriu bogat şi
divers din
muzica românească şi universală cu conţinut religiosşi laic,
menit să evidenţieze calităţile ansambluluiprecum şi prestaţia de
excepţie a dirijorilor Jean Lupuşi Luminiţa Guţanu Stoian.
Momentele muzicale deînalt nivel artistic au alternat cu secvenţe
emoţionantede omagiere a contribuţiei maestrului Jean Lupu
înpostură de dirijor, de mentor şi organizator al unormanifestări
artistice de anvergură. Pe scena Ateneuluiau urcat, rând pe rând,
reprezentanţi ai ansamblurilorcorale coordonate de ilustrul dirijor
în diferite etapeale carierei sale: Corul Liceului Pedagogic şi
CorulCantata din Bucureşti, Corul Ciprian Porumbescu dinSlatina,
dar şi foşti membri ai Corului Symbol. Cu toţiişi-au exprimat
gratitudinea şi admiraţia faţă deminunatul dirijor şi profesor,
care a fost în multecazuri şi întemeietorul ansamblurilor amintite.
Întrenumerele muzicale au fost postate pe un ecransecvenţe din
viaţa şi activitatea prodigioasă adirijorului: fragmente din
concertele şi turneele dinţară şi străinătate, diplome şi
distincţii obţinute dedomnia sa şi de corala Symbol. Un moment de
maresucces la public a fost realizat prin colaborareapianiştilor
din familia Lupu: Olguţa Lupu şi copiii ei,Maria Diana Petrache şi
Andrei Petrache, care au
oferit o variantă de excepţie alucrării Das Dreyblatt deWilhelm
Frederich Ernst Bachpentru pian la 6 mâini. Publicul afost cucerit
de nivelul înalt alprestaţiei pianistice, dar şi descenariul
ingenios în care cei treiinterpreţi au dezvăluit un veritabiltalent
actoricesc. Momentul inedit,plin de farmec şi insolit, în
caremuzica s-a împletit armonios cuteatrul, a fost îndelung gustat
şiaplaudat de spectatori.
Finalul evenimentului i-aadus împreună pe scenă peactualii şi
foştii membri ai CoruluiSymbol – pe care muzicianul îinumeşte cu
duioşie simbolişti –care şi-au unit vocea într-unemoţionant imn
menit să elogiezemodelul uman şi profesional al
maestrului. Publicul a ovaţionat minute în şir aceastăîntâlnire
de suflet, în care recunoştinţa, devotamentulşi admiraţia s-au
manifestat deplin. Îi dorimmaestrului Jean Lupu să-şi continue cu
succes nobilamisiune – în calitate de dirijor şi mentor spiritual
–mulţi ani de acum înainte, spre satisfacţia şi bucuriatuturor
celor care îl preţuiesc şi îi admiră arta şigenerozitatea: colegii,
rudele, discipolii şi publicul depretutindeni. Evenimentul
aniversar de la Ateneu s-adesfăşurat sub semnul excelenţei, al
performanţeiartistice şi al solidarităţii umane.
Cronici de Carmen MANEA
21ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Pe scena Ateneului
Arh. Jean Lupu alături de Preafericitul Părinte Daniel după ce a
primit Crucea Patriarhala pentru clerici
foto
: Bas
ilica
.ro
-
AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Pe scena Studiolui “Mihai Jora”Ultimul simfonic din vremea
virusului
La început de martie şi la doar o săptămânădupă prezenţa în faţa
Orchestrei Naţionale Radio aunui important dirijor de operă (Leo
Hussain),publicul din Studioul „Mihail Jora” al SRR a fostinvitat
la întâlnirea cu o altă baghetă respectată în
lumea operei, francezul Frédéric Chaslin. Un numecunoscut pe
multe meridiane, care a colaborat în modconstant cu Opera de Stat
din Viena, cu OrchestraSimfonică din Ierusalim, cu orchestre din
StateleUnite, Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie,Spania,
Portugalia, Danemarca etc., împărţindu-şiprezenţele în mod egal
între podiumul de concert şifosa teatrelor lirice.
Concertul a început cu o conjuncturalăreverenţă în faţa
sărbătoririi beethoveniene din acestan, pentru care a ales Simfonia
a IV-a a Titanuluide la Bonn, în care s-a văzut că, pentru o
muzicăatât de transparentă şi de neiertătoare cuneatenţia
instrumentiştilor, ai neapărat nevoie deo orchestră bună.
După pauză punctul de interes s-a deplasatspre secolul XX,
partea a doua aducând în faţapublicului o lucrare simfonică de
referinţă dincreaţia americană, Age of Anxiety, simfonie (Nr. 2)cu
pian semnată de dirijorul-pianist LeonardBernstein. Compusă în
plină maturitate artistică(la 40 de ani), dar înainte să cucerească
nemurireaprin colosalul succes al musicalului West SideStory,
Simfonia a doua a lui Bernstein este olucrare programatică, ce are
ca punct de plecarepoemul cu acelaşi nume de W.H. Auden(recompensat
cu Premiul „Pulitzer”) – o lucrareliterară amplă, în 6 părţi, ce
dezbate ţelul omului dea-şi găsi sensul şi substanţa existenţei,
într-o societatetot mai industrializată. Muzica lui Bernstein i-a
oferit
noi valenţe expresive, fie în formula sa originală, departitură
instrumentală destinată scenei de concert, fieprin versiunile
dansate, imaginate de coregrafiiJerome Robbins în 1950 (creatorul
cavalcadelordansante din West Side Story), John Neumeier (în
anulurmător morţii compozitorului) – coregraful de laHamburg care a
invitat-o pentru mari proiecte peAlina Cojocaru, sau de Liam
Scarlett (6 decenii şijumătate după prima audiţie). Bernstein
păstrează cele
6 secţiuni şi în Simfonie, grupate în 2 mari părţi,cântate fără
pauză. Partea solistică a revenitunei pianiste românce bine cotate
în Franţa,unde s-a stabilit de mulţi ani: Dana Ciocârlie.Este o
muzică modernă, cu multe momentefrumos arcuite, cu tensiuni intense
şi pasajelirice visătoare, din care nu lipsesc ingredientede bază
ale muzicii noi, cum ar fi disonanţeleori traseele serialiste.
Simfonia a plăcutpublicului bucureştean, şi mai încântat parcăde
cele două bisuri – un Debussy şi o surprizăchiar nebănuită de
nimeni din sală: Dans ungarnr. 4 de Brahms, la patru mâini, cântat
dealături de dirijorul serii, la rândul lui pianist, întinereţe
(absolvent al Conservatorului dinParis).
A fost o seară agreabilă şi interesantă,care a arătat că, atunci
când există promovare
şi strategie, se poate umple sala la o muzică nouă
şinecunoscută, cel puţin în cazul când solistul şidirijorul
prezintă garanţii de calitate, onorate din plinde ambii muzicieni
oaspeţi în seara de 6 martie.
Justificat sau nu, acesta a rămas ultimulsimfonic al primăverii,
căci, alertaţi de tusea explozivăa publicului manifestată în
pauzele dintre părţi (sau,altfel spus, în pauzele dintre soneriile
telefoanelor carese întreceau, neobosit, cu sunetele din
partitură),decidenţii au decis să lupte cu coronavirusul
întorcându-i spatele şi spunând adio manifestărilorcare presupun
prezenţa publicului în spaţii închise.Deci, pe curând şi
sănătate!
C. MIHAI
Frédéric Chaslin
Dana Ciocârlie
foto
: cha
slin
.com
/pag
e10.
htm
l
-
23ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
Pe scenele bucureştenePlatforma Muzicii Româneşti
Miercuri 4 martie 2020 la Studioul de concerteGeorge Enescu al
Universităţii Naţionale de Muzică dinBucureşti a avut loc un
important eveniment pentrumuzica românească în ansamblul ei şi
anume lansareaîn spaţiul public a Platformei muzicii româneşti
realizatăsub conducerea Directorului de program al acestuiproiect,
compozitorul şi cercetătorul ştiinţific RomanVlad.
Este o realizare amplă, şi fără precedent prin nou-tate,
concepţie şi reuşită şi anume digitalizarea unuinumăr
impresionantde partituri, de ma-nuscrise şi înregis-trări, creaţii
alecompozitorilor ro-mâni din toate epo-cile culturale inclusivdin
actualitatea ime-diată
Toată aceastăoperaţie de vastădigitalizare se află ladispoziţia
celor interesaţi din ţară şi din străinătate,studenţi, muzicologi
în istoria muzicii româneşti,specialişti în studierea muzicii
psaltice de tip bizantin, acelei componistice din secolele XIX şi
XX, într-o largăvarietate de tehnici de creaţie, de genuri şi
forme, cât şipiese de jazz şi muzică uşoară. Totul a fost
înregistratîntr-un număr de 10 CD-uri.
Fiecare dintre CD—uri are un program de lucrărimuzicale centrat
pe interpreţi, solişti şi formaţiiinstrumentale şi corale,
recunoscuţi şi celebraţi pentruconfreria arătată ani de zile
operelor compozitorilorromâni contemporani şi muzicii româneşti în
general.
Primul CD este semnat de Ion Bogdan Ştefănescu,flautist de certă
reputaţie naţională şi internaţională.
Al doilea CD cuprinde interpretări realizate deEmil Vişenescu,
clarinetist expresiv şi de imperioasăcondiţie mentală
Al treilea CD include înregistrări cu Atelierul demuzică
contemporană Archaeus - creată de regretatulcompozitor Liviu
Dănceanu
Al patrulea CD cuprinde lucrări componistice întehnica muzicii
electro-acustice
Al cincilea CD cuprinde lucrări de muzicăorchestrală sub
direcţia profesorului şi dirijorului DorelPaşcu Rădulescu
Al şaselea CD prezintă înregistrări datorateformaţiei
instrumentale Profil specializată în cultivareaexclusivă a muzicii
noi
Al şaptelea CD este dedicat operei interpretativea marelui
violoncelist Marin Cazacu
Al optulea CD o prezintă pe violonista Diana Moş,cea pe care eu
o văd pasionată de râvna spiritului pentrufrumosul fără pată.
Al nouălea CD este special, expunând cântări defiliaţie ortodoxă
într-o desfăşurare pe mai mult de 6oode ani, în interpretarea
corului Psalmodia al Universităţii
Naţionale de Muzică din Bucureşti. Dirijorul acesteicorale
bărbăteşti este Nicolae Gheorghiţă. Acestmuzician are în gestul său
arta plină de nuanţe şiinflexiuni, iar Corul Psalmodia este
considerat ca fiindformaţia oficială de gen a ortodoxiei
româneşti.
Al zecelea CD. a fost rezervat muzicii uşoare şi dejazz, în care
sens s-a apelat la pianistul improvizatorMircea Tiberian şi la
solista vocală Nadia Trohin, careposedă un timbru excepţional.
A urmat un succint recital cu lucrări de muzicănouă românească,
în care i-am admirat odată mai multatât pe interpreţi cât şi pe
compozitori. Am ascultat în
acest context Două exer-ciţii de admiraţie respectivAmericani,
de Liviu Dăn-ceanu, în interpretareaclarinetistului Ion Ne-delcu şi
a pianistei Ro-dica Dănceanu, şiUcrainieni, cu participa-rea
fagotistului ŞerbanNovac şi a violoncelisteiAnca Vartolomei.
Amaudiat cu un mare inte-
res cele Patru miniaturi pentru flaut solo de Octav Ne-mescu
interpretate în aura prezenţei artisticespectaculare a flautistului
Ion Bogdan Ştefănescu. Înfinal, am reascultat piesa Viermi de măr
de Dan Dediu, încare i-am admirat pentru virtuozitatea şi arta lor
instru-mentală, pe clarinetistul Emil Vişenescu şi pe violistaIoana
Spânu Vişenescu.
Aceste compoziţii de talent creator, dar, desigurmai sunt şi
multe altele, reprezintă pagini de importanţărevelatoare pentru
istoria muzicii româneşticontemporane.
În încheiere vreau să felicit şi să mulţumesccercetătorului şi
compozitorului Roman Vlad pentru
coordonarea admirabilă a proiectului Platforma MuziciiRomâneşti,
ce se constituie ca un important instrumentde lucru pentru întraga
noastră viaţă muzicală şi nunumai.
Mircea ŞTEFĂNESCU
Roman Vlad
-
AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020
De Ziua FemeiiReflecţii muzical-poetice asupra feminităţii în
artă
La răscruce de timpuri, rememorând nostalgicvalenţele unui
trecut stabil în faţa incertitudinii unuiviitor himeric, recitalul
de muzică şi poezie româneascăprogramat să se desfăşoare, sub
auspiciile MuzeuluiNaţional „George Enescu”, în Aula
PalatuluiCantacuzino, a pus temporar punct evenimentelorartistice
găzduite de această instituţie în luna martie.Parcă simbolică,
dedicaţia acestui recital – care a marcatîmplinirea a o sută de ani
de la înfiinţarea UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din
România,propunând spre ascultare, de 8 martie, pagini desubstanţă
din creaţia unor personalităţi feminine ale
culturii româneşti – ne va amprenta memoria, cel puţinpână când
viaţa cotidiană se va reintersecta cufenomenul artistic în ambianţa
de neînlocuit a sălii deconcert. Ne vom aminti, cu siguranţă, şi de
„actoriiprincipali” ai acestei reprezentăriinterartistice:
componenţii Atelierului demuzică contemporană ARCHAEUS
şiactriţa-poetă Lidia Lazu, prin intermediulcărora o obişnuită
dimineaţă de duminicăa fost înveşmântată cu surprinzătoarevirtuţi
spectaculare!
Sub titulatura Componisticafeminină românească – titulatură
familiară„archaeilor” încă de când compozitorul şifondatorul
ansamblului ARCHAEUS,Liviu Dănceanu, a înmănunchiat pentruprima
dată opusuri din creaţia femininăautohtonă pentru a le oferi
publicului cuacest prilej aniversar primăvăratic –pianista Rodica
Dănceanu, violoncelistaAnca Vartolomei, oboista Ana
Radu,clarinetistul Ion Nedelciu, fagotistulŞerban Novac,
violonistul Marius Lăcraru şipercuţionistul Vlad Polgar, alături de
invitaţii lor –flautista Constanţa Cazacu şi trombonistul Tibi
Cenuşer– au selectat un calup repertorial echilibrat cadimensiune,
ce urma să se juxtapună cu un puzzle liric
alcătuit cu rafinament electiv de către Lidia Lazu.Inspirată
alegere, căci actriţa şi-a dozat minuţiosapariţiile, configurând un
traseu impregnat de emoţiaunor trăiri fulgurante; pe parcursul
poemelor semnatede Magda Cârneci (Sonet II, Viaţa mică), Simona
Popescu(Îmi amintesc), Angela Marinescu (Trupul tău, Zeul
meu,Rana), Ruxandra Cesereanu (Real Woman I, Real WomanII) şi a
celor sub semnătură proprie, intonaţia flexibilă,vocalizarea
particulară a textului poetic, râsul şimişcarea scenică a Lidiei
Lazu au schiţat, cu o candoaredezarmantă, acel univers cu totul
special al graţieiefemere, detectabil la graniţa dintre trecut,
prezent şi unviitor ipotetic.
Legătura dintre piesele muzicale s-a realizat firesc,prin acea
senzualitate subtilă specific feminină decelabilăde altfel, şi în
filonul structural al creaţiilor FelicieiDonceanu (Trio pentru
oboi, clarinet şi fagot), CornelieiTăutu (septetul Palingenesia), a
lui Carmen Petra-Basacopol (Măiastra pentru ansamblu instrumental),
alui Myriam Marbé (Bocet – Şoapte – Strigăt pentru clarinetşi
violă) sau a Maiei Ciobanu (Tăcere cu variaţiuni pentruansamblu
instrumental). Reverenţa în faţa feminităţii aluat forme diverse,
încadrabile fie în tipare neoclasicepredominant consonante, fie
atonale, narând dinamic oripreponderent liric detaliile
discursurilor sonore. Nuputeau lipsi, evident, reperele arhetipale,
asimetriaritmică, expresivitatea telurică sau cea
melancolic-meditativă, toate aceste atribute alcătuind imaginea
unuicaleidoscop creator infinit nuanţat.
Oglindă metaforică a cotidianului sensibil,întregul flux
muzical-poetic a avut aspectul unui gestdramaturgic unitar, cu o
forţă de sugestie gradualmodelată prin rostirea fiecărui vers, prin
interpretareafiecărei fraze melodice; iar ultimul „act” al
scenariuluisonor – un tribut simptomatic adus regăsirii de sine
prinintermediul „variaţiunilor” pe tema Tăcerii – s-a dovedita fi
corolarul, atunci nebănuit, al transformărilor de
moment din propria noastră viaţă. Cu atât mai mult şidatorită
acestor clipe de graţie artistică, bucuriareîntâlnirii „pe viu” cu
actul interpretativ va fi deneegalat! Cât mai curând, sperăm...
Loredana BALTAZAR
Lidia Lazu
-
Corespondenţă specială de la New York
Salutăm cu mare bucurie revenirea în calitate decolaborator al
revistei noastre a domnului Edward Sava,vechi prieten al
„Actualităţii muzicale”, pentru care a scris,cu ani în urmă, un
număr semnificativ de texte,trimiţându-ne în exclusivitate
corespondenţe de laevenimente importante desfăşurate în Statele
Unite şi nunumai (semna pe atunci cu pseudonimul E. S.
Vardi).Sperăm să ne bucurăm de cât mai multe reportaje şi cronicide
la New York, oraşul unde este stabilit dl. Sava, scrise cuacelaşi
măiestrit condei de jurnalist cu care ne-a obişnuit şide care ne-a
fost dor, şi cu priceperea unui asiduuobservator al vieţii
muzicale, cultivat şi exigent.
În rândurile de mai jos puteţi citi un materialdedicat lui Jörg
Widmann, compozitorulcontemporan a cărui partitură (Oratoriul
Arche) arăsunat sub bagheta lui Kent Nagano la concertulinaugural
al sălii Elb-Philharmonie din Hamburg.
Jörg Widmann la Carnegie Hall
În fiecare stagiune, Carnegie Hall conferătitlul de „compozitor
rezident” – numele oficial este„Richard and Barbara Debs Composer’s
Chair” –unei personalităţi care, fără să fie la început dedrum,
pare să fie încă în plină efervescenţăcreatoare. Proiectul oferă
acesteia posibilitatea de aalcătui programe în care propriile
lucrări – mai vechisau mai noi – sunt plasate într-un context ale
căruidimensiuni şi limite sunt definite de însuşi
creatorulrespectiv.
În stagiunea 2019/20 titlul a fost atribuit creatoruluigerman
Jörg Widmann. Artist multilateral, el este apreciatnu numai ca un
compozitor prolific ci şi ca un dirijor de
talent şi ca unul dintre cei mai importanţi virtuoşi
aiclarinetului, activi astăzi. Widmann a început să compunăpornind
de la improvizaţii la clarinet pe care a simţit nevoiasă le noteze.
De fapt, primele lecţii de compoziţie le-a luatcu Kay Westermann
atunci când avea 11 ani. Şi-a continuatapoi studiile cu Wilfried
Hiller, Hans Werner Henze şi, maitârziu, cu Heiner Goebbels şi
Wolfgang Rihm. Aşa cum elînsuşi declara acum câţiva ani, separarea
dintre compozitor,
instrumentist şi dirijor, apărută în secolul al XIX-lea, i
separe artificială, cel puţin în ceea ce-l priveşte. „O activitateo
fertilizează pe cealaltă”.
Pentru un creator care încă n-a împlinit 50 de ani(s-a născut în
1973 la München), numărul şi varietatea delucrări pe care le-a
compus – de la solo-uri lungi de câtevaminute, la cantate şi opera
Babylon, utilizând resursegargantueşti – este impresionant. Un
adevărat „cameleon”şi în acelaşi timp un cunoscător profund al
istoriei muzicii,Widmann îşi schimbă cu uşurinţă stilul nu numai de
la olucrare la alta, dar aproape de la un paragraf la
următorul.Referinţe la tehnici contrapunctice şi jazz, ascetismul
atonalal celei de-a doua Şcoli Vieneze şi muzică de film înversiune
hollywoodiană, belcanto şi Mahler se întrepătrund
mereu. Instrumente exotice sunt neaşteptat aduse în primplan sau
altele, tradiţionale, sunt folosite altfel decât eştiobişnuit.
Receptând stimuli veniţi din lumile Barocului,Clasicismului sau
Romantismului, Widmann „răspunde”acestora folosind mereu cele mai
neaşteptate şi nu neapărat
atrăgătoare combinaţii de ritmuri şi sonorităţi.Programele
concepute pentru actuala stagiune de laCarnegie Hall sunt pline de
asemenea răspunsuripeste timp… Concertul inaugural, susţinut
deOrchestra din Cleveland sub bagheta lui FranzWelser-Möst a
prefaţat o versiune a Simfoniei a V-ade Mahler cu Trauermarsch
(2014), o lucrare pentrupian şi orchestră, care este o proiecţie a
atmosfereifunerare din prima mişcare a simfoniei mahleriene,dar,
combinând sonorităţi post-romantice cu ocomplexă textură muzicală
modernă, propunemereu alte ritmuri şi melodii. Solistul serii a
fostYefim Bronfman – cel căruia lucrarea i-a fostdedicată – şi
talentul său de a aborda chiar şi cele maidramatice şi mai dificile
pasaje cu seninătate şi oremarcabilă lejeritate a tuşeului a fost
foarte potrivitpentru a ilustra treptata împăcare cu soarta
cemarchează acest opus… În Con Brio (2008), o altăscurtă lucrare
pentru orchestră, interpretată câteva
săptămâni mai târziu de Filarmonica din München şi
ValeriGergiev, Widmann ridică din când în când colţurile
uneiperdele moderniste – plină de disonanţe, de momente încare
instrumentele de suflat sunt folosite ca unele depercuţie – pentru
a lăsa să se întrevadă crâmpeie citatedirect din Beethoven
(Simfoniile a VII-a şi a VIII-a ) saucombinaţii instrument