Page 1
-REFERAT-
AMENAJAREA ŞI STAREA ACTIVITĂŢII TURISTICE PE LITORALULUI ROMÂNESC
CUPRINS
CAP. 1. Introducere.................................................................................................................2CAP. 2. Potențialul turistic al litoralului românesc ................................................32.1. Potențialul turistic natural .....................................................................................3
2.2. Potențialul turistic antropic ...................................................................................4
2.3. Infrastructura turistică ..........................................................................................7
CAP. 3. Politica de concurență în bazinul Mării Negre.........................................11
3.1. Profilul economic al țărilor riverane Mării Negre ................................................11
3.2. Cererea turistică în bazinul Mării Negre .............................................................11
3.3. Particularitățile zonale ale cererii turistice ..........................................................13
3.4. Circulația turistică în zona litoralui românesc .....................................................16
3.5. Sezonalitatea activității în turism în zona litoralului românesc și impactul acesteia
asupra economiei locale și naționale ........................................................................19
3.5.1. Variațiile sezoniere ale fenomenului turistic ....................................................19
3.5.2. Ciclurile de sezonalitate în activitatea turistică ................................................20
3.5.3. Implicațiile sezonalității și posibilitățile de diminuare a efectelor lor economice
în industria turismului ................................................................................................22
CAP. 4. Analiza SWOT a litoralului românesc din punct de vedere turistic ......24Concluzii....................................................................................................................26
Bibliografie ................................................................................................................28
-1-
Page 2
CAP. 1. INTRODUCERE
Actualitatea tezei şi nivelul cercetărilor întreprinse.
Economia naţională a României parcurge o dificilă etapă de tranziţie
exprimată prin declinul producţiei în toate sectoarele şi, mai ales al serviciilor,
deprecierea monedei naţionale, dezechilibre economice ale cererii şi ofertei, balanţei
de plăţi, bugetului public. Starea de criză este alimentată de existenţa unui mecanism
economic care nu stimulează creşterea economică.
Pentru a redresa situaţia şi a atinge creşterea economică sunt necesare
măsuri complexe şi argumentate ştiinţific de ajustare a mecanismului economic, de
perfecţionare a instrumentelor managementului macroeconomic.
Un loc deosebit în redresarea situaţiei îl ocupă turismul, ramură
generatoare de locuri de muncă şi de promovare a imaginii României.
Scopul şi sarcinile investigaţiei. Sarcinile studiului sunt determinate de atingerea scopurilor prin efectuarea
unui şir de investigaţii: pentru a face o analiză a activităţii turismului internaţional şi
intern din zona litoralului românesc, elaborarea strategiilor de redresare a turismului
din aceasta zonă.
Obiectul şi asigurarea informaţională a cercetărilor.
Obiectul cercetărilor cuprinde sectorul serviciilor, respectiv turismul, sunt
identificate modalităţile de dezvoltare a acestui sector, în cazul de faţă, fiind vorba de
turismul de tip litoral din România.
Subiectul cercetării. Turismul este o ramură care funcţionează în ansamblul ramurilor
economiei naţionale în baza mai multor subiecte: structurile administraţiei publice
centrale şi locale care coordonează activitatea ramurii, managerii firmelor autohtone
şi internaţionale.
Subiectul lucrării îl constituie turismul de litoral care se dezvoltă dinamic în
România şi contribuie la dezvoltarea locală şi naţională, dacă se are în vedere
cheltuielile legate cu mijloacele de transport în comun şi cu serviciile legate de
cazare şi alimentaţie atât pe teritoriul ţării până la sosirea la destinaţie cât şi la nivel
local pe timpul sejurului.
-2-
Page 3
Structura lucrării. Este determinată de scopul şi sarcinile lucrării şi cuprinde partea de
introducere, care este realizată în acest context, încă patru capitole, concluzii şi
bibliografie.
CAP. 2. Potenţialul turistic al litoralului românesc
2.1. Potențialul turistic naturalSe compune din doua sectoare distincte: litoralul situat la nord de Capul
Midia cu caracter de câmpie, plaje, grinduri și cuvete lacustre și litoralul înalt cu
faleza între 2 și 15 m, sculptată în depozite leossoide și în placa de calcar,
fragmentat local de văi tributare mării și transformate în limane maritime (Techirghiol,
Tătlăgeac, Mangalia) aflat la sud de acest cap.
Sectorul nordic se remarcă prin țărmuri joase, plaja neamenajată, cu grad
mare de stabilitate și o granulatie fină a nisipului; cu rare așezări omenești și grad de
utilizare pentru turism nesemnificativ. Între brațul Sfântu Gheorghe și Capul Midia se
găsesc numeroase cordoane litorale între care se impune prin dimensiuni și
însemnătate pentru turism Complexul lagunar Razim format din mai multe lacuri
(Razim, Zmeica, Sinoie, Golovița) la care se adaugă limanul Babadag. Aici există
areale favorabile pentru pescuit sportiv, agrement nautic și vânătoare sportivă.
Sectorul sudic cuprins între Capul Midia și Vama Veche, este un țărm,
înalt, de tip faleză, cu plaje deschise, protejate de sistemul digurilor, amenajate în
scop turistic. Aici a fost construită salba stațiunilor de odihnă, recreere, tratamente
care începe cu Năvodari și se termină cu Vama Veche. Dintre formele speciale de
tratament realizate prin aportul factorilor naturali (apa mării, aerul, plaja) menționez
helioterapia, psamoterapia și talasoterapia.
În lungul litoralului plaja este adăpostită la baza falezei, fie pe grinduri care
închid lacuri (sectorul Constanța-Mangalia) sau deschisă cum se întâmplă la nord de
Constanța.
Deosebit de benefică este situarea sa în partea estica, ceea ce o face să
fie expusă radiației solare între 10-14 ore în sezonul estival. Situația se mai
întâlnește pe coastele estice ale Italiei, estul Floridei (SUA), sau pe sectoare mai mici
în Brazilia (Copacabana) sau Asia de Sud-Est și Sud. În general plajele noastre sunt
-3-
Page 4
naturale, cu nisip fin. Lățimea plajelor variază de la 400-500 m (Mamaia, Eforie) la
50-200 m în celelalte sectoare.
Climatul litoralului se află sub influența mării care se simte până la
aproape 20-25 km spre vest de linia de țărm. Aici, numărul mediu al zilelor senine
este de 170, iar al celor cu temperaturi de cca. 25° atinge 60. Climatul se diferențiază
(față de interiorul Dobrogei și de alte regiuni din sudul țării), printr-o insolație
puternică (127 kcal/cm²/an), precipitații reduse (sub 400 mm/anual), un număr mai
redus de zile tropicale, datorită influenței mării, manifestarea vrizelor și o umiditate a
aerului ceva mai ridicată. Temperaturile sunt moderate: 11,2°C - temperatura medie
anuală; 21-22°C în iulie și -1+0,2°C în ianuarie; primăverile mai timpurii și toamnele
mai calde. La aceasta se adaugă numărul mare al zilelor senine (circa 140 zile/an) și
durata mare de strălucire a soarelui (>2.500 ore/an), adica 10 ore de soare/zi.
Alți factori naturali care favorizează dezvoltarea activității turistice sunt
apele mineralizate asociate cu nămolul terapeutic. Apele de adâncime mineralizate și
mezotermale sunt valorificate la Manglaia, Venus, Neptun; apele sărate și nămolul
din lacul Techirghiol sunt utilizate mai ales în Eforie și Techirghiol; în ultimele decenii,
la Mangalia, sunt valorificate apele sulfuroase din izvoare și nămolul din mlaștina de
la nord de Saturn.
Vegetația este condiționată ca areal pe de-o parte de factorii naturali iar
pe de altă parte de puternica presiune antropică exercitată mai ales în ultimul secol.
Pe ansamblu ea aparține zonei de stepă dar prezența lagunelor,
limanelor, bălților au facilitat și alte formațiuni. Amenajarea stațiunilor dar și
valorificarea terenurilor prin diverse culturi a condus la înlăturarea în cea mai mare
parte a acestuia. Se adaugă legat de stațiuni pe de-o parte numeroase amenajări pe
suprafețe întinse a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de padure, eliminarea
unor suprafețe a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de pădure, eliminarea unor
suprafețe mlăștinoase și realizarea de suprafețe lacustre.
Astfel, până prin 1970 a existat o vegetație specifică, de mlaștină (la nord
de Saturn sau la Comorova-Neptun). Ulterior la Neptun s-au rezultat două lacuri
pentru ca între Venus și Saturn o bună parte din mlaștină sa devină un ochi de apă.
Alături de elementele de stepă și silvostepă, pe litoral există și un petic
restrâns de pădure în perimetrul stațiunilor Neptun și Jupiter (la vest de Mangalia),
precum și o abundentă vegetație specifică solurilor nisipoase și sărate sau cea din
lacurile Mangalia, Tătlăgeac, Siutghiol, Tașaul etc.
-4-
Page 5
Fauna este bogată în specii, pe litoral întâlnindu-se mai ales: rozătoare,
păsări precum pescărușii, cormoranii, cufundacii, picioroange și gâște. În apele unor
lacuri se găsesc crapul, carasul, plătica, babușca, somnul, bibanul, șalăul, știuca etc.
La fel de importante sunt speciile marine de crabi, creveți, actinii, meduze,
guvizi, calcanul, cambula, etc.1
2.2. Potențialul turistic antropicPotențialul antropic al litoralului este la fel de important ca și cel dat de
cadrul natural fiind legat de obiective istorice, cultural-artistice, arhitectonice; este
concentrat în orașe dar și în unele stațiuni. În lungul țărmului se găsesc numeroase
amenajări pentru buna desfășurare a activității turistice.
Municipiul Constanța, este principalul port românesc la Marea Neagră,
cu industrii variate, are funcții administrative, comerciale, culturale și turistice. S-a
dezvoltat pe ruinele vechii colonii grecești Tomis; în timpul ocupației romane devine
ce a mai importantă localitate de pe țărmul vestic al Mării Negre; în timpul stăpâniirii
otomane orașul decade. Cele mai importante obiective turistice sunt: faleza
(amenajarea a început în 1906 și s-a terminat în 1909). Statuia lui M. Eminescu
(ridicată în 1930, pe un soclu de 3 m, opera lui Oscar Han); Monumentul marinarilor;
Grupul sculptural Pescarii (executat în calcar în anii 1960-1970); Cazinoul (edificiu
construit între 1904 și 1909, este o combinație de stiluri arhitectonice); Muzeul de
Istorie Națională și Arheologie (amplasat în Piața Ovidiu în clădirea fostei primării
între 1911-1921); Complexul Muzeal de Științele Naturii; Muzeul Militar Central;
Muzeul de Artă și de Sculptură Ion Jalea; Geamia Hunchiar; Biserica elenă;
Monumentul Casa Genoveză; Biserica romano-catolică; Catedrala ortodoxă (1894-
1895) ce impresionează prin dimensiune; Termele Romane; Edificiul Roman cu
mozaic, ziduri groase de piatră și cărămidă îmbinate cu mortar; Muzeul mării, cu
expunate din flora și fauna specifică Mării Negre; Muzeul de Artă; Moscheea Mare în
stil maur (1910), cu un minaret de 50 m înălțime; Cazinoul situat pe faleză, construit
(1904-1909) în stil Seccesion cu interior foarte somptuos; Farul genovez datând din
anul 1300; Farul nou de 58 m, construit în 1960; Portul turistic „Fomix”; statuia lui
Anghel Saligny; Muzeul Marinei Române; Apeductele; Mormântul pictat; Plaja
Modernă cu o lungime de 600 m.
1 M. Ielenicz, L. Comănescu, 2006, România - Potenţial turistic, Editura Universitară, Bucureşti 2006.
-5-
Page 6
Din Constanța către sud se află: Agigea (stațiune de cercetări marine
înființată în 1926 de Ion Borcea; Muzeul de floră și faună marină, rezervație naturală
ce protejează dunele maritime cu o vegetație rară; lac modificat prin construirea
canalului; ecluza și punctul terminus al Canalului Dunăre-Marea Neagră); Eforie (oraș ce cuprinde stațiunile Eforie Nord și Eforie Sud, stațiune care a luat naștere pe
amplasamentul fostelor Băi ale lui Movilă, fiind declarată stațiune în 1928);
Techirghiol, (stațiune balneară, primele stabilimente în 1907, în 1921 este construit
sanatoriul; Monumentul Eroilor construit în 1931; Fântana sculptată de I. Jalea;
Schitul Sf. Maria, confecționat din lemn în 1750; vile, complex balnear, plajă); Tuzla (tabără de copii, ruinele așezării romane Stratonis, așezare feudală în punctul
Pescărie; farul înființat în 1900 cu o înălțime de 44 m; liman fluvio-maritim cu
nămoluri terapeutice); Costinești (stațiune balneoclimatică destinată tineretului,
plajă; se organizează anual Galeria tinerilor actori, Salonul național de grafică pentru
tineret, Festivalul național de jazz, Festivalul național Mediafest; lac, ș.a).
În continuare se găsesc stațiunile Olimp-Neptun (realizată între 1970-
1972; în Neptun se găsesc 5 hoteluri: Arad, Galați, Craiova, Sibiu și Slatina în Olimp se află ansamblul de hoteluri de lux Amfiteatru, Belvedere, Panoramic realizat în
1972), Jupiter (stațiunea valorifică un lac artificial Tismana care se găsește situat în
centrul stațiunii, în jurul căruia se grupează complexele hoteliere Cozia, Tismana,
Delta, Scoica, Violeta, Iris, Nalba, Mimoza, Camelia; pe plajă se găsesc hotelurile
Meteor, Cometa, Atlas, Olimpic, toate de 8 etaje și Capitol de 13 etaje); Cap Aurora (a fost inaugurată în 1973 și este alcătuită din 10 hoteluri: restaurante, piscine,
terenuri de sport și alte dotări), Venus (diferite hoteluri cum ar fi Raluca, Florica,
Veronica, Zamfira, Pajura, Ileana, Vulturul, Cocorul); Saturn (hoteluri: Alfa, Beta,
Gama, Diana, Atena, Tosca, Semiramis, Narcis, Cleopatra, Cupidon, Cerna,
Prahova, Siret, Balada, Hora, Sirena; satele de vacanță Dunărea și Delta) care pot
găzdui peste 100.000 persoane pe serie.
Municipiul Mangalia este situat în sudul litoralului românesc, urme de
locuire din neolitic, orașul este cunoscut în antichitate (sec. VI d. Hr.) - Callatis și în
epoca medievală - Pangalia. Din 1953 poartă numele actual oraș port, stațiune
belaneoclimatică cu sanatoriu balnear, plajă cu o lungime de 500 m și o lățime de
100 m; obiective turistice: Zidurile cetății antice; Moschee Esmaban Sultan în stil
maur (1590); Muzeul de Arheologie; Colecția de pipe “Mercurius”; Basilica de tip
sirian; Marele Tunel (Mormântul cu Papirus); Portul antic Callatis; Necropola romano-
-6-
Page 7
bizantină; anual are loc Festivalul “Callatis” muzical. La Sud se mai poate întâlni
localitățile 2 Mai (așezare rurală, plaja), Vama Veche (așezare rurală care încă mai
păstrează elementele tradiționale, plajă, anual festival de muzică folk, rock, ș.a.).
De la Constanța către nord se găsesc: Mamaia (stațiune balneoclimatică
pe perisipul care închide laguna Siutghiol prima amenajare datează din 1906; plaja
are o lungime de 8 km, o lățime de 100-200 m; multiple amenajări pentru tratament;
agrement Telegondola, Aqua Magic, etc.); sporturi nautice, festivaluri muzicale etc.;
Năvodari (localitate atestată documentar în 1412, oraș din 1968) situat pe malul
sudic al lacului Tașaul, pe canalul Poarta Albă-Midia Năvodari; este o stațiune
balneoclimatică estivală destinată în primul rând copiilor; tabără internațională cu o
capacitate de peste 5.000 locuri pe serie, a cărei construcție a început în 1969;
Histria (ruinele cetății grecești, sec. XVII d. Hr. și muzeul arheologic).
Litoralul prezintă pe lângă stațiuni de agrement și unele stațiuni în care se
pot face multiple tratamente medicale (Mangalia, Eforie Sud, Eforie Nord,
Techirghiol).
Pentru balneoterapie se adaugă apa sărată și nămolul sapropelic din lacul
Techirghiol ca și unele izvoare minerale mezotermale folosite la Mangalia și Venus.
Sejurul pe litoral este indicat pentru tratamentul căilor respiratorii,
dermatologic, reumatismal, endocrinologic; tratamentul se realizează printr-un
complex de factori: cură de Soare, baia de nisp, cura climatică, talasoterapie, cură de
nămol2.
2.3. Infrastructura turistică Prin infrastructura turismului înţeleg totalitatea mijloacelor materiale,
mobile şi imobile care participă la crearea şi oferirea produsului turistic, la prestarea
serviciilor turistice.
Sectorul litoralului românesc cuprinde o rețea densă de drumuri care
pornesc dinspre litoral și străbat toată Dobrogea în toate direcțiile, câteva, însă
impunându-se ca axe rutiere, feroviare și navale. În acest sens sunt șosele
modernizate care leagă cele mai însemnate centre și localități turistice: Babadag și
Constanța; București-Cernavodă-Constanța din care se desprind artere către
Mangalia, Tulcea, Medgidia și Negru Vodă. Din Constanța radial se desfășoară și
alte drumuri cu grade variate de modernizare.
2 Idem.-7-
Page 8
Înspre litoral se găsesc două căi ferate principale: Cernavodă spre
Mangalia ce vine de la București care se întretaie cu cea de la Negru Vodă-
Medgidia-Tulcea.
Căile navigabile sunt local în sectorul de litoral (agrement) și navigabil pe
canalul Dunăre-Marea Neagră, dar acesta este folosit mai mult pentru transportul de
marfă.
Valorificarea patrimoniului turistic implică asigurarea unor condiţii pentru
deplasare, sejur şi petrecere plăcută a timpului liber.
Deci oferta turistică efectivă reprezintă echilibrul dintre oferta turistică
potenţială şi infrastructură.
Parametrii hotărâtori în clasificarea şi dimensionarea unităţilor cu activitate
turistică de odihnă şi tratament sunt: capacitatea de cazare, alimentaţie publică şi
tratament.
Dacă în 1970 numărul locurilor de cazare era de cca.70.000, în prezent se
află 120.944 mii locuri de cazare. Din acestea, circa 2/3 sunt amplasate în hoteluri şi
vile, iar 1/3 sunt amplasate sub forme complementare: căsuţe, corturi şi camping-uri.
Cele 337 de hoteluri sunt amplasate în toate staţiunile turistice a litoralului
Mării Negre, majoritatea dintre ele în imediata apropiere a plajei, ce le face să fie
foarte accesibile celor a căror motivaţie pentru petrecerea vacanţei de pe litoralul
românesc a constituit-o marea şi plaja3.
Din totalul camerelor, circa 95% sunt cu 2 paturi, diferenţa de 5% fiind
reprezentată de camere cu 3 paturi, un pat şi apartamente.
Din totalul locurilor în hoteluri, majoritatea sunt locuri încălzite, iar 50% din
aceste spaţii încălzite sunt spaţii pe lângă bazele de tratament (Eforie Nord, Neptun,
Mangalia). Astfel, din acest punct de vedere, litoralul poate satisface cererea unor
Construirea de hoteluri de capacitate medie şi mare, în dauna vilelor de
capacitate mică, a devenit posibilă datorită activităţii agenţiilor de voiaj capabile să
asigure trimiterea de turişti în masă. De asemenea, o caracteristică proprie
infrastructurii litoralului, referindu-se tot la spaţiile de cazare, o reprezintă satele de
vacanţă şi hotelurile de tip club, precum şi minihotelurile şi vilele particulare. Aceste
forme de cazare au fost create ca urmare a cererii unor parteneri (agenţii de voiaj), în
special de pe piaţa franceză, care nu se limitează numai la trimiterea de turişti, ci se
ocupă în continuare de aceştia şi în perioada petrecerii sejurului, organizând diferite
3 http://www.constanta.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=521.-8-
Page 9
programe proprii, deosebite faţă de cele pe care prestatorul le face de obicei pentru
ceilalţi turişti.
Decontarea acestor servicii în hoteluri tip club, sau sate de vacanţă se
face la un preţ global pentru întreaga capacitate pusă la dispoziţia partenerului, la un
anumit coeficient de exploatare, indiferent de numărul de turişti (sistem charter), spre
deosebire de formele clasice, când plata se face în funcţie de numărul de turişti şi de
serviciile prestate.
Capacităţilor de cazare existente le sunt afiliate unităţi de alimentaţie
publică. În ultimii ani, s-a realizat raportul optim de 1/1 (loc cazare/loc de masă),
eliminându-se în felul acesta situaţiile de acum 4-5 ani, când era necesară utilizarea
sistemului seriei la masă.
Pe lângă unităţile de alimentaţie publică principale (restaurante), reţeaua
este completată şi de alte unităţi, cum sunt: restaurante cu specific, baruri, cofetării,
bufete etc.
Se poate spune că infrastructura turismului de pe litoral este în general
satisfăcătoare.
Este necesară însă iniţierea unor acţiuni pentru modernizarea, ridicarea
gradului de confort, îmbunătăţirea funcţionalităţilor, pentru crearea condiţiilor
satisfacerii depline a exigenţelor turismului, în special a celui internaţional.
Se poate observa din statistici că infrastructura turismului a litoralului
reprezintă mai mult de jumătate din întreaga infrastructură a turismului românesc,
ceea ce face ca veniturile realizate să fie preponderente de activitatea turistică
internaţională.
O caracteristică deosebită a litoralului este faptul că infrastructura
turismului litoralului românesc deţine un număr redus de unităţi de cazare încălzite.
Majoritatea acestor unităţi de cazare încălzite sunt folosite pentru cazarea turiştilor
veniţi la tratament, ele fiind amplasate în incintele complexelor sanatoriale sau în
apropierea lor. Un alt aspect întâlnit pe litoral, legat de activitatea turistică, este
numărul mare de unităţi de alimentaţie publică, concentrate într-un teritoriu relativ
mic.
Astfel litoralul concentrează peste 630 unităţi de alimentaţie publică, dintre
care 142 restaurante, 19 unităţi cu specific, 17 restaurante cu autoservire, 22 de
-9-
Page 10
berării şi braserii, 39 cofetării şi plăcintării, 140 baruri de zi, 4 baruri de noapte, 13
discoteci4.
Un fapt negativ în activitatea turistică a litoralului îl reprezintă caracterul
sezonier al acestuia, întreruperea temporară a activităţii fiind de 7-8 luni pe an.
Această exploatare discontinuă creează probleme nu numai de ordin
economic, ci şi din punct de vedere tehnic, de întreţinere şi funcţionalitate a
instalaţilor şi utilajelor.
Cu toate aceste inconveniente litoralul deţine un loc important în
activitatea turistică a ţării, fapt care face să i se acorde în continuare o deosebită
atenţie.
Fără îndoială că litoralul, aşa cum se prezintă astăzi, cu staţiunile sale
bine dotate, plajele sale, cu peisajele şi tezaurul monumentelor arheologice, trebuie
să fie valorificat în mod eficient și durabil, reprezentând o importantă bogăţie
naturală.
La baza dezvoltării infrastructurii litoralului stă şi acţiunea de
sistematizare, care împleteşte în mod fericit dezvoltarea activităţii turistice cu
dezvoltarea economico-socială a întregii zone.
Pentru perfecţionarea condiţiilor în staţiuni a fost şi este necesară
realizarea unor importante lucrări de completare şi modernizare a reţelei de drumuri,
a căilor ferate (electrificate), asanarea unor bălţi, consolidarea şi amenajarea
falezelor, amenajarea unor lacuri, a noi reţele de alimentare cu apă şi canalizare,
plantaţii etc.
Toate acestea dovedesc faptul ca infrastructura litoralului românesc ocupă
un loc deosebit de important în turismul românesc.
CAP. 3. Politica de concurență în regiunea Mării Negre
3.1. Profilul economic al ţărilor riverane Mării Negre
4 Ciangă Nicolae, 2007, România. Geografia Turismului, Editura Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
-10-
Page 11
În faza iniţială a reformelor economice, guvernele s-au confruntat cu
necesitatea realizării acestora atât la nivel macroeconomic, cât si microeconomic.
Privatizarea întreprinderilor de stat si înfiinţarea noilor întreprinderi private continuă
să pună în evidenţă importanţa sectorului privat. Deoarece metodele de prelucrare a
datelor sunt diferite, iar impactul economiei subterane este greu de estimat, datele
despre sectorul privat pot să difere.
Contribuţia întreprinderilor private la realizarea produsului intern brut din
aceste ţări poate fi totuşi estimată în medie la 40%.
3.2. Cererea turistică în bazinul Mării NegreTurismul mondial contemporan s-a transformat într-o mişcare cu caracter
de masă.
Această dezvoltare nu are loc fără concurenţă şi nu a cuprins în aceeaşi
măsură toate regiunile sau toate destinaţiile turistice ale Globului. Sub acţiunea
efectelor ciclice de redistribuire a fluxurilor turistice, anumite destinaţii de călătorie îşi
pierd atractivitatea şi nu mai corespund motivaţiilor turistice. Se poate vorbi despre
un ciclu de viaţă al staţiunilor, supus aceloraşi legităţi de evolutie ca şi în cazul
ciclului de viaţă al produselor turistice. Tendinţa sau evoluţia circulaţiei turistice este
rezultatul unei competitivităţi dure, chiar agresive între marile agenţii tour-operatoare
şi între prestatorii de servicii turistice, care se întrec în conceperea şi comercializarea
produselor turistice tot mai diversificate, vizând câştigarea, menţinerea şi, pe cât
posibil, creşterea aderenţei diverselor categorii de clientelă potenţială, de la care se
aşteaptă acceptarea ofertelor lansate pe piaţa turistică internă şi internaţională5.
5 G.Stănciulescu ş.a., Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre, Bucureşti, Editura All Beck, 2000, pag. 131-140.
-11-
Page 12
Bazinul Mării Negresursa: http//:www.fabricadebani.ro
Industria turistică devine operaţională prin corelarea cererii turistice cu
consumul turistic.
Volumul cererii turistice este expresia acelei părţi din veniturile populaţiei
care, într-o perioada determinată, va putea fi destinată achiziţionării unor produse
sau servicii turistice.
Creşterea veniturilor populaţiei va continua sa determine apariţia unor noi
categorii de turişti proveniţi atât din ţările dezvoltate, cât şi din ţările în curs de
dezvoltare.
Decizia pentru cheltuirea unei părţi din veniturile sale în scopuri turistice,
respectiv pentru alegerea unei forme de turism, a unui produs turistic specific sau a
unei destinaţii de vacanţă aparţine în întregime turistului. Astfel, factorul determinant
care va influenţa decizia şi va concretiza actul de cumpărare, transformând turistul
potenţial într-un turist efectiv, va depinde de diversitatea şi calitatea ofertelor turistice.
-12-
Page 13
3.3. Particularităţile zonale ale cererii turisticeÎn ceea ce privește turiştii internaţionali, în ţările din regiunea Mării Negre -
excepţie facând Turcia - se constată un declin cauzat de:
dificultăţile de adaptare a turiştilor, în special în fostele ţări comuniste
nefamiliarizate pe deplin cu economia de piaţă;
scăderea competitivităţii;
insuficienta renovare a structurilor existente;
nerespectarea raportului preţ-calitate.
Analiza, prin istoricul informaţiilor, arată că dezvoltarea turismului în zona
Mării Negre s-a sprijinit pe ţările est-europene, la care se adăugau cele din Uniunea
Sovietică.
Transformările de după 1990, respectiv perioada de tranziţie au
determinat o descreştere a activităţii turistice în zona Mării Negre, scăderea
numărului de turişti internaţionali fiind foarte pronunţată.
Aceasta scădere s-a bazat pe următoarele cauze:
relaxarea procedurilor de obţinere a vizelor şi de pregătire a călătoriei
în ţările blocului estic, ca şi noua politică, de deschidere, practicată de către acestea;
creşterea numărului de turişti din Bulgaria, Georgia, România, Rusia şi
Ucraina care au călătorit în afara zonei estice în ultimii ani;
tendinţele hiperinflaţioniste din unele ţări estice (de exemplu Rusia şi
Ucraina) şi, de aici, dramatica scădere a posibilităţilor de practicare a turismului
(practic diminuarea accentuată a cererii turistice).
Bulgaria pare să controleze criza sectorului turistic. Începând cu anii 1993,
turismul bulgar a renăscut. Turiştii din estul Germaniei au revenit pe piaţa bulgară, ca
de altfel şi turiştii bulgari care au reconsiderat oferta turistică naţională. Rezultatele
financiare ale sezonului 2002 ale activităţilor turistice de pe litoralul Mării Negre arată
o creştere a sosirilor, a numărului de înnoptări şi a veniturilor totale.
În România, cererea internaţională pare a se înviora, însa cererea internă
descreşte an de an. Problema principala a momentului actual de pe litoralul
românesc este cea a recuceririi pieţei interne.
Georgia, Rusia şi Ucraina se află într-o adâncă criză a turismului,
recunoscută în descreşterile numărului de turişti proveniţi atât din fostul bloc estic,
cât şi din cadrul pieţelor interne. Zona litoralului turcesc al Mării Negre suferă
descreşteri ale cererii turistice din partea turiștilor din ţările fostului bloc estic.
-13-
Page 14
Între 2/3 şi 3/4 din numărul înnoptărilor de pe litoralul Mării Negre sunt
înregistrate în trimestrul III al anului (lunile iulie - septembrie). În Bulgaria, spre
exemplu, perioada de sezon are o întindere de la 70 la 75 de zile pe an (predominant
în lunile iulie şi august). De aceea, este necesar să se extindă lungimea sezonului
turistic şi găsirea formelor care să facă posibilă, şi în extrasezon, practicarea
turismului pe întreg litoralul Mării Negre.
Datorită schimbărilor politice şi economice din ţările fostului bloc estic şi a
apariţiei noilor state independente, există o acută lipsă de date statistice referitoare la
mişcarea turistică în unele dintre ţările din zona Mării Negre. De aceea, statisticile
turistice ale fiecăreia dintre ţările zonei Mării Negre sunt diferite şi greu de comparat
unele cu altele.
În prezent activitatea turistică are un trend descrescător atât în ceea ce
priveşte numărul străinilor, cât şi al românilor (în prima jumatate a anului 2010
înnoptările în structurile de cazare turistică cu funcţiune de cazare turistică a fost de
6.252.761 persoane, din care 1.217.367 străini)6. Turiştii români, mai nou după anul
2007 caută sa-şi petreacă concediul pe litoralul bulgăresc datorită preţurilor mai
ieftine şi datorită dezvoltării staţiunilor de litoral în zona numită Nisipurile de Aur,
unde şi condiţiile de cazare şi de agrement sunt peste nivelul condiţiilor din România,
iar distanţa relativ mică între România şi Bulgaria este iaraşi un punct forte, cât şi
datorită faptului că Bulgaria ca şi România este membră UE din 2007, deţinerea unei
vize şi paşaport fiind exclusă, trecerea prin vamă facându-se doar cu buletinul.
După cum se vede în diagrama de mai jos numărul turiştilor români ce au
ales ca destinaţie ţara vecină de la sud, în 2007 s-a dublat pur şi simplu faţă de
perioada anului precedent, 2006, şi numărul lor a crescut în urmatorii ani 2008, 2009
şi 2010 atât în sezonul de vară dar şi de iarnă. Dar s-a constat şi un ciclu intens al
sosirilor şi plecărilor pe durată mult mai scurtă de până în 12/24h, unde românii sosiţi
caută să se aprovizioneze cu marfă angro şi en-detail din magazinele din localităţile
aflate în imedata apropiere de graniţă, ex. Giurgiu-Ruse, pentru preţurile foarte
avantajoase faţă de piaţa românească mult mai scumpă.
6 Institutul Naţional de Statistică, Buletin Statistic Lunar Nr. 6/2010, pdf. pag. 97.-14-
Page 15
Faptul că bulgarii au ales acum câţiva ani specialişti în servicii din
Germania în vederea instrurii şi consilierii în strategii de marketing şi management în
aşa fel încât a dus la posibilitatea de a concura cu piaţa turistică din Balcani şi de ce
nu din Estul Europei.
În cazul turiştilor străini în ultimii ani, se observă o descreştere drastică de
la an la an, astfel în 2007 conform INS (vezi si Anexe), s-a înregistrat un număr de
7.289.000 sosiri ale turiştilor străini faţă de anul 2009 unde numărul sosirilor a fost de
doar 1.271.819. Acest fapt se datorează în primul rând a situaţiei infrastructurii
litoralului românesc, atât al stării precare al drumurilor, al condiţiilor de cazare şi al
preţurilor prestate cu mult faţă de starea în care se prezintă condiţiile din hoteluri, aici
referindu-ne la structurile de cazare sub 4*, serviciile complexe aproape inexistente,
al infracţionalităţii ridicate (numărul furturilor obiectelor personale pe plajă şi al
maşinilor din parcare foarte ridicată în perioada de sezon), cât şi al personalului din
cadrul hotelurilor şi structurilor de alimentaţie slab pregătite mai ales din punct de
vedere al cunoştinţei unei limbi de circulaţie internaţională aici este de menţionat şi
contextul meniurilor dedicat clienţilor.
3.4. Circulația turistică în zona litoralului românescDin punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen
socio - economic complex, componentă esenţială a existenţei a existenţei pieţei
serviciilor, care precede procesul de vânzare-cumpărare şi consumul.
-15-
Page 16
Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în
continuă modificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care îşi pun în
practică dorinţa de a se deplasa periodic sau temporar, în afara reşedinţei proprii,
sau ţării, pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de
destinaţie.
Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turişti pentru
a cumpăra servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.
Motivaţia turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare,
determinate de educaţie, nevoi, cerinţe, interese, gusturi, având un caracter
personal, care orientează şi dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor
atitudini, acţiuni, ş.a.
Piaţa turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată
numai de forţele pieţei şi de fluctuaţiile conjuncturii, şi de oferta şi destinaţia
produselor turistice. Ea depinde şi de numeroşi factori exogeni, fără legătură directă
cu turismul, dar care influenţează nivelul cererii.
În acest sens trebuie făcută o prezentare şi o analiză a circulaţiei turistice,
nu înainte de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în
vacanţă şi călătorie cât şi destinaţia către care se orientează turistul.
Litoralul şi muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii
ani, menţinându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear şi creşte
ponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude şi prieteni.
Sezonalitatea accentuată, determinată de prezenţa unor factori socio-
economici, psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalităţii în timp şi spaţiu se
face prin intermediul diversificării ofertei şi o strategie promoţională adecvată.
Principalele caracteristici ale cererii turistice sunt: dinamism, care se
manifestă prin dese oscilaţii, uneori bruşte care se datorează în principal labilităţii
motivaţiilor, precum şi altor factori endogeni (familiale, personale, sociale) şi exogeni
(politici, dezastre naturale, accidente de poluare, etc.) diversitatea şi eterogenitatea
exprimate prin intermediul unor elemente date de personalitate, mod de viaţă,
gusturi, mediul socio-economic, al potenţialilor clienţi. La fiecare turist aceste
elemente se pot combina în mod diferit, determinând o anumită cerere.
Elasticitatea faţă de importanţii factori (economici, psihologici,
conjuncturali, geografici) datorită faptului că activităţile turistice satisfac în principal
cerinţele personale ale turiştilor.
-16-
Page 17
În funcţie de destinaţiile turistice din studiul Comisiei Naţionale de
Statistică, pentru anul 2010, reies următoarele: litoralul românesc al Mării Negre
constituie o destinaţie importantă a României şi ocupă locul 3-4, cu un număr de
turişti sositi de 13%, același procent înregistrându-se și în stațiunile din zona
montană, iar dupa numărul de înnoptări tot locul 3 cu un procent de 19% dupa
București și orașele de reședință și cel al zonelor legat de stațiunile balneare,
confirmă atracţia acestuia, indiferent de conjunctura economică. În structură, pe
litoral, numărul turiştilor străini s-a majorat continuu de dupa integrarea României în
UE și diminuandu-se în perioada de dupa 2008 odată cu răspândirea crizei
financiare la nivel mondial.
Litoralul întradevăr ocupă primul loc la nivelul activității și cazării turistice
dar numai în sezonul estival, deoarece reprezintă o zona turistică unde turismul este
practicat numai în această perioadă datorită serviciilor și resurselor existente (plajă,
mare, temperatura propice practicării băii marine și al curei heliomarine, ș.a.).
Litoralul se caracterizează printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist şi
4-5 zile/turist străin, valori mai reduse faţă de perioada de dinainte de 2007/2008.
3.5. Sezonalitatea activităţii de turism în zona sudica litoralului românesc şi impactul acesteia asupra economiei locale și naționale
3.5.1. Variaţiile sezoniere ale fenomenului turisticÎn condiţiile specifice ale activităţii de turism, pe lângă aspectele
caracteristice ale dispersării în spaţiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent şi o
repartizare inegală în timp a cererii de servicii care, în diferite zone de interes turistic,
echivalează cu o concentrare pronunţată a sosirilor de vizitatori în anumite perioade
dintr-un an calendaristic şi, respectiv, diminuarea - sau uneori chiar sistarea -
sosirilor de turişti în alte perioade. Aceste variaţii sezoniere, cu implicaţii economico-
organizatorice în activitatea turistică, sunt caracteristice şi pentru ţara noastră.
Variaţiile sezoniere constituie una dintre caracteristicile principale ale
turismului modern; activitatea turistică se distinge esenţial de alte activităţi
economice tocmai prin corelaţia viabilă între volumul ofertei şi cel al cererii turistice în
decursul unui an calendaristic. La rândul ei, frecvenţa mai mult sau mai puţin
constantă a variaţiilor sezoniere provoacă în economia turismului modificări specifice
mult mai pregnante decât în alte sectoare economice, sezonalitatea accentuată
-17-
Page 18
influenând creşterea preţului de cost al serviciilor şi diminuarea rentabilităţii,
inducând în multe cazuri o dezvoltare inegală a diferitelor zone de interes turistic.
Trebuie precizat că distribuţia inegală a cererii de servicii va exercita în
perspectivă o presiune tot mai accentuată asupra industriei turismului, pe măsura
creşterii, în anii ce vin, a traficului turistic.
Variaţiile sezoniere au fost considerate, mult timp, ca o categorie specială
a fluctuaţiilor conjuncturale. Este necesar să se facă o distincţie între aceşti doi
factori, care provoacă modificări alternative în volumul şi intensitatea cererii turistice,
deoarece schimbările ritmice şi schimbările libere au, în fond, un caracter foarte
diferit. Mai întâi schimbările conjuncturale reprezintă modificări pe termen mijlociu
sau lung în dezvoltarea economică a unei anumite regiuni, în timp ce variaţiile
sezoniere nu se limitează numai la dezvoltarea economică; ele se produc pe termen
scurt şi pentru diferite motive, într-un ritm mult mai precis decât manifestările în
domeniul fluctuaţiilor conjuncturale. Totuşi, la rândul lor, acestea din urmă
influenţează şi ele, mai mult sau mai puţin sensibil, variaţiile sezoniere.
În ceea ce priveşte caracteristicile variaţiilor sezoniere, acestea se produc
în perioada unui an calendaristic şi în contextul unui sezon determinat, cuprinzând
una sau mai multe luni.
Fluctuaţiile sezoniere, care se înregistreaza în turism, trebuie considerate
ca schimbări în consumul populaţiei, cauzate de intensitatea variabilă a cererii
turistice. Este adevărat că producţia de servicii turistice este, de asemenea, supusă
fluctuaţiilor sezoniere; aceste fluctuaţii sunt dictate însă de modificările oscilante ale
volumului cererii, fiind consecinţa naturală şi automată a acestor schimbări.
Variaţiile sezoniere ale cererii în turism sunt de două feluri: variatiile
sezoniere artificiale şi variatiile sezoniere naturale. Printre cele dintâi pot fi
menţionate acelea care privesc mecanismul concediilor plătite, al vacanţelor şcolare
etc. şi care se disting prin caracterul lor economico-organizatoric. În paralel, se
constată însă în domeniul turismului şi alte variaţii sezoniere, care au cauze
extraeconomice, dacă ele rezultă, de exemplu, din schimbarea condiţiilor climatice
caracteristic diferitelor anotimpuri. Se poate aprecia că variaţiile sezoniere care au
loc în turism trebuie sa fie considerate ca exemplul cel mai tipic de schimbări
sezoniere de acest fel.
-18-
Page 19
3.5.2. Ciclurile de sezonalitate în activitatea turisticăProblemele legate de diminuarea implicaţiilor provocate de concentrarea
sezonieră a activităţii turistice în anumite perioade ale anului şi, respectiv, ale
prelungirii sezonului sunt tot atât de vechi ca şi turismul însuşi. Fenomenul de
concentare a activităţii turistice şi necesitatea atenuării curbei sezonalităţii în turism
nu s-au manifestat însă niciodată atât de acut ca în zilele noastre. La aceasta
contribuie, pe de o parte, creşterea considerabilă a numărului de turişti care
călătoresc în perioadele sezonului plin, iar pe de altă parte eforturile prestatorilor,
care sunt menite să ducă la prelungirea sezonului.
Economia turismului este orientată, într-o măsură tot mai mare spre pietţle
de desfacere, iar măsurile organizatorice privind diferenţierea tarifelor şi preturilor,
structura şi diversitatea ofertei de servicii turistice şi intensificarea publicităţii turistice
sunt analizate cu atenţie, pentru a se putea găsi soluţii eficace în legătură cu
permanentizarea activităţii turistice în diversele zone sau staţiuni.
Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau staţiune) este
determinată, în primul rând, de condiţiile climatice şi meteorologice, instrumentele de
politică comercială amintite au menirea să compenseze diminuarea atractivităţii
factorilor naturali cu un set de elemente suplimentare de cointeresare a turismului
potenţial, în vederea valorificării mai depline a patrimoniului turistic, prin menţinerea
cererii de servicii turistice la un volum şi nivel rezonabil pentru prestatori, pe o
perioadă de timp dintr-un an cât mai lungă posibil.
Pentru a întelege mai bine implicaţiile sezonalităţii în industria turistică,
este necesară cunoaşterea frecvenţei solicitărilor de servicii în decursul unui an
calendaristic, respectiv a oscilaţiilor în repartizarea în timp a volumului şi intensităţii
fluxurilor de vizitatori în diferite zone şi statiuni de interes turistic.
În funcţie de condiţiile naturale, de poziţia geografică a teritoriului receptor
faţă de circuitele turistice interne şi internaţionale, de gradul de atractivitate şi
diversitatea ofertei de servicii etc., se pot distinge trei variante de bază ale curbei de
sezonalitate în activitatea turistică: specifică pentru zona turistică analizată este
varianta 1, unde atractivitatea turistică se concentrează într-un singur sezon
important, limitat ca durată. Caracteristic pentru această variantă este sezonul turistic
estival în zona litoralului Mării Negre solicitat de turişti, cu anumite oscilaţii, în
perioada iunie-septembrie şi un vârf atins în lunile iulie-august.
-19-
Page 20
Mai există şi alte 2 variante, cum ar fi: varianta a 2-a, unde activitatea
turistică se concentrează în doua perioade de sezon diferite ca durată, având
totodată şi frecvenţe diferenţiate de solicitări. Caracteristice pentru această perioadă
sunt staţiunile de munte, destinate atât sporturilor de iarnă, cât şi turismului de vară.
În aceste staţiuni frecvenţa relativ ridicată a fluxurilor de vizitatori se înregistrează în
lunile cu zăpadă (sfârşitul lunii decembrie-începutul lunii martie ); solicitările continuă
însă şi în lunile calde (mai-septembrie).
Varianta a 3-a în care activitatea turistică nu prezintă concentrări
sezoniere pronunţate, frecvenţa sosirilor de turişti etalându-se relativ linear de-a
lungul întregului an calendaristic.
Caracteristice pentru această variantă sunt, pe de-o parte, staţiunile
balneoclimatice, unde tratamentele balneomedicale se desfăşoară practic în decursul
întregului an, iar pe de altă parte, centrele urbane, unde se înregistrează o circulaţie
turistică permanentă (congrese, târguri, expoziţii, excursii, călătorii de tranzit etc.).
Trebuie însă precizat că, în această variantă, pot există anumite perioade de
intensitate sporită a cererilor turiştilor (de ex. lunile mai-octombrie pentru staţiunile
balneoclimatice sau perioada septembrie-decembrie pentru oraşul Bucureşti),
perioade caracterizate printr-un număr sporit de vizitatori.
Se pot stabili următoarele etape ale unui sezon turistic:
- perioade de sezon plin, marcată prin intensitatea maximă a activităţilor
turistice în vârful de sezon;
- perioadele de început şi de sfârşit de sezon (denumite şi perioade de pre
şi postsezon sau perioade de sezon intermediar), marcate prin solicitări mai puţin
intense, când volumul activităţii creşte, respectiv descreşte gradual, în funcţie de
sporirea sau reducerea intensităţii circulaţiei turistice;
- perioadele de extrasezon, caracterizate printr-o activitate redusă sau, în
anumite cazuri, prin încetarea activităţii de prestări de servicii turistice;
Succesiuna logică a acestor etape ale sezonului (extrasezon - început de
sezon - sezon plin - sfârşit de sezon - extrasezon) marchează, de fapt, ciclurile de
activitate turistică ce au loc în decursul unui an calendaristic, necesitând dozarea
proporţională a eforturilor de pregătire, desfăşurare şi încheiere a sezonului,
transpuse corespunzător în programele coordonate de activitate ale organizatorilor
de turism şi ale prestatorilor de servicii turistice. Ele ilustrează în acelaşi timp
-20-
Page 21
complexitatea activităţii economico-organizatorice, care urmăreşte corelarea cât mai
eficientă a ofertei turistice cu fluctuaţiile sezoniere ale cererii de servicii.
3.5.3. Implicaţiile sezonalităţii şi posibilităţile de diminuare a efectelor lor economice în industria turistică
Variaţii sezoniere se înregistreaza în toate ţările cu resurse turistice, şi
aceste oscilaţii manifestă chiar tendinţa de a creste în volum şi intensitate,
concentrarea sezonieră în turism constituind un fenomen constant al mişcării
turistice, generat de caracterul şi natura acestor fluxuri.
Ceea ce pare anormal sunt proporţiile gigantice ale concentrării sezoniere,
atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, a turismului. Dar tocmai această
intensificare crescândă a concentrării a provocat o serie de fenomene turistice
specifice, prin care menţionăm:
- invazia, mai mult sau mai puţin intensă, a vacanţierilor în vechile şi noile
regiuni şi zone turistice;
- suprasolicitarea, aproape de nesuportat, a reţelelor feroviare, rutiere,
maritime şi aeriene, în perioadele de maximă concentrare sezonieră a circulaţiei
turistice;
- insuficienţa numărului locurilor de cazare, câteodată alarmantă, în
unităţile hoteliere şi necesitatea de a crea noi posibilităţi parahoteliere de cazare,
într-un ritm extrem de rapid;
- tensiunea crescândă în relaţiile dintre solicitanţii de servicii şi unităţile
prestatoare de servicii turistice;
- insuficienţa crescândă a serviciilor publice, care nu sunt proporţionate
pentru nivelul şi intensitatea solicitărilor în perioadele de vârf.
Analizele variaţiilor sezoniere în mişcarea turistică relevă o serie de
factori, care influenţeaza gradul de atractivitate al unor staţiuni turistice şi
sezonalitatea activităţii în zonele considerate. Se poate afirma că factorii principali
pot provoca schimbări sezoniere în turism:
Necesităţile crescânde de recreere, sub toate aspectele lor cunoscute;
Resursele şi valorile naturale (respectiv volumul, diversitatea şi
calitatea ofertei turistice primare, printre care pot fi menţionate pe primul loc condiţiile
naturale, clima şi modificările ei în cursul unui an);
-21-
Page 22
Veniturile populaţiei (nivelul mediu al venitului naţional pe locuitor,
nivelul veniturilor individuale pe categorii de populatţe, structura consumului
individual în funcţie de venituri, etc.);
Durata şi structura timpului liber pentru recreere (durata timpului liber
zilnic, de sfârşit de săptămână, lungimea şi etalarea în timp a concediilor plătite şi a
vacantelor şcolare, etc.);
Oferta turistică secundară (volumul, structura şi nivelul calitativ al
ofertei secundare, preţul serviciilor turstice etc.);
Factori subiectivi (obiceiurile, tradiţia, moda, etc.).
În consecinţă, factorii analizaţi permit constatarea că cererea turistică este
elastică, iar oferta turistică trebuie să ţină pas cu dezideratele clientelei potenţiale.
Se ajunge în acest fel la esenţa problematicii sezonalităţii turistice:
preocuparea organizatorilor şi prestatorilor de servicii turistice de a rezolva
contradicţia dintre oferta turistică secundara rigidă (care nu este condiţionată de
factorii timp/sezon, deoarece producţia de servicii şi utilizarea capacităţilor de baza
materială pot fi realizate în tot cursul anului) şi cererea elastică (condiţionată de
gradul de urgenţă a cererii, de posibilităţile de substituire a necesităţilor turistice cu
alte necesităţi, de competitivitatea preţurilor, de influenţa factorilor naturali de
sezonalitate etc.).
Preocupările orientate spre găsirea unor soluţii eficiente de prelungire a
sezonului turistic fac posibilă o delimitare a factorilor care provoacă concentrări
sezoniere în turism în două categorii principale: factori endogeni (sunt cei asupra
cărora organizatorii de turism pot să acţioneze prin măsuri economico-organizatorice
şi prin politica comercială precum tarifele, diversitatea şi calitatea serviciilor turistice,
localizarea amenajărilor turistice, etc.) şi factori exogeni (sunt cei asupra cărora
acţiunile organizaţiilor şi inteprinderilor turistice nu au o influenţă directă, deoarece
aceşti factori sunt rezultatul dezvoltării sociale şi economice în care turismul nu-şi
asumă o poziţie dominantă).
Variaţiile sezoniere amintite se vor manifesta, fără îndoială, şi în
perspectiva perioadelor viitoare. Totuşi, se poate aprecia că intensitatea acestor
variaţii sezoniere se va atenua treptat, desigur diferenţiat de la o zonă turistică la
alta. Deşi modificările nu vor putea fi spectaculoase şi rapide, eforturile pentru
atenuarea treptată a efectelor negative ale curbei sezonalităţii în activitatea turistică
-22-
Page 23
trebuie să constituie o preocupare constantă a managementului fiecărei unităţi de
prestaţii turistice din ţara noastră7.
Cap. 4. ANALIZA SWOT DIN PUNCT DE VEDERE TURISTICAL LITORALULUI ROMÂNESC
Puncte tari- două coridoare de transport pan-europene: IV (Berlin/Nurnenberg-
Praga-Budapesta-Arad-București- Constanţa-Istanbul-Salonic), VII (Dunărea, cu
braţul Sulina si Canalul Dunăre-Marea Neagră);
- portul Constanţa - al patrulea port maritim în Europa și cel mai mare la
Marea Neagră; porturile maritime: Mangalia și Midia; aeroportul internaţional “M.
Kogălniceanu” Constanţa;
- poziţia strategică a Mării Negre (poartă a Europei către Asia) şi în raport
cu graniţa sudică (Bulgaria), oferă un potenţial înalt de dezvoltare pentru transporturi,
sectorul productiv, IMM-uri, turism, forţă de muncă, societatea informaţională, etc.;
- resurse naturale specifice, cum ar fi litoralul Mării Negre, staţiuni balneo-
climatice renumite în ţară (Siutghiol, Techirghiol);
- aproximativ 40% din capacitatea de cazare turistică a României se
regăseşte în zonă;
- nivel de instruire ridicat al populaţiei ocupate - 10,3% persoane cu studii
superioare.
Puncte slabe- PIB-ul regional pe locuitor este mai mic la nivelul anului 2006 decât
media naţională
- locul 6 între regiuni (38.508,7 milioane lei) şi cu mult sub media din
Uniunea Europeană;
- calitatea slabă a drumurilor, doar A2 Bucureşti-Cernavodă este singura
arteră auto modernă care face legătura cu litoralul, dar este cea mai aglomerată în
perioada estivală şi în weekendu-ri (aprilie-septembrie); densitatea drumurilor este
sub media naţională; densitatea relativ scăzută a liniilor de cale ferată si a celor
electrificate;
7 Oscar Snack, Petre Baron, Nicolae Neacșu, 2003, “Economia Turismului”, Editura Expert, Bucureşti.-23-
Page 24
- rata somajului a scăzut faţă de anul 2005 cu 2% fiind în 2007 de 4,4%,
fenomen datorat şi creşterii numărului de IMM-uri la nivel regional;
- preponderenţa turismului estival și concentrarea acestuia pe perioade
scurte de timp (cca 3 luni pe an), dar se mai adaugă totuşi pe lângă acest interval de
timp o perioadă de extrasezon august-septembrie, unde sunt incluse tarife mai mici
ca în sezon;
- slaba ofertă de pachete turistice complete, de itinerarii turistice
organizate și dezvoltare a serviciilor extra-hoteliere conexe; slaba promovare la nivel
naţional şi internaţional a ofertei turistice;
- oferta de agrement este săracă si dotată cu echipamente si instalaţii
învechite;
- baza de cazare este în mare parte învechită şi nu corespunde
standardelor actuale de calitate;
- clădirile şi infrastructura din oraşul Constanţa sunt degradate şi necesită
renovări semnificative;
- investiţiile străine directe în regiune de Sud-Est, unde se află zona
turistică de litoral, în 2007 au constituit 2.448 mil. €, ceea ce repezintă 6,9% din ISD
la nivel naţional. Cu toate că regiunea se situează pe locul IV la nivel naţional după
regiunea Sud și Centru, nivelul investiţiilor este mai mic comparativ cu alte state din
Europa Centrală;
- cheltuielile pe cercetare, dezvoltare şi inovare la nivel regional au
constituit doar 3,7% din cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare, regiunea
situându-se pe locul cinci. La nivel naţional astfel de cheltuieli au constituit doar 0,5%
din PIB (2007);
- capacitatea financiară redusă a autorităţilor locale poate constitui un
impediment in accesarea fondurilor UE;
Oportunităţi- potenţial ridicat de dezvoltare a transportului, fluvial şi maritim (Dunărea
şi Marea Neagră);
- interes crescut la nivel internaţional pentru conservarea biodiversităţii şi
promovarea turismului durabil;
- creşterea cererii de servicii destinate persoanelor şi firmelor etc.;
- creşterea numărului de investiţii străine care pot determina o creștere a
competitivităţii prin transfer tehnologic şi inovare;
-24-
Page 25
- creşterea cererii de specialişti prin adaptarea învăţământului şi a instruirii
profesionale la necesităţile pieţei muncii şi drept rezultat reducerea şomajului;
- creşterea cererii consumatorilor pentru produse ecologice stimulând
astfel îmbunătăţirea ofertei acestora;
- oportunitatea existenţei Programelor Naţionale şi Europene pentru
susţinerea dezvoltării/inovării, cercetării şi transferului de tehnologie;
- concurenţa zonelor turistice din regiune cu o ofertă turistică similară din
alte regiuni sau ţări învecinate;
- risc mare de producere a calamităţilor naturale (inundaţii, alunecări de
teren, erodarea zonei costiere, zona seismică).
CONCLUZII
România se poate încadra în rândul destinaţiilor turistice atractive din
Europa şi din lume. A fost o destinaţie căutată de turiştii externi şi a avut un turism
intern dezvoltat care sa derulat pe baza unui cadru legal (Legea turismului) încă din
perioada interbelică. În prima jumătate a anilor '60 ţara noastră a cunoscut o
dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special în zona
litoralului Mării Negre. La începutul anilor '70 România era deja cunoscută pe piaţa
principalelor ţări europene generatoare de turişti, în special în Germania, Marea
Britanie, Ţările Scandinave, Franţa, Italia, Austria, Belgia ş.a.
Începând cu anii '80 ţara noastră a cunoscut un declin puternic al sosirilor
de turişti străini, tendinţă care s-a menţinut, sub forma atenuată, şi în anii '90. Cauza
principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiţii destinate dezvoltării,
modernizării şi reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent şi
complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţei unor facilităţi
în domeniul creditelor bancare etc. În raport cu potenţialul existent în ţara noastră, şi
comparativ cu celelalte ţări central şi est europene România se prezintă modest în
ceea ce priveste performanţele economice ale industriei turismului.
România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa
zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare,
programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina.
-25-
Page 26
Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind
necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice
similare de pe piaţa internaţională.
Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt
învechite, necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate
stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent.
De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii
turistice externă pentru România.
Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară
modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor
produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică.
Se impun, astfel, pe lânga modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor
turistice, şi crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi
inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională,
să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi
dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de
parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în ţările cu
tradiţie turistică din lume.
Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi
competitive sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de
marketing şi promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului
legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil, corespunzătoare. Staţiunile de
pe litoralul Mării Negre cuprind un procent mare din numărul locurilor de cazare din
România. În 2009, 29% din hotelurile înregistrate din ţară erau cele de pe litoral, cu
un număr de locuri de cazare reprezentând 45% din numărul total.
Însă, aceste hoteluri erau deschise pentru un număr mediu de 102 zile. În
acest sezon scurt acestea au obţinut un grad de ocupare de 53%.
Jumătate din vilele şi bungalow-urile din ţară se află de asemenea pe
litoral, ca şi cele mai mari spaţii de campare. Sezonul turistic operaţional al unităţilor
de cazare tip camping este chiar mai scurt decât cel al hotelurilor. Majoritatea
locurilor de cazare se află în zone cu mare concentraţie din staţiuni precum Mamaia,
Eforie Nord şi Sud, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn şi
Mangalia. Designul acestor staţiuni reflectă încă pe deplin era expansiunii lor din anii
1970 şi 1980.
-26-
Page 27
Cândva o zonă turistică estivală favorită, atât pentru români cât şi pentru
turiştii străini din Europa de Vest, litoralul a pierdut mare parte din interesul pentru
turiştii din Europa de Vest şi nu a reusit să se relanseze şi să concureze cu alte
destinaţii turistice de litoral din regiunea Mării Negre. De asemenea frecventarea de
către turiştii români a scăzut pe măsură ce destinaţiile din străinătate au devenit mai
accesibile şi mai atractive pentru România (ex. Bulgaria, Turcia).
BIBLIOGRAFIE
1. NEACȘU N., 2000, Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert,
Bucureşti.
2. NEACȘU N. şi colectiv, 2006, Economia Turismului, Editura Pro-
Universitaria, Bucureşti.
3. BĂLTĂREȚU A., 2003, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura
Sylvi, Bucureşti.
4. ERDELI G., GHEORGHILAȘ A., 2006, Amenajări turistice, Editura
Universitară, Bucureşti, 2006.
5. CÂNDEA M., ERDELI G. şi colectiv, 2003, Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti.
6. IELENICZ M., COMĂNESCU L., 2006, România. Potenţial turistic,
Editura Universitară, Bucureşti.
7. CIANGĂ N., 2007, România. Geografia Turismului, Editura
Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
8. STÂNCIULESCU G. ş.a., Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre, Bucureşti, Editura All Beck, 2000, pag. 131-140.
9. SNACK O., BARON P. NEACȘU N., 2003, Economia Turismului, Editura Expert, Bucureşti.
Alte surse:
http://www.turism.gov.ro/ro/informatii-utile/4/lista-structuri-de-primire-turistica-cu-
functiuni-de-cazare-clasificate/
http://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2009.ro.do
-27-
Page 28
Programe utilizate pentru realizarea hărţilor:
Microsoft Office 2007.Excel
Microsoft Office2007. Word
Philcarto 5.5.
Adobe Illustrator CS5
-28-