Introducere
Spaiul Schengen este o zon de circulaie liber n Europa. Statele
membre ale acestui spaiu au eliminat sau vor elimina controalele la
frontierele interne, astfel nct este (sau va fi) posibil trecerea
frontierei ntre oricare dou asemenea state fr acte i fr opriri
pentru control. Acordul de liber circulaie a fost semnat la 14
iunie 1985 n mica localitate luxemburghez Schengen. Primele state
care l-au implementat au fost Belgia, Frana, Germania, Luxemburg,
Portugalia, Spania i rile de Jos, care i-au deschis graniele pe 26
martie 1995. Pn n prezent, 30 de state au aderat la Acordul
Schengen, dintre care 25 l-au i implementat. ntr-un moment istoric,
pe 21 decembrie 2007, nou state, majoritatea din centrul i estul
Europei, i-au deschis graniele, astfel nct pentru prima dat este
posibil cltoria liber peste fosta Cortin de Fier. Asta, cu excepia
aeroporturilor, care vor intra n noile ri n regim Schengen de la 29
martie 2008[1]. Din Spaiul Schengen fac parte Elveia i
Liechtenstein, respectiv Norvegia i Islanda, care nu sunt membre
ale UE. n acelai timp, Regatul Unit i Irlanda, ri membre ale
Uniunii Europene, au optat s nu implementeze acordul Schengen pe
teritoriul lor. Statele membre ale Tratatului de la Schengen i ale
Uniunii Europene Romnia, Bulgaria i Cipru, respectiv statele care
sunt doar membre ale Tratatului de la Schengen, dar nu ale UE,
Elveia i Liechtenstein, nu au nceput nc s aplice prevederile
tratatului, dar urmeaz s o fac n viitor.
1
Istoria si dezvoltarea Acordului Schengen La 14 iunie 1985,
Republica Federala Germania, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda au
semnat Acordul Schengen (Schengen fiind o localitate din Luxemburg)
cu privire la abolirea treptata a controlului vamal comun acestor
tari. La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia cu privire la
Implementarea Acordului Schengen. Punctele cheie ale acordului
vizeaza masurile de creare, in urma abolirii controlului vamal
comun, a unui spatiu comun de securitate si justitie. Obiectivele
principalele ale acordului rezida in:
armonizarea prevederilor legate de intrarea si sederea de scurta
durata in
spatiul Schengen a cetatenilor din afara UE (omogenizarea vizei
Schengen);
problema azilului (cu determinarea privind carui dintre Statele
Membre se
va supune solicitantul azilului);
probleme de combatere vamala a crimelor legate de droguri;
cooperarea politiei (urmariri periculoase); cooperarea dintre
statele Schengen in probleme de justitie.
Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen a
intrat in vigoare la 1 septembrie 1993; prevederile lui nu puteau
sa aiba un efect practic totusi, pina cind conditiile tehnice si
legale (asa ca datele bancare si datele relevante privind protectia
autoritatilor) nu erau indeplinite. Astfel, Conventia a inceput sa
aiba efect practic la 26 martie 1995 atit pentru partile originare
ale Acordului Schengen, cit si pentru Spania si Portugalia. Din
1995, Italia, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda si Suedia au
aderat la Conventie, care a intrat in vigoare pentru cele trei tari
nordice abia la 25 martie 2001.
2
Odata ce controlul vamal este complet abolit, detinatorul vizei
comune este indreptatit sa stea in cele 15 state mai sus mentionate
care aplica Conventia cu privire la Implementarea Acordului
Schengen pentru maximum pina la 90 zile intr-o perioada de sase
luni, in timpul in care e valabila viza. Punctele cheie ale
Conventiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen1:
Cetatenii tarilor ce implementeaza Acordul Schengen (vezi itemul
1) pot
trece frontierele interne ale tarilor semnatare la orice punct
fara controlul vamal.
O viza fara restrictii teritoriale (viza turistica sau cea
business ce permite
detinatorului sa stea pina la 90 de zile intr-o perioada de sase
luni, viza de tranzit sau la aeroport), acordata unui cetatean
dintr-o tara-terta de una din tarile semnatare, indreptateste
detinatorul, in acelasi scop si pe durata validitatii vizei, sa
intre fara controlul vamal pe teritoriul oricarei dintre tarile
semnatare.
Orice cetatean dintr-o tara-terta cu permis de resedinta valid
in una dintre
tarile semnatare poate calatori cu un pasaport valid, fara a
cere o viza, timp de 90 de zile intr-o perioada de sase luni, in
alte tari semnatare.
Armonizarea politicii de vize in tarile Schengen (lista comuna
a
cetatenilor din tarile-terte care solicita vize).
Controlul vamal extern potrivit unui standard comun Schengen.
Accesul tuturor tarilor Schengen la Sistemul Informational
Schengen
(SIS) furnizind date despre identitatea personala sau alte
informatii din spatiul Schengen.
Cooperare apropiata dintre politie si justitie. Unificarea
eforturilor pentru combaterea crimei legate de droguri.
1
Courty Guillaume, Devin Guillaume - Constructia europeana,
Editura C.N.I. "Coresi" SA, Bucuresti. p. 91
3
Reguli ce determina acordarea competentei pentru procedurile de
azil (in
prezent, inlocuite de intrevederile similare ale Conventiei de
la Dublin, din 15 iunie 1990). Partile semnatare ale Acordului
Schengen sunt: Austria, Belgia, Republica Ceha, Danemarca, Estonia,
Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia,
Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia si Ungaria.
Harta Europei pe care sunt indicate statele spaiului Schengen.
Indicate n gri sunt statele din afara acordului, n albastru nchis i
violet deschis sunt indicate statele semnatare ale acordului.
Majoritatea statelor semnatare ale acordului (25 din 30, n albastru
nchis) l-au implementat. Statele rmase (5 din 30,4
reprezentate n violet deschis), Elveia, Liechtenstein, Romnia,
Bulgaria i Cipru (lipsete din imagine) urmeaz s l aplice. 2.
Cronologia aderarii la Acordul Schengen 1985- Belgia, Olanda,
Luxemburg, Germania si Franta 1990- Italia 1991- Spania si
Portugalia 1992- Grecia 1995- Austria 1996- Danemarca, Suedia si
Finlanda 2001- Islanda si Norvegia
Participarea Regatului Danemarcei Desi Danemarca a semnat
Acordul Schengen, ea poate alege sa aplice sau nu, orice decizii
noi adoptate in cadrul Titlului IV, chiar si cele care constituie o
dezvoltare a acquis-ului Schengen. Participarea Irlandei si a
Regatului Unit Conform Protocolului anexat Acordului Amsterdam,
Regatul Unit si Irlanda pot participa in totalitate sau doar in
anumite aspecte ale acquis-ului Schengen, daca celelalte 13 state
membre Schengen decid astfel in unanimitate, in cadrul Consiliului.
Marea Britanie a solicitat, in luna martie 1999, sa participe in
unele aspecte ale Conventiei Schengen precum: cooperarea
politieneasca si judiciara, combaterea drogurilor si Sistemul
Informatic Schengen. Irlanda a solicitat sa participe in unele
prevederi ale Conventiei Schengen, acestea fiind in mare parte,
aceleasi cu cele ale Marii Britanii.5
Participarea Islandei si Regatului Norvegiei Alaturi de Suedia,
Finlanda si Danemarca, Norvegia si Islanda iau parte in Uniunea
Nordica a Pasapoartelor, in cadrul careia au fost eliminate
controalele la frontierele interne. Islanda si Norvegia au semnat
un Acord cu UE in mai 1999, in urma caruia cele doua state pot
participa la elaborarea noilor instrumente legislative ale
acquis-ului Schengen. Actele sunt adoptate doar de catre statele
membre UE, dar se aplica si Islandei si Norvegiei. In practica,
aceasta asociere ia forma unui Comitet mixt in afara cadrului UE,
format din reprezentanti ai Islandei, Norvegiei, Consiliului UE si
Comisiei Europene. Participarea Elvetiei In anul 2002 Comisia
Europeana a inceput negocierile cu Elvetia. Aceste negocieri au
avut ca finalizare semnarea de catre Uniunea Europeana si Elvetia a
unui acord de asociere a Elvetiei la implementarea, aplicarea si
dezvoltarea acquis-ului Schengen.
3. Integrarea Acordului Schengen in Uniunea Europeana Incepind
cu 1 mai 1999 Protocolul Schengen al Tratatului de la Amsterdam din
2 octombrie 1997 a integrat cooperarea Schengen in cadrul Uniunii
Europene. Astfel, Comunitatea Europeana si-a asumat competenta
pentru largile spatii ale acqui-urilor Schengen (Acordul Schengen
si variatele prevederi adoptate in acest context), precum si pentru
ulterioara sa dezvoltare. Pentru Marea Britanie, Irlanda si
Danemarca s-au facut aranjamente speciale. Desi
6
Marea Britanie si Irlanda nu sunt parti ale Acordului Schengen,
ele pot, cu aprobarea Consiliului UE, sa aplice acqui-urile
Schengen in intregime sau in parte si sa participe la dezvoltarea
ulterioara. Danemarca va decide pe baza de analiza de caz daca va
participa, sub prevederile legislatiei internationale, la
dezvoltarea ulterioara a acqui-urilor si daca va integra in
legislatia sa nationala si legislatia Comunitatii, dezvoltata fara
participarea sa2. Acordurile de cooperare dintre tarile semnatare
Schengen si Norvegia si Irlanda au fost inlocuite respectiv cu
acordurile asociate cu UE, foarte asemanatoare la continut,
incheiate in baza Tratatului de la Amsterdam. Pentru cetatenii UE
si cetatenii tarilor-terte care locuiesc in UE, Acordul Schengen
are drept rezultat cresterea substantiala a libertatii de calatorie
si imbunatatirea sigurantei in interiorul tarilor Schengen si
frontierelor lor externe. Prevederi legale selective cu privire la
Acordul Schengen1.
Acordul din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii
Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica
Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la
frontierele comune3.2.
Conventia din 19 iunie 1990 ce implementeaza Acordul
Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii
Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica
Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la
frontierele comune (Conventia cu privire la Implementarea Acordului
Schengen)4.
2 3
Barbulescu Iordan Gheorghe - UE de la national la federal,
Editura Tritonic, Bucuresti, 2005. p.67 Joint Ministerial Gazette
1986, p. 79 ff. 4 Monitorul Oficial Federal) Federal Law Gazette II
1993, p. 1013 ff
7
3.
Legea de la 15 iunie 1993 cu privire la Acordul Schengen din
19 iunie 1990 privind abolirea treptata a controlului vamal la
frontierele comune5.4.
Notificarea din 14 iunie 1985 despre Intrarea in vigoare a
Conventiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen din 14
iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux,
Republica Federala Germania si Republica Franceza privind abolirea
treptata a controlului vamal la frontierele comune6.5.
Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 19977.
4. Politica in domeniul vizelor Cea mai importanta etapa n
evolutia spre o piata interna reala, n care sa nu mai existe
obstacole n calea liberei circulatii a persoanelor, este
reprezentata de ncheierea celor doua acorduri Schengen: Acordul
Schengen (semnat la 14 iunie 1985) si Conventia de Implementare
Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata n vigoare la 26
martie 1995). n prezent Conventia este semnata de 13 state membre;
Irlanda si Marea Britanie nu sunt membre ale Conventiei, dar au
avut posibilitatea sa opteze pentru aplicarea anumitor parti ale
corpului de legislatie Schengen. Din momentul aplicarii Conventiei
pentru Italia si Austria (1 aprilie 1998), au fost eliminate
controalele la frontierele interne ale tuturor statelor semnatare,
cu exceptia Greciei. n plus, Islanda si Norvegia (membre ale
Uniunii Pasapoartelor Nordice) au statut de membrii asociati.
Directiva Consiliului din 28 februarie 2002 reglementeaza cererea
Irlandei de a participa la cteva dispozitii ale5 6
Monitorul Oficial Federal - Federal Law Gazette II 1993, p. 1010
ff Monitorul Oficial Federal Federal Law Gazette II 1994, p. 631 ff
7 Monitorul Oficial Federal Federal Law Gazette 1998 II, p. 386
8
acquis-ului Schengen, un pas premergator spre adoptarea deplina
a aquisului Schengen de catre acest stat. Implementarea Conventiei
Schengen are ca scop eliminarea controalelor la frontierele interne
pentru toate persoanele, incluznd binenteles masuri de ntarire a
controalelor la frontierele externe. Aceste masuri implica o
politica de vize comuna, posibilitatea procesarii cererilor de
azil, cooperare judiciara si politieneasca, precum si un schimb
eficient de informatii. La frontierele externe ale spatiului
Schengen, cetatenii UE trebuie doar sa prezinte un document de
identificare valid, iar cetatenii tertelor tari cuprinse n lista
comuna a tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza de intrare
trebuie doar sa posede o viza unica valabila n ntregul spatiu
Schengen. Totusi, fiecare stat membru are libertatea de a cere viza
n cazul cetatenilor altor terte tari. Acquis-ul n domeniul
politicii vizelor este reprezentat de art. 9-27 din Conventia de
Implementare a Acordului Schengen si de o serie de alte acte
normative referitoare la: implementarea acquis-ului Schengen n
tarile UE, stabilirea unui model tip de viza Regulamentul
Consiliului 334/2002 CE de modificare a Regulamentului 1683/1995
sau stabilirea unui model uniform de formular de cerere de viza,
eliberata de statele membre titularilor unui document de calatorie
nerecunoscut de statul membru care stabileste formularul
Regulamentul Consiliului 333/2002 CE. n privinta tarilor ai caror
cetateni au nevoie de viza pentru a intra n spatiul comunitar,
Regulamentul Consiliului 539/2001 CE fixeaza lista tarilor terte ai
caror resortisanti sunt supusi obligatiei de viza pentru a trece
frontierele externe ale statelor membre UE. Regulamentul stabileste
si lista tarilor ai caror cetateni sunt exceptati de la aceasta
obligatie. n prezent lista negativa a UE, cu privire la tarile ai
caror cetateni au nevoie de viza pentru a intra n spatiul9
comunitar, cuprinde un numar de 134 de tari (Anexa I la
Regulamentul 539/2001). Directiva Consiliului 2001/40 CE
reglementeaza cadrul legal privind recunoasterea reciproca a
deciziilor de ndepartare a rezidentilor statelor terte. Astfel,
daca un stat membru UE ia decizia de ndepartare a unui cetatean de
pe teritoriul sau, decizia este valabila pe ntreg spatiul tarilor
membre UE. Reglementarea liberei circulatii a cetatenilor n spatiul
comunitar, cetateni posesori ai unei vize de lunga durata, este
facuta de Regulamentul Consiliului 1091/2001, care se refera la
libera circulatie a persoanelor ce poseda o viza cu durata mai mare
de 30 de zile.
10
Concluzii
n perspectiva crearii unui spatiu comunitar n care controalele
la frontiere vor dispare, iar libera circulatie a cetatenilor va fi
deplina este nevoie de crearea unei securitati a frontierelor
externe si de o solidaritate a statelor UE n acest sens. Fortele de
politie coopereaza n depistarea si prevenirea criminalitatii si au
drept de urmarire a criminalilor fugari si a traficantilor de
droguri pe teritoriul unui stat nvecinat din spatiul Schengen.
Pentru functionarea ct mai eficienta a Conventiei, a fost introdusa
o masura tehnica compensatorie esentiala Sistemul de Informatii
Schengen (SIS), sistem ce furnizeaza informatii referitoare la
intrarea cetatenilor tertelor tari, problemele legate de vize si de
cooperarea politieneasca. Accesul la SIS este restrictionat n
principal la politie si la autoritatile responsabile cu controlul
la frontiere. Reglementarea legala a acestui sistem este data de
art. 92-125 din Conventia de Implementare a Acordului Schengen.
11
Bibliografie 1. Andresan-Grigoriu Beatrice, Stefan Tudorel -
Drept comunitar, Editura C. H.Beck, Bucuresti, 2007.
2. Arvatu Cristina, Ionescu Daniela, Lucinescu Ioan Codrut,
Cinca Sanda, LucaRuxandra, Campean Calin - Romania si Uniunea
Europeana. Cronologie istorica, Editura Institutului de Stiinte
Politice si Relatii Internationale, Bucuresti, 2004.
3. Barbulescu Iordan Gheorghe - De la Comunitatile Europene la
UniuneaEuropeana, Editura Trei, Bucuresti, 2001.
4. Barbulescu Iordan Gheorghe - UE de la national la federal,
Editura Tritonic,Bucuresti, 2005. 5. Bibere Octav - Documente de
baza ale comunitatii si Uniunii Europene, Iasi, Ed. Polirom, 1999.
6. Carp Radu, Sandru Simona - Dreptul la intimitate si protectia
datelor cu caracter personal. De la acquis-ul comunitar la
legislatia romaneasca, Bucuresti, All Beck, 2004. 7. Courty
Guillaume, Devin Guillaume - Constructia europeana, Editura C.N.I.
"Coresi" SA, Bucuresti. 8. Ferrol Gilles, - Dictionarul Uniunii
europene, Ed. Polinom, Iasi, 2001. 9. Luca Ruxandra, Lucian Jora
(coord.) - Europa 2005. Unitate in diversitate, Editura
Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale,
Bucuresti, 2005. 10. McCormick John - Sa intelegem Uniunea
Europeana. O introducere scrisa, Editura Codecs, Bucuresti, 2006.
11. Predescu Bianca - Drept institutional comunitar, Editura
Cardinal, Craiova, 1995. 12. Schuman Robert - Pentru Europa, Regia
Monitorul Oficial, Bucuresti, 2003. 13. Serban Radu - Extinderea
Uniunii Europene, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2004. 14.
Stefan Tudorel - Introducere in dreptul comunitar, Editura C. H.
Beck, Bucuresti, 2006. 15. Tsoukalis Loukas - Ce fel de Europa ?,
Editura Bic All, Bucuresti, 2005.
12