ÆCOALA NAÅIONALÃ DE STUDII POLITICE ÆI ADMINISTRATIVE

ÆCOALA NAÅIONALÃ DE STUDII POLITICE ÆI ADMINISTRATIVEÆCOALA NAÅIONALÃ DE STUDII POLITICE ÆI ADMINISTRATIVE

PPUTEREAUTEREA D DINAFARAINAFARA P PUTERILORUTERILOR..FFORÅAORÅA ÆIÆI V VULNERABILITATEAULNERABILITATEA M MASSASS-M-MEDIAEDIA

TTEZÃEZÃ DEDE D DOCTORATOCTORAT

CONDUCÃTOR ÆTIINÅIFIC: Acad.prof.univ.dr. MIRCEA MALIŢA

DOCTORAND:OCTAVIAN ÆTIREANU

BUCUREÆTI 2009

REZUMAT

PUTEREA DINAFARA PUTERILOR.FORÅA ÆI VULNERABILITATEA MASS-MEDIA

AUSPICIILE CERCETĂRII“Sunt gata sã mor pentru identitatea

mea culturalã”

(Un student bosniac)

Punctul de plecare: Conflictele se nasc în mintea oamenilor şi tot acolo pot fi oprite.„Întrucât războaiele iau naştere în mintea oamenilor, tot în mintea oamenilor

trebuie să fie ridicată şi construcţia de apărare a păcii” (Constituţia UNESCO, „Preambul ”, 1945)

Categorii de conflicte (născute din interese exclusive şi mutual incomparabile):

a) distribuţia resurselor (industriale, între regimurile politice ş.a.)

b) conflicte de valori (se caută control comportamental prin referire la standarde asupra cărora există dezacord)

Mutaţii în caracteristicile conflictelor:

a) de la inter-statale la intrastatale;

b) de la motivaţii clasice (economie, resurse, teritorii) la cele care ţin de valori şi credinţe;

c) de la armate mari la gherilă şi terorism individual;

Consecinţe în plan metodologic:

• pentru diplomaţie: extinderea negocierilor inovative în locul celor distributive;

• pentru teoria conflictelor: referinţa valorii în loc de cea a interesului;

• pentru sociologie: nu civilizaţiile se ciocnesc, ci culturile (religiile, ideologiile)-pe componentele istorie,credinţe,valori, obiceiuri;

LEGĂTURA DINTRE MASS-MEDIA ŞI CONFLICTE

“Starea planetei aratã în fond cum aratã mintea omului de azi” (M. Maliåa) Premisa de cercetare: Conflictele culturale, fiind subiective, sunt susceptibile de a fi influenţate şi transformate

• Şcoala valorilor:oamenii şi societăţile se ciocnesc pentru valori pe care le consideră ireconciliabile

• Şcoala motivaţiei şi atitudinilor psihologice: factorii subiectivi împing factorii de decizie într-o lume autocreată, prin distorsionarea informaţiei primite şi a imaginii altora;

-„Idola Fori” (Fr.Bacon):discuţiile din Forum („idolii pieţei”) influenţează mintea şi comportamentul oamenilor;

-„Lumea peliculară” (M.Maliţa):mass-media fac legătura cu o realitate la care n-avem acces, produc reprezentări ale unei lumi pe care n-o cunoaştem direct şi constituie un mediu de ficţiuni

între noi şi realitate; extinderea simţurilor modificarea trebuinţelor apariţia de interese

nevoie de informaţii crearea de opinii ataşarea de valori diferenţieri comportamentale potenţial de conflict

Considerente:a) majoritatea conflictelor lumii contemporane sunt conflicte culturale;

b) motivaţiile ideologice şi psihologice devin predominante în situaţiile de conflict;c) mass-media au căpătat o forţă de influenţă teribilă a opiniei publice la nivel

statal şi mondial;d) mass-media capătă adesea un statut nu numai de observator pasiv al evenimentelor

lumii, ci şi de participant adesea implicat în procesele diplomaţiei internaţionale.

Scopul lucrării: • Descrierea mecanismelor prin care mass-media dobândesc şi exercită o putere capabilă să genereze, să stopeze ori să transforme conflictele

• Presa românească în perioada tranziţiei, tipicã pentru “conflictele culturale” interne

VARIABILE Teoria

mobilizării resurselor

Abordarea structurală

Teoria dependenţei sistemului mediatic

Modelul tranzacţional

organiz. media - rol adiţional - agent activ - agent activ

resursele media - el.secundar - dependente de autorităţi - influenţă asupra sensului acţiunilor

ştirea de presă - el. secundar - efect asupra agendei publice

structura socială

- subestimează puterea şi indep. presei

- relaţie dinamică cu sistemul media

- ştirile media au o relativă autonomie

- generează dependenţă - pot fi demersuri mediatice exact în sens contrar

- depinde strict de obiective şi resurse

- influenţă a credinţelor, normelor şi experienţelor

puterea adversarilor din conflict

- se traduce în putere asupra presei

- rezultatele sunt strict

expresia obiectivelor - nu toate rezultatele sunt

intenţionate

FUNDAMENTE TEORETICEFundamentul metodologic: Analiza tranzacţională, inspirată din teoria comunicării æi

transpusă în studiul fenomenelor sociale („fluxul influenţei vine nu numai de la sursa mesajului, ci şi dinspre situaţiile sociale”) • ego-stări în analiza tranzacţională (stările individului atunci când interacţionează): a) „părinte” (pune etichete, atitudine educativă); c) „copil natural” (dezinvolt, neconformist, fără complexe); b) „adult” (ia lucrurile cum sunt, ascultă, profită de dialog); „copil adoptat” (dependent de opiniile celorlalţi).

• comunicare interpersonală mediată mediatică

Aria tematică a lucrării:Patru planuri mai importante: A. legătura dintre mass-media şi teoria relaţiilor internaţionale (Cap I, II, III);

B. conceptualizarea puterii mass-media ca raport dintre forţă şi vulnerabilitate în situaţiile de conflict (Cap IV, V, VI, VII);

C. mass-media ca subiect şi obiect al tranziţiei româneşti (Cap VII, VIII);

D. perspective tematice deschise de lucrare. Problema principală: ce factori influenţează pe care dintre actorii unui conflict, prin ce

funcţii ale mass-media şi prin ce tipuri de interacţiuni, pentru a produce ce fel de tipuri de rezultate.

rezultatul = situaţia în care interacţiunea dintre două părţi conduce la o schimbare de comportament sau de condiţie a uneia sau a ambelor părţi, ca şi a sensului interacţiunii lor, ca atare

Noutatea problemei: definirea mass-media în afara cadrului tradiţional al puterilor în stat, şi anume ca intervenient în raporturile dintre părţile aflate în conflict;evaluarea forţei şi vulnerabilităţii mass-media în cadrul acestor interacţiuni

METODELE DE CERCETARE analiza de conţinut a diverselor surse de informaţii: pentru identificarea intenţiilor, scopului

sau liniilor de comunicare, îndeosebi în mediul diplomatic şi în cel social-economic al tranziţiei;

analiza relaţională: explorarea relaţiilor dintre diferite concepte (ca în cazul matricei crizelor sociale: status, valori, ideologii, generaţii);

analiza conceptuală: necesară pentru coerenţa modelelor dezvoltate (ex.: impactul mediatic asupra opiniei publice ori raportul dintre presă şi spaţiul public în procesul de tranziţie);

studiul de caz: folosit pentru ilustrarea ipotezelor de cercetare; de exemplu: originea culturală a conflictelor: presa æi percepţia de „åigani” asupra romilor şi conflictele interetnice de la Tg.Mureş reflectatã în presa localã (românã æi maghiarã): „puterea dinafara puterilor”: rejectarea de către presă a unui proiect de

lege privind dreptul la replică; „filosofia proiectului comun”: presa în procesul de aderare a României la

NATO; „forţa şi vulnerabilitatea mass-media”: criza fără precedent de la conducerea

BBC (demisia preşedintelui şi a directorului general, vara 2004);

observaţia neparticipativă şi observaţia participativă: interacţiunile autorului atât cu mediul relaţiilor internaţionale, cât şi cu cel jurnalistic şi social-politic al tranziţiei;

analiza sondajelor de opinie.

ÎNTREBĂRI-CADRU referitoare la: 1. Puterea mass-media şi noţiunea

de putere în Teoria Relaţiilor Internaţionale.

2. Posibilitatea unui model teoretic al rolului pe care mass-media îl joacă în diplomaţia contemporană.

3. Relaţia dintre originea culturală a conflictelor şi „filosofia proiectului comun”.

4. „Matricea” factorilor de criză în spaţiul social al tranziţiei.

5. Factorii de influenţare a opiniei publice şi de impact mediatic.

6. Posibilitatea unui model teoretic tranzacţional al interacţiunii dintre mass-media şi „adversarii” aflaţi într-un conflict.

7. Puterea presei: „alături” de celelalte puteri, „contraputere” a acestora sau „putere dinafara puterilor”?

8. Starea şi provocările mass-media în procesul convulsionat al tranziţiei româneşti.

REZULTATELE CERCETĂRII “Presa e liberă când nu depinde

nici de puterea guvernului, nici de puterea banilor” (Albert Camus, 1944)

I. MASS-MEDIA ŞI TEORIA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE

puterea media = controlul resurselor de informaţii de care depind „actorii” (interni sau internaţionali) pentru a-şi atinge scopurile;

- informaţie opinie valori diferenţiere a culturilor conflict (informaţii livrate, dar şi analize şi opinii provocate)

puterea în TRI = capacitatea unui „actor” de a-l determina pe altul să facă sau să nu facă ceva (relaţională), de a decide cum trebuie făcute lucrurile (structurală).

PUTEREA ÎN TEORIA RELAŢIILOR

INTERNAŢIONALE „Politica este o luptă

pentru putere asupra oamenilor.” (Hans Morgenthau)

puterea relaţională = capacitatea unui actor de a-l determina pe altul (alţii) să facă sau să nu facă ceva (A în relaţie cu B);

puterea structurală = capacitatea unui actor de a decide (controla) cum trebuie făcute lucrurile; se manifestă prin:

- controlul asupra securităţii cetăţenilor; - controlul asupra producţiei; - controlul asupra creditului; - controlul asupra cunoaşterii, credinţelor şi

ideilor. puterea dură = coercitivă, capacitatea de a

interzice, de a obliga; puterea flexibilă = puterea de convingere: forţa

culturală, ideologică a unui stat, persuasiunea, atracţia;

puterea comportamentală = capacitatea de a acţiona concret spre a obţine anumite rezultate;

puterea ca resursă = potenţialul de putere al unui actor.

CONCEPTE ALE PUTERII MASS-MEDIA

„a patra putere” - biserică – aristocraţie – burghezie (Edmund

Burke); - executivă – legislativă – judecătorească; - „le quatrième pouvoir” = alături, în

continuarea celorlalte; - „the fourth estate” = „avocat al poporului”;

„a doua putere” (Ignacio Ramonet) - după economie şi înainte de politică

(„puterea se manifestă mai puţin în acţiune şi mai mult în comunicare”);

„a şasea putere” (Michel Rocard) - legislastivă - executivă - juridică - tehnologico-ştiinţifică - financiară - mediatică

„Democraţiile sunt în mare pericol când o putere nu are contraputerea ei”

II. MASS-MEDIA ŞI DIPLOMAŢIA „Altădată, diverşi oficiali mă întrebau ce să facă,

acum mă întreabă ce să spună”(Henry Kissinger)

Diplomaţia = sistem comunicaţional, canal de contact Statutul internaţional = putere +imagine (“medialism”, “teledemocraţie”)

Modele limitative = limite oficiale impuse utilizării presei şi gradului de expunere a negocierilor la public şi presă

Atribut Diplomaţia

secretă Diplomaţia

cu uşile închise Diplomaţia deschisă

Actori Inamici Antagonici Aliaţi

Scop Transformarea

relaţiilor

Trecerea

impasului

Menţinere/îmbunătăţirea

relaţiilor

Legitimitate Nici una Controversată Sancţionată

Subiecte Securitate/politice Securitate/politice Amicale

Concesii Enorme Majore Minore

Efecte De proporţii Semnificative De moment

Controlabilitate Deplină Substanţială Minimă

Acoper. media Nulă (confl. de int.) Limitată (asp.tehn.) Extinsă (preemin.imaginii)

Ex: Conferinţe de pace: 1978,Camp David (Carter/Arafat, Begin); 1995,Ohio (Clinton / Miloşevici, Izetbegovici, Tudjman); 1998, Maryland (Clinton / Netanyahu, Yasser Arafat)

Modele extensive = utilizarea pe larg a presei pentru promovarea negocierilor şi rezolvarea conflictelor

ATRIBUT Diplomaţia publică

(activităţi duse în exterior/„propaganda”)

Diplomaţia media (”semnale”,

„baloane de încercare”)

Diplomaţia intermediată de

presă („iniţiativa ”) Context Confruntaţional Rezolvarea de conflicte Negocieri

Iniţiatori Oficiali Oficiali Jurnalişti Perioadă Termen lung Termen scurt Imediat

Scop General/Fundamental (consolidare sau schimb.de atit.)

Specific:influenţă („climat favorabil”)

Concret:rezolvare (intermedieri imposib.altfel)

Metodă

Promovarea unei imagini favorabile

(CNN – China 1989: „difuzor” sau „microfon”?)

Apelul la rezolvarea conflictului

(comunicare,stimul.încrederii – rolul CNN în Iran, Golf)

Mediere (CBS – Sadat la Ierusalim;

ABC News – criza rachetelor)

Direcţionare Unilateral În comun Multilaterală

Ţintă Popoare străine Comunitatea

internă/internaţională Oficialii/

opinia publică Mijloace Canale multiple

(Vocea Americii, Europa Liberã...)

Mass media (evenimente media – „efectul

de pecetluire”)

Mass media (jurnaliştii devin diplomaţi, aduc adversari la un loc)

Dipl.publică:confruntare;influenţarea unui guvern prin influenţarea cetăţenilor săi Dipl.mediatică:încrederea reciprocă;căutarea unei apropieri Dipl.intermediată de media:iniţiere,motivaţie,conştientizare,acţiune şi consecinţe

Medialismul şi telecraţia nu pot elimina diplomaţia secretă şi semisecretă

III. MASS-MEDIA ŞI FILOSOFIA PROIECTULUI COMUN „Uitã ce dezbinã, reţine ce uneşte!”

filosofia proiectului comun = proprie negocierilor inovative; = acordă valoare principiilor:

- autorităţii („ceea ce stă deasupra părţilor unui sistem putând influenţa orice acţiune sau tranzacţie socială dintre acestea”);

- interacţiunii („lucrul împreună într-un scop comun”).

funcţii ale mass-media în controlul comportamentului: comunicã informaţii, modificã trebuinţe, naşte interese;

controlul comunicãrii îmbunãtãţirea atit udinilor şi relaţiilor între pãrţ i („transformarea adversarilor în parteneri”)

Matricea

influenţei

asupra

adversarilor

-conflictele identitare izbucnesc pe un teren lipsit de proiecte comune -proiectul comun în sfera civilizaţiei, nu a valorilor culturale

studiu de caz: România şi NATO. motivaţii:pasive (negative), active (pozitive) conservative (neutrale), de

imagine; factori: psihologici,politici, militari, mediatici

SCOPUL Sancţiune pozitivã Sancţiune negativã

Schimbarea situaţiei conflictuale

stimulare (inducere) (+) constrângere (–)

Modificarea intenţiilor actorilor

persuasiune (+) activarea obligaţiilor(+)

IV. MASS-MEDIA ŞI CONFLICTELE SOCIALE Ipoteza: evoluţia presei nu poate fi desprinsă de ansamblul transformărilor societale;

conflictul „străbate întreaga viaţă socială” (distribuirea resurselor;ciocnirea valorilor)

MATRICEA CRIZELOR ÎN SPAŢIUL SOCIAL Itemi: a) statusul social; b) generaţiile; c) ideologiile şi d) valorile.

Status Generaţii

Ideologii Valori

a) Statusul – criza de status: conflict între poziţiile de status social dobândite şi existente la un moment dat şi presiunile pentru schimbarea lor, ca efect al schimbării la nivel politic;

b) Itemul „generaţii”: conflict între generaţii de agenţi sau subiecţi deschişi diferit către reguli noi de funcţionare; conflict natural al abilităţilor diferite de cunoaştere, al efortului de a păstra ori, dimpotrivă, de a înlocui vechi clişee;

c) Factorul „ideologii”: conflict al modurilor principale în care diferite grupuri se raportează ori definesc noile fapte, evenimente („colectivism”/„liberalism”);

d) Componenta „valori”: conflict între ceea ce cred oamenii că este important în societate şi ceea ce cred că este marginal sau de importanţă secundă.

Conflictul valorilor este un conflict al strategiilor de viaţă şi al reperelor individuale şi de grup care generează un comportament individual/de grup.

Studii de caz: a) accente de naţionalism în presa română şi maghiară din Tg.Mureş; b) presa şi consolidarea imaginii de „ţigani” a romilor.

V. FACTORII IMPACTULUI MEDIATIC

nepersonalizată

generalã interpretare

raţională cuvinte

A.tipuri de comunicare

personalizată specializată

relatare emoţională

fapte

importante sedimentate

B.tipuri de chestiuni

periferice noi

informaţi interesaţi

C.tipuri de oameni

neinformaţi neinteresaţi

- informaţie generală

- mesaj direct - campania

premeditată

D.tipuri de circumstanţe

- monopolul informaţiei - abordare indirectă - contactul accidental

„Spaţiul public contemporan este dominat de două forţe: mass-media şi opinia publică”

Factorii de influenţare a opiniei publice

A. Cu cât canalul de transmitere este mai personal, cu atât influenţarea opiniei publice este mai. Comunicarea specializată schimbă opinia publică mai degrabă decât comunicarea generală, latura de relatare a mesajelor mass-media este mai influentă decât latura de interpretare, iar conţinutul emoţional are succes mai mare în schimbarea opiniei publice decât cel raţional, acelaşi lucru petrecându-se şi în cazul faptelor versus cuvinte, cele dintâi fiind mai de succes decât cele din urmă.

B. Chestiunile noi sau mai puţin sedimentate sunt cele în legătură cu care opinia publică este cel mai uşor influenţată, acelaşi fiind şi cazul chestiunilor periferice în comparaţie cu cele importante.

C. În legătură cu tipul de oameni: cu cât aceştia sunt mai interesaţi de chestiune, cu atât mai dificil este pentru mass-media să le influenţeze opiniile; şi, respectiv, cu cât oamenii sunt mai puţin informaţi despre respectiva chestiune, cu atât ei pot să îşi schimbe părerea sub influenţa mass-media.

D. În privinţa circumstanţelor care pot avea un efect de schimbare a opiniei publice, monopolul, abordarea indirectă şi contactul accidental cu materialul transmis de mass-media sunt mai eficiente în a obţine acest efect.

VI. FORŢA ŞI VULNERABILITATEA MASS-MEDIA -un model tranzacţional -

„Principala vulnerabilitate a media este chiar puterea lor"

a. premisa: existenţa unei interacţiuni dintre „adversarii”

aflaţi într-un conflict şi „mass-media”;

valoarea serviciilor oferite (forţa) b. nivelul puterii = ———————————————————

nevoia de servicii aşteptate (vulnerabilitatea)

Grupuri de protest Mass-media Autorităţi

(a) Statutul social şi politic al unui ziar depinde de modul în care răspunde celor care iau decizii, dar şi publicului. Acest lucru este corelat cu (b) nivelul său de organizare şi cu resursele (personal, buget etc.), dar şi cu (c) proporţia distribuţiei sale (audienţa). Cu cât sunt mai mari statutul, resursele şi distribuţia unui ziar, cu atât este mai probabil ca adversarii să dorească să-l stăpânească sau să îl influenţeze.

Factorii de putere prezentaţi mai sus, care determină forţa „adversarilor” asupra mass-media şi vulnerabilitatea lor în faţa acestora, depind unii de alţii: un nivel politic şi un statut social ridicat (a) indică, de obicei, un nivel mai mare al organizaţiei şi al resurselor (b), niveluri ridicate ale valorii de ştire (c) şi o dorinţă mai mică de a deveni ştire, deci dependenţă scăzută de mass-media (d).

O posibilă concluzie este aceea că actorii politici cu cea mai mare putere asupra presei sunt aceia care au cel mai puţin nevoie de ea.

relatarea

Informaţiiştiri

Informaţii ştiri

relatarea

relatarea

PUTERE 1. forţă a) statut (social/politic/ mediatic); b) grup/resurse; c) comportamentul valorii ştirilor. 2. vulnerabilitate: d) dependenţa mediatică.

REZULTATE

Cantitatea şi calitatea (temele) relatărilor

REZULTATE Percepţia asupra succesului Schimbările de tactică/ strategie Schimbările în statutul de

lider/solidaritatea Schimbări în statutul

social/politic/mediatic Evenimente înscenate

REZULTATE Percepţia asupra succesului. Schimbările de tactică/strategie. Schimbările în statutul de

lider/solidaritatea. Schimbări în statutul

social/politic/mediatic Evenimente înscenate

PUTERE 1. forţa: statutul social şi politic; organizaţia/resursele distribuţia. 2. vulnerabilitatea: dependenţa antagonistă; dependenţa de conflict.

PUTERE 1. forţă: a) statut (social/politic/ mediatic); b) organizaţie/resurse; c) comportamentul valorii ştirilor. 2. vulnerabilitate: d) dependenţa mediatică

Etapele analizei tranzacţionale modelul schimbului dintre „adversari” şi „mass-media”;

(„relatări” contra „ştiri-eveniment”) puterea „adversarilor” asupra media

- actorii politici cu cea mai mare putere asupra presei sunt aceia care au cel mai puţin nevoie de ea;

puterea „mass-media” asupra adversarilor - cu cât mai mari sunt statutul, resursele şi distribuţia unui ziar, cu atât este mai

probabil ca adversarii să dorească să-l influenţeze ori să-l stăpânească. influenţe şi rezultate

influenţe: - ale prezenţei media în conflict; - ale relatărilor media despre conflict;

ipostaze ale media: - canal de comunicare; - participant la conflict;

surse influenţei: - conţinutul în sine al mesajului; - canalul de ştiri care-l difuzează;

rezultate posibile ale interacţiunilor: - barometre ale succesului (bilanţului în conflict); - schimbări de tactică/strategie; - statutul liderului/coeziunii de grup; - statutul actorilor implicaţi în conflict; - provocarea de evenimente mediatice.

VII. PUTEREA DINAFARA PUTERILOR „Presa se ocupă de toate celelalte puteri, dar de a ei însăşi cum şi cine se ocupă?”

Considerente:

a) mass-media sunt îngrădite doar de „rigorile

profesionalismului şi de judecata publică”;

b) au drepturi în numele cetăţenilor, fără să le fie delegate;

c) puterea în mass-media aparţine unor persoane nici alese, nici numite („fapt ce pare a viola principiul democraţiei”);

d) întrebările ce structurează informaţia („unde? cine? când? ce? cum? de ce?”) nu sunt puse niciodată când e vorba despre presă;

e) nu sunt obligate să indice sau prefigureze soluţii. „Pretinde că acţionează în numele democraţiei, controlează instituţiile acesteia, dar se constituie şi funcţionează altfel decât acestea şi are alt fel de obligaţii decât ele ”.

“Libertatea presei, născută fiind din libertatea pieţei, riscă să fie înghiţită chiar de aceasta”

1. Filosofia libertăţii presei• libertatea presei=corelativă cu alte drepturi (v.ult.cap) • libertatea de expresie=drept individual;• “istoria presei este istoria luptei cu puterea” (edictul De Scandalis Magnatum ,1275, apăra liderii momentului);• paradoxul iluminismului:libertate de expresie – dar a ideilor dominante,a elitei politice,prin tipografiile acesteia;

2. Spaţiul public şi puterile în mişcare• regulile comunicării:permis accesul la

dezbatere;de a întreba;de a propune teme;de a-şi exprima atitudinile şi dorinţele (J.Habermas);• cum afectează mass-media participarea individului în spaţiul public?

> statutul informaţiei: proprietate a autorităţilor,

marfă sau bun personal al presei?

3. Libertate versus control “Supunerea presei unor reglementări este problema

cea mai dificilă,cea mai periculoasă şi cea mai nimportantă”(John Adams, 1815)

• modele ale dezvoltării presei:>autoritarist: proprietate, control prin alte mijloace>liberal: piaţă a ideilor,relaţie cerere-ofertă;>totalitarist: elimină “slăbiciunea” propr.,monopol>serviciu public: acces la inform şi responsabilitate

• factori reglatori: piaţa vs. justiţia;funcţie corectivă:autoreglementarea

4. Lege şi deontologie• scopul media: nu banii, nici de a fi libere, ci de a se pune în slujba cetăţenilor,

de a servi bine populaţia;• tema asumării responsabilităţii:prin lege sau prin norme proprii?

> esenţa reglementării:optim între libertatea de a comunica şi egalitatea în comunicare;

> deontologia se poate manifesta într-un cadru legal;

5. Modele de control asupra presei>legislativ (deşi pot fi legi favorabile lib.presei)>normativ (licenţe,acces la resursele de informaţii)>structural (accesul la industria media)>economic (accesul la piaţă, pârghiile financiare etc)

“Legea nu poate crea jurnalismul de calitate”

6. Proprietate şi putere>exploatare privată a unui serviciu cu funcţie

publică>informaţia se vinde şi se cumpără ca orice

produs>cerinţele pieţei slăbesc standardele etice şi

profesionale“Competiţia de piaţă produce cenzura

de piaţă”7. Încercări normative în mass-media tranziţiei8. Studiu de caz:”O victorie antologică:eşecul Legii privind dreptul la replică”

VIII. PRESA TRANZIŢIEI ŞI TRANZIŢIA PRESEI

a) obiect (scop) al tranziţiei – „mediamorfoze” democratizarea mass-media; diversificarea tipologică şi tematică; descentralizarea şi autonomizarea; „dereglementarea” (parţială) a sistemului media;

b) subiect (cauză) al tranziţiei – „sociomorfoze”. susţinerea dezbaterilor corective; consolidarea societăţii civile;

provocări în plan: - organizaţional („în ce forme de organizare sã se facã presa?”); - profesional („cu cine sã faci presã?”); - instituţional („identitatea presei în sistemul instituţional?”); - tehnologic („cu ce mijloace tehnice se poate face presã?”); - economic („cu ce resurse materiale?”); - politic („care este distincţia dintre faptã şi opinie?”).

ÎNCADRAREA CERCETĂRII „Sensul în care mass-media reprezintă o putere este acela că societatea modernă nu poate supravieţui în afara unor dezbateri corective pentru care presa este un mijloc necesar şi un vehicul adecvat”.

Lucrarea poate fi considerată la graniţa dintre:

Ştiinţe politice = contribuţie la studiile asupra tranziţiei şi asupra conflictelor sociale;

Relaţii internaţionale = analiza „realităţilor epistemice distincte” a noţiunii de putere; natura culturală a conflictelor şi rolul media asupra înţelesului lucrurilor, formării opiniilor şi structurării valorilor; rolul „principiului autorităţii” în filosofia proiectului comun;

Ştiinţele comunicării = în studiile despre factorii impactului mediatic şi modelele clasice din teoria comunicării, adecvate tematicii lucrării;

Jurnalism = prezentarea problematicii noi din perioada tranziţiei, relaţia dintre impactul şi responsabilitatea actului jurnalistic, sursele constituirii subiectului de presă şi normele profesionale

ARGUMENTE CARE JUSTIFICĂ LUCRAREA

(1) Aplicarea modelului tranzacţional la interacţiunea dintre grupuri sau instituţii şi mass-media.

(2) Modelul tranzacţional depăşeşte şi înglobează alte teorii anterioare despre media şi conflict (teoria mobilizării resurselor, teoria structurală şi teoria dependenţei sistemului mediatic).

(3) Raportul dintre forţă şi vulnerabilitate este analizat în circumstanţele procesului de tranziţie, în interiorul căruia s-au produs „mediamorfoze” şi „sociomorfoze mediatice” dintre cele mai spectaculoase.

(4) Propune un model conceptual acolo unde nu există formalizări sau teorii care să explice modul în care mass-media se transformă în cadrul procesului de tranziţie.

(5) Lucrarea învinge lipsa de atenţie care se manifestă faţă de studierea rolului ştirilor mediatice în diplomaţie, relaţiile internaţionale ori conflictele politice.

ARII TEMATICE NOI

1. Mediocraţia şi drepturile cetăţeneşti:

de informare (pentru formarea propriilor opinii); la cunoaştere (accesul la cât mai multe interpretări); de reprezentare (a propriilor credinţe, aspiraţii şi

experienţe); de comunicare (participarea la circulaţia informaţiilor,

cunoştinţelor şi reprezentărilor publice); la proprietate particulară.

2. Criteriile normative în funcţionarea presei >aplicarea modelului tranzacţional: asumarea normelor

este un criteriu de forţă sau de vulnerabilitate?

3. Libertatea presei şi siguranţa naţională (Sindromul „9/11”)

4. Sindromul „gândirii unice”(exploatarea reputaţiei de imparţialitate: rentabilitatea triumfă asupra utilităţii sociale, domnia banilor asupra politicului)