Acceptarea fostelor state comuniste în UE, parte a planului geopolitic al marilor puteri de limitare a tendințelor imperiale ale Rusiei sau Fostele state comuniste invitate/aceptate

Acceptarea fostelor state comuniste în UE,parte a planului geopolitic al marilor puteride limitare a tendințelor imperiale ale Rusiei

sau

Fostele state comuniste invitate/aceptate în UE, pentru a ieșidin sfera de influență a Rusiei și a intra în sfera de influență a

UE

Titlu: Acceptarea fostelor state comuniste în UE, parte a planului geopolitic al marilor puteri de limitare a tendințelor imperiale ale RusieiAutor: Ella Lenuța NICA

0

ContentsCăderea Cortinei de Fier, șansa UE de extindere către Est..........2

Statele ex-comuniste au trecut întâi de NATO.....................3De ce doresc ţările să adere.......................................4

Drumul Poloniei spre integrarea europeană..........................4Sindicatul Solidaritatea asigură Poloniei prima șansă la integrare, iar cererile statului de la marile Puteri sunt mari. . .5Plonezii s-au asigurat că străinii potenți ai UE nu le vor cumpărapământul.........................................................7Încheierea negocierilor cu UE, plus bonus de 2 miliarde euro....7

Aderarea României la UE............................................7Drumul României către UE a trecut prin NATO......................7

Primii pași spre UE pentru România..............................10Priorităţi ale României în UE...................................12

Scurtă radiografie a României ca membru UE din 2007 în 2014....122006-2007.....................................................12

2008-2009.....................................................132010-2011.....................................................13

2012..........................................................142013..........................................................14

2014..........................................................15Pierde sau câștigă România din integrare?.......................16

Croația...........................................................17Concluzii.........................................................20

1

Căderea Cortinei de Fier, șansa UE de extinderecătre Est

Uniunea Europeană a fost creată în anii 1950 pentru aconsolida pacea, prosperitatea și valorile europene pecontinent, un obiectiv care este de actualitate și astăzi. UEeste deschisă tuturor țărilor democratice europene care dorescsă i se alăture. Politica de extindere a EU însoțește acestproces. Uniunea a crescut de la șase la 28 de membri,întinzându-se astăzi de la Oceanul Atlantic până la MareaNeagră. Populația sa numără peste 500 de milioane delocuitori. În prezent, Uniunea are 28 membri

1951 ( state fondatoare) Franța, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg

1973 Irlanda, Regatul Unit,Danemarca

1981 Grecia

1986 (după ce au scăpat deregimurile totalitare)

Spania, Portugalia

1995 ( state independente) Finlanda, Suedia, Austria

2004 Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Cipru, Letonia, Estonia,Lituania ,Cehia, Slovacia

2007 (Cele mai problematicecapitole au fost Justiția șiAfacerile Interne și Politicaîn Domeniul Concurenței)

România, Bulgaria

2013 Croația

Extinderi viitoare Moldova, Georgia, Ucraina, Turcia, Macedonia, Serbia, Albania, Bosnia-Herțegovina, Albania, Muntenegru

2

”În epoca modernă Europa a reprezentat centrul lumii. De aicis-au lansat principalele curente, de aici au plecat mariiexploratori, aici s-a inventat parlamentarismul. Războaielemondiale au slăbit forţa continentului, făcând posibilăascensiunea Statelor Unite ale Americii (care, chiar dacă s-auimplicat în război, nu au suferit distrugeri teritoriale şinici nu le-a fost afectată economia într-o foarte mare măsură.Pentru următoarea perioadă puterea lumii a fost împărţităîntre SUA şi URSS în aşa numitul război rece, Europa rămânândpe un plan secund”1. 

În condiţiile în care, după căderea comunismului Rusia şi-apierdut statutul de putere mondială (şi îi va fi tot mai greusă-l recupereze, din cauza situaţiei economice precare în carese află şi datorită pierderii anumitor republici importante),statele asiatice (China, Japonia) se dezvoltă tot mai mult,SUA îşi consolidează puterea mondială jucând un rol din ce înce mai important în conducerea lumii, era necesar ca Europa săînceapă un proces de autodefinire şi de autoafirmare.

Șansa creșterii UE a fost căderea Cortinei de Fier. Acum,granițele Rusiei, evident că influență, merg spre interior,spre Est, față de extinderea sa de la finele celei de-a douaconflagrații mondiale (spre Vest).

Statele ex-comuniste au trecut întâi de NATOInteresant este că statele doritoare să adere la UE, dintrefostele state comuniste trebuie să adere întâi la NATO și abiaapoi la UE. Nu invers. Această condiționare are o dublă1 http://escoala.ro/geopolitica/extinderest.html, accesat la 01.04.2014

3

explicație: se impunea ca armatele acestor state să se poatăalinia armatei NATO care asigură securitatea inclusiv a UE,dar așa, SUA sunt parte a procesului, în continuare. PretențiaSUA de putere planetară era astfel, satisfăcută... Prindecizia de extindere a Uniunii Europene luată la Helsinki2,Europa a inaugurat un nou model de dezvoltare bazat nu pepotenţialul unei ţări, ci pe cel al unei întregi regiunigeografice. A trecut de la un proces preponderent economic, launul preponderent geopolitic, dictat de realităţile actuale.Integrarea fostelor ţări socialiste însemnând luarea acestoradin sfera de influenţă a Rusiei, dar şi o încercare desupradimensionare a spaţiului deţinut, de creştere a puterii(dacă judecăm lucrurile pe termen lung). Toate acestea sejustifică prin prisma presiunii pe care o cunoaşte UniuneaEuropeană în competiţia economică cu celelalte centre deputere (SUA, Rusia, China).

 Poziţia geografică şi geopolitică a ţărilor invitate lanegocieri este foarte importantă. Astfel Lituania, Letonia şiEstonia (ultima invitată deja din anul 1998, aderate în 2004)izolează Rusia, tăindu-i accesul la Marea Baltică (porţiunearămasă acesteia este mult prea în nord, unde gheţariiîngreunează navigaţia în cea mai mare parte a timpului). Seştie foarte bine ca atunci când Rusia a avut capitala laPetrograd şi ieşire la Marea Baltica, ea a fost o ţarăprosperă, mult legată cu Occidentul, liberală şi deschisăschimburilor. Ori pierderea Republicilor Baltice din sfera eide influenţa o condamnă la închistare şi la regres economic.Aderarea României, Bulgariei şi a Turciei la Uniunea Europeanăeste de natură să izoleze de tot Rusia, prin întrerupereaaccesului acesteia la Marea Neagră (neajuns soluționat recentde Rusia prin preluarea Crimeei). În aceste condiţii ea nu vamai putea să joace un rol important în această zonă, de aiciși acțiunile din ultima vreme ale președintelui rus, VladimirPutin. Este motivul pentru care politicienii ruşi nu agreazăOccidentul, orientându-şi realizarea de alianţe spre Asia, darși spre Germania. Acest lucru este de o potrivă periculos dacăţinem cont de faptul că Rusia deţine un teritoriu important înEurasia şi ca o alianţă a acesteia cu China sau Japonia estede natură să îngrijoreze Europa. Măsuri în acest sens s-au

2 Summit-ul de la Helsinki -10, 11 decembrie 1999- marcheaza sfarsitul uneiperioade de tranzitie in viata Uniunii Europene

4

luat, Uniunea Europeană încercând în permanenţă realizarea decontacte cu Rusia pentru a preîntâmpina constituirea unei noiputeri. Din păcate Rusia nu s-a împăcat încă cu gândul că numai este un imperiu, nostalgia după acesta fiind încăprezentă. Iată de ce decizia de aderare la Uniunea Europeană aţărilor foste socialiste este foarte importantă, chiar dacăacestea încă nu sunt pregătite din punct de vedere economic.

Există deja un decalaj considerabil între statele fostecomuniste (chemate la negociere în 1998) şi ţările membre,chiar şi între statele membre existau diferenţe. Deci, eranevoie mai întâi de timp, de un răgaz care să-i permităUniunii să asimileze noile ţări membre, să înlăturedecalajele, să facă anumite restructurări instituţionale şisă-şi rezolve problemele deja existenţe (cu anumite ţărimembre care nu mai ţineau pasul cu liderii). Economiceşte,Uniunea Europeană absorbind ţări mai puţin pregătite, riscăsă-şi diminueze viteza de înaintare, să piardă timp şi poziţiicâştigate cu greu. Totuşi la Helsinki s-a decis: sunt invitatela negocieri din 2000 încă şapte ţări a căror economie este îndecalaj nu doar faţă de statele membre ci şi faţă de celeinvitate în 1998: Polonia, Cehia, Ungaria etc. MisiuneaEuropei era de două ori mai grea pentru a ajuta aceste ţărisă-şi redreseze economia. Întrebarea este de ce? Răspunsuleste simplu: avantajele pe termen mediu şi lung, acestea fiindsingurele care contează. Extinderea Uniunii Europene spre estaduce deci în prim plan disputa între adâncirea şi lărgireaintegrării. Este clar că în condiţiile lărgirii actuale aUniunii, cursa mondială poate fi momentan pierdută de Europaîn favoarea celorlalte regiuni Asia-Pacific şi NAFTA.Se pune întrebarea legată de viitorul Europei: "spaţiueconomic sau putere mondială". Se pare că Uniunea vrea să fieşi una şi alta. Pentru a deveni putere mondială UniuneaEuropeană trebuie să-şi întărească instituţiile, să aibă omonedă comună (ceea ce s-a întâmplat deja), o diplomaţiecomună şi o apărare comună. Toate aceste deziderate s-au avutîn vedere la Helsinki, spre a fi realizate într-un viitorapropiat. 

De ce doresc ţările să adere

5

De-a lungul istoriei lor, ţările din Europa Centrală şi de Estau suferit din cauza expansionismului statelor vecine maimari, din Est şi Vest. Cererea lor de a adera la UE areflectat teama de a se găsi în situaţia de a fi libere, darfără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europăcare se schimbă rapid. Pentru a beneficia de o securitatesporită, aceste state îşi doreau să adere atât la UE, cât şila NATO.

Aderarea la UE reprezintă punctul culminant al visului acestorţări de a se reîntoarce în Europa după divizarea artificialăcreată de Cortina de Fier. Aderarea lor la Uniune simbolizeazărevenirea în familia europeană, dă un caracter stabiltinerelor democraţii din aceste ţări şi creează climatulnecesar pentru realizarea unor economii de piaţă echilibratedin punct de vedere social. Aderarea aduce cu sine beneficiieconomice şi sociale care stau la baza dezvoltăriidemocratice, oferind acces la piaţa unică şi la asistenţăfinanciară suplimentară. Ea oferă mai multe oportunităţi deinvestiţii directe şi refacere economică, un mediu de afaceristabil şi politici sociale progresiste.

Drumul Poloniei spre integrarea europeană3

Polonia (integrare - 2004), cu o populație de 38,1 milioane, face deja parte din Spaţiul Schengen din 2007. În procesul săude aderare și preaderare, Polona a dost răsfăţata Europei. În realitate, celebrele fonduri PHARE puse la dispoziția stateloraflate în proces de preaderare au fost inventate pentru Polonia (și Ungaria), PHARE însemnând Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy (Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucţia Economiei). A accesat fondurile europene în proporţie ridicată, a cerut un plan Marshall, ca cel de după război, iar astăzi a ajuns statul pivot din această parte a Europei care este implicat în procesele de soluționare ale situației din Ucraina, Crimeea și... Moldova. Deși conflictul este în S-E Europei, Moldova fiind un deziderat-integrarea ei

3 Informații preluate din articolul cu același nume publicat, în 2000, înZiarul Financiar

6

- pentru România, nu țara noastră negociază sau este gazda declarațiilor oficialilor NATĂ, UE ori G8. România nu are sau nu I se permite să aibă acest rol de stabilitate în zona balcanică. Polonia promite chiar Moldovei că va implementa programe agricole masive în această țară.

Sindicatul Solidaritatea asigură Poloniei prima șansă la integrare, iar cererile statului de la marile Puteri suntmariLa 20 de ani de la evenimentele care au marcat naşterea sindicatului Solidaritatea, timp în care Polonia a devenit membră NATO şi se apropie de primirea în Uniunea Europeană, fostul lider al sindicatului, laureatul premiului Nobel pentruPace Lech Walesa a cerut la Gdansk, la sfârşitul lui august, instituirea unui nou plan Marshall pentru reconstruirea ţărilor din Est.

"Oraşele şi uzinele erau distruse după cel de-al doilea războimondial, dar cel puţin există un sistem economic. Acum, acest sistem economic a fost distrus şi nu am fost în măsură să creăm unul nou. Avem nevoie de un nou plan Marshall", spunea Walesa cu ocazia manifestărilor prilejuite de împlinirea a două decenii de la crearea sindicatului pe care l-a condus.

Un asemenea punct de vedere, exprimat de primul preşedinte postcomunist al ţării constituie o poziţie împărtăşită de mai mulţi reprezentanţi ai fostelor ţări comuniste, nemulţumite deajutorul insuficient din partea Occidentului, în special în cepriveşte resursele financiare, dar şi absenţa unei viziuni coerente a puterilor europene în ce priveşte această parte a continentului.Cu toate acestea, aderarea la UE şi NATO sunt văzute ca decizii deosebit de importante pentru această tara care considera că ar putea fi astfel recompensata pentru anii când a fost lăsată în sfera de influenţă sovietică.

După cum se exprima fostul ministrul de Externe polonez Bronislaw Geremek, "datorită istoriei traumatice, noi vrem să

7

aparţinem şi NATO şi UE. Polonia ţine la suveranitatea sa, dardacă dorim să dăm o parte din aceasta Europei, este numai pentru a ne apăra independenţa naţională".

Agricultura, domeniul tabu al integrării În ce priveşte Polonia, cel mai delicat capitol al discuţiilor privind integrarea rămâne agricultura, domeniu unde, de altfel, negocierile au şi fost suspendate temporar în aprilie, la cererea oficialităţilor de la Bruxelles.Impasul a survenit după ce autorităţile de la Varşovia au propus o soluţie care ar consta în înlăturarea simultană a taxelor vamale poloneze şi a subvenţiilor europene la exporturile agroalimentare către Polonia. O asemenea iniţiativă nu a fost însă agreată de forurile de decizie europene.

De altfel, Polonia este singurul stat dintre cele aflate în proces de aderare care continuă să menţină taxe vamale ridicate la produsele agroalimentare ale Uniunii, iar orice intervenţie în sensul diminuării acestora a produs de fiecare dată o reacţie, uneori violenţa, a reprezentanţilor organizaţiilor de profil şi a celor direct vizaţi de asemenea măsuri.Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în martie 1999, când la manifestaţiile fermierilor s-au rostit discursuri cu profunde accente anti-europene, în care era denunţată "jefuirea" industriei agro-alimentare de către societăţile străine, cu referire directă la vânzarea industriei tutunului şi a fabricilor de bere.

Ministrul adjunct al Agriculturii Robert Gmyrek declara, înaintea aderării, ca doar una din zece fabrici de industrializare a cărnii corespunde normelor europene. El estima că 60% din cele 4000 de fabrici respecta cu dificultatechiar şi standardele poloneze. Pentru restructurarea sectorului agriculturii, Uniunea a alocat Poloniei suma de 168 milioane de euro anual, dar acest ajutor trebuia completat şi de măsuri corespunzătoare.

8

Cea mai serioasă problemă cu care se confrunta Polonia, asemeni altor state din fostul bloc sovietic era, însă, corupţia. Un raport realizat la începutul anului 2000 de BancaMondială califica această ţară drept un "paradis al corupţiei", considerându-se că "legăturile dintre clasa politică şi mediile economice caracterizează corupţia la cel mai înalt nivel al puterii". Mai mult, se menţiona că suma necesară pentru a bloca un proiect de lege aflat în dezbaterea Parlamentului se ridica la trei milioane de dolari. Unii politicieni îi ajutau pe oamenii de afacerisă obţină diferite licenţe, primind în schimb bani pentru finanţareaactivităţilor politice, neexistând în momentul de faţă nici o reglementare privind finanţarea partidelor politice.Nu alta era situaţia la capitolul privatizării societăţilor de stat,considerat de autorii raportului european "unul dintre domeniile cele mai expuse corupţiei", iar justiţia poloneză permitea chiar şi cumpărarea unui verdict al tribunalului sau obţinerea accesului la registrele comerciale pe baza unor sume de bani. Ei bine, cumva, aceste chestiuni le-am auzit și în legătură cu România.

Polonia a fost considerată un model de bune practici pentruRomânia4

Polonia reprezenta cel mai mare şi mai important candidat,până la apariția Ucrainei. În timpul negocierilor a deţinut unatu de care nici o altă ţară, mai ales dintre cele care vorurma în al doilea val, nu beneficiază – anume, voinţapolitică. Primele relaţii diplomatice dintre Uniunea Europeanăşi Polonia au fost stabilite în 1988. În septembrie 1989, UEşi Polonia au semnat Acordul de Cooperare Economică şiComercială. În acelaşi an, Consiliul European de Miniştri aacordat un program de asistenţă pentru Ungaria şi Polonia,programul PHARE. UE şi Polonia au semnat un Acord European deAsociere pe 16 decembrie 1991. Acordul intenţiona săstabilească o zonă de comerţ liber pe o perioadă de 10 ani şisă instituie un dialog permanent la cel mai înalt nivelguvernamental. Acordul a intrat în vigoare la 1 februarie1994. Polonia a înaintat cererea de aderare la UE pe 5 aprilie1994. Negocierile de aderare au început în martie 1998, avândca cele mai dificile probleme la masa negocierilor ajutorul de stat

4 Informații preluate din articolul cu același nume, publicat în 2003, în”Cadran Politic”

9

acordat industriei, impactul aderării Poloniei asupra politicii agricole comune şipoliticii de coeziune, introducerea standardelor UE privind mediul; dreptul deproprietate asupra pământului pentru străini în Polonia şi libera circulaţie alucrătorilor. Negocierile de adeziune s-au finalizat la ConsiliulEuropean de la Copenhaga pe 13 decembrie 2002. Tratatul deAdeziune va fi semnat de către Polonia pe 16 aprilie 2003 laConsiliul European de la Atena, în vederea intrării în Uniuneca membru deplin la 1 mai 2004.

Plonezii s-au asigurat că străinii potenți ai UE nu le vor cumpăra pământulO chestiune finală în analiza punctelor majore de dificultateîn negocierile Poloniei de aderare o constituie problemavânzărilor de terenuri către străini. O liberalizare deplină esteputernic contracarată de populaţia poloneză din motivepolitice şi istorice şi de aceea nu a putut fi susţinută denegociatori. În final, Polonia a încheiat în martie 2002 oînţelegere la Bruxelles privind împiedicarea străinilor de acumpăra pământ în ţara pe o perioadă de 12 ani după aderareaPoloniei la Uniune. Varşovia a exercitat un lobby masiv pentrudreptul de a restrânge vânzările de terenuri, temându-se de oinvazie din partea cetăţenilor tarilor mai bogate din vest, înspecial din Germania, dornici de a profita de preţulcomparativ scăzut al pământului în Polonia (care este până lade 30 de ori mai ieftin aici decât în ţările UE). În bazaacestei înţelegeri, nici un cetăţean străin trăind în afaraPoloniei nu va putea cumpăra teren aici fără o aprobareguvernamentală explicită, pe o perioadă de 12 ani dupăaderarea ţării, estimată în 2004. Cetăţenilor străini caredeja deţin teren în leasing li se va acorda opţiunea de acumpăra în această perioadă. Se pare însă că acum, Polonia erun interes agricol în Moldova.

Încheierea negocierilor cu UE, plus bonus de 2 miliarde euroŞi în ultimul minut al negocierilor, la Copenhaga, Polonia amizat pe cartea necesitaţii istorice de a se alătura primuluival al lărgirii UE şi a cerut un surplus de 2 miliarde euro,argumentând că fără un surplus de subvenţii agricultorii săivor fi aruncaţi spre faliment în cadrul pieţei unice.

10

Aproape trei sferturi dintre polonezi consideră că aderarea laUniunea Europeană nu a produs nicio schimbare în viaţa lor, întimp ce 17% cred că aderarea le-a îmbunătăţit nivelul de trai,iar 13% sunt de părere că este mai rău. Corporaţiilemultinaţionale au început să îşi mute în Polonia nu doarunităţile de producţie, dar au creat şi o serie de centre decercetare. În ceea ce priveşte migraţia forţei de muncă, nu s-a produs un "export masiv de creiere", iar mulţi polonezi aupreferat să muncească în ţară, în condiţii avantajoase.

Câştigătorii aderării europene în Polonia s-au dovedit a fiagricultorii, tinerii, cercetătorii şi consumatorii.Agricultorii au fost avantajaţi de aderarea la UE, care le-aadus acces la credite mici. Ei au beneficiat de efectelecreşterii exporturilor alimentare, de plăţile directe prinPolitica Agricolă Comună şi de noile tipuri de credite.Indirect, sistemul financiar s-a dezvoltat semnificativ,întrucât accesul la credite impunea ca populaţia rurală săaibă cont la bancă. Ca o consecinţă, a crescut numărullocurilor de muncă în agricultură, o tendinţă aparent contrarădezvoltării unei ţări.

Aderarea României la UE

Drumul României către UE a trecut prin NATORomânia a devenit stat membru al Uniunii Europene la 1ianuarie 2007, conform calendarului stabilit, încheind astfelun proces care a început la mijlocul anilor ’90. Bulgaria aavut un traseu asemănător României, în drumul său european,drept pentru care, despre aceste două state, încă se vorbeștela pachet, atunci când vorbesc forurile UE.

Primii paşi ai României după 1989 către o integrare europeanăşi euroatlantică. În România căderea economică a fost gravă înraport cu evoluţiile celorlalte state comuniste, după 1989.Încă din primele zile după revoluţie, în România a apărutideea că se va intra în Europa. Românii așteptaseră prea multsă vină americanii să îi salveze... Acum aveau un nouinstrument... UE.” Drumul României în integrarea structuriloreuroatlantice a parcurs etape contradictorii. EforturileRomâniei de a adera la NATO au însemnat pentru societate

11

conectarea la un nou sistem de idei, valori, gândire, economiede piaţă puternică”5, spunea Traina Băsescu în 2006.

Pe 6 ianuarie 1990 ministrul de externe sovietic, EduardŞevardnadze efectuează o vizită oficială în România, iar pe 8martie, Minstrul de Externe, Sergiu Celac vizitează şi elMoscova. Pe 22 martie 1991, Miniştrii de Externe, AdrianNăstase şi Aleksandr Besmertnîh au parafat la Moscova,Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie întreRomânia şi URSS. Tratatul făcea menţiuni la inviolabilitateagraniţelor, integritatea teritorială a tuturor statelorEuropei, nefolosirea violenţei în relaţiile internaţionale.Documentul a fost semnat pe 5 aprilie 1991 la Kremlin de cătrepreşedinţii Ion Iliescu şi Mihail Gorbaciov6. Cu aceastăocazie, Ion Iliescu a dezbătut şi problema tezaurului naţionaldepus în 1916-1917, Mihail Gorbaciov declarând că nu cunoaştedetaliile acestei probleme7. Tratatul semnat a atras după sineo reacţie negativă din partea societăţii. Rezultatul a fostneratficarea acestuia.

” Ofensiva declanşată de Statele Unite ale Americii pentrudistrugerea regimului socialist a vizat în mod specialdescompunerea Uniunii sovietice şi înlăturarea acesteia camare putere pe arena internaţională. Pentru realizarea acestuidemers, Statele Unite au folosit mijloace şi metode precum:crearea ONG-urilor care să promoveze democraţia şi săîmpiedice apropierea vreunui stat fost socialist de Kremlin.Această metodă s-a folosit şi în România”8.

Extinderea spre Est a NATO a reprezentat un alt evenimentimportant pe care România a dorit să îl puncteze dupăterminarea Războiului Rece. Legătura României cu NATO a marcatatingerea obiectivelor strategice din trei raţiuni. Prima

5 Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, la seminarul pe tema “România euro-atlantică”(Bucureşti, 23 iunie 2006), pe site-ul oficial al PreşedinteluiRomâniei: http://cms.presidency.ro/?pag=67&sid=68.6 Mioara Anton, Documente Diplomatice Române, România şi Tratatul de la Varşovia.Conferinţele miniştrilor Afacerilor de Externe şi ale adjuncţilor lor( 1966-1991), Seria a III-a,Editura Alpha Mdn, Bucureşti, 2009, pag. 1218-1221.7 Mihai Chiriţă, Ghidul Arhivelor Militare Române, Editura Centrului Tehnic-Editorialal Armatei, Bucureşti, 2010, pag. 232, pe site-ul oficial alMinisterului Apărării Naţionale: http://www.mapn.ro/smg/SIA/GAMR.pdf .8 Articolul Primii paşi ai României după 1989 către o integrare europeanăşi euroatlantică, publicat în Historia

12

raţiune este de ordin istoric şi geopolitic. Singuramodalitate realistă pentru garantarea integrităţii teritorialeşi de a scăpa de tulburările fostului regim a reprezentatintrarea în NATO. Al doilea element care a jucat la dorinţaintegrării în NATO a fost reîntoarcerea în Europa reprezentatăde prezenţa NATO. Alături de Uniunea Europeană, în 1990, darşi în prezent, cele două „instituţii” reprezintă pentrucentral-europeni legitimitatea şi solidaritatea în eforturilepentru reformă. Al treilea motiv l-a reprezentat securitateanaţională care a fost pusă la îndoială de crizele iugoslave şidezintegrarea Uniunii Sovietice9

Relaţia României cu NATO este în strânsă legătură cutransformările interne ale societăţii româneşti în direcţiademocratizării ţării, cât şi cu rolul Europei Centrale şi deSud-Est în balanţa puterilor mondiale.

Pentru dezvoltarea profundă a relaţiilor România-NATO l-aconstituit momentul vizitei oficiale al lui Manfred Worner,secretarul general NATO, în Bucureşti pe 4-5 iunie 1991.Întrevederea celor doi reprezentanţi a determinat creştereagradului de acţiuni concrete şi la optimism. Întâlnirea de laBucureşti a însemnat pentru diplomaţia românească o reuşitădin cauza aprecierii pe care a făcut-o secretarul generalNATO. În octombrie 1991, preşedintele Ion Iliescu trimite unmesaj secretarului general NATO în care afirmădisponibilitatea ţării de a lua un angajament într-o cooperarestrânsă cu NATO pentru asigurarea democraţiei de început încare se afla România.

Începutul relaţiei România NATO se află la Summit-ul de laRoma din 20 decembrie 1990, când alături de alături de optstate fost comuniste. România intra în calitate de membrufondator în Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic10. Acesta areprezentat un prim pas din încercarea de a ieşi din izolareaîn care se afla România.

Prezent la celebrarea a 10 ani de la aderarea României la NATO(2004, alături de ceilalți doi președinți post-decembriști,Emil Constantinescu, în realitate, cel care a fost omul-cheie

9 Corneliu Vlad, Rusia, după URSS…, Editura TopForm, Bucureşti, 2011, pag. 9-11.10 Manualul NATO, Bucureşti, 2001, pag. 94.

13

în demararea procesului de aderarea la NATO, care încă nu serefuza, a făcut câteva declarații pe această temă.

"Serviciile secrete au intrat în NATO înaintea României" adeclarat Emil Constantinescu, spunând că atunci când vor fidesecretizate anumite acţiuni ale acestora se va vedea cât debenefice au fost pentru România. Constantinescu a mai relatatcă a luat singur decizia de a nu permite avioanelor ruseşti săsurvoleze România spre Serbia în timpul conflictului dintreNATO şi Iugoslavia, şi a povestit cum a făcut apelul la şefulNATO să nu bombardeze Belgradul în timpul sărbătorilor dePaşti.

Fostul preşedinte al României Emil Constantinescu a mulţumitşi Opoziţiei parlamentare (conduse, în mandatul lui, de IonIliescu) din perioada mandatului său pentru sprijinul datconducerii politice a ţării atunci când România a decis să deaNATO dreptul de survol pentru avioanele care bombardau Serbiacondusă de "regimul dictatorial al lui Slobodan Miloşevici"(anul 1999, bombardamentele NATO asupra teritoriului Serbieilansate cu scopul de a obliga Belgradul să înceteze reprimareaseparatiştilor şi civililor albanezi din Kosovo. - n. red.).Așa, Emil constantinescu (președinte al României între 1996-2000) a deschis ușile NATO pentru România. De aici, am începutprocesul de aderare la NATO.

Lansarea de către Alianţa Atlanticului de Nord a unui cadrupentru pregătirea unor ţări membre la activităţileParteneriatului de Pace a însemnat pentru România momentul deglorie deoarece putea să iasă din izolarea diplomatică în carese afla.

În privinţa cooperării regionale, România a intrat în procesulde constituire a unor forţe multinaţionale ce aveau ca scopmenţinerea păcii: Cooperarea Naţiunilor –Central Europene îndomeniul Sprijinirii Păcii, Brigada Multifuncţională cucapacitate de luptă ridicată a forţelor ONU în aşteptare,Forţa Multinaţională de Pace din Sud- Estul Europei, Grupul deCooperare Navală în Marea Neagră. Cooperarea cu statele membreNATO a fost îndreptată conform priorităţilor schimbărilormilitare în domeniul apărării aeriene şi al infrastructuriimilitare. România a reuşit să încheie parteneriate strategicecu SUA, Franţa şi Italia în domeniul militar.

14

Astfel, pentru români integrarea în structurile internaţionalea reprezentat ceva normal. Evenimentele ce s-au petrecut înEuropa au reprezentat un sistem de referinţă pentru politicaexternă românească şi la rândul ei, România s-a luptat pentrustabilirea acestor puncte.

Primii pași spre UE pentru RomâniaPentru întreaga regiune ce este cuprinsă între graniţeleestice ale Uniunii Europene şi frontierele vestice ale Rusieiapartenenţa la Europa însemna în perioada post decembristădobândirea calităţii de membru al Uniunii. Statul ce va fiobţinut de statele fost sovietice în urma unui proces lung detransformare societală şi economică, de familiarizarea şifolosirea practicilor democratice în viaţa publică, desupunere în faţa unor legi dure ale competiţiei economice.Primul pas pentru deschiderea negocierilor politice pe care l-au făcut statele post comuniste a fost construirea majorităţiipolitice interne pentru susţinerea acestui obiectiv. Aceastămisiune a fost uşoară în unele state abia ieşite din regimulcomunist creându-se anumite presiuni din partea cetăţenilorasupra politicienilor pentru a implementa şi aderară cât mairapid la structurile internaţionale.

În România, în anul 1990, sondajele de opinia au arătat căcirca 70% din populaţie doreşte integrarea europeană. S-aucreat grupuri de cetăţeni care susţineau idealul european,deşi nu cunoşteau clar realităţile şi instituţiile comunitare.Clasa politică românească a transformat ideea aderării înUniunea Europeană într-un „consens politic”. Forţele politiceconservatoare începând cu Partidul România Mare, PartidulSocialist al Muncii etc. au folosit adesea o retorică pro-europenistă cu un mesaj ce promova naţionalismul,autoritarism, populism, mesaj ce se afla în contradicţie cuvalorile europene. Nu am avut curente eurosceptice evidente.

În ianuarie 1990 comisarul european Andriessen a vizitatRomânia cerând instalarea democraţiei şi demararea alegerilorlibere. Relaţiile dintre Comisia Europeană şi România au fostrestabilite în martie 1990. Semnarea acordului a avut loc pe20 octombrie 1990, dar Parlamentul European a întârziatratificarea până la 22 februarie 1991. Acordul de cooperare şicomerţ între Comisia Europeană şi România a intrat în vigoarede la 1 mai 1991. Cu toate că România avea legături cu Uniunea

15

Europeană, mineriadele din 1990 şi perioada de izolareinternaţională au făcut ca statul român să încheie Acordul deAsociere la Uniunea Europeană la 1 februarie 199311.Documentele au fost semnate de către primul ministru NicolaeVăcăroiu şi ministrul de externe, Teodor Meleşcanu laBruxelles. După semnarea documentului, s-a consolidatasocierea dintre România şi statele membre UE. Tratatul a fostratificat de Parlament pe 6 aprilie 1993.

Aventura oficială pentru integrarea în Uniunea Europeană aRomâniai a început în momentul când a fost invitată laConsiliul Europei alături de „Grupul celor 24”12. În urmaacestei întâlniri, „Grupul celor 24” a decis să îi acordeRomâniei ajutor prin programul PHARE. Politica României deintegrare în structurile Uniunii s-a înscris în continuareaunei tradiţii deoarece în anul 1970, România era singura ţaradin blocul sovietic care avea relaţii cu Uniunea Europeană.

Cele mai sigure perspective care au existat conform noilorrealităţi au fost în anul 1992 după alegerile generaleprezidenţiale. În momentul respectiv, diplomaţia româneascăşi-a organizat obiectivele şi şi-a fixat priorităţileîmpărtăşite de majoritatea populaţiei. Explicaţiile acesteidorinţe ţin de structura şi dinamica procesului procesului detranziţie a ţărilor foste comuniste, lipsa de exactitate apoliticii externe sau de slăbiciunile noului regim politic încare se afla ţara noastră. Au fost multe păreri care aususţinut faptul că România pentru o dezvoltare durabilătrebuie să elaboreze imediat o strategie de integrare.

Pentru românii ieşiţi din comunism, Uniunea Europeană areprezentat speranţa de a trăi într-un stat democratic, într-osocietate plină de modele şi cu valori prospere. Procesul de11 Asocierea României la Comunităţile Economice Europene, pe site-ul oficial alMinisterului Economiei şi Comerţului: http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Acordul_european_01%5B1%5D.03.06.html .12 GRUPUL CELOR 24, organ interguvernamental al Grupului celor 77, având cascop studierea problemelor monetar-financiare ale țărilor în curs dedezvoltare. GRUPUL CELOR 77- organizație internațională guvernamentalăcreată în timpul primei sesiuni a U.N.C.T.A.D. (1964), în scopularmonizării pozițiilor țărilor în curs de dezvoltare în cadrul organismelorși negocierilor din sistemul O.N.U. Din 1964, numărul membrilor a crescutde la 77 la 114 (1995), printre care și România. Reuniuni ministeriale:Alger (1967), Lima (1971), Manila (1977), Arusha (1979), Buenos Aires(1983), New York (1994). 

16

pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeană afost cel mai valoros proiect pentru modernizarea statului şiinstituţiilor naţionale. Pentru UE însemna mutarea graniței șiciuntirea influenței Rusiei în această zonă a continentului.

Drumul României către UE13

România a devenit stat membru al Uniunii Europene la 1ianuarie 2007, conform calendarului stabilit, încheind astfelun proces care a început la mijlocul anilor ’90.

Odată trecute etapele de tatonare, România a început drumulsău către Uniunea Europeană la 1 februarie 1993, dată la carea fost semnat Acordul de Asociere a României la UniuneaEuropeană, document intrat în vigoare doi ani mai târziu.România depunea oficial cererea de aderare la Uniune în iunie1995, iar în decembrie 1999, Consiliul European decideadeschiderea negocierilor de aderare cu România, alături dealte şase state. Oficial, negocierile au fost deschise la 15februarie 2000...

Evoluţia negocierilor de aderare la UE14, capitolele denegociere cu celebrele stegulețe galbene, verzi și roșii,acestea din urmă fiind de rău augur, ele putând activaclauzele de salvgardare pe anumite capitole în care primeamaceste stegulețe roții, atică în care nu ne îndeplineamsarcinile.

În 2000 (pe durata Preşedinţiilor portugheză şi franceză) aufost deschise 9 capitole şi închise 6 capitole: 16 –Întreprinderi mici şi mijlocii; 17 – Ştiinţă şi cercetare; 18-Educaţie, formare profesională şi tineret; 26 – Relaţiiexterne; 27 – Politica externă şi de securitate comună; 12 –Statistică.

În 2001 (pe durata Preşedinţiilor suedeză şi belgiană) au fostdeschise 8 capitole şi închise 3 capitole: 8 – Pescuit; 23 –Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii; 5 – Dreptulsocietăţilor comerciale.

În 2002 (pe durata Preşedinţiilor spaniolă şi daneză) au fostdeschise ultimele 13 capitole şi închise 7 capitole: 11 –Uniunea Economică şi Monetară; 13 – Politici sociale şi13 http://www.mae.ro/node/1540, accesat la 01.04.201414 http://www.mae.ro/node/1540, accesat la 01.04.2014

17

ocuparea forţei de muncă; 15 – Politica industrială; 19 –Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiilor; 20 – Cultură şiaudiovizual; 25 – Uniune vamală; 30 – Instituţii.

În 2003 (pe durata Preşedinţiilor greacă şi italiană) au fostînchise 6 capitole: 1 – Libera circulaţie a mărfurilor; 2 –Libera circulaţie a persoanelor; 4 – Libera circulaţie acapitalului; 9 – Transporturi; 10 – Impozitare; 28 – Controlfinanciar.

În 2004 (pe durata Preşedinţiilor irlandeză şi olandeză) aufost închise ultimele 9 capitole: 3 – Libera circulaţie aserviciilor; 6 – Politica în domeniul concurenţei; 7 –Agricultură; 14 – Energie; 21 – Politica regională; 22 –Mediu; 24 – Justiţie şi Afaceri Interne; 29 – Dispoziţiifinanciare şi bugetare; 31 – Diverse.

Negocierile de aderare au fost încheiate la nivel tehnic încadrul Conferinţei de Aderare la nivel ministerial din 14decembrie 2004, decizie confirmată de Consiliul European de laBruxelles din 16-17 decembrie din acelaşi an. În acelaşi timp,Consiliul a reafirmat şi calendarul de aderare: aprilie 2005 -semnarea Tratatului de Aderare; 1 ianuarie 2007 - aderareaefectivă. În perioada 1998-2006, Comisia Europeană a prezentatanual documente de evaluare privind parcursul european alRomâniei, aceste documente fiind de două tipuri: rapoarteprivind stadiul pregătirilor în vederea aderării şi,respectiv, după semnarea Tratatului de Aderare, rapoartecomprehensive de monitorizare în care era prezentat stadiulîndeplinirii angajamentelor asumate de România în negocierilede aderare.

La 25 aprilie 2005, la Luxemburg, a fost semnat Tratatul deAderare a României şi Bulgariei la UE15 de către România şiBulgaria şi de către reprezentanţii statelor membre aleUniunii.

Ulterior semnării, Tratatul a fost supus procesului deratificare în toate statele membre UE.

După finalizarea procesului de ratificare în toate statelemembre, în noiembrie 2006, România a devenit stat membru alUniunii Europene la 1 ianuarie 2007.

15 http://www.mae.ro/node/1545 ( accesat la 01.2014- acces denied)

18

Priorităţi ale României în UEÎntrarea în spațiul Schengen este, în continuare un punctnevralgic - încă nu nu se deschid aceste uși și cauzacorupției. Accesarea fondurilor europene, aderarea Moldovei laUE, considerarea României ca factor stabilizator în zonă,drepturi egale pentru românii plecați în străinătate,soluționarea problemei romilor, îmbunătăţirea securitățiiRomâniei pe toate cele cinci planuri, pentru a nu ne mai aflaprimele locuri în topurile negative, la nivel UE. Acum seimpune un nou parteneriat Estic (relaţiile UE-statele fostesovietice), iar România pare să piardă din nou trenul, prinsde Polonia. Ne vom promova, totodată, interesele în privinţanoii Strategii energetice europene 2011-2020. O politicăenergetică comună presupune dezvoltarea infrastructurii, maimultă interconectivitate în cadrul UE şi diversificareasurselor şi rutelor.

Scurtă radiografie a României ca membru UE din 2007 în 201416

Calendarul României de la întegrare până în 2014, conformRapoartelor europene, oficialilor români și media:

2006-2007Natalitatea în scadere rapidă; PIB/locuitor in anumite regiunidin Romania - un sfert din media UE. Astfel, suma platitade Romania pana acum se va ridica la valoarea de 2,54 miliardelei, adica 64% din totalul contributiei pe carecetatenii romani trebuie sa o aduca la bugetul Comunitatiieuropene.

României i se reproșează: situația romilor; a copiilorinstituționalizați în condiții nedemne; și că este la coadaclasamentelor privind bunăstarea...în UE.

Alte avantaje immediate pentru România:fonduri de aderare pe care România să le accesese; recunoașterea diplomelor emise de România, la nivelul statelor UE;recunoasterea si punerea inexecutare a hotararilor straine, in urma aderarii Romaniei la UE; Permisul de conducere unic, valabil și în Europa ( eliberat și în RO); românii pot circul liber în spațiul UE16 Informații preluate din Mediafax, Ziarul Financiar, Hot News; Antena 1; România Liberă în intervalul 2007-2014

19

România la coada clasamentelor privind bunăstarea...în UE

Tot în 2007, opoziția ( PSD-PNL) organizează referendumul dedemitere a președintelui Băsescu, demers ratat la mustață.

2008-2009După trezirea din visarea generată de integrarea Românieie înUE, apar, evident probleme, iar asta acutizeazăeuroscepticismul românilor.

Fondurile europene, nefolosite pentru că nu avem proiecteviabile- Anca Boagiu ( ex- ministru al integrarii europene):“Comisia Europeana ne da banii, dar nu ni-i baga in traista!”.Ei bine, cam asa este. Putem lua multi bani, dar totul e saavem proiecte si intiativa. Totul e ca autoritatile sa nudoarma in papuci. Romania, cea mai mare mortalitate infantiladin UE; România-locul 7 la numărul de decese în UE; Ratainflatiei din Romania, de 25 de ori peste media UE; Romania,tara de origine pentru traficul de copii (Raport UE); Romaniaimprumuta 19,95 mld. euro de la FMI, UE, Banca Mondială;Romania-cel mai scump lapte din Europa; Germanii cer sistareafondurilor UE pt Romania, din cauza neregulilor; Romania-altreilea mare producător de porumb modificat genetic;Asistenții medicali Români încep să plece masiv în UE.României i se reproșeaza migrația masivă și necontrolată înțările UE; România este pe locul al treilea, printre cele maisărace țări UE, iar trei din zece copii cu vârsta de până în15 ani sunt afectați în acest an de criza economică; Ue cerereturnara unor fonduri PHARE, folosite neadecvat de România;

În 2009, noi am primit cam 2,5% din alocările UE, adicăsemnificativ peste cota noastră reală în cadrul Uniunii. Cutoate acestea, limita de maxim fixată pentru sumele cu care oţară poate fi ajutată să se dezvolte este de 4% din PIB, ceeace ar însemna aproape 5 miliarde euro anual. Evident, rămânemdeparte de acest deziderat, aşa încât ar fi bine să fim înstare să luăm măcar sumele alocate prin actualul buget UE,chiar dacă nu vor creşte din 2014.

Bifăm însă și aspecte pozitive. Romania are cel mai redusnivel de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, de 16%,precum si unul din cele mai mici impozite pentru profitulcompaniilor; romanii plecati la munca in strainatate pot primialocatiile copiilor din statele in care muncesc, acestea fiind

20

de multe ori mai mari decat ceea ce acorda Statul Roman.România urcă în clasamentul statelor UE cu zile libere;Romania are cel mai mare numar de proprietari de locuinte dinUE; Romania: pretul cel mai mic in UE la benzina simotorina( Comisia Europeană); Romania-lider în 2009, in UE, lacapitolul construcții; Romania, fruntașă la vitezainterentului in Europa; Elveția acorda liberă circulație ptromâni, ca membri ai UE, dar impune restricții în 2014. Crizaeconomică își face simțite efectele, dar România, prin clasapolitică, liniștește populația, 2008 fiind un an electoral.

2010-20112010-România a participat la bugetul UE cu 4,5 miliarde deeuro și a luat înapoi 600 de milioane de euro.

România încheia un parteneriat cu Portugalia, integrată cu maimulți ani înaintea noastră, pentru a învăța din experiențaacesteia, mai ales în contextul crizei economice anunțătă depremierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu. Pentru că seapropia, în 2008, un scrutin electoral, politicienii liniștescpopulația-criza este la ei, în America, nu la noi. Abia în2010 o simțim și, din nou, apelăm la centura de siguranțănumită FMI și Banca Mondială. În România cu 64% teren arabil,28% din populație trăiește din agricultură, dar aduce doar 6%din PIB.

România este ameninţată cu suspendarea din UE pentrunerespectarea statului de drept justiției și a deciziilorCurții Constituționale –pe fondul scandalului legat de cea de-a doua încercare de demitere/ suspendare a președinteluiTraian Băsescu.

România, pe ultimul loc dintre ţările nou intrate în UE, larata de absorbţie a fondurilor europene. Rata medie deabsorbţie după cinci ani de la aderare este mult sub mediaţărilor din eşantion (17,3% faţă de 33,9%- situaţia în martie2012). Potrivit estimărilor independente ale organizaţiei detip Think-tank “Open Europe”, România va încheia perioadabugetară 2007 – 2013 cu plăţi către bugetul UE ce se ridică la7,2 miliarde euro şi sume încasate de la UE totalizând 32miliarde euro.

Eurostat atrage atenția asupra faptului că, la nivelul UniuniiEuropene, exista aproape 120 de milioane de persoane care sunt

21

supuse riscului de saracie si excluziune sociala, respectiv24,2% din populatia totala, iar România și Bulgaria este peprimele locuri, față de alte state ca Cehia (15,3%), Olanda(15,7%) si Suedia (16,1%), unde rata saraciei inregistreazacele mai reduse niveluri.

România înseamnă 1% din PIB-ul UE: avem alocări ideale, pecare nu le putem lua.

Moartea îi loveşte în Europa cel mai fulgerător pe români. Eitrăiesc, în medie, cu 7 ani mai puţin decât germanii, cu 8 animai puţin decât spaniolii şi francezii, cu 9 ani mai puţindecât elveţienii şi cu circa 36 de zile mai puţin decâtbulgarii. România este cea mai săracă ţară din UniuneaEuropeană.

În 2011, este adoptată Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2011în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și aConsiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat deStatul Israel privind prelucrarea automată a datelor cucaracter personal. Adică toate datele noastre personale suntprelucrate de statul Israel.

2012Eurostat arată că România a reciclat, în 2012, doar 1% dindeşeurile municipale, fiind pe ultimul loc în UE, în timp ce99 la sută dintre ele au ajuns la gropile de gunoi, potrivitcelui mai recent studiu Eurostat pe acest subiect.Totuși, pânăîn 2020, trebuie să recicleze jumătate. Mai mult de jumătatedin deşeurile municipale au fost reciclate şi compostate înGermania (65%), Austria (62%) şi Belgia (57%). Pe ultimelelocuri din acest punct de vedere, dar la distanţă de România(1%), sunt Malta (13%), Slovacia (13%), Letonia (16%), Croaţia(16%) şi Grecia (18%)

În Germania 0% din deşeurile municipale ajung să fiedepozitate, în Belgia şi Suedia - 1%, în Olanda - 2%, înAustria şi Danemarca - 3%. În Suedia şi Danemarca suntincinerate 52% din deşeurile municipale generate.

2013Aproximativ 3.000 de medici au parasit Romania in anul 2013,informeaza un comunicat de presa al Colegiului Medicilor , darîntre 2008 și 2013 aproape 14.000 de medici au plecat, ceea ce

22

înseamnă că am pierdut 17.000 de medici de la integrare pănăacum, fapt ce lasă urme dureroase în sistemul național desănătate.

Comisia UE avertizează dur România după ce parlamentarii şi-auvotat superimunitatea, în așa-zisa marți neagră, căndparlamentarii au votat în masă amendamentele la Codul Penaldin România ași atrage atenția că oficialii de orice feltrebuie să se supună regulilor referitoare la corupţie şiconflict de interese. Camera Deputaţilor un proiect de legeprin care preşedintele şi parlamentarii sunt scoşi dincategoria funcţionarilor publici prevăzută în Codul Penal.Totatunci s-a votat Legea amnistiei pentru cei care au pedepsemai mici de șase ani de detenție ( proiectul inițial prevedeagrațierea pentru cei cu pedepse de până la 2 ani). Acesteaspecte se vor regăsi în Raportul MCV. Tot în 2013, președintele Comisiei Europene, Jose ManuelBarroso anunță că România și Bulgaria nu vor intra în spațiulSchengen în 2014.

2014România participă la bugetul UE cu 1% din totalul acestuia.

Potrivit situației din perioada 1 ianuarie 2007-30 noiembrie2013, furnizate de Ministerul Finantelor, statul roman acontribuit la bugetul UE cu 9,2 miliarde de euro, insa de laBruxelles au intrat in tara noastra circa 20,4 miliarde deeuro, in principal sub forma de fonduri structurale si decoeziune, plati directe pentru agricultori, la care se adaugaalocari mai reduse, cum ar fi banii pentru pregatirea aderariila Spatiul Schengen (facilitatea Schengen). Amintim ca Romaniamai poate absorbi fondurile europene aferente perioadei deprogramare 2007-2013 pana la sfarsitul anului 2015.  Este oareașa? Specialiștii cotrazic, cu date, ministerul Finanțelor: Amcotiozat cu nouă miliarde la Bugetul european, dar am accesatmai puțin de 6 miliarde, deși ne-au fost alocate 19 miliarde (Ilie Șerbănescu).

Comisia europeană a finalizat acum și aprobat Bugetuleuropean pentru 2014-2020, și, din nou, suntrem la coadaclasamentului.

Evident, România este nemulțumită, se lamentează. Ar fi vrutmai mulți bani, deși uită că a accesat, în ultimii șapte ani,

23

doar 30% din căt ăi era alocat. Și apoi, polonezii, pe care îiblamăm și cu care ne comparăm, contribuie la bugetul europeancu o sumă dublă față de noi, după cum se vede în tabelul demai jos. Potrivit estimărilor Fondului Monetar Internaţional(FMI), România a înregistrat în 2013 un Produs Intern Brut pecap de locuitor de 8.630 de dolari, faţă de 18.868 dolari încazul Cehiei, 17.929 dolari în Slovacia, 13.333 dolari înPolonia, 13.312 dolari în Croaţia, respectiv 13.171 dolari înUngaria.

Victor Ponta, primul ministru român dă glas frustrăriiRomâniei care a primit foarte puțin, față de cât a cerut. 17

Uităm însă că, pentru exercițiul bugetar 2007-2014 am consumatfoarte puțin din ce ne era alocat, și aici cu foarte mutenereguli. In schimb, Polonia, cu care ne comparaăm, areaproape 40 milioane de locuitori.

17 ”Să fim pregătiţi să folosim banii, fără însă a ne crea iluzii legate decât de mulţi bani are România pentru 2014-2020. Are foarte puţini. 21 demiliarde de euro în şapte ani pe o matematică simplă înseamnă 3 miliardede euro . România a primit în această alocare 21 de miliarde la o populaţieoficială de 21 de milioane, deci, cam 1.000 de euro pentru fiecare locuitorpentru șapte ani. (...) Cehia a primit la 10 milioane de locuitori 20miliarde euro. Ungaria, 20 de miliarde, cât România, cu o populaţie lajumătate. Portugalia - 19,6 miliarde, la o populaţie la jumătate. (...)Polonia, cu care tot ne comparăm, are 72,7 miliarde, deci aproape de patruori. Până şi Croaţia, care a intrat după noi, are o sumă dublă raportată lanumărul de locuitori decât România', a spus Ponta. Şeful Executivului aspus că din suma totală alocată pe partea de infrastructură România aprimit aproximativ 5,7 miliarde euro şi a explicat că din aceşti bani nupot fi rezolvate toate problemele sectorului. Pentru zona de mediu, au fostalocate 3 miliarde de euro, în condiţiile în care solicitarea MinisteruluiMediului 'ca priorităţi şi necesităţi absolute' a fost de 14 miliarde deeuro, pentru crearea de locuri de muncă au fost alocate 1,2 miliarde deeuro, iar pentru asistenţă socială pentru persoanele defavorizate şiprogramele de integrare a romilor, 1 miliard de euro. În ceea ce priveşteeducaţia, a fost alocat 1 miliard de euro pentru formarea profesorilor şi350 de milioane de euro pentru infrastructură. Aproximativ 800 milioane deeuro au fost repartizaţi pentru capacitate administrativă locală şiasistenţă tehnică, în timp ce aceeaşi sumă va merge către IMM-uri şiparcuri tehnologice. Alte zone către care merg fondurile europene înperioada 2014-2020 sunt, conform afirmaţiilor premierului, dezvoltareaurbană plus zone istorice, culturale şi turism (aproximativ 3 miliarde deeuro), drumuri judeţene (1 miliard de euro), cercetare (700 de milioane deeuro), IT (500 de milioane de euro), cadastru rural (300 de milioane deeuro). 

24

În 2014, la șapte ani de la aderarea la UE, nouă ţări UE(Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, Maltaşi Marea Britanie, Spania) ridică RESTRICŢIILE pentrumuncitorii români (și bulgari), de la 1 ianuarie 2014.Potrivit Acordului asupra liberei circulaţii a persoanelordintre Elveţia şi UE, Berna poate menţine restricţiile pentruromâni şi bulgari până la 31 mai 2019.

Și totuși, americanii ne impun, în continuare vize, deșisuntem membrii Ue cu drepturi depline. Nu doar nouă, ci șiBulgariei, Poloniei, Ciprului și Croației. Se duc negocieribilaterale pentru eliminarea vizelor, dar UE, care are oînțelegere cu SUA în acest sens, cere americanilor să rezolveproblema, altfel și UE va umpune vize americanilor.

Ianuarie 2014-"In momentul de fata in Romania au fostcondamnati definitiv sapte ministri. De asemenea, au fostdefinitiv condamnati 18 membri ai Parlamentului. In acelasitimp, deja au condamnari intr-o prima instanta alti cinciministri si alti circa 20 de parlamentari”-T.Băsescu.

În 2014- cca 30% din pâmântul arabil și pădurile României suntcumpărate de străini, iar anul acesta Parlamentul a dat liberacestei activități.

Pierde sau câștigă România din integrare? Pierde sau câștigă România din integrarea în UE? Categoriccâștigă. Chiar dacă va pierde, la un moment dat, dinsuveranitate. Progresele făcute de România după epoca Năstasese datorează perioadei de preaderare și apoi primilor pașipentru integrarea în UE. Uniunea Europeană s-a născut dintr-oidee generoasă. Ne punem la un loc resursele umane șimateriale, ne ajutăm unii pe alții, în zonele în care est-europenii sunt rămași în urmă, facem transfer de bune practiciîn domeniile sensibile, pentru ca în final să ne bucurăm cutoții de un nivel de trai decent, avantajele statului dedrept, mobilitatea forței de muncă și a ideilor, comerț liberîntre state, securitate comună, respectarea principiilordemocrației. Unele țări sunt contributoare nete la bugetul UE,altele beneficiare nete, dacă acceptă tratatele și principiilede funcționare ale UE.

25

Iată ce a avut de câștigat România, fără aderarea la UE n-arfi avut aceste avantaje:

1. Criteriile politice stabilite la Copenhaga, privindrespectarea statului de drept și a principiilor democrației,prevăzute în tratatele de aderare.

2. Uriașele sume de bani nerambursabile, din exercițiulfinanciar anterior și din cele care urmează. Fără aceste sume,România ar fi în continuare cu infrastructura de ev Mediu, maiales în rural. Faptul că a trecut o perioadă până cândbeneficiarii români s-au obișnuit cu exigențele europene estede înțeles, iar transferul de bune practici este și el beneficpentru România.

3. Salvarea democrației românești în momente de cumpănă, cumau fost cele din vara anului 2012.

4. Supravegherea independenței Justiției, prin mecanismul MCV,fapt ce a garantat până în prezent funcționarea fără ingerințapolitică a Procuraturii și decizii corecte și legale lamajoritatea judecătorilor.

5. Un flux de investiții și o piață de desfacere pentrueconomia autohtonă, care cu greu ar putea avea alternativă.

6. Mobilitatea forței de muncă, a studenților,intelectualilor, care conectează România la piața munciieuropene, la marile centre academice, universitare și decercetare. Se întreabă cineva care ar fi fost nivelulșomajului în România, fără această liberă circulație a forțeide muncă în UE?

7. Tratatul fiscal care impune un comportament economic,financiar și bancar rațional, pentru a atenua crizadatoriilor suverane ale statelor (45.000 miliarde euro), și avolumului imens al instrumentelor derivative financiare (de 11PIB-ul mondial).

Dincolo de birocrația existentă peste tot, balcanismul șiproastele tradiții românești, în privința disciplinei muncii,a cultului lucrului bine făcut, reprezintă un handicap de caresinguri am fi scăpat foarte greu, dacă am fi scăpat vreodată.

Rămâne discuția referitoare la cât de liberă să fie piațaliberă.

26

În concluzie, România are de câștigat din integrarea în UE șichiar și puținii ani scurși de la momentul aderării arată unimens progres în zona justiției, a statului de drept, aîntăririi societății civile, și chiar și a economiei.

Croația18

La 1 iulie 2013, Croația a devenit al 28-lea membru al UniuniiEuropene. O țară mică, frumoasă și vizitată de foarte mulțioameni, o țară care și-a proclamat independența doar acum 22de ani și a trecut peste un război civil în care era înpericol să piardă o treime din teritoriu. Un stat care aaderat la UE într-un moment de criză a organizației europene,integrare pentru care Croația era candidat încă 2003. Se poatespune fără nicio urmă de îndoială că aderarea la UE este unpremiu pe deplin meritat de un popor care a reușit sădepășească unele dintre cele mai mari probleme ale bătrânuluicontinent din ultimele două decenii. Țara își declarăindependența în 1991, și intră în război cu armata iugoslavăși diferite organizații paramilitare sârbe. Reușește să obținărecunoașterea diplomatică, în ianuarie 1992, de cătreComunitatea Economică Europeană și de către OrganizațiaNațiunilor Unite. Odată rezolvate aceste probleme majore,Croația revine pe un drum normal. În 2000 devine membru alOrganizației Mondiale a Comerțului și semnează acorduri destabilizare și cooperare cu UE, iar în 2003 depune cererea deaderare la UE, statutul de candidat oficial fiind primit un anmai târziu. În 2009 intră în rândurile NATO, iar anul acestaîși desăvârșește parcursul european, după intrarea în Uniune.

 De la Parlament bicameral la unicameral

O dată cu Constituția din 1990, Croația este o republicăparlamentară. Democrată, evident. Până în 2000, a funcționatca o republică semiprezidențială, după care a trecut lasistemul parlamentar, cel în care funcționează și România.Parlamentul croat este, în prezent, unicameral, dar până în2001 a avut două Camere. Acum 12 ani a fost eliminată CameraDeputaților, Parlamentul fiind redus la o singură Cameră, cu18 Informații preluate din Ziarul Financiar, Hotnews și presa croată(http://www.hotnews.ro/stiri-international-13470972-cum-complica-romania-aderarea-croatiei.htm, accesat la 01.04. 2014)

27

100 până la 160 de membri. În rest, sistemul legislativ-executiv croat funcționează la fel ca la noi. O disputăteritorială interesantă a ținut în loc câțiva ani Croația. Și,culmea, nu cu Bosnia și Herțegovina, ci cu Slovenia, cu careîmparte doar aproximativ 670 de km pătrați. Cum Slovenia eradeja un stat al UE la momentul negocierilor, negocierile cuCroația au putut fi blocate din cauza diferendelor. De fapt,Slovenia a blocat inițial negocierile croaților cu NATO,întârziind intrarea în organizație până în 2009, când s-astabilit că divergențele teritoriale vor fi soluționate deCurtea de Abritaj Internațional, și ambele state au fost deacord să accepte verdictul (Slovenia doar după unreferendum). 

Zonă care face obiectul disputelor este Golful Piran, oregiune care include nordul Trieste și râul Mirna. După AlDoilea Război Mondial zona făcea parte din Teritoriul LiberTrieste, care a fost dizolvat în 1954 și împărțit între Italiași Iugoslavia. În 1991, când ambele state ex-iugoslave și-audeclarat independența, Slovenia a propus ca granița din GolfulPiran să fie stabilită în centrul acestuia. Slovenii aurevenit însă asupra propunerii în anul următor, clamândsuveranitate asupra întregului golf, moment în care a începutdispută. Croația a declarat că este de acord cu împărțirea de lajumătate a Golfului Piran, însă Slovenia își menținepretențiile. O decizie din partea Curții Internaționale deArbitraj este așteptată cel mai devreme anul viitor,specialiștii având nevoie de cel puțin trei ani pentru astabili cine ce drepturi are. Accesul Croației la UE nu a fostfacil nici fără „ajutorul “Sloveniei. Printre cerințele careau trebuit rezolvate înainte de acceptarea ca membru se găsescreforme judiciare menite să întărească independența justiției,transparență, imparțialitate, profesionalism și eficiență aactului de justiție, combaterea serioasă a corupției și acrimei organizate (unde unul dintre cele mai notabilerezultate a fost condamnarea fostului premier Ivo Sanaderpentru mită), protecția minorităților sau îmbunătățireadrepturilor omului. Mai mult, Croația a fost obligată săextrădeze mai mulți cetățeni pentru a fi deferiți TribunaluluiCriminal Internațional al Fostei Iugoslavii (o divizie a ONU),lucru care a generat multe dispute interne. Și, pe lângădisputele teritoriale cu Slovenia, Croația are diferende de

28

acest gen și cu Serbia, Bosnia-Herțegovina și Muntenegru, însăacestea nu puteau bloca accesul țării la UE nefiind membre. Șiaceste dispute sunt în desfășurare. O altă cerere importantă aUE a fost stoparea subvențiilor către industria navală, însectorul construcției de vase maritime. De asemenea, a fost șiproblema legată de accesul străinilor la proprietăți croate,menționată de Italia, și care a fost rezolvată în 2006 printr-un acord între cele două state, prin care este permisăachiziționarea de terenuri pentru cetățenii italieni înCroația, dar și pentru cei croați în Italia.

Recesiunea domină Croația în ultimii ani

Economia Croației este considerată „high-income marketeconomy” (economie de piață cu venituri mari) de către FMI.PIB-ul se ridica anul trecut la 43,9 miliarde euro, în scăderecu 2% față de 2011, iar PIB pe cap de locuitor la 10.300 euro,în valori nominale (raportat la puterea de cumpărare,PIB/capita este de circa 14.300 euro. Croația și-a dublat PIB-ul din 2000 până în 2008, însă de atunci economia rămâne pescădere, cea mai mare fiind înregistrată în 2009. 

Problemele se văd mai ales în nivelul șomajului, care seridică la 16,9%, conform datelor aferente lunii august 2013.Deficitul bugetar de anul trecut s-a situat la 5%, iar datoriapublică ocupă 55,5% din PIB. Inclusiv inflația a urcat anultrecut, până la 3,4%, față de 2,2% în 2011.PIB-ul este dominat de sectorul de servicii, cu o pondere dedouă treimi din total, urmat de industrie, cu circa 27% șiagricultură cu 7%. Exporturile croate au o valoare deaproximativ 86, miliarde euro, în timp ce importurile depășesc14 miliarde euro. Croații au încă în desfășurare un program deprivatizare, prin care statul ar trebui să părăsească pozițiade principal propietar de companii.

Cei mai bogați 50 de croați de anul trecut, conform datelorForbes Internaţional, au o avere cumulată de 1,8 miliardeeuro. Cel mai bogat este Ivica Todoric, cu o avere de 660milioane euro, proprietarul companiei Agrokor, prin care

29

deține, printre altele, și cel mai mare lanț desupermarketuri, Konzum.

 Pe locul secund se află familia Luksic, cu o avere de 195milioane euro. Familia are reședința în Chile și afaceri întoată lumea, (în exploatări miniere, producție de alcool și însistemul bancar), evaluate la 17,4 miliarde dolari, cifră careîi situează pe locul 35 în topul American Forbesc. În Croația,familia are afaceri în turism și deține mai multe hoteluri delux pe malul Adriaticii.

 Emil Tedeschi se situează pe locul al treilea, cu o avere de165 milioane euro. Acesta este proprietarul grupului decompanii Atlantic, cu afaceri în sectorul alimentar.Locul al patrulea este ocupat de familia Besnier, cu o averede 150 milioane euro și afaceri principale în sectorullactatelor prin compania Dukat, parte a grupului Lactalisa.Topul cinci este completat de Ante Vlahovic, cu o avere de 100milioane euro. Vlahovic este cel mai mare acționar individualal grupului Adris, companie cu afaceri în turism, dar caredeține și cel mai mare producător de tutun din Croația.

În fine, pentru mare parte din europeni, Croaţia esteremarcabilă prin turism. Este deseori menţionată CoastaAdriatică, presărată de mai bine de o mie de insule şiinsuliţe. De amintit aici este şi Dubrovnikul, cu clădirilesale baroce, numit "perlă Adriaticii".

Cu mai puțin un an înainte de aderarea la UE, Croația aîntâmpinat probleme. După ce un raport privind progreseleînregistrate de această ţară a relevat o serie de zone cuprobleme, câţiva proeminenţi lideri conservatori germani aupus sub semnul întrebării programul aderării. UE, auargumentat ei, nu are nevoie de o altă Românie, argumenteazăei citaţi de ediţia electronică a publicaţiei Der Spiegel.

"Telenovela românească a fost dureros de urmărit. Unpreşedinte şi un premier care abia îşi vorbesc, lipsuridemocratice suficient de grave încât să atragă un avertismentde la Bruxelles şi o monedă în cădere liberă, pe măsură ceinvestitorii evită ţara ca pe o ciumă. Situaţia a fost nicimai mult nici mai puţin decât jenantă pentru UniuneaEuropeană", notează publicaţia germană.

30

"Totuşi, problemele României se dovedesc a fi un obstacol şipentru alte ţări. Croaţia este dornică să adere la UE şi, înprezent, este programat să o facă pe 1 iulie 2013. Dar încondiţiile în care UE a descris mai multe zone unde Croaţiatrebuie să înregistreze progrese înainte de aderare, înGermania pare să crească scepticismul legat de pregătireaacestei ţări pentru aderare.

<<Exemplele României şi Bulgariei arată că aşteptarea potrivitcăreia problemele sunt mai uşor de rezolvat după finalizareaaderării la UE nu funcţionează în practică>>, spune NorbertLamert, preşedintele Parlamentului german şi membru al UCD",citat de Spiegelonline.

ConcluziiÎn imaginarul colectiv, după căderea cortinei de fier,

Europa Occidentală devenea un fel de „El Dorado” al bunăstării

sociale.

În ultimii ani, mulți cercetători și-au îndreptat atenția

asupra transformărilor care au avut loc în țările din Europa

Centrală și de Est în urma căderii regimurilor comuniste. Dacă

la începutul deceniului ’90, sloganul „reîntoarcerea la

Europa” avea mai mult o conotație istorică, făcând referire la

reunificarea continentului, treptat dobândește un înțeles tot

mai clar- economic și geopolitic. Crearea « familiei »

europene a condus la transformări radicale întreprinse de

numeroase țări al căror regim politic nu era democratic și

care nu cunoscuseră economia de piață. Avantajele care derivă

din calitatea de membru al UE s-au numărat printre

stimulentele cele mai eficiente ale reformelor pe care țările

candidate au fost condiționate să le întreprindă. Avantajele

domocrației sunt costisitoare sau, mai bine spus, democrația

costă- asta au învățat rapid statele foste comuniste ce au

31

văzut în UE

soluționarea

marilor probleme

ale lor. De acesată

chestiune, anumite

state au trecut mai

ușor, altele, mai

greu. Unele au avut

norocul de a fi

bine situate din

punct de vedere

geopolitic.

32

Nr.

Stat-participare la BugetulUniunii Europene

Procent

1 Republica Federală Germană 19,53%

2 Franța 16,73%

3 Italia 13,34%

4 Marea Britanie 10,87%

5 Spania 9,33%

6 Olanda 5,03%

7 Belgia 4,02%

8 Polonia 2,64%

9 Suedia 2,28%

10 Austria 2,19%

11 Danemarca 2,17%

12 Grecia 2,15%

13 Finlanda 1,58%

14 Portugalia 1,37%

15 Irlanda 1,25%

16 Republica Cehă 1,23%

17 România 1,15%

18 Ungaria 0,76%

19 Slovacia 0,66%

20 Slovenia 0,36%

21 Bulgaria 0,34%

22 Lituania 0,25%

23 Luxemburg 0,25%