-
REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR
TÂRGOVIªTENIAnul XI, Nr. 1 (118) ianuarie 2010
ODÃ (în metru antic)
Nu credeam sã-nvãþ a muri vrodatã;Pururi tânãr, înfãºurat în
manta-mi,Ochii mei nãlþam visãtori la steauaSingurãtãþii.Când
deodatã tu rãsãriºi în cale-mi,Suferinþã tu, dureros de
dulce...Pân-în fund bãui voluptatea morþiiNendurãtoare.Jalnic ard
de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul
meu a-l stinge nu pot cu toateApele mãrii.De-al meu propriu vis,
mistuit mã vaiet,Pe-al meu propriu rug, mã topesc în flacãri...Pot
sã mai renviu luminos din el caPasãrea Phoenix?Piarã-mi ochii
turburãtori din cale,Vino iar în sân, nepãsare tristã;Ca sã pot
muri liniºtit, pe mineMie redã-mã!
MIHAI EMINESCU(15 ianuarie 1850 15 iunie 1889)
-
2 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
Revistã lunarã de culturãa Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
ISSN 1582-0289Mihai Eminescu Odã (în metru antic)
...............................................................
1ACCENTE: Alexandru George Din pagini risipite ºi rãtãcite
.......................... 4LITERATURÃ DUS-ÎNTORS: Mircea Horia
Simionescu Datorii reciproce .... 7BREVIAR: Barbu Cioculescu La
Confreria (3) Între prospectori .................... 9CRONICÃ
LITERARÃ: Tudor Cristea Paradisul dupã Paradis ....................
11STEIURI: George Anca Eminescu 160. Poeþi indieni traducãtori ai
lui Eminescu
............................................................................................
15VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi Noica: neutralitatea cãmilei ºi
fiinþa bolnavã (2)
................................................................................
19RECITIRI: Henri Zalis Întoarceri în timp sau despre egocentrism
.................. 21 Retuºuri în efortul de gradaþie
.....................................................................
22LECTURI: Iordan Datcu Anghel Gâdea publicist
......................................... 24INTERPRETÃRI CRITICE:
George Toma Veseliu Poeticul: starea de graþie a existenþei
..........................................................................
25CÃILE CÃRÞII: Iulian Filip Arc incandescent peste lecþiie noastre
întrerupte
.........................................................................................
28ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu Oacã, Zidelosu
........................... 30NEGRU PE ALB: ªerban Tomºa Ieºirea la
bal a lui Cicikov .......................... 31RADAR: Viorica
Rãduþã Actualitãþile - un muzeu kitsch
................................. 32IN MEMORIAM Marin
Cosmescu-Delasabar ................................................
33EVOCÃRI: Crisula ªtefãnescu Corespondenþa dintre Alexandru ºi
George Ciorãnescu (3)
................................................. 34ESEU: ªtefania
Rujan Imaginea Parisului la scriitorii români de expresie francezã
.....................................................................................
36ESEU: Nicolae Rãdulescu Arthur Rimbaud, poet al viziunilor
înnoitoare (2) .. 38MERIDIANE: Mihai Claudiu Cristea La Quebec,
m-am împãcat cu meseria mea: dialog cu Felicia Mihali
................................................... 40RAFTUL DE
SUS: Mircea Constantinescu Pe care Ahasverus mizeazã Par
Lagerkvist; Ce fel de mascaradã ne propune Alberto Moravia
........... 42ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu Atitudine
iresponsabilã: Izgonirea poeziei
..........................................................................................
45POEZIE: Sorin Lucaci Când lucrurile o iau razna
............................................ 46POEZIA ACASÃ: Iulian
Filip Dumitru Bãluþã
................................................ 48POEZIE: Mahomed
Djamal Pãstorul de stânci
................................................ 49CÂNTECE ÎN
CULORI: Vasile Romanciuc George Meniuc ...........................
50PROZÃ: Ion Mãrculescu Jurnalul de la Marcona. Prof...
............................... 51PROZÃ: Titi Damian Norul
(fragment)
............................................................
53PROZÃ: Liviu Nanu Imunizãri
.........................................................................
56EVOCÃRI: Mihai Stan Mircea Horia Simionescu ºi Bibliotheca
.................... 58EVOCÃRI: Eus Platcu A fost odatã George
Muntean (remember) .................. 61PORTRETE ÎN PENIÞÃ:
Florentin Popescu Un scriitor cu revistã: Virgil Diaconu
.............................................................................................
63DICÞIONAR: Victor Petrescu Cornelia Vissarion-Mãnuceanu:
Întoarcerea acasã
....................................................................................
65FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu Întregiri la bibliografia lui
Paul Gore . 55GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã Vechea
Europã culturalã din... vechea Românie (1)
............................................................
69TEOLOGIE ORTODOXÃ: Iuliana Popescu Icoana - fereastã spre absolut
. 70PRIMIM:
................................................................................................................
76CLIO: Mihai Gabriel Popescu Catagrafia judeþului Dâmboviþa din
1810..... 75REVISTA REVISTELOR: Lector Radicalitate ºi valoare
................................ 76
-
3Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
R E D A C Þ I A
Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru
conþinutul articolelor revine exclusiv
semnatarilor acestora ca persoane individuale.Revista poate fi
cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 1 sau 2
pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii
(4500-9000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Ion MãrculescuSUBREDACÞIACHIªINÃUIulian FilipVasile
RomanciucIanoº ÞurcanuTEHNOREDACTORing. Ion AnghelPROCESARE
TEXTCosmin SîrbuGRAFICÃIulian Filip
DIRECTORTudor CristeaREDACTOR-ªEFMihai StanSECRETAR DE
REDACÞIEIon AnghelSENIORI EDITORIAlexandru GeorgeMircea Horia
SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiNicolae NeaguMircea
Constantinescu
Henri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaREDACTORI
ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta
BineaþãVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandãNicolae
ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma Veseliu
1.I.1868 S-a nãscut I.Al. Brãtescu-Voineºti (m. 1946) 3.I.1948 A
murit Ion Ciorãnescu (n. 1874) 4.I.1891 S-a nãscut Ticu Archip (m.
1965) 6.I.1802 S-a nãscut Ion Heliade Rãdulescu (m. 1872)14.I.1985
S-a nãscut Alexandra Tomºa16.I.1935 S-a nãscut Ion Gavrilã17.I.1930
S-a nãscut Cornel Popescu (m. 1999)19.I.1949 S-a nãscut Liviu
Stoica21.I.1962 S-a nãscut Victor Mihalache23.I.1928 S-a nãscut
Mircea Horia Simionescu23.I.1941 S-a nãscut Gheorghe Gh.
Popescu24.I.1945 S-a nãscut Silviu Angelescu26.I.1927 S-a nãscut
Dumitru T. Stancu (m. 2009)26.I.1944 A murit Maica Smara (n.
1857)27.I.1959 S-a nãscut Ioana Dana Nicolae29.I.1886 A murit Petru
Verussi (n. 1847)30.I.1852 S-a nãscut I.L. Caragiale (m.
1912)30.I.1902 S-a nãscut Gheorghe Poenaru (m.1985)30.I.1950 S-a
nãscut Claudia Ilie30.I.1982 A murit Radu Petrescu (n.
1927)31.I.1965 A murit Ticu Archip (n. 1891)
Revista Litere colaboratori ºi cititori ureazã scriitorului
Mircea Horia Simionescu,preºedinte de onoare al Societãþii
Scriitorilor
Târgoviºteni, la împlinirea a 82 de ani,sãnãtate ºi vioiciune în
spirit, cãrþi noi,dar, mai ales, continuarea rubricii sale
Literaturã dus-întors, ajunsã, asemenearevistei, în al zecelea
an de existenþã.
La Mulþi Ani, Maestre!Foto Io
n Angh
el - Bi
bliothe
ca
-
4 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
Alexandru George
DIN PAGINI RISIPITEªI RÃTÃCITE
ACCENTE
În ultima vreme, dar chiar de pe laînceputul activitãþii mele
publicistice,care s-a produs cu o întârziere ce m-adus spre
sfârºitul anilor 60, am conceputºi apoi am dat la ivealã rezultatul
unorlecturi sãvârºite în câteva etape, reluândcãrþi ce m-au
interesat, ori mi-au trezito anume curiozitate, deºi le
cunoºteam.Cuvântul de ordine recomandat cam detoatã lumea ºi
trâmbiþat cu emfazã detineri era sã efectuãm o nouã lecturã,ceea ce
era admis ºi de autoritãþi, cãciea se presupunea a fi o necesitate
înspiritul literaturii noi. Rezultatul a fostechivoc, dupã cum se
ºtie cãci una s-aîntâmplat cu Eminescu, Arghezi,Caragiale sau
Rebreanu ºi alta cu V. Em.Galan, Ion Istrati, Victor Tulbure
sauEugen Frunzã.
Eu am izbutit sã-mi întreþin cititorii cuo serie de eseuri,
cronici, note de lecturã,chiar recenzii ocazionale, puse subemblema
La sfârºitul literaturii, în careunele texte sunt lecturi reluate
sau repetatedupã decenii. ªi, de multe ori, impresia meaa fost de
nou, ceea ce mi-am pututverifica ºi cu alþi colegi mai tineri, dar
maiales mai vârstnici.
Experienþa m-a dus la constatarea cãmajoritatea intelectualilor
de bunã calitate,uneori aparþinând gintei literare,
ºi-aucristalizat o atitudine faþã de scriitoriiconsacraþi, nu mai
vorbesc de clasici,încã din ºcoalã, dar nu o socotesc peaceasta
vinovatã de ceea ce ei au crezutaºa cum a fãcut E. Lovinescu,
atunci cândiniþia în preziua izbucnirii Primului RãzboiMondial
seria sa epocalã de revizuiri,continuatã pânã la sfârºitul vieþii,
deºi elconsiderase în mod întrucâtvacontradictoriu cã istoria
literarã e punctulfinal al exerciþiului critic, ca fixând dacãnu
valorile, cel puþin situaþia scriitorilor laun moment dat.
În fapt, judecând dupã rezultate, e maibine sã faci criticã
revizuindu-te continuuºi îndemnând ºi pe urmaºi la aceasta, decâtsã
te blochezi în consecvenþã asemenilui D. Tomescu, ba chiar M.
Dragomirescuinvocând ºi pretenþii ºtiinþifice aºa cum afãcut
autorul ªtiinþei literaturii cu ºcoalalui. În sfârºit, dispariþia
prematurã a rãpitunui Ilarie Chendi sau Ion Trivaleposibilitatea de
a evolua în spiritulrelativismului estetic pe care însã acelaºiE.
Lovinescu îl pusese în legãturã cumarile evenimente politice.
Eu m-am format în perioada deintensã activitate ºi de succes
indiscutabilal criticii post-lovinesciene, o nouãgeneraþie care,
fãrã sã se reclame de lamaestru, ba chiar contestându-l în parte,a
mers pe aceeaºi linie, dar mai ales, totasemenea lui, nu a ignorat
politicul cares-a impus pentru o întreagã literaturã, nudoar pentru
cea care va continua sã aparãºi în comunism dupã 1947-1948.
ªi trecutul literar din faza esteticã (sãzicem de pe la 1827
încoace) în ciudaorientãrii sale fundamental progresiste,
nucorespundea pretenþiilor comuniºtilor careerau în primul rând
niºte ideologi, niºtedogmatici care încercau, cu forþa, sãimpunã o
utopie de care sufletul românescºi speranþele sale nu s-au simþit
atraseniciodatã. Eu am ocolit toate acestea, darnu pot spune cã am
ignorat climatul domi-nant în care se presupunea o aderenþã chiarºi
la cei ce în mod vizibil nu erau marxiºtinici mãcar la modul
special în care uniiintelectuali erau în România. Varietateamea de
teme ºi faptul cã nu le puteam alegeau salvat multe pagini ale mele
timp de douãdecenii de publicisticã intensã.
Datoritã unei excepþionale precocitãþiintelectuale (o calitate
pe care a trebuit sãmi-o recunosc ºi sã mi-o asum, cu rezervacã, în
cazul unui artist, ea se poate dovedi
-
5Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
ºi un defect) eu mi-am cristalizat detimpuriu unele idei,
gusturi ºi preferinþeintelectuale, asupra cãrora aveam sã
revin,observând diferenþele mai ales de lecturã cu surprize de
diferite grade, nu o datãcu oarecare contrarietate sau cu o
amãruievoluptate, care nu însemna decepþie.
Problema revizuirii nu se punea peatuncea (adicã prin anii 50)
decât ca ostrictã afacere intimã, în ecuaþia meapersonalã, pe care
nici nu mã gândeam são valorific cumva. În plus, eu fãceam
oexperienþã destul de neobiºnuitã: scriam totfãrã intenþia ºi
speranþa divulgãrii, un ro-man de mare anvergurã care-mi
concentraºi-mi absorbea puterile intelectuale suburgenþa diverselor
ameninþãri, eu fiind untânãr care încã din adolescenþã
eramhandicapat de o sãnãtate ºubredã, care mãfãcea atent la ceea ce
scriitorii de seamamea nu se gândesc.
ªi, totuºi, mã risipeam îngrijorãtor demult; fãceam notaþii în
legãturã cu lecturilece mã atrãgeau, nu mã puteam supune
unuiprogram strict de economisire a forþelor,de concentrare
raþionalã a lor. Aºa cã,din fericire, nu m-am pierdut în noianul
dehârtie pe care-l consemnam ºi îl înnegreamirepresibil fãrã
aparent niciun folos, cãcitotuºi ceva a ieºit foarte târziu de
aici.
...Aºa s-a întâmplat cu una din paginilerãzleþe pe care aveam
s-o descopãr la mulþiani dupã redactare ºi ar fi putut gãsi loculîn
romanul în formã de jurnal Seara,târziu; o ofer pentru cã mi se
pare deoarecare interes mãcar pentru felul meude a lucra.
Nu ºtiu ce întâmplare m-a fãcut sã-miamintesc zilele astea de o
însemnare fãcutãde Jules Renard în Jurnalul sãu atât destufos ºi
cuprinzãtor, sau pusã în gura unuipersonaj din vreunul din romanele
sale.Acuma, dupã atâta timp, mi-a venit ocaziasã reflectez asupra
celor spuse: Cei maimulþi oameni, sau numeroºi oameni, simtnevoia,
dupã ce s-au privit mai atent ºi maiîndelung în oglindã, sã ºteargã
energic ºiinsistent cristalul pentru a-l aduce la
situaþiaanterioarã. O observaþie nu doar amuzantã,cum sunt cele mai
multe ale acestui scriitor,tipic pentru o epocã ºi o
mentalitateanaliticã ºi moralistã, dar ºi non-filosoficã.
Mie, la lectura ultimã, mi s-a pãrut ºisurprinzãtoare, pentru cã
e, parcã fãrã voie,profundã. Un text de refolosit.
. . .Dar utilizarea lui chiarexploatarea au întârziat mult.
Notasemspusele lui Renard cât mai fidel, dar nu
absolut exact, deºi ceea ce citisem iniþialîmi atrãsese atenþia,
anume cã meritã sãmã opresc la el ºi sã-l adâncesc. Îl puteamfolosi
cu deplinã îndreptãþire în romanulmeu Seara, târziu, aºa cum am
fãcut ºicu altele, aduse acolo deºi depãºeschotarul temporal al
anului 1959 sau sã-lintroduc în volumul cu un conþinut foartedivers
Litere ºi clipe apãrut în 2007 ºidespre care vestesc binevoitorii
cã voiîncerca foarte curând sã-l ofer într-oediþie completatã ºi
îmbunãtãþitã.
Revenind la oglindã, se ºtie ce rol joacãea în gândirea magicã
din toate timpurile;chiar la omul comun de formaþienonºtiinþificã,
spargerea ei e socotitã ungest funest, fãrã a fi întovãrãºit de
vreoexplicaþie.
În cazul meu, ajung chiar sã mã întrebdacã mã privesc în
oglindã; nu o facfrecvent, nici mãcar când mã rad sau îmiexaminez
figura. Nu o fac nici în sensulpropus de eroii lui Renard, nici cu
grijasuperstiþioasã de a nu sparge preþiosulobiect. Mi-am petrecut
o bunã parte dinexistenþã într-o casã în care oglinzile,foarte
numeroase, erau relicve ale familiei,cu strãlucirea stinsã, de
multe ori tulburi,cu un adânc mai mult confuz, decoclealã
gãlbuie.
Pe când eram copil, ele mã impre-sionau, mi se pãreau
misterioase prin aceeacã reþinuserã ceva din personajele care
secontemplaserã în ele, ca niºte fantome ceîntotdeauna sunt o
prezenþã limitatã la loculunde binevoiesc sã vinã, cu mesajul lor
nuîntotdeauna inteligibil. Eu vedeam înoglinzi, abia perceptibil
dar în mod cert,urmele trecutului mai mult decât niºte
paºiîncremeniþi, sesizam o miºcare de carenu-mi dãdeam seama cã era
provocatã demine atunci ºi cã totul îºi conteneºte joculîn chiar
clipa urmãtoare... Încât într-unmoment de groazã, am ajuns sã-mi
vãdpropriu-mi corp miºcându-se într-o parteºi pãrãsind cadrul
oglinzii.
Am relatat povestea aceasta pe caream pus-o în legãturã cu o
butadã a lui JeanCocteau de care aflasem de la C. Noica,din
jurnalul filosofic relativ recent apãrut:Oglinzile ar face bine sã
mai ºi reflecteze,înainte de a reflecta. E desigur un joc decuvinte
nu lipsit de subtilitate; în cazul meuînsã, imaginea mea autonomã
miºcându-sedincolo de ecranul separator comitea ungest de
independenþã care mã definea pemine în raport cu artificialitatea
ºi mareaforþã de mistificare a artei.
-
6 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
Vocaþia mea, ºi în scrisul artistic, mergeaspre diversificare ºi
spre non-þãrmurire.ªi totuºi împrejurãrile vieþii mã siliserã
laconcentrare ºi calcul, la economisireaforþelor în vederea maximei
eficacitãþi. Amexperimentat astfel concomitent mai multetipuri de a
scrie; în afara unei scrieri masivecãreia încercam sã-i acord
întâietate amefectuat risipit traduceri, tot pentru sufletulmeu. Am
fãcut însemnãri rãzleþe pe sutede pagini pe care le-am folosit dupã
decenii,când în anii 70 am început sã pot publicamai în voie.
Dar spre deosebire de ceea ce s-arputea crede, fragmentele
acestea dispa-rate nu sunt rezultatul exploziei unuiîntreg, aºa cum
cred unii despre marelemeu op, romanul Oameni ºi umbre,glasuri,
tãceri, dezvãluit abia dupã cãdereacomunismului. Chiar ºi N.
Manolescu(sau, mai ales el) alimenteazã cu prestigiulsãu
binecunoscut ºi bine meritat aceastãeroare, silindu-mã, pentru a
i-o risipi, sãrepet o explicaþie: scrisul meu risipit,având drept
rezultate volume cu alcãtuiremozaicatã este efectul indirect al
politiciiaberante comuniste, care a procedat la ostrângere de ºurub
dupã tezele din iunie,dar a îngãduit ca o seamã de reviste
sã-ºicontinue existenþa în numele înviorãrii ºistimulãrii forþelor
locale. ªi, pe baza unuicentralism de principiu ºi a
dominaþieipoliticului s-au înjghebat mai multe cen-tre, dar numai
pe plan literar; în toatemarile oraºe cu tradiþie culturalã au
apãruto sumã de ayatolahi locali cu destulepretenþii ºi ambiþii
justificate deranjând pebonzii consacraþi.
Glosele pe care le ofeream eu, contri-buþiile de istorie
literarã sau culturalã, chiar
ºi unele afirmaþii ºi judecãþi maiinconvenabile, nu afectau
linia unui Partidcare fusese obligat sã cedeze din rigiditateîn
practicã ºi din înclinaþiile spre absolu-tism în teorie cãci
aceasta, în fapt,dispãruse fiind înlocuitã cu un amalgamhaotic ºi
confuz de lozinci de actualitatede multe ori contradictorii ºi
totdeaunaluate drept simple vorbe.
Încã de la debuturile mele am afirmatîmpotriva ideii de criticã
novatoare pecea adevãratã, care e subordonatã opereiºi o slujeºte
cu armele raþionalitãþii pecât e acest lucru posibil. Aceastã
declaraþiea însemnat un punct de poticnire încontactele mele cu N.
Manolescu; eu,întrucât mã ºtiam un scriitor de literaturãde
imaginaþie, am rezervat criticii un rolfoarte important dar caduc
ºi impus dinafara ei.
Dacã N. Manolescu, rãmas ºi el lavechile-i concepþii, crede
altfel, eu credcã rezultatul e, oricât de ingeniosprezentat, o
inadecvare ºi din pãcatescrisul meu i-a devenit ºi victimã cãci
înIstoria... sa el nu trãdeazã o biografie acreaþiei fantezistã,
deºi ca istoriograf arfi trebuit sã remarce mai ales insolitul
cazal unui scriitor despre care el s-a mairostit: ce rãmâne din
efortul meu literarnu sunt niºte cioburi ale unui opereromaneºti
eºuate ci tocmai ceea ce eu aºnumi exact contrariul.
PS Atrag atenþia cititorilor care vor sãse informeze cã eu
însumi mi-am lãmuritºi mãcar precizat biografia operei cu
multînainte de a aºtepta fanteziile ultimului meucritic despre care
cred cã actualmente înfaza UNESCO, foarte diferitã de trecutulaºa
de favorabil mie, nici nu m-a citit.
Cãrþi primite la redacþie1. Daniel Drãgan, Apel la memorie, vol.
1, Braºov, Ed. Arania, 2009, 184 p.2. Laurenþiu-Ciprian Tudor,
Adevãrul are coaja tare. Convorbiri cu scriitorul Daniel
Drãgan,
Braºov, Ed. Arania, 2009, 178 p.3. Ana Hâncu, Soacra mea
trãsnitã, Ed. Premier, Ploieºti, 2010, 120 p.4. Valentin Marica,
Ceasornicul de lut (versuri), Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,
2009, 134 p.5. Aurel Pop, Semne dintr-un trunchi de cuvânt
(versuri), Ed. Citadela, Satu Mare, 2009, 82 p.6. Adrian
Melicovici, Ecouri din Sodoma ºi Somora (roman), Ed. Independent
Film, colecþia Inedit,
Bucureºti, 2009, 246 p.7. Florentin Popescu, Siluete pe plajele
timpului, Ed. Muzeul Naþional al Literaturii Române,
Bucureºti, 2009, 198 p.8. Dumitru Pãcuraru, Salutator universal,
Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2008, 214 p.9. Octavian Onea, Cãlãtoria
menodramã, Ed. Karta-Graphic, Ploieºti, 2008, 96 p.10. Robert
Laszlo, În vid iatã viaþa mea!, Ed. Citadela, Satu Mare, 2009, 86
p.11. Adrian Georgescu, Anul putorii, Ed. Sieben Publishing,
Bucureºti, 2009, 268 p.
-
7Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
Mircea Horia Simionescu
DATORII RECIPROCE
LITERATURÃ DUS-ÎNTORS
În ciuda faptului cã fiecare om prezintão personalitate care nu
poate avea seamãnîn lume, cã nu pot fi închipuiþi doi
oameniidentici pe suprafaþa pãmântului, ne suntprezentaþi în
aceastã carte doi indivizi foarteasemãnãtori, creaþi de naturã în
aºa felîncât oricine i-ar întâlni e tentat sã-i îndemnesã se
cunoascã, sã se cerceteze, sã sestimeze ºi sã se ajute. Mario
Suck,purtãtorul unui admirabil nume european,era originar din
Mozambic ºi nici prin gândnu-i trecea cã Mario Puck, cel identic
cuel, trãia în Danemarca. Mario Puck senãscuse foarte sãrac, în
timp ce MarioSuck era frizer ºi perfora în orele liberebenzi
neperforate pentru o fabricãautomatizatã. O neliniºte oarecare,
desigur,îi stãpânea pe cei doi eroi, pe motiv cãvãzuserã lumina
zilei la aceeaºi orã a luiianuarie 1928 unul mai devreme, iar
altulmai târziu, dacã þinem seama de fuseleorare. Dar ca sã-ºi
închipuie vreunul dinei cã undeva în lume trãieºte un exemplarcare
reproduce întru totul propria saalcãtuire organicã ºi funcþionalã
nicivorbã. Lucrurile nu puteau rãmâne aºa. Arfi fost nedrept.
Se cãutarã câþiva ani. Dãdurã la ziar.În cele din urmã se
aflarã. κi fixarãîntâlnire în Italia, în faþa gãrii din
Arezzo,locul fiind deschis, lumina propice uneiconfruntãri
multilaterale. Se recunoscurãimediat, îndatã ce se vãzurã ºi se
pipãirãpuþin. Descoperirã cu deliciu cã aveau nunumai organe croite
la fel, dar cã sufereaudeopotrivã de o transpiraþie excesivã, de
odeviere de sept, de unele complexe, de ocontracþie muscularã ce le
altera uneori,pe nepregãtite, mersul drept ºi le
destindeasfincterul. Relativ la ultimul neajuns, fãcurãhaz amândoi,
când constatarã efectulolfactiv.
κi jurarã sã se ajute. Cum identitateanu-l împiedicase pe Mario
Suck sãprogreseze ceva mai rapid la limba germanãdecât prietenul
sãu, care cunoºtea limba
aceasta perfect, similul sãu învãþând maigreu din cauza
asemãnãrii germanei cudaneza, fenomen de altfel cunoscut,
unulîncepu de îndatã sã-l mediteze pe celãlalt,urmând sã se
lãmureascã ulterior care pecare. Ca sã-l rãsplãteascã pentru
strãdaniasa ºi spre a nu produce un dezechilibrusomatic perechii pe
care o alcãtuiau, celmeditat înþelese sã-l iniþieze pe celãlalt
înexerciþiile yoga, cu care el era din copilãrieantrenat, care-l ºi
ajutaserã sã dobândeascãfaþã de alþii, de prietenul sãu în primul
rând,o staturã impunãtoare, o agilitate deosebitã,o dexteritate rar
întâlnitã în trecereapicioarelor peste umãr, urmatã de izbuc-nirea
sângelui pe nas ºi pierdereacunoºtinþei. Exerciþiile reuºirã din
capullocului, darã uºor sânge pe nas împreunã,la aceasta
contribuind ºi faptul cã, înciuda diferenþei de înãlþime, cei doi
erauperfect egali.
Când mai crescuserã puþin, iar prietenialor se consolida ºi mai
mult, îºi oferirã unulaltuia prilejul de a iubi. Mario Suck
remarcão grecoaicã de o frumuseþe deosebitã. Nusurprinse pe nimeni
când Mario Puck,evocând frumuseþea mamei sale, ofrumuseþe specific
mozambicanã, remarcãaceeaºi grecoaicã. Se felicitarã, îºi
dãdurãîntâlnire cu femeia iubitã la aceeaºi orã, înacelaºi parc, îi
scriserã scrisori identice,cu aceeaºi hârtie indigo. Realizarã din
astaceva economii, permiþându-ºi sã-i trimitãacelaºi cadou, un
frumos binoclu, apoiîntreprinserã o cãlãtorie alãturi de
femeiaiubitã, prin strâmtorile Cattegat ºiSkagerak. Grecoaica se
simþea fericitã încompania lor, apreciind la unul spiritul
viu,spontan, firea optimistã, sinceritatea ºicultura, iar la
celãlalt cultura, sinceritatea,firea optimistã, spiritul viu,
spontan. Erauadmirabili: unul era mai gras decât celãlaltcare, la
rândul sãu era ceva mai gras decâtprimul. O adevãratã plãcere sã
discuþi cuei, sã pãlãvrãgeºti cu ei. Mario Suckremarca la un moment
dat un vapor care
-
8 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
deºira pe cer, ca într-un tablou de Turner,o panglicã neagrã de
fum; Mario Puckremarca ºi el, în acelaºi moment, un va-por care
scotea fum, deºi vasul era ocorabie cu pânze, pãrea pictatã de
Turner,cu toate cã mai curând amintea de un pictorolandez pe care-l
cunoscuse la Hamburg.Bãieþii povesteau atunci din amintirile
lor,unul îºi evoca copilãria, suferinþele în urmaunui accident de
bicicletã, celãlalt dãdeaamãnunte mãrturisind cât de greu i-a
fostsã stea douã sãptãmâni în ghips ºi sãrepare roata din faþã.
Grecoaica era vrãjitã,recunoscând în faþa tuturor cã n-a
maiîntâlnit aºa ceva, cã în genere accidentelede bicicletã sunt
nepericuloase. Ea mairelata cum unul dintre prietenii sãi
identicise dovedea un matematician de forþã, eranet superior
celuilalt în aceastã materie,fãcând înmulþiri ºi împãrþiri cu ºase
cifre,fãrã ajutorul condeiului, ºi cum îi esteimposibil ei, care îi
cunoaºte ºi îideosebeºte, sã afle care e de faptmatematicianul,
într-atât de bine îlsecondeazã celãlalt ºi îl concureazã.Oricum,
comportarea lor nu îngãduie niciun reproº, cu toate cã Puck e mai
calindecât Suck, care e doar drãgãstos.
La întoarcere, Italia i se înfãþiºa luiSuck asemãnãtoare
Mozambicului; Puckremarcã numeroase peisaje daneze.Aceasta,
desigur, le spori dorul de casapãrinteascã. Prietenia ºi
identitatea devederi îi þinurã împreunã. Trecurã cu bineºocul
produs de plecarea definitivã agrecoaicei în America, unde spera
sã-ºiîntâlneascã o prietenã descoperitã princorespondenþã, ºi care,
dupã toate datele,era dublura ei perfectã, trecurã câtevaexamene la
facultate unul urma istoria,celãlalt politehnica ºi, în sfârºit,
ieºirãmedici veterinari. Furã bucuroºi cã destinullor face meandre
scurte ºi se ajutarãreciproc sã-ºi completeze fiecarecunoºtinþele,
cel ce studiase istoriadeprinzând elementele politehnicii,
celãlaltînvãþãmintele istoriei. Aceste cunoºtinþe îientuziasmarã
atât de mult, încâtdescoperirã în cele din urmã o metodãproprie cu
ajutorul cãreia sã evaluezeºeptelul ºi istoria þãrilor lor de
origine.Constatarã cã Danemarca e, sub un anumeaspect, Mozambicul
leit, cã Mozambicule, de fapt, populat cu danezi, cã regii
primeiþãri poartã nume identice cu ale celei de-adoua, cã luna ºi
soarele din Danemarca suntidentice cu astrele ce rãsar ºi apun
înMozambic. κi propuserã, fiind la vârsta
gândirii mature, sã lupte pentru unificareacelor douã þãri.
Aveau nevoie de fonduri pentrupropagandã. Învãþarã rapid unul
vioara ºialtul pianul, dãdurã recitaluri de sonate,având avantajul
de a nu obosi niciodatã,cãci evitau epuizarea prin
schimbarealocurilor, trecând Suck la vioarã ºi Puckla pian,
publicul neobservând substituirea.
Erau aproape gata cu preparativele,când sosirã la Arezzo douã
doamneelegante, între douã vârste, în douã hainecroite la aceeaºi
casã de mode din Paris,care se grãbirã sã declare ziariºtilor cã
elesunt mamele celor doi tineri talentaþi, cãvin de la capãtul
pãmântului ºi cã fiii lor,stãpâniþi de o idee fixã, pretind
zadarniccã sunt identici. Mamele semãnau ca douãpicãturi de apã,
fotografiile lor, publicatepe pagina întâi a cotidianului Corriere
dela settimana pãreau trucate cu ajutoruloglinzii. Femeile se
duserã la hotelul undese aflau cei doi Mario, cerurã
explicaþii,primirã omagii, nu luarã în seamãjurãmintele tinerilor
precum cã prietenia leeste nevinovatã, cã se ajutã admirabil unulpe
altul ºi cã nu se vor despãrþi nici înmormânt. Doamna Suck smuci
violent petânãrul Puck, încredinþatã cã are de-a facecu fiul ei,
doamna Puck îl îmbrânciputernic pe tânãrul Suck, convinsã cã
îºitrateazã propriul copil, þipând la unison cãn-ar permite nimãnui
sã se atingã deodraslele lor. Dojana degenerã în bãtaie,tinerii
furã bine chelfãniþi, popourile lor sedovedirã de asemenea
identice, hotãrâtelemame servindu-le o lecþie bunã,
adeseadescumpãnite de ideea cã cel pãruit s-arputea sã nu fie chiar
propriul copil, darpãtrunse de utilitatea aplicãrii
strãvechiipedagogii mozambicane, respectiv daneze.
Bãieþii plânserã egal, paralel, cusughiþuri alternate, pe
acelaºi ton, apoi îºicerurã iertare. În mintea lor, asemãnarea
fenomen cu totul superficial ºi neconcludent îi purtase pe cãi
rãtãcite. În fond, ºi ei, catoþi oamenii, se strãduiau sã
devinãpersonalitãþi distincte, chiar dacã voiserã sãfacã acest
lucru împreunã ºi în acelaºi sens.
Recunoscurã cã simpla similitudine nule putea conferi dreptul de
a se separa defamiliile lor. Regretarã cu atât mai mult cucât
argumentele celor douã doamne erauinatacabile: era o tristã iluzie
cã între istoriaDanemarcei ºi cea a Mozambicului ar fiexistat vreo
identitate.
(continuare la pagina 18)
-
9Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
Barbu Cioculescu
LA CONFRERIA* (3)Între prospectori
BREVIAR
* Confreria. Convorbiri ºi confesiuni, Mihai Stan,Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2009
Cavalerii mesei rotunde a Confreriei,cu acele ample mantii,
asemãnãtoare celeide pe umerii lui Ion Heliade Rãdulescu din
inubliabila Istorie a literaturii române,a lui G. Cãlinescu sunt,
cu toþii autori decãrþi, intelectuali de multiple
specialitãþi,adesea într-un singur autor, George Ancaeste, astfel,
poet, prozator,istoric ºi critic literar, eseist,George Coandã
poet, istoricºi critic literar, ziarist. IulianFilip întruneºte
calitãþile depoet, dramaturg, prozator,polemist, jurnalist,
grafician,eseist ºi traducãtor alþii, deegalã anvergurã,
adaugãprofesia de redactor radio,pictor ºi chiar primar
înVenezuela!
Este de la sine înþeles cãselecþia, riguroasã în fapt,rãmâne în
zona intelectului,cu diamantine suprafeþe. Sursa aproape atuturor
celor chemaþi sã se spovedeascã,din depãrtata copilãrie la zi, este
spaþiuldâmboviþean, pe axa Gãeºti-Târgoviºte,vatrã spiritualã care
a înzestrat, de-a lunguldeceniilor, literatura românã, de
laVãcãreºti la ªcoala de la Târgoviºte a luiRadu Petrescu, Mircea
Horia Simionescu,Costache Olãreanu. Iar acum, dispune deo Societate
a Scriitorilor Târgoviºteniactivã, prolificã, în desfãºurare.
Societateadispune de o editurã, Bibliotheca, derevista Litere ºi de
alte publicaþii, într-ovreme când se cântã prohodul paginii
scrisepe hârtie. Preºedintele SST, Mihai Stan,face, la sfârâitul
volumului, un istoric alvieþii culturale a urbei, sub
aspectulinstituþiilor culturale ale acesteia.
Viaþa fiecãrui intelectual care a trecutprin comunism, fãrã a se
altera ºi nu s-a
dezabuzat în cele douã decenii ce au urmat,ascunde un roman
fiecare din vârstelecelor treizeci ºi patru de intervievaþi scrieun
capitol, cel ce pune întrebãrile are maidinainte oarece cunoºtinþe,
prin aceea cã,mereu, pune degetul pe ranã, urneºte
verbulrespondentului. Nud sau înveºmântat în
ghirlande.Un poet de natura lui
Nicolae Dabija va vorbidespre bãtaia de aripã apoeziei, de
aburul ei, va afirmacã iarba scrie ºi ea versuri,cã valul mãrii
compuneproze, mãrturiseºte cã unpoet nici nu scrie, ci se
lasãscris, numind, astfel,inspiraþia. Iulian Filip va
evocageneraþia de poeþi din stângaPrutului, cu date desprerelaþia
specialã dintre scriitoriitârgoviºteni ºi cei basarabeni,
ne va aminti de antologia Poezia Acasã,apãrutã la aceeaºi
Bibliotheca, înaºteptarea celei de a treia ediþii a cãrþii.
Festivalul concurs de literaturãMoºtenirea Vãcãreºtilor, ca
tradiþie laTârgoviºte, în succesive echipaje, atingeuna din temele
majore ale interviului dluiVictor Petrescu vicepreºedinte
alSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni. Unromancier, editor pe
deasupra, IonMãrculescu, atacã problemele materiale aleliteraturii,
preludând criza globalã ºiafundându-se în aceasta. Pictor,
sculptor,totodatã, autorul Marconiei se maipasioneazã ºi de arta
fotograficã, poate ºiîn actuala ei metamorfozã digitalã. O atâtde
variatã înzestrare nu-l împiedicã sã-ºiînsuºeascã aforismul unui
confratebasarabean: O carte nepublicatã este unfapt prin care
autorul ei a mai scãpat deîncã o ruºine.
De ziceri în doi peri vorbea multregretatul, multilateralul
scriitor Nicolae
-
10 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
Neagu, atât de dãruit comunicãrii: Gãsescîn întoarcerile mele în
timp (sunt rac, notabene) o desfãtare atât de totalã ºi de
sublimã,încât poveºtile cu mine ºi despre mine mãfarmecã precum
psalmii. Poveºti despresine þese fiecare subiect de pe scaunul
dinspatele aparatului de detectat adevãrul, caree spiritul mefient
al lectorului ºi asta fie cãse dedã unui narcisism indus în
genacreatorului, fie cã verbul însuºi seautodeterminã, odatã ieºit
din cutia Pandorei.Ca sã nu mai vorbim ce decompresiunepretinde a
te povesti. ªi ce rãbdare.
Autor a douã volume de Pagini laistoria culturii dâmboviþene ºi
multor altemonografii dedicate aceluiaºi spaþiugeografic,
profesorul Mihai GabrielPopescu, dascãl de istorie, ne
dezvãluiegeneza vocaþiei sale, ºcolile urmate,profesorii formatori.
În principal, faceelogiul tatãlui sãu ºi al satului Rãu
Alb,reºedinþa lui de varã, cu obiceiuristrãmoºeºti ce se pãstrau în
timpulcopilãriei viitorului monografist, dar acumdau semne de
îmbãtrânire. Locul de baºtinãal extraordinarei familii a
Ciorãneºtilor fiindtot pe acolo. Despre care familie, profesorula
scris, fãrã teamã, chiar în timpulcomuniºtilor.
Într-o altã vatrã de sat Dideºti ,locul de naºtere al lui Gala
Galaction, a vãzutlumina zilei Dan Gîju, cel care nu crede înpoeþii
cu papion... Militar, cariera va duracât anii copilãriei. Aflând cã
pictorul IonCrãciun fusese, la rândul lui, cândvamilitar, Dan Gîju
se va apuca de picturã,în acele meandre ale vieþii pe care
ispititorulce scormoneºte în ele, ºtie atât de bine sãle aducã la
luminã, cum, poate, nici celîntrebat nu-ºi închipuia, cu o clipã
maiînainte. Cãci amintirile au acest cusur cãdãinuie. ªi se
constituie în esenþe.
Daniela-Olguþa Iordache, poetã,eseistã, publicistã, folcloristã
se mândreºtea trãi sub steaua tatãlui, nobilã figurãculturalã
dâmboviþeanã, poet încã de lavârsta de 12 ani. Urmându-i exemplu,
ºidânsa a debutat de pe bãncile liceului.Premii de poezie, luate în
studenþie, nu-ivor grãbi apariþia în volum, cu încheierea:Mã
consider norocoasã cã acest debutextrem de târziu m-a mai apucat în
viaþã.Fapt de destin, ºi cãrþile tatãlui ºi-au aºteptatrândul pânã
în anul 1998. Oricum, în zeceani am publicat nouã cãrþi, ºase
de-ale saleºi trei de-ale mele ºi-mi place sã cred cãtotul n-a fost
în zadar.
Despre poezia zilelor noastre sepronunþã poetul Grigore Grigore,
socotind-o
într-un moment de trecere, în care rãul nuse deosebeºte clar de
bine. Actul sãu decredinþã este sublim: Locul meu este însufletul
meu, în frumosul meu, în dragosteamea, din care-mi fac poezia. Cine
ºi dece i-ar cere mai mult?
Dacã aproape plenul scriitorilortârgoviºteni ai Confreriei s-a
bucurat deexemplul pãrinþilor, de înþelegere în sânulfamiliei, cel
puþin unul a fost, dintruînceput, un revoltat, cazul lui George
TomaVeseliu, cel ce-ºi aminteºte în forþã aniipetrecuþi la Rãzvad,
la Ocniþa, cãrora le-aîntocmit monografii, scriitor de care mãsimt
apropiat fie doar pentru cã, tot atâtde incapabil sã stãpânesc
laptop-ul, lucrez,de asemenea pe o maºinã micã de scris,«Consul», o
bijuterie la care trudesc ºi cucare exasperez pe cei de la
EdituraBibliotheca. Si cum nu se poate mai lafel: eu cred cã
mirosul filei de carte,voluptate a lecturii nu le poate
înlocuinimeni cu nimic.
Consulul meu, de culoarea cafelei culapte, unicul din magazin,
dacã nu dinrepublicã, cumpãrat prin 1960-62 ºi pe alecãrui litere
am ocolit globul pãmântesc dezeci de ori, aratã ca în prima zi e
dreptcã nu l-am împrumutat, individualizându-lîn rândul celor ce nu
se împrumutã ºi nul-am scos din casã decât o datã pe an, lamiliþie,
odatã cu probarul de litere ºi cu celmai idiot text bãtut vreodatã
la destoinicamaºinã. Ceva în legãturã cu apropiataprãbuºire a
nefirescului sistem capitalist înlume. Umilinþi pe care ºi Consulul
ºi eule-am spãlat cu asupra de mãsurã dinprimele zile ale anului
1990. Nici nu vreausã mã gândesc ce se va întâmpla cu fidelulConsul
cândva, când va rãmâne singurpe lume.
Sã nu dramatizãm: poate cã ori pentruel, ori pentru mine, se va
gãsi o soluþie.
-
11Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
Tudor Cristea
Paradisul dupã Paradis*
CRONICÃ LITERARÃ
IVIT în orizontul literaturii de ficþiunela o vârstã la care
alþii îºi încheie, în liniimari, cariera, Mihai Stan, director al
edituriitârgoviºtene Bibliotheca ºi redactor-ºef alrevistei Litere,
autor, înaintea debutuluiîn prozã, singur sau în colaborare, al
unorbune îndrumare pentru predarea limbii ºiliteraturii române în
ºcoalã, a publicat destulde repede trei romane:Clone (2003), un
pseudoSF cu intenþii parabolice,Paradis (2004) ºi Ieºireadin
Paradis (2007). La fineleanului trecut, ultimele douãromane, legate
prin tematicã,prin personaje, ca ºi prinnumeroase fire narative,
aufost retipãrite într-un singurvolum, cu prefaþa de la primaediþie
la Paradis,aparþinându-i lui MirceaHoria Simionescu, ºi
cuincluderea, la final, a destulde numeroaselor reacþii critice,
semnate,între alþii, de Barbu Cioculescu, Henri Zalis,Iulian Filip,
Florentin Popescu, MargaretaBineaþã, George Coandã, Emil
Vasilescu,Lucian Chiºu, Sultana Craia.
Ideea autorului de a alãtura cele douãtexte este salutarã,
întrucât avem de-a face,în fond, cu un singur roman în douã
pãrþi.Citit acum ca atare, el dezvãluie aspectenesesizate de primii
comentatori, carele-au considerat, îndeobºte, chiar dupãapariþia
Ieºirii din Paradis, mai mult saumai puþin separat.
Titlul romanului (voi numi cele douãvolume, în continuare,
astfel) e unoximoron implicit, deoarece cartea lui MihaiStan, cu
puternice rãdãcini autobiografice de unde o senzaþie de
tonifiantãautenticitate , creeazã o imagine plinã deculoare,
marcatã de un sarcasm potolit,
dar ºi de un agreabil ºi adesea savurosumor, a infernului
comunist care a marcatexistenþa protagonistului, un exclus careface
eforturi de a se salva ºi care este, laurma urmei, un transparent
alter ego alautorului (prezent ºi el, ca atare, manipu-lator
declarat al firelor epice, în text). Esteaspectul care a mobilizat
în cea mai mare
mãsurã atenþia comenta-torilor în momentul apariþieicelor douã
volume, prilejuin-du-le adesea adevãrate eseuridespre epoca de
tristã ºipermanentã amintire,construite în margineatextului
comentat. Ceea cetrebuie numaidecât observateste faptul cã,
înscrisã înorizontul relativ nume-roaselor (dar nu
întotdeaunaconvingãtoarelor) apariþiireferitoare la
perioadacomunistã, de la jurnale ºi
memorii la pamflete mai mult sau mai puþinbine þintite (dominã,
în acest sens, în multedintre cãrþile de acest soi, o evidentã
lipsãde nuanþare, datoratã, la autorii mai tineri,ºi lipsei de
cunoaºtere realã a epocii, ca ºicarenþelor de documentare, însã ºi
uneiprea lesnicioase înclinaþii cãtre grotesc ºicaricaturã, într-un
soi de susþinut ºisimplificator ideologism à l envers), cartealui
Mihai Stan izbuteºte, dincolo deevidentele note satirice ºi de
umorul nu odatã plin de vervã, dar ºi de amãrãciune,sã pãstreze
dreapta mãsurã ºi sã nu ºarjeze.
AM MAI FÃCUT, scriind despreClone, observaþia cã Mihai Stan este
unfoarte bun cunoscãtor de literaturã, ºi cudeosebire de prozã. De
aici vine o anumeingeniozitate a construcþiei în romanele sale,ca
ºi cochetarea cu ceea ce ar putea fidefinit drept tehnicã
postmodernã, deºi,pânã la urmã, modernitatea nu vine dinabordarea
acestei tehnici. Existã, chiar, în
* Mihai Stan, Paradis. Ieºirea din Paradis (ediþiaa II-a),
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2009,476 pag.
-
12 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
special în Ieºirea din Paradis, un excesde consideraþii
metatextuale ºi o anumeafectare în acest sens. Dar acestea
suntaspecte secundare, pentru cã autorul arece povesti ºi o face,
dincolo de mode ºiprocedee, dar ºi de unele mici ºi
scuzabileinadecvãri, în modul cel mai convingãtor.Totuºi,
construcþia romanului e importantãºi necesitã atenþia cuvenitã.
Paradis are, ca ºi partea a doua atextului, o evidentã legãturã
cu biografiaautorului ºi cu fragmentul de lume în care avieþuit,
furnizându-i tipologia ºiindividualitãþile, într-un roman care
lasã, înunele momente, locul memoriilor sau capãtãtentã eseisticã.
Dl Barbu Cioculescu observa,pe bunã dreptate, cã oscilaþia aceasta
întremai multe posibilitãþi (ºi în special întreficþiune ºi
memorialisticã) are, în fiecarecaz, pãrþile ei de câºtig ºi de
pierdere. Ceeace înseamnã cã, pânã la urmã, soluþianarativã e
lipsitã de artificialitate.
Prima parte (Paradis), alcãtuitã din23 de capitole, se
constituie, la o priviremai atentã, din douã secvenþe de
dimensiuniinegale, cãrora li se adaugã un epilog.
Prima secvenþã (cap. 1-19) este pre-dominant rememorativã. Aflat
la adunareaUTC- cadre didactice dintr-o ºcoalã decorecþie numitã
pretenþios Institutul Spe-cial de Reeducare a Minorilor Delureni
(ede precizat cã o asemenea ºcoalã a existatºi mai existã în
Gãeºti, autorul a fostprofesor acolo, iar pentru cine a
cunoscutfaptele e lesne a ghici, sub numele ºiînfãþiºãrile abia
schimbate, chiar oameniireali), protagonistul, tânãr profesor
deistorie, evadeazã din realul agresant alfrazelor-tip, al limbii
de lemn, al lozincilor,al atitudinilor de circumstanþã ºi al
mimãriigenerale a interesului (formã de sustragere,dar de alt tip,
ºi aceasta, dublatã de deseleincursiuni la cârciuma situatã chiar
îndrumul slujitorilor ºcolii cu pricina, fie eiprofesori sau
caralii) în amintire, trezitdin când în când din reveria lui
salvatoare,de evenimentele dinafarã, spre a luneca dinnou în
spaþiul securizant al memoriei.Existã, desigur, în tot acest
mecanism oevidentã strategie narativã, cu atât mai multcu cât
textul este produs, convenþional, dinînsumarea surprinzãtoare (care
ar putea sãparã discutabilã, dar creeazã, în fond,interesante
efecte) a trei planuri temporaleºi a douã perspective. Unghiului de
privireºi înþelegere al personajului, carependuleazã între
realitatea concretã repedeabolitã ºi propriul sãu trecut, i se
adaugãcel al autorului, scriptor inserând
comentarii cu privire la evoluþia ulterioarãa faptelor, aceste
prospecþiuni mergândpânã cãtre prezentul scrierii. E un
procedeuingenios, asumat de cãtre autor împreunãcu eventualele sale
riscuri.
Dincolo de aspectele de tehnicãliterarã, avem în faþã, înainte
de toate, unfel de roman de formaþie, care e,deopotrivã, romanul
unui destin, coinci-dent într-o foarte mare mãsurã cutraiectoria
existenþialã a autorului(constatare ce nu e nicidecum un
privilegiual cititorului care cunoaºte ºi din alte sursefaptele,
deoarece coincidenþa aceasta estesugeratã cu discreþie în multe
locuri aletextului). Este, cum am arãtat, destinul unuiexclus care
luptã sã supravieþuiascã moral.Protagonistul îºi rememoreazã
oarecumsincopat (din pricini de strategie auctorialã)copilãria,
adolescenþa, anii de armatã, destudiu, de profesie toate marcate în
chipdecisiv de un soi de pãcat originar, acelade a proveni dintr-o
familie însemnatã cufierul roºu: tatãl, fost militar, primeºte
ocondamnare de ºapte ani din motive politicenu foarte clare pentru
copil, dar nici pentrumaturul care îºi va rememora
traiectoriavieþii. Este o discriminare mutilantã ºicreatoare de
complexe, resimþitã cudeosebire cãtre sfârºitul adolescenþei, cândi
se bareazã, din motive de dosar, accesulla facultate, apoi este
dibuit la ºcoalapostlicealã de petrol, unde se înscrisese
îndisperare de cauzã, ºi încorporat la ounitate de geniu, un soi de
bataliondisciplinar, unde simte mereu ochiulvigilent al Securitãþii
urmãrindu-l, cum ova face aproape tot timpul, chiar ºi
dupãevenimentele din decembrie 1989. Reuºindsã urmeze, totuºi,
facultatea de istorie,absolventul, marcat în continuare deaceeaºi
suspiciune a Organelor, se vedesilit sã lucreze la un depozit de
carte, sprea izbuti, pânã la urmã, paradoxal, tot cuajutorul unui
securist (mai de omenie, cums-ar zice) sã devinã profesor la ºcoala
decorecþie din Delureni, condusã de abilul,cinicul, dar ºi
generosul franc ºi plin deumor cãpitan Formide, profesor de
istorieel însuºi, imagine memorabilã a uneipersoane reale.
Toatã aceastã traiectorie existenþialã seconstituie din
rememorarea fluctuantã ºioarecum capricioasã a personajului
dintimpul ºedinþei. Paginile de evocare acopilãriei sunt de mare
frumuseþe ºisensibilitate. Ele alcãtuiesc, totodatã, un micºi
fermecãtor roman al familiei. Rãmâneîn amintire figura mamei,
Helene, dar ºi
-
13Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
cea a hâtrului bunic Grigore Neaþã,povestitor plin de har, autor
de istorioarecu tâlc pentru educarea discretã anepoþilor, fost
primar (ºi fost posesor alunei moºioare) care nu-i are deloc la
inimãpe comuniºti ºi care le vorbeºte nepoþilordespre viaþa
politicã interbelicã, cel maiadesea cu umor ºi mai rar sec ºi
jurnalistic.Remarcabile sunt paginile consacratejocurilor
copilãriei (care se politizeazãtreptat), dar mai ales cele
referitoare ladescoperirea vrajei lecturii, cu enigmaticaEveline,
fata cu minþile rãtãcite a familiei defoºti moºieri Meleca, de la
care primeºteprimele cãrþi ºi primele sfaturi, iar apoi,
dupãsinuciderea ei, o întreagã sacoºã carecuprinde volumele
numerotate în ordineadoritã a lecturii. Alãturi de acest chip
devenitfantasmã a amintirii, ceata de prieteni, cufirile ºi
condiþiile lor asemãnãtoare saudiferite ºi cu jocurile lor care le
dezvãluie,în fond, caracterul ºi aspiraþiile: Salomeea,Ghregory
(fratele), Filerot, cel mai prizãritdin ceatã (care va ajunge
inspector ºcolar),Iacob ºi Petru, Alupompieru, dar mai alesIosif,
cel provenind dintr-o familie cu bundosar, pionierul care, într-un
capitolsavuros, face un fel de ºedinþã cu ceilalþi, ºicare va
deveni activist de partid (fiind prezentla ºedinþa din atmosfera
cãreia protagonistulse retrage în spaþiul protector al amintirii
ºideterminând, alãturi de Formide, spre a-lscãpa de asalturile
securiºtilor, care voiausã-l facã informator, în final, alegerea
luica secretar UTC), descurcãreþul Iosif careva cãdea în picioare
ºi dupã Revoluþie. Lanivelul întregului acum închegat, ne dãmseama
cã autorul a cãutat cu fineþe germeniidevenirii ºi
disponibilitãþile viitorului destinsocial în inocenþa aparentã a
vârstei fragile,gãsind tot acolo condiþia de prizonier aliluziei,
care-i va marca personajului sãuîntreaga viaþã.
ESTE notabil faptul cã un roman cuun atare subiect n-a devenit
integral unulvituperant ori sarcastic, deºi notele de acestfel nu
lipsesc, dar sunt dublate de uncvasipermanent ºi benefic umor.
Figurilesunt foarte bine prinse, de la micul dema-gog Oniga,
maistrul care conduce ºedinþaUTC, ori profesoara Popoescu,
iubitapersonajului, cea care citeºte un materialmetodic împãnat
strategic de zicerileTovarãºului, pânã la securiºtii Predoi
sauMulþescu. Registrul ironic ºi tendinþa cãtrecaricaturã îi sunt
cel mai la îndemânãautorului, care creeazã, astfel,
bunãoarã,memorabila scenã a consiliului de familie
ce ar fi sã decidã destinul tânãruluiabsolvent de liceu,
consiliu la fel de eficientprecum cel prezidat de prinþesa
Hangerliuîn Scrinul negru, rolul principal jucându-laici unchiul
inspector ºcolar, miculduplicitar de nevoie Tiptilicã. În
acelaºiregistru va fi conturatã, în cea de-a douasecvenþã din
Paradis, figura activistuluide partid Tovghe, cum îi zice toatã
lumea,depozitar al unei strãlucitoare limbi de lemnpe care autorul
n-a uitat-o ºi, mai ales, ºties-o reproducã ironic, mai adãugând ce
ede adãugat (ºi ce a reþinut din lecþia luiCaragiale) ca ea sã
devinã suculentã: Înrealitate, se temeau al dracului de faptul cão
ºedinþã a grupei de partid, având doarpatru membri, echivalentul
celulei din aºa-zisa ilegalitate a partidului, se putea
lesnetransforma în altceva ; se semnalaserãcazuri pe lângã
Braºov, care numai datoritãvigilenþei tovarãºilor securiºti nu
luaserãamploare, când în astfel de grupe sepuneau la cale planuri
de înlãturare a puteriipoporului, a dictaturii clasei
muncitoare,tovarãºi, numai vigilenþa comuniºtiloradevãraþi,
angajaþi cu trup ºi suflet întraducerea în viaþã a politicii PCR,
aindicaþiilor genialului nostru conducãtor,preºedintele þãrii,
tovarãºul NicolaeCeauºescu, fãcuse ca aceste comploturi,în care
erau implicate ºi agenturi strãinede spionaj () sã eºueze, le
ziseseinstructorul de partid, tovarãºul Ghe.
A DOUA secvenþã, mult mai restrânsãca prima, din Paradis
(capitolele 20-22),reînnoadã firul epic cu prima dupãdesfiinþarea
(ºi apoi rapida reînfiinþare) aºcolii de corecþie. Protagonistul
este acumprofesor în satul Desubdeal, prilej pentruautor de a
continua mica paradã adascãlilor, ce va lua amploare în Ieºireadin
Paradis, unde bãnuitului informatorSobã sau noului director al
ºcolii decorecþie, Virgil Cutraº, i se vor alãtura altefiguri bine
prinse din lumea ºcolii. Stiluleste aici ceva mai rezumativ,
dominãperspectiva auctorialã, rememorarea lasãloc prezentului, care
începe sã irumpã.Penultimul capitol încearcã sã fixeze, cuunele
excese eseistice, o imagine aevenimentelor din decembrie.
Insectarul defiguri caricate al romanului se îmbogãþeºtecu încã
una: profesorul de francezãBãrcãnescu, participant la revoluþie, ce
vadeveni politician. Autorul constatã ºi acum(ºi-l va constata ºi
mai acut în celãlalt ro-man) echivocul stãrii de fapt, ca ºi
propriacondiþie echivocã, semn cã, în realitate,
-
14 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
nu s-a schimbat mai nimic. Astfel, figuriodioase din trecut se
caþãrã abil pe scaranoii (ºi totodatã vechii) lumi,
iarprotagonistul se descoperã prieten cupropriul sãu torþionar,
fostul securistMulþescu. Epilogul este nu doarsemnificativ, dar ºi
demn de orice prozatorautentic: în parcul oraºului, construit
defostul ºef comunist al judeþului, care acumsomnoleazã, decrepit,
pe o bancã, nepoþicaacestuia, Eveline, zburdã alãturi de fiica
ceamicã a protagonistului, Salomeea. Situaþieaproape simbolicã
sugerând speranþa uneialte lumi. Cãci sã nu uitãm: o Salomee ºi
oEveline au mai existat cândva, ceeaînseamnã cã istoria se repetã.
Dar poatecu alt deznodãmânt.
CONTINUÂND cronologic acþiuneadin primul text, Ieºirea din
Paradis este,de fapt, un al doilea volum al aceluiaºi ro-man.
Existã aici, cel puþin aparent, anumitediferenþe de tehnicã
narativã, construcþiatextului, care se autogenereazã, fiind
maicomplicatã, iar consideraþiile metatextualemai abundente (deºi
nu întotdeaunafuncþionale). Senzaþia dominantã rãmâneaceea cã în
lume nu s-a schimbat nimic.În orice caz, protagonistul va fi ºi în
noualume un exclus, un exilat de voie în teritoriulcontemplaþiei ºi
al iluziei. Dezgustat filozoficde ceea ce vede. Dar ºi dedublat.
Dublulsãu este profesorul de românã GicuVãlimãrescu, de la ºcoala
din Delureni undese aflã acum. Un cabotin inteligent, careciteºte
agenda CEC în care protagonistulîºi þine un soi de jurnal,
întrerupt uneori deflash-backuri ce reînvie fragmente dinatmosfera
ºi din lumea evocatã înParadis, completând, între altele,imaginea
singurului paradis autentic (deºicu umbre de tragism): copilãria.
Romanulse scrie, aºa-zicând, la douã mâini (dar nuneapãrat ºi în
douã registre): GicuVãlimãrescu citeºte ºi apoi comenteazãtextul
protagonistului, neezitând sã rescrieunele pagini. Dintr-un astfel
de adaos iesefigura memorabilã (deºi episodicã) a celuide-al doilea
volum, seducãtoarea ºiinsaþiabila Marlena, tânãra profesoarã
detehnologie, eroina unei scene picante (deviaþã ºi de prozã),
invidiatã în secret detoate colegele acrite de cancelarie ºi
doritãla fel de secret de mai toþi bãrbaþii. Darpaginile cu
adevãrat memorabile, realizateîn registru grotesc, sunt cele
careînfãþiºeazã schimbarea revoluþionarã aconducerii
Inspectoratului ªcolar dinDelureni, prin acþiunea unui comando
bine
închegat ºi cu excelentã unitate dobânditãîn timpul îndelungatei
coabitãri princârciumile oraºului () format dinconducerea cercului
profesorilor deeducaþie fizicã, al cãror lider necontestatera
Floricã Isidor, un desubdeleanporeclit, nimeni nu mai ºtia de
ce,Pecingine, ce-ºi datora notorietateafaptului cã acum mulþi ani
în urmã fusese un talentat centru atacant al echipeide divizia C
«Sondorul roºu». Trãgând,într-un mod foarte cunoscut din
realitate,abil ºi cinic sforile, puciºtii izbutesc sã iaputerea,
alãturându-ºi-l, ca pe el mai avizatom în încurcatele probleme
aleînvãþãmântului judeþean, pe inspectorul depersonal Filerot.
Reduplicatã la infinit,aceasta e nu doar imaginea Delurenilor, dara
întregii þãri, aflate într-o aparentãschimbare. Agenda naratorului
alãturãsugestiv, implicând o dimensiune ludicãmetatextualã, imagini
disparate, din carerezultã talmeº-balmeºul postrevoluþionar, încare
cei vechi devin, ca în cunoscutulslogan al anilor 90, cei noi. La
cârciumaNefertiti se pun la cale treburile politice ºise creeazã un
nou partid, în careprotagonistul este atras. Prilej pentru
autor(cel al textului din agendã, dar ºi cel alromanului, care
adaugã note de subsol dinactivitatea sa realã, de editor ºi
redactor-ºef de revistã) de a ironiza, de a caricaturiza,de a
rãsturna în grotesc. Sau, mai bine, dea surprinde grotescul. Din
toate se încheagão lume de bâlci, a echivocului ºi a confuziei.În
care protagonistul resimte o înstrãinarecamusianã. De aici ºi
finalul, prins într-oanecdotã metaliterarã: pleacã în
Australia,unde predã româna copiilor de imigranþi.Agenda sa, gãsitã
de femeia de serviciu aºcolii, este cumpãratã de un editor
(MihaiStan, desigur), care o dã tiparului,adãugând un epilog în
care noteazã, în spiritludic, între altele, ce s-a întâmplat
cucâteva personaje ºi pune, totuºi, la îndoialãautoexilul
protagonistului. Comedialiteraturii din cel de-al doilea volum,
frumosintegratã ansamblului, nu trebuie sãestompeze, mai ales în
ochii comenta-torilor, substanþa sa autenticã.
Scris alert, cu sigur simþ al limbii ºi alcompoziþiei, romanul
în douã pãrþi (care eºi un text cu cheie, ce ar fi sã
stârneascãtrãitorilor în zona Delurenilor deveniþi,iatã, topos
literar acribioase cercetãri, esteremarcabil. Dacã n-am trãi
într-un timp încare oamenii au uitat drumul librãriei ºi
albibliotecii, el ar trebui sã fie o carte deindiscutabil
succes.
-
15Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
George Anca
EMINESCU 160Poeþi indieni traducãtori ai lui Eminescu (1)
STEIURI
Cu primii studenþi indienicare aleseserã, în 1977,româna ca
obiect de studiula Universitatea din Delhi,ajunsesem la un
presenti-ment ºi la o sufixaþie cu unlung drum înapoi spre a
neînvrednici de Eminescu. Iarpânã în 1984, numele ºipoezia sa n-au
lipsit de la nicio rãscruce a studiilor noastreromâneºti din
capitalaindianã, devenind metodã ºi însemn,bibliotecã ºi academie,
înviindu-ºipiedestalul la reuniuni poetice panindiene,conferinþe de
literaturã, traduceri,sanscritã, antropologie, pace, limbi
strãine,aniversãri... Începând ori sfârºind cu Eusunt Luceafãrul,
în opera eminescianã seregãseau, ca de la sine, cele patru
maha-vakyas (mari afirmaþii) Ayam AtmaBrahma (sinele acesta este
Brahman dinAtharvaveda ºi Mandukya Upanishad),Prajnanam Brahma
(cunoaºterea esteBrahman din Rigveda ºi Aitareya
Upanishad), Ta tvam asi (tueºti acela din ChandogyaUpanishad),
Aham Brahmaasmi (eu sunt Brahma dinYajurveda ºi
BrihadaranyakaUpanishad).
Dacã, anterior, tradu-cerile din poezia românã aleAmritei
Pritam, în punjabi, aleAmitei Ray-Bhose, în bengali,sau ale lui
Gregor Mac Hastieîn englezã (publicate de
Krishna Srinivas, la Madras, în Poet)pãreau a surprinde
fenomenul poeticromânesc dinspre poezia post-eminescianãspre
Eminescu, scriitorii ºi universitarii cele-au urmat priveau dinspre
Eminescu spremodernitate, în fapt, dinspre Eminescu spreEminescu. E
vorba, mai ales, despre scriitoride la departamentul de limbi
indienemoderne, pe acelaºi culoar cu departamentulde limbi europene
moderne ºi cu cel desanscritã, decan Satya Vrat Shastri (apoirector
al Universitãþii sanscrite din Puri conotaþie româneascã: Alecu
Ghica), cu
Romanian classics in Sanskrit, un caieþel copertat în carton
khadi, artizanal,tipãrit pe alb, cu tuº roºu, în alfabet
devanagari, nu avea decât simbolic destinaþiasacralitãþii ºi
clasicitãþii limbii sanscrite, altfel o limbã moartã. Se voia ºi
opartiturã, întâi sub ochii traducãtoarei, din româneºte, dr.
Urmila Rani Trikha într-adevãr, adesea cânta, ºi public ºi în
intimitate, acele echivalenþe cu putereritualã, poate precum Ion
Creangã îºi silabisea, ca pe o muzicã, abecedarul, ce sãmai zicem
de Amintiri. Un prestigiu textual dincolo chiar de accesul la
senssuplimenta atractivitatea clasicitãþii româneºti pânã la
asimilarea subconºtientãcelei a Indiei. ªi mai simfonic, Luceafãrul
lui Eminescu, Dyvyagraha, tot însanscritã, iar în hindi,
Memna/Mioriþa se recitau trilingv, se studiau dupã ometodologie
milenarã, dar ºi improvizatã de fiecare student, la un curs de
limbã,de literaturã românã, în cãutare disperatã de punþi, fie ºi
recunoscând salutul-rugãciune Ram-Ram în (ªi dacã) ram (ramuri bat
în geam), alþii ºi în o, rãmâi,rãmâi la mine. Sunetele româneºti
regãsindu-se în cea mai veche limbã clasicã oriîn limba oficialã a
celei mai numeroase democraþii actuale vor fi reîncarnat,
într-unavatar pe viu, de studiu universitar, un mesaj altfel, pe
cât de dumnezeiesc înochii conaþionalilor dincolo de deconstruirea
la modã, politicã -, sortit închideriiîn sine, spre frustarea
noilor porniþi, în ce lume, fãrã clasici.
-
16 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
departamentul de filosofie condus de poetapianistã Margaret
Chatterjee. Odatã ascultatoriginalul, ritmurile creaþiei
eminescienes-au resonorizat în eufoniile proprii limbilorþintã,
uneori într-o atmosferã de supra-traducere, de comunicare dincolo
de barierelingvistice cu poezia însãºi, oricum, orecepþie ieºitã
din comun a sufletuluiromânesc în India, prin poezia lui
Eminescu.
Guest House, D.U., Lounge, 14ianuarie 1979 (din jurnal):...
vice-cancelarul (rectorul) R.C. Mehrotra avorbit despre un mare
poet al Românieiºi al lumii, care a trãit acum o sutã de ani,a
murit tânãr. A fãcut consideraþii despreviaþã ºi moarte, a citit în
englezã ºi hindi(traducerea sa, voit în hindustani, pentrucã în
invitaþie citise, urdu, mushaira air-poet -, iar în ziare,
kavi-sammelan kavi-poet) Kamadeva, scuzându-se cãnu poate ajunge la
înãlþimea originalului.Harbhajan Singh, discursul sãu este unadin
bunele contribuþii eminesciene, ca ºialegerea citatelor de la
Glossa la Odã înmetru antic. A recitat un poem al sãu înpunjabi,
pentru Eminescu, de la poet lapoet, complicat cu Sartre
(vice-cancelarull-a felicitat când totul se sfârºise).Întâlnirea
s-a dat în Scrisoarea I Rigveda, cum ºtiu cã prof. R.V. Joshi
n-avenit, îl invit pe dr. Mahendra Dave sãrecite imnul originii ºi
versiunea sanscritãdin Scrisoare, apoi spun în româneºte(studenþii
mei, de faþã), apoi prof. Mar-garet Chatterjee în englezã, dr.
UshaChoudhuri în hindi (Usha, ca ºi Marga-ret, îºi împart un
academism bengalo-anglo-românesc), dr. Noor citeºteversiunea lui
Curbhaghat Singh (trimisãdin Ludhiana) în punjabi, O.M. Anujan
înmalayalam (versiunea sa integralã dinScrisoarea I publicatã în
Matrubhumiweekly, Calicut, 1979, 27mai), în fine,P. Balssubramanian
în tamilã (tamil).Ambasadorul Dumitru Niculescu spunelucruri de bun
simþ ºi recitã traducerealui Leviþki din La steaua. Cu Vinod ºi
Afzalam încins acasã o mushaira de cinci ore...
Ani de zile ne-am salutat printrepalmierii din compound-ul
Universitãþii dinDelhi cei ce ne întâlnisem, la început,
înScrisoarea I. O.M. Anujan îi pãstrasemetrul în malayalam, ceea ce
nu fãcusecu mandakranta lui Kalidasa dinMeghaduta, în versiunea-i
malayalam (ceeace eu am încercat în româneºte kascitkanta
virahaguruna svadhikara pramattah/ paºnicei doamne departe într-un
aspru
pe-un an detrona , dar am asistat în 1983,revanºã a dansului
asupra metrului, laspectacolul yakshagana pe scenariul luiAnujan
dupã Kalidasa). Poemul sãu Rostireeste de înþeles tocmai în Alaka
slãvitã deyaksha în Meghaduta cãtre norul vestitor.Mahendra Dave,
un universalist al studiilorgujarate, mereu neslãvindu-se pe sine
cipe alþii, o datã silabisind o Mioriþã a lui RavjiPatel cântec
pentru umbra morþii pemelodie de nuntã , se lansase
într-oexperienþã poeticã avatarã, i se pãrea,traducând, tot
integral, Scrisoarea I. R.V.Joshi, cu limba maternã
sanscritã,conducea departamentul sanscrit, îºiîncheiase a treia
carte pentru a treia zeiþã,lucra un tratat asupra nyaya când a
tradusºi pasajul rigvedic eminescian, trecuseprintr-o operaþie,
avea sã îndeplineascã încãun profesorat în Mexico, sã revinã
înfruntea departamentului ºi în apartamentulsãu din Model Town.
Într-o vizitã la dr.Nagendra, am auzit bunã ziua, spus deIndranath
Choudhuri, iar seara toatã familiami se afla în Tagore Park în
ospeþia aleisale, în anii lor din Bucureºti, laUniversitate,
predând, el, hindi, doamnaUsha, sanscritã. Deºi locuiam ºi
lucramaproape uºã-n uºã, la Margaret Chatterjeefusesem introdus
printr-o scrisoare dinBombay a lui Mulk Raj Anand (scrisesemºi eu
la o sutã de universitãþi indiene dupãeventuala urmã româneascã în
colecþiile lor,împãrtãºisem corespondenþe din Allahabadde la
Upendranath Ashk, din Gujarat de laUshanas, din Bangalore, Calcutta
oriBombay de la Raghavan, când mai trãia).
Din 1981, Urmila Rani Trikha,profesoarã universitarã de
sanscritã, aînvãþat româneºte pentru a-l citi peEminescu, traducând
apoi în metru(anushtub) rigvedic (ºi avestic)Luceafãrul, pe urmã
alte poemeeminesciene ºi o microantologie de poeþiclasici români
Dosoftei, Eminescu,Brâncuºi, Macedonski, Arghezi, Bacovia,Goga,
Blaga, Voiculescu- în sanscritã,publicate la Academia
Internaþionalã MihaiEminescu în 1983. A tradus ºi în hindi:Mioriþa
/ Memna (publicatã în Inedited;versiunea hindi a lui Nicolae Zbera
dupãMeºterul Manole a apãrut în Latinitas,8, 1983, Delhi).
Publicase, mai înainte, o carte dereferinþã despre Mahabharata,
iar versurileoriginale ºi le-a scris în româneºte. Amnotat, pentru
o corespondenþã Gitagovinda Luceafãrul în Latinitas, cã, dacã
-
17Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
traducãtoarea lui Eminescu în sanscritã aºtiut mai bine
româneºte, apoi cineva ºtiemai bine Eminescu dupã traducerea
luiJayadeva în româneºte.
Amritei Pritam am îndrãznit a mãadresa, asemeni conaþionalilor
ei familiari,cu didi ji. Pentru cã spusese fãrã ezitare,ochii
frumoºi rãspândind o neuitatã luminã,a fi împreunã cu noi întru o
academieEminescu. Firesc, o invitasem preºedintã.
Interesat fanatic de poeþii românicongeneri, Vinod Seth a
fãcut-o în spiritdin ce în ce mai eminescian. A tradus
într-untârziu Doina în hindi, dupã ce dedicase,de la Eminescu la
Sergiu Al-George,poeziei înseºi versul sãu avataric. De cinei-a
amintit Eminescu atunci când îltraducea? Vinod Seth: Mã întreb dacã
deKalidasa de Tagore ori de noi având vârstapãmântului. Oricum,
mi-am amintit deEminescu în timp ce traduceam vreo sutãde poeþi
români, din care cincizeci au fostdeja publicaþi la Academia
InternaþionalãMihai Eminescu din Delhi. Am scrisatunci un poem
Eminescu, nu unulbiografic, mai de grabã un poem-impact.Sã fi fost
din memorie?
La Academia Eminescu ºi-n reuniuniindo-eminescologice s-au
întâlnit, nu odatã, literaþi din Santiniketan, oficiant fiindatunci
profesorul Tagore de laUniversitatea Delhi Sisir Kumar Das.
Adânccunoscãtor de greacã, bunul meu prietentradusese în bengalezã
Poetica luiAristotel, Troienele de Euripide... ChandraBhose corecta
ºpalturile la cartea sa despreBahtin. Se frãmânta ca preºedinte
alAsociaþiei pentru literaturã indianãcomparatã. O searã, Sisir
imprima înbengali, în timp ce Memna (doamnaTrikha) îºi lua timpul
cântecului vãcãresc(Gitagovinda), în traducerea mea, paralelcu
originalul jayadevian ºi comentariulcomparatist. A venit rândul lui
Tagore,Sisir rostind dedicaþia acestuia cãtre un poetde peste o
sutã de ani, în 1992, apoistrãlucit ºi adorat în revoltã zeul. A
încheiatdesluºindu-ºi din original trei poemeproprii, Asha, Char
pashe, Lorai. Cum amterminat noi, s-a stins lumina.
Nilima Das, poeta Almorei, obiºnuia,la o vreme, sã cânte poezii
de Eminescupe muzicã proprie. Sã asculþi cântându-seEminescu în
Himalaya, în ochi cuneschimbãtoarele zãpezi de pe Trishul ºiNanda
Devi... (Comparaþia Eminescu-Milarepa mi-o publicase dr.
LokeshChandra la Academia Internaþionalã pentru
Culturã Indianã). Am tradus împreunã oIndia în româneºte (poeme
româneºti deinspiraþie India), publicatã. Nilima a începutºi un
roman, Namaskar Nicolae, pornindde la întâlnirea cu Eminescu
(oarecum, prinSergiu Al-George). A comentat Bacovia.Cartea ei My
Roots a fost recenzatã deAnna Mathai (nu se cunosc), care ºi
eatradusese ad-hoc din româneºte, maidemult, în Biblioteca
Eminescu.
ªi un poet din Indore (conotaþieBrâncuºi), Som Dutt, cerea, prin
ziaristulRajendra Mathur, o carte Eminescu.Aceºti cunoscuþi, la
vedere ori nu, neprefãcusem în ediþii eminesciene,
printretemplele-cheie ale Indiei într-o traduceresui-generis a
culturilor întru Eminescu.Raja Rao citase din Dante ºi Paul
Valérycând Kapila Vatsyayan, ministru, ne-afãcut cunoºtinþã
întãrind cu a scrisdespre Eminescu. Tot ea referise, caSatya Vrat
Shastri ori Sergiu Al-George(parcã ascult prima oarã
Eminescu),Luceafãrul în sanscritã, binecuvântaseAcademia Eminescu
tocmai îl vãzusepe Eliade; altfel, o salutai la recitaluri depoezie
sanscritã, stãteai lângã ea laconferinþa naþionalã de
literaturãcomparatã, la o conferinþã deKrishnamurti, într-o
expoziþie Rodin, ladiscuþii despre copy-right; fratele ei
îidedicase poezii, ei ºi lui Brâncuºi, (îndimineaþa aceea citise
din Baudelaire cumaº fi citit eu din Eminescu). Mi-amintescdin
poemul pierdut (de el) al lui HarbhajanSingh de o libertate
Eminescu probabilpoetul înseamnã libertate, aºa cumEminescu
înseamnã poetul.
A traduce în limba lui Eminescu dinversurile traducãtorilor sãi
în limbi indienetulburã poate acele ediþii, miniate, pierduteºi
mereu renãscãtoare la prilejuri de tensiunieminesciene, ca ºi cum
nu ºi-ar maiaparþine loruºi, nici destinatarilor iluzorii adesea,
poeþii români. Aþi recitat dintr-unpoet român? o întrebase retoric
primaruloraºului Delhi pe Amrita Pritam dupã unrecital. ªi un bãcan
din Doraha de ne-amîmprietenit auzise de România tot
dintr-oconferinþã a ei...
Mai degrabã intimaþii intransmisibile,originalele traducãtorilor
lui Eminescu,aproximate amical, în coautorat, înromâneºte, dau
dimensiunea însãºi aindianitãþii la ea acasã, pre- ºi post
moderne,fãrã aura de care o însoþise poetul roman-tic, nu fãrã
arhaitatea universalã comunã,subteran (sub-celest) celor douã
culturi,
-
18 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
ca în viziunea lui Sergiu Al-George, încartea sa ultimã,
obligându-l, de lumeamaycã metaforizatã prin Brahma, lacomentariul
eminescologic. Însãºi nota defiresc în traducerea ca o transcriere
apoeziei eminesciene în limbi indienedecurge, poate, din
consubstanþialitateacântului vechi, vedic, marcat de dukhabudhistã
ori iblis-ul sufic. Am consemnat,la un congres de antropologie,
traseulRigveda (Nasadia sukta) versiunegermanã versiune românã
(Eminescu) Scrisoarea I versiune sanscritã (aScrisorii): aceasta
din urmã, netradusãvreodatã în românã, n-ar mai rezulta
înScrisoarea I, cum Scrisoarea, în sanscritã,nu se transcrie prin
chiar Imnul originii...
Versiunea româneascã dinGitagovinda lui Jayadeva a fost ºi
ascultatã,ºi comentatã, ºi tipãritã în India în termeniiºi
deschiderea ce întâmpinaserã versiunileindo-eminesciene. Întâlnirea
se petrecuseîn câþiva ani, avea sã devinã amintirea deacum, totuºi,
în adâncimile acelea se
articulau metric formele în sine ale poezieiuniversal
unificatoare, întorcându-neantologii personale într-o antopoezie
decare am fãcut caz în câteva ocazii publice,ca dupã o
intenþionalitate eminescianã.Dacã, versionând Meghaduta, veneau
înminte norii baudelairieni, în relieful lor seprofilau mai
apropiat împreunã, cum seintuise comparatist, Eminescu ºi
Kalidasa.Am citit din versiunea româneascã într-osearã când O.M.
Anujan a recitat dintraducerea sa în malayam a aceluiaºi
poem:neobiºnuit de înalt pentru un indian, O.M.Anujan era la fel de
inspirat ca atunci cândrecitase din Eminescu (poezia proprie undã
muzicalã cãlãtoritã neºtiut de marinariice o cântã cu imnurile lui
pe coastelemãrilor ce înconjoarã Kerala). Am fost lanunta fiicei
lui Anujan, la cea a fiicei luiMahendra Dave nu ajunsesem.
Mireselecred cã se cunosc între ele. Cum seîntâmplã ºi cu versuri
de pe vârfuri atât deîndepãrtate ale poeziei, regãsindu-se
înritualul etern fericitor al nunþii.
Aceste douã þãri n-avuseserã decât odinastie comunã, restul de
regi ºi împãraþicare domniserã acolo fiind bãºtinaºi danezisau
mozambicani. Nu se preciza în acesteexplicaþii materne de ce,
totuºi, cele douãþãri trecuserã prin aceleaºi rãzboaie,
prinaceleaºi frãmântãri sociale. Argumentelefurã înþelese foarte
diferit, dar identic, decãtre cei doi prieteni.
Se ajunse la înþelegerea sã se înapoiezecu toþii acasã. Dar ce
însemna acest acasã!Pãrerile erau împãrþite, pentru cã danezaPuck
se jura cã fusese nãscutã înMozambic, iar mozambicana doamnãSuck nu
accepta nici mãcar ideea de amerge în altã parte decât la familia
ei dinDanemarca, unde îºi avea rosturile ºi trãisepânã atunci
fericitã. Sosirã, în aceeaºi zi,la aceeaºi orã ºi în acelaºi minut,
douãavioane speciale, din ele descinserã doibãrbaþi mai în vârstã,
dar foarte distinºi,în ciuda faptului cã purtau
redingoteasemãnãtoare, fulare ºi pãlãriiasemãnãtoare, monocluri
identice,însemnaþi pe gât de câte o aluniþã foarte
vizibilã. Amândoi graseiau, arãtau unobiect în acelaºi timp, îºi
suflau nasul cuzgomot, simultan. Se remarcau printr-unaer distins,
prin gesturi care corespundeauîntocmai, îºi mângâiau în rãstimpuri
bãrbiacu aceeaºi detaºare, ca într-o oglindã.Spuserã aceleaºi
cuvinte (în mozambicanãfraza era mai molâie, mai imprecisã,
mailungã, spre deosebire de danezã, în careaceeaºi idee se exprima
redundant, difuz,echivoc), îºi sãrutarã fiii ºi soþiile, le
co-municarã volubili mersul bursei de laLondra ºi situaþia pe
frontul din Borneo,apoi, dupã ce luarã cafeaua, dãdurã sem-nalul de
plecare.
Se urcarã în cele douã avioane identiceºi îºi luarã zborul.
Suck, mozambicanul, cu mama ºi tatãlsãu mozambicani, se
îndreptarã, dupã oscurtã manevrã, spre Danemarca, iarPuck, danezul,
însoþit de tatãl ºi mama sa,danezi sutã în sutã, spre Mozambic,
totdupã o scurtã manevrã.
În timpul zborului lor spre patrie,ascultarã cu plãcere
radiojurnalele, caretransmiteau reportaje despre aventura ce-lor
doi Mario, lãudau fermitatea pãrinþilor,înþelepciunea finalã a
tinerilor. Ascultarãcu interes ºi reclamele care urmarã, în carese
vorbea extrem de entuziast despreperformanþele noului tip de Rolls
Royce,identic cu tipul de acum doi ani.
Datoriireciproce
(urmare de la pagina 8)
-
19Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
Mihai Cimpoi
NOICA: NEUTRALITATEA CÃMILEIªI FIINÞA BOLNAVÃ (2)
VALENÞE LITERARE
Motivul cel mai serios al neîmpãcãriifilosofului român cu
Nietzsche esteneutralitatea logicã, ce reduce raþiunea laun simplu
intelect. Lumea e pusã înconcepte, legi ºi sisteme locale
(ºtiinþele).Pluralitatea de principii din ce în ce maigenerale
produce haos, împinge totul înfantomatic, sãrãceºte bogãþia lumii,
orarefiazã. Se instaureazã, din cauzaindiferenþei, noaptea lui
Hegel.
E indiferenþa realist-empiricã a Cãmileidin parabola lui
Zarathustra, cãreia îi estede ajuns sã simtã povara realului ºi
s-opoarte cu o încuviinþare totalã.
Aerul acesta de încuviinþare, fãrãpãrtinire (fãrã nicio intenþie
de împotrivirea Leului, adãugãm noi), a Totului, a tot ceeste viu,
Noica îl vede în Weltanshauungulnefilosofic al lui Goethe, care
îndreptãþeºteexistenþa întregii lumi în aspiraþia ei sprecreºtere
ºi împlinire sub o oarbã demonie.
Drept celãlalt mare vinovat alprocesului de încetãþenire a
ethosuluineutralitãþii în conºtiinþa modernitãþii esteconsiderat
Nietzsche. Nefilosoful Goethes-a înþeles perfect cu filosoful
Nietzscheîn aceeaºi pornire cãtre un dincolo de bineºi de rãu,
cãtre o oarbã, ineluctabilã la elpateticã pornire. Nietzsche este
MareleNeutru, într-un sens Marele sãnãtos allumii noastre.
Sãnãtatea aceasta a raþiuniie cea care ne pare hotãrâtoare la
Goetheca ºi la el, iar în fiinþa ºi creaþia lorsãnãtoasã a luat
cele douã forme extreme:cea de armonie la Goethe, cea de paroxismal
normalului, la Nietzsche. Unulîncorporeazã tipul sãnãtos al
Sãnãtãþii,celãlalt tipul ei patologic. Amândoi însã, înfelul lor,
sunt monºtri de sãnãtate, iarneutralitatea echilibratã a unuia ºi
ceapasionalã, aproape misticã a celuilalt, suntîn fond una ºi
aceeaºi neutralitate(Constantin Noica, Devenirea întru
fiinþã,Bucureºti, 1981, p. 113). Între cei doi stã,
dupã Noica, Hegel care impune raþiuneadincolo de intelect ºi
leagã ethosulneutralitãþii de acceptarea nefiinþei.
Douã note de subsol vin sã precizeze,în cazul lui Goethe, cã
antropologiacontemporanã întregeºte existenþialismulprin gândirea
dispoziþiilor depresive ceþin de tristeþe, ºi a celor exaltatoare
ceexprimã psihologiceºte un bolnav = cuinstincte de om sãnãtos,
spiritualiceºtefiind tocmai pe dos: sãnãtatea dusã laexasperarea ei
absolutã.
Noica obiecteazã atât împotrivaneutralitãþii, cât ºi împotriva
excesuluivoinþei. Voinþa nu trebuie sã substituie totulsau sã fie
în exces asupra pãrþii. De aceeavoinþa de putere se pare o
lamentabilãfilosofie (Jurnal de idei, p. 308).
Cele douã manifestãri sufleteºtifundamentale: cunoaºtere ºi
sentiment, potfi infinite; cea de-a treia trebuie sã aibãneapãrat
mãsurã. Infinitatea în cele douãeste izvorul binelui, în timp ce în
voinþãnaºte rãul. Atunci când modernii au pus înjoc voinþa, a
apãrut dezechilibrul în lume.Cele douã þintesc ceva difuz, voinþa
cevaanume. Abia atunci sunt bune cunoaºtereaºi sentimentul când au
un excès sur le tout,pe când voinþa (în fond o voinþã deputere,
lamentabila filosofie a luiNietzsche) nu trebuie sã fie în exces,
banici mãcar sã poarte asupra totului sau sãfie în exces asupra
pãrþii (C. Noica, Jurnalde idei, Bucureºti, 1990, p. 308).
Cea de-a doua fazã, dialecticã, araporturilor dintre Noica ºi
Nietzsche, neînfãþiºeazã la polul opus o împãcaretotalã, la cota
admiraþiei supreme, aconceptului vieþii.
Nietzsche, impulsivul ºi anarhiculgânditor, continuându-l pe
Schopenhauercare este în linia marilor metafizicieni,fiindcã voinþa
sa e mai mult o entitatedecât o realitate, vorbeºte indirect
despre
-
20 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
viaþã, lãudând instinctul, sinceritateasimþurilor ºi proclamând
drepturile lor(Constantin Noica, Echilibrul spiritual,studii ºi
eseuri, 1929-1974, p. 34). James,ºi mai ales Bergson vor impune
definitivviaþa ca o categorie aparte a realitãþii.
Respingând ethosul neutralitãþii logice,reprezentat de Cãmilã,
Noica acceptã fre-netic pasionalitatea viului,
pornirileinstinctuale, sinceritatea simþurilor ºidrepturile lor,
reprezentate de Leu.
Cele douã figuri din parabolanietzscheanã sugereazã o luptã
dintreconcepte, dintre un concept vechi ºi unulnou, dintre logicã
ºi opusul sãu, viaþã.Fireºte, vieþii i s-a opus moartea sau
materia(inertã ºi gravã). Duºmãnia clasicãrãmâne cea dintre viaþa
fluidã ºi continuãºi logica rigidã ºi discontinuã. Aceasta dinurmã
îndârjeºte ºi mãreºte potenþialulcelei dintâi. Viaþa ne este datã,
logica e ceeace dãm noi.
Nietzsche revine în meditaþiile luiNoica asupra celor douã feþe
ale spiritului:viaþa ºi adevãrul. Spiritului nu-i e datadevãrul; el
are nevoie ºi de viaþã. Or,viaþa e un concept subversiv,
uniigândindu-se la biologie sau la psihologie,iar cunoscãtorii,
respingând reducerea eila viaþa joasã, instinctualã, se vor gândi
labiologia sublimatã a lui Nietzsche saula vitalismul lui Driesch
sau Bergson(Ibidem, p. 313-314).
Într-un articol publicistic, constituitsub formã de dialog cu un
interlocutorimaginar sau concret, Noica pune laîndoialã modul
caraghios de a gândi just ºide a spune nu în dreapta ºi în stânga,
ºichiar propriului eu: ªi ãsta e idealul tãu?Citeºte-l pe
Nietzsche, trebuie sã-l citeºtineapãrat pe Nietzsche. Nietzsche
vorbeºteundeva de neadevãr ºi de virtuþile lui. E olimbã pe care
n-o cunoaºte, ºi care e totuºicea adevãratã.
De ce trebuie sã fie justã o idee, de ceadevãratã, de ce bunã? O
idee nu trebuiedecât sã fie vie. Tu înþelegi bine asta? Dacãnu
înþelegi bine, n-ai sã înþelegi bine, n-aisã înþelegi niciodatã
nimic (ConstantinNoica, Între suflet ºi spirit, Publicisticã
II,1930 iunie 1934, Bucureºti, 1996, p. 78).
Noica observã cã Nietzsche ºiHeidegger, precum ºi mulþi alþi
filosofi punîn discuþie metafizica europeanã a Siend-ului pentru cã
joacã pe tot sau nimic ºinu vãd precaritãþile fiinþei ºi
acuzãtematica ei. E o lipsã de vrere de a oredresa dinlãuntrul
ei.
Nietzsche nu se ridicã dincolo dejudecatã, în vremea lui rãmâne
în sferaîngustã a judecãþii (a aprecierii,constatãrii), neajungând
la raþionament,care cere o înlãnþuire de argumente, odesfãºurare
raþionalã. Tot astfel rãmân însat ºi în vremi românii: Nae
Ionescu,Cãlinescu, Cioran, toþi criticii. Singuriicare au obþinut
Conceptul (nu doarconcepte), sunt Hegel ºi Platon (Jurnalulde idei,
p. 277).
O altã disensiune apare în înþelegereasemnificaþiei culturilor.
Acestea trebuieabordate ca prilej; naºterea lor ne mirã,nu
sfârºiturile. La Brugère este un moral-ist al sfârºitului,
Nietzsche ºi Ortega yGasset, specialiºti ai sfârºitului (Ibidem,p.
337). Noutatea, promisiunea culturiieuropene, continuã sã noteze
Noica.
Pe parcursul întregii sale publicisticiNietzsche i-a fost lui
Noica un confesorsincer; aproapele ºi departele luicombinaþi
dialectic, în timp ce pentruCioran a fost un model respins din
motivede conservare identitarã. El l-a angajat pevizionarul,
misticul (îi considerã misticipe amândoi: pe Goethe ºi
Nietzsche),anarhicul, furiosul, pãgânulNietzsche în discuþiile
filosofice desprerefugierea în ideal ca laºitate, despre
artadramaticã drept gen minor ºi artã pentrumase, despre obiecþiile
umilitoare alefuriei contra creºtinismului, despre modulde
înþelegere a artei greceºti care nu eraoptimistã, ci pesimistã,
despre ceasulistoric al poporului german cu acel sãvrei mai mult ºi
cu contrastul dintreNietzsche ºi Bismarck, despre creºtinismºi
alcoolism ca douã narcotice aleomenirii, despre univers ca
universmuzical (Cioran urmând sugestia luiNietzsche), despre
ªtiinþa vicioasã, citatãîn germanã greºit de ªtefan Lupaºcu
Ne sunã ºi astfel, stãruitor, în urechisfatul lui Noica de la
1931: Citeºte-l peNietzsche, trebuie sã-l citeºti neapãrat
peNietzsche!.
Tot astfel ne sunã imperativul deveniriiromâneºti modelatã în
spirit nietzscheandin Jurnal filosofic (1944): Toatãproblema
României nu e numai sã fie, sãfie în eternitate, ci ºi sã devinã.
Dar cumpoþi preface fiinþa în devenire? Începândde când? ªi mã
gândesc la o Românie carenu suporta pe un Nietzsche
spunându-i:Românii nu sunt nimic; ei devin ceva(Constantin Noica,
Jurnal filozofic, ed. II,Bucureºti, 1990, p. 76).
-
21Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010
Henri Zalis
ÎNTOARCERI ÎN TIMPSAU DESPRE EGOCENTRISM
RECITIRI
De cele mai multe ori jurnalul unuiscriitor ar trebui sã fie
operã de maturitate.Sã confrunte trãiri cu deliberãri, rãspundericu
intuiþii, precizãri cu reabilitãri.
Ca act concret, deloc strãin de capricii,genul aduce probe
caracteriale. Existenþaindividualã, dacã ocoleºte
convenþionalul,dezvoltã expansiunea sinelui.
Dar, mai ales, ar trebuisã fie o dovadã de modestie.Din a cãrei
umilã intransi-genþã sã nu aparã excese. Celmult rectificãri la
jocuri de-ametafizica, eventual cumnota undeva E. Lovinescu
descinderi în tranºeeleamãnuntelor.
Liberat de acesteprecizãri preliminare pot sãnumesc textul de
care m-amapropiat: Jurnal de MirceaCãrtãrescu. Este un volumamplu,
de aproape 470 de pagini. Credinþamea este cã nu lungimea
contribuþieimãsoarã devoþiunea auctorialã faþã deprocesul de
formare al celui care îºidezvãluie temele familiare. Altundeva
cautorientarea jurnalului, limpezirile lui,incursiunile în epoca
reconstituitã, directsau indirect.
Nu mã grãbesc sã trag concluzii. Darnu las deoparte un citat,
socot edificator:Sursa literaturii fiction ºi non-fiction
estecredinþa ridicolã ºi sinucigaºã cã existãlucruri despre care
meritã sã scrii ºi careau valoare prin ele însele, în afara
scriituriipropriu-zise; iar a doua sursã la fel de bizarãe credinþa
cã, pe de altã parte, ºi aceastãscriiturã, implicând formalismul
canalelorºi mediilor de comunicare, poate avea cevade valoare.
Simt, de îndatã ce revin la reflecþiilecitate, câteva motive de
interogaþie. În primul* Din volumul La gura vulcanului, în
pregãtire la
Editura Bibliotheca.
rând surprinde definirea conºtiinþei de dia-rist. Ar fi una
privind sursele jurnalului, modulde a le trata pânã la debusolare,
oboseala,contrarietatea faþã de aspecte pentru a faceposibile
valori imposibile.
Rãzbate, la tot pasul, un narcisismeliberat de rãspunderi grave,
de rectificãri
dacã ele se impun.Truculenþele invocate la
ceas târziu, de noapte, maimult apasã efectul decât
îlînduplecã.
Am spus cã este vorbade narcisism. Aº puteasusþine cã, în egalã
mãsurã,primim acces la paranoiaegocentrismului (vezi, înacest sens,
mãrturisirea de lapag. 468: Mã simt singur.ªtiu cã zilele astea,
vreosãptãmânã de-aici încolo nuse va mai întâmpla nimic, n-o
sã mai primesc nicio veste de nicãieri).În replicã, abundã
frivolitãþi ieftine,
cãutate, (ca la pag. 90) la aprecierirezervate Levantului.
Într-o revistã carel-a lãudat cu neslãbit entuziasm în
mareamajoritate a analizelor anterioare, cinevaacum are ºi lucruri
de rectificat. Nu vreausã mã îndepãrtez de esenþa
Jurnalului,implicit de examinarea unui autor predispusla
singularitate ºi singularizare.
Persoanã inteligentã, prevenitãsuficient asupra pericolelor
personalizãriiexcesive a examenului autoscopic, MirceaCãrtãrescu nu
izbuteºte sã evite un numãrde repetiþii, dezorientãri, dilatãri de
ordininstrumental. Întâlnim, oarecum surprinºi,critici severe la
adresa cãrþii VirginieiWoolf, Orlando, vizualizãri suficiente
lapropria carte, Lulu, ºi suspecte deconfabulare note admirative la
adresa luiGabriel Liiceanu, director la Humanitas,principalul, dacã
nu ºi unicul sponsor, alscriitorului în discuþie.
-
22 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni
Nu-i cer lui M.C. sã facã parte dintr-ounicã familie de spirite,
doar cã sensibilitateasa conteazã dacã e întregitã
corespunzãtor.
Sunt, pe de altã parte, interesantemenþiunile despre viaþa de
familie sau celeimplicând propriul scris. Este în
tradiþialiteraturii noastre sã gãsim asemeneareferiri, fie la
visuri despre profesiuni decredinþã artisticã, fie în legãturã
cuperspectiva axiologicã, revendicatã deM.C. în sprijinul
fenomenului proprieicreaþii. La pag. 291 el spune: În lipsacãrþilor
care m-au dezamãgit în ultimultimp, cum bãnuiesc cã ºi eu le
dezamãgesc aº scrie cãrþi aºa cum mi-ar plãcea sã lecitesc. Aº muri
de fericire sã mai pot scrieo carte minunatã, mereu junã ºi
lizibilãoriunde.
Vãdit lucru: visul, planul stimulator alvervei digresive
conteazã foarte mult.Urmãrindu-l în progresiva ºi recurenta
luiprezenþã, visul apare ca ieºire din formule,camuflãri dar ºi
aprige promisiuni. Acestinextricabil amestec de afirmãri saueludãri
face parte din fiinþa de artist foartepersonal, care îºi propune
continuufabulosul, himericul, dimensionareasimbolicã.
Desigur vorbim despre o vocaþie.Puternicã, incitantã, dãtãtoare
de speranþe.De natura adaptãrii ºi dezadaptãrii lacontraste.
Preocupant rãmâne însã faptulcã în Jurnal imagini felurite
(poetice,erotice, critice) pierd din moderaþie, dinechilibru.
Atunci, sporesc dificultãþile.Cãdem în plasa extazei onirice, mã
tem são spun, vecinã cu mitomania.
Mircea Cãrtãrescu ar trebui sã fie multmai precaut când slãbeºte
autocontrolul
faþã cu mitomania paralizantã. El aretendinþa, vizibilã în n
ocazii, sã nu-ºidisimuleze fibra admiraþiei lãuntrice înatingerea
cu onirismul. Cât îl priveºte,înþelegem oniricul sãu consonant
cutiparele lirismului egocentric, numai bununui anumit gen de
oameni, care, în per-manent efort de autodepãºire,
macereazãinsolitul, cutreierã ludicul fãrã sã-l reþinã.
Actul creator nu-i exclude, doar cãsimþirea pe cât ºi
inteligenþa nu se pot lipsi,am