Intocmirea si prezentarea situatiei fluxurilor de numerar CUPRINS CAPITOLUL 1 - CASH – FLOW - CONŢINUT INFORMATIV, CONCEPTE ŞI DELIMITĂRI 1.1 Capacitatea de a genera cash - obiectiv al gestiunii financiare a unei întreprinderi 1.2 Concepte 1.3 Fluxul de numerar şi profitul net al întreprinderii 1.4 Curente teoretice de explicare a cash-flow- ului CAPITOLUL 2 - ANALIZA FLUXULUI DE NUMERAR (TREZORERIE) 2.1 Abordarea franceză de analiză a cash-flow-ului 2.2 Abordarea anglo-saxonă de analiză a cash-flow- ului 2.2.1 Cash-flow-ul din activităţile de gestiune
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Intocmirea si prezentarea situatiei fluxurilor de numerar
Întreaga activitate desfăşurată de întreprindere cuprinde două categorii de
operaţiuni: de gestiune şi de capital.
Operaţiunile de gestiune, reflectate în contul de profit şi pierderi, sunt cele mai
însemnate şi au un caracter repetitiv în viaţa economică a întreprinderii. Ele cuprind mai
departe operaţiuni de exploatare a patrimoniului în scopul realizării de produse şi servicii
vandabile, de operaţiuni financiare pe piaţa de capital şi cea monetară şi operaţiuni
excepţionale, accidentale şi în afara activităţii curente. Toate acestea sunt considerate
activităţi ordinare. Foarte rar, întreprinderea poate înregistra în gestiunea sa şi evenimente
extraordinare (exproprieri, cutremure, etc.) în afara cadrului decizional al conducerii
acesteia8.
Operaţiunile de capital vizează modificări în volumul şi structura activelor şi
pasivelor întreprinderii, ca urmare a deciziilor de investiţii şi a celor de finanţare luate de
conducerea întreprinderii. La rândul lor, acestea cuprind operaţiuni de investiţii şi
operaţiuni de dezinvestiţii (de revânzare a activelor şi de recuperare a capitalurilor
imobilizate). În replică, pe pasiv se vor înregistra operaţiuni de finanţare (de majorare a
capitalurilor proprii), operaţiuni de creditare (de atragere de noi credite) şi/sau operaţiuni
de rambursare (a creditelor), precum şi operaţiuni de restituire a capitalurilor proprii (mai
rar)9.
Rezultanta concretă, monetară a tuturor fluxurilor de trezorerie (încasări şi plăţi) o
reprezintă cash-flow-ul care sintetizează variaţiile fluxurilor rezultate din toate
operaţiunile de gestiune şi de capita ale întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar10.
Cash-flow-ul (CF) este variaţia (fluxul) trezoreriei nete (ΔTN) de la începutul
până la sfârşitul exerciţiului financiar. Ca şi cash-ul (trezoreria netă) şi cash-flow-ul
8 Nicolescu C., Instruire în Standarde Internaţionale de Contabilitate şi Management Financiar pentru
întreprinderi mici şi mijlocii, modul de instruire dezvoltat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private
Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), Bucureşti, 2005, sursa web:
www.fmias.org/Ro/training_modules_RO.htm9 Ibidem10 Vintilă G., Gestiune financiară şi fiscală – suport de curs în cadrul programului de master specializat
2.1 Abordarea franceză de analiză a cash-flow-ului
După cum s-a menţionat în capitolul anterior, curentul francez explică variaţia de
cash pe seama variaţiei fondului de rulment (ΔFR) şi a variaţiei nevoii de fond de rulment
(Δ NFR).
ΔTN = ΔFR –ΔNFR
Fondul de rulment reprezinta partea din capitalul permanent utilizata pentru
finantarea activelor circulante, impusa de diferentele dintre sumele de incasat si sumele
de platit, precum si de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor
circulante in lichiditati si durata in care datoriile pe termen scurt devin exigibile18.
Conform conceptiei patrimoniale, fondul de rulment (FR) se poate calcula astfel:
FR = Capital permanent – Active imobilizate
De asemenea, FR se poate calcula si dupa ecuatia:
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
In aceasta situatie, FR reflecta corelatia dintre lichiditatea activelor circulante si
exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. Aceasta prezinta o valoare informativa ridicata,
asigurand legatura dintre cele doua parti ale bilantului financiar. Ca urmare FR este
considerat ca fiind cel mai important indicator al echilibrului finaciar lichiditate –
exigibilitate, care permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plata.
18 Işfănescu A., Robu V., Hristea A., Vasilescu C., Analiza economico-financiară, Ed. ASE, Bucureşti, 2003.
CAPITOLUL 2
10
Fondul de rument este o necesitate pentru majoritatea intreprinderilor. El
constituie o marja de securitate pentru întreprindere si pentru creditarii sai, o premisa a
asigurarii independentei financiare fata de terti.
Dacă se face o comparaţie între fondul de rulment existent/utilizat (FR1) şi fondul
de rulment din perioada precedentă (FR0) se evidenţiază variaţia fondului de rulment:
Δ FR = FR1 – FR0 => + excedent (surplus)
- deficit (lipsă)
In ciuda numeroaselor tentative ale specialistilor este imposibil de a defini nivelul
„normal” al fondului de rulment aplicabil tuturor intreprinderilor. Asa cum se precizeaza
in teoria economica, nivelul FR trebuie apreciat in functie de doua imperative
contradictorii: solvabilitate si eficacitate. Imperativul solvabilitatii obliga intreprinderea
sa-si asigure mijloacele financiare necesare achitarii datoriilor scadente. In aceste
conditii, intreprinderea este tentata sa-si asigure un fond de rulment suficient de ridicat,
astfel incat ea sa poata face fata in orice moment platilor scadente19.
Daca criteriul solvabilitatii ar fi singurul criteriu al rationamentului financiar,
atunci ar insemna ca intreprinderea se gaseste intr-o situatie confortabila atunci cand au
un fond de rulment maxim. Dar, in conditiile caracterului limitat al resurselor, fiecare
intrerpindere cauta sa le utilizeze cat mai eficient cu putinta. Capitalurile permanente sunt
purtatoare ale unui cost si ca atare utilizarea lor rationala constituie un imperativ major.
Utilizarea rationala a resuselor presupune folosirea unei parti cat mai mari din resursele
stabile pentru a mari capacitatile de productie, vanzarile, rezultatele. Satisfacerea
imperativului eficacitatii conduce la minimizarea fondului de rulment. In practica
economica, intreprinderea realizeaza, de regula, un compromis intre cele doua
imperative, ponderea fiecaruia fiind dependenta de sectorul de activitate, de politica
financiara a intreprinderii, de faza de maturitate a acesteia20.
În general, un fond de rulment pozitiv semnifica o degajare de surse financiare la
dispozitia intrepriderii o perioada mai lunga de timp (de la 1 an in sus), surse ce pot fi
utilizate in ciclul de productie. Creşterea fondului de rulment semnifică o situaţie
pozitivă, dar trebuie studiat dacă această creştere a fondului de rulment nu este
19 Valceanu G., Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiara, Ed. Economica, Bucuresti, 2004.20 Ibidem
11
determinată de creşterea gradului de îndatorare a întreprinderii, ceea ce ar fi în
detrimentul autonomiei sale financiare21.
Un fond de rulment negativ inseamna o insuficienta de surse financiare pe termen
lung, ceea ce inseamna ca investitiile intreprinderii, respectiv activul imobilizat au fost
deja finantate din credite si daca si necesarul fond de rulment este negativ, inseamna ca si
ciclul de exploatare este finantat tot din credite. Prin urmare, intreprinderea functioneaza
cu un grad de indatorare mare.
Sporirea resurselor stabile poate fi rezultatul unor decizii ce vizeaza creasterea
aportului asociatilor (in numerar sau in natura), cresterea rezultatului exercitiului,
respectiv a rezultatului afectat rezervelor si rezultatului reportat, obtinerii de subventii,
cresterii provizioanelor, cresterii datoriilor financiare (prin emisiunea de obligatiuni, prin
contractarea de noi credite pe termen lung.
Reducerea activelor imobilizate nu reprezinta un scop in sine, pentru ca ea are
implicatii directe asupra capacitatii productive si a volumului de activitate al
intrerpinderii. Totusi, reducerea justificata a activelor imobilizate (prin vanzarea de
active, incasarea unor titluri, diminuarea unor active fara valoare) conduce la sporirea
fondului de rulment. Diminuarea fondului de rulment semnifică o marjă de siguranţă mai
redusă, dar dacă această diminuare se datorează finanţării de noi investiţii rentabile, pe
termen lung aceste investiţii vor contribui la creşterea fondului de rulment. În cazul în
care fondul de rulment rămâne neschimbat sed apreciază că întreprinderea a stagnat
creşterea sa din diverse cauze şi se impune efectuarea unui studio al rentabilităţii.22
Exemplificare
Societatea “COMBO”, în jurul căreia se va construi studiul de caz, este unul din
principalii constructori de conducte din România, specializat în constructia conductelor
magistrale de gaze, titei, produse petroliere si apa potabila cu o experienta de peste 56
de ani.
Situatiile financiare, au fost întocmite în conformitate cu OMF 94/2001.
Informatiile din tabelul nr. 1 reprezenta bilantul contabil pentru exercitiile financiare 21 Işfănescu A., Robu V., Hristea A., Vasilescu C., Analiza economico-financiară, Ed. ASE, Bucureşti,
2003.
22 M. Robu, Bilanţul contabil, curs în format digital, sursa web: http://www.ase.ro/biblioteca
2.2 Abordarea anglo-saxonă de analiză a cash-flow-ului
Aşa cum s-a prezentat în paragrafele anterioare, curentul anglo-saxon explică
variaţia trezoreriei nete, pe seama variaţiunilor de cash datorate operaţiunilor de gestiune
(operaţionale), inclusiv variaţia nevoii de fond de rulment (ΔNFR), operaţiunilor de
investiţii şi operaţiunilor de finanţare.
CF = ΔTN = CFgest + CFinv +CFfin
2.2.1 Cash-flow-ul din activităţile de gestiune
Cash-flow-ul din activităţile de gestiune (exploatare şi excepţionale) este cel mai
important dintre cash-flow-urile întreprinderii. Acesta este acoperitor atât pentru plăţile
curente de gestiune, dar şi pentru achiziţia de noi active prin autofinanţare şi/sau pentru
rambursarea creditelor, precum şi pentru remunerarea acţionarilor cu dividende şi a
creditorilor cu dobânzi29.
Cash-flow-ul de gestiune (CFgest) poate fi explicat pe baza veniturilor încasabile
şi a cheltuielilor plătibile din contul de profit şi pierdere corectate cu variaţia nevoii de
fond de rulment (ΔNFR).
La rândul ei, variaţia NFR se explică prin modificările în soldurile bilanţiere ale
stocurilor, creanţelor şi ale datoriilor de exploatare.
Cash-flow-ul de gestiune poate fi determinat prin două metode:
- directă, cu evidenţierea tuturor încasărilor şi a plăţilor precum şi a creşterilor şi
scăderilor de solduri finale ale stocurilor, creanţelor şi datoriilor de exploatare în raport
cu soldurile lor iniţiale;
- indirectă, ce porneşte de la profitul net şi de la amortizare, şi care se corectează cu
variaţia nevoii de fond de rulment.
29 Vintilă G., Gestiune financiară şi fiscală – suport de curs în cadrul programului de master specializat
Managementul sistemelor bancare
19
Metoda directă de determinare a cash-flow-ului de gestiune
Fluxurile de trezorerie relative la activităţile de gestiune (exploatare):
+ Încasări generate de relaţiile cu clienţii
- Plăţi în favoarea furnizorilor şi personalului
- Dobânzi şi dividende plătite30
- Plăţi provind impozitele asupra beneficiilor31
- Alte plaţi generate de exploatare
+ Elemente extraordinare
= Flux net de trezorerie relative la activităţile de exploatare
Încasările din activităţile de gestiune sunt cele de vânzări de bunuri şi servicii din
anul current (CA1) plus soldul iniţial (SV0) minus soldul final (SV1) al creanţelor -
clienţi32:
Încasări CA = CA1 + SV0 – SV1
La acestea se adaugă încasări din drepturi de autor, taxe de participare,
comisioane şi alte asemenea încasări. Încasările din dividende şi din dobânzi la
participaţiile directe şi la împrumuturile acordate altor întreprinderi sunt evidenţiate
separat de activităţile de exploatare pentru a releva impactul acestora asupra cash-flow-
ului din exploatare. Foarte adesea acestea se înscriu în cash-flow-ul de investiţii, deoarece
sunt generate de investiţiile financiare făcute la alte întreprinderi. Tot astfel încasările din
cesiunea (vânzarea) activelor fixe se vor include în cash-flow-ul de investiţii. În CFgest
se va opera doar cu profitul sau pierderea ce rezultă din cesiunea de active fixe.
Plăţile din activităţile de gestiune sunt33:
30 Aceste fluxuri ar putea fi incluse, de asemenea, în categoria fluxurilor de finanţare31 Acest flux ar putea fi împărţit între activităţile de exploatare, cele de investiţii şi cele de finanţare32 Vintilă G., Gestiune financiară şi fiscală – suport de curs în cadrul programului de master specializat
Managementul sistemelor bancare 33 Ibidem
20
pentru aprovizionările de materii prime şi materiale din anul curent (Mat1) minus
soldul iniţial (Sm0) plus soldul final (Sm1) de materiale plus soldul iniţial (Sf0)
minus soldul final (Sf1) al furnizorilor de materiale.
PlăţiMat = Mat1 – Sm0 + Sm1 + Sf0 – Sf1
pentru salarii şi cheltuieli sociale din anul curent (Sal1) plus soldul iniţial (Ss0)
minus soldul final (Ss1) al salariilor neridicate
Plăţisal = Sal1 + Ss0 – Ss1
Pentru dobânzi, care în general nu prezintă sold al datoriilor de plătit;
Pentru impozite şi taxe, de asemenea, în general fără sold rămas de plătit.
Impozitul de profit poate fi aferent şi altor venituri decât cele de exploatare, ceea
ce ar impune împărţirea lui între CFgest şi CFinv. În general, impozitul pe profit se
înregistrează în CFgest.
Corecţiile la plăţile pentru aprovizionări, pentru salarii şi pentru alte cheltuieli de
exploatare în raport cu modificările soldurilor activelor şi pasivelor aferente se fac în
următoarea logică34:
- creşterea soldului final al activelor circulante semnifică o plată suplimentară vis-à-vis de
cheltuielile din anul curent (diminuate cu soldul iniţial al acestor cheltuieli). Tot astfel, o
diminuare a soldului final al activelor semnifică o degajare de cash (încasare) ce va fi
folosită pentru plata cheltuielilor din anul curent.
- Creşterea soldului final al datoriilor este echivalentă cu o reducere a plăţilor în anul
curent pentru respectivele datorii (semnifică o degajare de cash = încasare). Invers, o
scădere a soldului final este egală cu o plată suplimentară pentru achitarea datoriilor
respective din anul curent.
Exemplificare: valorile si dinamica cash-flow-ului de gestiune inregistrat de
societatea COMBO sunt prezentate in tabelul nr.7:
Informatiile din tabelul nr. 6 reprezinta contul de profit si pierdere pentru
exercitiile financiare încheiate la 31 decembrie 2005, 2006 si 2007 si evolutia veniturilor
si cheltuielilor in valoare absoluta si relativa.
34 Feleagă N., Ionaşcu I., Contabilitate financiară, vol.2, Editura Economică, Bucureşti, 1998,
21
Tabelul nr.6 Contul de profit si pierdere in perioada 2005- 2007
10. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
11 Vintilă G., Gestiune financiară şi fiscală – suport de curs în cadrul programului de master specializat Managementul sistemelor bancare
12. Nicolescu C., Instruire în Standarde Internaţionale de Contabilitate şi Management Financiar pentru întreprinderi mici şi mijlocii, modul de instruire dezvoltat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), Bucureşti, 2005, sursa web: www.fmias.org/Ro/training_modules_RO.htm
13. Covlea M., Metodele rapide de evaluare, curs în format digital, sursa web:
http://www.ucdc.info
Cursuri in format digital (sursa web: http://www.ase.ro/biblioteca)
14. BRAN P. - Finantele intreprinderii. Gestiunea fenomenului microfinanciar
15. BREZEANU P. - Gestiunea financiara a intreprinderii
16. ILIE V. - Gestiunea financiara a intreprinderii