-
2 • APOSTROF
INVITATUL CAFENELEI critice de miercuri, 12 ianuarie, a fost
IonMureºan. Unul dintre cei mai apreciaþi poeþi români
contempo-rani, autor al recent-publicatului ºi deja
mult-discutatului volum car-tea Alcool (Editura Charmides, 2010),
Ion Mureºan a vorbit la Ca-feneaua criticã despre viaþa ºi poezia
sa. L-au însoþit Gavril Þãrmure,preºedintele Societãþii de Concerte
din Bistriþa ºi director al EdituriiCharmides, ºi Luigi Bambulea,
redactor al revistei clujene Verso, alcãrei redactor-ºef este Ion
Mureºan.
Amfitrion al Cafenelei critice: Ion Bogdan Lefter.Cafeneaua
criticã este un proiect de dezbateri culturale pe teme
de actualitate. Prima serie s-a desfãºurat în anii 1990, la
CafeneauaFacultãþii de Litere a Universitãþii Bucureºti, seria a
doua – în pe-rioada noiembrie 2008-iulie 2009, la Cluburile A ºi
The SilverChurch, iar seria actualã, a treia, a fost inauguratã în
martie 2010la Club Control.
�
VALERIU ANANIA
UNIUNEA SCRIITORILOR dinRomânia, Asociaþia Scriito-rilor
Bucureºti anunþã cu pro-fundã tristeþe încetarea din viaþãa
scriitorului VALERIU ANANIA,mitropolitul ortodox al Cluju-lui,
Albei, Criºanei ºi Maramu-reºului, cunoscut ca ÎPS BAR-TOLOMEU.
ÎPS Bartolomeu urma sã îm-plineascã în 18 martie 90 deani. El a
fost arhiepiscop al Va-dului, Feleacului ºi Clujuluitimp de 18 ani
ºi a fost unuldintre candidaþii la scaunul pa-triarhal dupã decesul
Prefericitului Teoctist.
Membru al Uniunii Scriitorilor din 1978, la Asociaþia
Bucu-reºti, s-a transferat la Filiala Cluj în 1996. Ca poet,
dramaturg,prozator ºi traducãtor, dar ºi ca remarcabil memorialist,
a lãsato operã deosebit de întinsã ºi valoroasã.
Valeriu Anania s-a nãscut la data de 18 martie 1921 la
Glã-vile-Piteºteana, în judeþul Vîlcea. A urmat ºcoala primarã în
satulnatal, Seminarul Teologic Central din Bucureºti. A frecventat
ºicursurile la liceele „Dimitrie Cantemir“ ºi „Mihai
Viteazul“,absolvind aici în 1943. În 1942 s-a cãlugãrit la
MãnãstireaAntim Bucureºti, dîndu-i-se numele de Bartolomeu. A
studiatla Facultatea de Medicinã ºi la Conservatorul de Muzicã
dinCluj. Ca preºedinte al studenþilor din Centrul Studenþesc
„PetruMaior“, a organizat ºi condus o grevã studenþeascã cu
caracteranticomunist ºi antirevizionist ºi a fost exmatriculat.
Ulterior,ºi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din
Bucureºtiºi la Academia Andreianã din Sibiu, fiind licenþiat în
teologie.
În anul 1959 a fost arestat, sub acuzaþia de activitate
legio-narã înainte de 1944. A fost condamnat la 25 de ani de
muncãsilnicã pentru „uneltire contra ordinii sociale“, fiind închis
laAiud. În 1964 a fost eliberat, împreunã cu alþi deþinuþi
poli-tici. În 1967 a fost hirotonit ieromonah, acordîndu-i-se din
partea Sfîntului Sinod rangul de arhimandrit.
În anul 1982 s-a retras la Mãnãstirea Vãratec pentru a sededica
scrisului. Operei sale scriitoriceºti i s-a adãugat diorto-sirea ºi
adnotarea Sfintei Scripturi dupã Septuaginta. Aceastãlucrare o va
elabora ºi desãvîrºi dupã alegerea ca arhiepiscop alVadului,
Feleacului ºi Clujului, în 1993. În acelaºi an a fost
alesarhiepiscop al Vadului, Feleacului ºi Clujului. În 2006,
SfîntulSinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe
arhiepiscopulBartolomeu la rangul de mitropolit al Clujului, Albei,
Criºaneiºi Maramureºului.
Ca dramaturg, a realizat numeroase piese, între care dra-mele
Mioriþa, Meºterul Manole, Du-te vreme, vino, vreme!, Pã-hãrelul cu
nectar, Steaua Zimbrului, Poeme cu mãºti. Multe din-tre ele au fost
reprezentate. În anul 1982 a obþinut Premiulpentru dramaturgie al
Uniunii Scriitorilor. A publicat volumede poezie, între care:
Geneze (1971), Istorii agrippine (1976),File de acatist (1981),
Anamneze, Rotonda plopilor aprinºi (1983).
Valeriu Anania a primit numeroase premii literare ºi
recu-noaºteri sub formã de ordine de stat ºi ale bisericii:
OrdinulNaþional „Pentru Merit“ în grad de Mare Cruce; Premiul
pen-tru Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, titlul
dedoctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din
Cluj-Napoca.
Prin dispariþia lui Valeriu Anania, literatura românã ºi
cul-tura noastrã, ca ºi lumea creºtinã, suferã o ireparabilã
pierdere.
�
C
A
F
ÉA P O S T R O F
ION MUREªAN la Cafeneaua criticã
MIERCURI, 16 februarie 2011, a avut loc, sub conducerea
preºedin-telui Uniunii Scriitorilor din România, dl Nicolae
Manolescu,ºedinþa Comitetului Director al USR. Preºedintele a
informatComitetul despre problemele curente ale Uniunii. S-a decis
atri-buirea unor finanþãri de cãtre USR pentru anumite proiecte
cultu-rale ale filialelor ºi revistelor. Comitetul a stabilit,
conform statu-tului, suspendarea membrilor neplãtitori de cotizaþie
ºi a decis ca,în cazul celor pensionaþi, sã se comunice Casei de
Pensii situaþiade suspendare, pentru ridicarea indemnizaþiei
acordate conformLegii 8/2006 celor care nu achitã cotizaþia.
De asemenea, Comitetul a decis ca premiile acordate de filiale
ºicele acordate în numele Uniunii Scriitorilor la unele
concursuriregionale sã poarte în mod obligatoriu titulatura
filialei saumanifestãrii respective ºi numai apoi precizarea
„filialã a USR“ sau„finanþat de USR“.
Comitetul a luat în discuþie ºi problemele curente ale
revistelorºi filialelor Uniunii. Printre altele, a decis ca, la
cererea acesteia,Filiala Galaþi-Brãila sã poarte denumirea „Filiala
Sud-Est“ a USR.
�
Comunicat privind ºedinþaComitetului Director al USR
In memoriam
-
Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 3
ESTE DE-A dreptul curios cã nu sunt înstare sã-mi amintesc cum
ne-am întâlnitpentru prima oarã cu Ion Pop, când amfãcut
cunoºtinþã. Oricât de adânc aº sãpa înmemoria mea clujeanã,
prietenia care neleagã existã deja drept ceva de la sine înþe-les,
intratã în obiºnuinþã ºi chiar în tradiþie.Singura explicaþie
plauzibilã ºi logicã a acestei absenþe a începutului este faptul
cãeram atât de tineri, încât nu numai cã nucunoºteam noþiunea de a
face cunoºtinþã,dar nu aveam încã nici noþiunea timpului,totul era
un fel de magmã strãlucitoare caredizolva contururile ºi topea
deopotrivãnenorocirile ºi noroacele în simpla bucuriede a fi ºi mai
ales de a fi împreunã cu ceiasemenea þie, din aceeaºi generaþie.
Dacãnu-mi amintesc momentul în care l-amcunoscut pe Ion Pop, îmi
amintesc înschimb cã el a fost unul dintre primii co-legi – dacã nu
cumva chiar primul – faþã decare am avut sentimentul apartenenþei
laaceeaºi generaþie.
Era o prietenie în trei sau chiar în patru,pentru cã, alãturi de
Romulus Rusan ºi demine, venea adesea ºi Nicolae Prelipceanula
întâlnirile care aveau loc mereu (sau celpuþin aºa au rãmas
înscrise în memoriamea) în camera lui Jean, spaþioasã, lumi-noasã,
având pereþii ascunºi de rafturi decãrþi, un birou ºi o canapea
acoperitã cu ocergã maramureºeanã. Mã întreb despre cevorbeam,
pentru cã þin minte cã vorbeamore ºi ore, cu siguranþã nu despre ce
seîntâmpla în jurul nostru, ci despre ce seîntâmpla în mintea
noastrã, despre cãrþilepe care le citeam, despre cãrþile pe care
lescriam sau urma sã le scriem. Romi ter-minase facultatea, Jean ºi
Nae erau stu-denþi, iar eu nu mai speram cã voi ajungevreodatã. Mai
târziu, Jean devenise asistent,eu devenisem, în sfârºit, studentã,
ba chiardebutasem cu toþii, fiecare cu câte o cãr-ticicã îngustã ºi
subþire ca o broºurã, încolecþia „Luceafãrul“, dar noi ne
întâl-neam tot la Jean, unde vorbeam, ºi vor-beam, pânã când mama
lui îndrãznea sã ne întrerupã ºi sã ne cheme la masã. Jeanera
singurul dintre noi care locuia cupãrinþii ºi care împãrþea cu noi,
altruist,sentimentul de acasã pe care abia dacã maiîndrãzneam sã-l
visãm.
De altfel, Jean era cel mai „aºezat“ din-tre noi, nu numai în
sensul cã avea ocamerã a lui într-o casã a pãrinþilor lui –care
prin simpla lor prezenþã ºi prin viaþalor simplã erau ca o coajã
protectoare a
fructului în interiorul cãruia se dezvoltauseminþele
intelectului –, ci ºi în sensul cãacest intelect pãrea sã se
autoprograme-ze mai sigur de sine în forme cunoscutedinainte. Spre
deosebire de noi, Ion Popºtia cã va deveni profesor, poate
chiarProfesorul, de pe vremea când putea încã sãopteze pentru
literatura care nouã ni sepãrea mai importantã. Dar opþiunea
luiaproape dramaticã a fost aceea de a refuzasã opteze între
diferitele cãi pe care ar fiputut sã le urmeze ºi pentru care era
la felde dotat. Cuminþenia lui – despre carevorbeºte aproape
autocritic în poezie – aconþinut suficient curaj pentru a
obligadrumurile divergente sã se aºeze paralel,totodatã
contopindu-se. Cariera universi-tarã ºi palmaresul de analist
literar – al isto-riei avangardei mai întâi, apoi al
proprieigeneraþii – nu l-au împiedicat sã fie nunumai autorul unei
bogate opere poetice,ci ºi unul dintre poeþii autentici ai
gene-
raþiei noastre. Din pãcate, tocmai aceastãplurivalenþã – care
l-a transformat într-unpersonaj netipic al lumii literare, lipsit
detot sclipiciul boemei ºi pus în umbrã depropria sa decenþã – s-a
întors într-unanume sens împotriva lui. Colegii de cri-ticã
literarã nu s-au obosit niciodatã sãrecunoascã ºi sã descopere cu
adevãrat poe-tul de dincolo de profesor, iar locul pe careîl ocupã
în unele istorii literare este depar-te de a fi echitabil.
Cu timpul, spaþiul întâlnirilor noastre s-a diversificat, dar la
Bucureºti sau laParis ne-am descoperit mereu aceeaºi prie-tenie
care – indiferent de kilometrii, aniisau destinele care ne despart
– se regãseºtenu numai în nostalgia tinereþii comune, ciºi în
rigoarea unor repere morale ºi inte-lectuale rãmase neschimbate
„pe-acestemereu miºcãtoare poteci“.
�
O prietenie fãrã început
Ana Blandiana
• Ion Pop
-
4 • APOSTROF
O mirare, câteva secvenþeºi multã recunoºtinþã
C INE POATE sã creadã cã Ion/Jean Popîmplineºte 70 de ani?!?
Bãrbatul frumos, elegant cu decenþã,
manierat, sobru, corect în toate ºi subtilataºant prin ºtaiful
apusean; maramure-ºeanul înalt ca bradul, cu voce
superbã,învãluitor timbratã, gesturi pufoase ºi cãlcã-turã
juvenil-boiereascã; omul rânduieliinordice, cu disciplinã de fier
ºi mirãri copi-lãreºti, cu decizii de chirurg ºi reverii ju-cãuºe;
poetul solitar ºi profesorul deloc dis-trat, diplomatul sever ºi
melancolicul cupuseuri colerice... – tocmai el, profesorul-student,
decanul contaminat de fervorileadolescenþei perpetue, sã ajungã
subiect deFestschrift?!?
Dintotdeauna i-am privit cu tandrã in-vidie pe prietenii
universitari. Din recipro-ca lor vampirizare cu studenþii,
ambeletabere ies în câºtig. Nu doar intelectual, darºi fizic. Cât
se poate de fizic, energetic, lamodul transferului fizionomic,
aproape:ridurile mentorului par cã se întipãresc pechipurile
studenþilor, iar prospeþimea aces-tora dã juventute dascãlului.
Cum altfel sã-mi explic faptul cã oa-meni precum Ion Pop, Mircea
Martin, Ion Vartic, Nicolae Manolescu, EugenNegrici, Mihai Zamfir,
Florin Manolescu,Alexandru Cãlinescu, Alexandru Zub,Alexandru
Sincu, Victor Ciobanu, SilviuAngelescu, Nicolae Constantinescu îmi
paraproape neschimbaþi acum, la mai bine detreizeci de ani de când
am terminat facul-tatea, în vreme ce mulþi dintre studenþii lor–
ajunºi de mult, la rându-le, profesori,pãrinþi, bunici – le-au
conservat nu numaiideile, ci ºi ticurile? Extraordinarul transferde
energie pe care-l presupune admiraþiaauditoriului îi face pe
profesorii într-adevãrhãrãziþi cu talent catalitic sã-ºi
cristalizezecalitãþile, sã-ºi conserve farmecul, sã-ºi ºle-fuiascã
virtuþile ca pe un diamant, mergândcãtre acea sublimã alchimie
dintre emiþãtorºi destinatar prin care tinereþea dã
vlagãsenectuþii, iar maturitatea înnobileazã cuseninãtate forfota
acneicã.
Ei bine, cred cu tãrie cã oamenii dãruiþicu har educativ îºi
pãstreazã aproape intacte,prin decenii, virtuþile tinereþii
deopotrivãefervescente, benefic-insurgente ºi strategicformatoare.
Asta, mai ales când vârsta lor„de aur“ coincide cu un context
politic fa-vorizant valorii, ierarhiilor sincronizante,
re-valorizãrii tradiþiilor ºi recuperãrii firescu-lui, aºa cum s-a
întâmplat cu generaþia ’60.
Mirarea
S PRE RUªINEA mea, nu mai ºtiu când amdat prima oarã mâna cu
„domnul pro-fesor Ion Pop“ ºi când mi-a cerut sã-i spun„Jean“. ªtiu
cã, în timp, m-am chircit umi-lit când am vãzut cum eu le spuneam
cât sepoate de natural lui Ion Pop, Ion Vartic ºi
Marian Papahagi „Jean“, „Doru“, respectiv„Marian“, în timp ce
Radu G. Þeposu,Ioan Buduca, Ioan Groºan sau Ghiuri Pas-cu nu-i
scoteau din „domnule profesor“.Lasã, cã ºi eu mã uluiam când
optzeciºtiinu-l scoteau (ca ºi azi) pe Nicolae Mano-lescu din
apelativul „Niki“, pe când eu ºiacum, în prag de pensie, folosesc
formula„dom’ profesor“.
Nu l-am întâlnit în 1975-’76, la „sesiu-nile ºtiinþifice
studenþeºti“, unde am fãcutcunoºtinþã cu ªtefan Borbély, de pildã,
ciîn 1980 sau 1981, la colocviile revistei Tran-silvania, dupã ce
luasem premiul revisteiTribuna ºi scrisesem în Luceafãrul despre
ocarte a lui, Ore franceze, text care avea sã de-termine, nu peste
multã vreme, plecarea meadin siajul lui Mihai Ungheanu. Niciodatã
n-am înþeles virulenþa lui Ungheanu cândm-a somat ca-n veci sã nu
mai încep un arti-col în Luceafãrul citând un autor strãin, pre-cum
se întâmplase cu Barthes, în recenzia lacartea lui Ion Pop. Parcã
eram deja un duº-man de clasã, un „agent al Kominternului“,al
„viperelor de pe Wall Street“, al „strãinis-mului care ucide în
faºã naþionalismul“. Îipropusesem pe atunci lui Ungheanu un serial
despre tinerii critici ºi eseiºti ai mo-mentului ºi-mi aduc aminte
cã am scrisprin ’78-’79 despre Alexandru Cãlinescu,Ion Pop, Eugen
Negrici, Ion Vartic, I.Constantinescu, Dan Horia Mazilu,
Z.Sângeorzan...
Cinstit sã fiu, ce m-a descumpãnit, întimp, a fost bicefala
opþiune a istoriculuiliterar Ion Pop faþã de ºaizecism, de-o
parte(cu expresionismul rural, recuperarea spe-cificului
etno-estetic, frenezia localismului,paralel cu sfânta recuperare a
egofiliei ese-niano-whitmaniene), ºi avangardismul va-lah, de
cealaltã. Niciodatã nu mi-am pututexplica misterul acestei egale
împãrþiri întrelirismul practicat de Ioan Alexandru, AnaBlandiana,
Ion Gheorghe, Cezar Baltag,Ilie Constantin, Grigore Hagiu,
GheorghePituþ, Gabriela Melinescu, Constanþa Buzeaºi micile
giumbuºlucuri iconoclast-anarhi-ce, gãunoase etic ºi nule estetic,
emanate devâna bolºevizant-suprarealistã dâmboviþea-nã. Nici mãcar
empatia criticului la enor-mul ludic anarhic al lui Nichita
Stãnescu saula combinaþiile mucalit-metaforice ale luiMarin Sorescu
nu era de naturã sã preve-steascã ataºul atât de tenace deliberat
la gra-tuitãþile enervante, strict motivate politic, ºiNimicul pur
destabilizator din lumea luiTzara, Roll & Co.
Nu am fost, bineînþeles, nici pe depar-te singurul care n-a
înþeles bizara împãrþi-re a istoricului literar Ion Pop.
Motivaþiidintre cele mai variate, pro ºi contra, amauzit de-a
lungul timpului, de la Zoe Du-mitrescu Buºulenga, Romul
Munteanu,Alexandru Piru, Ov. S. Crohmãlniceanu,Mircea Anghelescu,
Adrian Marino, y com-pris Ion Dodu Bãlan º.a.
În final, fãcând disjuncþie cât mai atentºi nepãrtinitor între
acuzaþiile de „trãdare afondului naþional“ ºi benefic
ecumenismestetic, am ajuns sã vãd în bicefalitatea cupricina –
anarhismul combinatoric, osten-tativ gratuit, atemporal ºi
transnaþional, alavangardei versus lirismul mythosului au-tohton –
un admirabil exemplu de dispo-nibilitate opþionalã ºi
comprehensiune analiticã. De libertate interioarã, forþã
ºiabilitate, de voinþã sincronizatoare ºi reve-rie hermeneuticã.
Scriind la fel de aplicatdespre Voronca, Brauner, Ion Gheorgheºi
Adrian Pãunescu, despre pornoinsur-genþele lui Geo Bogza ºi
blagianismul AneiBlandiana, Ion Pop a croit, în felul sãu, ocale a
Rãsãritului cãtre Apus.
Faþã de toate acestea, unul ca mine nuare a zice decât:
chapeau!
Minunatul JEAN, din 1982 în 1992
O MENEªTE, PROFESORUL Ion Pop rãmâ-ne întipãrit pentru mine în
douãgesturi uriaºe, unice, în ce mã priveºte, înlumea noastrã
egoist-neguþãtoreascã. Unuldin 1982, celãlalt din 1992.
În vara lui 1982 debutam editorial cuun eseu despre Eminescu,
premiat la USR ºiUTC, apt – potrivit tradiþiilor breslei – sã-mi
aducã infinit mai mulþi inamici invi-dioºi decât prieteni.
„Ce faci acum?“ mi-a chestionat cu ar-doare dupã – cu fraternã
asprime –, într-oscrisoare, profesorul clujean plezirismulregãþean,
cel care tocmai se dãduse pe spateîn dulcea ispitã a meridionalului
dolce far-niente.
„Pãi, cred cã voi face o carte din lucra-rea de licenþã despre
teatrul lui Blaga“.
Fãrã nicio avertizare, dupã câteva sãp-tãmâni m-am trezit la
cutia poºtalã cu unplic având antetul Editurii Dacia ºi o epis-tolã
de câteva rânduri, semnatã de C.Cubleºan ºi Vasile Igna, cum cã
„lucrareadvs. despre Dramaturgia lui Lucian Blaga aintrat în planul
editurii noastre pe 1984“!!!
Era, clar, rodul generoasei asiduitãþi aminunatului Ion Pop. Sã
vã mai spun cãvolumul era doar o nevinovatã, orgolioa-sã intenþie?
Cã lucrarea de licenþã avea 40de pagini, drept pentru care mi-am
dedicatdelirant o jumãtate de an ca sã-ncheg undemers de cinci ori
mai mare, anume gân-dit cât mai scorþos, mai metafizic ºi
blindatreferenþial, cu cât ºtiam cã va merge-nTransilvania blagianã
pânã-n mãduvã?!?
Câtã lume universitarã cu blazon aveape-atunci o atare
deschidere cãtre buiacatinereþe hermeneuticã? Mai ales dinspreCluj
spre Bucureºti!
Dan C. Mihãilescu
�
-
Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 5
Al doilea gest magnific a fost în 1992,când acelaºi Jean Pop,
directorul CentruluiCultural Român de la Paris, auzindu-mã cãvoi
veni cu Tania câteva zile în Oraºul-Lu-minã, nicio clipã n-a
conceput cã vom lo-cui în altã parte decât în apartamentul lorde pe
ditamai Avenue de Suffren (el ºi Ilea-na fiind, în interval, în
concediul clujean deodihnã), de unde urma sã plece tocmaiatunci
cuplul Mircea ºi Cristina Cãrtãrescu!
Gest de sublimã boierie, de fraternãcamaraderie, de-a dreptul
incredibil pentruscepticul mizantrop care sunt, ºi care aintrat de
atunci în panoplia recunoºtinþe-lor fãrã margini ale familiei.
Cum sã uit cele câteva nopþi albe petre-cute în bucãtãria
familiei Pop, scriind pecolþul mesei, în urma propunerii
MonicãiLovinescu, care, auzind cã am venit cainconºtienþii pentru o
lunã de zile la Pariscu o sutã de franci, m-a somat sã scriu întrei
zile 15 pagini despre ceauºism, pe care,din pricina bâlbâielii
mele, avea sã le citeas-cã Alain Paruit?! Cu banii de atunci am
tre-cut ditamai sejurul.
Cum sã uit, apoi, drumul cu Tania laCluj, în casa Familiei Pop,
pe Rákóczi 98, în1983, când am venit sã predau manuscri-sul blagian
la Editura Dacia, ori vizita dinmartie 1985, când, venit la „schimb
redac-
þional“ (tribunistic) cu Revista de istorie ºi teo-rie literarã,
m-am trezit pus de Ileana ºi IonPop în faþa unui redutabil mormãnaº
depulpe de pui, de-am numãrat la sfârºit vreodouãzeci de cadavre
avicole în faþa înfome-tatului bucureºtean care eram!?
Cum sã uit cã, numai ce i-am scris luiIon Pop cã – sfios
instigat de Ioan Alexan-dru – am tradus câteva poeme de
PierreEmmanuel, acestea aveau sã umple numai-decât o paginã din
Echinox?
ªi cum sã uit teribilele vizite ale careu-lui de aºi Mircea
Zaciu-Ion Pop-MarianPapahagi-Ion Vartic (uneori cu Aurel
Sasualãturi), de pe la jumãtatea anilor ’80, înapartamentul nostru
de pe Ion Câmpinea-nu, când pritoceam soarta
Dicþionaruluiscriitorilor români, dupã câte-un referat al luiIon
Brad, al Elenei Docsãnescu, ori o vizitãla Dumitru Ghiºe, Valeriu
Râpeanu º. cl.?!?
Zaciu ºi Papahagi explodau coleric, înutopice variante
machedonice, în vreme ceVartic rezona abulico-flegmatic-cioranian,
iarSasu venea cu soluþii pragmatice, vezi binecã de nimeni agreate
în acel context de umi-lire iluzoriu „pansatã“ cu un deget de
votcã.Un peisaj în care Jean Pop reprezenta inva-riabil echilibrul,
mãsura, sfatul cumpãnit.Atenþie: nu resemnarea, ci înþelepciunea –
uncuvânt, acesta, tulburãtor de strãin firii noas-tre îndrãcite de
postmodernitate.
Aºa l-am vãzut ºi în noiembrie 2010,când – alt gest boieresc! –
a venit la TeatrulNaþional din Cluj sã-mi urmãreascã bufo-neriile
caragialiene la o pseudoconferinþãmenitã sã încrunte ochii
corectitudinii poli-tice, lezând deopotrivã naþionalismul
pite-cantropic. Un tatã de familie exemplar, cutrei copii minunaþi
ºi, deja, cu vrednicinepoþi, pãstorind ºi astãzi echinoxismul cuo
fidelitate aristocraticã, asimilând cu se-ninãtate contradicþiile
mai mult sau maipuþin fioroase ale vieþii literare. Un om pecare,
cu ochii minþii, îl vãd foarte binecosind pe-o coastã maramureºeanã
ºi tãifã-suind cu Tzara la o cafenea din Zürich,adunând mere cu
Ioan Alexandru la TopaDeºartã ºi conversând elegant cu AlainBosquet
sau Michel Déguy, scrutând „be-toanele arhaice“ de pe Bistriþa –
din Mega-liticele lui Ion Gheorghe – cu gândul laLãptãria
avangardistã a lui Gh. Dinu, de pestrada Bãrãþiei...
Ia gândiþi, vã rog, domniile voastre, hicet nunc, aºa o frumos
cãptuºitã dovadã deeuropenitate româneascã!
Dragã Jean, stimate domnule profesor:admiraþie, recunoºtinþã,
sãnãtate ºi frãþie!
�
�
Mã-ndepãrtez de tine, mare,mã retrag încet cãtre continent,ca un
reflux de pãmânt spre pãmânt.
ªtiu cã nu mã voi mai citi aºa de atent niciodatã,ca pe zarea
ta, în aceastã luminãsub care nu poþi ascunde nimic din ce e-n
tine,ca în golul în care trebuie sã te refaci linie cu linie,fãrâmã
cu fãrâmã,ca sã afli cine eºti cu adevãrat.
ªi nicicând n-o sã-mi fie atât de fricãcum mi-a fost când þi-am
auzit clipã de clipã vuietul, –cu bietul meu zgomot înecat în
valuri,cum mi-a fost când, privind sfãrâmarea întunecatã, albastrã,
verde,am cutezat sã fac timide comparaþiicu propriile mele ciobite
geometrii.
Mã rugam atunci de toþi sfinþii adâncului ºi înaltului,am avut
atunci momente de încordatã aºteptare,sã vinã o mânã sã mã aºeze la
loc,în cercurile, în triunghiurile ºi-n piramidele în care-mi
pãruse a fi locuit. Mã obseda însã,recunosc, ºi venirea îngerului
cu nume rusesc, cu tabelul lui de lume a Drepþilor, din carenu mai
poþi învia decâtpentru moartea de veci. Iar atuncicând erai prea
calmã ºi eu prea singur,simþeam nevoia sã te tulbur ºi sã mã
tulbur.
Vezi, mare, sunt ºi eu nemulþumit ca ºi tine,nu suntem
niciodatã, niciunul, la locul nostru,fiecare cu Moftul ºi mofturile
lui.
Cã eram rude, s-a vãzut nu demult, când celulelemele pãreau cã-o
luaserã razna, ca niºte liberþice nu mai ºtiau ce sã facãcu
neaºteptata lor libertate,încât a trebuit sã fac apel urgentla
niºte somitãþi ca Bach ºi albinele, ori precum
chirurgul cu mânã sigurã de la Medicala clujeanã III.
Aºa ne e dat sã trãim. Printre sânge ºi glod ºi vitralii.
Lasã-mã, aºadar, mare,sã duc în bagajele mele grele dejaºi ceva
din vuietul tãu,din minunata, neliniºtitoarea ta claritate.Lasã-mã
sã iau cu mine ºi un con din piniiîncovoiaþi spre ape, un mic glob
verde din verdele chiparosului,un zimþ de agavã, o aburoasã ramurã
de mãslin.Ca în basmele de odinioarã, le vor fi poatede ajutor,
când luminii,când întunericului din mine.
Mã întorc acum printre frunze ce vor foºniîn vânturi de toamnã,
veºtede, – o sã vinãºi zãpezile mari, ºi un îngheþ caremã tem cã va
fi ºi al cãrnii mele.Vor veni ºi primãveri, da, alte veri, poate,cu
pãci ºi cu murmureale altor vieþi, vecine cu-a mea, cu alte ceþuri
ºi luminiºuri.
Oricum, mare,în ora asta, a refluxului meu,te rog sã-þi aduci
aminte de ruda ta de pãmânt, sãracã.Mã încred în tine, în buna ta
memorie,a ta, care eºti mai toatã cer ºi ºtii probabilaproape tot
ce se petrece în mintea lui Dumnezeu.
Adu-þi aminte ºi de mine, mare,nu mã uita, mare.
12 noiembrie 2010�
Reflux
-
NU MI-A fost dascãl pentru cã în anii destudenþie el era la
Paris. Am avut tãria –unii ar zice naivitatea – sã-l aºtept sã se
în-toarcã pentru a-mi devoala o parte – parteabunã, îmi ziceam –
din producþia mea tex-tualã. Nici la Echinox nu m-am înghesuit
câtãvreme el nu era acolo. El era Dincolo… Deºilesne aº fi putut
sã-mi dau seama cã era pre-zent, chiar foarte prezent, mãcar în
spirit. ªichiar îmi dãdeam seama, dar eu mai mult nueram decât
eram, eu traversam deºertul: erammai degrabã o proiecþie în viitor,
o vagãproiecþie, decât o certitudine. Trãiam cât sepoate de intens
vârsta pãguboºeniei absolute:amânare-renunþare-dispariþie…
Îl vedeam adesea coborând în oraº cu pasgrãbit ºi cel mai adesea
însoþit. κi muta larãstimpuri, dintr-o mânã în alta, o servietã
pecare o bãnuiam plinã de manuscrise. Pero-ra gesticulând, se oprea
din când în când casã-ºi fixeze interlocutorul mut, uluit, vrãjit
de prestaþia Maestrului…
Prima oarã când l-am întâlnit – era în ’68,dupã Primãvara de la
Praga – era singur. Eueram cu tata, el s-a oprit, a încetat sã-ºi
lege-ne servieta, apoi a început sã vorbeascã trans-pus despre
aerul de libertate, despre mareadeschidere, despre enorma ºansã de
a neputea vedea, în sfârºit, proiectele, oricât deîndrãzneþe, duse
la bun sfârºit, despre drep-tul de a visa oricât de nebuneºte. Nu
ºtiu dacãrealizam despre ce vorbeºte, dar îl vedeamtrãind intens
iluzia cã totul e posibil în þaraaceasta unde toate încremenesc în
proiect.
Apoi l-am vãzut prezidând ºedinþele decenaclu. Cãci îmi sugerase
sã mã duc la Ce-nacul Echinox, ºi eu, bãiat cuminte, m-am
dus. M-am tupilat în fundul sãlii ºi am ascul-tat. Cred cã a
citit Ion Mircea, iar el a dattonul vorbind despre poezia imnicã.
Îl as-cultam fascinat, nepricepînd mare lucru, darconvins cã
particip la oficierea unor Înal-te Mistere... El era Marele-Preot,
cei din pre-zidiu – Olimpia Radu, între ei, mi-aduc bineaminte
chipul ei luminos, expresia inteligen-tã – erau preoþii, ceilalþi
erau membrii uneiconfrerii secrete, iar eu eram novicele.
Spaima micºorându-se, am continuat sãmã duc fericit cã sunt
acceptat, deºi nimeninu mã bãga în seamã. ªi era bine aºa,
cãciîmpãrtãºeam atmosfera unui festin intelectu-al extraordinar.
Liber, într-o singurãtate to-talã, într-un anonimat deplin.
Cum ziceam, au urmat anii de studiu.Singurul regret din vremea
aceea a fost cã nul-am avut dascãl. Dar l-am aºteptat cu tolbaplinã
de versuri. Aveam material destul pen-tru cel puþin o carte. Cel
puþin aºa mi sepãrea. El s-a întors la Cluj, iar eu am plecatîn
Maramureº. Doream sã fug cât mai depar-te de oraºul tuturor
exceselor, tuturor umi-linþelor, tuturor frustrãrilor, ºi sã mã
întorc,peste câþiva ani, cu o traistã doldora depoeme.
Între timp, în viaþa mea de ultim sihastrua intrat Ana, am
început sã leg în poezie, amaruncat bunã parte din ceea ce
adunasempânã atunci, pãstrând doar câteva piese careanunþau temele
„mele“, piese cu valoare „isto-ricã“ – e vorba, desigur, de o
istorie pur per-sonalã – carevasazicã. Dar, ceea ce e maiimportant,
am avut intuiþia domeniului pestecare zeul, în marea lui îndurare,
mã pusese –pare-se – „administrator“. Atunci am apelat
la el ca la o Autoritate. De fapt, pe mãsurã ceDosarul, în care
îmi adunam textele bãtutedirect la maºinã sau transcrise din
mulþimeacaietelor sinucigaºe, cum numeam agendele ºicaietele în
care notam tot ce-mi trecea princap, se îngroºa, mã înfãþiºam la el
acasã dupão înþelegere prealabilã, desigur. A avut rãb-darea ºi
generozitatea de a citi ºi comenta, cumine alãturi, poem dupã poem,
vers dupãvers, dând „note“, amendând lucrurile maipuþin reuºite,
exclamând exasperat în drep-tul unor sintagme imposibile, cãutând
soluþiiº.a.m.d. Mai mult decât atât, au venit scri-sorile în care
încerca sã mã facã conºtient denecesitatea consolidãrii unui
ansamblu pe careel îl vedea foarte bine, dar pe care eu doar
îlîntrezãream. M-a ajutat sã-mi definitivez pri-ma carte. A
prefaþat-o scriind un text defini-toriu pentru ceea ce eram ºi mai
ales pentruceea ce aveam sã devin. I-a schimbat pânã ºititlul. Se
chema iniþial Maestrul n-a sosit încã,dar el mi-a spus, pe bunã
dreptate, cã nu arerost sã dau apã la moarã comentariilor
rãutã-cioase sau minimalizatoare (ele vor apãreaoriºicum!) ºi l-a
schimbat, preluând subtitlulunui poem din ultima secþiune a cãrþii.
ªi bi-ne a fãcut, dupã cum s-a dovedit ulterior. Asalutat cu
entuziasm primul tom – cãci atuncinu bãnuia nimeni cã va fi o
trilogie – din JucuNobil, insistând sã caut sã înmulþesc
numãrulcoloanelor care susþin ansamblul. A citit atenttoate
celelalte cãrþi în manuscris, între timpam mai crescut ºi eu, aºa
încât de unde la înce-put eram un receptacul aproape pasiv,
încet-încet am devenit, îmi place sã cred, un inter-locutor nu
întotdeauna foarte confortabil...Manuscrisele s-au înmulþit,
Dosarul meu creº-tea biniºor, dar nimeni nu era dispus sã riºtesã
le publice, în ciuda recomandãrilor sale in-clusiv (dar asta e o
altã poveste...).
Constat cã, inevitabil, idealizez cedândispitei de-a evoca o
seamã de întâlniri ale noastre. Asperitãþile se tocesc, detaliile
in-confortabile pãlesc sau dispar de-a dreptul.Rãmâne însã, sper,
substanþa acestora, acelceva care a contribuit, în cele din urmã,
lacreºterea ºi consolidarea unei relaþii care aveatoate ºansele sã
se transforme într-o prietenie.
Dupã Revoluþie m-am întors la Cluj, ºi nuoricum, ci chiar ca
viitor... editor în echipa luiVasile Igna, proaspãt uns director al
Dacieinapocane. Al lui, al lui Don Profesor Zaciu,pe care am
început sã-l vizitez asiduu, al mul-tor altora ºi, de ce nu, al meu
inclusiv... Apoiel a plecat din nou la Paris. Acolo l-am ºiîntâlnit
în vara lui ’91, când, reluând eu dru-murile Europei (o fãcusem
prima oarã în’87) în compania aceluiaºi bun ºi statornicprieten
Andreas Wellmann, am fost gãzduiþicu maximã generozitate într-una
dintre odãi-le apartamentului de pe rue Garibaldi, dacãnu mã înºel.
Dupã noi, acolo avea sã adasteMircea Cãrtãrescu, dacã-mi aduc bine
amin-te. În trecere prin Amiens, trãsesem pe laHoria Ursu; am
adãstat o juma’ de zi ºi onoapte în compania lui ºi a „fetelor“
sale –cum îºi alinta el soþia ºi fiica. Ce solidari erauromânii pe
vremea aceea!
6 • APOSTROF
A fost mai prezent în viaþamea în absenþa sa
Mircea Petean
N U-I DATOREZ nimic lui Ion Pop, deci amdreptul sã-l laud cum
vreau: nu suntpoet (cu atât mai puþin avangardist), nu i-amfost
coleg de facultate sau la Echinox, n-a scrisniciodatã despre
cãrþile mele. Îmi este doarprieten, o prietenie pe care o reînnodãm
cufiecare vizitã a sa la Bucureºti.
El însuºi este, în felul sãu, un singuratic,refugiat din
libertatea poeziei în schimniciaºtiinþei literare, din rumoarea
boemei în ceta-tea familiei ºi bibliotecii.
Bãjenit cu toatã familia la oraº ca sã-ºipiardã urma unui dosar
de cadre nefavorabil,a parcurs, cu o rãbdare de benedictin,
drumulatâtor intelectuali strãluciþi care – în alteîmprejurãri, în
perioada interbelicã – au ridi-cat la cote academice talentul aflat
în matri-cea ruralã.
Poetul, criticul generaþiei ’60 ºi al avan-gardei, a trecut prin
complicata viaþã scriito-riceascã ºi universitarã clujeanã – în
care toatãlumea cunoaºte pe toatã lumea – ca un aris-tocrat
înnãscut, ca o fiinþã mai mult livrescãdecât fizicã. Nelipsita lui
servietã „Diplomat“a zãbovit mai mult prin garderoba
biblioteci-
lor decât pe sub picioarele vreunei mese dela „Arizona“ sau din
restaurantele unde redac-torimea clujeanã adãsta în uitare de sine
pânãla drastica somaþie „Zárva kérem!“. S-a ºtiutferi atât de
boemã, cât ºi de scandalurile moc-nite, de searbedele bârfe ºi
intrigi. Distanþareasa proverbialã de viaþa publicã l-a fãcut
imun(excepþiile de la regulã le-am aflat acum, târ-ziu, ºi nu de la
el) la invidia cu limba ascuþitãpe care unii concurenþi o
manifestau pe vre-muri faþã de cei a cãror faimã trecea dincolode
creasta Feleacului.
Rãmas clujean nestrãmutat, devenit ma-gister ºi pater familias,
Jean Pop (iertatã-mifie familiaritatea) rãmâne în memoria
meaacelaºi student ingenuu care se grozãveascriind versuri despre
(defunctele azi) þigãri„Mãrãºeºti“ ºi pe care îl tachinam cã nu
ºtieþine totuºi þigara între degete sau acelaºi tânãrsavant care
îºi deplângea „Biata (mea) cu-minþenie“, parcã scuzându-se cã a
luat viaþaîn piept prea serios ºi prea din timp.
De atunci a trecut o viaþã. Ca niºte trenurimergând pe linii
paralele, n-am observat sãne fi schimbat înfãþiºarea ºi vârsta.
Cred cãexplicaþia stã în ideile pe care ni le-am îm-pãrtãºit de la
început ºi pânã azi fãrã sã lãsãmsã se plictiseascã unele de
altele.
�
�
Pe linii paralele
Romulus Rusan
-
Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 7
În 2000 ne-a pãrãsit Profesorul ºi eu chiarm-am simþit orfan...
Atunci mi-am propus sãîncerc sã fac ceva pentru memoria sa. ªi
cealtceva mai bun puteam face decât sã publico carte de-a sa sau
una despre opera, desprepersonalitatea sa, în fiecare an, ori mãcar
ladoi ani. Aºa a apãrut, în 2002, Întoarcereaînvinsului: Întâlniri
cu Mircea Zaciu, o cartecare s-a bucurat de o primire fulminantã,
încare am adunat texte evocatoare, articole cri-tice, dar ºi
scrisori trimise de profesor unoraºi altora. Întâmplarea a fãcut sã
iasã de subteascuri chiar în ziua în care aniversam o ju-mãtate de
secol de existenþã terestrã. Neferi-citã întâmplare! Ana decisese
sã-mi organi-zeze o întâlnire cu prietenii ºi colaboratorii
însediul nou al Bibliotecii Judeþene „OctavianGoga“, pãstoritã
atunci de Traian Brad, regre-tatul. Ei bine, câteva dintre
scrisorile acelea,introduse în ultimul moment în carte de
celîmpreunã cu care am gândit ºi am construittotul, au provocat
dezastrul care a dus la rup-turã, la despãrþire, la o tãcere de
aproape undeceniu, la Marea Tãcere. Nu era nici prima,nici ultima
oarã când mã aflam, ca editor,între ciocan ºi nicovalã, dar atât de
înspãi-mântãtor de bine nu mi-a fost niciodatã...Cãci cum ziceam? A
fost mai prezent în via-þa mea în absenþa sa. Am verificat
cruzimeaacestui adevãr de nenumãrate ori în toþi aceºtiani… Nu are
niciun sens sã rãsucesc acum,aici, cuþitul într-o ranã ca ºi
închisã. Impor-tant e cã Marea Tãcere s-a încheiat. ªi nu aurmat
Marea Trãncãnealã, fiþi fãrã grijã!
Am cãzut la pace socotind probabil amân-doi cã ceea ce leagã e
mult mai puternic decâtceea ce dezleagã. ªi poate cã acest lung
hia-tus n-a fost decât o probã. Dovadã e ºi faptul
cã ucenicul de odinioarã a devenit editoruluneia dintre cãrþile
sale de poeme. ªi al mul-tor altora, de acum înainte – de poeme,
decriticã, de orice fel –, sper!...
Pe vremea când eu ºi Ana predam limba„poezeascã“, folosindu-ne
de joc ca de o mo-dalitate privilegiatã de stimulare a
creativitãþiiartistice a elevilor noºtri, lectura Jocului poe-ziei,
cartea lui cea mai bunã ºi una dintre celemai substanþiale
cercetãri dedicate fenome-nului poetic modern românesc, a fost un
bunreper pentru noi. Tot atunci mi-a împrumu-tat o seamã de cãrþi
care aveau sã ne ajute laredactarea lucrãrilor noastre de gradul
întâi.Cãci înainte de a fi carte, Ocolul lumii în 50de jocuri
creative s-a înfiripat pe experimentulca atare ºi pe cele douã
disertaþii. A fost doarunul dintre argumentele forte în favoarea
ideiide a-l invita ca preºedinte de juriu al primeiºi, din pãcate,
ultimei ediþii a Festivalului deLiteraturã pentru Copii „Dimineþile
Munte-lui“, organizat de noi la Borºa Maramureºuluiîn toamna lui
’89. A acceptat fãrã ezitare ºi sevedea pe el cã se simte bine în
zilele aceleaînsorite de octombrie, printre copii talentaþiºi
promotori de creativitate – poeþi impor-tanþi, unii dintre ei –
veniþi din toate colþu-rile þãrii, printre ceilalþi poeþi invitaþi:
AurelDumitraºcu, Vasile Igna, Adrian Popescu,Aurel Pantea, Ion
Mureºan, Echim Vanceaºi mulþi alþii. Mã uit uneori la pozele de
atunci; îl vãd urmãrind atent recitalul prun-cilor, jurizând cu
diplomaþie, împãrþind pre-mii surâzãtor. Ce mai conteazã cã, la
câtevazile dupã încheierea festivalului, a trebuit sãdau seama la
Securitate? Important e cã lanici douã luni dupã aceea izbucnea
Revoluþia.Dar câte nu-i datorez? Îi datorez debutul,cum spuneam,
dar ºi revenirea din ’90. Aproa-
pe cã nu existã carte de-a mea cãreia sã nu-ifi dedicat mãcar un
comentariu, excepþie fã-când, poate, cele apãrute în vremea
amintiteiMari Tãceri... Da, îi sunt recunoscãtor lui, caºi lui Don
Profesor, ca Ioanei Em. Petrescu,ca lui Vasile Igna, fiinþe
providenþiale pen-tru mine. Da, e vorba de recunoºtinþã, dar cumaº
putea sã mã revanºez? Mã consolez amin-tindu-mi o vorbã de-a lui pe
care nu am cumsã nu o reproduc aici ºi acum, o vorbã pe careo
repeta ori de câte ori mã plângeam de vitre-gia vremurilor în care
ne-a fost dat sã vieþu-im: „Cel mai înþelept lucru pe care-l poþi
faceeste sã scrii, ºi nu oricum, sã scrii bine, sã nuîncetezi sã
adaugi un vers la cele existente, sãnu cedezi. Adevãrata bucurie
aceasta este!“
ªi poate cã adevãrata recunoºtinþã suntcãrþile noastre bune, ale
tuturor celor care l-au avut sau încã îl au ca protector, sfetnic
ºi model.
Pentru mine el rãmâne Criticul, acel prie-ten exigent de care
orice creator are nevoiemai ales la început, când, vorba
înþeleptului,suntem la nemijlocit, dar ºi Poetul fascinat
defragilitatea fiinþei, care nu poate scrie un rândfãrã a privi
peste umãr la cel ce scrie, poe-tul, desãvârºit cunoscãtor al
tuturor trucuri-lor, convenþiilor, miracolelor adevãrate oridoar
inventate ale literaturii... ªi sunt abso-lut convins cã, dacã
cineva va da o Istorie apoeziei române, una profund analiticã,
înde-lung chibzuitã ºi superb scrisã, apoi acela vafi el, Ion Pop,
ºi nimeni altul...
�
Grupaj preluat din volumul omagial dedicat lui ION POP, gândit
ºi alcãtuit de
ªTEFAN BORBÉLY, în curs de apariþie.
C INE S-A aflat în apropierea profesoruluiIon Pop a sesizat, cu
siguranþã, acea ten-siune intelectualã ce a întreþinut, de-a
lungulîntregii sale existenþe creatoare, dimensiuneaînvãluitoare,
deºi atât de discretã, a inflexibi-lei rigori. Te-ai aºtepta,
vãzând diversitateapreocupãrilor ºi a experienþelor în care a
inves-tit efort ºi pasiune, la febrilitatea cãutãtoru-lui atras de
orizontul aventurii. Eroare. Locullui Ion Pop se aflã în lumea
severitãþii acade-mice, iar personalitatea sa se defineºte
prinarmonia majorã a studiului ºi, în egalã mãsu-rã, prin proiecþia
în expresie a traiectoriei gân-durilor celor mai intime ale
sale.
Istoricul ºi criticul literar, poetul ºi dascã-lul solicitã o
privire integrativã, singura adec-vatã înþelegerii multiplelor
faþete ale uneiopere articulate convergent.
Fac parte dintr-o promoþie privilegiatã(Vasile Igna, Valentin
Taºcu, Nicolae Prelip-ceanu, Mircea Opriþã), care, la jumãtatea
ani-lor ’60 ai secolului trecut, era martora preluã-rii din mers a
autenticei tradiþii universitareclujene, prin reþinerea, la
catedrele Filologiei,a valorilor noii generaþii. Studenþi în anul
IVcare ne disputam atunci ºansa de a-i avea camentori pe Ioana Em.
Petrescu ºi pe Ion Pop,absolvenþi aureolaþi de prestigii
indubitabile,veºtejind atributul vocaþiilor inconsistente.
Neatrãgeau inteligenþa, comprehensiunea, deschi-derea spre tot ce
submina platitudinea con-venþionalã. Eram, desigur, cuprinºi de un
sen-timent de admiraþie confuzã, încã nesocotindesenþialul, în faþa
acestor ecluze de luminã.
Momentul în care Ion Pop îºi începea ac-tivitatea era dominat de
cliºeele convenþio-nale ce slujeau drept icoane oficianþilor
fal-sului cult al realismului socialist. Tânãrulasistent evita
ravagiile rutinei ºi lipsei dediscernãmânt prin ºtiinþa de a-ºi
decora soli-tudinea formativã cu texte fundamentale.Totodatã,
descoperea, de la început, substra-tul dramelor ascunse în adâncul
fiinþei.
Nu pot afirma cã m-am aflat de prea mul-te ori în preajma lui
Ion Pop, întâlnirile cuDomnia Sa au reprezentat însã clipe de
rea-lã bucurie. La conferinþele generale ale Uni-unii Scriitorilor,
la câteva colocvii ºtiinþifice i-am redescoperit arta dialogului,
condescen-denþa aristocraticã, eleganþa gesturilor, gene-roasa
umanitate, însuºiri care mã fac sã credcã, dacã n-ar fi ales
cariera filologicã, s-ar fiîmplinit într-una diplomaticã: un
ambasadordesãvârºit al spiritualitãþii româneºti. În timpce în
matematicã existã o lege a numerelormari, în cazul lui Ion Pop ea
se numeºte legeanumelor mari. A întâlnit ºi s-a dovedit egalulunor
faimoºi reprezentanþi ai gândirii teoreti-ce literare europene:
Roland Barthes, GeorgesPoulet, Gérard Genette, Jean
Starobinski,Tzvetan Todorov, Jean-Pierre Richard etc.
I-am preþuit ºi tenacitatea cu care înfruntaînverºunãrile obtuze
ºi ignoranþa prezumþioa-sã. La Olimpiada Naþionalã de Literaturã
Ro-mânã din anul 1987, de la Botoºani, sesizasemo flagrantã
nedreptate fãcutã unei concurente(Patricia Ciobanu), sancþionatã
pentru cã dãdu-se, într-un eseu despre Eminescu, citate în
fran-
cezã, germanã ºi, se pare, chiar în suedezã! Pro-fesorul Ion
Pop, în calitate de vicepreºedinte alcomisiei centrale, a parcurs
lucrarea ºi a con-vins-o pe prezidenta Zoe Dumitrescu-Bu-ºulenga
sã-i acorde un binemeritat premiu II.
Apropierea de senectute nu l-a schimbatcu nimic, nici
comportamental, nici fizic. Anultrecut, la Simpozionul
Internaþional „MarinSorescu“, de la Craiova, ne-a cucerit (pentrua
câta oarã?) cu perfecta sa civilitate, cu op-timismul sãu juvenil
ºi, în primul rând, cuinterpretarea surprinzãtoare, paradigmaticã,
aciclului La Lilieci. Mi-a vorbit, într-o pau-zã, despre intenþia
readucerii în actualitate amisteriosului avangardist craiovean
VictorValeriu Martinescu, proiect ce urmeazã a fiînfãptuit împreunã
cu Ion Simuþ.
Încercarea de a discerne ceea ce, structu-ral, înseamnã viziune,
vis, ascezã intelectualã,elan sau exaltare liricã rãmâne o simplã
ope-raþie speculativã atâta timp cât acceptãm cãgândirea ºi
acþiunea omului de litere Ion Popating acel grad al intensitãþilor
ce sincroni-zeazã luciditatea ºi sensibilitatea. Volumele
deversuri, monografiile consacrate avangardeisau marilor poeþi
Blaga, Nichita Stãnescu,Ilarie Voronca, instituþia Echinoxului sau
ex-celentul Dicþionar analitic vorbesc despre transparenþã, trãire
ºi reflecþie lucidã sub zodiafrumosului. Aº spune, parafrazând o
celebrãaserþiune, cã excelenþa esteticã a unei opere – cri-tice ori
poetice – e o funcþie a caracterului moralal artistului. Este marea
lecþie oferitã de pro-fesorul Ion Pop. �
Legea numelor mariConstantin M. Popa
�
-
8 • APOSTROF
LIVIUS CIOCÂRLIEsau despre „fleacuri“,
cu faþa la perete
„SPRE MOARTE mã îndrept în acelaºi fel: incompetent“, noteazã
Livius Ciocârlie, într-o definiþie lapidarã a fiinþeimuritoare.
Competenþa absolutã ºi albã – toatãlumea moare – e întâmpi-natã cu
zeci de pagini deºubrezire a absolutului ei implacabil. A ºticã
mori se relativizeazã prin experimenta-rea infinitezimalã a lui a
ºti sã mori. Mãmiram altãdatã cã Livius Ciocârlie nu înþe-lege
plãcerea din urmã a lui Cioran de a-ºi repeta o vorbã veche
româneascã –„morþiºoarã“. Între timp, i-a descoperit elînsuºi
farmecul ºi desfãtãrile evanescente.Mai mult decât atât, a nãscocit
o specieanume de jurnal cu care sã instrumenteze,ca-ntr-un
veritabil „proces“, trecerea. Oluciditate mucalitã („E multã
veselie înmine. Mã stric de râs“) îl secondeazã înscindãrile pe
care le pune la cale pentru adobândi o autenticã ºi nuanþatã
compe-tenþã de muritor. κi este sieºi victimã,inculpat, þine locul
judecãtorului, al mar-torilor, al avocatului ºi al juraþilor. κi
acti-veazã toate eurile latente, nu doar cele con-genitale, ci ºi
pe cele dobândite într-o viaþãde lecturi, de exersãri ale altor
perspectivedespre unul ºi acelaºi subiect: viaþa-spre-moarte:
„Totul e sã mergi în tine pânã daide gol“. În forfota alterilor
stârniþi la vorbã,golul abia se întrezãreºte.
„Procesul“ a început încã de la Fragmen-te despre vid. Pentru
mine, a fost mai întâijocul de-a jurnalul (Caietele lui
Cioran,1999) ºi bizareria de a scrie despre jurnaluljurnalului unui
jurnal, lãsându-te în voiacurenþilor. Cucerit de spiritul ludic al
luiCioran – maestru al disperãrii, verbalizândo viaþã întreagã
privilegiul de a fi disperat–, Livius Ciocârlie se joacã, acolo,
lecturalui fragmentarã fiind cârtitoare, insistentã,oþãrâtã. Îl
trateazã pe Cioran ca martor os-til. Îi pune la îndoialã
depoziþiile. Treptatînsã, sãgeþile sunt de catifea, se
estompeazã.Acordul – ºi el alintat, un pic atins de su-perbie – îþi
sugereazã recunoaºteri ºi straniipriviri în oglindã. Textul despre
text te în-ghite, confunzi ici-colo pe Cioran cu „cio-ranul“ lui
Livius Ciocârlie. Cârteºti larândul tãu, pas cu pas. Cãtre final,
ca-npoveºti, Livius Ciocârlie se scuturã de pre-judecãþi ºi scrie:
„Exagerez la rândul meu.Nu suferinþa i se poate contesta – n-amcum,
de unde pot sã ºtiu?“ L-a supus peCioran unui tratament care se
cuvine
rãzbunat, cãci „în jurnalul literar, nu eºtisincer ºi nici nu
minþi“. Situarea mentalãîntre e singura de atins: între minciunã
ºiadevãr, între viaþã ºi moarte, între stãri ºitraducerea lor în
cuvinte, pe un tondezîncântat, sceptic, pus pe ºotii cu bãtaiemai
lungã decât postata de viaþã din dotare.
Livius Ciocârlie „se joacã“ din nou înBãtrâneþe ºi moarte în
mileniul trei (2005).Mottoul din Cioran („Nimic nu ne flateazãmai
mult decât obsesia morþii; obsesia, numoartea“) îl scuteºte de
gãsirea din primafrazã a tonului potrivit. Din cea de-a douaînsã,
îºi intrã în mânã: „M. are dreptate.Cartea despre bãtrâneþe trebuie
scrisã pânãnu eºti prea bãtrân. Desigur: ºi despremoarte trebuie
scris la timp“. Adicã, înaintede a tãcea prelung despre ea, cum
spuneamcândva apropo de cãrþile mele despre moar-te (vezi ªtiinþa
morþii, 1 ºi 2). Un umor finºi câteodatã galben, fãrã astâmpãr, o
privireaþintitã asupra semnelor ºi semnalelor lu-mii, textuale ori
ba, destãinuiri alunecateca-ntr-o doarã în paginã, dimpreunã cu
unpluton de martori (Ibsen, Nietzsche, Dos-toievski, Lévinas,
Pleºu, Liiceanu, MilanKundera etc., etc.) secondând instrumen-tarea
unui caz de infinitã umanitate: mu-ritudinea – sunt instrumente
predilecte ale „acestui neliniºtit disimulat sub mascaunei false
seninãtãþi“, cum prea bine îldescria Mircea Zaciu. Prins în jocul
suprem
al descrierii de sine crepusculare, LiviusCiocârlie alcãtuieºte
(fragmentele nu pot fiscrise decât fiecare în parte, aºezarea
lorfinalã fiind, inevitabil, o alcãtuire; ele, frag-mentele, „nu
aleg, dau peste“, cum binezice Livius Ciocârlie) cãrþi de fleacuri
inu-tile, extrem de eficiente ca relansatori aimeditaþiei liber
consimþite despre om ºifinitudine. Cãci cele mai teribile ºi
maigrele, în sensul gravitãþii ºi al graviditãþiilor, deopotrivã,
gesturi sunt cele fãcute înciuda definitivului, a sentinþei deja
rostite:„N-am înþeles nimic. Nu am ce sfaturi sãdau. Nu sunt – ºi
de aici îmi vine sentimen-tul de libertate singuraticã – un
îndrumã-tor“. În fond, drumul e unul singur – unmonodrom, o unicale
spre moarte –, îl îm-plinesc toþi, fãrã mod de întrebuinþare.
Comentariile pe marginea lui însã îi dautransparenþã, încropind
senzaþia cã to-tuºi lucrurile sunt, oarecum, sub
control.„Funcþionar al morþii“, cum îºi spune, estedoar într-o
oarecare mãsurã, cãci un„funcþionar“ nu gândeºte liber ºi eliberat
–el respectã, supus ºi important, regulistrãine. Moartea gânditã
amãnunþit în-ceteazã a mai fi strãinã, iar stãpânirea ei asuprã-ne
se relativizeazã. Intravitalã, moartea e chestiune strict
individualã, iarca experienþã inevitabil la mâna a douaîngãduie
tãlmãciri infinite.
Cartea cu fleacuri (Pi-teºti: Editura Paralela 45,2010, 256 de
pagini) ºi Cufaþa la perete (Bucureºti:Editura Cartea Româneas-cã,
2010, 248 de pagini)duc mai departe aceste des-fãtãri în marginea
existenþeiameninþate. Am citit ºi re-citit fragmentele cu plãcere
ºi cu o dozã deenervare. Mãrturisitã, de altminteri. CândMarius
Chivu m-a provocat sã-i numesc o
Irina Petraº
„Fleacurile“ fermecate
RECUNOSC, AM fost încîntat citind reco-mandarea expertului
cititor care a fost,este Radu Cosaºu, într-un numãr recentdin
Dilema veche. Autorul Supravieþuirilor,printre altele, a citit ºi
Cartea cu fleacuri(Ed. Paralela 45, 2010), volum semnat deLivius
Ciocârlie. Concluzia lecturii: „Fãrãexagerare, cartea care mi-a
plãcut cel maimult în anul acesta, fiecare fleac al ei fiindun leac
pentru a ne vindeca de minciunã ºide «falsa modestie cronic㻓. Am
avutaceeaºi senzaþie, prelungitã ºi dupã ce amcitit Cu faþa la
perete (Cartea Româneascã,2010), volum semnat de acelaºi autor.
Defapt ºi la urma urmei, impresionanta co-lecþie de „fleacuri“ a
lui Livius Ciocârlies-a constituit încã din mileniul trecut,
cuFragmente despre vid (1992), ºi a continuatsã ia amploare cu
toate volumele apãruteîntre timp. Despre cuprinderea ºi
valoareacolecþiei al cãrei unic proprietar este LiviusCiocârlie
rãmâne sã ia seamã cititorii pa-sionaþi ºi cercetãtorii devotaþi
literaturii.Aceastã colecþie beneficiazã de un avantajindiscutabil:
poate fi vizitatã/cititã fãrã ostrictã ordine cronologicã, fãrã
obligativi-tatea parcurgerii unor „etape de evoluþie“,
ea rãmîne constantã în valoare ºi farmec înfiecare dintre
componentele care o alcã-tuiesc. Chiar dacã este organizatã
„tematic“(Caietele lui Cioran – 1999, Pornind de laValéry – 2006),
chiar dacã motivele suntexplicite (Paradisul derizoriu: Jurnal
despreindiferenþã – 1993, De la Sancho Panza laCavalerul Tristei
Figuri – 2001, Bãtrâneþe ºimoarte în mileniul trei – 2005),
colecþia îºipãstreazã unitatea prin seriozitate ºi umorsuperioare,
prin sinceritate ºi spirit ludicasumate la vedere. Comentînd cãrþi
mari ºivorbe de stradã, Livius Ciocârlie afirmãîn Cu faþa la
perete: „Mediocritatea, numoartea, ar fi trebuit sã fie tema mea.
Demoarte nu m-am îmbolnãvit încã, de me-diocritate nu m-am
vindecat“. Cum sã în-drãzneºti sã doreºti vindecare de
mediocri-tate unui asemenea scriitor! Cel care, înacelaºi volum, ne
spune: „Ce încerc sãating este adîncimea epidermei,
tensiuneasuperficialitãþii. Aproape cã reuºesc“. Sãrecunoaºtem, a
reuºit!
�
Cluj, 25 noiembrie 2010
Mihai Dragolea
-
Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 9
Despre halucinogene
NE PLÂNGEM adesea deinerþiile culturii româ-ne, explicabile
parþial prinfatalitatea de a scrie ºi de alucra într-o parte
osânditãde lume, însã uitãm extra-ordinara sa capacitate de
re-cuperare ºi de realiniere te-maticã, datoratã, în modparadoxal,
tocmai raþionalizãrii pe care oinduce handicapul asumat al
marginalitãþii.Sã luãm, de pildã, tema culturalã a drogu-rilor ºi
halucinogenelor, despre care înceauºism era foarte riscant sã
scrii: în maipuþin de douã decenii, am recuperat inte-gral
handicapul de odinioarã impus de cen-zurã, atât ficþiunea
halucinogenã (WilliamS. Burroughs, A. Agheev, Jean Cocteauetc.),
cât ºi exegeza dedicatã fenomenului(Antoine & Maurice Porot,
Ernst Jünger,Richard Rudgley etc.) îngãduind, azi,abordãri
autohtone dintre cele mai sofisti-cate. În anul 2004, revista
Secolul 21 a dedi-cat un numãr de pionierat
reprezentãrilorculturale ale drogurilor, în contextul fina-lizãrii
unui proiect de anvergurã europeanã.Tot cam pe atunci, Masteratul
de Compa-ratã al Facultãþii de Litere din Cluj-Napocaa iniþiat un
curs de cercetare dedicat con-traculturii anilor ‘60 (work in
progress!), cares-a materializat pânã acum prin douã cãrþipublicate
de braºoveanca Andrada Fãtu-Tutoveanu (Literaturã ºi extaz
artificial,2005, respectiv Un secol intoxicat: Imagi-narul
opiaceelor în literatura britanicã ºifrancezã a secolului al
XIX-lea, 2010) ºi unnumãr (8/2005) al revistei Caietele
Echinox,dedicat ªamanismului postmodern, în speciallui Carlos
Castaneda. S-ar mai putea adãu-ga cartea lui Adi Dohotaru (Anii
’60: miº-cãri contestatare în SUA, 2008), deºi se ocu-pã doar
tangenþial de halucinogene, saumultitudinea de traduceri
recuperative dincontraculturali, ultimul volum de
referinþã,antologia Howl a lui Allen Ginsberg, fiindpublicat anul
trecut (2010).
Ar fi de menþionat însã ºi un aspect ca-talitic, care nuanþeazã
chestiunea interdic-þiei absolute: chiar dacã, pânã în
decembrie1989, textele despre halucinogene cãdeauinvariabil la
examenul grotesc al cenzurii,interesul cultural pentru temã n-a
încetat sãexiste, fiind mai viu decât oricând, cauþio-narea de
prestigiu venind atât pe linia stu-diilor despre mãtrãgunã ale lui
Mircea Elia-de, cât ºi pe aceea a Etnobotanicei lui ValeriuButurã
sau a studiilor despre extaz ºi „cã-lãtorii în lumea de dincolo“
ale lui Culianu.Pe acest fond cultural favorabil, AndreiOiºteanu a
propus în 2008 revistei 22 orubricã intermitentã intitulatã
Scriitorii ro-mâni ºi narcoticele, care s-a bucurat de unimens
succes, având ºi darul de a deschidepentru mainstream „cutia
Pandorei“ ºi de alãsa duhurile eterate sã circule în voie. Iatãcã,
acum, savantul bucureºtean îºi finali-zeazã cercetãrile prin
editarea unui volumfundamental (Narcotice în cultura
românã:Istorie, religie, culturã, Iaºi: Ed. Polirom,2010), despre
care primul lucru care sepoate spune este cã se înscrie în
seriacãrþilor de excepþie ale culturii române,
fiind indispensabil atât pentru fiecare omcultivat, cât ºi
pentru orice bibliotecã.Structural, Oiºteanu e un savant: nu
existãcarte pe care sã n-o fi citit, de la, de pildã,tomuri
medievale de referinþã la volumuldespre apocalipsã al lui Andrei
Simuþ, nuexistã detaliu pe care sã nu-l fi verificat, fiecã e vorba
de repere istorice ºi de menta-litate – ca de pildã aceea cã prima
cahveneadin Bucureºti se deschide în 1667, numelegeneric al
stabilimentului, care ulterior seva impune, venind din turcescul
kahve-k-hané = „casa cafelei“ – sau de cine ºtie dedetaliu
pitoresc, gãsit într-un manuscrisaproape intruvabil pãstrat la
BibliotecaAcademiei. Sub acest aspect, probitateaºtiinþificã ºi
intelectualã a volumului e im-pecabilã, egalând-o pe aceea a lui
Eliadeºi Culianu (singurele cu care se poate mã-sura la noi). Un
mic detaliu de redactareîl prejudiciazã, totuºi: colaþionând texte
ºidemonstraþii elaborate de-a lungul maimultor ani, sunt foarte
multe redundanþeîn carte, care, la o ediþie definitivã, ar
trebuieliminate, pentru ca organicitatea structuriiºi fluiditatea
demonstraþiei diacronice sã nusufere.
În rest, superlativele nu au de ce sã fietrecute sub obroc:
Oiºteanu lucreazã exem-plar, ca un campion al culturii de
construc-þie, pe cãrþi ºi teme memorabile, fiind toto-datã o
persoanã publicã foarte activã ºi uninterlocutor agreabil, din ale
cãrui spuse aice învãþa. Aº mai releva, sub acest
aspect,spectacularitatea senzorialã unicã a volu-mului, pe care
Oiºteanu l-a scris – se vedeasta de la o poºtã... – cu infinitã
savoare ºicu un imperceptibil simþ al umorului, maiales atunci când
ajungem la detalii. Nu simþi la el încrâncenare, crispare de
savantautosuficient sau volute infinite de orgoliu.Mai mult,
Narcotice în cultura românã... eo carte foarte vie, atât în sensul
intelectual,cât ºi în cel existenþial al termenului. Glo-sând
savuros despre ciubuce ºi narghilele,autorul dã o fugã pânã la
muzeul din Arad,pentru a verifica detaliile unui tablou; cãu-tarea
lui Eliade îl poartã spre Calcutta, unde fotografiazã pensiunea din
RiponStreet; investigând extazele controlate alelui Mircea
Cãrtãrescu din Orbitor, ajungeîn mod inevitabil la psihedelismele
din ti-nereþe ale acestuia, din dialogul cu el ieºindºi un text
autobiografic superb scris (Epocanesului), pe care Cãrtãrescu
acceptã sã îlpublice în Addendã. În alte locuri, detaliidescoperite
în bibliografie sunt elucidateprin viu grai sau prin intermediul
telefonu-lui, cartea devenind, în acest fel, un foarteatractiv ºi
fascinant laborator de lucru, încare nu ºtii ce sã admiri mai mult:
capaci-tatea, absolut extraordinarã, a lui AndreiOiºteanu de a nu
lãsa idei fãrã rãspuns sauspectacolul foarte stenic al
intelectualuluipasionat de arhive, muzee sau problematici,prins în
frenezia descoperirii fericite a tu-turor detaliilor.
Câteva dintre ele? Sunt cu nemiluita! Vãîntrebaþi ce sunt
„pilulele de pervitinã“ pecare le iau protagoniºtii din Oameni ºi
pietrede Mircea Eliade? Deschideþi cartea la pag.350. În alte
locuri sunt detalii despre „ete-rul meu cotidian ºi praful
sãptãmânal“ des-pre care scrie Ion Barbu, despre experimen-tele cu
mescalinã ale doctorului Gheorghe
ªtefan Borbély
carte care m-a enervat de curând, i-amrãspuns cã existã ºi cãrþi
bune enervante!Uite, Cartea cu fleacuri a lui LiviusCiocârlie e o
carte îngrozitor de enervantã.Cum gândul morþii îmi e dintre cele
maifamiliare, iar bibliografia morþii la înde-mânã, am citit-o cu
sentimentul participãriila o convorbire privatã, gata sã intervin
cuo completare ori sã exclam „aºa e!“, la ne-numãrate secvenþe pe
care le-aº semna euînsãmi fãrã ezitare. Atâtea coincidenþe degând
ºi atitudine gãsesc la fiecare paginã,încât lectura îmi e vibrantã
ºi neliniºtitã.Mai întâi, îmi spun înciudatã ºi „deva-lidatã“ cã
exact asta am spus, gândit, scris,simþit ºi eu. Apoi, recunosc, cu
aceeaºi în-ciudare, dar oarecum complice ºi asumant,cã spune,
parcã, mai bine decât mine. Îlînscriu, cu o ultimã rãbufnire de
enervare,în „clubul“ meu secret ºi citesc mai depar-te, într-o
lecturã mereu paralelã, desprerelaþia senin-mucalitã cu moartea ºi
bãtrâ-neþea, despre avariile ridicole ale trupuluiºi, câteodatã,
ale minþii, despre vise („O-mul are nervii tari dacã poate sã se
des-partã, fãrã întoarcere, de lumile visatenoaptea, de atâtea
ori“), despre inaptitu-dinea pentru transcendenþã ºi credinþã
faþãîn faþã cu „complexitatea funcþionalã a lu-mii, dublatã de
haos“, despre vina supra-vieþuitorului, despre „libertãþile“ pe
care þile procurã vârsta, despre surzenie ºi puþi-nãtatea
lucrurilor bune de auzit… „N-artrebui sã ne trãim viaþa ca pe ceva
de lasine înþeles“ – pledeazã pentru o ºtiinþã avieþii în stare de
veghe. „De peste ºaptezecide ani mi-e fricã de viaþã. A fost
destul. Avenit vremea sã-mi fie fricã de reversul ei.“
În Cu faþa la perete, specia „procesului“canonic (în sens
muzical) e dusã un pasmai departe. Un text vechi e reluat ºi
co-mentat rând cu rând, jurnalul jurnaluluimultiplicã aiuritor
perspectivele, aruncãorice urmã de vanitate în aer, în faþa
imi-nenþei sfârºitului nimic nu rãmâne în pi-cioare decât aceastã
extraordinarã capaci-tate de a rãs-tãlmãci fiecare clipã pânã
laultima. Printre ochiurile dense ale texturiiconfesive se vãd
petice din zidul de neoco-lit. Instrumentarea muritudinii a
epuizattoate registrele, sim-fonia e încheiatã, numai rãmâne decât
sã-i arunci morþii sfidã-tor în faþã, ca Marcel Moreau (de care
îlapropie rafinata, cruda, jucãuº-cinica des-criere de sine),
„ia-mã, sunt desãvârºit!“Martorul e acum Bernardo Soares: „Când,cu
ani în urmã, l-am descoperit pe B. S.,nu mi-a spus prea mult.
Reîntâlnindu-l, totpe cale livrescã, mi-am zis: Mãi! Omul ãstaîmi
aduce aminte de cineva. Cãutând bine-bine, am gãsit: sunt eu. Nu
semãnãm noichiar în toate, dar asta nu schimbã marelucru. Nici cu
mine însumi nu semãn leit“,spune Livius Ciocârlie, avansând ºi o
în-cheiere posibilã ºi mereu provizorie a jur-nalelor sale. Gândul
morþii îþi poate furnizaînstrãinarea necesarã unei pledoarii
finalecredibile, cãci personalizarea lui extremã tereaduce pe
nesimþite în miezul destinuluicomunitar. Eu e/sunt un altul. Dacã
potgândi cu atâta detaºare detaliile morþii me-le, Caius este cel
care moare. Deºi nu potuita nicio clipã cã nu-i decât un
pseudonimal meu.
�
�
-
10 • APOSTROF
Marinescu (la care participã, printre alþii,pictorul Corneliu
Michãilescu sau mult maicunoscutul Petru Comarnescu) sau
desprepoemul Influenþa þigaretii asupra mea, com-pus de C. A.
Rosetti în 1847 ºi republicatde Andrei Oiºteanu la p. 154-155,
pentrua suplini carenþa altor surse. ªtiaþi de undevine pomada?:
„în Evul Mediu, alifiile aro-matice (parfumurile solide), care
conþineauobligatoriu ambrã, erau pãstrate de femeiîn vase mici de
aur sau argint sub formã demãr“ (p. 191). Dupã orgiile sexuale
noc-turne, vestitul Pirgu – scrie Mateiu I.Caragiale în Craii... –
„se ducea «la moaºã»«sã-l tragã cu oþet de trandafiri ºi cu
ope-deldoc»“. „Opedeldocul – precizeazãOiºteanu – este o alifie
imaginatã în secolulal XVI-lea de alchimistul Paracelsus“,
fiindfãcutã din „sãpun dizolvat în alcool ºiamestecat cu uleiuri de
diferite plantearomate: camfor, rozmarin, mãghiran etc.“(p.
192).
Cheful vine din kif (kiphos), numele ori-ental al haºiºului;
numele grecesc al neghi-nei este zizania, ceea ce explicã
efectul.„Românii nu cunosc [...] – scrie MirceaEliade în Cultul
mãtrãgunei în România –ritul colesului [mãtrãgunei] cu ajutorulunui
câine“, aºa cum apare în iconografiauniversalã. Ba da! – explicã
prin similitu-dine Oiºteanu, dând exemplul plantei som-nifere din
Munþii Apuseni, care se culegecu lapte „de gudã“ (cãþea), sau al
mutã-toarei, care se culege tot cu ajutorul unuicâine. Altfel spus,
nu existã autoritate pe
care Oiºteanu sã nu o verifice; pe de altãparte, excelenta sa
pregãtire în folclorul ºietnografia româneascã (vizibilã încã
dinvolumul de debut, Grãdina de dincolo,1980) nuanþeazã oportun
multe incorec-titudini, inclusiv aceea a „umblãtorilor prinfum“,
asociaþi kapnobatailor traci de carevorbea Strabon. Unica – absolut
unica...– scãpare pe care am gãsit-o este la pag. 38:Psyché de
Erwin Rohde nu apare „la în-ceputul secolului XX“, ci în 1894 (de
un-de contenciosul tacit ºi respectuos cuNietzsche...)
Miza mare a volumului este aceea de ainvestiga prezenþa
culturalã româneascã ahalucinogenelor de la origini pânã în
pre-zent într-o ordonare diacronicã (adicã dincultura popularã pânã
la Vakulovski sauAndrei Codrescu), ceea ce conferã cãrþii un aer de
exhaustivitate exemplarã. Mizeleparþiale – ºi ele, impecabil
caligrafiate, cuhar – sunt multe. Dintre ele:
„descoperirea“opioterapeutului Martin Honigberger (per-sonajul lui
Eliade) în interstiþiile multordemonstraþii – autorul chiar face un
drumla Braºov pentru a identifica locul în carese afla spiþeria –,
interpretarea în cheie psi-hotropã a Rigii Crypto... a lui Ion
Barbu(memorabilã, sper sã fie preluatã...) sauidentificarea
Henriettei Yvonne Stahl cafiind „singurul scriitor român care a
abor-dat narcomania ca subiect central“ de ro-man (p. 210: e vorba
de Între zi ºi noapte).Iese în evidenþã, din nou,
personalitateacomplexã a lui Odobescu, al cãrui profilpsihic de
profunzime ar merita o analizã
separatã (o fãcea, la un moment dat, Geoªerban).
Pentru ceea ce a întreprins în Narco-tice..., Andrei Oiºteanu
meritã, în primulrând, admiraþie ºi respect. N-aº încheia însãfãrã
sã citez o nestematã, reprodusã la pag.85. Vã impresioneazã
fotografiile macabrede pe cutiile de þigãri de azi ºi
avertis-mentul cã „fumatul ucide“? Ce spuneþiatunci de Discursul
împotriva tutunului,scris de domnitorul Nicolae
Mavrocordat(1680-1730)?:
În timp ce alte [plante] vatãmã numai tru-purile, asta nimiceºte
ºi mintea nu mai puþindecât trupul. Arde corpul, ºi
prãpãdindumezeala proporþionatã, face trupul sã seusuce ºi, precum
un tiran crunt, îl coseºtedin viaþa înainte de vreme. Iar gândul
pen-tru cele frumoase ºi bune îl face lipsit de vla-gã. Trupul îl
suge ºi îl înghite ca o lipitoare,în timp ce mintea o animalizeazã.
Înnegreºteinima ca pe un horn, umple plãmânii cufuningine, face
corpul sã miroasã urât, iardinþii îi face mai negri decât
smoala.
�
�
Poem neterminat
Cu ezitare de sãgeatãse îndrepta spre mine mînacu bomboana
însoþitãde flãcãrile diamantelorAvea forma unei
cãrãmiziNerãbdãtoare ca nasturiiîntre degetele taleprimi darul
pîinilor, al peºtilorDeveni zidNu puteam fixa în eldecît fereastra
prin carete-am privit
Dintr-o gutuie
Mesajul trimis de la Romaavea ºi titluNu l-am putut
rostiDeºertul m-a inventat pe minenu eu pe elDouã cuvinte ce se
cuvin spuse în ºoaptãcînd capul va protesta în scoica mîinilorDouã
cuvintecînd vei dãrui cer cu stele în viscolducînd în suliþi nori
destrãbãlaþiDupã ce vei fi tigru – cruce ai fost pînã acumaSã fiu
regina încurcînd lumileAtunci ce curge din artere
se-ncheagãÎnfrîngere dupã înfrîngere:lacrimã pe marmurã
Scrisori
Doar atîta luminã mai rãmãsese, numind zarea aceluiaºi apus,Cîtã
sã descifrez „Scrisoarea“ lui Turner (Tate Gallery). Au
promis, au ºi adusDicþionar sãrac, risipeam – ca-ntr-un sfîrºit
din plãcere –
mãrgãritareRecitire – rãstigniri din întîia oarã, cu fiecare
Uneori, rîvnind chinul, ancoram pe þãrm de liane –Deschideri
amînate, copleºirea presupunerilor, dorinþe de-a
nimeri în capcaneParfum ºi licoare voiam poetul în „Gama
dragostei“ de Watteau
(National Gallery), el sã iasã învingãtorCelãlalt spãrgea
oglinzi în ape apoi cerºea la fiecare nor
Valul se juca de-a ascunselea – le-nchideam desfãcîndu-le din
nou
Cu sfiala cînd ai desprinde membrana care þine captiv fãtul,
puiul în ou
Noapte, soare-n odaie, vulcani visau sentinþe ce se amînãCu cîte
guri ºi cîþi ochi se-apleca strigãtul peste mine: neºtiutã
fîntînã?�
Poeme de
-
Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 11
Medgidia, mon amour...
ROMANUL LUI CristianTeodorescu are un titlusimbolic: Medgidia,
oraºulde apoi ar vrea sã însemneoraºul de dincolo de moar-te,
oraºul etern; în fapt,oraºul pierdut, mort, ucisde vremuri, oraº pe
care ro-mancierul îl scoate din uita-re. Îl face „etern“ prin
evocarea lui – maiales a oamenilor lui, care formeazã o gale-rie
tipologicã ce þine atenþia vie, cititor maimult decît încîntat sã-i
urmãreascã destinulºi felul, nu o datã virtuos, al autorului de
ani-l înfãþiºa. Nu vãd deci în aceastã intitu-lare un simplu joc,
un simplu efect, ci unfel asumat de a smulge din uitarea care
de-vorã lumea „veche“ (într-un ritm descu-rajant care se datoreazã
ºi „voinþei de uita-re“ a românilor) ceva din viaþa urbei în carea
trãit familia mamei scriitorului. Cãci bu-nicii lui Cristian
Teodorescu, cu nume ºibiografie, sînt printre personajele cele
maiimportante ale cãrþii. Chiar ºi autorul, totcu numele sãu, este
anunþat la p. 256 cavenind în curînd pe lume. Cu aceastã
spe-cificare stabilim ºi anii în care se desfãºoarãacþiunea – sau
istoria mãruntã a oraºului –,ºi anume sfîrºitul anilor ’30 ºi
mijlocul ani-lor ’50.
Toate astea despre timp ºi epocã. Locul:oraº de provincie (aici:
dunãreanã) – adicãun spaþiu care are o frumoasã (dar cambleagã)
tradiþie în literatura românã: roma-ne, novele, amintiri, jurnale –
ºi tot ce semai poate, de cînd s-au nãscut literele ro-mâne. (Mã
gîndesc cu duioºie cã toþi ceicare au mai scris despre carte au
invocattoate acestea...) Oraº dunãrean – „balcan-peninsular“.
(Iarãºi, duioºie pentru inevita-bila citaþie a lui Ion Barbu.) Ar
mai fi deamintit (iertare!) cã toate literaturile lumiiau pagini
extraordinare, de cea mai exigen-tã antologie, inspirate din viaþa
de provin-cie (Flaubert? Cehov? – nu ajunge?).
Aºadar: citim cele peste o sutã de frag-mente care sînt de sine
strãtãtoare obser-vînd, pe mãsurã ce înaintãm, cã ele fac unroman
ºi ies astfel din registrul minor alpitorescului în care ar rãmîne
dacã ar fi ci-tite separat sau pe sãrite (chiar la recoman-darea nu
prea inspiratã a autorului: e pre-cizarea lui din prefaþã, în care
citesc unsemn de timiditate). Chiar dacã autorul le-a(r fi)
publicat mai întîi astfel, sub o
formã de „rubricã“ de nostalgii învelite înzîmbete. Vocaþia
epicã e mai... tare – ºi astapentru cã autorul dã prioritate
gestului ºimiºcãrii, faptei, ºi nu descripþiei ºi reflecþiei–
ambele, punctuale. (Din nou, ºi tot cuduioºie, mã gîndesc de cîte
ori va fi fost fo-losit de cãtre comentatori cuvîntul puzzlepentru
a caracteriza, de altfel corect, alcã-tuirea Medgidiei: cînd prea
mulþi comen-tatori fac aceleaºi observaþii privitoare la
un„obiect“, începi sã te îndoieºti de justeþealor – sau de
realitatea obiectului...) Aduni,apoi, ca în orice roman, o serie de
per-sonaje, de identitãþi, de destine, fãrã a-þipreciza neapãrat ºi
fizionomia lor: nu etimp pentru divagaþii, concizia preseazãideea
despre literaturã a lui Cristian Teodo-rescu. Destinele se
contureazã însã ºi rãmîn,le recunoºti fiecare apariþie, aºtepþi
numaisã vezi cum ele confirmã: o aºteptare carenu e decît aceea a
romanului, în accepþiu-nea lui cea mai clasicã (ºi mai
nedemo-dabilã – ceea ce nu înseamnã cã singura ºinici cã ea
reprezintã pentru mine condiþiaperfecþiunii). Memorezi o serie de
perso-naje recurente – nici nu mã gîndesc sã lenumesc aici, sînt
multe –, în jurul lor o su-medenie de „trecãtori“ care, deºi au o
sin-gurã apariþie, o reþii: acesta e pitorescul.Existã o mare
presiune a anecdocticului,care face lectura foarte atractivã – ºi
aicivedem cealaltã faþã a vocaþiei lui CristianTeodorescu: scrie
scurt, definind definitiv– un mod sigur de a interesa cît mai
mulþiascultãtori (cititori), servindu-le ºi un final(de scenã) care
sã-i mulþumeascã, deschi-zîndu-le totodatã apetitul pentru
continu-are. Dialogul, cît e, aparþine firescului, fãrãsã ne-o
arate apãsat. Aceastã tacticã nara-tivã, pe care am descris-o acum
destul degreoi, e veche de milenii literare, ea a exis-tat cu
bravurã ºi în secolul 19 românesc(mã gîndesc la „fiziologia
provinþialului“ ºialtele asemeni ale lui Costache Negruzzi;mã
gîndesc ºi pentru cã autorul a scris,acum peste 20 de ani, un roman
intitulatTainele inimei, titlu luat din Kogãlniceanu:am vorbit
atunci despre el ºi regret ºi acumcã romanul a rãmas neterminat. Sã
vedemoare aici o preþuire a literaþilor paºoptiºti,complet
acoperiþi de uitare la alþii?). Mairãmînînd la personaje, este
uimitor cum(ne precizeazã autorul), pãstrîndu-le nu-mele pe care le
purtau, în realitatea amin-tirilor, prototipii, adicã cei ce au
devenitpersonaje, aceste nume par predestinate li-teraturii – ca în
secolele trecute, cînd nu-mele era o parte esenþialã a
caracterului(vezi iarãºi paºoptiºtii). Exemplul cel maiviu: unealta
localã a regimului comunist încurs de afirmare se numeºte...
Mînjinã.Cum spuneam, autorul ne avertizeazã asu-pra acestui efect;
nu facem decît sã-i dãmdreptate, paginã cu paginã. Vedeþi, aºa
de-vine realitatea literaturã...
Aºadar: Medgidia ºi oamenii ei (ca în-treaga þarã, de altfel)
trec prin evenimenteistorice importante: ascensiunea ºi apoi
re-beliunea legionarã (crimã ºi operetã), ple-carea la rãzboi,
întoarcerea ºi 23 August,cãderea Mareºalului, invazia ruºilor ºi a
par-tidului – cu detestabilii lui reprezentanþi –,comunizarea
urbei, din ce în ce mai veº-tejitã. Cristian Teodorescu a avut o
urecheextrem de finã ºi o memorie selectivã re-marcabilã:
documentarea lui nu se face dincãrþi, ci din amintirile celor –
cred cã nupuþini – pe care i-a ascultat; sînt amãnuntedramatice sau
folclor local – cît de bogateste acesta la români!... De pildã, el
„ºtie“cã ruºii invadatori fumau þigãri lungi cucarton, cum arãtau
chiºtoacele lor, cumerau spectacolele lui Tãnase (ºi eu l-amvãzut,
îmi amintesc, în anii rãzboiului; ºidupã; circula pe buzele tuturor
cupletul sãu„greu a fost cu der, die, das/ dar mai greucu davai
ceas!“); sau descrie cum se um-pleau, altãdatã, sifoanele (o
altã... miºcarepe care am trãit-o de sute de ori). Apoi estetot
atît de exactã descrierea naivitãþii gene-rale în faþa pericolului
aºezãrii comunismu-lui, exactã ºi pentru mine intens evocatoare.Am
trãit-o ºi în familia mea – vremile des-crise de roman ºi cadrul
unui tîrg de pro-vincie le cunosc din copilãria mea; e unmotiv, nu
mic, de a aprecia, în romanul luiCristian Teodorescu, latura lui
„istoricã“deosebitã – laturã pe care cei numai cucinci ani mai
tineri decît mine nu o mai potverifica prin proprie experienþã. Cum
oarevãd faptele ºi tipurile prezentate aici cei maitineri dintre...
voi?
Aproape toate episoadele au nerv, in-tuiþia psihologicã e
excepþionalã. Poate cãcea mai mare calitate a prozei din
Medgidiaeste gãsirea unui ton care dominã epicul: ostrîns stãpînitã
emotivitate, relatarea numaipare gazetãreascã, pentru cã
indiferenþa, înfond, lipseºte, zîmbetul se ghiceºte, unelepersonaje
iau pe seama lor împãrtãºireaunei drame. Nu e melo-melancolie,
nicipaseism, nu e caricaturã, nici sarcasm. Sen-timental (de fapt)
este autorul numai înprefaþã. Episoade memorabile sînt multe –nu
voi menþiona decît douã: sinucidereadin amor a chelnerului Ionicã,
ieºirea dinpuºcãrie ºi sosirea acasã a lui Fãnicã Theo-dorescu,
bunicul autorului. Multe extra-vaganþe ridicol-provinciale, multe
tipuripitoreºti (toate urbele le cultivau), viaþatihnitã a tîrgului
muribund, cu toate preju-decãþile ºi ºarmurile lui, e vie. Temã
bunã,dar – totuºi! – de plan secund...
Paradoxul lui Cristian Teodorescu es-te cã gîndeºte ca un
romancier ºi scrieprozã scurtã. Prima parte îl obligã, a douaîl
mulþumeºte cotidian. Nu are decît o sin-gurã soluþie...
�
Gelu Ionescu
Cãrþi primite la redacþie
• Caietele Echinox, vol. 19,Communism Negotiation ofBoundaries,
Cluj-Napoca,România, 2010.
• Cristian Vasile, Literatura ºiartele în România
comunistã:1948-1953, prefaþã de VladimirTismãneanu,
Bucureºti:Humanitas, 2010.
-
12 • APOSTROF
TANASESCU, ERNU,CÂRNECI & HAYON:
Fiºe despre toposuri
Curtea, Petrila, Buxton(Anglia), Adelaide (Australia)
etc.: poezie ºi sinestezie
CHRIS TANASESCU, Cartea de la Curtea ºi alte 9topologii,
Bucureºti: Editura Vinea, 2010
C HRIS TANASESCU, unul dintre cei maipersonali poeþi români de
azi, îºi conti-nuã în Cartea de la Curtea ºi alte 9
topologiifascinantele experi-mente „improviza-torice“ ºi
„rocke-riste“, desfãºuratepe spaþii tot mailargi ºi pe planuritot
mai numeroase:textele pornesc întotdeauna de la notaþia coti-dianã,
de la toposuri cînd „centrale“, cînd„marginale“, precum Curtea sau
Petrila, ºiavanseazã prin acumulãri progresive de de-talii de tot
felul, reflecþii, viziuni, deliruri.Pe acest traseu, discursul
poetic al realitãþiiimediate se transformã, ca la „beatnicii“
ame-ricani de mai an, într-un fluviu magmatic,derutant,
neliniºtitor, fascinant. Precizare ono-masticã: autorul e unul ºi
acelaºi cu fostulCris(tian) Tãnãsescu, semnatar al altor cîtor-va
volume de versuri, al unor eseuri desprepoezie ºi traduceri din
autori americani; pre-numele anglicizat ºi numele de familie
scrisfãrã diacritice vor sã elimine oscilaþiile adu-se de grafierea
în publicaþii ºi pe afiºe dinlumea largã de la Buxton (Anglia) la
Adelaide(Australia), unde Cris(tian)/Chris cãlãtoreº-te ºi
performeazã împreunã cu grupul sãu„sinestezic“ Margento…*
URSS/Republica Moldova/România: cîte „patrii“?!
VASILE ERNU, Nãscut în URSS, ediþie nouã,Editura Polirom,
Colecþia„Ego-grafii“, 2010, 272 p.
A DOUA REEDITARE a de-butului unui autor spe-cial: basarabean de
origine,format universitar în Ro-mânia, la Iaºi ºi Cluj, ab-solvent
de Filozofie, apoideplasat înspre zona de in-tersecþie dintre
ideologii ºi artele vizuale, înredacþia clujeanã a Editurii IDEA
design &print ºi a revistei IDEA artã + societate, pentruca,
stabilit finalmente în Bucureºti, sã intre în
spaþiul propriu-zis literar, ca redactor de pro-movare al
filialei din capitalã a Editurii Po-lirom. Astãzi – scriitor ºi
autor de proiecteculturale, liber-profesionist.
Autor special, formulã literarã aparte: încartea sa de debut,
publicatã în premierã în2006 (la aceeaºi editurã, retipãritã tot
atunci,în 2006, ºi în format mãrit, însoþitã de un CDîn lectura
autorului), Vasile Ernu îºi asumapropria biografie într-o manierã
provocatoa-re, chiar sfidãtoare. Tînãrul intelectual cubiografie
„picarescã“ depune mãrturie asupraidentitãþii sale suspendate între
mai multe„patrii“: dacã þinem cont de trecerea dintr-unstat
într-altul, basarabeanul trãitor în Ro-mânia, deºi de aceeaºi etnie
cu cei de aici, secheamã cã e stabilit „în strãinãtate“; însã
þaraîn care s-a nãscut n-a fost actuala RepublicãMoldova, ci…
Uniunea Sovieticã, astãzi dis-pãrutã, inexistentã! De unde titlul:
Nãscut înURSS. Autorul ilustreazã – într-o versiune„exoticã“, deci
– o anumitã modã a ultimilorani: memorialistica „vieþii mãrunte“
din aniicomunismului. Plinã de detalii, de personaje,replici,
obiecte, scrisã alert ºi ironic, cartea nu-ºi propune sã condamne
vechiul regim, cisã recupereze ce se mai poate recupera
dinuniversul cotidian al unei epoci de care – prinurmare – autorul
se desparte surîzînd…
Despre „continuarea“ ficþionalizatã dinUltimii eretici ai
Imperiului (Editura Polirom,2009) – cu altã ocazie.
Bucureºti/Bucarest/Bucharestîn cuvinte ºi imagini
MAGDA CÂRNECI, DAN HAYON, Bucureºti: Ocolecþie de mirosuri/Une
collection d’odeurs,fotografii de DAN HAYON, text de MAGDACÂRNECI,
traducere în limba francezã: CRISTINAZAHARIA-JAMET, MAGDA CÂRNECI,
Bucureºti: Edi-tura Institutului Cultural Român, 2007, 104 p.
MAGDA CÂRNECI, DAN HAYON, Bucureºti: Ocolecþie de mirosuri/A
Collection of Smells,fotografii de DAN HAYON, text de MAGDACÂRNECI,
traducere în limba englezã: ADAM J.SORKIN, ALINA CÂRÂC, Bucureºti:
Editura Insti-tutului Cultural Român, 2007, 104 p.
O „ C A RT E - P R O -IECT“ foarte in-teresantã: Bucureºti –o
colecþie de mirosuri,album cuprinzînd uneseu de Magda Câr-neci ºi
fotografii deDan Hayon. Sînt –de fapt – douã volu-me distincte, cu
aceeaºi copertã ºi aceeaºipaginaþie: unul în care textul apare în
versi-uni paralele în româneºte ºi în limba francezã(Bucarest, une
collection d’odeurs, traducere deCristina Zaharia-Jamet, în
colaborare cuautoarea) ºi alta în care versiunea a doua e înenglezã
(Bucharest, A Collection of Smells, tra-ducere a americanului Adam
J. Sorkin)(ambele ieºite la Editura Institutului CulturalRomân, în
2007). Magda Cârneci este – seºtie – unul dintre numele de vîrf ale
„nouluival“ care dominã literatura românã de circatrei decenii.
Poetã ºi eseistã, dar ºi critic deartã, ea s-a angajat în
realizarea acestor splen-dide „cãrþi-obiect“, de citit ºi în egalã
mãsurãde privit, la intersecþia celor douã direcþii alesale de
manifestare: cea literar-culturalã ºi ceavizualã. Ca intelectual de
elitã, de multã vremebucureºteancã (deºi nu s-a nãscut în
capitalã),ea scrie despre oraº ºi în acelaºi timp îl priveº-te,
împreunã cu Dan Hayon, autorul foto-grafiilor. Ca orice mare
conglomerat urban,
Bucureºtiul este ºi el – sau „Bucureºtii“, cumse spunea cîndva,
la un foarte semnificativ plu-ral… – un amestec de componente ºi
influenþeºi o suprapunere de straturi istorice ºi cultu-rale, un
sofisticat „palimpsest“. Cu inteligenþãºi cu sensibilitate, într-o
scriiturã poematicã,Magda Cârneci prinde în eseul ei
imagineaataºantã a unui oraº al contrastelor – pe care-lputem în
acelaºi timp admira în „naraþiuneafotograficã“ a lui Dan Hayon. Un
album – cuvariantele sale destinate spaþiilor culturalefrancofone,
respectiv anglofone – de cea maifinã calitate.
�
Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã
ArtActMagazine/
www.artactmagazine.ro, nr. 81, 18 august 2010.
Notã* Cristian/Chris Tãnãsescu, poet ºi recitator (voinuanþa de
îndatã termenul), membru al grupului depoetry/art performance
ºi/sau cross artform Margento,e animatorul unor spectacole în care,
sub emblemagrupului, apare alãturi de cîþiva colegi care-i
înso-þesc poemele cu muzici/sonoritãþi ºi cu improvizaþiipicturale,
cu intenþii – ultimamente – multiartisti-ce ori sinestezice. Iatã
cum descrie el însuºi acest tipde prestaþie într-un interviu din
2005, dupã ce gru-pul Margento cîºtigase Marele premiu la
BuxtonFringe Festival, Marea Britanie: „Margento e proiec-tul pe
care l-am înfiinþat în 2001, axat pe asemeneaspectacole (în lumea
anglofonã se numesc «poetryperformance») în care îmi
recit/incantez/improvizezpoemele, ajutat de o trupã de rock cu
improvizaþiijazzistice, unde omul de bazã e Valentin Baicu
–pianist, compozitor, aranjor renumit, ajutat deMaria Rãducanu, o
vocalistã care nu mai are nevoiede nici o recomandare, de Valentin
Q (Nicolescu),la tobe, ºi, de curînd, de Costin Dumitrache –
ingi-ner de sunet ºi chitarist. O componentã esenþialã
înspectacolele astea sînt happening-urile de picturã,«action
painting», cum le zice în Vest, date de bunulmeu prieten Grigore
Negrescu, un pictor complet,uluitor. Mai este însã ºi cãlãuza
noastrã discretã,impresara Raluca Niþã, fãrã care eu cel puþin
n-aºface nici cît o ceapã degeratã. Dar asemenea spec-tacole eu fac
din 1992 – primul l-am dat la LibrãriaEminescu, unde am lansat
primul meu volum, Larãsãritul temniþei. Îþi dai seama cum s-au
uitat sãra-cele librãrese cînd la lansare au venit, «normal»,Mircea
Martin, Radu Þeposu ºi Dan Laurenþiu, iareu eram cu un set de tobe,
boxe ºi chitare. Lansareaa fãcut mare vîlvã ºi pentru cã am pus
cartea la pre-þul de un leu – aºa cã uluitorul tiraj de 10.000
deexemplare s-a epuizat aproape instantaneu, pluscã au spart
vitrina librãriei ºi au smuls cãrþiledinãuntru etc. Cu Margento am
avut o mulþime deshow-uri, pe la cluburile din Bucureºti, la Casa
Uni-versitarilor, la Institutul Cultural German din Iaºi,la
faimosul festival Om rãu de la Petrila, al lui IonBarbu, la ValFest
Lupeni etc. Anul ãsta mergem ºila StufStock“ (interviu apãrut în
România liberã, 2august 2005, cf.
http://www.romanialibera.ro/a3836/chris-tanasescu-34-margento-e-un-soi-de-bucatarie-traditionala-care-lasa-ingredientele-nea-tinse-dar-mai-vii-34.html,
aici cu diacriticele adãu-gate). Dintr-o altã prezentare, din
aprilie 2007,aflãm cã grupul Margento s-a produs între timp ºiîn
Australia, la Adelaide Fringe Festival, iar în com-ponenþã mai
apare Sorina Enea, „perla proiectuluicu voce de sirenã homericã“
(apreciere preluatã dinpresa australianã – cf. site-ului
Metropotam, http://metropotam.ro/La-zi/2007/04/
art1764518014-Margento-Noi-suntem-elitisti-in-masura-in-care-dragostea-e-elitista/).
În acelaºi loc, Chris Tãnãsescue prezentat ca poet (volume
publicate, prezenþe înantologii din România ºi SUA, Premiul
BiblioteciiInternaþionale de Poezie din Maryland), traducãtorde
literaturã americanã, britanicã ºi irlandezã, precum ºi… „doctorand
în poezie contemporanã“(titlu obþinut ulterior, în 2008). Ultimele
ocupa-þiuni completeazã profilul complex al unui avan-gardist
pentru care riscurile creative ºi performativenu exclud, ci –
dimpotrivã – presupun acumulãrileculturale, aprofundãrile, erudiþia
în domeniul sãude manifestare ºi în altele conexe. În conformitate–
nu-i aºa? – cu modelul intelectualului ºi artistuluipostmodern…
Ion Bogdan Lefter
-
Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 13
Poem cu mãrgãritareAcolo vroiam sã rãmân, în livada de pruni,sã
nu mai cobor niciodatã la vale,unde rana tatãlui meu creºtea ºi
creºtea, adâncã ºi largã în ea prãbuºindu-se toate caseledrumurile
desfundate, turmele de oi ºi mieii abia fãtaþi,
mã ghemuisem la rãdãcina pomului cu seve circulând spre un
soareatât de limpede încât i se vedeau petele ºi crãpãturiledin
care þâºneau furtuni magnetice,
adevãrate mãrgãritare îmi pãreau mugurii perfect rotunzi,iar în
punctul cel mai de sus al cerului o ciocârlie scotea þipetece
lunecau în jos devenind cântece,
nu-mi puteam rupe ochii de la seninul cerului,îmi venea sã
împing toþi bolovanii la vale,sã astup rana din care mustea sângele
tatãlui meuîncã viu, încã privind cu nãdejdemielul adus la patul
lui înclinat spre genune,
în ziua aceea cu flori de prun deasupra capuluiîmi venea sã
strig tatã, ni se apropie sfârºitul,ºi þie ºi mie ºi ciocârliei ºi
soarelui!îmi venea sã adorm sub copac în poziþie fetalã,nu m-ar fi
cãutat nimeni,nu m-ar fi gãsit nimeni pe iarba tânãrã,unde sufletul
meu se întoarce ºi azisã revadã coºmarul cu mãrgãritare
Un om de succesParcã duc o lumânare de pe o stradã pe altade la
capãtul oraºului pânã în centrude dimineaþã pânã seara,parcã o apãr
cu palmele înþepenite de frigsã nu mi-o stingã vântul,sã nu mi-o
smulgã din palme,sã n-o scap pe cãrarea ninsãcare mã scoate din
valea crucii pe bulevard,parcã duc o lumânare aprinsãîntre degetele
de lemn,dar n-o sã vedeþi nimic în mâinile mele,am uitat sã vã spun
cã ele nu l-au atins,nu l-au atins!tata purta cãmaºã nouã, costum
de culoarea cafelei cu lapte ºi era
la cravatã,nu, noi nu l-am îngropat în costumul acesta ºi nu
i-am pus