-
FLOAREA la gimnosperme si angiosperme
Organul cel mai evoluat din regnul plantelor este floarea care a
aparut prima oara la conifere si apoi a evoluat la angiosperme.
Floarea la angiosperme are originea in mugurii florali mixti ai
tulpinii. Ele se dezolta la subsuara frunzelor modificate numite
broctee.
Functiile florii sunt:- organ unde se formeaza celulele
reproducatoare- este sediul fecundarii, formarii fructului
In functie de organizare, florile sunt de mai multe tipuri:-
unirexuate (cand organele de reproducere sunt separate)
- hermafrodite (majoritatea florilor): au ambele tipuri de
organe reproducatoare
- androceu (masculin) - gineceu (feminin)
Cele unisexuate sunt:- monoice: organele de reproducere sunt
separate, dar pe acelasi individ- dioice: organele de reproducere
sunt pe indivizi diferi ti
Androceul : totali tatea staminelor dintr-o floare formeaza
androceul care constitue partea barbateasca Daca concresterea
staminelor are loc numai la nivelul filamentelor, androceul poate
fi:
- monodelf - diadelf - triadelf
- pentadelf- polidelf
Pozitia staminelor pe receptacul:- spirociclic ca la majoritatea
magnolialelor
- ciclic - pe un singur verticel (androceu hoplostimon) - pe
doua verticele (androceu diplostemon) - pe mai multe verticele
(androceu polistemon)
In functie de numarul staminelor din care este format androceul,
florile pot fi: - monandre
- diandre - triandre
Gineceul: apare pentru prima data la angioasperme si reprezinta
parte
-
femeiasca din floare. Este format din unul sau mai multe
microsporople (carpele) care ocupa axtremitatea axului floral.
Gineceul prezinta trei parti: - ovarul - stilul - stigmatul
Gineceul poate fi: - monocarpelar - bicarpelar - tricarpelar -
tatracarpelar - pentacarpelar - policarpelar
Pozitia carpelelor pe receptacul poate fi: - ciclica -
sporiciclica (Magnoliaceae)
Dupa raportul dintre carpele, gineceul poate fi:- cu carpele
libere numit apocarp- cu capete unite numit sincarp sau
cenocarp
Componentele florii sunt: - peduncul - receptacul - invelis
floral - caliciu - corola - androceu - gineceu
Pedunculul este un internod care se termina cu axul florii sau
receptacul. Cand florile sunt grupate in inflorescen te acesta
poarta numele de pedice, iar cand lipseste, florile se numesc
sesile.
Receptaculul este un varf vegetativ pe care sunt insirate
componentele florii.
Receptaculul poate avea diferite forme:o cilindric (micsunele)o
conic (piciorul-cocosului)o disciform (fraga)o in forma de butelie
(ghiocel)o in forma de cupa (speciile de maces)
Caliciul este invelisul extern al periantului alcatuit din mai
multe sepale.
-
Dupa culoarea lor, caliciul poate fi:- foliaceu cand sepalele
sunt verzi- petaloid cand sepalele sunt colorate
Dupa raportul de concrestere dintre sepale, caliciul este:-
caliciu dialisepal- caliciu gamosepal - caliciul gamosepal
actinomorf
- caliciul tubulos - caliciul infudibuliform - caliciul
combanulat - caliciul urceolat - caliciul globulos
Corola este cel de-al doilea invelis al periantului alcatuit din
petale.
Dupa raportul de concrestere dintre petale, corola pote fi:-
corola gamopitala- corola dialipetala
Dupa simetrie, corola poate fi:- actinorfa- zigomorfa-
asimetrica
In final se poate spune ca floarea este un organ de reproducere
in care are loc procesul biologic, ce duce, in final, la formarea
noului germen de inmultire samanta protejata de fruct.
NMUL IREA PLANTELOR
-
nmultirea este functia biologica a organismelor vii de asigurare
a continuitatii vietii, prin producerea de urmasi asemanatori cu
genitorii lor.
La plante formele de nmultire sunt diverse, dar se pot grupa n
doua categorii principale: nmultirea asexuata si nmultirea
sexuata.
nmultirea asexuata
Se face prin fragmente de organe vegetative sau prin spori.
La plantele superioare nmultirea vegetativa se poate realiza
prin stoloni (ca la Fragaria), prin drajoni (lastari de r 656g67g
259;dacina), prin tulpini subterane (rizomi, tuberculi, bulbi),
prin bulbili si tuberuli, prin butasi etc.
La plantele inferioare nmultirea asexuata are loc prin diviziune
celulara (de exemplu la bacterii, alge unicelulare etc.), prin
fragmente de organism (ca la unele alge, ciuperci, licheni etc.) si
prin spori (germeni specializati, produsi pentru nmultirea
asexuata).
nmultirea sexuata
Are drept caracteristica esentiala unirea (fecundatia) a doua
celule de sex contrar (gametul si gametul ), cu formarea unui
zigot, proces prin care se ncheie ciclul de dezvoltare parental si
ncepe cel filial. La dezvoltarea din zigot, noul organism repeta
(reproduce) toate fazele de dezvoltare individuala prin care au
trecut si parintii sai, de aceea nmultirea sexuata se mai numeste
reproducere.
Gametii sunt celule haploide de sex contrar, care iau nastere n
gametangi si pot fi identici morfologic, izogameti, ori
diferentiati morfologic (cei masculi de obicei comparativ mai mici
si mobili), heterogameti.
La plantele cu nmultire sexuata, n ciclul lor de viata, se
disting doua faze (generatii), sporofitul diploid (din celule cu
garnitura cromozomiala 2n), producator (dupa meioza) de spori si
gametofitul haploid (n), sexuat, producator de gameti. La diferite
grupuri sistematice de plante, aceste doua generatii, ce se succed
cu regularitate, au durata si organizare diverse. n evolutie,
gametofitul plantelor de uscat s-a restrns progresiv. Asa cum se va
vedea, la gimnosperme si angiosperme participarea gametofitului
este foarte redusa.
Reproducerea la gimnosperme
Gimnospermele sunt plante superioare cu flori, a caror samnta
este dezvelita (de la gr. gymnos golas, descoperit si sperma
samnta). Reprezentantii lor actuali
-
sunt arbori si arbusti, mai adesea cu frunze sempervirente. Cele
mai multe pot suporta caldura excesiva, seceta, dar si
temperaturile scazute. Caile urmate la reproducere exprima de
asemenea adaptari n acest sens. Astfel, spre deosebire de ferigi,
nu este necesara apa pentru a se realiza fecundatia, ntruct
graunciorii de polen sunt transferati de vnt, iar spermatia este
condusa pna la oosfera prin tubul polinic. De asemenea, gametofitul
, format n interiorul ovulului, va fi n acest mod mai bine protejat
pe parcursul dezvoltarii lui, ca si zigotul n formare.
Florile gimnospermelor sunt unisexuate, dispuse mai adesea
monoic (mascule si femele pe acelasi exemplar), mai rar dioic, ca
la tisa, ienupar etc., cnd florile mascule se formeaza pe unii
indivizi, iar cele femele pe altii.
n cele ce urmeaza se va analiza reproducerea la pin
silvestru.
Florile barbatesti (fig. 43) sunt dispuse la extremitatea unor
ramuri situate mai jos de vrful arborelui si grupate n
inflorescente de tipul amentilor. Fiecare floare, de forma unui con
mic, prezinta solzi spiralati cu cte doi saci polinici pe fata lor
inferioara. n interiorul sacilor polinici se formeaza la nceput un
tesut diploid reprezentat de celulele mama ale graunciorilor de
polen. Fiecare celula mama va forma prin meioza cte patru
graunciori de polen (microspori) haploizi. Fiecare grauncior de
polen, la maturitate, este constituit dintr-o celula generativa, o
celula vegetativa (celula tub) de dimensiuni mai mari si doua
celule protaliene. ntre cele doua nvelisuri ale graunciorului se
delimiteaza doi saci aeriferi.Florile femeiesti (fig. 44) sunt
grupate n conuri mai mari, dispuse pe ramurile dinspre vrful
arborelui. Fiecare floare consta din cte doi solzi (unul inferior,
steril bracteea si altul superior, fertil carpela), inserati n
spirala pe axul conului. Solzii fertili poarta pe fata interna cte
doua ovule, fiecare cu un nvelis (integument) ntrerupt la partea
superioara de o deschidere, sub care se afla camera polinica.
-
Interiorul ovulului consta dintr-un tesut trofic, nucela, n care
se vor forma dintr-o celula, prin meioza, patru macrospori haploizi
(n). Trei dintre acestia se vor resorbi, iar unul va genera prin
diviziuni mitotice endospermul primar (n), n care se vor
individualiza doua arhegoane, purtatoare a cte unei oosfere,
gametul femel.
Fig. 44 Flori femeiesti la pin (Pinus sylvestris): A
inflorescenta femela (con); B inflorescenta (sectiune
longitudinala); C solz carpelar cu ovule; D floare (sectiune
transversala); E ovul; sc solz carpelar; br bractee (solz steril);
ov ovul; m micropil; cp camera polinica; int integument; arh
arhegon; end. prim. endosperm primar; nuc nucela (dupa Grintescu,
I., 1985)
La maturitate graunciorii de polen sunt eliberati si, dusi de
vnt, unii nimeresc n camera polinica. Aici germineaza formnd, prin
aportul celulei vegetative, cte un tub polinic, care nainteaza
nspre arhegon. Din celula generativa vor rezulta doua celule
spermatice (gameti). Vrful tubului polinic se dezorganizeaza si
elibereaza spermatiile, dintre care una se va uni cu oosfera n
procesul de fecundatie, rezultnd zigotul, iar cealalta se resoarbe,
fecundatia fiind simpla. Fecundatia se realizeaza numai dupa
maturarea oosferei, interval care n cazul pinului poate fi 1-5 (13)
luni de la polenizare. Chiar daca va fi fecundata fiecare din
oosferele celor doua arhegoane, mai adesea un singur zigot se va
dezvolta n continuare, genernd embrionul.
n timpul formarii embrionului, ovulul evolueaza n samnta.
Samnta matura este alcatuita (fig. 45) dintr-un tegument si
tesut nutritiv al
-
endospermului primar n care s-a constituit embrionul (fig. 45
C).La pin, la sfrsitul celui de al doilea an dupa
fecundatie, solzii carpelari se lignifica si se ndeparteaza unii
de altii, iar semintele se desprind de pe solzi cu cte o mica
aripioara (fig. 45).
n ciclul biologic (alternarea de generatii) la pin, sporofitul
(generatia 2n) este reprezentat prin nsusi arborele, iar
gametofitul (generatia n) este diferentiat, mascul si femel, si
comparativ foarte redus. Astfel, gametofitul mascul se limiteaza
doar la graunciorii de polen (cu celulele lor alcatuitoare), iar
gametofitul femel la endospermul primar, generat de macrospor si
purtator de arhegoane.
Reproducerea la angiospermeAngiospermele sunt plante care n
decursul evolutiei au cstigat unele caractere adaptative noi fata
de gimnosperme: nchiderea (includerea) ovulelor ntr-un nvelis
ovarian si respectiv a semintelor ntr-un fruct provenit din ovar
(angiosperme de la gr. aggeion cavitate nchisa si sperma samnta).
Partile reproducatoare se constituie ntr-un organ cu structura
particulara floarea.La angiosperme sporofitul este foarte
dezvoltat, ocupa singur aproape ntreg ciclul vital, fiind
reprezentat prin planta propriu-zisa, iar gametofitul este chiar
mai restrns ca la gimnosperme (cel mascul redus la graunciorul de
polen cu cele doua celule ale sale, iar gametofitul femel la sacul
embrionar, generat de macrospor).Organizarea floriiO floare
completa (fig. 46) prezinta un peduncul, pe a carui extremitate mai
umflata, numita axa florala sau receptacul, se formeaza, prin
activitatea unor meristeme, partile reproducatoare (staminele si
carpelele) si nvelisurile florale (sepalele si petalele).Dispunerea
partilor florale pe receptacul poate fi n spirala (la florile
spirociclice) si n verticile (la florile ciclice). n raport cu
numarul verticilelor (ciclurilor), deosebim flori mono-, di-, tri-,
tetra-, ..., policiclice. Numarul elementelor din ciclu are de
asemenea valoare diagnostica pentru diferite unitati sistematice si
este divers: doua elemente la florile dimere, trei la florile
trimere, numeroase elemente la florile polimere.
-
Dispunerea florilor Dupa modul de asociere pe tulpina, florile
pot fi solitare sau grupate n inflorescente.La inflorescentele
monopodiale sau racemoase axul principal (rahisul) are crestere
teoretic nedefinita, iar lateral apar pediceli cu flori, nflorirea
avnd loc de la baza axului spre vrf, odata cu cresterea lui, si
totodata centripet. Aici apartin (fig. 47 A) racemul (pedicelii
florilor au aproximativ aceeasi lungime), corimbul (pediceli
inegali, astfel ca florile ajung aproape la acelasi nivel), spicul
(flori fara pediceli, sesile), amentul (mtisorul) (un fel de spic
cu rahis flexibil si florile unisexuate), spadicele (ax principal
lung si gros cu flori unisexuate si sesile, nvelite de una sau mai
multe frunze), umbela (florile pornesc de la acelasi nivel, iar
frunzele sustinatoare bracteele sunt dispuse ntr-un verticil
denumit involucru), capitulul (pe axul principal scurt si gros se
dispun numeroase flori sesile), calatidiul (pe axul principal scurt
si latit ca un disc se afla flori sesile).
Fig. 47 Inflorescente: A monopodiale (1 racem; 2 corimb; 3 spic;
4 spadice; 5 umbela; 6 capitul; 7 calatidiu; B simpodiale (a
dicaziu; b1 si b2 monocaziu; c pleiocaziu); C compuse (c1 umbela
compusa; c2 panicul; c3 corimb cu cima; c4 racem cu
-
cima tirsa) (dupa Rothmaler, W., 1981)
La inflorescentele simpodiale (fig. 47 B) (inflorescente
cimoase) axul are crestere definita (limitata), fiind terminat cu o
floare, la fel si axele laterale; aparitia florilor (si nflorirea)
are loc succesiv de la vrf spre baza si totodata centrifug. Din
aceasta categorie fac parte: monocaziu (axul principal se termina
cu o floare, lateral de la primul nod porneste o ramura de asemenea
ncheiata cu o floare, ramificarea continundu-se n acelasi mod),
dicaziu (se diferentiaza prin continuarea cresterilor cu cte doua
ramuri opuse) si pleiocaziu (continuarea cresterilor se face prin
mai multe ramuri verticilate).Inflorescentele simple prezentate se
pot asocia mai multe (de acelasi fel sau de tipuri diferite),
formnd inflorescente compuse (fig. 47 C). Spre exemplu, la
Betulaceae amentul se combina cu dicaziul.Morfologia si structura
partilor floralePedunculul floral. Este alcatuit dintr-un singur
internod si se insera pe tulpina n subsuoara unei frunze numita
bractee. Florile fara peduncul se numesc sesile. La inflorescente
se disting: axul principal (rahisul) al inflorescentei, pe care
florile se prind prin pediceli.Receptaculul (axa florala).
Reprezinta partea terminala, mai dezvoltata a pedunculului sau
pedicelului, pe care se dispun elementele florale.nvelisul floral
(periantul). Este format din sepale si petale sau din elemente de
acelasi fel numite tepale, n care caz nvelisul este numit perigon
sau periant simplu, ce poate fi sepaloid (din elemente asemanatoare
sepalelor) sau petaloid. Florile lipsite de periant sunt numite
flori nude.a. Caliciul. Este verticilul periferic, format din
sepale (fig. 48 A), obisnuit de culoare verde. Sepalele pot fi
libere ntre ele, alcatuind un caliciu dialisepal, sau concrescute
la caliciul gamosepal.
-
Fig. 48 nvelisuri florale: A tipuri de caliciu (a dialisepal; b
gamosepal; c caliciu din perisori; d caliciu acrescent) (dupa
Grintescu, I., 1928); B tipuri de corola gamopetala (1, 2 -
tubuloasa; 3 urceolata; 4, 5 campanulata; 6, 7 infundibuliforma; 8
rotata; 9 hipocrateriforma; 10 ligulata) (dupa Rothmaler, W.,
1981)
b. Corola. Este situata mai interior, alcatuita din elemente viu
colorate, petalele. Corola cu petale libere este dialipetala, iar
cea cu petalele concrescute gamopetala (fig. 48 B), foarte diversa
morfologic: tubuloasa, campanulata etc.Partile reproducatoare.
Repartitia sexelor n floarePartile reproducatoare ale florii sunt
staminele a caror totalitate formeaza androceul (de la gr. andros
barbat) si carpelele ce alcatuiesc gineceul (de la gr. gyne
femeie). Florile care au att androceu ct si gineceu se numesc
bisexuate (hermafrodite), iar cele cu organe de un singur sex (fie
stamine, fie carpele) sunt unisexuate. Plantele cu flori unisexuate
pot fi monoice (de la gr. monos unic si oikos locuinta, casa), cu
florile mascule () si florile femele () pe acelasi exemplar, dioice
cu florile unisexuate pe exemplare diferite (exemplare mascule si
respectiv femele), trioice (unii indivizi sunt masculi, altii
femeli si altii cu flori bisexuate) si poligame (pe acelasi
exemplar sunt flori mascule, femele si bisexuate). a. Androceul.
Este constituit din stamine, fiecare stamina avnd filament,
conectiv si antera (fig. 49 A si B).
-
Fig. 49 Organizarea unei stamine: A, B stamina deplin formata
vazuta din fata si din spate (f filament; c conectiv; a antera)
(dupa Schimjer din Mevius, W., 1940); C Sectiune prin antera cu
patru saci polinici deschisi (s sac polinic cu graunciori de polen)
(dupa Evert, R., din Raven, P. si colab., 1992)
Antera este partea fertila a staminei, formata mai adesea din
doua loji, fiecare cu cte doi saci polinici. De filament, antera se
prinde prin intermediul conectivului, strabatut de un fascicul
conducator (fig. 49 C). n sacii polinici ia nastere mai nti un
tesut sporogen din celule diploide (2n), celulele mama ale
graunciorilor de polen. Din fiecare celula mama, prin meioza, se
formeaza cte patru graunciori de polen. Graunciorul de polen matur
prezinta doua nvelisuri: unul intern, intina, si altul extern,
cutinizat si prevazut cu formatiuni sculpturale specifice, denumit
exina. n interior se afla doua celule inegale: una mare, celula
vegetativa (celula tub), si una mai mica, celula generativa (fig.
50).
b. Gineceul (pistilul). Poate fi alcatuit din una sau mai multe
carpele, libere (gineceu apocarp) sau unite (gineceu sincarp) (fig.
51). Fiecare carpela libera a gineceului apocarp respectiv grupul
de carpele unite (ale gineceului sincarp), au diferentiate: o parte
inferioara, ovarul, o parte alungita, stilul, si o parte
superioara, stigmatul, care receptioneaza polenul (fig. 51). Cnd
carpelele sunt unite, concresterea nu se extinde ntotdeauna si
asupra stilelor si stigmatelor. La gineceul sincarp, ovarul comun
al carpelelor unite este adesea mpartit n mai multe loji, al caror
numar corespunde celui al carpelelor.
-
Fig. 51 Organizarea gineceului: A, B, C structura unui gineceu
unicarpelar: A imagine de ansamblu; B carpela sectionata la mijloc;
C sectiune transversala la nivelul ovulelor (dupa Troll, W., 1957);
D, E, F grade de concrestere a carpelelor la diferite specii (D
gineceu apocarp tricarpelar; E gineceu pentacarpelar sincarp cu
stile libere; F gineceu bicarpelar sincarp); 1 ovar; 2 stil; 3
stigmat; k caliciu (dupa Schmidt din Strasburger, E.,1991)
Un caracter sistematic important l reprezinta pozitia ovarului
fata de celelalte parti florale (fig. 52). Cnd ovarul se afla
deasupra locului de insertie a periantului, adica ovar super,
floarea este hipogina, iar cnd ovarul este nglobat n receptacul,
dedesubtul locului de insertie a periantului, ovar infer, floarea
este epigina. n lojile ovarului, pe placente, se formeaza si ramn
atasate ovulele. Un ovul prezinta (fig. 53) doua nvelisuri,
integumentele, care lasa o mica ntrerupere, micropilul, si
delimiteaza un tesut trofic intern, nucela. De placenta ovulul se
prinde prin funicul, al carui loc de racordare la corpul ovulului
este hilul. Prin funicul patrunde n ovul, pna n zona numita
chalaza, un fascicul libero-lemnos.
-
n nucela, n urma meiozei, iau nastere dintr-o celula patru
macrospori haploizi (n), dintre care trei se resorb, iar unul se
mareste si genereaza dupa diviziuni mitotice sacul embrionar care
cuprinde: oosfera (gametul femel) cu doua sinergide, cele trei
antipode si celula centrala ce contine doi nuclei
polari.Polenizarea si fecundatiaa. Polenizarea este transferul
polenului din antera pe stigmat.Cnd ajunge pe stigmat polenul
aceleasi flori sau al florilor de pe acelasi exemplar se realizeaza
o polenizare directa, iar cnd polenul ajuns este provenit din
florile altor indivizi (polen strain) are loc polenizarea
ncrucisata.La polenizarea ncrucisata, transportul polenului se
poate face prin diferiti agenti: vnt, insecte, pasari, apa etc.b.
Fecundatia. Pe stigmat polenul gaseste conditii favorabile
(secretii de solutii zaharoase) si germineaza formnd tubul polinic.
Acesta creste strabatnd stigmatul si tesutul de transmisie (tesutul
conducator al stilului). naintarea tubului este favorizata de
substantele nutritive si de mucilagiile din acest tesut. n vrful
tubului polinic se afla nucleul celulei vegetative (celula tub),
iar n urma acestuia celula generativa, care se divide formnd cele
doua spermatii, gametii masculi. Datorita unei afinitati
chimiotropice, tubul polinic ajunge, mai adesea prin micropil, la
sacul embrionar si patrunde ntr-una dintre sinergide. Apoi se
opreste din crestere si si mareste presiunea interna, descarcndu-si
continutul printr-un por subterminal. O spermatie se va uni cu
oosfera, formnd zigotul principal diploid, iar cealalta se va uni
cu cei doi nuclei polari ai celulei centrale, dnd nastere zigotului
accesoriu triploid. Este vorba deci despre o fecundatie dubla,
proprie angiospermelor (fig. 54).
c. Transformari postfecundative. Din zigotul principal ia
nastere, prin diviziuni repetate, embrionul cu partile lui
componente (radicula, hipocotilul, cotiledoanele si gemula), iar
din zigotul accesoriu albumenul (endospermul secundar), care va
ocupa sacul embrionar si mare parte din nucela. n urma unor
modificari profunde, ovulul se transforma n samnta, iar ovarul n
fruct.Samnta. Este constituita din tegument, embrion si rezerve
nutritive. La unele plante (stejar, fag etc.) albumenul este
consumat de embrionul n dezvoltare, substantele de rezerva fiind
transferate si depozitate n cotiledoane (seminte exalbuminate), la
altele (ca la euforbiacee) rezervele ramn n albumen (seminte
albuminate) (fig. 55).
-
Fructul. si are originea n ovar, dar la unele plante la formarea
lui mai pot participa si alte parti florale, cum sunt receptaculul,
nvelisurile florale si stilul. La fruct se disting: nvelisul
exterior (epicarpul), mezocarpul (carnos sau uscat) si nvelisul
intern (endocarpul).Fructele formate dintr-un ovar monocarpelar sau
din ovar cu mai multe carpele unite se numesc fructe simple, iar
cele rezultate din ovarele carpelelor neunite ale unei flori se
numesc fructe multiple.Fructele compuse (fig. 58) sunt cele
provenite dintr-o ntreaga inflorescenta, iar fructele false provin
n cea mai mare proportie din alte parti florale dect ovarul.Dupa
consistenta fructele se pot grupa n fructe carnoase si fructe
uscate. Dintre fructele carnoase (fig. 56) fac parte: baca (fruct n
ntregime carnos, cu una sau mai multe seminte), drupa (endocarpul
fructului este sclerificat, constituit n smbure ce protejeaza
samnta) etc.Fructele uscate pot fi indehiscente si dehiscente (fig.
57). Dintre cele indehiscente mai frecvente sunt: achena (fruct
membranos sau lemnos neconcrescut cu samnta), cariopsa (nvelisul ce
reprezinta fructul este subtire, concrescut cu tegumentul
semintei): si samara (nvelisul formeaza o aripa pentru diseminare
prin vnt). Dintre fructele dehiscente fac parte folicula (fruct
provenit dintr-o carpela, cu dehiscenta pe linia de sutura a
marginilor acesteia), pastaia (fruct unicarpelar dehiscent dupa
linia
-
de sutura si nervura mediana), silicva (fruct alungit,
bicarpelar, cu perete fals provenit din proliferari ale marginii
carpelelor) si capsula (fruct din doua sau mai multe carpele, cu
dehiscenta prin valve sau pori).
Dintre fructele multiple (fig. 58) mai frecvente sunt:
polifolicula, poliachena si polidrupa, iar dintre cele false poama,
caracteristica rosaceelor maloidee (subfamilia marului), maceasa
(fig. 58), pseudodrupa si pseudodrupa dehiscenta.
Fructele ndeplinesc un rol important n protejarea, diseminarea
si adesea n crearea conditiilor favorabile de germinare a
semintelor.
Corola este cel de-al doilea invelis al periantului alcatuit din
petale.Reproducerea la gimnosperme