MOTIVAIE,
vcMOTIVAIE,Numai o viat scurt ne este acordat pe planeta PMNT si
fiecare trebuie sa-si pun ntrebarea:
Cum as putea s investesc n puterile mele asa nct s aduc cel mai
mare folos?
Cum as putea face mai mult pentru sntatea mea si pentru folosul
semenilor mei?
Pentru c viata, numai atunci are valoare cnd este folosit pentru
atingerea acestor scopuri. CUPRINSCAPITOLUL I
I.1 NOIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RENALCAPITOLUL II
I.1. INFECTIA URINARA (ITU) CAPITOLUL III
INGRIJIREA PACIENTILOR CU INFECTIE URINARA
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
CAPITOLUL VBIBLIOGRAFIE CAPITOLUL II.1 NOIUNI GENERALE DE
ANATOMIE SIFIZIOLOGIE ALE APARATULUI RENALMetabolismul celular
produce CO2 si anumite substante finale provenite n special din
catabolismul proteic, aportul oxigen poate si el realiza cantitti
excesive de anumiti electroliti (apa, NaCl, diferite sruri
minerale) care trebuie eliminati.
Plamnii elimina CO2 si alte substante volatile, iar substantele
nevolatile inutilizabile sau n exces sunt eliminate mpreuna cu o
anumita cantitate de apa, n cea mai mare parte prin rinichi si
accesorii prin sudoare si materii fecale. Prin eliminarea
substantelor nevolatile rinichiul reprezinta principalul organ care
mentine constant volumul, concentratia electrolitic si reactia
chimica a lichidelor organismului.
Rinichiul mai are si alte activitati: prin secretia de renina
contribuie la reglarea tensiunii arteriale, prin eritropoietina
controleaza eritropoieza, prin schimbarile ionice contribuie la
mentinerea echilibrului acido-bazic.APARATUL SECRETOR se compune
din:
- rinichi, orgene de excretie,
- cai urinare:
- calice-mici
- calice-mari
- pelvis renal
- uretere
- vezica urinara
- uretra.I.1.a RINICHI
Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte si de
alte a coloanei vertebrale lombare. Rinichiul are forma
caracteristica, circa 300 grame, are doua fete (anterioara si
posterioara) si doua margini (laterala convexa si mediala
concava).
In zona marginii concave se gasesc hilul si pediculul renal n
care se vad vasele renale (artera si vena), uretrul si fibre
nervoase vegetative.
Selectionnd rinichiul n lungul liniei mediane, din partea
convexa spre cea concava se observa:
- papilele si calicele renale: formatiuni membroase prin care se
scurge urina;
- parenchimul renal, cu structura zonala: corticala si
medulara.
Zona corticala este formata n principal din glomeruli, tubi
uriniferi si vasele de snge care le apartin. Zona medulara contine
6-18 piramide renale (Malpighi), formate din tubi colectori care
dreneaza mai multi nefroni.
Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie si vrful spre
sinusul renal, deschizndu-se n papilele renale, acestea se deschid
n calicele mici care conflueaza formnd calicele mari (2-3) si apoi
pelvisul renal (bazinet) continuat cu ureterul.
O piramida Malpighi cu substanta corticala din jurul sau
formeaza un lob cortical.NEFRONULEste unitatea morfofunctionala
renala; ndeplineste toate procesele complexe care au ca rezultat
formarea urinii. Nefronul este alcatuit duntr-o capsula si un tub
unifer lung.
Capsula Bowman, extremitatea pronimala, nchisa dilaterala a
nefronului, are forma unei cupe cu pereti dubli, marginind o
cavitate ce continua lumenul tubului. In adncitura capsulara se
afla un ghem de 4-12 bucle capilare (glomerul), care rezulta prin
diviziunea arteriolei aferente si care se reunesc la iesirea din
capsula, n arteriola aferenta. Capsula mpreuna cu glomerulul
alcatuiesc capsulul renal Malpighi.
Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o
portiune contorta, tubul contort proximal (care se afla n cortica
renala) si este format dintr-un strat de celule a caror membrana,
spre lumen, prezinta o margine n perii, formata din microvili, care
maresc mult suprafata membranei.
Segmentul intermediar (ansa Heule), subtire este format din doua
brate (descendent si ascendent) unite ntre ele printr-o bucla, are
epiteliul turtit, fara microviri. Nefronii care au glomerulii n
zona corticala externa are ansa Heule scurta, n timp ce nefronii cu
glomeruli n zona externa a corticolei (juntamedulari) are ansa
lunga, care coboara profund n medulara.
Segmentul distal este format dintr-o portiune dreapta,
ascendenta, care ajunge n corticala n vecinatatea glomerulului
propiu, n imediat contact cu arteriala aferenta. La acest nivel
epitelul tubular, la fel ca si celulele musculaturii netede a
arteriolei aferente, prezint modificari si formeaza aparatul
juxtaglomerular care secret renin. Urmeaza o portiune contort
situata n ntregime n corticala. Mai multi tubi distali se unesc si
se deschid n tubul colector din structura piramidelor
Malpighi.VASCULARIZAIA RENALEste extrem de bogata, primind 20-25%
din debitul cardiac de repaos. Artera renala, ramura a aortei
abdominale, patrunde prin hil si apoi se mparte n ramuri
interlobare (ntre piramide), din care se desprind arterele arcuate,
ce formeaza o ansa n jurul bazei piramidelor, arterele
interlobulare, din care glomerulul. Dupa ce se regrupeaza n
arteriole, se capilarizeaza din nou n jurul tubului respectiv (n
medulara) si se deschid n venele interlobulare, apoi n venele
arcuate.
Venele, avnd un traiect aproape asemanator cu cel al arterelor,
se colecteaza n vena renala care se deschide n vena cava
inferioara.INTERVAIA RENAL
Provine din plexul situat n hilul organului format n majoritate
din fibre simpatice, dar si din cteva fibre parasimpatice venite
prin nervul vag. Fibrele nervoase, situate perivascular, se
distribuie celulelor musculare din peretele arteriolar si
componentelor tubulare.I1b. FORMAREA URINEIMecanismul de formare a
urinei cuprinde trei procese fundamentale:
- ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular;
- reabsorbtia;
-secretia anumitor constituenti n tubi.ULTRAFILTRAREA
GLOMERULAR
Este un proces dirijat de forte fizice n urma caruia aproximativ
20% din cantitatea de plasma care iriga rinichii trece prin
membrana filtranta glomerulara, extrem de subtire, n cavitatea
capsulara. Membrana filtranta nu se comporta ca o membrana inerta
ei, prin proprietatile ei fizico-chimice, permite trecerea
selectiva doar a unor constituenti si blocheaza trecerea altora.
Ultrafiltratul glomerular (urina primara) are o compozitie
electrolitica identica cu cea a plasmei; dar este lipsit de
proteine, deci este o plasma deproteinizata. Ultrafiltrarea
glomerulara este rezultatul presiunii efective de filtrare, care se
exercita la nivelul capilarelor glomerulare si reprezinta suma
algebrica a unor presiuni care controleaza schimburilor lichidiene
la nivelul tuturor capilalelor din
organism.CONSTITUENTU.M.FILTRAREREABSORIESECREIEEXCREIE
APA(1)170168,5-1,5
Na+(mEq/l)2600025850-150
K+(mEq/l)900900100100
Cl-(mEq/l)1800017850-150
UREE(moli)870460-410
CREATININA(moli)121112
ACID URIC(moli)504945
GLUCOZ(moli)800800-0
La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active,
anumiti constituenti ai ultrafiltrajului fiind reabsorbiti complet
(glucoza) sau doar partial (Na+, Cl-, Uree), altii fiind initial
reabsorbiti si apoi secretati (K+).
Reabsorbtia tubulara
Este procesul prin care sunt recuperate anumite substante utile
organismului din ultrafiltratul glomerular, mentinndu-se astfel
homostazia lor plasmatica. Procesul este selectiv, n sensul ca se
realizeaza maximal pentru fiecare substanta ntr-un segment tubular
prin actiunea unor mecanisme celulare specifice, fiind conditionat
de debitul substantei respective si de necesittile organismului.
Reabsorbtia (transportul) diferitilor constituenti din ultrafiltrat
prin peretele tubului urinifer se face prin mecanisme active si
pasive. Transferul activ se realizeaza contra unor gradiente de
concentratie sau electrice, necesitnd un consum de energie
furnizata prin hidroliza ATP. Mecanismele de transport, activ au
capacitate limitata pe unitatea de timp si intervin n reabsorbtia
glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12,
C), fosfatilor anorganici, sulfatilor si a principalilor ioni ai
filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub actiunea unor gradiente
fizico-chimice nu necesita consum energetic, nu este limitat de o
capacitate maxima si contribuie la resorbtia a trei constituenti
principali ai ultrafiltrajului: apa ureea si Cl-.
Apa se reabsoarbe n toate segmentele tubului, cu intensitati
diverite, pe baza legilor difuziunii si a osmozei, astfel nct din
cei 125 ml filtrati glomerular pe minut, n vezica ajunge numai
1ml/min (deci se absorb 124ml). n tubul contort si mai ales n cel
colector se realizeaza reabsorbtia facultativa a apei si Na+ sub
controlul ADH si aldosteronului, ajustndu-se eliminarile n functie
de starea de hidratare a organismului.SECREIA TUBULAREste procesul
invers celui de reabsorbtie, transportnd anumite substante din
capilarele peritubulare n lumenul tubului. Are rolul de a elimina
att substantele straine organismului, ct si substantele prezente
obisnuit n snge (K+, acid uric), unele numai cnd se afla n
concentratii mari (creatina). Se realizeaza activ si pasiv.
Secretia activa, avnd sediul la nivelul tubilor pronimal si
distal, se face mpotriva unor gradiente electrochimice si de aceea
necesita un consum energetic ridicat (secretia de H+). Prin
eliminarea H+ tubii detin un rol fundamental n mentinerea
echilibrului acido-bazic al organismului.
Secretia pasiva implica transportul unor constituenti n sensul
gradientelor de concentratie si de aceea nu necesita consum
energetic direct. Acest mecanism intervine n secretia K+, a bazelor
si a acizilor slabi.
I1c REGLAREA ACTIVITII RENALESe face pe cale nervoasa
(activitatea glomedulara) si pe cale umorala (activitatea
tubulara).
REGLAREA NERVOAS
Se realizeaza prin fibrele vegetative care se distribuie
arteriorelor, glomerulului si tubilor. Sistemul vegetativ nu
contribuie direct la controlul elaborarii urinei, ci doar indirect,
prin influentarea conditiilor de irigatie renala. De altfel, se
stie ca rinichiul denervat si chiar transplantat continua sa
functioneze aproape normal. Stimularea nervilor renali si a unor
zone presoare din bulb, hipotalamus si scoarta cerebrala determina
vasoconstrictie renala si scaderea diurezei pna la anurie.
Stimularea nervilor vegetativi renali produce si scaderea
eliminarilor urinare de Na+, prin cresterea reabsorbtiei tubulare a
ionului.
REGLAREA UMORAL
Considerata a detine rolul principal, se realizeaza de mai multi
hormoni. Hormonul antidiuretin (A.D.N.), secretat de nucleii
hipotalamici si eliberat din neurohipofiza, controleaza eliminarile
urinare de apa, actionnd la nivelul segmentului distal al
nefronului. Sub actiunea AND creste reabsorbtia de apa n tubii
distali si colectori, concomitent cu diminuarea volumului si
cresterea concentratiei urinei.
Mineralocorticoizii, n special aldosteronul, controleaza
eliminarile urinare de Na+ si K+ la nivelul segmentului distal al
nefronului, stimulnd reabsorbtia de Na+ si excretia de K+.
Parathormonul mobilizeaza sarurile minerale din oase, stimuleaza
eliminarile renale de fosfati, K+ si retine Ca+ si Na+. Hormonii
tiroidieni intensifica metabolismul celular, n special pe cel
protidic si prin cresterea generarii de produsi finali de
metabolism, maresc diureza, acelasi efect avnd si alterarea legarii
apei si a sarii n tesuturi.
Rinichiul n conditii de irigatie insuficienta sau ca urmare a
unor modificari ale compozitiei chimice a urinei ajunsa n tubii
distali, descarca o enzima-renina-care actionnd asupra unei
globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transforma
enzimatic n plasma si tesuturi n angiotensina II, cel mai puternic
vasoconstructor natural si stimulator al secretiei de aldosteron.
La nivelul renal, angiotensina II, actionnd asupra musculaturii
arteriorelor glomedulare modifica intens rata filtrarii si prin
aldosteron influenteaza eliminarile urinare de Na+ si K+.I1d
MICIUNEAUrina elaborata de rinichi ajunge prin tubii colectori la
nivelul papilelor, umple calicele si bazinetul, apoi prin
contractia acestora, este eliminata n ureter. Prin unde de
contractie urina este transportata de-a lungul ureterului pna n
vezica urinara.VEZICA URINAR
Este un organ cavitar muscular n care se acumuleaza urina ntre
mictiuni. Urina, descarcata n jeturi prin cele doua orificii
ureterale, nu poate reflua n uretere din cauza ca acestea au
traiect oblic n peretele vezical si nici nu poate curge prin
uretra, deoarece colul vezical este prevazut cu doua sfictere, unul
neted, involuntar care nconjoara nceputul uretrei si celalalt
striat, controlat voluntar.
Vezica urinara are proprietatea de a-si mari capacitatea n
timpul umplerii, fara modificari importante ale tensiunii peretilor
si ale presiunii intravezicale. Aceasta propietate, denumita
plasticitate, este rezultatul unei adaptari a tonusului
musculaturii vezicale la cresterea continutului.
nregistrarea presiunii intravezicale a aratat ca, dupa o usoara
crestere initiala la primele jeturi de urina, presiunea nregistreza
un platon n tot timpul umplerii vezicale pna la volumul de 300-400
ml, cnd are loc o crestere brusca a presiunii si este declansata
mictiunea reflexa cnd mprejurarile permit.
Prima senzatie de plenitudine vezicala este perceputa la un
volum de 100-150ml, la 150-200ml este resimtita prima dorinta de
mictionare, iar peste capacitatea fiziologica vezicala (250-400ml)
apar contractii puternice ale musculaturii peretelui vezical, care
determina senzatia necesitatii imperioase de a urina.
Mictiunea este rezultatul unor reflexe declansate de distensia
peretilor vezicali. Impulsurile aferente sunt transmise unui centru
lombar (simpatic), de unde se descarca impulsuri aferente care,
prin fibrele hipogastrice, inhiba contractiile, relaxeaza muschii
vezicali si ntaresc tonusul sfincterului neted al colului
vezical.
Concomitent distensia vezicala declanseaza impulsuri care ajunse
la maduva pe calea nervilor rusinosi sunt conduse apoi pe cai
aferente nespecifice spre centrii nervosi superiori, ajungnd pna la
nivelul scoartei cerebrale, determinnd senzatia de a urina.
Daca mictiunea nu este posibila, impulsurile pornite de la
cortex, prin centrii medulari, inhib tonusul muschiului vezicul,
concomitent maresc tonusul sfincterului extern, marind continenta
vezicala. Daca conditiile permit, are loc mictiunea.
Refluxul mictiunii este declansat de distensia vezicala,
impulsurile ajung pe fibre averente din nervii pelvici la un centru
sacrat parasimpatic al mictiunii, de unde se descarca impulsuri
care tot prin fubre al enervilor pelvici produc contractia
musculaturii vezicii si relaxarea sfincterului intern al colului
vezical. Concomitent are loc relaxarea voluntara a sfincterului
extern striat si urina ncepe sa se evacueze din vezica.
Procesul evacuarii este ajutat de contractia musculaturii
abdominale si a diafragmului care, crescnd presiunea
intraabdominala, comprima vezica. Reflexul medular al mictiunii
este controlat de numerosi centrii supramedulari cu rol facilitar
sau inhibitor.Cistita acuta
SimptomePrintre simptomele cistitelor acute se numara:
- disurie (disconfort la urinat)
- poliurie (cresterea numarului de mictiuni zilnice)
- nicturie (mictiuni in timpul noptii)
- incontinenta urinara (pierdere involuntara de urina)
- enurezis nocturn (incontinenta urinara in timpul noptii)
- dureri uretrale
- dureri suprapubiene
- dureri lombare joase
- hematurie (sange in urina)
- febra este neobisnuita.
Simptomele debuteaza, de obicei, dupa un contact sexual
("cistita din luna de miere"). Pana la 30% din persoanele cu
simptome de cistita au, de fapt, o pielonefrita subacuta (nu la fel
de zgomotoasa ca si cea acuta, motiv pentru care se poate pune
eronat diagnosticul de cistita), in special daca simptomele dureaza
de mai mult de 1 saptamana.Diagnosticul diferentialPoliuria si
senzatia imperioasa de urinat pot fi determinate atat de cistite
cat si de: - infectii de tract urinar
- diuretice
- cafeina
- ceai
- unele medicamente, ca de exemplu teofilina
- cistite interstitiale
- vaginite
- sarcina
- tumori pelviene
- boala inflamatorie pelvina - hiperplazia prostatica benigna
(la barbati) etc.
CauzeCistitele se datoreaza infectiilor cu:
- bacterii care colonizeaza colonul dintre care Escherichia coli
in aproximativ 75-95% din cazuri
- Klebsiella in aproximativ 5% din cazuri
- Enterobacter
- Proteus
- Pseudomonas.
InvestigatiiSumarul de urina (urina este recoltata din mijlocul
jetului urinar din prima urina de dimineata) poate releva:
- pozitivarea esterazei leucocitare sau piuria (leucocite in
urina, cunoscut popular ca fiind puroi in urina). Aceasta inseamna
mai mult de 5 leucocite pe un camp microscopic de citire. Cu toate
acestea, aproximativ 30% din aceste analize urinare sunt fals
negative, astfel incat pacientii pot avea cistite si sumare de
urina normale.
- bacteriuria. Aceasta inseamna mai mult de 5 microorganisme
(bacterii) pe campul de citire microscopic
- pozitivarea stick-ului urinar pentru nitrati
- hematuria macroscopica (vazuta cu ochiul liber) sau
microscopica (vazuta doar cu ajutorul microscopului).
Urocultura va releva cresterea a mai mult de 100.000
microorganisme per mililitrul de urina. Cu toate acestea, 100
microorganisme / ml poate fi predictiva pentru o
cistita.TratamentPrezenta simptomelor clasice la un pacient care a
avut o infectie de tract urinar anterioara documentata (bilete de
iesire din spital, scrisori medicale, retete) este aproximativ 70%
predictiva pentru o infectie de tract urinar actuala, astfel ca
tratamentul poate fi instituit, chiar in absenta analizelor urinare
pozitive. Trebuie facut, de asemenea, diagnosticul diferential al
simptomelor, deoarece exista multe alte cauze ale acestor simptome,
la femei fiind in special vaginita. Tratamentul consta in
antibiotice. Poate fi folosita o schema de tratament de 3 zile in
cazul femeilor tinere, active sexual (preferabil cu un medicament
cu administrare zilnica unica, deoarece creste complianta, scade
riscul de recidiva fara a creste numarul de efecte adverse) sau o
schema standard de 7-10 zile.
Schema de tratament standard de 7-10 zile este recomandata
la:
- femeile insarcinate
- varstnici
- barbati
- copii
- persoanele cu infectii de tract urinar recurente
- diabetici
- persoanele cu simptome durand de mai mult de o saptamana, care
au risc crescut de pielonefrita.
Ineficienta unei cure de tratament de 3 zile indica, adesea, o
infectie in tractul urinar superior (rinichi) si necesita o cura de
antibiotice de 10-14 zile.
Ineficienta dupa cea de-a 14 zi de tratament sugereaza o
infectie renala profunda si necesita o cura de antibiotice de 4-6
saptamani.
Urmatoarele antibiotice pot fi folosite, atat in schemele de
tratament scurte (3 zile), cat si in cele lungi (7-10 zile):
- Trimetoprim-sulfametoxazol - se administreaza per os, fiind un
medicament preferat in general, datorita costului scazut si ratei
de eficienta superioara fata de Amoxicilina si Cefalosporine.
- Florochinolone - Ciprofloxacin 250-500 mg/zi per os;
Levofloxacin 250-500 mg/zi per os; Norfloxacin 1 g/zi per os.
- Cefalosporine orale -Cefalexin 250-500 mg/zi per os. Nu este
la fel de eficient ca si Trimetoprim-sulfametoxazol.
- Nitrofurantoin - 50-100 mg/zi seara, in timpul mesei, deoarece
absorbtia este crescuta in acest mod.
- Alte antibiotice - Doxiciclina 100mg/zi per os timp de 7 zile,
Amoxicilina-Acid clavulanic (un medicament compus din doua
componente), deoarece Amoxicilina singura are o eficienta
inferioara.
In cazul in care rezultatul uroculturii (aflat dupa inceperea
tratamentului antibiotic) indica rezistenta microorganismului la
antibioticul prescris, se recomanda schimbarea antibioticului, doar
in cazul in care pacientul este inca simptomatic. Multe antibiotice
ating un nivel crescut in urina, astfel incat testarea standard a
sensibilitatii microorganismului la aceste antibiotice sa nu
reflecte sensibilitatea in vivo.Alte optiuni terapeuticePoate fi
luat in considerare un anestezic al vezicii urinare, cum ar fi
Fenazopiridina hidroclorida 200 mg de 2 ori pe zi, care amelioreaza
complet si rapid simptomele. Cei care iau acest medicament, trebuie
sa fie avertizati ca acesta coloreaza urina si lacrimile in galben.
Astfel ca, acestia nu trebuie sa poarte lentile de contact pentru
ca se vor ingalbeni.
Consumul crescut de lichide este, de asemenea, important in
tratarea cistitelor. Cistita cronicaSimptomePana la 20% dintre
femeile cu cistita acuta vor face infectii urinare recurente. In
timpul recurentelor, microorganismul raspunzator trebuie
identificat prin urocultura, pentru a se identifica diferentele
care apar intre recaderi. Infectiile multiple determinate de
acelasi microorganism sunt, prin definitie, infectii de tract
urinar complicate.
Simptomele sunt similare cu ale cistitelor acute, variind ca
severitate.Investigatii- sumarul de urina arata o bacteriurie
semnificativa si poate releva orice grad de piurie. - urocultura va
fi pozitiva de cele mai multe ori pentru Escherichia coli. Piuria
in absenta bacteriuriei este sugestiva pentru o infectie cu
Mycobacterium tuberculosis sau Chlamydia.
Urografiile excretorii si retrograde si cistografia mictionala
pot releva urmatoarele stari
patologice asociate:
- uropatie obstructiva (o obstructie la diverse nivele ale
tractului urinar)
- reflux vezico-ureteral (refluarea urinii din vezica urinara in
uretere)
- pielonefrita atrofica
- fistule vezico-vaginale sau vezico-enterice (comunicari intre
vezica urinara si vagin sau intestine).Tratament Tratamentul se
bazeaza pe rezultatele testelor de susceptibilitate a
microorganismului la antibiotice (numite antibiograme), dar este
unul empiric (fara a stii ce microorganism este implicat, adica
fara a stii rezultatul uroculturii si antibiogramei), pana cand
rezultatele sunt disponibile.ProfilaxieIn cazul femeilor care au
mai mult de 3 infectii urinare recurente pe an, documentate prin
uroculturi, se recomanda:
- tratament instituit de pacienta insasi la aparitia
simptomatologiei, fie cu schema scurta de tratament, fie cu cea
lunga.
- profilaxia postcoitala (dupa contact sexual) cu Trimetoprim -
sulfametoxazol 1 singura tableta postcoital. Fluorochinolonele in
doza unica zilnica pot fi folosite ca tratament de linia a doua.
Pacientiilor li se recomanda mictiunea dupa contactul sexual, desi
beneficiul este pus sub semnul intrebarii.
- profilaxia continua zilnica cu Trimetorprim-sulfametoxazol o
singura doza zilnica crescuta sau Nitrofurantoin 50-100 mg/zi sau o
Fluorochinolona (de exemplu Levofloxacin 250 mg/zi)Alte masuri
preventive (valabile atat pentru cistita acuta cat si pentru
cistita cronica) - s-a dovedit ca sucul de merisor reduce piuria si
bacteriuria prin impiedicarea atasarii E.coli de celulele tractului
urinar
- consumul crescut de lichide este folositor
- folosirea diafragmei ca metoda contraceptiva poate exacerba
recurentele infectiilor urinare datorita golirii incomplete a
vezicii urinare
- cremele estrogenice pentru uz vaginal (0.5-2 g zilnic
administrat intravaginal) diminueaza incidenta infectiilor de tract
urinar la femeile la menopauza
- folosirea Nonoxinol-9 este asociata cu cresterea incidentei
bacteriuriei
- dupa defecatie trebuie facuta o toaleta corecta ( si anume, sa
se stearga din fata in spate), pentru a evita introducerea
microorganismelor din jurul anusului in uretra.
- nu este nici o dovada a reducerii incidentei cistitelor prin
evitarea bailor frecvente. Cu toate acestea, sapunurile iritante
trebuie evitate. Cistita interstitiala
Simptome- poliurie
- senzatie imperioasa de urinat
- in rare cazuri, incontinenta urinara imperioasa, cu durere
periuretrala si suprapubiana care se amelioreaza dupa mictiune
- hematurie la finalul jetului urinar Cauze- necunoscute -
posibil procese autoimune sau alergice.DiagnosticDiagnosticul se
pune de catre un medic specialist urolog, prin cistoscopie (facuta
cu anestezie), care poate fi sau nu insotita de biopsie.Tratament-
simptomele se pot ameliora cu Fenazopiridina.
- instilatiile vezicii urinare cu Dimetil-sulfoxid pot fi
eficiente, desi sunt costisitoare si au o eficacitate limitata la
aproximativ 38%, efectele putand aparea chiar si la 9 luni de
tratament.
- acidul hialuronic
- instilatiile vezicale cu heparina
- hidroxizina in doze standard de 75 mg seara la culcare
- antidepresive triciclice. Cistita radica
Cistitele radice sunt cistitele care apar ca efect advers al
radioterapiei in cancere. Simptomele apar dupa luni de zile de la
incheierea radioterapiei.
Uroculturile pot fi pozitive sau negative. Cistita hemoragica
noninfectioasa
Cistita hemoragica noninfectioasa poate aparea dupa radioterapie
sau tratament cu Ciclofosfamida.
Adesea, hemoragia vezicala este severa. In aceste cazuri, se
recomanda consultul urgent al unui medic specialist urolog.
UretritaPacientii pot avea simptome de cistita, piurie, dar
uroculturi negative. Cauzele sunt:
- Infectiile cu bacterii colonice
- Infectii cu Chlamydia
- Infectii cu Neisseria Gonorrhoeae
- Infectii cu Trichomonas
- Vaginite
Tratamentul uretritelor este identic cu cel al chlamydiazelor
sau gonoreei. Bacteriuria asimptomatica
Diagnosticul necesita mai mult de 100.000 colonii/ml ale
aceluiasi microorganism din doua probe de urina diferite sau mai
mult de 100 microorganisme/ml la o singura determinare din urina
recoltata prin cateterizare vezicala. Trebuie diferentiata de
contaminarea cu bacterii vaginale sau uretrale, atribuita unei
recoltari defectuoase a probei de urina.
Tratamentul se face pe baza uroculturii si antibiogramei,
nefacandu-se empiric. Singurii pacienti carora li se recomanda
tratarea bacteriuriei asimptomatice sunt: - femeile insarcinate
- pacienti cu antecedente de proceduri urologice (diverse
tehnici invazive)
- cei care au fost recent cateterizati vezical
- pacientii cu mielita diabetica
- copiii.
In cazul batranilor nu se recomanda tratarea bacteriuriei
asimptomatice. CAPITOLUL III.1. INFECTIA URINARA (ITU)
DEFINIIE:Infectia tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriana
care afecteaza vezica urinara, rinichii, ureterele sau uretra.
Aceste organe si tuburi alcatuiesc tractul urinar. Cele mai multe
ITU sunt infectii fie ale vezicii urinare fie ale rinichiului.
La adultul sanatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea,
ITU pot determina lezarea rinichiului punand chiar viata in pericol
daca nu sunt tratate prompt, in special la persoanele care asociaza
si alti factori ce predispun la complicatii. In mod obisnuit
cauzele infectiilor urinare sunt reprezentate de bacteriile ce
patrund in uretra si ascensionarea acestora in tractul urinar.
Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente in fecale
reprezinta cea mai comuna sursa de infectie a tractului urinar. Una
dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e reprezentata de
raportul sexual care favorizeaza introducerea bacteriilor in
uretra. Atat femeile cat si barbatii pot face ITU daca intarzie sa
urineze. Alte cauze ce favorizeaza dezvoltarea ITU sunt
reprezentate de obstructiile sau problemele tractului urinar.
Mai putin obisnuit este ca bacteriile din sange sau sistemul
limfatic sa ajunga in tractul urinar. Cineva poate avea ITU daca
are unele din urmatoarele simptome:
- durere sau arsuri cand urineaza (disurie)
- nevoia de a urina frecvent si eliminarea unei cantitati mici
de urina
- sensibilitate sau greutate in partea de jos a abdomenului
- urina tulbure sau urat mirositoare
- durere intr-o parte, in spate sub cutia toracica (durere in
flanc)
- frison si febra
- greata si varsaturi.
Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza
simptomatologiei si a sumarului de urina. Urocultura poate fi
folosita sa confirme suspiciunea de ITU dar nu este intotdeauna
necesara. Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice in
cazul unei ITU fara sa astepte rezultatul uroculturii daca
simptomele si rezultatele sumarului de urina sugereaza o ITU. Mai
mute teste pot fi facute daca simptomele nu se amelioreaza sub
tratament sau infectia poate fi complicata prin sarcina, diabet,
litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei sau alte
afectiuni. Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice
pe cale orala. Perioada de tratament depinde de localizarea
infectiei (vezica sau rinichi), sex si varsta precum si de prezenta
sau absenta conditiilor ce favorizeaza complicatiile cum ar fi
diabetul, probleme ale prostatei si sarcina. Infectiile tractului
urinar sunt printre cele mai comune infectii bacteriene ale
organismului si oricine si la orice varsta poate avea o ITU. Dar
cel mai mare grup afectat de ITU este de departe cel al femeilor
tinere si de varsta medie active sexual. Copiii si persoanele
invarsta de ambele sexe au un risc crescut de a dezvolta ITU
comparativ cu alte grupuri de varsta. CLASIFICARE
-ITU inalte
-pionefrita (abcesul renal), pionefroza, abcesul
perinefric ;
-clinic :durere lombara, febra> 38, simptome de infectie
sistemica
-ITU joase
-cistita bacteriana acuta si cronica, pericistita, uretrite
acute si cronice nespecifice, periuretrite
-clinic : polachiurie,imperiozitate,disurie ,sensibilitate
suprapubiana ,globul vezical -infectiilegenitale la barbat
- prostatita acuta ,prostatita bacteriana cronica,prostatita
nonbacteriana ,abcesul prostatic,empiem vezicular,epididimita acuta
:orhiepididimita acuta,epididimita cronica ;
-clinic : durere perineala ,ejaculare dureroasa ,hemospermie
CAUZE
Bacteriile ce intra in uretra si ajung in tractul urinar
reprezinta cauza infectiilor de tract urinar. O alta sursa de
infectie e reprezentata de bacteriile ce colonizeaza (ce traiesc)
in intestinul gros si sunt prezente in scaun.
Raportul sexual favorizeaza introducerea bacteriilor in tractul
urinar, in special la femei. Cateterele (sondele), care sunt mici
tuburi flexibile ce se introduc in vezica pentru a permite urinei
sa curga, reprezinta surse comune de infectie bacteriana la
persoanele spitalizate o lunga perioada de timp sau la cele care au
aceste catetere permanent.
Ocazional bacteriile patrund din sange sau sistemul limfatic
cauzand infectiile vezicii sau rinichiului. Litiaza renala (piatra
la rinichi), marirea prostatei la barbati sau alte probleme de
structura (anomalii) ale tractului urinar pot contribui la ITU prin
limitarea capacitatii organismului de a elimina urina.
Unele femei datorita structurii genetice sunt predispuse sa faca
ITU repetate (infectii recurente).
Factori de risc
Factori de risc la femeie
Infectiile tractului urinar (ITU) sunt mai frecvente la femeile
cu activitate sexuala. Factorii care cresc riscul ca o femeie sa
aiba ITU sunt:
- activitatea sexuala, in special in cazul femeilor care
folosesc diafragma si substante spermicide; studiile arata ca o
femeie poate sa faca de 3 ori mai frecvent ITU daca partenerul ei
sexual foloseste un prezervativ cu spermicid
- graviditatea: femeia gravida prezinta riscul de a face
bacteriurie asimptomatica precum si dezvoltarea unei infectii
simptomatice; de asemenea este crescut si riscul de nastere
prematura - ITU anterioare
- folosirea de produse igienice ce contin deodorant
- consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide
creste volumul de urina reducand bacteriile din tractul urinar si
vezica
- lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzeaza
ITU, favorizand multiplicarea acestora mai rapid in vagin si
uretra; femeile aflate in perioada de premenopauza si cele aflate
la menopauza, care nu iau estrogeni, au risc crescut pentru
ITU.
Factori de risc la barbat
Factorii care cresc riscurile ITU la barbat sunt:
- afectiuni ale prostatei: barbatul devine predispus la ITU pe
masura ce imbatraneste din cauza problemelor prostatei, cum ar fi
marirea prostatei (hiperplazia benigna de prostata) si prostatitele
- necircumcizia penisului - sexul anal
- sexul neprotejat cu o femeie cu infectie vaginala
- infectia HIV.
Cateodata barbatii fac infectii de tract urinar fara
complicatii. Cel mai frecvent ITU la barbati sunt adesea legate de
problemele prostatei. Acestea le fac mai dificil de tratat.
Prezenta unei prostate marite de volum care se intalneste frecvent
la barbatii invarsta reduce posibilitatea organismului de a elimina
urina. ITU repetate indica prezenta unor prostatite, epididimite
sau prezenta altor probleme de tract urinar. Pentru mai multe
informatii vezi articolul "Prostatita".
Factori de risc comuni (atat la femeie cat si la barbat)Cativa
factori se intalnesc atat la femei cat si la barbati. Acestia
includ:
- purtatori de cateter urinar, cum adesea se intampla la adulti
varstnici care sunt spitalizati pe termen lung sau traiesc in
unitati de ingrijire
- sondarea creste de asemenea riscul pentru bacteriurie
asimptomatica
- litiaza renala (piatra la rinichi) sau alta obstructie a
tractului urinar: acestea pot bloca scurgerea urinei, crescand
riscul de infectie bacteriana
- diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut
pentru ITU pentru ca sistemul lor imunitar este afectat; de
asemenea glicemia crescuta mult timp altereaza sistemul de filtrare
a rinichiului (nefropatie diabetica)
- probleme de structura ale tractului urinar; acestea pot fi
prezente de la nastere sau sa apara mai tarziu in viata.
Simptome
Semnele infectiei de tract urinar sunt reprezentate de:
- durere si arsura la urinare (disurie)
- necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o
cantitate mica de urina
- urinari dese si mici cantitativ (pierderea controlului
eliminarii urinei)
- durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior
- urina ruginie sau rozalie
- urina urat mirositoare
- urina tulbure
- durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a
corpului (durere in flanc)
- frison si febra
- greturi si varsaturi.
Unele persoane pot avea bacterii in tractul urinar fara sa
prezinte orice simptom. Aceasta situatie este numita bacteriurie
asimptomatica. Aceasta se regaseste in cateva situatii, cum ar fi
in timpul sarcinii sau inaintea interventiei chirurgicale de tract
urinar dar de obicei este neglijata daca nu apar simptome.
Alte cateva conditii severe, cum ar fi infectia vaginala sau
iritarea vezicii cauzeaza simptomatologie similara celei din ITU.
Medicul evalueaza sanatatea persoanei daca are unul sau mai multe
din aceste simptome urinare, atitudinea terapeutica ulterioara
depinzand in mare masura de istoricul bolii si de modul cum va
raspunde la tratamentul pentru ITU.
ETIOPATOGENIE
Infectia tractului urinar (ITU), in mod normal apare cand
bacteriile patrund prin uretra si ajung la nivelul tractului
urinar, respectiv la vezica sau la rinichi.
Cand infectia bacteriana este prezenta (ITU), dar nu sunt
prezente simptome, aceasta este numita bacteriurie asimptomatica.
Acest tip de infectie afecteaza femeia gravida precum si adultii
care necesita sonda pentru a urina. Bacteriuria asimptomatica poate
duce la aparitia simptomelor, dar in multe cazuri nu sunt prezente
simptome. La femeia gravida poate cauza nastere prematura si alte
probleme daca nu este tratata.
In mod normal, ITU determina simptome urinare. In unele infectii
moderate simptomele se mentin asa pentru cateva zile. Majoritatea
ITU se vindeca rapid cu tratament antibiotic la domiciliu. Timpul
necesar pentru tratarea infectiei si necesitatea de a efectua
analize suplimentare este in functie de localizarea infectiei
(vezica sau rinichi), frecventa si gravitatea infectiei. Infectiile
rinichiului si ITU care sunt complicate de alti factori necesita
tratament mai mult timp.
Complicatiile ITU nu sunt o regula dar pot sa apara.
Complicatiile serioase sunt afectarea permanenta a rinichiului,
raspandirea infectiei (sepsis) care ameninta viata. Riscul este mai
mare daca infectia nu este tratata sau daca infectia nu raspunde la
antibiotice. Desi este posibil sa avem o revenire a aceleiasi
infectii, majoritatea infectiilor recurente sunt cauzate de o noua
infectie. Aproximativ 20% pana la 30% dintre femei au infectii
recurente. In timp ce la barbati reaparitia infectiei, in mod
normal inseamna fie esecul tratamentului fie existenta unor
probleme de afectare a tractului urinar (nu doar infectie), ITU la
femeie rar pot fi severe. Consult de specialitate
Trebuie anuntat medicul cand apare durere la urinat sau alte
semne de infectie a tractului urinar (ITU) asociate cu:
- greata si varsaturi
- frison si febra
- durere de spate chiar sub cutia toracica, pe o parte a
corpului (durere in flanc)
- sarcina.
De asemenea trebuie anuntat medicul si in urmatoarele
situatii:
- daca au fost prezente semnele de ITU inainte iar acum au
reaparut aceleasi semne
- daca au fost prezente semne minore de ITU care nu au disparut
dupa 1 sau 2 zile, cum ar fi durere sau arsura la urinat, urina
urat mirositoare, necesitatea de a urina frecvent si putin
- prezenta de sange sau puroi in urina
- semne de ITU la diabetici
- cand sub tratament antibiotic pentru ITU semnele nu se
amelioreaza sau cand dupa o ameliorare pasagera acestea reapar
(recurenta).
Expectativa vigilenta
La adulti, tratamentul la domiciliu al infectiilor minore de
tract urinar (ITU) de obicei rezolva problema. Pentru mai multe
informatii privind masurile de tratament la domiciliu vezi
capitolul Tratamentul la domiciliu.
Tratamentul la domiciliu poate fi incercat pentru 1 pana la 2
zile cand semnele sunt minore. Daca semnele persista mai mult de 1
pana la 2 zile sau sunt severe este nevoie de ajutorul medicului.
Urmarirea cu atentie a evolutiei nu este valabila in urmatoarele
cazuri:
- diabetici sau persoane cu alterarea sistemului imunitar
- gravide
- persoane peste 65 ani. Investigatii
In prezenta semnelor de infectie a tractului urinar (ITU),
evaluarea initiala efectuata de catre medic poate include:
- istoricul de boala si examenul fizic
- examenul de urina (sumar de urina).
Medicul poate recomanda efectuarea culturii din urina, pentru a
confirma diagnosticul de infectie de tract urinar (ITU). Daca
semnele, istoricul de boala si examenul analizei de urina
orienteaza diagnosticul spre o infectie de tract urinar
necomplicata, atunci medicul poate incepe tratamentul cu
antibiotice fara sa mai astepte rezultatul uroculturii (cultura
urinara).
Se recomanda urocultura:
- la femei cu semne neobisnuite de ITU, cum ar fi semne ce
dureaza mai mult de 7 zile sau semne de infectie la rinichi
(pielonefrite)
- la barbati inainte si dupa tratamentul pentru ITU
- la orice persoana de peste 65 ani cu semne de ITU
- la diabetici, la cei cu alterarea sistemului imunitar si la
cei cu probleme de structura a tractului urinar - daca semnele de
ITU reapar dupa 3 zile de tratament; o cultura din urina poate
identifica bacteria care a cauzat infectia in asa fel incat sa
poata fi utilizat antibioticul cel mai eficient pentru bacteria
respectiva
- dupa tratamentul ITU la persoanele cu infectie renala
(pielonefrita) pentru a fi siguri de vindecarea bolii
- pentru a testa la tinerele fete, prezenta bacteriuriei
asimptomatice (prezenta bacteriei in urina fara semne de boala).
Analize utilizate mai rarAlte teste se efectueaza daca infectia nu
raspunde la tratamentul cu antibiotice sau reapare la scurt timp,
daca infectia este complicata de alti factori sau in unele cazuri
daca rinichiul este infectat. Acestea sunt necesare pentru:
- determinarea cauzelor recaderilor, infectiilor cronice
- verificarea altor probleme ale rinichilor
- diagnosticarea anomaliilor structurale ale tractului urinar
care pot predispune la ITU - a determina daca infectia este cauzata
de o bacterie neobisnuita
- a determina daca este alterat sistemul imunitar.
Analize utilizate in aceste cazuri:
- ecografie abdominala sau pelvina (abdomen inferior)
- cistouretrografie mictionala (radiografie cu substanta de
contrast efectuata in timpul urinarii)
- cistometrie
- cistoscopie
- pielografie intravenoasa (radiografie cu substanta de contrast
a tractului urinar).
Depistarea timpurie
Specialistii nu s-au pus de acord asupra importantei si
eficientei costului, privind urmarirea persoanelor cu risc crescut
pentru ITU.
Se recomanda urmarirea gravidelor pentru depistarea bacteriuriei
asimptomatice (prezenta bacteriei in urina fara semne de boala).
Tratament
Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes
cu antibiotice. Scopurile terapiei antibiotice ale infectiilor de
tract urinar inferior sunt atat ameliorarea simptomelor, eliminarea
infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea
aparitiei complicatiilor severe, cum ar fi afectarea renala si
septicemia (stare infectioasa generalizata cauzata de diseminarea
unui germene patogen). La femeile insarcinate scopul tratamentului
este de a proteja de asemenea si fatul. Tratament initial
La femeile cu infectii necomplicate de vezica urinara, durata
tratamentului cu antibiotice este de trei zile. La domiciliu se
recomanda consumul unei cantitati mari de apa si de alte lichide
(ceaiuri, sucuri) favorizand astfel o diureza (urinare) frecventa
cu golirea vezicii urinare de fiecare data. Nu sunt necesare alte
analize daca simptomele se remit.
Antibioticele administrate oral (pe gura) sunt eficiente in
infectiile rinichiului (pielonefrite), dar in unele situatii cand
afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de greata,
neputand lua medicamentele pe cale orala este necesara o scurta
internare pentru administrarea antibioticelor pe cale intravenoasa
(in vena). Infectiile rinichiului (pielonefrite) sunt de obicei mai
grave decat infectiile vezicii urinare (infectii ale tractului
urinar inferior). Indata ce pacientul se simte mai bine poate lua
antibiotice din nou oral timp de doua saptamani. Dupa terminarea
tratamentului este necesar un nou examen de urina pentru a fi sigur
de vindecarea infectiei. Durata tratamentului antibiotic pentru
infectiile de tract urinar poate fi mai lunga si sunt necesare
analize suplimentare atat inainte cat si dupa tratament in
urmatoarele situatii: - gravide - persoane peste 65 ani
- persoane cu diabet zaharat sau persoane imunodeprimate
(imunitate scazuta)
- barbati: infectiile de tract urinar la barbati necesita de
obicei una sau doua saptamani de tratament; sunt necesare si unele
analize suplimentare si terapii specifice pentru problemele
prostatei (prostatite) si pentru bolile cu transmitere sexuala
(infectia cu Chlamydia Trachomatis sau gonoree).
Spitalizarea este obligatorie in cazurile unei infectii renale
(pielonefrite) severe sau atunci cand infectiile vezicii urinare
sau ale rinichiului sunt complicate de alti factori.
Antibioterapia in ITU
Cele mai multe dintre infectiile de vezica urinara si infectiile
renale necomplicate raspund la tratamentul antibiotic. In cele mai
multe cazuri daca simptomele (semnele) si examenul de urina
sugereaza o infectie de tract urinar trebuie inceput tratamentul cu
antibiotice fara a mai astepta rezultatul uroculturii (cultura
urinii).
Timpul necesar pentru a primi tratament cu antibiotic depinde de
localizarea infectiei, de varsta, sex si factorii ce favorizeaza
aparitia complicatiilor.
La femei cu infectii necomplicate de vezica urinara (cistite) de
regula, durata tratamentului este de trei zile. In trecut,
tratamentul recomandat era de lunga durata, dar studii recente au
aratat ca tratamentul antibiotic de scurta durata este la fel de
eficient avand mai putine efecte adverse. Femeile cu infectie de
vezica urinara care au avut recent o ITU sau au simptome de
infectie ce dureaza mai mult de 7 zile necesita terapie antibiotica
timp de 7 zile.
Barbatii cu infectii de vezica urinara de obicei primesc
tratament antibiotic timp de 7 sau 14 zile. In cazul infectarii
prostatei tratamentul antibiotic se poate prelungi pana la patru
saptamani sau chiar mai mult.
Barbatii si femeile cu infectii ale rinichilor (pielonefrite)
trebuie sa ia antibiotic 10 sau 14 zile. In cazurile severe acestia
necesita spitalizare pentru a se efectua tratament intravenos (IV)
si administrare de fluide.
Barbatii si femeile cu varsta peste 65 de ani, cu diabet zaharat
sau cu sistemul imun deprimat sau cu alte probleme renale necesita
terapie indelungata cu antibiotic.
Persoanele cu infectii renale care nu raspund la tratament sau
cu infectii complicate, necesita de asemenea terapie indelungata cu
antibiotic.Tratament in cazul agravarii bolii
Daca infectia de tract urinar nu se amelioreaza in urma
tratamentului este necesara o noua evaluare si adaugarea unui
antibiotic nou la schema de tratament.
Spitalizarea este obligatorie daca infectia ajunge la rinichi si
afecteaza functionarea lui sau daca se raspandeste in tot
organismul (septicemie). Aceste complicatii nu apar de obicei,
fiind foarte rare la persoanele care nu mai au alte afectiuni.
Persoanele care au un risc crescut de a face infectii severe ale
tractului urinar sunt cele imunodeprimate (imunitate scazuta),
diabeticii, cei cu obstructii ale tractului urinar netratate si cei
cu alte probleme ale rinichiului si vezicii urinare. Infectiile
recurente ale tractului urinar sunt cauzate de obicei de un nou
germen, mai rar de acelasi germen.
Femeile cu infectii recurente de vezica urinara pot urma un
tratament timp de doua pana la sase saptamani, urmat apoi de
tratament antibiotic profilactic (pentru a preveni aparitia bolii).
La barbati infectiile recurente de tract urinar sunt de obicei
semne ale infectiei prostatei (prostatite). Prostatita cronica este
dificil de tratat si este nevoie uneori de pana la sase saptamani
de tratament antibiotic. La barbatii cu infectii de tract urinar
sunt necesare de obicei analize suplimentare, acestea fiind
obligatorii in cazul infectiilor recurente.
Antibioterapia in infectiile recurente
Uneori la femeile cu infectii repetate medicii recomanda
tratament antibiotic timp de 2 pana la 6 saptamani, urmat de
terapia profilactica (preventiva) cu antibiotice. Terapia
profilactica include administrarea unor doze mici de antibiotice
zilnic sau la doua zile alternativ, administrarea de antibiotice
dupa actul sexual (deoarece acesta este unul din factorii ce
determina ITU la femeile cu infectii recurente) si administrarea de
antibiotice cand sunt prezente semnele de boala. Trebuie sa discuti
cu medicul tau despre terapia antibiotica corespunzatoare in cazul
infectiei prezente. Pentru femeia cu ITU recurente, medicul poate
prescrie o terapie standard cu antibiotice pe care femeia sa o
foloseasca la primele semne de ITU. Aceasta reduce costurile si
inconvenientele unor examinari medicale. Permite de asemenea
femeilor familiarizate cu semnele tipice de ITU sa inceapa
tratamentul fara intarziere. Medicul stabileste cazurile la care
este potrivita strategia autoterapiei. Daca se decide folosirea
acestei strategii si apar semne certe de ITU, se aplica tratamentul
recomandat de medic si se urmareste evolutia semnelor de boala.
Medicul trebuie anuntat daca semnele de boala nu se amelioreaza si
daca ITU apar mai frecvent ca in trecut.
Tratamentul infectiei de vezica urinara se bazeaza adesea pe
semne si pe analiza urinei, fara a fi necesara o urocultura
(depisteaza tipului de germen din urina). Diagnosticul infectiilor
de tract urinar (ITU) necomplicate este simplu de pus atunci cand
semnele de boala sunt clare. Daca acestea nu sunt clare sunt
necesare analize suplimentare pentru a cauta una din urmatoarele
afectiuni: - infectii ale rinichiului
- probleme de structura (anomalie) ale rinichilor ce cresc
riscul de infectie
- infectii cauzate de o bacterie neobisnuita
- organism imunodeprimat (imunitate scazuta)
- semne de boala datorate unor cauze neinfectioase. Disuria
(dureri la urinat) alaturi de piurie (prezenta puroiului in urina)
si urocultura (depisteaza tipul germenului din urina) negativa
orienteaza diagnosticul catre o infectie a uretrei. Acest tip de
infectie este intalnita frecvent in bolile cu transmitere
sexuala.
Gravidele cu ITU cauzate de Streptococul de grup B au nevoie de
tratament antibiotic si in timpul travaliului pentru ca infectia cu
streptococ de grup B sa nu se transmita nou-nascutului.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Pacientul poate trata o infectie de tract urinar daca actioneaza
rapid la aparitia primelor semne de boala, ca de exemplu durerea si
arsura in momentul urinarii. Tratamentul recomandat la domiciliu
include urmatoarele masuri:
- consumul unei cantitati crescute de apa, alaturi de ceaiurile
de merisoare, in special in primele 24 de ore de la aparitia
simptomelor; aceasta va determina formarea unei urini mai putin
concentrate si spalarea tractului de bacteriile ce pot cauza
infectie (desi, in acest mod se modifica unul din mecanismele de
aparare al organismului, cei mai multi medici recomanda consumul
ridicat de lichide la o persoana cu infectie de tract urinar)
- urinarea frecventa si golirea completa a vezicii urinare de
fiecare data
- pentru estomparea durerii se recomanda fie o baie calda de
sezut, fie punerea unei perne electrice in zona genitala (niciodata
nu se recomanda folosirea pernei electrice in timpul somnului).
Daca sunteti o femeie cu infectii frecvente de tract urinar
necomplicate, medicul va recomanda de regula o terapie cu
antibiotice daca prezentati semnele ITU. In cazul in care sunteti
sigura ca simptomele (semnele) pe care le aveti sunt cele ale unei
ITU urmati sfatul medicului de a lua medicatia si de a va
monitoriza (urmari) semnele de infectie. Trebuie anuntat medicul in
cazul in care nu se amelioreaza semnele de boala sau daca aveti
infectii urinare mai frecvent ca de obicei.
Optiuni de medicamente
Terapia antibiotica pentru tratarea ITU include:
- Sulfonamide (de exemplu Bactrim sau Septra)
- Trimetoprim (de exemplu Trimpex sau Proloprim)
- Fluorochinolone (Ciprofloxacin sau Floxin)
- Cefalosporine (Ceclor sau Duricef)
- Nitrofurantoin (Macrobid sau Macrodantin)
- Penicilina (Ampicilina sau Amoxicilina)
- Tetracicline (Tetraciclina sau Vibramicina).
Durerea si arsurile intalnite in ITU raspund la tratamentul cu
Fenazopiridina.
Trebuie sa informati medicul daca sunteti insarcinata sau daca
doriti o sarcina. Unele dintre aceste medicamente sunt periculoase
pentru fat.
Este important sa se administreze toate antibioticele prescrise
de medic. Majoritatea pacientilor incep sa se simta mai bine la
scurt timp dupa inceperea tratamentului. Daca tratamentul este
intrerupt cand pacientul se simte mai bine, infectia poate sa
reapara. Cand nu se administreaza intreg tratamentul prescris pot
sa apara bacterii rezistente la antibiotice. In acest caz
antibioticele sunt mai putin eficiente si infectia mai greu de
tratat.
Multe bacterii au devenit rezistente la antibioticele obisnuite
folosite impotriva lor. Acestea se numesc bacterii rezistente la
antibiotic. Rezistenta la antibiotice printre bacteriile care duc
la aparitia ITU este intr-o continua crestere in ultimele decenii.
Medicul poate incerca diferite antibiotice si diferite combinatii
de antibiotice pentru a gasi medicatia adecvata sa distruga
bacteriile care cauzeaza ITU. Inainte de a incepe tratamentul cu un
nou antibiotic, medicul poate lua o proba de urina pentru a efectua
cultura urinara. Rezultatul testelor acestei culturi ajuta in
luarea deciziei privind antibioticul ce va fi folosit in
continuare.
Daca medicul va prescrie antibiotice, trebuie intrebat daca
exista interactiuni ale medicamentelor, pe care trebuie sa le ai in
vedere. De exemplu, unele antibiotice folosite in tratamentul ITU
fac contraceptivele mai putin eficiente. In acest caz medicul va
indica o alta metoda contraceptiva. Antibioticele pot reduce de
asemenea si eficienta warfarinei, un anticoagulant (face sangele
mai subtire) care scade riscul de accident cardiac si cerebral la
persoanele cu acest risc.
Alte tratamente
Unele persoane cred ca sucul de mere de padure (merisoare) este
eficient in tratarea si prevenirea ITU. Aceasta alternativa este
lipsita de riscuri dar trebuie sa se tina cont de concentratia
crescuta de zahar a sucului.
Profilaxie
Masuri profilactice la femei si barbati
- consumul crescut de lichide in fiecare zi: acesta determina
urinare frecventa, in acest fel curatand tractul urinar de
bacterii
- evitarea abtinerii de a urina
- evitarea constipatiei
- unii oameni considera ca sucul de merisoare si vitamina C
previn ITU. Masuri profilactice la femei
- urinarea dupa actul sexual: aceasta este cea mai buna metoda
de a preveni ITU la femei pentru ca impiedica bacteriile sa ajunga
in uretra
- evitarea folosirii diafragmelor si a prezervativelor acoperite
cu substante spermicide (care distrug spermatozoizii) deoarece
acestea pot cauza ITU
- schimbarea frecventa a tampoanelor
- evitarea spalaturilor vaginale si a produselor de igiena
intima (deodorante): acestea modifica ph-ul local favorizand
aparitia ITU.
Masuri profilactice la barbati
- mentinerea curata a organului genital (penis) mai ales in
cazul in care nu este circumcis (de la nivelul preputului bacteria
poate ajunge la nivelul tractului urinar cauzand infectie).
Pielonefritele sunt inflamatii acute sau cronice care afecteza
tesutul interstitial renal (spatiul dintre nefroni). Importanta lor
se datoreste frecventei mari si n continua crestere a infectiilor
urinare (cauza obisnuita a infectiilor interstitiale), gravitatii
lor (20-60-60% conduc la R.C.de 3-4 ori mai mult dect G.N.A.).
Circa 15-20% din cadravele autopsiate prezinta leziuni de
pielonefrita. Vrfurile de frecventa a pielonefritei intereseaza
nou-nascutul, copii mici pna la vrsta de 2 ani. Incidenta este de 3
ori mai mare la femeie comparativ cu barbatul.ETIOPATOGENIE:
Germenii cei mai frecventi ntlniti sunt: Escherichia Colli
(85-90%), Proteus, Klebsiella, Piocianic, Stafilococ, Levuri. La
pacientii sondati domina Klebsiella si Proteus, n timp ce
Piocianicul este ntotdeauna semn de suprainfectie. n formele
cronice se ntlnesc adesea asocieri microbiene care agraveaza
prognosticul.
Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele de la nivelul
cailor excretoare renale: afectiuni renale congenitale, tumorile
pelviene, la femei (fibrom, chist de ovar), tumorile prostatei la
barbati, hidronefroza, cistita, litiaza urinara, unele manevre
urologice (sonda a`demeure, cateterisme repetate).ANATOMIE
PATOLOGIC:
n pielonefrita acuta, mucoasa cailor uterine este inflamata,
rinichii sunt mari si congestionati, iar n spatiile interstitiale
se gasesc limfocite polinucleare, edeme si microabcese.
n formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt
initial tubulare. Ulterior, cuprind tot nefronul si sistemul sau
vascular.I.2. CLASIFICARE
Pielonefrita se gaseste sub forma acuta si cronica.PIELONEFRITA
ACUT
Tabloul chimic este de infectie urinara iar debutul nu se
caracterizeaza ntotdeuna prin semnele generale de infectie: febra
cu instalare bruna sau progresiva, frisoane, transpiratie,
cefalee.
Manifestarile urinare constau n dureri lombare, mai frecvent
unilaterale, surde sau cu caracter de colica renala (polakiurie,
adeseori nocturna si mictiune dureroasa)DIAGNOSTICUL:
Se bazeaza pe doua semne capilare:
LEUCOCITURIA: este pusa n evidenta cu ajutorul probei
Addis-Hamburger), se gasesc mai mult de 5000 de leucocite.
BACTERIURIA: se gasesc mai mult de 100000 germeni/
EVOLUIA:
Este favorabila n conditiile unui tratament corect. Boala
dureroasa 1-4 saptamni. Complicatiile sunt rare, dar cronicizarea
este frecventa.PIELONEFRITA CRONIC
DEFINIIE:
Boala cu evolutie cronica, carcterizata prin inflamatia
tesutului interstitial renal, cu semne clinice de suferinta precoce
a tubilor renali, cu afectarea tardiva a glomerulilor si cu
evolutie progresiva spre insuficienta renala.
Se cunosc doua forme clinice:
-hematogena (rara);
-ascendenta (frecventa).
Este una dintre cele mai ntlnite afectiuni renale.TABLOUL
CLINIC:
Se contureza dupa luni sau ani de la episodul acut de
pielonefrita. Intervalul de latenta este ntretaiat de recidive,
fiecare puseu acut adaugnd noi leziuni renale. Alteori evolutia
este latenta, diagnosticul fiind stabilit n faza de IR, de aici
rezulta valoarea explorarilor bioligice. Cnd apar si semne
generale, acestea sunt de infectie cronica: stari subfebrile sau
febrile intermitente, cefalee, oboseala, scaderea apetitului si
greutatii.EVOLUIA:
Este ndelungata, prognosticul de obicei este
sumbru.DIAGNOSTICUL:
Se bazeaza pe semnele clinice, leucociturie si bacteriurie.
Diagnosticul n stadiu de IR este sugerat de poliuria cu densitate
scazuta, pierderea de electroliti si acidoza.
I.3. SEMNE, SIMPTOME, MANIFESTRI DE DEPENDEN
1. DURERI LOMBARE: mai frecvente, unilaterale, surde sau cu
caracter de colica renala.
2. FEBR: debuteaza violent cu frson, febra (39-40oC).Uneori
febra creste la 3-4 zile dupa debut.
3. TULBURRI DIGESTIVE INTENSE: varsaturi, greata, balonare,
constipatie alternnd cu semne diareice.
4. POLAKIURIE: disurie, nicturie.
5. SCDEREA APETITULUI si GREUTII6. HIPERTENSIUNE ARTERIAL7.
ASTENIE, ANSIETATE8. CEFALEE9. TRANSPIRAII10. ATINGEREA
INTERSTIIULUI RENAL11. STAREA GENERAL ALTERAT, manifestarile
urinare fiind pe plan secundar.PROBLEME:
Alterarea ritmului cardiac si circulator;
Alimentatie inadecvata cantitativ si calitativ;
Eliminare urinara insuficienta calitativ si cantitativ;
Dificultatea de a se odihni;
Deficit de autongrijire;
Alterarea imaginii de sine;
Comunicare insuficienta la nivel afectiv;
Dificultatea de a actiona conform propriilor credinte si
valori;
Neliniste fata de semnificatia propriei existente;
Dificultate n a ndeplini activitati recreante;
Lipsa cunostiintelor fata de afectiunea sa.I.4. PARTICIPAREA
ASISTENTEI MEDICALE LA INTEVENII AUTONOME, INTERVENII DELEGATE sI
TRATAMENT DE SPECIALITATEI.4.a. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE
LA
INVESTIGAII
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este
colaborarea si examinarea clinica a bolnavului. Participarea
acesteia este o datorie sau o obligatie profesionala. Ajutnd
medicul si bolnavul, asistenta creaza un climat favorabil pentru
relatia medicpacientasistenta.
Pentru aceasta, asistenta trebuie sa tina cont de urmatoarele
sarcini:
-sa pregateasca fizic si psihic pacientul;
-sa pregateasca materialele si instrumentele necesare
examinarii;
-sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii;
-sa pregateasca documentele medicale (fisa de consultatii, foaia
de observatie clinica, rezultatele examinarii);
-asigura iluminatia necesara examinarii unor cavitati naturale a
organismului;
-fereste pacientul de traumatisme, curenti de aer;
-asigura linistea necesara desfasurarii examenului;
-pregateste produse biologice ale pacientului, pentru a le arata
medicului la vizita.
Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si
patologice le trece n fisele de observatie. Completeaza
simtomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimnd
modificarile aparute n morfologia, fiziologia si biochimia
organismului. Aceste elemente confirma sau infirma diagnosticul
clinic, reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului,
confirma vindecarea sau semnaleaza aparitia unor complicatii.
Utilitatea si obiectivitatea examinarilor de laborator depind de
modul de recoltare al produselor care se analizeaza si de modul cum
se efectueaza examenul de laborator.
Recoltarea produselor este efectuata de asistenta medicala care
trebuie sa respecte urmatoarele norme generale:
-orarul recoltarilor;
-efectueaza pregatirea fizica si psihica a pacientului;
-pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare pentru
recoltare;
-tehnica de recoltare propiu-zisa;
-completarea buletinului de trimitere la laborotor si
etichetarea produselor recoltate;
-pastrarea si transportul n conditii optime a produselor
recoltate.
Efectuarea pregatirii psihice a bolnavului consta n instruirea
acestuia privind comportamentul sau n timpul recoltarii,
colaborarea sa pentru reusita tehnicii. Pacientul este pregatit
psihic printr-un regim alimentar, repaus la pat, asezndu-l ntr-o
anumita pozitie n functie de recoltarea ce se va efectua.RECOLTAREA
SNGELUI
Pentru recoltarea sngelui se folosesc materiale si instrumente n
functie de scopul pentru care se fac acestea, dar si de locul unde
se va recolta sngele.RECOLTAREA SNGELUI PENTRU V.S.H.
Asistenta medicala pregateste materialele necesare:
-seringa de 2ml de unica folosinta;
-ace sterile de unica folosinta;
-solutie de Citrat de Na 3,8%;
-periuta musama, eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool
70o.
Se pregateste pacientul psihic, explicndu-i cu 24h nainte
necesitatea efectuarii examinarii. Se pregateste pacientul fizic.
Se anunta sa nu mannce si sa pastreze repaos fizic.EFECTUAREA
TEHNICII
-asistenta medicala se spala pe mini cu apa si sapun;
-mbraca mnusile sterile;
-aspira n seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;
-aplica garoul pacientului pentru a pune n evidenta vena;
-punctioneaz vena si desface garoul;
-aspira snge pna la 2ml (1,6ml);
-retrage acul si aplica un tampon cu alcool;
-scurge amestecul snge-citrat n eprubeta si omogenizeaza
lent;
-aseaza eprubeta n stativ;
-ngrijeste pacientul dupa punctie;
-pregateste produsul pentru laborator, completnd buletinul;
-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;
-reorganizeaza locul de munca.RECOLTAREA SNGELUI PENTRU
H.L.G.+F.L.+I.
Recoltarea se face prin punctie nervoasa strict 2ml de snge pe
cristale E.D.T.A.(acid-etilen-diamino-tetraacetic 1%)
0,5ml.RECOLTAREA SNGELUI
Pentru:
-uree: 5-10ml snge pv;
-creatina: 5-10ml snge pv;
-aci uric: 5-10ml snge pv;
-glicemie: 2ml sg/florura Na 4mg pv;
-fibrinogen: 0,5ml Citrat de Na 3,8%+ 4,5ml snge pv.RECOLTAREA
CU VACUTAINER
Eprubete cu dop MOV
Se recolteaz HLG +F+T.
Contine autocoagulant (E.D.T.A.)
Eprubete cu dop NEGRUSe recolteaz V.S.H.
Contine coagulant (citrat de Na 3,8%)
Eprubete cu dop ROsUNu contine anticoagulant
Se recolteaz analie de bio-chimie (ex: uree, creatinina, acid
uric)
Eprubete cu dop BLEUSe recolteaz Fibrinogene.
Contine anticoagulant (citrat de Na 3,8%).
Eprubete cu dop GRISe recolteaz Glicemie.
Contine anticoagulant (florura de Na).
RECOLTAREA URINII
Examen sumar de urina
Se face sediment urina + ex. Biochimic
Materiale:
Urinar, plosca, musama, alez, materiale pentru igiena organelor
externe.
Se pregteste pacientul psihic:
Se instrueste privind folosirea bazinetului; s urineze fr
defecatie, s verse imediat urina n vasul colector.
Se pregteste pacientul fizic:
Se face toaleta organelor genitale externe.
Se aseaz plosca sub pacient.
Se recolteaz prima urin de dimineat.
Dup recoltare urina se eticheteaz si se trimite la laborator (un
esantion de 100-150 ml).
Proba ADDIS-HAMBURGER
Pune n evident studiul cantitativ al elementelor figurate si al
cilindrilor.
Se nvat pacientul ca la ora stabilit (3) s urineze si urina se
arunc.
Dup trei ore n care pacientul nu mai consum lichide, urineaz
toat cantitatea ntr-un bazinet curat.
Toat urina se colecteaz ntr-un recipient si se trimite la
laborator, dup ce n prealabil s-a etichetat.
Recoltarea urinii pentru urocultur
Urocultura stabileste prezenta bacteriilor in urin.
Se recolteaz urina de dimineat.
Se pregteste pacientul psihic.
Se informeaz pacientul asupra tehnicii.
Acest examen este indicat a se face naintea nceperii
tratamentului cu antibiotice.
Prima cantitate de urina emis 50ml se elimin. Apoi, fr s
ntrerupem jetul urinar se recolteaz aproximativ 5 ml de urin ntr-o
eprubet de unic folosint, dup care etichetm.
Se transport la laborator unde se nsmnteaz si se pune la
termostat.RADIOGRAFIA RENAL SIMPL
Definitie
Explorarea radiologic fr substant de contrast, care poate
evidentia controlul si pozitia rinchilor, calculi renali, ureterali
sau vezicali radioopaci.
Materiale necesare:
-crbune;
-ulei de ricin;
-materiale necasare explorrii clismei, evacuatoare.
Se pregteste pacientul din punct de vedere psihic.
Se anunt si se explic necesitatea tehnicii.
I se va explica tehnica si regmul alimentar necesar pentru
reusita acesteia.
Se face pregtirea alimentar a pacientului.
Cu 2-3 zile naintea examenului va consuma un regim alimentar fr
alimente ce contin celuloz (adic fr fructe, legume, zarzavaturi,
paste finoase, pine) si ape gazoase.
In ziua precedent examenului regimul va fi hidric: supe,
limonade, ceai, ap.
In seara precedent examenului va consuma o can cu ceai si o
felie de pine prjit.
In dimineata examenului nu mnnc si nu consum lichide.
Dup examen regimul alimentar este obisnuit.
Pregtirea medicamentoas a pacientului
Cu 2-3 zile naintea examenului se administreaz crbune si
triferment de 3 ori pe zi cte 2 tablete.
In dimineata si seara precedente examenului se administreaz 2
linguri de ulei de ricin si se efectueaz clisma evacuatoare
simpl.
Inaintea examinrii pacientul si goleste vezica urinar si se
controleaz radioscopic dac nu mai exist aer n intestin.
Bolnavul este condus la serviciul de radiologie. Este ajutat s
se dezbrace si s se aseze n decubit dorsal pe masa radiologic.
Dup efectuarea radioscopiei bolnavul este condus n salon si
instalat comod n pat.
Examenul se noteaz n Foaia de observatie.UROGRAFIA
Definitie
Este o metod curent de examinare morfofunctional a rinichilor si
a cilor urinare, utiliznd substante iodate hidrosolubile,
administrate intra-venos.
Materiale necesare
-toate materiale necesare radiografiei renale simple;
-substante de contrast: Odiston 30-60-75%;
-medicamente antihistamice;
-medicamentatia de urgent;
-seringi de 20;10;2 ml de unic folosint;
-ace de unic folosint pentru intra-venoase si
intra-musculare.
Se pregtesc materialele.
Se efectueaz pregtirea psihic, alimentar si medicamentoas
descris la radiografia renal simpl (n plus se reduce cantitatea de
lichide de la regimul cunoscut).
Se face testarea sensibilittii organismului la substanta de
contrast.
Se injecteaz un ml Odiston intra-venos prin omogenizare cu
snge.
Se comunic pacientului s nu se sperie la unele simptome ce pot s
apar: ameteli, greturi sau dureri abdominale care dispar repede si
fr consecinte.
Dac pacientul prezint reactii hiperalergice se ntrerupe
administrarea si se anunt medicul.
Dac toleranta este bun se administreaz intra-venos substante de
contrast:
-pentru adulti: -20 ml Odiston 75%
-25 ml Odiston 60%
-pentru copii - n functie de vrst
-5-15 ml Odiston 60% sau 50%
La 8-10 minute de la efectuarea injectiei se execut radiografii
n serie, aproximativ la 30;60;90;180 minute.
Dup examen pacientul este condus la salon.
Examenul se noteaz n Foaia de observatie.I.4.b INTERVENIILE
ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND NGRIJIREA
PACIENTULUI CU PIELONEFRIT
Asigurarea conditiilor de microclimat in salon (aerisirea
salonului, temperatura de 37oC.
Asigurarea repausului la pat.
Aplicarea de cldur pe regiunea lombar.
Asigurarea unei alimentatii echilibrate, complete excluznd
alcoolul, cofeina, condimentele, lichidele n cantitate mare.
Regimul acidifiant contine carne, ou, cereale finoase. Acesta
influenteaz pH-ul n sens acid.
Regimul alcanizant contine fructe, lactate care influenteaz
pH-ul n sens bazic.
Regimul este prescris de medic si se noteaz n foaia de
temperatur.
Administrarea tratamenului prescris de medic (antibiotice,
analgezice).
Recoltarea produselor pentru ca examenele de laborator s se fac
corect.
Igiena organelor genitale si a regiuni.
Asanarea oricror procese infectioase de vecintate
(vulvo-vaginal), a litiazei renale.
Dispensarea diabeticilor corect.
Evitarea distensiei VU prin golirea complet.
Dobndirea obisnuitelor corecte de eliminare.
Educatia pacientului.I.4.c PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA
ACTE
TERAPEUTICE
Tratamentul se administreaz de asistenta medical doar la
indicatiile medicilor.
In general, tratamentul are drept scop ndeprtarea infectiei
urinare si apoi tratamentul simptomatic.
Tratamentul etiologic antiinfectios const n indentificarea
germenului prin trei uroculturi consecutive si testarea
sensibilittii prin antibiogram.
In formele grave se administreaz antibiotice majore:
-AMPICILIN activ n infectii cu Escherichia, Colli, Proteus;
inactiv pentru Pseudomonas Aeruginosa
(Pioccianic) Klebsiella;
nu este toxic: efecte secundare apar rar (great vr-sturi,
diaree);
reactii de hipersensibilitate (cazinofilie);
se adminstreaz per os sau intra-muscular 500 mg 1g de 4
ori/zi.
-KANAMICIN activ n infectii cu E. Colli, Klebsiella,
Proteus;
inactiv pentru Pseudomonas Aeruginosa;
este nefrotoxic si ototoxic, dozele vor fi reduse n caz de I.R.
si la btrni;
se adminstreaz intra-muscular sau intra-venos 500 mg la 12 ore
(cure scurte).
-GENTAMICIN activ n infectii cu E. Colli, Klebsiella, Proteus,
Pseudomonas Aeruginosa, Stafilococ;
este nefrotoxic, dozele mari administrate la pacientii cu I.R
produc leziuni vestibulare ireversibile;
se adminstreaz intra-muscular sau intra-venos 1-3 mg,
repartizate n 3 doze la interval de 8 ore.
-CEFALEXIN activ n infectiile cu E. Colli, Klebsiella, Proteus,
Pseudomonas, Stafilococ;
reactii secundare (great vrsturi, diaree);
dac se depseste doza de 4 g/zi se contraindic n caz de I.R.;
nu este nefrotoxic n doze mici;
se administreaz per os 500 mg de 4 ori/zi;
n formele mai putin grave se adminstreaz sulfamide.
-NITROFURANTOINactiune bactericid pentru germeni: Gram(-) si
Gram (+)
produce semne de intolerant gastric (greturi, vrsturi cefalee,
eruptii cutanate);
reactii secundare (great vrsturi, diaree);
contraindicat la pacientii cu I.R.;
se administreaz per os 5-10 mg/kg corp/zi repartizat in 4
prize;
n tratamentul de lung durere se administreaz jumtate din doza
obisnuit.
-CICLOSERIN actiune bactericid pentru E.Colli, Proteus,
Pseudomonas;
contraindicat la pacientii cu I.R. care pot prezenta convulsii,
stri depresive;
se administreaz in tratamentul de atac PNC
-I.R.A., I.R.C.
Diagnostic nursing
1. Eliminare inadecvat calitativ si cantitativ, datorit
procesului infectios manifestat prin disurie.2. Alterarea
temperaturii corporale datorit procesului infectios manifestat prin
hipertermie, frisoane.3. Vulnerbilitate fat de pericole datori
afectiunii manifestat prin cunostinte insuficiente despre boal.4.
Comunicare insuficient datorit spitalizrii, manifestat prin
irascibilitate.5. Dificultate n a se recrea datorit spitalizrii,
manifestat prin tristete.6. Lipsa cunostintelor despre boal datorit
mediului de viat.3,4,5. PLANIFICAREA, APLICAREA, EVALUAREA
INGRIJIRILOR NURSING
PROBLEMEOBIECTIVEINTERVENIIEVALUARE
AUTONOMEDELEGATE
Tulburri urinare
-disurie-polikiuruiePacienta s prezinte eliminri fiziologice n
decurs de 4 ziile-am asigurat un climat confortabil n salon-am
asigurat repaos la pat-am calculat zilnic bilantul
ingestio-excretia-am administrat un regim bogat n lichide 2-3 l/zi
(supe, ceaiuri, compoturi)-am educat pacienta s aibe un regim usor
hiposodat si am explicat importanta acestui regim-am cntrit zilnic
pacienta-am explicat pacientei cum s recolteze urocultura, sumarul
de urin, testul Addis - Hamburger-am notat zilnic diureza-am
asigurat zilnic lenjerie de pat si de corp01-02 XII-perfuzie, ser
fiziologic 9%,500ml
-antibiotice:
CIPROFLOXACIN
2 tb/6 h per os
GENTAMICIN
1f/6 ore i.m.
03-04 XII-perfuzie litic-antibiotice05 XII-antibiotice01-02
XIIpacienta prezint eliminri inadecvate cantitativ si calitativ
03-04 XIIn urma interventiilor tulburrile urinare s-au diminuat,
nu mai prezint disurie
05 XIIla externate pacienta prezint eliminri fiziologice
cantitative si calitative
Alterarea temperaturii corporale-pacienta s prezinte temperatura
corpului n limite normale n decurs de 3 zile-am aerisit salonul-am
educat pacienta s schimbe lenjeria ori de cte ori este nevoie-am
mentinut tegumentele curate si uscate la aparitia transpiratiei-am
aplicat comprese reci pe frunte-am msurat zilnic temperatura -am
nclzit pacienta la aparitia frisoanelor cu pturi, pern electric
-am administrat un regim hidric-am calculat bilantul
ingesto-excreta-am masat zonele predispuse escarelor de
decubit01-02 XII-antitermice ASPIRIN 3 tab/zi per osALGOCALMIN
2f/zi i.m.
03-04 XII
ALGOCALMIN 2f/zi i.m.
05 XII
ALGOCALMIN 1f/zi i.m.25-26 XI pacienta este febril
-prezint frisoane si transpiratii
03-04 XII-n urma interventiilor pacienta are temperatura
corpului n limite normale
05-XI
La externare pacienta este afebril
Vulnerabilita-te fat de pericolePacienta s aib o stare de bine
psihic pe n 3 zile-am asigurat conditiile de microclimat n
salon-aduc pacientei toate cunostintele despre afectiunea
sa-evaluez capacitatea de a ntelege a pacientei-aduc la cunostint
pacientei toate complicatiile afectiunilor sale-fac educatie pentru
prevenirea accidentelor, verific dac sunt respectate toate normele
de igien-pun n legtur pacienta cu alti bolnavi ce au aceeasi
afectiune -iau msuri pentru evitarea transmiterii unor infectii
masocomiale_01-02 XII-Pacienta nu are cunostinte despre
afectiune;
-este vulnerabil fat de pericole
03-04 XII-n urma interventiilor pacienta are cunostinte despre
afectiune si complicatii
05 XIIla externare pacienta are o stare de bine fizic si
psihic
Comunicarea ineficient la nivel afectivPacienta s comunice cu
alte persoane n decurs de 3 zile-asigur pacientei un climat
confortabil, familiar n salon-dau posiblitatea pacientei s-si
exprime nevoile, sentimentele, ideile, dorintele-invt pacienta
tehnici de relaxare si comunicare-antrenez pacienta la diferite
activitti care s-i dea sentimentul de utilitate-facilitez vizite
apartintorilor-pun n valoare calittile pacientei-antrenez pacienta
la discutii cu echipa de ngrijire si dau detalii despre membrii
acesteia.(01-02 XII-Pacienta este indispus, anxioas, nu comunic
03-04 XII-pacienta a nceput s fie comunicativ, a nteles
importanta comunicrii cu echipa de ngrijire05 XIIpacienta este
comunicativ la externare
Dificultate n a se recreaPacienta s aib activitti recreative n
decurs de 4 zile-am asigurat un climat confortabil n salon-explorez
gusturile pacientei pentru petrecerea timpului liber -asigur
conditiile necesare pentru activitti recreative-organizez activitti
recreative individuale si de grup: auditii muzicale, vizionri de
filme-facilitez accesul la biblioteca, sala de lectur sau aduc
pacientei crti, reviste-ndrum pacienta s fac plimbri n aer
liber-facilitez vizitele cercului de prieteni ai pacientei fr a o
obosi prea mult(01-02 XII-pacienta este inactiv, trist,
plictisit
02-04 XII-n urma discutiilor cu pacienta, a vizitei prietenilor,
a plimbrilor, etc, pacienta este vesel, activ, are o stare de bine
psihic
05 XIIpacienta are activitti care o recreaz
Lipsa cunostintelor despre afectiunePacienta s aib cunostinte
despe afectiune n decurs de 5 zile-asigur pacientei un climat
sntos-explorez nivelul de cunostinte a pacientei despre afectiune
-stimulez dorinta de acumulare a unei noi cunostinte -constientizez
pacienta asupra responsabilitti privind sntoase-organizez activitti
educative si aduc pacienta n legtur cu alti pacienti cu aceeasi
afectiune -identific obiceiurile si deprinderile gresite ale
pacientei-corectia deprinderilor duntoare snttii-verific dac
pacienta si-a nsusit cunostintele aduse.(01-02 XIIpacienta datorit
lipsei de informatii nu are cunostinte despre afectiune 03-04
XIIpacienta este dornic s afle ct mai multe informatii despre
afectiune 05 XIIla externare pacienta are cunostinte suficiente
despre afectiune
6. EXTERNAREAInterventii constante
- asigurarea unui climat corespunztor si confortabil n salon-
monitorizarea functiilor vitale si vegetative zilnic- asigurarea
unui igiene riguroase- administrarea tratamentului prescris de
medic- asigurarea unui regim adecvat - asigurarea bilantului
ingesto-excret- pregtirea fizic si psihic a pacientei pentru
investigatiiEvaluarea interventiilor constante- Am asigurat
conditii de microclimat n salon :T=23(C, aerisit, luminat, fr
zgomot.
- Am explicat pacientei importanta unei igiene riguroase pentru
a preveni complicatiile si supra infectiile.-am asigurat
pacientului lenjerie de pat curat, fr cute pentru a nu produce
escare de decubit;-am asigurat o alimentatie adecvat afectiunii
sale: regim hidric 2-3 litri pe zi compus din supe, ceaiuri,
compoturi, regim hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic.-Regimul
hidric este compus din ceaiuri, supe, compoturi, diuretice.-am
calculat bilantul ingesta-excret;-am cntrit zilnic pacienta;-am
facilitat vizitele apartintorilor;-am ncurajat pacienta la
activitti recreactive;
-am monitorizat functiile vitale si vegetative;
-am pregtit fizic si psihic pacienta pentru interventii si
explorri.
ExternareaIn urma investigatiilor si a tratamentulului si a
interventiilor autonome efectuate, la externare este refcut
complet.
Bilantul functiilor vitale la externareP=80 pulsatii pe
minut
T=36.5(C
T.A.=115/60 mm Hg
R=19 respiratii/minut
Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare1. A
respira, a avea o bun circulatie.Respiratie de tip costal superior,
ampl, ritmat.2.A bea si a mnca.Masticatie bun, usoar, apetit bun,
alimentatie adecvat.3.A eliminaEliminri fiziologice, urina clar,
scaun normal.4.A se misca, a avea o bun posturPostura adecvat n
ortostatism.5.A dormi, a se odihniSomn usor, profund, fr
treziri.6.A se mbrca si dezbracaVesminte alese conform vrstei,
climatului. 7.A-si mentine temperatura corpului n limite
fiziologice8.A fi curat, ngrijit.
Pacienta prezint deprinderi igienice.9.A evita
pericoleleCunoaste msuri de prevenire a accidentelor.10.A
comunicaExprimare usoar. Colaboreaz cu echipa de ngrijire.11.A
practica religiaParticip la slujbe religioase.12.A se
realizaPacienta doreste s se realizeze profesional.13.A se
recreaPacienta are activitti recreative.14.A nvta Pacienta este
receptiv la tot ce este nou.Probleme la externare
Alterarea perfuziei tisulare.Plan de recuperare
-Va evita frigul si umezeala.-Va consuma lichide n cantitate
mare, 2-3l/zi si un regim hiposodat-Va repeta periodic sumarul de
urin, urocultura, testul Addis-Hamburger.-Va continua tratamentul
ambulator cu: Biseptol, o tablet/12 ore timp de 7 zile per os.
CAZUL IIII.A PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTEI R.S. cu
PIELONEFRIT1.CULEGEREA DATELORSursa de date: -PACIENTA
-ECHIPA MEDICAL
-FOAIA DE OBSERVAIE
Date relativ stabile:
-Numele si prenumele:R.S.
-Vrsta: 70 ani
-Sex: feminin
-Stare civil: vduv de 6 ani
-Domiciliu: Baba Ana
-Ocupatie: pensionar lucrat ca vnztoare
-Nationalitate: romn
-Religie: ortodox-Conditii de viat: locuieste singur ntr-o cas
cu 3 camere; n conditii salubre.
Are 2 copii, cstoriti, care o viziteaz regulat.
-Obiceiuri: i place s citeasc, s croseteze, s se uite la
televizor.
Elemente fizice
RH pozitiv
Grupa sanguin 0.1
Date Antropometrice
Greutate 69 kg
Inltime 1.51 m
Elemente biografice legate de sntate
-A.H.C. -fr important
-A.P.F. -menarha 13 ani
-dou nasteri la termen fr complicatii
-menopauza la 50 de ani
-A.P.P. -apendicectomie la 19 ani
-H.T.A. -de 10 ani
-nefrectomie stng (din cauza unui accident de masin ntmplat n
urm cu 20 ani) -litiaz renal dreapt
Motivele internrii
-Cefalee occipital
-ameteli
-poliatralgii
-fatigabilitate
Istoricul bolii
Veche hipertensiv cu rinichi unic chirurgical. Se interneaz
pentru cefalee occipital, ameteli, poliatralgii, fatigabilitate,
simptomatologie ce s-a accentuat n ultima vreme fr un motiv clinic
aparent. Este internat la Spitalul Judetean Sectia Nefrologie.
Diagnostic medical la internare
Pielonefrita cronic - HTA stadiul II
Durata internrii
15-25. X .2010DIAGNOSTIC NURSING
1.Alterarea temperaturii corporale datorit procesului infectios
manifestat prin hipertermie, frisoane.
2.Eliminare urinar insuficient calitativ si cantitativ, datorit
procesului infectios manifestat prin disurie si polikiurie.
3.Alterarea respiratiei datorit durerii si HTA manifestat prin
dispnee.
4.Alimentatie inadecvat calitativ si cantitativ datorit
tulbulrilor digestive, manifestate prin greturi, vrsturi.
5. Dificulltate n a se deplasa datorit durerii manifestate prin
pozitii altalgice.
6. Alterarea perfuziei tisulare datorit atingerii interstitiului
renal manifestat prin disurie.
7.Dificultate n a se recrea manifestat prin dezinteres datorit
afectiunii.GRAD DE DEPENDEN: II
Pacientul are nevoie de echipa de ngrijire pentru a-i explica ce
trebuie s fac.
6. EXTERNAREAInterventii constante
- Monitorizarea functiilor vitale si vegetative
- asigurarea unui climat corespunztor n salon
- administrarea tratamentului prescris de medic
- asigurarea unui igiene riguroase
- asigurarea unei alimentatii ADECVATE
- asigurarea unor eliminri fiziologice
- asigurarea unei stri de bine fizic si psihic, notarea
bilantului ingesto-excret
- educatie pentru sntate
- pregtirea fizic si psihic a pacientei pentru explorri si
analizeEvaluarea interventiilor constante
- Am asigurat conditii optime n salon: T=22C, aer curat, bine
luminat, fr curenti de aer, s-a efectuat dezinfectia salonului cu
cloramin.
- Am explicat pacientei importanta unei igiene riguroase.
- Am asigurat lenjerie de pat si de corp curat
-Am masat si pudrat zonele predispuse escarelor
-Am asigurat alimentatia adecvat afectiunii sale, regim
hiposodat,
hipoprotidic, normoglucidic, nu se va consuma buturi
carbogazoase si grsimi.
-Am asigurat regim hidric corespunztor: 2-3 l lichide / 24
ore.
Regimul hidric este compus din supe, ceaiuri, compoturi,
diuretice.
- Am asigurat eliminri fiziologice prin calcularea zilnic a
bilantului ingesto-excreta.
- Am cntrit zilnic pacienta.
- Am administrat lichide n cantitate mare.
-Am nvtat pacienta s-si schimbe lenjeria de corp de cte ori este
nevoie.
- Am asigurat pacientei un climat confortabil.
- Am facilitat pacientei vizitele familiei.
- Am ncurajat pacienta s efectueze activitti recreactive (citit,
crosetat).
-Am nsusit pacientei cunostinte despre boal.
- Am monitorizat functiile vitale si am pregtit pacienta fizic
si psihic.
n urma tratamentului medicamentos si a regimului alimentar
starea pacientei se amelioreaz.
Bilantul autonomiei functiilor vitale la externare
P=87 pulsatii/minut
T=36.5
TA=160/90mmHg
R=20respiratii/minut
Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare
a respira, a avea o bun circulatie.
Respiratie de tip costal superior, ampl, linistit n timpul
somnului. Zgomote cardiace bine btute. Circulatie adecvat vrstei si
afectiunii.
a bea si a mnca
Masticatie usoar, bun (conform vrstei) alimentatie adecvat.
a elimina
Eliminri fiziologice, fr modificri, urina clar, scaun
normal.
a se misca, a avea o bun postur
Postura adecvat n ortostatism, seznd si n clinostatism.
a dormi, a se odihni
Somn usor, profund, durat 7-9 ore conform vrstei.
a se mbrca si dezbraca
Vesminte alese de pacient, adecvate climatului. Se mbrac si
dezbrac singur.
a mentine temperatura corpului n limite normale.
Pacienta este afebril.
a fi curat, ngrijit.
Prezint deprinderi igienice, tegumente si mucoase curate si
ngrijite.
a evita pericolele
Cunoaste msuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor.
a comunica
Exprimare usoar, vorbire corect, relatii armonioase cu echipa de
ngrijire.
a practica religia
Este credincioas, particip la slujbe religioase.
a se realiza
Pacienta accept informatiile privind tratamentul, activitatea
fizic. Este echilibrat psihic.
a se recrea
Are activitti recreative: citit, crosetat, se uit la
televizor.
a nvta
Este receptiv la tot ce este nou.
Probleme la externare
Circulatie inadecvat, manifestat prin HTA. Alterarea perfuziei
tisulare datorit atingerii interstitiului renal manifestat prin
disurie.
Plan de recuperare
Consum de lichide n cantitti mari, 2-3 l/zi, supe, sucuri
neacidulate, compot, ceaiuri diuretice de mtase de porumb, ceai din
cozi de cirese.
S aib un regim usor hiposodat, normoglucidic, hipoprotidic.
S evite bile si dusurile reci.
S aib o activitate fizic moderat.
Fiind o veche hipertensiv, va efectua controalele periodice la
medicul de familie. Va continua tratament ambulator cu: Nifedipin,
o capsul/8 ore. Va efectua urocultur si sumar de urin periodic, o
dat la 3 luni. CAZUL IIIII B. PLAN DE INGRIJIRE A PACIENTEI V.A. CU
I.T.U1. CULEGEREA DATELOR
Sursa de date: - PACIENTUL
- FAMILIA
-ECHIPA DE INTERVENIE
-FOAIA DE OBSERVAIE
Date relativ stabile:
-Numele si prenumele: V.A.
-Vrsta: 30 ani
-Sex: masculin
-Stare civil: cstorit
-Domiciliu: Ploiesti
-Ocupatie: contabil la firm de constructii
-Nationalitate: romn
-Religie: ortodox
-Conditii de viat: locuieste mpreun cu sotia si fiul de 6 ani
ntr-un apartament cu 3 camere; frumos amenajat.
Sotia este casnic si se ngrijeste de ceilalti membrii ai
familiei. Are program de lucru lejer. De regul lucreaz acas.
-Obiceiuri: fumeaz aproximativ 10 tigri/zi, bea cafea 1-2
cafea/zi, ocazional consum alcool. Ii place s joace fotbal cu
prietenii si s citeasc crti politiste.
Elemente fizice
RH negativ
Grupa sanguin AII
Date antropometrice
Greutate 80 kg
Inltime 1.75 m
Elemente biografice legate de sntate
-A.H.C. fr important
-A.F.P. fr important-A.P.P. amigdalectomie la 6 ani
apendicectomie la 20 ani
Motivele internrii
-febr
-frisoane
-transpiratii
-cefalee
Istoricul bolii
De o sptmn pacientul este febril fr un motiv aparent. De 4 zile
prezint si frisoane si transpiratii reci. Se prezint la medicul de
familie de unde i se d bilet de trimitere ctre Spitalul Judetean
Sectia Nefrologie. In urma controlului si a investigatiilor fcute
la spital i s-a pus diagnosticul.
Diagnostic medical la internarePIELONEFRITA ACUT
Durata internrii: 25-29.XI.2010Diagnostic nursing
1.alterarea temperaturii corporale datorit procesului infectios
manifestat prin frisoane hipertermice;
2.anxietate datorit bolii si necunoasterii acesteia manifestate
prin team, neliniste, agitatie;
3.eliminare inadecvat cantitativ si calitativ datorit procesului
infectios manifestat prin disurie si polozurie;
4.imposibilitatea de a se recrea, datorit spitalizrii manifestat
prin tristete, plictiseal;
5.alterarea perfuziei tisulare datorit atingerii inters