1 CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL 1 : CADRUL TEORETIC 1.1 Familia si rolul ei in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului 1.1.1 Caracteristicile educatiei la nivelul familiei 1.1.2 Functia educativa a familiei 1.1.3 Carente ale educatiei la nivelul familiei 1.1.4 Rolurile parentale 1.1.5 Climatul familial 1.1.6 Interrelatiile familiale 1.1.7 Exemplu 1.1.8 Familia si personalitatea 1.2 Dependenta de alcool 1.2.1 Caracteristici generale 1.2.2 Defintie 1.2.3 Elemente descriptive si tulburari asociate 1.2.4 Manifestari ale alcoolsimului 1.2.5 Elemente specifice culturii, etatii si sexului 1.2.6 Prevalenta 1.2.7 Evolutie 1.2.8 Pattern familial 1.2.9 Personalitatea alcoolicului 1.3 Comportamentul agresiv 1.3.1 Caracteristici general 1.3.2 Definitie 1.3.3 Teorii ale agresivitatii 1.3.4 Forme ale agresivitatii 1.3.5 Factori care influenteaza agresivitatea 1.3.6 Agresivitatea la copii 1.3.7 Modelul agresiv 1.3.8 Modele de oameni agresivi
75
Embed
50789811 Rolul Familei in Dezvoltarea Copilului Lucrare Licenta
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 : CADRUL TEORETIC
1.1 Familia si rolul ei in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului
1.1.1 Caracteristicile educatiei la nivelul familiei
1.1.2 Functia educativa a familiei
1.1.3 Carente ale educatiei la nivelul familiei
1.1.4 Rolurile parentale
1.1.5 Climatul familial
1.1.6 Interrelatiile familiale
1.1.7 Exemplu
1.1.8 Familia si personalitatea
1.2 Dependenta de alcool
1.2.1 Caracteristici generale
1.2.2 Defintie
1.2.3 Elemente descriptive si tulburari asociate
1.2.4 Manifestari ale alcoolsimului
1.2.5 Elemente specifice culturii, etatii si sexului
1.2.6 Prevalenta
1.2.7 Evolutie
1.2.8 Pattern familial
1.2.9 Personalitatea alcoolicului
1.3 Comportamentul agresiv
1.3.1 Caracteristici general
1.3.2 Definitie
1.3.3 Teorii ale agresivitatii
1.3.4 Forme ale agresivitatii
1.3.5 Factori care influenteaza agresivitatea
1.3.6 Agresivitatea la copii
1.3.7 Modelul agresiv
1.3.8 Modele de oameni agresivi
2
CAPITOLUL 2: OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII
2.1 Obiectivele cercetarii
2.2 Ipotezele cercetarii
2.3 Procedura de lucru
CAPITOLUL 3: PREZENTAREA REZULTATELOR
3.1 Interpretarea psihologica a rezultatelor
3.2 Prezentarea studiilor de caz
CONCLUZII
3
PREZENTAREA LUCRARII
Aceasta lucrare trateaza un subiect mai rar intalnit in literatura de specialitate, si
anume consecintele dependentei de alcool a parintelui asupra comportamentului
copilului, respectiv comportamentului agresiv.
Lucrarea este structurata in trei parti. Acestea sunt: INTRODUCEREA,
CUPRINSUL si CONCLUZIILE.
In INTRODUCERE am specificat motivul pentru care a fost aleasa aceasta tema
si am prezentat cateva date generale si specifice subiectului care se regasesc in partea
teoretica.
CUPRINSUL este alcatuit din trei capitole.
In primul capitol este prezentat rolul familiei in educarea si formarea
personalitatii copilului si dependenta de alcool ce caracterizeaza mediul familial in
studiul de fata. Un alt aspect abordat in acest capitol este comportamentul agresiv, cu
referire speciala la cel al copilului.
Al doilea capitol cuprinde obiectivele si ipotezele cercetarii, cat si procedura de
lucru.
In studiul de fata am urmarit evaluarea nivelului de agresivitate al copilului,
surprinderea factorilor de personalitate ai acestuia, identificarea caracteristicilor mediului
de provenienta ai copilului, precum si relevarea unei concordante intre toate acestea.
Pentru atingerea obiectivelor mai-sus mentionate am folosit ca instrumente de
investigare Chestionarul de Personalitate Freiburg, Testul Arborelui si Interviul, elaborat
in vederea identificarii caracteristicilor mediului familial in care un parinte prezinta
dependenta de alcool.
In ultimul capitol sunt prezentate rezultatele obtinute de fiecare subiect in urma
testelor aplicate, precum si intepretarea psihologica a acestora. Prezentarea studiilor de
caz s-a facut avand in vedere caracteristicile mediului familial specifice fiecarui subiect,
precum si profilul psihologic al acestuia, rezumat in functie de ipotezele stabilite.
Lucrarea se incheie cu concluziile trase in urma rezultatelor obtinute si a studiului
de caz.
4
PAPER RESEARCH PRESENTATION
5
INTRODUCERE
Lucrarea de fata abordeaza o tematica mai rar intalnita in literatura de specialitate
si anume influenta pe care o are mediul familial in care parintele prezinta dependenta de
alcool, in dezvoltarea comportamentului agresiv al copilului.
Aceasta tema a fost aleasa datorita faptului ca in literatura romana de specialitate
exista studii si cercetari in ceea ce priveste consecintele dependentei de alcool la nivel
individual, iar in conditiile sociale existente este o tulburare tot mai des intalnita,
consumul excesiv de alcool extinzandu-se tot mai mult si in randul tinerilor.
De aceea nu trebuie neglijate consecintele pe care le are consumul excesiv de
alcool, nu numai asupra sanatatii fizice si mentale, al echilibrului psihic al
consumatorului, ci si asupra intregului mediu caruia apartine acesta. Deci, nu este numai
o problema individuala, ci si o problema sociala, dar care afecteaza in primul rand mediul
cel mai apropiat individului respectiv, si anume familia.
In cercetarile realizate pana in prezent dupa cum se va vedea si in partea teoretica,
exista parerei pro si contra asupra influentei parintilor in formarea personalitatii copilului.
Unele pareri sustin ca un mediu familial in care se consuma cantitati apreciabile de alcool
poate cauza tulburari de conduita copilului, acesta imitand unele obiceiuri ale unui dintre
parinti, poate sa capete tulburari organice si psihice. Alte pareri sustin ca parintii exercita
o influenta minima asupra personalitatii copilului, in timp ce grupul de prieteni are o
influenta uriasa.
Studiul de fata incearca sa evidentieze aceasta infuenta asupra comportamentului
copilului in timp, de aceea selectarea subiectilor s-a realizat avandu-se in vedere ca
acestia sa fi implinit varsta de 18 ani.
6
CAPITOLUL 1
CADRU TEORETIC
1.1FAMILIA SI ROLUL EI MAJOR IN EDUCAREA SI FORMAREA
PERSONALITATII COPILULUI
1.1.1. Caracteristicile educatiei la nivelul familiei
De la nastere, asupra copilului se exercita un sistem de influente formative,
familiale si extrafamiliale. In prima parte a vietii, mediul principal si direct de formare a
omului este familia. In perioada antprescolara, asupra copilului se exercita diferita
categorii de influente formative, pe care le conduce familia.
Caile procesului formativ ce se desfasoara in cadrul familiei nu sunt altele decat
cele ce stau la baza procesului educational in general, dar le sunt particularizate la
specificul educatiei in familie:
� Educatia in familie incepe prin realizarea scopului de ansamblu al educatiei,
ea constituind temelia peste care se vor suprapune ceelalte influente educative
� Educatia in familie are un caracter sponta, neorganizat si este deseori
inconstienta si nefinalizata.
� Influenta formativa a familiei este permaneta si se exercita in cadrul actiunilor
de viata curente.
� Aceasta influenta este foarte puternica deoarece se bazeaza pe afectivitatea
naturala ce leaga copilul de parinte.
� Exercitandu-se asupra individului in formare, lasa amprente puternice in
personalitatea individului.
� Atata timp cat familia constituie unul din elementele de baza ale societatii,
educatia in familie este si va ramane un fenomen social permanent.
Caile si mijloacele de realizare a educatiei la nivelul familiei sunt in functie de
scopul general al educatiei dar si de particularitatile specifice educatiei la nivelul familiei:
� calea participarii directe: copii nu pot deveni adulti decat avand permanent in
fata exemplul acestora si luand contact cu viata direct prin actiuni de viata.
7
� calea muncii: consta in folosirea unor activitati prin care copilul se formeaza
pentru a fi de folos mai intai in cadrul colectivului restrans al familiei apoi in
cel largit al societatii.
� calea exemplului: comportamentul social al copilului este determinat de
relatiile sociale care exista in cadrul familiei.
� calea autoritatii, bazata pe cunoasterea copilului: formarea anumitor obisnuite
sociale, anumitor deprinderi de comportare presupune interventia ferma a
parintilor care favorizeaza efectuarea anumitor actiuni sau infranarea acestora
de catre copil.
Familia, nucleul de baza al societatii noastre, are rolul de a asigura dezvoltarea
fizica si morala a copilului. De familie depinde dirijarea judicioasa a maturizarii psihice a
copilului, de felul in care parintii vor educa copilul, de felul cum vor sti sa dirijeze viata
lui afectiva, de aceasta va depinde formarea personalitatii copilului.
Educatia copilului sufera in mica masura influenta ereditara, adica educatia
copilului depinde intr-o mai mica masura influenta ereditara dar are antene functionale in
comportarea parintilor. Unii pedagogi sustin ca acest stadiu este determinat de
temperamentul copilului, dar temeperamentul nu poate fi rupt de cadrul educational
initial. Un exemplu in acest sens il ofera Cajal Marco, care sustine ca un copil crescut
initial intr-un mediu de teroare nu poate deveni un element plin de curaj si initiativa
precum si un copilul crescut initial sub raportul unipersonal al elementului sau
conventional, caruia i se indeplinesc toate dorintele nu poate deveni ulterior un elemt
social dependent normelor sociale elementare.
1.1.2. Functia educativa a familiei
Functia educativa a familiei consta in pregatirea copilului pentru viata. Deoarece
prin structura sa, familia ofera cadrul cel mai potrivit pentru formarea principalelor
deprinderi, pentru transmiterea principalelor cunostinte asupra realitatii si formarea
primelor principii de viata.
Privind formele concrete prin care familia isi exercita influenta educativa, in
prima copilarie cea mai importanta este relatia dintre mediul familial si dezvoltarea
8
limbajului. Calitatea modelului lingvistic pe care il ofera copilului membrii familiei,
influenteaza dezvoltarea gandirii acestuia
In perioada scolarizarii, randamentul la invatatura va depinde in mare masura de
posibilitatea oferita copilului de a invata unele lucruri din ambianta familiala si din
diferitele imprejurari de viata din afara acesteia in care va fi pus in mod constient de
parinti.
Chiar modul in care se da sprijinul la invatatura are o mare influenta in
dezvoltarea capacitatilor psihice si morale ale copilului. Unii parinti se substituie acestuia
in indeplinirea indatoririlor scolare, ceea ce ii creeaza o stare de pasivitate si o falsa
conceptie despre munca, altii au o atitudine rigida, aspra, ceea ce il inhiba, franandu-i
dezvoltarea gandirii.
Actul educational la nivelul familiei trebuie sa isi asume raspunderea de a imbina
mereu sfera de viata sociala cu procesul intentionat pedagogic. Eficienta educatiei
familiale consta tocmai in modul in care parintii realizeaza aceasta, adica daca o fac
constient sau spontan.
1.1.3. Carente ale educatiei la nivelul familiei.
Cazurile de inadaptare sociala inregistrate in randul tineretului constituie dovada
ca atat familia cat si alte institutii sociale nu reusesc intotdeauna sa isi indeplineasca
eficient acest rol al educatiei.
In cercettarile sale, Batranu Emilia, analizand mediul familial, a surprins
urmatoarele situatii propice inadaptarii:
� lipsa integritatii cuplului familial: situatia anormala din cadrul familiei a dus
la deviatii comportamentale datorita lipsei de afectivitate, a lipsei de grija, a
indiferentei fata de copil, sau dimpotriva, datorita severitatii excesive insotita
de multe ori de acte de violenta.
� nivelul profesional scazut al parintilor si lipsa de preocupare pentru pregatirea
copiilor in vederea muncii pot constitui de asemenea o sursa de inadaptare
sociala.
9
� nivelul cultural scazut si lipsa de preocupari spirituale din cadrul familiei
determina atitudinea copilului fata de invatatura si optica lui fata de efortul
cerut de ea. Gradul redus de cultura facand ca unele familii sa fie
impenetrabile la mesajele educative transime de mass-media.
� schimbarea frecventa a mediului familial constituie o sursa ingrijoratoare de
perturbare a comporamentului normal al copilului.
� regimul educativ familial deficitar.
Din punct de vedere al sanatatii mentale si al echilibrului psihic al copilului, sunt
nocive urmatoarele carente educative ale familiei
� nepasarea, lipsa totala de interes pentru educatia copilului.
� excesul de grija, rasfatul din dragoste exagerata.
� lipsa unitatii de vederi in masurile educative ale membrilor familiei.
� lipsa autoritatii morale a parintilor datorita unor deficiente caracteriale, a unor
vicii.
� neputinta de a oferi copilului modele umane pozitive prin propriul lor
exemplu de comportare.
� lipsa de intelegere si afectivitate datorita egoismului si indiferentei fata de
copil.
� severitatea excesiva, inconstienta sau voita, care creaza un climat familial
anxios, folosirea actelor de violenta ca mijloace educative.
1.1.4. Rolurile parentale
Primul intermediar al copilului cu lumea este mama, copilul vazand si intelegand
lumea asa cum o vede, o intelege si o exprima aceasta. In relatiile cu mama, copilul
cunoaste primele relatii umane.
Dragostea materna este un schimb afectiv intre mama si copil, absenta sau
insuficienta acesteia facand copilul nefericit, dar si intr-o forma exagerata ea poate fi
nociva.
La pubertate, cand copilul trece prin schimbari fiziologice si psihologice
profunde, prezenta mamei este absolut necesara. In adolsecenta, cand se produc marile
10
rasturnari de valori, cand parintii au incetat sa fie considerati singurii indrumatori, iar
comportamentul exterior al copilului pare sa nege autoritatea lor, influenta mamei ramane
hotaratoare. In primii ani din viata copilului rolul mamei este maxim, el descrescand
treptat pana cand acesta devine adult. Rolul tatalui, redus in prima copilarie, merge
crescand in aceeasi masura in care cel al mamei scade. Incepand de la sapte ani cele doua
roluri au importante egale, ele descrescand paralel pana cand copilul atinge acea
autonomie care ii permite sa inlocuiasca relatiile copilaresti cu parintii cu relatii de la
adult la adult.
Cand cei doi parinti nu sunt convinsi de necesitatea ca fiecare dintre ei sa isi
indeplineasca rolurile, ca de exemplu cand tatal renunta la autoritate, lasand-o numai pe
seama mamei, educatia copilului se resimte. Un tata lipsit de autoritate avand o mai
proasta influenta asupra copilului decat absenta lui totala.
1.1.4. Climatul familial
Ambianta familiala poate fi calma sau plina de efervescenta, amoritita sau agitat,
toleranta sau intoleranta, sensibila sau insensibila, la dorintele membrilor sai. Tinand
seama de aceste stari de spirit care domina relatiile dintre membrii familiei, avem climate
familiale de solidaritate sau de ostilitate si rivalitate, climate senine sau tensionale. Toate
aceste forme se datoreaza relatiilor dintre soti, relatii ce alcatuiesc fondul ambiantei in
care se dezvolta personalitatea copilului.
Mediul familial trebuie sa ofere copilului un climatic favorabil dezvoltarii fizice,
intelectuale si afective. Satisfacerea nevoilor organice ale copilului ii asigura dezvoltarea
fizica, instructia si educatia ii asigura dezvoltarea intelectuala, iar relatiile normale cu
mediul inconjurator in primul rand cu cel familial ii asigura dezvoltarea echilibrata a
afectivitatii.
Necesitatea stabilitatii ambiantei a fost dezvaluita de cercetari ale psihologiei
experimentale care au dovedit ca perturbarile intervenite in elemente care stau la baza
unor reflexe conditionate bine stabilite declanseaza adevarate nevroze. Instabilitatea
ambiantei materiale este mai putin grava ca instabilitatea afectiva, deoarce de aceasta din
11
urma depinde atitudinea pe care copilul o va lua mai tarziu fata de viata, fata de ceialalti
oameni.
Cu toate divergentele de pareri in problema relatiei dintre dezorganizarea
caminului si deviatiile comportamentale ale copilului, un lucru este cert: cu cat crest mai
mult numarul caminelor a caror unitate se clatina sau se distruge, cu atat creste mai mult
numarul copiilor al caror echilibru fizic si psihic se tulbura.
In sfera notiunii de camin trebuie sa intre neaparat atributele “dragoste” si
“intelegere” singurle in stare sa creeze acel climat de liniste si siguranta, absolut necesar
dezvoltarii normale a copilului, un climat familial anxios (acte de violenta), starea
tensionala (certuri continue) si indeferenta distrugand unitatea caminului.
Referindu-se la linistea caminului ca ambianta educativa, pedagogul elvetian
Adolf Ferriere, spunea: “Copii au nevoie de calm;agitatia, nervozitatea lucreaza asupra
lor cum ar lucra un vant puternic asupra dunelor de nisip”
1.1.5. Interrelatiile familiale
Privitor la relatiile interfamiliale, Batranu Emilia propune o clasificare a cauzelor
ce determina starea conflictuala dintre parinti si copii:
� cauze care tin de defectele caractersitice ale parintilor si care impiedica
comunicarea copilului cu propriul parinte:
i. lipsa de afectiune pentru copil
ii. nervozitate exagerata
iii. agresivitate brutala
iv. lipsa de echitate in relatiile cu copilul
v. nerespectarea opiniilor lui
vi. respingerea interventiei opiniei publice
vii. lipsa totala de interes pentru educatia copilului
� cauze care tin relatiile degradata dintre membrii familiei
i. dintre cei doi soti
ii. dintre parinti si bunici
iii. dintre frati si surori
12
� cauze care tin de educatia si gradul de cultura al parintilor
Detalierea acestora nu mai este necesara intrucat exista un precedent in
abordarea lor.
Educatia in familie nu se datoreaza numai mamei si tatalui, ci intregului ansamblu
de interrelatii familiale, de o importanta majora in viata individului care isi pun pecetea
asupra personalitatii, modeleaza trasaturile de caracter si convingerile individului.
1.1.6. Exemplul.
A doua cale de educatie la nivelul familiei este exemplul, ca mod de influentare
constituind unul din elementele de baza ale activitatii formative.
Pe plan instructiv, exemplul are functia de a face intelese cunostintele expuse
teoretic, pe plan educativ, urmareste nu numai ca principiile, normele sa fie intelese, ci si
ca ele sa determine atitudini, sa duca la formarea deprinderilor. Baza psihologica a
exemplului o constituie imitatia.
Influenta educativa a familiei cu ajutorul exemplelor este cu atat mai puternica cu
cat copilul este mai atasat afectiv de membrii acestuia si cu cat unitatea familiei este mai
puternica. In familiile dezorganizate sau conflictuale copilul este lipsit de atmosferea
calda si sigura a unui camin fericit, iar exemplele nu mai pot constitui un mijloc de
educatie, datorita continutului lor negativ, si lipsei de autoritate a parintilor aflati in
aceasta situatie.
De la o anumita varsta, alegerea modelului se face in mod selectiv fiind
determinata de structura etico-intelectuala a persoanei, la a carei formare au contribuit
foarte multi factori educativi. Din aceasta cauza, insusi alegerea unui anumit model
constituie un fel de diagnostic al personalitatii. Caracterul concret, intuitiv al exemplului,
face din el cel mai potrivit mijloc de educatie in primii ani ai copilariei. Copii pana la trei
ani nu pot intelege pe cale rationala ceea ce se petrece in jurul lor, exemplul constituind
la aceasta varsta mijlocul principal al educatiei. Intre 6-11 ani se trece treptat la imitatia
selectiva, copilul tinzand spre insusirea unor calitati interioare ale personalitatii adultilor
prin imitarea insusirilor si comportarilor care considera ca merita sa fie imitate. Cea mai
sensibila la influente ramane insa perioada preadolescentei, simtul critic foarte dezvoltat
13
la aceasta varsta nefiind sprijinit de conceptii si convingeri precise, adevarata valoare a
lucrurilor, oamenilor si faptelor scapandu-i acestuia din lipsa de experienta. Adolescentul
observa viata in mod critic, in luminca conceptiilor pe care si le-a insusit pana la aceasta
varsta, exemplele fiind selectate cu grija, faptele cantarite inainte de a fi apreciate valori.
Aceasta nu exclude primejdia unor influente negative din cauze a doua tendinte
caracteristice acestei varste: tendinta de a idealiza si de a se pune in evidenta.
Unele afectiuni organice si psihice ale copilului se datoresc mediului nociv in care
acesta traieste. Un mediu familial in care se consuma cantitati apreciabile de alcool poate
cauza tulburari de conduita copilului, Daca alcoolizarea parintelui produce
dezorganizarea familiei, copilul poate, imitand unele obiceiuri ale unuia dintre parinti sa
capete tulburari organice si psihice.
1.1.7. Familia si personalitatea
Influenta parintilor asupra copilului imbraca doua forme extrem de diferite. Copiii
carora le sunt citite in mod regulat povesti de catre parinti, au un vocabular foarte
dezvoltat, scoruri inalte la testele de inteligenta si note mari la scoala (Gottfried-Fleming
si Gotffried, 1998). Parintii care explica copiilor motivele pentru care le cer sa ii asculte
ajung sa aiba copii mai respectuosi si mai ascultatori (Baumrind, 1967). Unul dintre cele
mai importante exemple ale puterii modelului parental este faptul ca unii copii orfani din
cauza razboiului au reusit sa dobandeasca aptitudinilie sociale si intelectuale pe care nu
reusisera sa le dezvolte pana atunci cand au fost adoptati de familii suportive.
Parintii isi influenteaza deseori copiii or in caracteristicile lor comune. Astfel,
daca un parinte este perceput de copil ca afectuos, corect si talentat, si copilul presupune
ca si el poseda una sau mai multe dintre aceste trasaturi. Dimpotriva, copilul care isi
considera parintele nedrept in aplicarea pedepselor, lipsit de talente, si se simte respins de
acesta, se simte rusinat pentru ca presupune ca si el are unele dintre aceste trasaturi
indezirabile (Jerome Kagan, 1998). In sprijinul acestei ipoteze vine observatia ca toti
copii se supara daca cineva le critica familia. Sugestia lu Harris, ca parintii exercita o
influenta minima asupra personalitatii si caracterului copiilor, in timp ce grupul de
prieteni are o influenta uriasa, este subminata de doua seturi de date. In primul rand ,
14
prietenii nu au o influenta prea mare pana la varsta de cinci sau 6 ani, ia in al doilea rand,
copiii isi aleg prieteni care le impartasesc valorile si interesele.
15
1.2. DEPENDENTA DE ALCOOL
1.2.1. Caracteristici generale
DependenŃa si abuzul de alcool sunt asociate adesea cu dependenŃa sau abuzul de
alte substanŃa (cocaină, heroină, sedative hipnotice şi anxiolitice, nicotină). Simptome de
depresie, anxietate si insomnie, acompaniază frecvent dependenŃa alcoolică si uneori o
preced. IntoxicaŃia alcoolică se asociaza uneori cu amnezie pentru evenimentele care au
avut loc în cursul intoxicaŃiei (blackouts). Acest fenomen poate fi în legatură cu prezenŃa
unei concentraŃii mari de alcool în sânge şi, poate, cu rapiditatea cu care aceasta
concentratie este atinsa.
Din punct de vedere nosologic in grupa psihozelor toxice sunt incluse afectiunile
neuropsihice datorate unor intoxicatii cronice voluntare ale sistemului nervos central cu
substante care trezesc apetenta si dau obisnuinta, creind in felul acesta o stare de
dependenta a bolnavului, necesitand un aport continuu si crescut de substanta toxica.
Cele mai cunoscute si frecvent utilizate substante cu efect toxic neuropsihic sunt
alcoolul si drogurile.
Cunoscute in mod curent sub numele de toxicomanii, acest grup de manifestari
psihopatologice reprezinta apetenta anormala si prelungita pe care o manifesta unii
indivizi pentru substantele toxice pe care ajung sa le cunoasca accidental sau pe care le
cauta in mod intentionat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic.
Aceasta apetenta devine, intr-un interval scurt de timp, obisnuinta tiranica, de care
bolnavul nu se mai poate desprinde, ducandu-l la nevoia imperioasa a unui aport crescut
si permanent a substantei toxice respective, de a carei administrare devine dependent.
Consecintele utilizarii alcoolui sunt extrem de nocive si variate pentru individ.
Dependenta de toxic produce grave degradari ale personalitatii in plan psihic, complicata
cu tulburari neurologice si somatice dintre cele mai diferite. La acestea se adauga si
modificari importante de comportament si a relatiilor sociale. Individul se izoleaza de
societate, adopta un comportament de dependenta sau de tip sociopatic antisocial, cu
consecintele care decurg de aici.
16
Din punct de vedere psihopatologic, in grupa psihozelor toxice sunt incluse doua
mari categorii de manifestari legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul si
toxicomaniile.
1.2.2. Definitie
Alcoolismul este o forma de toxicomanie majora, foarte raspandita, constand in
utilizarea regulata si progresiva cantitativ a bauturilor alcoolice, cu consecinte negative
multiple pentru individul care le consuma (Enachescu, C.,2005). Un anumit consum de
alcool este “tolerat” dupa cum, in mod egal, depasirea prin “exces” a acestei “doze
permise” este considerata ca o forma de manifestare negativa in raport cu normele
modelului socio-cultural.
Dupa Foukuet se vorbeste de alcoolism atunci cand un individ si-a pierdut
libertatea de a se mai putea abtine de la consumul de alcool.
Dupa Jellinek este alcoolic orice individ la care consumul de bauturi alcoolice
este daunator lui insusi, societatii, sau ambilor. Pe aceste considerente, alcoolismul
oscileaza intre doua categorii de atitudini normale:
a) punctul de vedere medico-psihologic, in conformitate cu care alcoolismul este
considerat ca o boala, iar persoana alcoolicului ca un bolnav care necesita
tratament medico-psihiatric.
b) Punctul de vedere social, sau normativ-juridic, in conformitate cu care
valoarea acestei obisnuinte si comportament are o semnificatie social-morala
centrata pe notiunea de “pacat”, “viciu” sau “devianta” cu consecinte directe
asupra judecatii morale, a responsabilitatii sociale si juridice a individului si a
sanctionarii faptelor acestuia legate de schimbarile comportamentale sub
influenta consumului de alcool.
1.2.3 Elemente descriptive si tulburari asociate
Aspectele psihopatologice considerate specifice alcoolismului sunt urmatoarele:
� dependenta patologica a individului de alcool
17
� nevoia unui consum permanent si crescut de bauturi alcoolice
� alcoolopatia, reprezentand ansamblul de atitudini si comportamente patologice
secundare consumului de alcool.
Tulburarile in legatura cu alcoolul sunt asociate cu o crestere semnificativa a
riscului de accidente, violenta si suicid. Se estimeaza ca una din cinci internari in unitatile
de terapie intensiva din unele spitale urbane este in legatura cu alcoolul. Intoxicatia
alcoolica severa, mai ales la indivizii cu tulburare de personalitate antisociala este
asociata cu comiterea de acte infractionale. Intoxicatia alcoolica severa contribuie
deasemenea, la dezinhibitia si la sentimentele de tristete si de iritabilitate, care contribuie
la tentativele de suicid si suicid complet. Tulburarile in legatura cu alcool contribuie la
absenteism de la serviciu, la accidente in legatura cu serviciul si la productivitatea scazuta
a angajatului. Abuzul si dependenta de alcool sunt prezente la indivizi la orice nivel de
educatia si status socio-economic, fiind mai crescute la indivizii fara locuinta. Tulburarile
afective, tulburarile anxioase, schizofreniza si tulburarea de personalitate antisociala pot
fi, deasemenea, asociate cu dependenta de alcool. Unele probe sugereaza ca cel putin o
parte a asocierilor raportate dintre depresie si dependenta de alcool pot fi atribuite unor
simptome depresive comorbide rezultand din efectele acute ale intoxicatiei sau
abstinentei.
Privind datele de laborator asociate, un indicator de laborator sensibil al bauturii
excesiv este cresterea gamma – glutamiltransferazei ( > 30 unitati). Cel putin 70% dintre
indivizii cu un nivel crescut al GGT sunt bautori excesivi si persistenti ( beau in mod
regulat opt sau mai multe pahare zilnic). Un al doilea test cu nivele de sensibilitate si
specificitate comporabile sau chiar mai mari este carbohydrate deficient transferin (CDT)
( >20 unitati), util in identificare indivizilor care beau in mod regulat opt sau mai multe
pahare pe zi. Testele utile suplimentar include volumul corpuscular mediu ( MCV) care
poate fi crescut la valori cu mult peste normal la indivizii care beau excesiv de mult.
Testele funcionale hepatice pot releva o leziune hepatica reprezentand consecinta
bautului excesiv. Cel mai valabil test direct de masurare a consumului de alcool pe
sectiune transversala este concentratia de alcool din sange care poate fi utilizata si in
aprecierea tolerantei la alcool. Un individ cu o concentratie de 100mg etanol/dl sange si
care nu prezinta semne de intoxicatie poate fi de presupus ca a capatat cel putin un grad
18
oarecare de toleranta la alcool. La 200 mg etanol/dl sange, cei mai multi indivizi
nontoleranti prezinta intoxicatie severa.
1.2.4. Manifestari ale alcoolsimului
Alcoolismul sau ingestia de bauturi alcoolice, episodica sau durabila, implica
numeroase consecinte pentru organism, de ordin biologic, psihologic, neurologic,
comportament social, etc. Aceste manifestari sunt reunite in grupa “alcoolismului” sau a
“bolii alcoolice”.
In ceea ce privesc aspectele clinico-psihiatrice Foukuet imparte alcoolsimul in
urmatoarele manifestari:
a) alcoolismul primar reprezentat de bautorii obisnuiti include acele
persoane care manifesta o toleranta crescuta si o absorbtie excesiva si
regulata de bauturi alcoolice, considerand comportamentul lor ca pe
ceva absolut normal.
b) Alcoolsimul secundat sau alcoolozele sunt manifestari secundare care
apar la personalitati cu tulburari psihice primare, la care utilizarea
alcoolului are efecte anxiolitice, euforizante, dezinhibante se refera la
personalitatile nevrotice sau complexate.
c) Somalcoolozele sau dipsomania reprezinta alcoolismul periodic sau
alcoolepsia fiind situatii psihopatologice speciale. Alcoolismul periodic
consta in consumul excesiv de alcool la intervale variate de timp, in
perioade scurte sau de durata variabila, urmate de lungi intervale de
timp in care individul nu mai manifesta niciun fel de interese sau
apetenta pentru alcool. In acest caz dispomania mascheaza fie o
afectiune periodica din seria afectiva, fie este expresia unei predispozitii
larvate de factura epiloptoida, fiind pusa astfel in discutie o anumita
predispozitie speciala de factura psihopatologica a indivdului respectiv
de ordin endogen.
Din punct de vedere psihopatoligc, alcoolismul se manifesta printr-o multitudine
de tulburari:
19
a) tulburari psihice, carecterizate in primul rand prin obisnuinta si dependenta: