Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in
criza
Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in
crizaPsihoterapeut Daniela PeristeriPsihoterapeut Razvan
PeristeriPsihoterapia cognitiv-comportamentalapentru cazurile
dificileAsociatia de Hipnoterapie si
PsihoterapieCognitiv-ComportamentalaPsihoterapia
cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in criza
Termenul de criza se refera la trairea unor evenimente negative
care ameninta integritatea fizica si psihica a unei persoane sau a
familiei acestuia, locuintei, proprietatii sau bunastarii sale
(accidente, calamitati naturale, violuri, sechestrari, atentate,
razboaie, etc) (I. Holdevici, 2003).
Din punct de vedere psihologic, criza reprezinta pierderea sau
amenintarea cu pierderea a unei relatii apropiate, a prestigiului
ori pozitiei sociale, sau confruntarea cu o situatie cu caracter
competitiv (I. Holdevici, 2003).
In cartea sa Interventia psihologica in situatii de criza, G.
Caplan (1964) definea criza ca fiind starea de dezechilibru
psihologic in care o persoana nu poate nici evita, nici gestiona
evenimente neasteptate sau seroase de viata.Dupa Freeman si Fusco
(apud I. Holdevici, 2003), oamenii vin la terapie din 4
motive:Disconfort psihic (trairea subiectiva a unor stari afective
negative nemultumire, depresie, anxietate, iritabilitate,
etc)Disfunctii la nivelul diferitelor procese psihice (vizeaza
modul concret de functionare a pacientului in diverse sectoare de
activitate si se bazeaza pe date mai obiective)Lipsa
autocontrolului (trairea subiectiva si experienta obiectiva a
pierderii controlului asupra evenimentelor vietii si a propriilor
stari psihice)Dezorganizarea (incapacitatea persoanei de a elabora
si a duce la indeplinire un plan in vederea schimbarii sau a
stabilirii prioritatilor, astfel incat obiectivele personale sa
poata fi atinse).
Obiectivele psihoterapiei cognitiv-comportamentale:
identificarea si modificarea schemei cognitive care
directioneaza organizarea si procesarea informatiilor, precum si
interpretarea experientelor de viata. Abordarea se va focaliza
initial pe gandurile negative automate, apoi asupra schemelor
cognitive care se refera la atitudinile si supozitiile persoanei cu
privire la sine, lume, experientele de viata si viitor.
Cunoasterea si modificarea modului de raportare a persoanei la
ceilalti;
Achizitionarea unor abilitati de a face fata existentei.
Evaluarea
Deoarece in criza este esentiala o interventie cat mai rapida,
evaluarea trebuie realizata cat mai devreme. Dupa Greenstone si
Levinton (apud I. Holdevici, 2003), evaluarea are cateva
caracteristici, considerate si ca etape:
Caracterul imediat
Asumarea controlului
Evaluarea propriu-zisa se face pe loc
Decizia in legatura cu strategia de interventie aplicata Dupa
Freeman si Dattillio (apud Irina Holdevici, 2003), psihoterapia
cognitiv-comportamentala pentru interventia in situatie de criza
presupune 5 etape:
Realizarea unei aliante terapeutice bazata pe incredere si
siguranta, terapeutul va adopta o atitudine non-evaluativa si-l va
trata pe client cu caldura si intelegere.
Evaluarea severitatii crizei elemente care pot constitui
potential pericol pentru client sau pentru altii, informatii in
legatura cu schema cognitiva prin care pacientul proceseaza
informatiile, definirea problemei, realizarea unor liste de
probleme.
Evaluarea si mobilizarea resurselor interne si externe.
Alcatuirea unui plan de actiune menit sa ajute la rezolvarea
problemei bazat pe motivatia si dorinta pacientului de a duce la
indeplinire planul.
Directionarea pacientului, in cazul in care rezolvarea de
probleme nu se potriveste terapeutul va deveni un fel de avocat al
pacientului, ajutandu-l intr-un mod mai directiv sa adopte decizii
sau sa testeze strategii de coping noi.
Aspecte specifice ale interventiei cognitive in situatia de
criza (Freeman si Dattilio, 2000):
Caracterul confidential al demersului terapeutic
Modul de functionare cognitiva
Doliul si pierderea
Personalitatea premorbida, stilul de viata si interesele
Discrepanta dintre dificultatea reala si cea perceputa de a face
fata situatiei
Intarirea pozitiva a fiecarui succes terapeutic .
Accentuarea aspectului colaborativ al relatiei terapeutice
Etapele interventiei in situatie de criza
DiagnosticStabilirea scopurilorPlanificareaInterventia
propriu-zisaEvaluarea rezultatelorDiagnostic -consecintele asupra
persoanelor implicate si motivele care au dus la aparitia situatiei
de criza (colectarea de informatii, aplicare de teste, etc).
Colectarea informatiilor va viza:Abilitatile intelectuale, fizice,
emotionale, socialeRelatiile cu ceilalti Istoricul relatiilor sale
cu ceilalti.Aspecte care tin de bunastarea fizica si psihica a
persoanei. Se evalueaza astfel:Natura si gravitatea
suferinteiCompetentele si activitatile sociale, barierele care apar
in manifestarea acestora.Modul in care este afectat comportamentul,
mecanismele de aparare.Natura factorilor care intretin
problema.Factorii care ar putea proteja persoanaImportanta si
riscurile interventiei.
112. Stabilirea scopurilor:
Asigurarea securitatii fizice si psihice a persoanelor implicate
in criza
Asigurarea confortului psihologic si a dezvoltarii psiho-sociale
optime
Cresterea increderii in sine, a sentimentului competentei, a
intelegerii relatiilor sociale, a capacitatii de reflectie asupra
evenimentelor trecute si de planificare a celor viitoare, a
autonomiei
Contrazicerea modelelor internalizate de functionare a lumii
Scaderea riscurilor si a factorilor de stres
Cresterea influentei unor factori de sprijin
Construirea unor sisteme de sprijin care sa incurajeze si sa
intareasca eforturile persoanei de a face fata.
3. Planificarea
Cadrul in care se va desfasura interventia (acasa, la cabinet,
la locul de munca, in comunitate)
Interventia poate fi centrata pe individ sau pe grup
Stabilirea resurselor materiale si umane si modalitatea de
obtinere a acestora.
4. Interventia propriu-zisa
Stabilita in functie de mediu, persoanele implicate, obiectivele
stabilite, informatiile care pot aparea, etc.
5. Evaluarea rezultatelor
facuta atat de terapeut, cat si de pacientFactorii
vulnerabilitatii la stres
Boala organica acuta (de ex, migrena, durerea de dinti,
etc)Boala cronicaDeteriorarea sanatatii datorita inaintarii in
varstaDeprivarea de hrana sau alimentatia insuficientaStare de
iritare sau furieObosealaSinguratateaPierderi emotionale majore
(deces, divort, separare)Abilitati de rezolvare de probleme
insuficient dezvoltateAbuzul de substanteDureri cronice
persistenteAutocontrol scazutSchimbari majore in viata subiectului
(schimbarea locuintei, a locului de munca, a statusului marital,
aparitia unui copil, etc)
Psihoterapia cognitiv-comportamentala la pacientii
supraactivatiPersoanele cu nivel ridicat de activare psihica sunt
mai vulnerabile la evenimentele stresante, se simt in permanenta
depasite de evenimente si incapabili sa faca fata problemelor de zi
cu zi.
In aceasta categorie se includ mai ales persoanele cu tulburare
de personalitate din grupa B (borderline, narcisic, histrionic,
antisocial).Un element important al succesului terapeutic cu astfel
de persoane il reprezinta strategia de a-i determina sa-si reia
controlul asupra gandurilor, emotiilor si comportamentelor, lucru
nu tocmai usor datorita factorilor de vulnerabilitate la stres care
scad pragul de toleranta, accentueaza dificultatile in sfera
rezolvarii de probleme si contribuie la mentinerea starii de
criza.Terapeutul va trebui sa tina cont de urmatoarele aspecte:
Criza reprezinta un fenomen temporar
Pacientul percepe in mod deformat realitatea si traieste stari
afective negative puternice
Pacientul este dezorganizat
Terapeutul trebuie sa actioneze astfel incat sa reduca
probabilitatea manifestarii unor comportamente periculoase pentru
sine si pentru cei din jur.
Modelul de interventie in criza a lui Roberts (2000) are sapte
stadii:Planificarea si realizarea unei evaluari a crizeiStabilirea
unui raport si stabilirea cu rapiditate a unei relatiiExaminarea
dimensiunilor problemei in vederea definirii eiIncurajarea
explorarii sentimentelor si a emotiilorGenerarea si incurajarea
alternativelor. Explorarea modalitatilor de a face fata situatiilor
din trecutDezvoltarea si formularea unui plan de
actiuneFollow-up
1. Planificarea si realizarea unei evaluari a crizei. Deoarece
persoanele cu tulburare de personalitate din grupa B au un risc
crescut de suicid, acesta este primul lucru care va fi evaluat.
Freeman si Fosco (2000) ofera un ghid de evaluare a riscului
suicidal si homicidal:
Ganduri care se refera la sinucidere/omucidereIdeatiaNevoia
cognitivaPlanulNevoia comportamentalaIntentiaTentativa/gestA doua
tentativaImpulsivitatea Lipsa de sperantaComorbiditate
psihopatologicaControlul impulsuluiImpulsivitatea poate face
trecerea de la gand la fapta intr-un timp foarte scurt. Avand in
vedere faptul ca persoanele cu tulburare de personalitate din grupa
B au un slab control al impulsului, este necesar ca terapeutul sa
il ajute pe pacient pas cu pas in depasirea crizei.verificarea
motivatiei individului in ceea ce priveste controlul crizei
determinarea capacitatii clientului de a rezolva problemeevaluarea
rezistentei la schimbareidentificarea si selectarea celui mai bun
mod de a face fata situatiei
2. Stabilirea unui raport si stabilirea cu rapiditate a unei
relatii
Roberts sugereaza ca acest stadiu este integrat in primul
stadiu. Intr-adevar, fara o relatie terapeutica pacientul nu se
poate destainui in intregime (pot aparea rusinea, jena, frica de a
nu se face de ras).
De aceea, Roberts sustine ca principala sarcina a terapeutului
este sa arate respect, acceptare, si reasigurare si sa ceeze o
atmosfera securizanta.
3. Examinarea dimensiunilor problemei in vederea definirii
ei:
Evenimentele precipitatorii
Metodele de coping anterioare
Pericolul si letalitatea4. Incurajarea explorarii sentimentelor
si a emotiilor
Aceasta se va face intr-un mod suportiv si non-evaluativ, tinand
cont de faptul ca pacientii sunt foarte sensibili si sunt tentati
sa reactioneze la disconfort modificand sentimentele privind
situatia prezentata.
5.Generarea si incurajarea alternativelor. Explorarea
modalitatilor de a face fata situatiilor din trecut:
Identificarea grupului de suport social
Daca pacientul este de acord, aducerea unor persoane din grupul
de suport social la prima sedinta pentru a descoperi si punctul lor
de vedere.
Identificarea resurselor interne ale pacientului
Identificarea situatiilor in care a facut fata
Cum ar fi procedat X in situatia de fata? (unde X este o
persoana reala si de incredere)
6. Dezvoltarea si formularea unui plan de actiune
Freeman si Fusco (2000) sugereaza urmatoarele lucruri in vederea
dezvoltarii unui plan de actiune:
Obtine angajamentul de la pacient pentru planul de actiune
Asigura suport pentru a furniza back-up si motivatie in vederea
definitivarii planului
Fii avocatul pacientului (de exempl, ia legatura cu asigurarile
sociale, asigura alternative de suport, etc)
Utilizeaza imaginatia (pentru imaginea indeplinirii scopurilor,
vazandu-se pe sine indeplinind toate sarcinile, etc)
Fii concret si specific in identificarea planurilor de viitor si
a scopurilor legate de acestea.7. Follow-up
Cheia unei interventii in criza de succes o constituie
follow-up-ul, de aceea se poate stabili cu pacientul un program de
sedinte de urmarire pentru mentinerea progresului si prevenirea
recaderilor.
Tehnici cognitive:Precizarea sensului termenilorAdresarea de
intrebari cu caracter provocativ pentru a verifica veridicitatea
gandurilor negative si a supozitiilor disfunctionaleRedistribuirea
responsabilitatilor pentru o situatie cu continut
negativIdentificarea unor alternative si optiuni de
viataDecatastrofizarea Imaginarea consecintelorExaminarea
avantajelor si dezavantajelorTransformarea unui eveniment negativ
intr-un avantajTehnica descoperirii dirijateUtilizarea exagerarilor
sau paradoxuluiUtilizarea scalelor de evaluare a
evenimentelorArgumentarea directa (mai ales in iminenta unui
suicid) tehnica se va utiliza cu mult tact si prudenta, deoarece ar
putea activa rezistentele si reactiile pasiv-agresive ale
pacientului, inclusiv suicidul.Provocarea si modificarea gandurilor
negative disfunctionaleTehnici comportamentale:
Realizarea unor orare si programe (pacientul este
dezorganizat)Monitorizarea activitatii dupa eficienta si
placereAchizitionarea si antrenarea unor abilitati
socialePrescrierea unor sarcini gradateAntrenamentul comportamental
si jocul de rolTehnica expuneriiTehnici de relaxareSarcini pentru
acasa
Psihoterapia cognitiv-comportamentala in cazul crizelor
pacientilor cu boli somatice
Atitudinile si convingerile disfunctionale cu privire la starea
de sanatate reprezinta elementul-cheie al transformarii unei
probleme medicale intr-o situatie de criza prin:
neperceperea amenintarii si negarea necesitatii unor modificari
comportamentale (de ex, in cazul unui infarct, nu tine regim
alimentar, face efort in continuare, etc)renuntarea la stilul de
viata nesanatos nu merita ostenealaabsenta informarii sau lipsa
resurselor financiarelipsa compliantei la tratament.
Cauzele crizelor pacientilor somatici:Factori declansatori:
tipul, frecventa, perioada si natura specifica a evenimentelor
stresante, efectul combinat al unor agenti stresori, semnificatia
data de individ evenimentelor, etc.
Factori de natura cognitiva: Convingerile, atitudinile si
supozitiile nerealisteDistorsionarile cognitivePerceptiile si
amintirile deformateViziunea negativa asupra propriei persoane, a
lumii si a celorlaltiAutoeficienta Insuficienta informare
Factori comportamentali:Insuficienta sau absenta unor strategii
adecvate de a face fata stresuluiUtilizarea unor strategii negative
de a face fata stresului (alcool, droguri, suicid)Absenta unor
suporturi sociale adecvateIncapacitatea de a solicita sprijin
Factori de natura fiziologica o disfunctie somatica poate
contribui la reducerea tolerantei la stres.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala in cazul pacientilor
oncologici
In orice boala, persoana se confrunta cu doua probleme foarte
diferite:
cu procesul bolii propriu-zise, cu afectiunea in sine-in acest
caz cancerul cu dimensiunile sale medicale si stiintifice.
cu modul in care societatea sau cultura ei trateaza
afectiunea-cu toate judecatile, temerile, sperantele, miturile,
povestirile, valorile si semnificatiile pe care o societate le
anexeaza fiecarei afectiuni.Demersul psiho-oncologic are
urmatoarele scopuri principale:
reducerea sentimentului de alienarecresterea compliantei la
tratamentreducerea anxietatii, depresiei, ostilitatii,
agresivitatiiterapia complementara a durerii gasirea unor strategii
de coping adecvate pentru a face fata stresului generat de boala
oncologica.
Problemele majore carora li se adreseaza demersul
psihoterapeutic sunt:
travaliul de doliu al eului pierdut (afectarea imaginii de sine,
al stimei de sine)
sentimentul de pierdere a controlului asupra vietii sale, asupra
corpului sau;
limitari realiste impuse de starea fizica
tratamentul durerii
cresterea compliantei la tratament
orice impas psihologic care afecteaza starea de bine a
pacientului
Cele cinci faze ale durerii sunt:
Negarea
Furia
Negocierea
Depresia
Acceptarea
Tulburarile emotionale ale pacientului oncologic
Strain si Grossman subliniaza sapte categorii generale de stres
psihic care afecteaza pacientul spitalizat:
Amenintarea integritatii narcisiceFrica de strainiSupararea
determinata de despartireFrica de a-si pierde dragostea si
afectiuneaFrica de a pierde controlul asupra functiilor vitale
dobandite.Frica ca de a pierde sau distruge parti ale
corpuluiReactivarea sentimentului de vina si rusine.
Anxietatea
La bolnavul de cancer, anxietatea poate fi acut (i este cauzat
de simptomele bolii si/sau de tratament) sau cronic, adic poate
preexista dinaintea diagnosticului de cancer i este exacerbat de
boala actual (Gabriela Clement, 2005).
Anxietatea acut apare n anumite circumstane:n timp ce se ateapt
diagnosticul;cnd se ateapt procedurile i testele de confirmare a
diagnosticului (puncie lombar, biopsie, examen
histopatologic);nainte de tratamente majore(chirurgie,
chimioterapie, radioterapie);cnd se ateapt rezultatele
testelor;odat cu schimbarea tratamentului;dup ce se nva c poate
exista recidive;la aniversarea bolii etc.
Pacienii cu cancer au temeri comune, denumite n practica medical
cei 6 D:
drum spre moarte;
dependen de familie, so/soie, doctor, personal de ngrijire;
-desfigurare, schimbare n imaginea corporal i n imaginea de
sine; pierderea sau schimbarea n funcia sexual;
deprecierea capacitii de a avea succes n munc, coal sau activiti
libere;
distrugerea (ntreruperea) relaiilor personale;
- disconfort sau durere n stadiile terminale ale bolii.
Disfunciile psihologice apar de obicei sub urmtoarele forme:
fric i suspiciune nainte de nceperea primei cure; incertitudine,
anxietate, depresie; stri afective oscilante; iritabilitate;
dificulti de concentrare i cognitive; efecte psihologice secundare
efectelor fizice produse de chimioterapie (n special accentuarea
anxietii i depresiei); complexul nu mai sunt eu nsumi; efecte
psihologice ale perturbrii funciilor sexualeDepresia
n oncologie, cel mai frecvent se ntlnesc tulburri de adaptare cu
dispoziie depresiv, iar cel mai comun tip de depresie l reprezint
depresia reactiv. Aceasta face ca bolnavul s fie prost dispus i
incapabil s i desfoare activitile obinuite. Simptomele dureaz mai
mult i sunt mai pronunate dect n cazul unei reacii normale i
previzibile, dar nu ntrunesc criteriile pentru diagnosticul de
depresie major.
Depresia prezint un potenial suicidar, potenial ce poate fi
amplificat de supraadugarea urmtorilor factori de risc: durere,
lipsa controlului, probleme familiale, epuizare, anxietate, o
psihopatologie preexistent, tulburri de personalitate. Exprimarea
ideilor suicidare poate merge de la un comentariu considerat ca
nepoliticos, rezultat al frustrrii sau dezgustului fa de tratament:
Dac trebuie s mai fac o singur biopsie medular, m arunc pe geam, pn
la reflectarea unei disperri semnificative i a unei situaii de
urgen: Nu mai suport ceea ce face boala din noi i m voi sinucide.
Explorarea seriozitii acestor gnduri este imperativ.
Factorii de vulnerabilitate sunt:
-depresia cu lipsa sperantei-durerea ineficient
controlata-delirium de intensitate medie-sentimentul de pierderea
controlului-epuizarea-anxietea indelungata-psihopatologie
preexistenta (mai ales abuz de substante psihotrope, tulburari de
personalitate, boli psihice majore)-problematica
familiala-antecedente de tentativa de suicid-antecedente suicidare
n familie.
Durerea
Deoarece durerea este resimtita de fiecare pacient intr-un mod
personal (datorita pragului de durere specific fiecarui om), se
recomanda folosirea scalelor pentru stabilirea intensitatii
durerii. De asemenea, daca nu este tratata prompt si eficient,
durerea din cancer, poate afecta calitatea vietii provocand:
depresie, ineficienta terapiei, oboseala, retragere sociala, stare
de stres, insomnie, ingrijorare, suparare, inapetenta,
singuratate.
Durerea poate fi localizata, difuza, surda, cu carcater de
arsura, fantoma, nou instalata, ca efect al cancerului, al
medicatiei sau al complicatiilor, etc.
Controlul durerii din cancer determina ca pacientul sa:
fie activ;doarma;aiba o activitate sexuala normala;faca fata mai
bine afectiunii si tratamentului;se bucure de compania familiei si
a prietenilor;aiba apetit normal.Abordarea psihoterapeutica a
bolnavului neoplazic
Probleme care decurg din condiia de bolnav neoplazicAbordarea
relatiei terapeutice
Pentru a se simti inteles, pacientul are nevoie ca terapeutul
sau sa aiba atat cunostinte solide de psihoterapie, cat si
cunostinte minime medicale despre boala oncologica, nu pentru a-i
citi analizele, ci pentru a-l ajuta sa-si contureze o strategie de
coping eficienta, in functie de stadiul bolii si de etapele de
tratament.Scopurile specifice ale psihoterapiei sunt deci:asistarea
bolnavului oncologic i a familiei acestuia prin acordarea unor
rspunsuri privind ntrebrile acestora referitoare la boal i
tratamentul ei; clarificarea unor informaii;corectarea
nenelegerilor; acordarea unor reasigurri privind situaia
prezent;normalizarea reaciilor la boal i a efectelor acesteia
asupra familiei; explorarea situaiei prezente a bolnavului i a
conexiunilor ei cu experienele anterioare legate de cancer;
asistarea cu rezolvare de probleme; ntrirea aprrilor adaptative;
asistarea bolnavului i familiei n dezvoltarea unor mecanisme de
coping adaptative i utile n viitor; identificarea mecanismelor de
coping dezadaptative i asistarea n dezvoltarea unor strategii
alternative; explorarea factorilor de stres asociai, a rolului
familiei i a schimbrilor survenite n stilul de via;ncurajarea
membrilor familiei de a-i mprti preocuprile i de a-i acorda
reciproc support;la sfritul tratamentului, cnd se trece la msuri
paleative, se va urmri meninerea confortului, controlul durerii,
pstrarea demnitii pacientului i a familiei acestuia.Conform Irina
Holdevici (2003), Kimble, Riggs i Keane (1998) au elaborat un model
de psihoterapie multifazic, flexibil, ce ine seama de prioriti i
include 6 etape:
etapa de stabilizare emoional i comportamental, care presupune
focalizarea demersului psihoterapeutic asupra gestionrii
crizei;etapa de educaie legat de evenimentele traumatice;etapa
managementului stresului (nsuirea unor deprinderi de a face fa
stresului, anxietii i problemelor interpersonale);etapa de
focalizare asupra traumei (utilizarea unor tehnici specifice de
expunere, n vederea reducerea efectelor anxietii);etapa de
prevenire a recderilor (nsuirea de ctre pacient a unor abiliti i
strategii de a face fa recderilor, precum i aciunii altor factori
stresani);etapa de consolidare a achiziiilor.
Sotii Simonton au cateva sfaturi practice pentru bolnavii
oncologici:
1) scrieti scopurile care sa reflecte credintele si dorintele
personale din mai multe directii:-ce va doriti de la viata:
maturizare, relatii interpersonale de calitate, reusita in cariera,
reusita financiara-scopuri pur recreative-scopuri orientate spre
miscare fizica2) elaborarea unui plan concret si amanuntit pentru a
realiza scopurile3) stabiliti scopuri masurabile4) stabiliti
scopuri realizabile5) stabiliti scopuri ce stau in puterea voastra
6) nu va fie frica sa visati
Tehnici cognitiv comportamentale n cazul tratamentului
depresiei, tratamentul se realizeaz n trei etape: rezolvarea
inactivitii pacientului prin intermediul unor tehnici
comportamentale; sprijinirea pacientului s identifice gndurile
negative automate care stau la baza strilor depresive, i
modificarea acestora; descoperirea i modificarea schemelor
cognitive, care produc declanarea gndurilor automate.
Tehnicile cognitiv-comportamentale sunt centrate pe terapia
durerii cronice (de intensitate medie), pe controlul apetitului, pe
simptomele de depresie i anxietate.
Tehnicile comportamentale includ: automonitorizarea, relaxarea
neuro-muscular (Jacobson), auto-concentrarea sau trainingul autogen
(Schultz), respiraia profund; imageria mental; desensibilizarea
sistematic.Psihoterapia cognitiv-comportamentala urmareste
identificarea si restructurarea gandurilor negative ale pacientului
oncologic, distorsiunilor cognitive cele mai frecvente fiind:
Inferenta arbitrara Am cancer, deci voi muri, toata lumea crede
acest lucru.Abstragerea selectiva Durerea e insuportabila, voi muri
curandSuprageneralizarea Niciodata nu voi mai fi un om
intregMaximalizarea si minimalizarea Ce daca nu mai am semne de
boala, uite cum arat; Personalizarea Daca nu faceam..., Dumnezeu nu
ma pedepsea asaGandirea dihotomica Nu mai am un san, nu mai sunt
femeie
Demersul cognitiv-comportamental pentru situatiile de criza are
un caracter activ, directiv orientat spre scop, colaborativ,
psihoeducational si centrat pe rezolvarea de probleme (Irina
Holdevici, 2009).
Tehnici utilizate in hipnoza si psihoterpia ericksoniana (Irina
Holdevici, 2004):
principiul utilizarii, porneste de la ideea ca terapeutul
trebuie sa utilizeze tot ceea ce face clientul in cabinet, inclusiv
simptomul.tehnici netraditionale pentru inductie: inductia
metaforica, tehnica de inductie fara voia clientului (pe perechi),
tehnica levitatiei bratului, tehnica surprizei, a suspansului,
etc., capcanele psihologice (preferi sa intri in transa acuma sau
peste 5 minute?)principiul flatarii terapeutul ii spune clientului
ceva agreabil pentru a realiza alianta terapeuticastrategia
similaritatii intre client si terapeut (si mie mi s-a intamplat
asta, si eu tin cu echipa X, etc.)strategia unui caz similar se
aplica in cazul clientilor rezistenti care aparent nu doresc sa se
schimbe si carora li se sugereaza indirect schimbareastrategia
setului de raspunsuri afirmative informatiile empirice au
demonstrat ca o persoana daca a raspuns la o serie de intrebari in
mod afirmativ, este predispusa sa rapsunda afirmativ si in
continuare.principiul opus principiului flatarii are ca scop
socarea clientuluistrategia sarcinilor dificile clientul este pus
sa indeplineasca anumite activitati dificile sau neplacute (sa-si
scrie istoria vietii pe mai multe pagini, sau sa completeze teste
foarte lungi, etc.)prescriptia paradoxala reprezinta o varianta a
principiului utilizariistrategia provocarii nu este nevoie sa-mi
spui acel lucru daca nu vrei, ci mi-l vei spune mai tarziu, cand
vei fi mai matur..metaforele sunt utilizate atat in inductia
hipnotica cat si in procesarea terapeutica; pentru hipertensiune
arteriala se imagineaza traseul parcurs de un rau de munte, in
cazul astmului bronsic se imagineaza niste tuburi de cauciuc care
se dilata. Regula construirii metaforeleor este aceea de a se tine
cont de particularitatile personalitatii clientului si de
preferintele sale.ritualurile ingroparea casatoriei in terapiile de
cuplu; se utilizeaza in terapiile persoanelor drogo-dependente
(ritualuri de purificare si initiere dupa modelul ritualurilor
orientale).
Pentru ca o imagerie dirijata sa fie eficienta trebuie sa
respecte cateva principii (O.Carl Simonton;Stephanie Matthews
Simonton; James Creighton):
1) celulele canceroase sunt slabe si dezorganizate2) tratamentul
este puternic si eficient3 )celulele canceroase isi pot reveni cu
usurinta in urma oricaror leziuni minore aparute pe parcursul
tratamentului4) armata celulelor albe este mult mai numeroasa decat
cea a celulelor canceroase5) celulele albe sunt active, eficiente,
rapide, ataca si distrug rapid celulele canceroase6) celulele
canceroase distruse sunt indepartate din corp in mod normal si
firesc7) la sfarsitul exercitiului pacientul este sanatos si
eliberat de cancer8) persoana trebuie sa se poata imagina
atingandu-si scopurile, implinindu-si sensul vietii
BibliografieF. Dattilio, A. Freeman, - Cognitive-Behavioral
Strategies in Crisis Intervention, Ed. Guilford Press, N.Y., Edit.
aIII a, 2007I. Holdevici Psihoterapia cognitiv-comportamentala
pentru cazurile dificile, Bucuresti, 2003I. Holdevici, V. Neacsu
Consiliere psihologica si psihoterapie in situatiile de criza, Edit
Dual Tech, Bucuresti, 2006I. Holdevici Tratat de psihoterapie
cognitiv-comportamentala, Edit Trei, Bucuresti,
2009http://psihologia.wordpress.com/2008/01/21/personalitatea-bolnavului-de-cancer/http://www.sfatulmedicului.ro/Cancer/durerea-in-cancer_780#Tipuri_de_durereL.
Radu Poti trece peste asta-suport psihologic pentru pacientii
oncologici, Edit Niculescu, Bucuresti, 2009