Ce cred Adventi tii de ş Ziua a aptea Ş Studiul 14 Învierea
Învierea
De memorizat: „Isus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va
trăi." Ioan 11,25.
Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Iov 19:23-27
Dar ştiu că Răscumpărătorul
meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă
mi se va nimici pielea, şi
Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Iov 19:23-27
chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi
nu ai altuia.
Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Iov 19:23-27
Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.
Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Rom. 8:11
Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi
locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos
Isus din morţi,
Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Rom. 8:11
va învia şi trupurile voastre muritoare,
din pricina Duhului Său, care locuieşte în
voi.
Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15:12-20
Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii
dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15:12-20
Dacă nu este o înviere a morţilor,
nici Hristos n'a înviat. Şi dacă n'a
înviat Hristos, atunci propovăduirea
noastră
Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15:12-20
este zădarnică, şi zădarnică este şi
credinţa voastră... şi prin urmare şi cei ce
au adormit în Hristos, sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa
Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15:12-20
aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos,
atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi
oamenii!
Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15:12-20
Dar acum, Hristos a înviat din morţi,
pârga celor adormiţi.
Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Osea 13:14
Îi voi răscumpăra din mâna locuinţei
morţilor, îi voi izbăvi dela moarte.
Moarte, unde îţi este ciuma?
Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Osea 13:14
Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea?
Căinţa este ascunsă de privirile Mele!
Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Ioan 5:25-29
Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul,
şi acum a şi venit, când cei morţi vor
auzi glasul Fiului lui Dumnezeu,
Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Ioan 5:25-29
şi ceice-l vor asculta, vor învia... Nu vă miraţi de lucrul
acesta; pentrucă vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Ioan 5:25-29
şi vor ieşi afară din ele. Ceice au făcut binele, vor învia
pentru viaţă; iar ceice au făcut răul, vor
învia pentru judecată.
Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Fapte 24:15
şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a
celor drepţi şi a celor nedrepţi.
Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? 1Cor. 15:21-22
Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
Cine sunt cei care vor lua parte Ia prima înviere? 1Tes. 4:16
Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu
trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi
în Hristos.
Cine sunt cei care vor lua parte Ia prima înviere? Luca 14:14
Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n'au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti
la învierea celor neprihăniţi.
Cine sunt cei care vor lua parte Ia prima înviere? Apoc. 20:6
Fericiţi şi sfinţi sunt ceice au parte de
întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n'are nici o
putere;
Cine sunt cei care vor lua parte Ia prima înviere? Apoc. 20:6
ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui
Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Când vor învia cei care n-au beneficiat de prima înviere? Apoc. 20:5.13
Ceilalţi morţi n'au înviat până nu s'au
sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia
înviere. Marea a dat înapoi pe morţii cari
erau în ea;
Când vor învia cei care n-au beneficiat de prima înviere? Apoc. 20:5.13
Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în
ele. Fiecare a fost judecat după faptele
lui.
Vorbeşte Biblia şi despre o înviere parţială? Dan. 12:2
Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine
veşnică.
Vorbeşte Biblia şi despre o înviere parţială? Apoc. 1:7
Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va
vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate
seminţiile pământului se vor boci din pricina
Lui! Da, Amin.
Vorbeşte Biblia şi despre o înviere parţială? Mat. 26:64
,,Da”, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de
acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind
pe norii cerului.
Ce durată de timp va despărţi cele două învieri generale? Apoc. 20:5
Ceilalţi morţi n'au înviat până nu s'au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este
întâia înviere.
Ce se va întâmpla pe pământ în timpul mileniului ?Apoc. 20:1-3
Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a
pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care
este Diavolul şi Satana,
Ce se va întâmpla pe pământ în timpul mileniului ?Apoc. 20:1-3
şi l-a legat pentru o mie de ani.
L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a
pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile,
Ce se va întâmpla pe pământ în timpul mileniului ?Apoc. 20:1-3
până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie
deslegat pentru puţină vreme.
şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc?Lev. 16:21.22
Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe
capul ţapului celui viu, şi să mărturisească
peste el toate fărădelegile copiilor lui
Israel
şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc?Lev. 16:21.22
şi toate călcările lor de lege cu cari au păcătuit ei; să le pună pe capul
ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, ...
şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc?Lev. 16:21.22
Ţapul acela va duce asupra lui toate
fărădelegile lor într'un pământ pustiit; în
pustie, să-i dea drumul.
şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc?Lev. 26:34.35
Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei,
tot timpul cât va fi pustiită şi cât veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri;
atunci ţara se va odihni,
şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc?Lev. 26:34.35
şi se va bucura de Sabatele ei. Tot timpul
cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n'o avusese în anii voştri
de Sabat, când o locuiaţi.
Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea? Apoc. 20:11.12
Apoi am văzut un scaun de domnie mare
şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pământul
şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s'a
mai găsit loc pentru ele.
Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea? Apoc. 20:11.12
Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în
picioare înaintea scaunului de domnie.
Nişte cărţi au fost deschise.
Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea? Apoc. 20:11.12
Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau
scrise în cărţile acelea.
Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea? 1Cor. 6:2.3
Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de
voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică
însemnătate?
Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea? 1Cor. 6:2.3
Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile
vieţii acesteia?
Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea? Iuda 1:6
El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri
veşnice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-
au părăsit locuinţa.
Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare?
Apoc. 20:13-15
Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa
morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în
ele.
Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare?
Apoc. 20:13-15
Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa
morţilor au fost aruncate în iazul de
foc.
Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare?
Apoc. 20:13-15
Iazul de foc este moartea a doua.
Oricine n'a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de
foc.
Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare?
Apoc. 21:8.4
Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi,
ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii,
Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare?
Apoc. 21:8.4
partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu
pucioasă, adică moartea a doua.
Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare?
Apoc. 21:8.4
El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici
tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă
lucrurile dintâi au trecut.
Notă suplimentară
„Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi
zadarnică este şi credinţa noastră... Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc." „Adevărat, adevărat vă spun că oricine crede în Mine are
viaţa veşnică". Prin Ioan cel iubit, care a ascultat aceste cuvinte, Duhul Sfânt declară
bisericilor: Mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această
Notă suplimentară
viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţă". 1 Ioan 5,11-12. Iar Isus a zis: „Eu îl voi
învia în ziua de apoi". Hristos a devenit un trup cu noi pentru ca noi să ajungem una în spirit cu El. În virtutea acestei uniri vom ieşi
noi afară din morminte, nu numai ca o manifestare a puterii lui Hristos, ci din cauză
că, prin credinţă, viaţa Lui a ajuns viaţa noastră. Aceia care văd pe Hristos în
adevăratul Lui caracter, şi-L primesc în inimă,
Notă suplimentară
au viaţă veşnică. Hristos locuieşte în noi prin Duhul; iar Duhul lui Dumnezeu, primit în inimă prin credinţă, este începutul vieţii
veşnice." În aceste texte suntem confruntaţi cu două fapte fundamentale din istoria salvării;
cu învierea lui Hristos şi învierea celor salvaţi de El. Despre primul fapt, Pavel declară că
Evanghelia nu poate fi despărţită de proclamarea marelui adevăr că Mântuitorul
este viu. Temelia credinţei noastre nu este un
Notă suplimentară
întemeietor de religie care zace în nesimţire în mormântul Său, ci Isus Hristos Cel viu din
ceruri, fapt exprimat în mod grăitor în mormântul gol.
Cealaltă afirmaţie complementară se referă la purtarea de către noi a chipului Celui ceresc,
al celui de-al doilea Adam. Opera salvatoare a lui Hristos ne-a implicat fundamental în
istoria mântuirii, deoarece El a venit între noi să poarte „chipul nostru",
Notă suplimentară
pentru ca să ne ducă cu El în ceruri şi noi să purtăm „chipul Lui". Prin asemănarea şi
totodată contrastul celor doi Adami, Pavel descrie destinul nostru în Isus Hristos. Luând parte la această natură umană reprezentativă
în a cărei imagine am fost gravaţi (Is. 49,16) , acest fapt este mult mai determinant pentru fiinţa şi transformarea noastră, decât orice
lege, regulă sau putere de constrângere venită din afara fiinţei noastre.
Notă suplimentară
Apostolul exprimă acest adevăr fundamental prin uimitoarele cuvinte: „Hristos în voi,
nădejdea slavei." (Col. 1,27).
Notă suplimentară
„Învierea lui Isus era o preînchipuire a învierii din urmă a tuturor celor care dorm în
El. Ucenicii cunoşteau bine figura Mântuitorului înviat, felul Lui de a Se purta,
felul Lui de a vorbi.
Dar cum Isus a înviat dintre morţi, tot astfel şi aceia care au adormit în El trebuie să învieze.
Vom recunoaşte pe prietenii noştri, tot aşa cum ucenicii - au cunoscut pe Isus.
Notă suplimentară
Poate că ei au fost deformaţi, au fost bolnavi, sau desfiguraţi în viaţa aceasta trecătoare, dar
înviază în simetric desăvârşită; şi cu toate acestea în trupul lor proslăvit, identitatea lor
se va păstra cu desăvârşire. Atunci vom cunoaşte chiar aşa cum suntem
cunoscuţi (1 Cor. 13,12). În faţa care străluceşte de la lumina care vine de la faţa lui Isus, vom recunoaşte trăsăturile
celor iubiţi ai noştri."
Notă suplimentară
Isus Hristos face aluzie directă la „învierea celor neprihăniţi ca fiind separată de cea a
categoriei opuse.
Cercetătorul sârguincios va găsi şi alte indicii în N.T. referitoare la prima înviere.
Notă suplimentară
„La sfârşitul celor o mie de ani, Hristos vine din nou pe pământ. El este urmat de ceata celor mântuiţi şi însoţit de un cortegiu de
îngeri. Coborându-Se în maiestatea Sa înfricoşată, El porunceşte nelegiuiţilor morţi
să se scoale spre a primi răsplata lor. Ce contrast faţă de cei care au fost sculaţi cu ocazia celei dintâi învieri! Drepţii au fost
îmbrăcaţi în tinereţe şi frumuseţe nemuritoare. Cei nelegiuiţi poartă urmele bolii şi
Notă suplimentară
ale morţii... După cum cei nelegiuiţi au intrat în mormintele lor, tot aşa ies acum de acolo, cu aceeaşi duşmănie împotriva lui Hristos şi
cu acelaşi spirit de răzvrătire. Lor nu li se mai dă nici un alt timp de
încercare, în care să îndrepte greşelile vieţii lor trecute.
Cu aceasta nu s-ar câştiga nimic. În timpul vieţuirii lor nelegiuite inimile lor n-au fost
muiate.
Notă suplimentară
Dacă li s-ar da un al doilea timp de încercare, ci l-ar folosi ca şi pe cel dintâi, ocolind
cerinţele lui Dumnezeu şi aţâţând la răzvrătire împotriva Lui."
Notă suplimentară
Despre o înviere parţială citim şi în Matei 27,52-53, cu ocazia morţii Domnului. Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că o
asemenea înviere parţială va mai avea loc chiar înainte de prima înviere generală a celor
neprihăniţi. Unii vor învia pentru viaţa veşnică, alţii pentru ocara finală. Deoarece Hristos a prezis cu ocazia procesului Său că
marii împotrivitori ai adevărului, cei care L-au condamnat pe nedrept la moarte, îl vor vedea
Notă suplimentară
pe Fiul omului venind pe norii cerului (Mat. 26,64) , iar în Apoc. 1,7 avem o profeţie
fermă că cei ce L-au răstignit îl vor vedea, de asemenea, venind pe nori, împlinirea acestor
preziceri face necesară învierea specială. Spiritul Profetic interpretează evenimentul într-un sens mai larg,, incluzând în această înviere şi pe cei ce-au adormit în credinţa
soliei celor trei îngeri.„Mormintele se deschid şi mulţi dintre cei ce
Notă suplimentară
dorm în ţărâna pământului se vor scula; unii pentru viaţă veşnică, iar alţii pentru ocară şi ruşine veşnică" (Dan. 12,2). Toţi cei ce au
murit în credinţa soliei îngerului al treilea ies din morminte preamăriţi ca să audă
legământul de pace al lui Dumnezeu cu cei care au ţinut Legea Lui. Şi ‚cei ce L-au
străpuns’ (Apoc. 1,7) şi care au batjocorit şi au luat în râs chinurile Domnului când murea
pe cruce,
Notă suplimentară
cât şi cei mai violenţi prigonitori ai adevărului Său şi ai poporului Său, sunt înviaţi ca să-L
vadă în mărirea Lui şi să vadă onoarea primită de cei credincioşi şi ascultători."
Notă suplimentară
În timpul mileniului vor avea loc o scrie de evenimente eschatologice.
Este greşită interpretarea că mileniul ar fi o lungă perioadă de progres, pace şi har pe
pământ. Începutul şi sfârşitul mileniului este marcat de revenirea Domnului şi - respectiv -
cele două învieri generale. Isus Hristos va apare la începutul perioadei cu îngerii Lui ca să-i ducă pe ai Săi în „Împărăţia
Cerului", iar la sfârşitul
Notă suplimentară
perioadei va reveni cu sfinţii mântuiţi şi cu Cetatea Sfântă (Apoc. 21,1-4).
După cum ţapul lui Azazel a fost dus în pustiu, tot aşa şi Satana va fi purtătorul
păcatelor iertate şi şterse ale sfinţilor, aflându-se într-o captivitate simbolică în Adânc. Legarea simbolică a lui Satana vrea să
exprime imposibilitatea de a activa, fiind legat de lanţul împrejurărilor, că „nu mai este nici un suflet omenesc de ispitit; nici unul pe care
Notă suplimentară
să-l poată aţâţa sau necăji.“„Doctrina convertirii lumii şi domniei
spirituale a lui Hristos nu a fost susţinută de către biserica apostolică. Nu a fost admisă în
general de creştini până pe la începutul secolului XVIII. Ca la oricare altă rătăcire,
rezultatele ci au fost rele. Ea învăţa pe oameni să privească la o venire îndepărtată a
Domnului şi îi împiedica de a lua seama la semnele de prevestire a apropierii Lui.
Notă suplimentară
A dat naştere la un simţământ de încredere şi siguranţă care nu era bine întemeiat şi a făcut
pe mulţi să neglijeze pregătirea necesară pentru a întâmpina pe Domnul lor."
Notă suplimentară
Teologia adventistă, spre a deosebi cele două judecăţi - pe cea care are loc începând din
anul 1844 asupra bisericii lui Dumnezeu şi pe cea care se va face în timpul mileniului -
foloseşte termenul de judecată de cercetare pentru prima, iar pentru a doua
judecată de executare.
Notă suplimentară
„Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O
singură vibraţie de armonie şi de bucurie bate prin toată creaţiunea. De la Acela care a creat totul se revarsă viaţa, lumina şi bucuria peste
toate ţinuturile spaţiului nemărginit. De la atomul cel atât de mic, până la cel mai mare
corp ceresc, toate lucrurile atât cele însufleţite, cât şi cele neînsufleţite, declară în frumuseţea
lor nepătată şi în bucuria lor desăvârşită că Dumnezeu este iubire."
Concluzii dogmatice
Când Hristos, viaţa noastră, va reveni, prima dată vor învia neprihăniţii, ce vor fi glorificaţi şi răpiţi să-L întâlnească pe Domnul lor. Cea de-a doua înviere, a nelegiuiţilor, va avea loc
cu o mie de ani mai târziu.Mileniul este domnia de o mie de ani a lui
Hristos cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În acest timp, nelegiuiţii morţi vor fi judecaţi, pământul va fi absolut pustiu,
neavând locuitori umani vii,
Concluzii dogmatice
doar pe Satana şi îngerii lui. La încheierea mileniului, Hristos cu sfinţii şi cu Cetatea Sfântă, va coborî din ceruri pe pământ.
Morţii nelegiuiţi vor învia şi împreună cu Satana şi îngerii săi vor înconjura Cetatea; dar
focul lui Dumnezeu îi va nimici, curăţind totodată pământul.
Universul va fi liber de păcat şi de păcătoşi pentru totdeauna.
Concluzii etice
În prezent purtăm chipul celui pământesc, al lui Adam, cu toate nedesăvârşirile fiinţelor atinse de păcat. Prin suferinţa, moartea şi învierea lui Hristos, Dumnezeu a prevăzut
singura cale a ispăşirii pentru păcatul omenesc, ca cei care prin credinţă acceptă
această ispăşire, să aibă viaţa veşnică. Învierea lui Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu
asupra forţelor răului, şi celor ce acceptă harul lui Dumnezeu le asigură victoria finală asupra
păcatului şi a morţii.
Concluzii etice
Supunându-se lucrării harului sfinţilor, cei credincioşi vor deveni zi de zi mai asemănători chipului lui Hristos.
Cel care prin credinţă locuieşte în ei ca „nădejdea slavei" şi în a cărui imagine au fost
gravaţi pentru veşnicie.
Hristos, Învierea şi Viaţa, bate la uşa inimii (Apoc. 3,20) ; El doreşte să fie admis.
Concluzii etice
Decizia sufletului de a-L primi sau a-L respinge este momentul suprem al existenţei
umane. Căci primirea lui Hristos în inimă, prin credinţă, este începutul vieţii veşnice.
Note teologiceMilenism:
Mişcare religioasă cu caracter antitrinitar şi antinomist. Sunt adepţii unui stat teocratic
pământesc care se va realiza pentru un mileniu pe pământ. Începutul acestuia este
marcat de venirea lui Hristos, care a şi venit în spirit în anul 1914. Conform învăţăturii lor, toţi oamenii vor fi mântuiţi în acest mileniu. Ei consideră orice instituţie de stat ca fiind a
lui antihrist. Se declară a fi pacifişti,
Note teologice„nonconformişti", refuzând serviciul militar şi sabotând toate instituţiile legate de armată. Nu
cred în nemurirea naturală a sufletului. În toată lumea s-a răspândit o dizidentă
intransigentă a mişcării, cunoscută sub numele de Martorii lui Iehova. Desfăşoară o
propagandă intensă, susţinută de literatură. Nu au principii hermeneutice stabile în
comentarea Bibliei; chiar şi elementelor istorice ferme le aplică o interpretare
simbolică şi alegorică.
Note teologicePremilenialism - postmilenialism:
Doctrina care învaţă că parusia va precede mileniul, este premilenialistă, în contrast cu postmilenialismul, care susţine că parusia va
urma după mileniu.
Premilenialismul secolului XIX a fost divizat în două grupe distincte:
Note teologice1.Literaliştii: Credeau într-un imperiu
pământesc milenial, în care profeţiile V.T. referitoare la restabilirea lui Israel vor
deveni realităţi.
O parte din ideile literaliştilor trăiesc mai departe în vederile futuriştilor şi a
dispensaţionaliştilor.
Note teologice2. Milleriţii: W. Miller şi adepţii lui au respins
vederile literaliste şi aspectele temporale şi iudaice ale interpretărilor profetice. Dar
credeau că moartea celor nelegiuiţi, reînnoirea naturii şi a pământului şi coborârea Noului
Ierusalim va avea loc la începutul mileniului.Adventiştii de Ziua a Şaptea sunt premilenişti
numai în sensul literal şi cronologic al cuvântului, deoarece aşteaptă parusia înainte
de mileniu.
Note teologice
Ei sunt de acord parţial cu milleriţii în sensul că în mileniu vor exista numai sfinţii mântuiţi, glorificaţi şi îmbrăcaţi în nemurire, dar aceştia
vor „moşteni împărăţia Cerurilor" şi nu vor domni pe pământ în timpul mileniului, cum
credeau milleriţii.