UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI LUCRARE DE DISERTAȚIE MANAGEMENTUL CONFLICTELOR Coordonator științific: Conf. Univ.Dr.Aurora Adina Colomeischi Masterand: Rusu Anca-Alina 1
UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
LUCRARE DE DISERTAȚIE
MANAGEMENTUL CONFLICTELOR
Coordonator științific:
Conf. Univ.Dr.Aurora Adina Colomeischi
Masterand: Rusu Anca-Alina
-SUCEAVA-
2014
1
-CUPRINS-
Argument............................................................................................................pag.4-5
CAPITOLUL I – PERSPECTIVE ASUPRA CONFLICTELOR ȘI MANAGEMENTUL ACESTORA.......................................................................................................................................pag.6
I.1.Definiții ale conflictului..........................................................................................................pag.7-8
I.2.Tipologia conflictelor...........................................................................................................pag.8-10
I.3.Cauze ale conflictului.........................................................................................................pag.10-12
I.4.Rolul comunicării în rezolvarea conflictelor....................................................................pag.12-13
I.5.Rolul managerului școlar în rezolvarea conflictelor.......................................................pag.14-15
CAPITOLUL II – STRATEGII ȘI TEHNICI DE MANAGEMENT AL
CONFLICTULUI...pag.16
II.1.Strategii de prevenire a conflictelor...............................................................................pag.17-18
II.2.Strategii de reducere a conflictelor................................................................................pag.18-20
II.3.Strategii de rezolvare a conflictelor................................................................................pag.20-21
II.4.Negocierea.........................................................................................................................pag.21-23
II.5.Medierea...........................................................................................................................pag.23-25
CAPITOLUL III – METODOLOGIA CERCETĂRII
Program de intervenție asupra medierii conflictelor........................................................pag.26
III.1.Scopul cercetării....................................................................................................................pag.27
III.2.Obiectivele cercetării.............................................................................................................pag.27
2
III.3.Ipoteza de lucru.....................................................................................................................pag.27
III.4.Variabilele cercetării.............................................................................................................pag.27
III.5.Instrumente și metode de cercetare.....................................................................................pag.27
III.6.Eșantionul cercetării..............................................................................................................pag.28
III.7.Etapele cercetării...............................................................................................................pag.28-41
III.8.Concluzii și recomandări.......................................................................................................pag.42
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................pag.43
ANEXE.....................................................................................................................................pag.44-50
3
ARGUMENT
Conflictul reflectă realitatea de zi cu zi pentru fiecare persoană în parte.Indivizii trebuie să ia ca
atare conflictele,să le trateze în mod obișnuit,spre a duce la o rezolvare eficientă.Ne aflăm într-o epocă
în care schimbările au loc la intervale foarte scurte de timp,în care ritmul de viață este accelerat.
În zilele noastre,elevul intră la școală cu un bagaj de cunoștințe mult mai amplu față de anii
anteriori.Astfel,unitatea de învățământ din care face parte are rolul de a forma,de a instrui elevii cum să
preîntâmpine conflictele,cum să le ocolească,cum să le facă față și cum să le rezolve,deoarece ei asistă
și chiar devin produsul proceselor prin care sunt soluționate conflictele,terminându-se cu consecințe
asupra tuturor.
Am ales această temă pentru a încerca elucidarea unei întrebări,și anume:„De ce acționăm într-un
anumit fel într-o situație tensionată?”Atunci când vorbim despre conflict,primele cuvinte care ne vin în
minte pentru a caracteriza termenul sunt „scandal”, „ură”,sau chiar „agresivitate”,„violență”.Pentru a
face față unei situații conflictuale,indivizii trebuie să aibă în vedere unele aspecte cu privire la
conflict,și anume că acesta face parte din viața cotidiană,că poate fi abordat atât pozitiv,cât și
negativ.Privit în mod pozitiv,indivizii vor constata că pot obține rezultate otime în cazul rezolvării
conflictului,dar trebuie să aibă în vedere.că în unele cazuri,conflictul duce la repercursiuni distructive
din punct de vedere psihic și fizic.De asemenea,conflictul reprezintă o cale de maturizare,de
învățare,conducând la identificarea propriilor nevoi,valori,credințe.Atunci când indivizii sunt implicați
în situații conflictuale,trebuie luate în calcul și sentimentele acestuia deoarece sunt foarte importante.În
cazul unui eșec în rezolvarea conflictului,se poate ajunge la demoralizare,scăderea stimei de sine,etc.
Intervenția în ceea ce privește medierea conflictelor urmărește în ce mod sunt influențați
indivizii,dar și formarea unor priceperi și deprinderi de rezovare a conflictului.Această intervenție
presupune modificarea factori cognitivi,vor fi însușite elemente noi despre conflict,urmate de o
schimbare de atitudine din partea indivizilor.
Lucrarea de față este structurată în trei capitole,din care primele două abordează probleme
teoretice cu privire la conflict,cauzele producerii acestuia,cum ajută comunicarea în cazul unei situații
conflictuale,ce rol are managerul școlar în astfel de cazuri,precum și strategiile și tacticile de rezolvare
a conflictelor.Utilizând mereu aceste elemente,putem optimiza comunicarea,negocierea și medierea
4
conflictelor.Este important modul în care este expunem problema și cum va fi rezolvată.În cel de-al trei
lea capitol am întreprins un plan de intervenție cu privire la medierea conflictelor.În cadrul cercetării a
fost utilizat un chestionar referitor la conflict și în urma rezultatelor obținute am desfășurat o serie d
activități în scopul ameliorării situațiilor conflictuale apărute în cadrul clasei,iar elevii au fost învățați
în mare parte cum să facă față unei situații conflictuale.
Se poate coabita și fără să folosim vorbe jignitoare,insulte la adresa celorlalți,fără săne rănim
reciproc,fără să ne ignorăm.Se poate să coopera,să ajutăm și să fim ajutați la rândul nostru.
Îndeplinind toate acestea,se poate alcătui o ehipă competitivă și unită.
5
CAPITOLUL I
PERSPECTIVE ASUPRA CONFLICTELOR ȘI MANAGEMENTUL ACESTORA
I.1.DEFINIȚII ALE CONFLICTULUI
I.2.TIPOLOGIA CONFLICTELOR
I.3.CAUZE ALE CONFLICTULUI
I.4.ROLUL COMUNICĂRII ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR
1.5.ROLUL MANAGERULUI ȘCOLAR ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR
6
I.1.DEFINIȚII ALE CONFLICTELOR
Termenul de „conflict” îsi are originea din limba latina„conflictus”care semnifică „lovirea
împreunăcu forță”,presupunând „dezacorduri și fricțiuni între membri grupului,interacțiune în
vorbire,emoții și afectivitate”(Forsyth.1983,p.79).
T.K.Gamble și M.Gamble definesc conflictul ca fiind „o variabilă pozitivă”,cu semnificația că
„dincolo de toate perspectivele,conflictul este o consecință naturală a diversității”(Comunicarea
eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).
În viziunea lui Steers,conflictul este definit ca „implicând situații în care așteptările unei
persoane(ale unui grup),comportamentele acesteia prin care își urmărește obiectivele sunt blocate de o
altă persoană sau de un alt grup”.
Dacă îi cităm pe Deutsch,Richard și Patricia Schmuck,aceștia au afirmat că,„conflictul există în
momentul în care activități incompatibile se întâlnesc-atunci când o activitate este
blocată,interferează,lezează sau face într-un anumit fel cea de-a doua activitate mai puțin plăcută sau
eficientă”.(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Acești autori mai spun că,în
clasă,conflictul oferă oportunitatea dezvoltării individuale și de grup”.(Comunicarea eficientă,Ion-
Ovidiu Pânișoară,2008).
Pornind de la aceste definiții,se pot îmbunătți,în cazul elevilor,anumite strategii de evitare și
rezolvare a conflictelor.De exemplu,în cadrul unor activități de grup,dacă un elev este ales liderul unuia
dintre grupuri,un altul poate reclama acest lucru,găsind poate nepotrivit faptul că este în acel grup și
condus în același timp.Acest caz are rezolvare,cadrul didactic desemnând cel de-al doilea elev ca fiind
lider,după c elevul celălalt a fost trimis să lucreze cu cel de-al doilea grup.Pe baza acestei experiențe,se
poate realiza o dezbatere pentru a fi identificate problemele apărute și modurile în care pot fi rezolvate.
Funcțiile conflictului
Pornind de la valorile propuse de Alan Filley(Gamble,Gamble,1993,p.216),conflictul poate
îndeplini următoarele funcții:
conflictul poate funcționa pe calea „reducerii sau chiar eliminării probabilității altor
conflicte,mai puternice în viitor;
conflictul „poate crețte inovația”de a sprijini identificarea unor noi perspective asupra
lucrurilor,de a identifica modalități de gândire și comportare;
conflictul poate duce la „coeziune”,la un caracter unitar,prin creșterea stimei de sine;
7
conflictul oferă posibilitatea de „a măsura uterea și viabilitatea relaționărilor”cu cei din
jur.
În concluzie,conflictul „apare atunci când două sau mai multe părți(persoane,grupuri,comunități)
aflate în interdependență sunt(sau doar se percep) diferite sau chiar incompatibile la nivelul
trebuințelor,scopurilor,valorilor,resurselor,sau al unor trăsături de personalitate”.(Psihopedagogia
rezolvării conflictelor,Conf.Dr.Ana Constantin)
1.2. TIPOLOGIA CONFLICTELOR
Se spune că ne confruntăm cu o gamă largă de conflicte, existând o multitudine de tipuri de
conflicte.În primă fază,există patru mari tipuri de conflict:
conflictul-scop – se manifestă în momentul în care un individ aspirăla rezultate distincte față de
altul;
conflictul cognitiv – apare atunci când intervine contrazicerea de idei privind un anumit aspect;
conflictul afectiv – intervine atunci când,în cadrul grupului,apar sentimente,emoții
incompatibile;
conflictul comportamental – se manifestă atunci când un individ acționează într-un mod
neplăcut față de ceilalți.
Referitor la comunicare,în momentul în care deține raporturi excelente și o explicație temporală
și cognitivă,conflictul nu este negatic,ci dimpotrivă,are un rol esențial.Coser spune că „un conflict
poate să ajute câteodată indivizii și membrii unui grup să crească și să-și dezvolte identitățile”.
(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008)
Privind modul de comunicare,se întâlnesc două tipuri de conflict: un conflict intrapersonal și un
conflict interpersonal.O mai mare atenție se acordă conflictului interpersonal.Acesta se declanșează
atunci când apar diferențele de opinii asupra problemelor ivite, când intervin diferențele de
valori,acestea prejudiciind rezultatele în cadrul grupului(de exemplu,în momentul în care asupre unui
individ apar semne de întrebare,acesta tinde să treacă în apărare),când apare neînțelegerea
intențiilor,obiectivelor sau scopurilor( de exemplu,la întâlnirile de început ale grupurilor nou
constituite,indivizii dezbat anumite probleme,asumându-și anumite răspunderi,însă la următoarea
întâlnire se constată că nu toți au înțeles dezbaterea,întotdeauna existând o persoană care să fie
împotrivă),când intervine ambiția,motivația sau conducerea unui grup(de exemplu,atunci când o
persoană aflată la conducerea unui grup de oameni aspiră la evidențierea în fața superiorilor
8
săi,solicitând din partea persoanelor aflate în subordine un efort suplimentar,apare acest
conflict,deoarece membrii grupului nu prezintă nici o motivație pentru a îndeplini aceste sarcini).De
asemenea,conflictul interpersonal se declanșează în momentul închiderii la perceperea
recompenselor(unii indivizi consideră că sunt insuficient recompensați pentru aportul adus în cadrul
activităților de grup).Alți factori care intervin în producerea acestui conflict sunt înfățișarea fizică sau
atractivitatea unei persoane și favorurile oferite,precum și stilul personal( de existență, de
comunicare,etc.).
Prin prisma mai multor autori,printre care și R.Schmuck și
P.Schmuck(Schmuck,Schmuck,1992,p.278-282),întâlnim următoarea clasificare:
a) conflictul procedural – definit prin dezacorduri referitoare la direcția procesului ce trebuie
utilizat în atingerea obiectivelor;
b) conflictul-scop;
c) conflictul conceptual – definit prin incompatibilitatea ideilor,părerilor,etc;
d) modelul S-T-P(situație-țintă-propunere) – acest conflict situează la interacțiunea dintre
clauzele acțiunii,obiectivele propuse și mijloacele de realizare a acestora;
e) conflictul interpersonal.
Folosirea diferitelor moduri de rezolvare a problemelor apărute între copil și adult,între individ și
grup își regăsește o evoluție favorabilă în conflictul sociocognitiv.
Conflictul sociocognitiv este un „conflict focalizat pe achizițiile care îi urmează”(Comunicarea
eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Aceste achiziții pot fi informative sau referitoare la aspecte ale
evoluției individului,învățarea fiind posibilă plecând de la greșelile celorlalți-așa cum relatează
Winnykamen.Astfel,acest conflict duce în mod cert la o atitudine adaptativă,atât cognitiv,cât și
social.Aici,intervine așa-zisul factor P(care provine din limba engleză „postponement”,care înseamnă
amânare,suspendarea unei activități).Cea ce este definitoriu în cazul acestui factor este capacitatea de a
împiedica,de a interzice un răspuns automat care era firesc,cu rolul de a-l înlocui cu un răspuns nou și
inteligent.O asemenea manifestare necesită interacțiunea dintre indivizi,considerată ca fiind un
catalizator în timpul producerii unui impuls conflictual.
O latură valoroasă a conflictului o reprezintă activitatea de modelare.Apariția modelului duce la
dezvoltări,transformări ulterioare prin experimentarea personală a conduitei imitate.În cazul acesta,se
vorbește despre o situație a teoriei minimului efort stabilită de individ ,potrivit căreia acesta caută
rezolvarea cea mai profitabilă pe care o poate câștiga prin efort minim.
Prezența unor păreri în contradictoriu este adesea întâlnită în științele sociale.Un exemplu ar fi cel
din pedagogie,în care întâlnim opoziția dintre metodele activ participative și cele expozitive.Astfel,în
9
cazul conflictului sociocognitiv,apar două metode aflate în contradicție: expunerea cu oponent și focus-
grup-ul.
Expunerea cu oponent necesită implicarea în cadrul activității și a unei alte
persoane(student,cadru didactic).Astfel,conducătorul fixează anumite momente în cadrul activității
când noul colaborator intervine cu întrebări contradictorii.Aceste momente trebuie să fie bine stabilite
de coordonator,mai ales când se dezbat probleme majore.
Referitor la relația cu focus-grup-ul,se observă că,în ceea ce privește această metodă,unul dintre
participanții grupului a fost numit să intervină cu observații critice in cazul problemei dezbătute în
momentul în care discuția pare să fi fost dezbătută de grup.
Doise și Mugny accentuează ideea potrivit căreia „produsul interacțiunii depinde în special de
calitățile individuale ale partenerilor.”( Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Astfel,se
pot recunoaște trei argumente principale ale operativității conflictului sociocognitiv: informația,
activismul și creativitatea:
informația – cadrul informativ prezentat de indivizi diferiți este foarte util în crearea unui
model personal de dezvoltare,de transformare;
activismul – acest conflict stabilește un tip de conduită activă,socială și cognitivă;
creativitatea – soluționarea conflictului admite apariția unei noi explicații,care include
componente ale primelor stadii,însă devansează gradul de emitere,de creare,ca modalitate
de integrare și operativitate.
I.3. CAUZE ALE CONFLICTULUI
În mijlocul ansamblului de conflicte se găsesc nevoile umane,reprezentând o primă cauză a
producerii conflictelor.Indivizii se află în conflict fie că au nevoi care sunt îndeplinite de procesul
conflictual,fie că apar nevoi incompatibile cu ale celorlalți.
Cele mai cunoscute nevoi sunt:
trebuințe fiziologice vitale – nevoie de apă,nevoie de adăpost,nevoie de hrană,etc;
trebuințe de integrare socială – nevoia de asociere(de a se afla alături de alte persoane), de
apartenență(de a face parte din cadrul unui grup), de acceptanță(de a fi acceptat în societate),
de comunicare,etc;
trebuințe de apreciere și stimă – nevoia de autoîmplinire,de competență,de a dobândi
recunoștința celorlalți;
10
trebuințe de cunoaștere – nevoia de a cerceta,de a cunoaște,etc;
trebuințe estetice;
trebuințe de actualizare – de valorificare a propriului potențial;
tendința de ridicare socială – dorința de a fi deasupra tuturor;
neajutorarea dobândită – atitudinea statornică de îndoială,de suspiciune,de retragere din fața
obstacolelor,greutăților,etc;
motivele-adicție – dependența de droguri,nevoia de conducere,de putere,etc.
O altă cauză a conflictului este reprezentată de comunicare.Aceasta duce la îngreunarea
soluționării conflictului în anumite circumstanțe: atunci când este absentă(persoana implicată î conflict
nu își mărturisește durerea și acumulează tensiune,descărcându-se la un moment dat într-un mod
nefiresc) și atunci când este defectuoasă(conduce la percepere greșită,la dezacorduri).În cele mai multe
cauri,indivizii comunică eronat,dar cred că au făcut-o într-un mod clar.
Lezarea stimei de sine reprezintă o altă cauză a producerii conflictelor.Stima de sine reprezintă un
element constitutiv al imaginii de sine.Astfel,intervin anumite comportamente interpersonale care
lezează stima de sine,prejudiciind comunicarea și căpătând în final formă de conflict.
Contestarea,minimalizarea,critica sunt considerate ca fiind alte cauze ale conflictului.Indivizii cu
stimă de sine scăzută nu reușesc să separe consecințele unor eșecuri definitorii,conferindu-și defecte de
personalitate cum ar fi indolență,incompetență,prostie,etc.Astfel,consecințele pot fi negative atunci
când evaluatorul este o persoană apreciată de cel evaluat.Asadar,reacția celui respins va fi în funcție de
nivelul stimei de sine:ridicat sau scăzut.Cei cu stima de sine ridicată vor încerca să se apere,să vină cu
argumente în favoarea lor,în timp ce indivizii cu stimă de sine scăzută vor accepta obiecțiile la adresa
lor fără a „opune rezistență”.
Ca și cauză a conflictelor mai este recunoscută și nerespectarea normelor,fiind considerată și cea
mai răspândită în generarea conflictelor.Voluntar sau involuntar,oamenii contravin regulilor,afectând
astfel confortul celor din jur.De aceea,este bine ca aceste norme să fie stabilite de comun acord de la
bun început.
Comportamentele neadecvate.În acest caz,sunt observate câteva categorii distincte:
a) comportamente negative – acestea se manifestă într-un mediu obișnuit și sunt respinse de
ceilalți pe bună dreptate;
b) comportamente pozitive – nefirești în împrejurări sociale,culturale sau consecvența conduitei
unei persoane care manifestă acel comportament;
c) comportamente cu mesaj negativat de partener – datorate unor trăsături de
personalitate,dispoziției generale a individului.
11
De asemenea,întâlnim comportamente neadecvate în anumite cazuri(de exemplu,izbucnirea în
râs la o înmormântare,satisfacți unui individ când celălalt se plânge că a avut o disputăcu șeful,etc).
Agresivitatea reprezintă o altă cauză a conflictului.Între conflict și agresivitate există o
manifestare reciprocă.În dicționarul Walxman,agresivitatea este definită ca fiind „tendința de a
arăta agresivitate prin acte agresive;tendința de a depăși obstacolele întâlnite,tendința de
autoafirmare prin promovarea neabătută a propriilor interese,hiperenergie în atitudini și
reacții,tendința permanentă de dominare în grupul social sau comunitate”(Psihopedagogia
rezolvării conflictelor , Conf.Dr.Ana Constantin). Agresivitatea reprezintă cauza sau rezultatul
conflictului,apare ca un mod conflictual de interacțiune cu mediul înconjurător.Ca și componente
ale agresiunii se poate vorbi depre cruzime (agresorul are satisfacție în momentul în care provoaca
durere) și agresiune (un atac brusc,violent asupra unui individ).
1.4.ROLUL COMUNICĂRII ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR
Comunicarea reprezintă un mod esențial în interacțiunea cu cei din jur,unde se manifestă un
schimb de semne.De multe ori,conflictele persistă datorită unei comnicări dezechilibrate.
Din punctul de vedere al unor autori există trei probleme în comunicare.O rimă problemăeste
aceea că individul nu comunică pe înțelesul celorlalți,nu se face înțeles.A doua problemă este legată de
atenție.Este nevoie de o ascultare atentă între participanți,însă este dificil să asculți bine,mai ales în
cazul unei negocieri,când participanții își vorbesc,dar nici unul nu aude ceea ce spune celălalt.Cea de/a
treia problemă este referitoare la neînțelegere sau a înțelegerii greșite.Se vorbește în cazul acestei
probleme de neânțelegeri într transmițători și receptori.De cele mai multe ori,ceea ce este transmis este
înțeles greșit.
După principiile lui Fisher și Ury,alți autori au depistat unele deprinderi care duc la un succes în
comnicare.Astfel,aceste deprindri sunt:
1. Ascultarea activă – cu scopul de a se înțelege ceea ce a fost emis,de a înțelege emoțiile
emițătorului,precum și faptul că a fost înțeles.Există anumite comportamente care includ
însumarea faptelor și souționarea acestora în scopul de a certifica,demonstra înțelegerea.
2. A vorbi cu intenția de a fi înțeles și nu pentru a dezbate sau a impresiona – ridicarea
vocii,folosirea unui vocabular obscen sunt fenomene nerecomandabile,deoarece în acest caz se
poate utiliza o prezentare ce poate fi soluționată creativ.
12
3. A vorbi despre sine și nu despre alții- problema trebuie expusă cu privire la propria
persoană și nu din viziunea a ceea ce au făcut alți indivizi sau ce au spus.Când ceea ce se spune este
sincer,aceste lucruri nu par a fi plângeri sau obiecții,fapt care duce la adoptarea din partea celui
implicat a unei poziții de apărare.
4. A vorbi cu un scop – înainte de a deschide conversația,emițătorul trebuie să știe ce vrea
să comunice în așa fel încât receptorul să înțeleagă mesajul corect.A vorbi cu scop reprezintă
cunoașterea și înțelegerea celor relatate.De asemenea,unele sentimente,afirmații trebuie să rămână
nespuse,acest lucru fiind în favoarea emițătorului.
5. Adaptarea diferențelor – aceste diferențe(de personalitate,de cultură,de gen) există în
cadrul fiecărui grup.Există o multitudine de deosebiri în ceea ce privește comunicarea.Aceste
deosebiri pot avea influențe asupra a ceea ce se spune și a ceea ce se înțelege.
Comunicarea și conflictul se află în strânsă legătură,deoarece în momentul în care un conflict ia
naștere,apare și comunicarea,aceasta din urmă având un dublu rol în managementul
conflictelor.Așadar,comunicarea îmbracă forme diferite:
a) comunicare verbală – se folosește limajul verbal,include anumite mesaje care tind să emită alte
informații deât cele necesare;
b) comunicare paraverbală – aici se vorbește de tonalitatea vocii,viteza cu care se comunică
anumite informații,utilizarea pauzelor în vorbire;
c) comunicare nonverbală(limbajul trupului) – acest tip de comunicare include utilizrea mimicii,a
gesturilor,etc.
În funcție de gradul de întrebuințare,comunicarea poate avea următoarele forme:
a) comunicarea pe verticală – de sus în jos(cei de la conducere emit ordine,reguli pe care cei
cărora li se adresează trebuie să le respecte) și de jos în sus (atunci când sunt expuse probleme
sau anumite cereri către cei de la conducere);
b) comunicarea pe orizontală – poate îmbrăca la rândul ei două forme: laterală( de la egal la egal)
și în serie(mesaje transmise de la unul la celălalt,din individ în individ).
O altă formă esențială o reprezintă comunicarea preventivă în conflict.În cazul acesta trebuie să
se țină cont de anumite reguli și anume inițierea dialogului și desfășurarea dialogului.În inițierea
dialogului există anumiți pași care trebuie respectați:alegerea subiectului,descrierea celuilalt participant
la dialog și descrierea propriei persoane,evitarea aspectelor negative,a întrebărilor evazive,etc.În ceea
ce privește desfășurarea dialogului de asemenea trebuie să se țină cont de anumiți pași,cum ar fi:
valorificarea anumitor informații nefolositoare,stimularea interlcutorului în participarea la
dialog,evitarea criticilor,ascultarea activă,etc.
13
Astfel,comunicarea reprezintă un fenomen pe care îl întâlnim mereu și conflictul este parte a
vieții de zi cu zi.Există unele persoane cărora le face plăcere să genereze conflicte și există altele care
încearcă să le rezolve.
1.5.ROLUL MANAGERULUI ȘCOLAR ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR
Încă din Antichitate,liderul era considerat om de bază în gestionarea conflictelor și avea rolul de a
proteja integritatea indivizilor implicați în conflict,fiind corect și imparțial.Astfel,managerul îmbracă
forma unui „înțelept bătrân”,fiind o terță persoană în conflictele declanșate în cadrul organizației.De
cele mai multe ori,atunci când ia naștere un conflict,este nevoie de o persoană cu autoritate,aceasta
fiind liderul organizației.
În procesul de rezolvare a conflictelor,managerul trebuie să ia postura de mediator și să
îndeplinească anumite roluri prezentate prin însușiri spcifice:
investigatorul – în primă fază,managerul are rolul de a aduna dovezi,indicii și să ia în calcul
toate variantele celor implicați în conflic,înaintea luării unei decizii.Astfel,referitor la
declanșarea unui conflict între doi elevi ai clasei,managerul clasei va întreba pe fiecare din cei
doi elevi implicați care sunt cauzele care au generat acest conflict,după care va afla și varianta
celorlalți elevi cu privire la incidentul produs.În urma constatărilor efectuate,managerul clasei
va lua deciziile și măsurile necesare.
sfătuitor – în acest caz,managerul clasei are sarcina de a înlesni comunicarea dintre părțile
implicate.Astfel,în cazul conflictului iscat,managerul are dreptul de a scoate în evidență faptul
că ambii participanți au procedat greșit,unul că a provocat și celălalt că a răspuns provocării.
reorganizatorul – managerul clasei își va folosi autoritatea pentru a elabora noi reguli de
comportament în cadrul clasei cu scopul de a contracara neînțelegerile ivite și de a schimba
relațiile de cooperare între elevii clasei respective.
Managerul școlar trebuie să cunoască foarte bine participanții la conflict,circumstanțele în care
s-a produs conflictul,cauzele apariției conflictului,precum și anumite strategii de prevenire și rezolvare
a conflictelor.De asemenea,managerul are rolul de a găsi nu doar vinovații,ci și cauzele care au
declanșat conflictul.De cele mai multe ori,sunt pedepsiți doar presupușii vinovați,fapt care va duce la
continuarea conflictului.De aceea,managerul școlar trebuie să identifice cauzele,astfel încât depistarea
acestora să ducă la înlăturarea apariției conflictului.
14
În rezolvarea conflictelor,managerul școlar trebuie să țină cont de anumiți factori care au rol
esențial în încetarea conflictelor care porvoacă dezechilibru în cadurl grupului:
analizarea cauzelor care au dus la producerea de conflicte;
păstrarea unei atitudini obiective și juste,fără a ține parte unui anumit participant la conflict;
tratarea corespunzătoare a problemei;
comunicarea explicită a așteptărilor referitoare la conduită;
tratarea în mod egal a participanților.
Pentru aplanarea unui conflict iscat în cadrul grupului,managerul școlar poate apela la o serie de
tehnici și metode,și anume:
abordarea câștig-câștig – rezolvarea problemelor cu scopul de a îndeplini cerințele grupului;
răspunsul creativ – aceste neînțelegeri pot reprezenta ocazii pentru a progresa;
empatie – analizarea problemei și din viziunea celorlalți;
reprezentarea conflictului – caracterizarea aspectelor utile pentru a descoperi punctele comune;
identificarea opțiunilor –descoperirea unor soluții;
putere de cooperare – participanții trebuie să își focalizeze atenția asupra problemei și nu
asupra părerilor celorlalți;
negocierea și medierea – elaborarea unor strategii de aplanare și rezolvare a conflictelor.
În concluzie,situațiile conflictuale reprezintă un adevăr dificil de acceptat,de omis,însă cu ajutorul
unor metode,aceste situații pot fi evitate,diminuate și chiar excluse.
CAPITOLUL II
STRATEGII ȘI TACTICI FOLOSITE ÎN CONFLICT
15
II.1.STRATEGII DE PREVENIRE A CONFLICTELOR
II.2.STRATEGII DE REDUCERE A CONFLICTELOR
II.3.STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR
II.4.NEGOCIEREA
II.5.MEDIEREA
II.1. STRATEGII DE PREVENIRE A CONFLICTELOR
În viața cotidiană,adeseori ne întâlnim cu o multitudine de conflicte.Ideal ar fi să reușim să le
evităm,însă în cazul în care acest lucru nu mai este posibil să încercăm să le aplanăm.De cele mai multe
ori,acest lucru nu este posibil fapt pentru care trebuie să adoptăm o serie de strategii pentru a face față
într-o situație conflictuală și pentru a o rezolva.
16
Înainte de a adopta aceste strategii trebuie să ținem cont de utilitatea unor strategii de prevenire și
rezolvare a conflictelor,dar și de necesitatea reducerii impactului acestor conflicte.
I.O.Pânișoară (Comunicarea eficientă,2008) specifică faptul că aceste strategii de prevenire sunt
necesare mai ales în combinație cu strategiile de reducere a conflictelor,atunci când se vorbește de un
conflict neproductiv.Așadar,strategiile de prevenire a conflictelor cuprin anumiți factori:
- focalizarea pe obiective – cu scopul de a încerca prevenirea conflictelor,elevii se
concentrează asupra tabloului complet al activității,cooperând cu ceilalți în vederea realizării acestuia;
- producerea unor sarcini – elaborarea unor sarcini de lucru bine stabilite care să fie admise de
întrgul grup;
- facilitarea comunicării;
- prevenirea situațiilor câștig-pierdere;
- folosirea de elemente care fac parte din strategiile de moderare a activității.
Dacă un conflict nu este dirijat în mod eficient,pot apărea efecte negative în performanța
grupului.În caz contrar,dacă un conflict este corect dirijat,se poate ajunge la o bună comunicare în
cadrul grupului precum și la progres.De aceea,pentru a preveni situațiile conflictuale,trebuie să se țină
cont de anumite linii directoare:
- însemnătatea apartenenței participanților la grup-participanții trebuie să simtă ca aparțin unui
grup;
- moderatorul este cel care mereu va verifica dacă a înțeles corect,valorificând astfel și
persoana care a elaborat ideea;
- moderatorul va propune subiecte de dezbatere,însă nu el va fi cel care va da sentința;
- moderatorul va fixa regulile ,dar numai împreună cu participanții;
- moderatorul își va expune rolul în dezbatere.Participanții trebuie să conștientizeze diferența
dintre moderator și lider al grupului.Există cazuri în care moderatorul adoptă o atitudine de
șef,care vrea să își impună părerea personală.În acst caz,scopul moderatorului este acela de a
îndemna grupul să se concentreze asupra problematicii;
- moderatorul este cela care va atenționa un membru al grupului căpunctul lui de vedere nu a
fost bine înțele,fapt pentru care îl va solicita să ofere detalii ale discuției;
- moderatorul este cel care va extrage aspectele pozitive ale unor afirmații eronate emise de
unii dintre participanți;părerile tuturor participanților sunt acceptate,indiferent de
corectitudinea acestora;
- moderatorul este cel care va solicita paticipanților una din așteptările acestora cu privire la
activitate de grup;
17
- în cazul în care o idee este în contradicție cu o alta,moderatorul va explica participanților că
acea idee poate fi o alta idee,fapt pentru care li se va cre participanților să identifice soluții
pentru a concilia cele două idei aflate în contradicție.
Asemenea activități pot fi realizate cu ajutorul unor jocuri de rol,fără a deranja activitate în sine,
evitând astfel anumite conflicte.
II.2.STRATEGII DE REDUCERE A CONFLICTELOR
Adeseori,conflictul atrage asupra sa efecte negative care necesită a fi excluse din cadrul
comunicării dintre parteneri cu scopul de a nu compromite relația dintre ei.De aceea,se recomandă
strategiile de reducere a conflictului,acestea fiind utile atunci când conflictul are un impact negativ
asupra grupului.Astfel,Nielsen propune două abordări generale care au o influență asupra acestor
astrategii:
- concentrarea pe schimbarea atitudinii;
- focalizarea pe schimbarea conduitei.
Indivizii reușesc să înfrunte unele obiective conflictuale cu ajutorul a două tendințe care par a fi
în contradicție: de evitare (cumularea faptelor care nu ne fac plăcere) și de abordare (însumarea
lucrurilor care ne plac).Pornind de la acest lucru,se deosebesc trei tipuri de comportamente:
- evitare-evitare – individul este pus în situația alegerii unor variante din mai multe
activități,variante cu efecte negative;
- evitare-abordare – individul trebuie să aleagă dintre variantele unor activități,care au și efecte
pozitive,dar și negative;
- abordare-abordare – individul trebuie să aleagă dintre variantele unor activități care au efecte
pozitive.În acest caz,poate lua naștere un conflict interior fiind puși în situația de a alege un
singur lucru din mai multe care ne plac în egală măsură.
Mereu,cadrele didactice vor fi puse în situația de a critica sau de a lăuda un elev.Un factor
avantajos pentru reducerea conflictelor îl reprezintă modul în care este transmisă acea laudă sau
critică.Referitor la critică,aceasta aduce în discuție circumstanțele care pot confrunta conflictul.De
aceea,sunt necesare elementele de recunoaștere a modurilor de folosire a criticii într-o manieră
pozitivă,care să nu dea amploare conflictului:
18
locul – în momentul în care o persoană este criticată,acest lucru nu trebuie făcut de față cu alte
persoane;
timpul corect – nu trebuie să treacă o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă de la momentul
învinovățirii pentru ca circumstanțele să fie de actualitate;
termenii personali – este substanțial momentul de debut al discuției cu cel ce urmează să fie
criticat;de preferință,trebuie utilizați termeni care să inducă ideea de cerere a permisiunii de a
transmite ceea ce se dorește,astfel încât cel criticat să nu simtă că este inferior celorlalți;
riscul – implică estimarea repercursiunilor; nu este indicat să fie criticată o persoană aflată în
fază de negare , este necesară expunerea într-o altă maineră care să dea de înțeles că acea
persoană a greșit;
utilitatea – se va urmări dacă acel comportament se va repeta sau nu; în cazul în care
respectivul comportament nu se repetă este inutilă critica pentru a nu tensiona relația dintre
participanți;
relația – este foarte importantă,mai ales atunci când,în urma argumentelor aduse,persoana
criticată se apără;de aceea,argumentele aduse de cel care critică trebuie să fie pe înțelesul celui
criticat,pentru a evita această situație;
comportamentul – în acest caz,comportamentul este cel care trebuie criticat,și nu persoana în
sine,pentru a evita declanșarea unui conflict interior;
specificitatea criticii – se impune obiectarea unui singur fapt,astfel încât persoana în cauză să
poată analiza problema pentru a o putea rezolva;
mesajul non-verbal pozitiv – critica trebuie încheiată într-o manieră destinsă,oferind și
persoanei criticate oportunitatea de a-și justifica modul de comportare,în caz contrar,persoana în
cauză va considera că deține dreptatea.
În concluzie,critica trebuie să fie în directă conexiune cu lauda și implicațiile pe care le poate
dezvolta această structură.
II.3.STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR
19
Pentru a putea vorbi despre aceste strategii de rezovare,este nevoie de identificarea situațiilor în
care pot surveni conflictele dar care au și diercții de rezolvare.Astfel,există anumite etape care pot fi
utile în rezolvarea conflictelor.
O primă etapă o reprezintă resursele pe care le avem ,iar pentru realizarea unei liste cu aceste
resurse potrivită este metoda brainstorming.Cea de-a doua etap constă în realizarea unei grupări a
resurselor sub forma unei hărți: resursele disponibile, resursele utile pentru realizarea obiectivelor și
resursele nou-obținute.
Există însă cazuri când problemele nu pot fi rezolvate pe baza acestor etape,tocmai de aceea
trebuie elaborate noi strategii de rezolvare a conflictelor.În acest sens,Steers (Comunicarea
eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008) sugerează unele strategii care nu au eficiență în rezolvarea
problemelor,insistă pe ceea ce nu trebuie făcut:
a) nonacțiunea – alegerea unei persoane de a face sau nu ceva cu privire la rezolvarea
prblei,ignorând acest lucru,fapt care duce la frustrare;
b) traiectoriile administrative – fapte puține sau amânarea rezolvării problemei;
c) riscurile procedurilor de rezolvare a conflictului – se crează o impresie falsă asupra persoanelor
implicate,acea că ele par a fi dispuse să rezolve problema,dar în realitate nu doresc așa ceva;
d) secretizarea conflictului – sursele secrete pe care o persoană le împărtășește unei aleteia nu pot
fi verificate cu realitatea sau cu opinia celorlalți;
e) culpabilizarea persoanei – peepsirea persoanei în cauză prin compromis,dezaprobare,izolare,
problema fiind astfel considerată ca și rezolvată.
În ceea ce privește situațiile conflictuale,sunt multe moduri de a răspunde în fața acestora:
a) abandonul – retragerea unei persoane din conflict ,fără a avea un cuvânt de spus pe baza celor
întâmplate;
b) reprimarea – refuzul categoric de a lua parte la conflict,de a purta discuții despe elementele
importante ale acestuia;
c) stilul victorie/înfrângere – lupta dintre două puteri,în care una dintre ele pare să câștige;
d) compromisul – reconcilirea între cele două forțe,cu condiția să renunțe la ceva;
e) strategia câștig-câștig(win-win) – presupune identificarea celor mai bune soluții de
rezolvare,remediind relațiile dintre cei implicați.În ceea ce privește remedierea relațiilor dintre
parteneri există anumiți factori care impidică diret realizarea acestul lucru: neîncrederea între
parteneri, realizarea propriilor interese, absența colaborării, deteriorarea relațiilor
interpersonale,apărarea propriilor interese atunci când acestea sunt amenințate.
Există anumiți pași de care trebuie să se țină cont în rezolvarea conflictelor și anume:
20
1. identificarea surselor conflictelor – este pasul cel mai important în rezolvarea
conflictelor,deoarece există multe cauze de producere;
2. așteptările participanților la conflict(achiziții/rezultate) – participanții vor realiza un scurt
rezumat cu privire la ceea ce se așteaptă,astfel încât,chiar dacă aceste așteptări nu sunt
evidente,în momentul în care vor fi identificate,problema va fi rezolvată mult mai ușor;
3. identificarea punctelor comune a celor implicați – ajungerea la un consens,încurajarea unor
înțelegeri care vor fi folosite mai apoi la rezolvarea conflictului;
Dacă acești pași nu pot fi urmați,este indicat să se treacă la un nou item al problemei cu scopul de
a rezolva conflictul.
În ceea ce privește strategiile de rezolvarea a conflictelor,diversitatea circumstanțelor oferă o
gamă amplă de nuanțare tematicii cu privire la conflict.
II.4.NEGOCIEREA
Interacțiunea dintre indivizi,de cele mai multe ori,generează conflicte.Negocierea este cea mai
importantă metodă de rezolvare a conflictelor,însă nu reprezintă însăși rezolvarea conflictului.Există
conflicte care se pot rezolva și fără negociere,dar și cazuri în care în urma negocierilor nu s-a rezolvat
conflictul.
Negocierea apare din unele motive: atunci când o problemă trebuie rezolvată,când intervin
neînțelegeri între participanți,când participanții nu pot realiza ceva ce trebuie îndeplinit individual.
Negocierea este „o formă de comunicare umană bazată pe dialog,în care două sau mai multe părți
aflate în dezacord urmăresc să ajungă la o înțelegere(acord) care constituie rezolvarea unei probleme
comune”(Psihopedagogia rezolvării conflictelor, Conf.Dr.Ana Constantin).Astfel,participanții la
negociere trec de la numele de oponenți la numele de colaboratori.Aceste persoane nu trebuie să fie pe
placul celuilalt sau să fie de acord cu el,ci trebuie să accepte termenul de colaborator și să accepte
scopurile pe care le au în comun.
Potrivit mai multor autori au fost identificate mai multe concepte cheie în ceea ce privește
negocierea: negocierea distributivă( când unul pierde și celălalt câștigă), negocierea integrativă( când
ambii participanți câștigă), structurarea atitudinală( modul de relaționare,de ex.relație de
competitivitate), modelul SBS-Savage,Blair, Sorenson(se bazează pe rezultate și relația dintre părți),
21
negocierea intraorganizațională(colaborarea dintre elevi în scopul rezolvării unui conflict din
interiorul grupului).
Pentru a realiza o negociere între un grup de persoane trebuie să se țină cont de anumite faze și
anume:
- pregătirea – ceea ce dorește să obțină parte care inițiază negocierea;
- dezbaterea – ceea ce vrea să obțină cealaltă arte implicată în negociere;
- propunerea – ce poate fi negociat si ce nu;
- negocierea – ce se poate da la schimb.
În context școlar,negocierea prezintă o importanță deosebită în rezolvarea de
conflicte.Astfel,negocierea este considerată ca fiind „un stil de comunicare”.(Comunicarea eficientă,
Ion-Ovidiu Pânișoară,2008)
Negocierea are loc în multe ipostaze ale vieții,negociem chiar și când nu conștientizăm acest
lucru,însă sunt momente în viață când nu este indicat să negociem,și anume,atunci când cei implicați nu
doresc să fie rezolvat conflictul,când nu sunt dispuși să cedeze.
În realizarea negocierii este necesar ca anumiți pași să fie respectați,fapt care să ducă la o
negociere eficientă:
a) pregătirea negocierii: în cazul acestei etape trebuie bine stabilite obiectivele negocierii,trebuie
analizate punctele tari,punctele slabe ale părților implicate(recomandată fiind analiza SWOT);
b) emiterea unei strategii de negociere;
c) inițierea negocierii: stabilirea aspectelor ce urmează a fi puse în discuție;
d) stabilirea pozițiilor părților implicate: expunerea argumentelor,adresarea de
întrebări,administrarea timpului necesar în ceea ce privește răspunsul;
e) desfășurarea negocierii(negocierea propriu-zisă): încercarea de a ajunge la un numitor
comun,de a trece peste dificultăți;
f) încheierea negocierii: obținerea unui acord.
La finalul negocierii ar trebui să ne dăm seama în ce tip de negociere ne încadrăm.Există astfel
anumite tipuri de negociere și anume:
negocierea de tipul „câștig-câștig”(negocierea integrativă): părțile implicate în negociere trebuie
să își înțeleagă nevoile și interesele,înainte de a evalua,trebuie să lase impresia de satisfacere a
ambelor părți;ambele părți trebuie să iasă în câștig;
negocierea de tipul „câștig-pierdere”(negocierea distributivă): câștigul uneia dintre părți
reprezintăpierderea celeilalte;negocierea distributivă este o competiție între părți,conflictul este
personalizat.
22
În concluzie,negocierea poate fi folosită ca metodă și anume poate întări subiectele de discuție
care apar sub formă conflictuală,obținându-se în cele din urmă un aspect de echilibrare.Negocierea
poate fi văzută ca o soluție motivantă pentru ambele părți implicate.
II.5. MEDIEREA
O altă metodă utilă în rezolvarea conflictelor o reprezintă medierea.În acest caz,acea persoană
care realiza negocierea,devine o terță persoană în momentul rezolvării unui conflict între doi indivizi.
Medierea „presupune intervenția terței părți,neutră în raport cu părțile aflate în conflict,în
rezolvarea conflictului prin facilitarea comunicării și oferirea de sugestii”(Comunicarea eficientă, Ion-
Ovidiu Pânișoara ,2008).Așadar,putem trage concluzia că medierea are unele avantaje și anume:
solicitarea medierii evocă faptul că cei implicați trebuie să ajungă la un numitor comun;
motivația mediatorului duc la justificarea acțiunii de încetare a conflictului.
Un cadru didactic poate utiliza două direcții de mediere: medierea conflictului provocat cu scop
didactic bine stabilit și medierea conflictului spontan conflictele iscate între elevi sau între grupurile
din care aceștia fac parte.
În procesul de mediere,cadrul didactic trebuie să țină cont de etapeși să urmărească atent linile
acestora:
aranjarea mobilierului;
dotarea cu flip-chart sau tablă;
fixarea programului,stabilirea atribuâiilor mediatorului,a regulilor;
constatarea disponiblității la dialog a părților implicate;
clarificarea regulilor pentru a fi bine înțelese;
centrarea atenției pe ceea ce a fost pentru a rezolva problemele existente și apoi focalizarea pe
ceea ce va fi;
implicarea în mod egal a părților implicate;
extragerea elementelor-cheie;
acordarea de pauze între discuții;
sprijinirea părților implicate în elaborarea de noi viziuni;
soluționarea și confirmarea deosebirilor;
fixarea consensurilor;
23
acordarea de timp suficient pentru evaluare.
Vorbind de conflictele apărute între elevi,aceste părți pot fi dependente la un moment dat de
mediatorul în cauză,lucru care nu este potrivit.De aceea,trebuie dezvoltate în cazul acestor elevi
aptitudinile de negociere,de comunicare cu scopul de a face față singuri în situații conflictuale apărute.
Ca funcții ale mediatorului,amintim:
susținerea motivației;
restabilirea balanței în stadii ale puterii;
încurajarea dialogului;
menținerea nivelului potrivit al tensiunii între cei implicați.
În momentul în care un conflict ia amploare,cei implicați pot devia de la subiect,fapt pentru care
mediatorul are rolul de a menține discuția în jurul problemelor,fără a identifica însă modurile de
rezolvare.Mediatorul poate implementa noi puncte de vedere ale problemei,cu ajutorul unor alte
metode cum ar fi brainstorming-ul.Astfel,cei implicați în conflict,au oportunitatea de a gândi creativ,de
a identifica soluții imprevizibile în rezolvarea situației.Mediatorul poate realiza o diseminare a
problemei cu scopul de a depăși faza de conflict,după care să stabilească anumite obiective care să ducă
la identificarea cauzelor conflictului și la rezolvarea acestuia.Importantă este,de asemenea, și
comunicarea,fiind un factor de reducere a intensități conflictului.Mediatorul trebuie să-i încurajeze pe
cei implicați să facă un compromis,deoarece ei trebuie să înțeleagă că în rezovarea conflictelor este
nevoie și de asemenea fapte.
De asemenea,mediatorul poate conduce mediaerea într-o fază amzantă,solicitând participanții să
facă o scurtă descriere caricaturalăa mediatorului,aceasta fiind o activitate eficientă,unind
participanții,după care se va trece la descrierea caricaturală a fiecărei părți.Astfel,cei implicați în
conflict vor simți o eliberare,exprimându-și sentimentele negative,după care vor descrie caricatural
conflictul propriu-zis.
În ceea ce privește implicarea terței persoane,s-au identificat trei condiții esențiale în acest
proces,și anume:
acesta sprijină părțile implicate în a face un compromis care să aibă efecte pozitive și să
ducă la rezolvare;
intervenția terței persoane este mai eficace atunci când conflictul are intensitate ridicată;
terța persoană poate fi privită de cei implicați ca un intrus,considerând că ei sunt capabili
să rezolve problema.
În viziunea unor autori(Slocum,Woodman,Hellriegel)există o tehnică a confruntării dintre părți
(confuntare intergrupuri) care cuprinde patru pași importanți de urmat:
24
primul pas implică reuniunea părților implicate în camere separate,având ca sarcină descrierea
proprie,precum și descrierea celeilalte părți;
în al doilea pas,cele două părți sunt aduse față în față pentru a-și expune
ideile;mediatorul(cadrul didactic)ajută la soluționarea ideilor și îi ajută să se înțeleagă;
al treilea pas se referă la faptul că părțile implicate sunt solicitate să se întoarcă în camerele
separate unde vor analiza detaliat rezultatele obținute;
al patrulea pas – părțile implicate se reunesc și își expun noile viziuni;aici,rolul mediatorului
este acela de a determina părțile implicate să identifice punctele comune astfel încât să treacă la
identificarea soluțiilor.
Această tehnică poate fi utilizată nu doar în mod direct,după cum specifică autorii mai sus
menționați,ci și prin implicarea celor două părți în rezolvarea și trecerea peste conflict prin identificarea
de noi perspective în ceea ce privește problema.
CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII
PROGRAM DE INTERVENȚIE ASUPRA MEDIERII CONFLICTELOR
25
PROGRAM DE INTERVENȚIE ASUPRA MEDIERII CONFLICTELOR
III.1. SCOPUL CERCETĂRII
Scopul acestei cercetări este acela de a observa în ce măsură poate fi modificată atitudinea
elevilor aflați în situație conflictuală în urma acestui program de intervenție.
III.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII
În urma determinării scopului,am conturat următoarele obiective:
analizarea atitudinii agresive înainte și după aplicarea programlui;
analizarea strategiilor de rezolvare a conflictelor.
III.3. IPOTEZA DE LUCRU
Grupul de elevi care a participat la acest program,în urma tehnicilor aplicate,vor ști cum să facă
față într-o situație conflictuală și nivelul agresivității scade.
26
III.4.VARIABILELE CERCETĂRII
Variabila independentă – folosirea strategiilor și tacticilor optime rezolvării situațiilor confictuale.
Variabila dependentă – scăderea în intensitate a agresivității.
III.5.INSTRUMENTE ȘI METODE DE CERCETARE
Ca primă metodă am ales un chestionar referitor la situațiile conflcituale elev/elev,cum anume
privesc ei modul de abordare a conflictelor .Chestionarul a cuprins un set de întrebări de tip închis,dar
și de tip deschis în ceea ce privește situațiile conflictuale.După prelucrarea datelor,vor fi abordate
modalitățile de rezolvare sau de ameliorare a conflictelor ivite.
O altă metodă utilizată a fost obsevația,fiind metoda cea mai potrivită de surprindere a
comportamentelor manifestate în mod obișnuit. A observa nu înseamnă doar a privi,ci și a înțelege,a
interpreta ceea ce observăm.
Ca metodă de cercetare am mai utilizat și experimentul, având în vedere că folosirea acestei
metode trebuie să indice modul de implicare al elevilor în rezolvarea conflictelor.
III.6.EȘANTIONUL CERCETĂRII
Cercetarea de față a fost desfășurată la clasa I B de la Liceul de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani
cu un număr de 26 de elevi.
III.7.ETAPELE CERCETĂRII
Prima etapă a cercetării a fost cea a administrării chestionarului cu privire la situațiile conflictuale
ce pot apărea în interiorul grupului de elevi (Anexa 1).Chestionarul a fost aplicat la clasă fără a oferi
foarte multe detalii și informații suplimentare,fără discuții în prealabil pentru a avea posibilitatea de a
răspunde sincer.În momentul administrării chestionarului,elevii au fost înștiințați că aceste chestionare
sunt confidențiale,că identitatea lor nu va fi dezvăluită,astfel încât totul să se desfășoare normal,să nu se
simtă constrânși de situație.
O primă etapă după aplicarea chestionarului a fost aceea de a compara rezultatele obținute de la
fiecare elev în parte pe fiecare item,după care a fost realizată o medie a răspunsurilor acestora:
1. Te implici în conflicte care nu te privesc în mod direct?
27
întotdeaunauneoriniciodatănu știu/nu răspund
2. Cât de des crezi că au loc conflicte la tine în clasă?
deseorirarniciodată nu știu/nu răspund
3. Cât de des ai fost implicat chiar tu în aceste conflicte?
deseorirarniciodatănu știu/nu răspund
4. Te consideri o persoană:
28
agresivăcalmăviolentăindiferentă
5. A fi agresiv e totuna cu a fi violent?
da nu
nu știu/nu răspund
6. Care consideri că este forma de agresivitate ce o întâlneşti cel mai des în şcoala / clasa ta?
Alege doar UNA SINGURĂ!
lovirea cu obiecte
insultare
bătaia
tonul ridicat
împingerea
7. În ce măsură te consideri o victimă a violenței din școala ta?
29
în totalitateîntr-o mare măsurăîntr-o oarecare măsurădeloc
8. Ce fel de conflicte se petrec cel mai des în școala ta?
între un elev și clasă
între un elev și profesor
între un grupde elevi și clasă
între doi elevi
între elevi și părinți
9. Cât de mult te afectează aceste conflicte?
foarte multdestul de multdestul de puțindeloc
10. Cine crezi că ar fi capabil să rezolve conflictele din clasa ta? (întrebare deschisă)
30
d-na învățătoarepărinții
În urma aplicării chestionarului,s-a descoperit faptul că elevii cunosc foarte puțin ce înseamnă
într-adevăr conflictul,iar ceea ce știu este greșit.
Majoritatea elevilor participanți consideră conflictul ca fiind negativ,iar unii dintre ei cred că
dacă acționează în mod negativ sunt mai presus decât ceilalți și astfel pot să își impună punctul de
vedere.De asemenea,s-a identificat faptul că în cadrul clasei de elevi deseori au loc conflicte,cele mai
des întâlnite fiind cele dintre doi elevi(60% din elevi au răspuns în acest mod).
În ceea ce privește cunoștințele lor despre agresivitate,violență,conflict,70% din elevi considră că
a fi agresiv este totuna cu a fi violent,însă în momentul în care au fost solicitați să explice acești
termeni nu au știut cum să îi descrie,iar ceea ce credeau unii dintre ei era eronat.
S-a stabilit de asemenea că un procent de 25% din elevi se simt victime ale conflictelor și trăiesc
emoții puternice și negative,simțindu-se inferiori,nefiindu-le permis să răspundă,să dea explicații,să se
dezvinovățească.
În urma răspunsurilor obținute,au fost identificați 5 elevi ca fiind elevi „problemă”,aceștia
recurgând la agresivitate atunci când vine vorba de conflict,considerând că au soluția optimă.
Marea majoritate a elevilor consideră că persoana potrivită să rezolve conflictele este doamna
învățătoare în cazul nostru,aceștia găsind sprijin în ea,fapt pentru care a fost întocmit un plan de
intervenție,elaborat pentru a satisface nevoile elevilor.
ETAPA EXPERIMENTALĂ
PROGRAM DE INTERVENȚIE ASUPRA MEDIERII CONFLICTELOR
31
În cadrul etapei experimentale am întreprins o serie de activități care să formeze elevilor abilități
de comunicare eficientă în cazul unor situații conflictuale.
MOTIVAȚIE: Soluționarea conflictelor în cadrul grupului se realizează prin colaborarea dintre
elevi sau prin intervenția unei terțe persoane.Școala care oferă un mod de controlare a conflictelor
stimulează reușitele elevilor în domenii variate.
SCOP: Identificarea reprezentărilor elevilor despre modul de prevenire și gestionare a conflictelor
apărute în cadrl grupului.
OBIECTIVE:
Identificarea tipurilor de conflict apărute în cadrul grupului
Recunoașterea reacțiilor care sunt stârnite de implicarea elevilor în conflicte
Înțelegerea reprezentarilor elevilor raportate la cauzele conduitelor agresive sau violente ale
elevilor
Analiza opțiunilor elevilor pentru rezolvarea conflictelor
GRUP ȚINTĂ: Clasa I B cu un efectiv de 26 de elevi de la Liceul de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani
Cum ne vedem noi înșine și cum ne percep ceilalți
Obiective urmărite:
- Identificarea aspectelor pozitiva și negative ale propriei persoane;
Elevii au fost așezați în cerc,fiecare primind o foaie albă pe care au avut de scris o caracteristică
personală și câte un adjectiv despre fiecare coleg în parte.Fără a fi semnate,foile au fost înmânate
liderului.A fost citită fiecare fișă în parte cu părerile celorlalți,după care a fost comparată cu propria
caracteristică.Astfel,a fost realiată o discuție pe baza acestor caracterizări,explicându-se diferențele de
percepere,care constituie baza conflictului interpersonal.Participanții au fost solicitați să intervină cu
comentarii,să aprobe sau să dezaprobe părerile celorlalți cu privire la propria persoană.
„Vreau” sau „trebuie”?
Obiective urmărite:
32
- Înțelegerea verbelor „a vrea” și „a trebui”;
În cadrul acestei activități,elevii au avut ca sarcină să se gândească la o situație în care s-au
simțit forțați să procedeze într-un anumit mod,pe care trebuie să o expună colegilor.În primă fază,elevii
au folosit verbul „a trebui”,după care au fost solicitați să îl înlocuiască cu verbul „a vrea”.După ce și-au
expus toți situațiile,li s-a cerut elevolor să spună ce au simțit în momentul în care au rostit verbul „a
trebui”.Astfel,participanții au încercat să observe distincția dintre cele două verbe și li s-a explicat
faptul că uneori se simt constrânși de situație și se simt obligați să facă acel lucru,dar că de cele mai
multe ori acestea au o motivație anume și că verbul „a trebui” trebuie văzut ca un lucru propriu.
Ce este conflictul?
Obietive urmărite:
- Exprimarea propriilor puncte de vedere cu privire la conflict.
Elevii au avut de completat o fișă(ANEXA 2),nefiindu-le permis să comunice între ei sau să
confrunte ideile.Aceste fișe nu au fost semnate,ci fiecare elev și-a făcut un semn particular,după care au
fost îndoite și predate conducătorului.Aceste fișe au fost puse într-un loc fără acces la elevi și vor fi
innapoiate la sfârșitul tuturor activităților,dar nu înainte d a copleta aceeași fișă,cu scopul de a compara
ideile de la început cu informațiile primite pe parcurs.
Prieten sau dușman?
Obiective urmărite:
- Explicarea expresiei „înfățișarea dușmanului
Elevii au fost împărțiți în grupe de câte 6 și dispuși în diferite părți ale sălii de clasă.Aceștia au
avut ca srcină realizarea unei statui cu ajutorul propriului corp care să exprime ideievenimente.În
fiecare grup a fost desemnat un „sculptor”,care să „modeleze statuile.Această activitate s-a desfășurat
sub forma unei competiții,elevii fiind anunțați cu beneficiile de care vor avea parte dacă vor câștiga sau
cu pedepsele,în cazul în care vor pierde și că trebuie să realizeze acest lucru în 15 minute.La final,elevii
au fost solicitați să dea un nume statuilor,apoi au explicat situația pe care o reprezintă.În primă
fază,fieare grup a subminat munca celorlalți considerând că ceea ce au realizat ei trebuie să câștige.În
urma acestei activitățili s-a explicat elevilor că a fost greu de luat o decizie,de a stabili câștigătorul,după
care au fost solicitați să răspundă la unele întrebări:„Ce ai fi simțit dacă grpa ta ar fi pierdut/câștigat?” ,
„Cum i-ați văzut pe cei din grupele celelalte?De ce?” .
33
La finalul activității,elevii au primit recompense egale.
Drumul încrederii
Obiective urmărite:
- Conștientizarea importanței încrederii în ceilalți atunci când sunt în conflict
Elevii au fost împărțiți în perechi.Unul dintre coechipieri s-a ținut de partener cu ochii închiși și a
fost condus prin sala de clasă,după care rolurile au fost inversate.În următoarea etapă,paticipanții au
fost solicitați să meargă singuri,cu ochii închiși,într-un loc stabilit,ghidându-se doar după vocea
coechipierului.După acest exercițiu,elevii au fost puși în situația de a explica ce au simțit atunci când au
fost sprijiniți de coechipieri și cum s-au simțit atunci când au fost lăsați să meargă singuri,de ce cred cî
e necesar să avem încredere în anumite situații conflictuale.În ultima etapă a activității,elevii au
completat o fișă(ANEXA 3).
Secretul e secret
Obiective urmărite:
- Înțelegerea termenului de „confidențialitate”
Elevii au primit o coală de hârtie pe care au scris un lucru despre ei înșiși pe care nu-l știu
colegii.După finalizarea acestei sarcini,foile au fost strânse și pe o foaie de flipchart au fost scrise
secretele,fiind numerotate de la 1 la 26.Apoi,elevii au fost solicitați să realizeze cât mai mlte
corespondențe între acele secrete scrise,dupăcare au avut ca sarcină identificarea persoanei căreia cred
ei că s-ar potrivi acel secret.Elevii care au ghicit cui se potrivește secretul au scris în dreptul numărului
numele acelei persoane.La final,după epuizarea soluțiilor,lista a fost reluată și li s-a arătat elevilor cui
au aparținut acele secrete.În urma acestui exercițiu,s-a realizat o discuție pe baza secretelor,a
confidențialității și li s-a explicat ce este confidențialitatea și că atunci când cineva ne relatează un
secret ,acesta poate fi spus doar dacă noi considerăm că acea persoană se află în pericol și are nevoie de
ajutor.
Cercul buclucaș
Obiective urmărite:
- Formarea deprinderilor de comunicare și soluționare a conflictelor
34
- Identificarea rolului comunicării cu ajutorul limbajului verbal și nonverbal
Elevii au fost împărțiți în grupe de câte 6.Fiecare grupă a format un cerc fără a se ține de
mâini.Elevii au avut ca sarcină intrarea în mijlocul cercului,dând mâna cu doi colegi care nu îi sunt
alături.Astfel,cercul iniâial a devenit un nod pe care ei au fost solicitați să îl descâlcească,folosindu-se
de cuvinte .Apoi,a fost realizat un nou nod pe care au fost nevoiți să îl descâlcească doar folosind
cuvântul „nod”.În ultimă fază,au realizat un alt nod,dar d data aceasta au fost solicitți să nu vorbească
deloc,să utilizeze limbajul nonverbal.La finalul acestei activități elevii au răspuns la unele întrebări
referitoare la modul cum s-au simțit,dacă s-au simțit frustrați,neputincioși și li s-a explicat faptul că
unele persoane,printre care și ei,ajung la neînțelegeri,la conflicte datorită faptului că unii înțeleg greșit
gesturile noastre sau ceea ce vrem să comunicăm.
Sentimentele noastre
Obiective urmărite:
- Însușirea deprinderii de a exprima sentimentele
- Conștientizarea faptului că persoane diferite pot avea aceleași sentimente
Pe o foaie de flipchart au avut de scris cuvinte care exprimă diferite emoții.După ce au scris,au
realizat un joc de mimă.Un elev a ieșit în față,a ales un cuvânt din acea listă,după care a reprezentat
cuvântul respectiv,iar colegii din bancă au încercat să ghicească.Cel care a reușit să identifice acel
cuvânt,a ieșit în față și jocul a continuat până s-au epuizat toate cuvintele.
Cu ajutorul acestui exercițiu,elevii au înțeles faptul că unii dintre ei își exprimă mai greu
sentimentele și că,îmbogățindu-și vocabularul,le va fi mult mai ușor să le comunice.Acest aspect este
important în cazul în care se află într-o situație conflictuală,deoarece pot să exprime cu o mai mare
ușurință ceea ce simt.
Eu
Obiective urmărite:
- Expunerea sentimentelor fără a aduce acuzații
La începutul acestei activități,elevilor le-a fost clarificat ce înseamnă propozițiile despre propria
persoană și când trebuie să fie utilizate.Elevii au fost puși în situația să alcătuiască o propoziție care să
sune ușor agresiv,după care au fost solicitați să introducăși pronumele „eu” în acea propoziție.Astfel s-a
35
putut observa faptul că în cazul primului enunț,elevii s-au simțit ușor deranjați.Li s-a explicat elevilor
că uneori utilizăm expresii care duc la agravarea situației și de aceea sunt indicate propozițiile cu
referire la propria persoană,deoarece nu învinovățește cealaltă persoană implicată în conflict.Așadar,pot
comunica ceea ce simt într-un mod netensionat.Cu ajutorul acestui tip de propoziții se pot evita unele
conflicte.
Ce știu eu despre conflict?
Obiective urmărite:
- Exprimarea propriilor idei despre conflict
Pe o foaie de hârtie,elevii au avut ca sarcină reprezentarea unor conflicte prin desen,după
care,fiecare a descris ceea ce a desenat.Au fost identificate elementele comune din fiecare
desen,precum și diferențele dintre acestea.Astfel,a putut fi inițiată o conversație în ceea ce privește
conflictul,elevii având posibilitatea de a-și exprima propriile păreri.Ei conștientizează ceea ce gândesc
ei despre conflict.De cele mai multe ori,conflictul este văzut ca un comportament indezirabil,de aceea
este necesar ca elevii să devină conștienți de acest lucru,fapt care duce la un prim pas în rezolvarea
conflictelor.
De unde provin conflictele?
Obiective urmărite:
- Recunoașterea originilor conflictului
- Conștientizarea modului de soluționare a conflictelor
Pe o coală mare de hârtie a fost scris cuvântul „CONFLICT”.Elevii au primit la rândul lor o foaie
pe care au rupt-o în bucăți,respectiv numărul literelor ce compun prenumele lor(ex.,dcă o fetiță se
numește Maria,ea a rupt hârtia în cinci bucăți,deoarece prenumele ei conține cinci litere).Pe fiecare
bucată,au avut de scris câte un cuvânt e care îl asociază cuvântului scris pe coala mare de
hârtie.Ulterior,au fost explicate acele cuvinte și s-a stabilit care dintre ele sunt pozitive și care sunt
negative,dupăcare au fost solicitați să dea exemple de situații conflictuale pozitive și negative.
Elevii au fost împărțiți în patru grupe de câte șase.Fiecare grupă a primit o anumită sarcină,și
anume să răspundă la o întrebare: prima grupa a răspuns la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict
care are loc între noi și prietenii noștri?”,al doilea grup la întrebarea „cum putem rezolva un conflict în
școala noastră?”,al treilea grup la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict în clasa noastră?”,iar
36
ultimul grup a răspuns la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict între noi și familie?”Pe baza
soluțiilor propuse de cele patru grupuri,s-au identificat asemănările și deosebirile dintre acestea.
Dicționarul conflictelor
Obiective urmărite:
- Înțelegerea termenului de „conflict”
Elevii au fost împărțiți în perechi,fiecare având o foaie de hârtie.Aceste perechi au avut ca sarcină
identificarea cât mai multor definiții referitoare la conflict.După ce au fost epuizate toate ideile,elevii
au încercat să alcătuiască o definiție a conflictului,pornind de la ideile scrise de ei pe foaia de
hârtie.Apoi,cu ajutorul unui dicționar,s-au confruntat definițiile copiilor cu definiția din dicționar
pentru a stabili dacă se întâlnesc puncte comune,fiind întrebați care dintre acele definiții le sunt mai
clare.
În cea de-a doua parte a activității,elevii au avut ca sarcină rezolvarea unei fișe(ANEXA 4).
Dinte pentru dinte...
Obiective urmărite
- Utilizarea proverbelor în situații conflictuale
Li s-a prezentat elevilor o serie de proverbe și li s-a explicat faptul că unele dintre acestea ne
determină să acționăm într-un anuit mod în cazul unui conflict.Elevii au înțeles că din aceste proverbe
trebuie săluăm doar ceea ce este constructiv și că nu trebuie să plătim cu aceeași monedă ca în
proverbul„Cu ce monedă dai,cu aia primești.”De asemenea,li s-a explicat elevilor că nu trebuie să
acționeze în același mod ca și persoana cu care sunt implicați în conflict,ci să găsească un mod eficient
de a ieși din conflict.
Nu vreau să aud așa ceva!
Obiective urmărite:
- Recunoașterea propriilor reacții în situații conflictuale
În primă fază,li s-a explicat elevilor că în anumite situații conflictuale,acționăm și ne simțim
diferit,respirăm mai repede,ne înroșim,tremurăm,vorbim mai răstit.Apoi,elevii au primit o foaie de
hârtie și au avut ca sarcină să scrie cât mai multe reacții ce se pot declanșa în timpul unui conflict.
37
În partea a doua a activității,elevii au fost împărțiți în grupe de câte cinci..Această activitate s-a
desfășurat sub forma unui interviu.A fost ales „jurnalistul” grupei care a avut ca sarcină să completeze
o fișă în timpul în care a luat interviu colegilor din grupă(ANEXA 5).După completarea fișei,s-a purtat
o discuție cu privire la reacțiile celorlalți și că aceste reacții duc la accentuarea conflictului și de cele
mai multe ori la vioență.
Cum mă simt...?
Obiective urmărite:
- Deprinderea de a face deosebire între sentimente,atitudini și comportamente
În prima parte a activității,elevii au fost solicitați să se gândească la utima ceartă în care au fost
implicați,discutându-se pe baza acestui eveniment.Elevii au fost întrebați cum s-au simțit în acel
moment,cum au tratat acel moment,ce au ândit în acel moment.Cu ajutorul răspunsurilor lor,s-a ajuns la
concluzia că,atunci când suntem implicați într-o situație conflictuală,trebuie să fim atenți la
sentimentele noastre în primul rând,dar și la sentimentele celor implicați în conflict.
Personajele s-au schimbat
Obiective urmărite:
- Conștientizarea însemnătății empatiei în situații conflictuale
Elevii au fost așezați în formă de cerc,dup care au fost solicitați să se descalțe și să îi pună în
interiorul cercului.Apoi,aceștia au avut ca sarcină să se încalțe doi pantofi (stângul diferit față de
dreptul) ce nu îi aparțin,după care să identifice colegii care poartă perechile pantofilor încălțați de ei.În
momentul în care i-au gasit,au format un nou cerc,fiind dispuși cu pantoful stâng lângă perechea
dreaptă corespunzătoare.Elevii au putut observa că nu toți s-au potrivit și că la sfârșit au fost foarte
puțini care s-au potrivit.Astfel,li s-a explicat elevilor că e foarte important să ținem cont și de
sentimentele celorlalți și să încercăm să ne punem în pielea lor pentru a încerca să ne dăm seama de
ceea ce simt ceilalți.
De asemenea,elevii au fost solicitați să povestească o situație în care au fost incluși și să încerce
să explice ce au simțit atât ei,cât și ceilalți implicați.
Ce nevoi am?
Obiective urmărite:
- Deprinderea capacității de a distinge termenii „nevoie” și „dorință”
38
De cele mai multe ori,între elevi apar conflicte cauzate de confuzia dintre termenii „nevoie” și
„dorință”.Astfel,pe o foaie de hârtie,elevii au avut de scris zece lucruri pe care ei le consideră
importante,după care au ieșit în fața clasei și au prezentat acea listă,iar aceste exemple au fost scrise la
tablă.Mulți elevi au putut observa că au puncte comune cu ceilalți colegi.După finalizarea
prezentărilor,elevii au fost solicitați să explice ce înseamnă cuvântul „nevoie” și ce înseamnă cuvântul
„dorință”.Li s-a explicat faptul că ne referim la cuvântul „nevoie” atunci când vorbim despre anumite
lucruri fără de care nu se poate trăi(aer,apă,mâncare,etc) și că atunci cân vorbim despre „dorință” ne
referim la unele lucruri pe care noi le dorim( de ex.,o casă mare,spațioasă).
După explicarea termenilor,elevii au fost puși în situația de a stabili dare dintre lucrurile
importante scrise la tablă reprezintă nevoi și care dorințe.Au fost momente în care elevii au fost în
contradictoriu,fapt pentru care au fost puși să argumenteze de ce au acea părere.
Avionul buclucaș
Obiective urmărite:
- Identificarea lucrurilor importante din viața lor
În viața de zi cu zi,elevii se confruntă mereu cu noi conflicte.Pentru eie esențial să-și cunoască
propriile nevoi și să ia cele mai bune decizii.
Elevii au fost puși în situația de a-și imagina că urmează să aibă loc o mare furtună ce se va abate
asupra țării lor și care va distruge tot în calea sa.Ei sunt nevoiți să ia un avion care să îi ducă în altă
țară,fapt pentru care pe o foaie de hârtie au scrisi cinci lucruri pe care ei le consideră foarte importane și
doar pe acestea le pot lua cu ei în marea călătorie.După ce au completat fișa,li s-a spus elevilor că
avionul este prea mic pentru atât de multe lucruri i că din aceste cinci lucruri trebuie să aleagă doar
unul singur pe care îl pot lua cu ei.Astfel,a fost inițiată o discuție în care au răspuns cum au ales cele
cinci lucruri,cum s-au simțit atunci când au auzit că trebuie să rămână doar cu unul,cum au procedat să
ia decizia corectă și li s-a explicat faptul că și în situațiile conflictuale este foarte greu de luat decizii
optime de rezolvare.
Decizii greu de luat
Obiective urmărite:
- Identificarea elementelor care influențează conduita în situații conflictuale
- Identificarea soluțiilor optime de luare a celor mai bune decizii în cazul unui conflict
39
De cele mai multe ori,atunci când ne aflăm în imposibilitatea de a lua decizii,se spun că ne aflăm
în dilemă.În prima fază a activității,li s-a explicat ce înseamnă termenul de „dilemă” și au fost puși în
situația de a relata un moment din viața lor în care s-au simțit așa.
În partea a doua a activității,elevii au primit o fișă de lucru (ANEXA 6) după care a fost purtată o
discuție.Cu ajutorul întrebărilor,elevii au relatat cum au luat acea decizie,dacă ei consideră că decizia
luată este singura,sau mai pot exista și altele,și au înțeles că într-o anumită situație nu există doar o
singură soluție,ci pot fi găsite mai multe căi de rezolvare.De asemenea,li s-a propus elevilor să își
imagineze că sunt certați cu cel mai bun prieten și au fost solicitați să răspundă la unele întrebări,cum
ar fi:„Ce ar trebui să faceți să aflați cum se simte prietenul vostru?”. „Cum vă simțiți voi înșivă?”, „În
cazul unui conflict este necear să analizam asupra lucrurilor importante pentru noi?”,etc.
Arta de a face față unui conflict
Obiective urmărite:
- Evaluarea propriilor progrese în ceea ce privește conflictu
Această activitate are scopul de a oferi încredere în propria persoană și de a da un sentiment de
putere elevilor.Aceștia au fost solicitați să realizeze un program de intervenție care să ducă la
izbândirea în fața conflictului.Progarmul a fost realizat de fiecare elev în parte,fiecare punctând cele
mai importante trei idei.După realizarea programului,fiecare elev a primit o nouă foaie de hârtie în care
a reprezentat prin desen o reclamă pentru a-și promova programul.După finalizarea desenelor,acestea
au fost prezentate în fața clasei,iar elevii au avut ca sarcină să identifice cui aparțiene desenul.
În partea a doua a activității,elevii au fost împărțiți în grupe de câte 4.Din toate programele
propuse,prin tragere la sorți au fost extrase câteva și împărțite grupelor.Elevii au avut ca sarcină să
realizeze o activitate care să ducă la îndeplinirea programului,după care câte un reprezentant de la
fiecare grupăa ieșit în față și a prezentat activitatea propusă.Înainte de rezentare,au stabilite anumite
reguli pentru a oferi încredere clui din fața clasei și anume că,toți ceilalți trebuie să asculte pe cel ce
prezintă,discuția nu trebuie întreruptă,întrebările vor fi adresate la sfârșitul prezentării.
A fost purtată apoi o discuție pe baza celor discutate,elevii au fost întrebați cum s-au simțit în
postura de lider,cât de greu le-a fost să realizeze acea activitate,etc.
40
La finalul programului de intervenție,elevilor li s-a înmânat o foaie de hârtie pe care să aștearnă
câteva impresii referitoare la activitățile desfășurate,precum și câteva reflecții referitoare la unele
aspecte:
care sunt cele mai serioase conflicte ale lor;
să specifice unele idei pozitive în ceea ce privește rezolvarea conflictelor;
să specifice câteva modalități de îmbunătățire în ceea ce privește tratarea situațiilor
conflictuale;
ce anume s-a schimbat în cazul lor în urma activităților desfășurate.
III.8.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În urma cercetării realizate,rezultă faptul că elevii din ziua de azi se confruntă mereu cu diferite
tipuri de conflicte și tind să le rezolve într-o manieră agresivă,iar în unele cazuri să le conteste.Aceste
acțiuni atrag asupra lor efecte negative precum scăderea stimei de sine,neimplicarea în cadrul
activităților,realizarea de alianțe,dificultatea de a lua o decizie.
Prin participarea la activitățile din cadrul programului de intervenție,elevii au căpătat informații
noi în ceea ce privește conflictul,au căpătat noi deprinderi de comunicare eficientă,au identificat soluții
multiple și au conștientizat efectele pozitive ale conflictului:si-au dezvoltat creativitatea,au învățat să
lucreze eficient în grup,au fost capabili să recunoască problemă și să găsească o rezolvare optimă a
41
acesteia,s-au adaptat la realitate.De asemenea,aceste activități au dus la o adaptare optimă în ceea ce
privește situațiile conflictuale,au dobândit noi comportamente,și-au ameliorat relațiile cu ceilalți,a avut
loc o creștere a stimei de sine,au dobândit într-o oarecare măsură deprinderi de luare de decizii
eficiente.
În urma chestionarului aplicat,a reieșit că unii elevi prezintă nivel ridicat de agresivitate,în timp
ce alții prezintă nivel ridicat de pasivitate în fața conflictelor apărute.De aceea a fost necesară
intervenirea cu ședințele de mediere,în scopul dezvoltării unor atitudini pozitive față de
conflict,dezvoltării unor deprinderi de prevenire utilizând o comunicare eficientă.
Se recomandă în mod constant utilizarea în cadrul orelor de Consiliere și orientare a acestor tipuri
de activități,deoarece în cadrul unui colectiv de elevi mereu vor apărea situații conflictuale care trebuie
ameliorate.Atunci când conflictul nu poate fi evitat,elevii trebuie să fie pregătiți să țină sub control
această situație și să obțină beneficii de pe urma acesteia.
Aϲеştі elevi au nevoie de susținere dіn tοatе рunϲtеlе dе vеdеrе ,atât dе рărіnţі şі rudе aрrοріatе
ϲât şі dе ϲadrеlе dіdaϲtіϲе, реrѕοanе ϲarе ar trеbuі ѕă-і înţеlеagă şі ѕă-і înϲurajеzе реntru a avanѕa.
În concluzie,lucrarea de față poate crea o premisă pentru emiterea unor strategii și tactici optime
de rezolvare a conflictelor în vederea maximizării randamentului inovativ al situațiilor conflictuale
prin intermediul metodelor de cooperare.
BIBLIOGRAFIE
1. Adriana Băban(2000), Domnica Petrovai, Gabriela Lemeni – Consiliere și orientare – Ghidul
profesorului, Editura Humanitas Educațional, Colecția Educația
2. Bocoș, M., Gavra R., Marcu S.D. (2008), Comunicarea și managementul conflictului, Ed.
Paralela 45, Pitești,
3. Conf.Dr. Ana Constantin, Psihopedagogia rezolvării conflictelor
4. Cornelius, H., Faire, S.(1996), Știinţa rezolvării conflictelor, Editura Știinţă si Tehnică,
București,
5. Cristea, Sorin(2000) – Dicționar de pedagogie –Grupul Editorial Litera, Chișinău ,
6. Malița,M., Teoria și practica negocierilor,Editura Politică,București
42
7. M.E.C. Consiliul Naţional pentru Pregătirea Profesorilor(2001), Managementul
conflictului-Ghid pentru formatori și cadre didactice, Seria Calitate în
Formare, București
8. Pânișoară, Ion-Ovidiu(2008), Comunicarea eficientă-ediția a III a,revizuită și
adăugită,Polirom, Iași,.
9. Shapiro,D.( 1998),Conflictele și comunicarea,Editura ARC,București,
10. Stoica- Constantin A.(2004),Conflictul interpersonal, prevenire, rezolvare și
diminuarea efectelor,Polirom, Iași,
11. Vintilă,S.(2001),Negociere și soluționare conflictelor,Editura
Universității din București,București,
12. Terta Ioan D.,Considerații privind procedura medierii, Revista de drept comercial
nr.3/2002,București
13. Tomșa,G.(1999),Consilierea și orientarea în școală,Editura Viața Românească, București,
14. Zlate M. ,Zlate C.(1982),Cunoașterea și activarea grupurilor sociale,Editura Politică,București,
ANEXA 1
Chestionar „Medierea conflictelor în şcoalǎ”
Răspunde cu sinceritate. Răspunsul tău rămâne confidenţial. Opinia ta contează!
1. Te implici în conflicte care nu te privesc în mod direct?
a. întotdeauna
b. uneori
c. niciodată
d. nu ştiu/nu răspund
2. Cât de des crezi că au loc conflicte la tine în clasă?
a. deseori b. rar
43
c. niciodată d. nu ştiu/nu răspund
3. Cât de des ai fost implicat chiar tu în aceste conflicte?
a. deseori
b. rar
c. niciodată
d. nu ştiu/nu răspund
4. Te consideri o persoană:
a.agresivă
b. calmă
c. violentă
d. indiferentă
e. nu ştiu/nu răspund
5. A fi agresiv este totuna cu a fi violent?
a. da
b. nu
c. nu ştiu/nu răspund
6. Care consideri că este forma de agresivitate ce o întâlneşti cel mai des în şcoala / clasa ta? Alege
doar UNA SINGURĂ!
a. lovirea cu obiecte
b. insultare
c. bătaia
d. tonul ridicat
e.împinger
7. În ce măsură te consideri o victimă a violenţei din şcoala ta?
a. în totalitate
b. într-o mare măsură
c. într-o oarecare măsură
d.deloc
8. Ce fel de conflicte se petrec mai des în şcoala ta?
a. între un elev şi clasă
b. între un elev şi profesor
44
c. între un grup de elevi şi clasă
d. între doi elevi
e. între elevi şi părinţi
9. Cât de mult te afectează aceste conflicte?
a. foarte mult
b. destul de mult
c. destul de puţin
d. deloc
10. Cine crezi că ar fi capabil să rezolve conflictele din clasa ta? (întrebare deschisă)
ȘCOALA:
GENUL: Feminin Masculin
VÂRSTA:
CLASA:
F
45
ANEXA 2
FIȘĂ DE LUCRU
1. Ce credeți că reprezintă conflictul?
2. Când aud cuvântul „conflict”,mă gândesc la............?
3. Dacă sunteți într-un conflict cu un prieten cum credeți că puteți rezolva acest conflict?
4. Cuvintele „conflict” și „violență” sunt cuvinte cu înțeles asemănător?Daca da,de ce? Dacă
nu,de ce?
46
ANEXA 3
DRUMUL ÎNCREDERII
1. Îmaginează-ți că acum o săptămână te-ai certat cu prietenul/prietena cel/cea mai bun/ă și acum
simți că nu mai ai încredere în el.Însă ai vrea totuși săte împaci cu el.Ce ar trebui să faci ca tu și
prietenul tău să învățați să aveți încredere unul în celălalt?
2. Descrie o situație în care ai apelat la ajutorul cuiva.
47
ANEXA 4
DICȚIONARUL CONFLICTELOR
Citiți cazurile de mai jos și stabiliți dacă sunt conflicte sau nu.Argumentați de ce.
„Maria,Ioana și Bianca vorbesc în timpul orei de română,deranjând-o.Domnul profesor se enervează și
hotărăște să le aplice o pedeapsă.Vor șterge tabla timp de o lună.”
„Alexandrei îi place mereu să se uite la desene animate înainte de culcare,doar că în seara aceasta a
exagerat,trecând cu mult peste ora admisă de părinți.Dar mama sa îi spune să se culce,însă Alexandra
refuză să facă acest lucru.Mama sa se înfurie,scoate televizorul din priză și țipă la ea:„Nu mai ai voie la
televizor timp de o săptămână!”
„În timpul pauzei,elevii se împart în mai multe grupuri,fiecare discutând,râzând ,deținând alte
activități,fără a-și acorda atenție,ignorându-se total.”
„Ioana și Gabi sunt prieteni foarte buni.După autodictare,Ioana îl acuză pe Gabi că a luat calificativ
foarte bun datorită ei,că ea l-a ajutat cum să învețe.Gabi încearcă să îi explice că și el a învățat la fel de
mult pentru acea autodictare,însă Ioana ridică vocea la el,continuând să îl acuze.”
48
ANEXA 5
NU VREAU SĂ AUD AȘA CEVA!
Jurnalistul Elevul 1 Elevul 2 Elevul 3 Elevul 4
1.Spuneți 3 lucruri ce vă pot fi adresate astfel încât să deveniți extrem de nervos.
2.Spuneți 3 lucruri care vi se pot face astfel încât să vă enervați foarte tare.
3.Cum vă comportați când sunteți nervoși?
4.Cum reacționați atunci când cineva furios se ceartă cu dumneavoastră?
49
ANEXA 6
DECIZII GREU DE LUAT
Citiți următoarele situații(dileme) și încercați să luați o decizie referitoare la modul în care puteți
acționa:
Vă jucați cu mingea în curtea școlii.Unul dintre prietenii tăi lovește cu putere mingea,care
ricoșează într-un geam,spărgându-l.Apare portarul și întreabă cine a spart geamul.
Cum ai proceda tu în această situație?Ce decizie ai lua?
Colegul tău de bancă a primit cadou de ziua lui un stilou frumos.În timpul pauze,observi că un
alt coleg ia stiloul și îl pune în ghiozdanul său.Nu știi dacă el vrea să fure stiloul colegului tău
de bancă sau dacă doar i l-a luat pentru a-i face o farsă.
Ce ai face tu în această situație?
Mama ta îți interzice să vorbești cu copilul unor vecini pe motiv că este neîngrijit.În drumul
spre casă,te întâlnești cu acel copil care te roagă să îl ajuți într-o anumită problemă,spunându-i
că nu are pe altcineva cu cine să vorbească și că nu are cui cere ajutorul.
Cum procedezi?
50