· 2017-12-13 · de crizã, înregistrând o scãdere economicã de 15% în 2009, creºterile ulterioare fiind extrem de reduse. Datele din 2009 aratã cã 35% din populaþia Ucrainei

TRIBUNA 214

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 - 11 5 a u g u s t 2 0 1 1

Mod

elul Ton

y B

lair - IRA

, aplicat la R

oºia Mon

tanã

Ovidiu PecicanMircea CãrtãrescuIlustraþia numãruluifotografii de Fortunata Obrapalska

Constantin Cubleºan

Don Carlos, rockerul

Interviu

Claudiu Groza

Prozatorul Nicolae Manolescu

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

oSocietatea civilã ”con

venabilã”

Mihai G

oþiu

Îl ºtiam pe Alexandru Chira (1947 - 2011) deprin 1997, l-am întâlnit la Saloanele LiviuRebreanu din Bistriþa. Avea alurã de tribun

paºoptist ºi, dacã mã gândesc bine la liniile deansamblu ale chipului artistului, ca ºi la rigiditateamarþialã cu care îºi þinea spatele drept, ºi când sta,ºi când umbla, aº spune cã semãna foarte mult cuun alt Alexandru, Papiu-Ilarian, aºa cum ni l-atransmis o gravurã celebrã.

Stãtea înconjurat de plasticienii lui – mai erauvreo doi cu care, seara, dupã cinã, rãmânea lamasã, înconjurat de fum – când am urcat în camerahotelului unde fuseserãm cazaþi (sã tot fi fost orele22.00). Dimineaþã am aflat de la Nicolae Brebancã, puþin dupã aceea, li se alãturaserã, ºi el, ºipoetul Ion Mureºan, rãmânând acolo, înfundaþi îndezbateri despre artã, pânã la cinci dimineaþã…Breban era de pãrere cã o cauzã nobilã, precumliteratura cu adevãrurile ei, trebuia „apãratã” ºi înfaþa pictorilor, nu doar a consumatorilor ei dinafarapracticilor artistice, cititorilor „ingenui”. Avea,probabil, dreptate, de vreme ce le luase atâta timp -ºi ºi niºte vin – ca sã ajungã la o încheiereîmpreunã.

Anul trecut în varã ne-am revãzut. Ion Mureºanne-a fãcut cunoºtinþã, deºi… ne cunoºteam deja.Obþinuse de curând o sumã motivantã pentrucontinuarea proiectului din Tãuºeni ºi voia ca,înainte de a filma orice, sã mã ducã sã vãd locul.

ªtiam locul din imagini, dar cum nu îl bãtusemniciodatã cu pasul, pot spune cã aveam o idee câtse poate de vagã despre ce era vorba.

Lucrurile s-au întâmplat altfel: când m-a sunat,târziu, în iarnã, eram spitalizat ºi nu întrevedeamvreo posibilitate de a pune în practicã nici mãcarfilmarea, necum parcurgerea traseului utopiei luiSandru. Mai apoi, Alexandru Chira a aflat cã stareasãnãtãþii lui intrase într-un picaj periculos. Când, în11 iulie, ultimul utopist din artele româneºti actualea trecut din realitatea fizicã într-un plan mai

compatibil, poate, cu proiectele lui, am rãmasdezolat cã ratasem întâlnirea noastrã.

Mã gândesc însã cã textele principale aleesteticii proprii târziului meu prieten au avutrãgazul sã se aºeze în pagina unui volumconsistent, cã artistul a apucat sã se prezinteoricãrui doritor printr-o admirabilã paginã web ºi,mai ales, cã a izbutit sã marcheze însãºi natura dinsatul clujean intrat, prin accidentul naºterii, înmitologia proprie, fãcând din el utopia necesarã,verosimilã ºi palpabilã a ºamanului care este. Poatecã „de-semnele” lui de pe dealurile de la Tãuºeni,cu geometriile lor þinând nu doar de magia privirii,ci ºi de o ritualisticã esteticã ºi magicã precisã, auavut rolul lor în transgresarea cadruluitridimensional în care ne purtãm trupurile.Ansamblul monumental De-semne spre cer, pentruploaie ºi curcubeu are, fãrã îndoialã, la bazã opreocupare pentru maieutica fertilitãþii ºi a uneiambianþe post-diluviene a salvãrii, dacã e sã neluãm dupã simbolistica cea mai la îndemânã. Spredeosebire de drumul crucii, cu cele douãsprezecestaþiuni ale sale, implantul artistic de la Tãuºenicuprinde paisprezece propuneri (dublul lui 7!): 1. Casa Pãstorului (sau a Îngerului), 2. Oglindapentru Semãnãtor, 3. Casa Pãsãrii de Foc sau CasaPloii, 4. Model pentru Curcubeu, 5. FântânaOglinzii cu Memorie, 6. Oglinda cu Memorie, 7. Oglinda pentru Reflectare, 8. Douã Proiecte deDrum, 9. Clopotele Tãcerii, 10. Icoana pentruPloaie ºi Curcubeu, 11. Icoana Rotativã pentruMesaje, 12. Icoane Senzoriale, 13. Drum Ritualic ºi14. Poteci de Iniþiere. În felul lui, Sandru secomporta aici ca spiritul din lampa lui Aladin,populând relieful Tãuºenilor natali cu popasuri ºicãi de aer, sculptând în apã, vapori ºi luminã,revenind la marile elemente din viziunilecosmografice ale presocraticilor ºi imaginândalternative de o nobilã spiritualitate.

Procedând astfel, Alexandru Chira pleacã,rãmânând acasã, ºi invitã în marile continente aleimaginarului propriu pe oricine cuteazã sãpãrãseascã imediatul, spre a-i întâlni generozitateatrecutã din actual în peren.

2 TRIBUNA • NR. 214 • 1-15 august 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Responsabil de numãr: Ioan-Pavel Azap

Traversarea lui Alexandru Chira

Ovidiu Pecican

in memoriam

Alexandru Chira - De-semne spre cer

Aflatã în plinã crizã economicã ºi politicã,Uniunea Europeanã are ochii aþintiþi ºi spreviitor. Miniºtrii de Externe ai Uniunii,

întruniþi pe 20 iunie, au luat la cunoºtinþã ºi ausalutat aspiraþiile europene ale unor stateeuropene care nu sunt încã membre ºi ausubliniat progresele fãcute de Moldova ºi Ucraina,dupã cum relateazã publicaþia EU „Observer”.Însã cât anume din aceastã perspectivã asupraviitorului reprezintã inerþie ºi cât pragmatism ºiun calcul temeinic bazat pe costuri ºi beneficii?Contextul în care miniºtrii de Externe ai celor 27de state membre favorizeazã astfel de concluziioptimiste cu privire la evoluþia Uniunii înurmãtorii ani? Reuniunea a fost una de analizã aPoliticii de Vecinãtate, prin intermediul cãreia UEgestioneazã relaþiile cu statele aflate la graniþelesale ºi care ar putea deveni membre, dar ºi cu altestate precum Rusia sau cele din Nordul Africii.Prioritatea o reprezintã însã statele europene, maiales în contextul în care articolul 49 al TratatuluiUniunii Europene prevede expres faptul cã oricestat european este eligibil pentru a devenimembru. Aºadar, faptul cã cei 27 de miniºtri aupus la punct o declaraþie care încurajeazã stateleaflate la graniþele Uniunii sã continue apropiereade aceasta nu reprezintã o surprizã. Meritãremarcate însã douã aspecte. Primul este faptul cãdeclaraþia menþioneazã în mod expres Ucraina ºiMoldova, douã state care pânã acum erauconsiderate la coada plutonului de posibili viitorimembri, în spatele altor candidate mai plauzibile.Al doilea este nota extrem de optimistã încontextul crizei aparent fãrã ieºire în care întreagaUniune ºi în special Zona Euro se zbat din cauzasituaþiei catastrofale din Grecia, secondatã decelelalte state aflate aproape de prãpastie, înspecial Irlanda ºi Portugalia.

Ucraina ºi Moldova au în comun instabilitateapoliticã majorã din ultimul deceniu ºi chiardivizarea populaþiei între o categoria pro-europeanã (chiar pro-româneascã în Moldova) ºiuna pro-rusã. În ambele state cele douã taberesunt sensibil apropiate nu neapãrat numeric, cimai degrabã ca influenþã, inclusiv la nivel politic.Ucraina s-a bucurat de o fereastrã bunã deoportunitate din perspectiva apropierii de UE,

dupã succesul Revoluþiei Portocalii din 2004 carea adus la putere echipa formatã din ViktorYushcenko ºi Yulia Timoshenko, reuºind sãîntoarcã, cu puterea strãzii, rezultatul discutabilunor alegeri prezidenþiale câºtigate de pro-rusulViktor Yanukhovych. Însã anii care au urmat auspulberat speranþele ucrainenilor cu privire la oapropiere majorã de Uniune, corelatã cu creºtereanivelului de trai, dupã ce relaþia dintre cei doialiaþi s-a deteriorat, iar nivelul corupþiei a rãmas lafel de ridicat. Totul a culminat cu victoria laalegerile prezidenþiale din 2010 tocmai a luiYanukhovych. Dupã acestea, apropierea de Rusiapãrea a fi din nou o certitudine. Cu toate acestea,lucrurile par sã ia o turnurã neaºteptatã,preºedintele ucrainean fiind prezent tot mai des laBruxelles ºi discutând deschis despre posibilitateaca þara sa sã devinã membrã a Uniunii. La rândulei, Moldova a avut parte de un nivel similar deinstabilitate politicã, dupã anii de dominaþie aicomuniºtilor. Partidele pro-europene s-au doveditincapabile sã colaboreze pe termen lung, iarprevederile constituþionale privind alegereapreºedintelui de cãtre Parlament s-au dovedit a fiveritabile obstacole în calea identificãrii uneimajoritãþi viabile ºi capabile sã implementezereformele necesare. Deºi apropierea luiYanukhovych de UE este fãrã îndoialã un semnpozitiv ºi faptul cã partidele anti-comuniste de laChiºinãu fac eforturi pentru a preveni revenireacomuniºtilor la putere menþine un climat favorabilapropierii Moldovei de Vest, cele douã þãri rãmânîn continuare problematice. Dincolo deinstabilitatea politicã, economia rãmâne un aspectextrem de sensibil. Ucraina a fost puternic lovitãde crizã, înregistrând o scãdere economicã de15% în 2009, creºterile ulterioare fiind extrem dereduse. Datele din 2009 aratã cã 35% dinpopulaþia Ucrainei trãieºte sub limita sãrãciei,aceasta fiind cea mai mare proporþie din orice stateuropean (ºi evident mult peste media din UE).La rândul ei, Moldova suferã încã de pe urmaproblemei transnistrene, precum ºi din cauzaeconomiei încã subdezvoltate, bazate în special peexport de vinuri ºi alte produse alimentare.

Totuºi, semnalul dat de Uniune aminteºte de

mecanismul prin care aceasta s-a apropiat, lamijlocul anilor ’90, de statele foste comuniste dinEuropa Centralã ºi de Est. Situaþia din România,din punct de vedere al economiei sau al stabilitãþiipolitice, nu era cu mult diferitã de cea dinMoldova sau Ucraina. Liderii politici români nuerau nici pe departe pro-europeni, atât înatitudine, cât ºi în comportament. Situaþii similarese înregistrau în Bulgaria sau Slovacia. Cu toateacestea, o abordare bazatã pe oferirea destimulente pozitive – tactica „morcovului” – ºi nupe sancþiuni ºi coerciþie – tactica „bãþului” – arecele mai bune rezultate pe termen lung,extinderea la 27 de state membre dovedindu-se, înciuda decalajelor rãmase, un succes. În plus, atâtUcraina, cât ºi Moldova pãstreazã cel puþinaparenþele unor democraþii funcþionale, în carealternanþa la putere este posibilã, spre deosebire,de exemplu, de Belarus. Astfel, includereaUcrainei ºi Moldovei pe lista de state fostecomuniste care pot fi membre ale Uniunii ºi dinalte motive decât simpla apartenenþã geograficã lacontinentul european, alãturi de Serbia ºi chiarAlbania (fãrã a mai menþiona Croaþia sauMacedonia, care sunt la un pas de a devenimembre), este plauzibilã ºi trebuie salutatã.

Trebuie remarcat însã ºi momentul în care estetransmis acest semnal. Uniunea Europeanã nu ºi-arevenit încã de pe urma crizei economice, iarinstabilitatea economicã, în special la nivelulZonei Euro, este la fel de actualã. La ConsiliulEuropean din iunie, liderii politici europeni aureuºit, dupã negocieri îndelungate, sã ajungã la unacord privind acordarea unui nou ajutor financiarsubstanþial pentru Grecia, al doilea de acest fel. Înplus, semnalele privind fragilitatea economieimondiale sunt tot mai numeroase, iar previziunilelegate de o nouã crizã economicã în urmãtorii aninu pot fi neglijate. Acestora li se adaugã scenariultot mai plauzibil al ieºirii unor state din ZonaEuro, vehiculat ºi de magnatul George Soros, darºi de o parte a elitelor politice europene, camecanism de a salva moneda unicã de ladispariþie ºi economiile care o folosesc de laprãbuºire. În acest context extrem de delicat,apetenþa Uniunii pentru continuarea extinderii,mai ales cãtre state cu probleme, esteîngrijorãtoare. În esenþã, Uniunea Europeanã esteca o afacere. În vremuri bune, extinderea cãtre noipieþe sau investiþiile în dezvoltare sunt normale ºiutile. În vremuri de crizã însã, e mai bine sã stai„cu capul la cutie” ºi sã aºtepþi sã treacã valul. Iarvalul actualei crize e departe de a fi trecut.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 214 • 1-15 august 2011 3

editorial

Crizã de bunãvoinþãGeorge Jiglãu

Niculae Gheran, Târgul Moºilor, 2008Oameni ºi javre, 2010Biblioteca Bucureºtilor

Evocarea cartierului bucureºtean TârgulMoºilor pe canavaua (auto)biografiei de-adreptul spectaculoasã ca document al unei

epoci revolute dar ºi prin scriitura coloratã,redevabilã povestitorului de stirpe sudicãvertebreazã primele douã volume – TârgulMoºilor (2008) ºi Oameni ºi javre (2010) dintetralogia in statu nascendi intitulatã Arta de a fipãgubaº. Semnãtura îi aparþine lui NiculaeGheran, eminentul editor al integralei LiviuRebreanu. Or, în aceastã ipostazã, „excelentultâmplar de lux” îºi concretizeazã, iatã, visul dintinereþe de a fi „sculptorul” pe hârtie, anunþat dealtfel în Vip-uri ºi vipere, De ieri ºi de azi sau înCu Liviu Rebreanu ºi nu numai. La fineleSpovedaniei ce deschide primul tom citim: „Numi-am propus sã fac nici istorie, nici sã-mi scriumemoriile. Dacã pe alocuri s-ar zice cã, totuºi, mãlas ispitit de ele, vina aparþine condeiului careadesea o ia înaintea autorului”. Digresiunile,numeroase ºi pliate pe biografiile mai cu seamãpostbelice sunt proiectate, contrapunctic parcã, pefundalul unei lumi antebelice mai normale,alcãtuitã din mici comercianþi dar ºi dinintelectuali în devenire într-o structurã depanopticum. Naraþiunea este de fapt o spunere,ea pãstreazã prestigiul oralitãþii cu palpitul sãu deviaþã trãitã. Lumea de altãdatã din Târgul Moºilorcu ascendenþe slave, greceºti, evreieºti,transilvãnene etc. este zugrãvitã aproape istratianiar tipologiile, pigmentate lingvistic, umplu frescasui-generis fie cã e vorba de rusul Spilka, deJirovei armeanul, de Herºcu boccegiul, de Moþulardelean sau de Miticii locului. Condeiul care „oia înaintea autorului” nu uitã sã schiþeze chiar ofenomenologie a înjurãturii, amintind deantologica radiografiere a acesteia fãcutã de PaulZarifopol. „În realitate, de cele mai multe oriînjurãtura e un eºapament prin care omul seelibereazã de multe ºi mãrunte, pe faþã sau în

gând”, contopind „sacrul cu profanul,anatomia ºi religia, ridicând tensiuneabeligeranþilor, pânã când suduielile se transformãîn bocet”. Tot oralitãþii i se datoreazã prezenþa –la intersecþia memorialisticii cu ficþionalul – anumeroaselor enunþuri cu iz sapienþial: „Nãscuþipe piatrã, nouã trebuie sã ne scapere mintea,altfel murim de foame”; „Cine rãmâne pe peronsã-ºi pãzeascã valiza goalã n – ajunge nicãieri” etc.La fel, evocãrile martorului de visu sunt realizatecu peniþã de iridiu în portretele colective (deexemplu convoiul funerar al legionarilor Ion Moþaºi Vasile Marin) dar ºi în cele individuale. Iat-o peAna Pauker, „muierea cu pãrul scurt ºi cuvorbirea tãioasã, sacadatã ca un satâr pus petreabã”; sau, mai aproape de noi, „GoguRãdulescu, bãiatul unui þigan lãutar, care ajunsesecu dibla pe la Petersburg, unde s-a însurat cu orusoaicã” º.a. Memorialistul restituie destineexistente în panoplia istoriei noastre belice ºi maicu seamã postbelice, acelaºi condei atentparafrazând „automatisme verbale, ºperacle înstare sã deschidã orice dulap standardizat înstructurile epocii”. Biografiile sunt epicizateindiferent cã întâlnim oficialii politici aimomentului, ca Gheorghiu-Dej sau Vasile Lucasau cã urmãrim traseul diferiþilor ºefi de editurãde la Petru Dumitriu la Ion Bãnuþã ºi pe careautorul, „propagandist cultural” ºi Secretar alComitetului de Stat pentru Culturã ºi Artã înperioada 1964 – 1968, i-a cunoscut, pe unii foartebine. Astfel, în mod paradoxal, Ion Bãnuþã agirat, vreme de doisprezece ani, cea mai fertilãperioadã, valoric vorbind, din istoria Edituriipentru Literaturã. Altfel, cu înþelegere ºisensibilitate confraternã e surprins, în amurgulvieþii, tandemul Al. Cazaban – Mihail Sorbul iarvizita fãcutã acasã la Bacovia suferind estedescrisã memorabil, într-o aqua forte ce prinde,ca într-un insectar, ºi pe Agatha Bacovia,concretizînd conclavul nevestelor – „reazemul ºiblestemul scriitorilor”. Memoria–girofar a luiNiculae Gheran îi deseneazã în cãrbune, vorba

cronicarului, ca „sã sã ºtie”, fie cã este vorba deevreii cu nume schimbate ºi cu ascensiuneincredibilã în structurile puterii, de culisele celeide-a doua conflagraþii mondiale (episodul cucomandorul Ion Coºoveanu, un apropiat al luiIuliu Maniu), sau de lumea, la fel de complicatã,a scriitorilor – „confruntarea” amintitului IonBãnuþã cu G. Cãlinescu, limbajul crud al luiTudor Arghezi, rãbufnirile lui Zaharia Stancu sauipostaza de gurmand a lui Tudor Muºatescu.Atmosfera generalã, sumbrã, se regãseºte cuaceleaºi tonuri în arealul propriu-zis ficþional,precum în recentul roman al GabrieleiAdamaeºteanu, Provizorat.. Dar asta nu obtureazãaplecarea spre caragialescul din capitolulIntermezzo la bãi ºi nici ironia corozivã sau râsul„pãgubaºului” sortit sã fie martorul fãrã voie almiºcãrilor politice ºi culturale de la vârf. Paginileînchid ºi deschid, prin lecturã, o veritabilãpanoramã umanã apusã ºi nu prea ca moravuri ºicomportamente flexibile. „Eu ºtiu ce zic –filosofeazã o ºefã de cadre – te bucuri deprotecþie cît omul e stejar ºi rãmâi cu fundul golcând îl fulgerã norii”. În consecinþã, mahalaua (înturceºte însemnând de fapt cartier), aceea „curame de aur, sculptatã în lemn sau turnatã înghips” de scriitorii interbelici se mutã acum încentrul Capitalei, „mai ales în privinþavocabularului” onctuos sau frust, cu politeþuri deºcoalã orientalã sau muºcãtor. Observatorul nu sedezminte, rãfuielile sunt numeroase dar ºi cuinserþia unor ochiuri limpezi (Dimitrie Stelaru,Barbu Theodorescu, Gheorghe Pienescu º.a.),alãturi de interludiile autobiografice propriu-zisecu tãieturã aproape nuvelisticã din Dragã-i viaþade ostaº ºi Sanatoriul – ocazii nimerite pentru acircumscrie douã instituþii din perioadacomunistã, armata ºi spitalul. Dincolo deschimbãrile generale de registru – simpatetic,nostalgic în primul tom ºi aproape vituperant înal doilea – existã, sub formã declaratã, o veritabilãjoie de vivre a naratorului memorialist, de faptpânza freaticã ce leagã componentelekaraghiozului (tot în sens turcesc) din ambelevolume. Sensibilitatea, exprimatã frust, laseducþiile feminine, se îngemãneazã cu elogiul, depildã, al artei gastronomice. Chiftelele coaneiZoica, „de uitai de prânz ori de cinã” sau meselesocotite fac obiectul descrierilor – cum altfel? –savuroase ieºite din condeiul urmaºului, pe liniematernã, a boierului Constantin C. Budiºteanu:„un castron cu sãrmãluþe fierbinþi, bine sorcovitecu smântânã, unde, în tocãtura de porc, viþicã ºiolecuþã de oaie, bucãtarul azvârlise, alãturi deorez ºi piper, niþicã afumãturã, s-o parfumeze,fãrã sã uite ca-n fierturã sã punã ºi o lingurã debulion, sã îndulceascã o þârã varza muratã”; iar lafinal „vorba cere iarãºi o picãturã de vin, la cîtevaclãtite cu brânzã dulce ºi mãrar, sau la puþincaºcaval, gustat împreunã cu un mãr”.

Urmãtoarele douã volume vor încheia acoladamemorialisticã a lui Niculae Gheran care îºi ia ofrumoasã revanºã faþã de editor („excelentultâmplar de lux”) pe dimensiunea, subiectivãdesigur, a unei depoziþii de luat în seamã însintezele ce vor fixa în memoria hârtiei operioadã ce n-a încetat sã-ºi prelungeascã,mentalitar mai ales, stereotipurile ºi o anumefilosofie a supravieþuirii aici, la porþileOccidentului european.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Memorie ºi epicãMircea Muthu

cãrþi în actualitate

Teodora JurmaViaþa albastrã a dunelorCluj-Napoca, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2010

Nu de cuvinte a fost/ atins ci de cântece” (p. 18) sunt versuri revelatoare pentruviaþa albastrã a poetei Teodora Jurma.

Secunde cu ochi de bufniþã, Clopotul din sta-tui, Viaþa albastrã a dunelor sunt ºi ele emblema-tice ca titluri pentru universul poetic al TeodoreiJurma, în care dominanta metafizicã, intensreflexivã a primului volum se difuzeazã însã din-colo de discreþia cu totul specificã - întemeiatinvocatã de criticã - ºi dincolo chiar de gingãºia,adesea aparentã, a recursului la izvorul contingen-tului cotidian, în fine, chiar dincolo de expresivi-tatea expansiv-orizontalã a minunilor din lume ºidin noi, cele de care memoria afectivã a poeteieste mereu conºtientã cã sunt adevãratele ºoapteale Creatorului cãtre cei loviþi de darul vorbiriipoetice. Altfel spus, vreau sã subliniez dimensi-unea verticalã a poemelor din toate volumele, înspecial acea privire lãuntric înaltã, cu prioritatecaracteristicã pentru poemele din cel mai recentvolum.

Plurivalenþa eului poetei surprinde, cu o dega-jatã ºi curajoasã conºtiinþã a unui sine profund,

nu lipsitã de delicateþe, renunþarea la ascunzã-toarea din "armura trupului" cum "mã întorc sã-miiau pielea de copil…" (p. 58), fiindcã "aerul serupe acolo unde cuvintele tale tremurã” (p. 64).Un inefabil fluid de acutã simþire a tainelor, atuturor misterelor senine pânã la urmã se poe-tizeazã în fire de paianjen, în intimitatea unortablouri suprarealiste ori în modul pictural alviselor ºi culorilor, precum ºi auditiv în imagineaaplauzelor ce se aud din cochilia goalã a unuimelc (p. 82).

Gesturile poetice au culoare ºi miros de floare,sunt gesturi poetice ale luminii, ca naturã perenã,mereu proaspãt reînviatã, "mâna mãrii" cãlãuzeºtenisipurile, piatra e mângâiatã de luminã, darcoerenþa, unitatea imaginii este semnul poetic edi-ficator al ideii poetice, despre care vorbeam altãdatã în legãturã cu lirismul Teodorei Jurma,invocând spusele din tinereþe ale lui Eminescu:"Adevãrat este cum cã poezia nu are sã descifreze,ci din contrã are sã încifreze o idee poeticã însimbolurile ºi hieroglifele imaginilor sensibile [... ]Ideea e sufletul ºi acest suflet poartã în sine cainerentã deja cugetarea corpului sãu [...] astfelcum cauza poartã în sine o urmare neapãratã aei" . "Singurã la masã/ doar cu litera Q/ faþã-nfaþã cu veºmintele/ viºinului din copilãrie/ voi dasocotealã pentru/ frunzele ce nu ºtiu încã sã/cânte/ ºi pentru nerãbdarea/ pietrelor de a deveni

timp/ pun puþinã sare/ pe litera Q/ ºi mãnânc"(p. 19). Imaginile sensibile sunt posibile apropieride viziunile relativ moderne ale unor spirite impli-cate în cotidian (vezi Labiº cu Moartea cãprioarei,dar ºi anticul Lucreþiu cu A murit papagalulCorinei), însã forþa coordonatoare a poemului nurãmâne la acest nivel, ci se ridicã la depãºireadramatismului ºi a neîmplinirii prin ideea pro-fundã, ca intuiþiile copilãriei (obsesive în sensibili-tatea poetei), anume aceea a încrederii - uºor ºifin disimulatã - în rostul minunilor ºi în menireafiinþei poetice de a le atinge, aºteptându-le.

Vasile LechinþanComoara lui MitruþCluj-Napoca, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2011

Vasile Lechinþan scotoceºte de zeci de aniprin arhivele istoriei transilvãnene,concentrându-se în vremea din urmã pe

cercetarea vieþii cotidiene a Clujului din epoci maimult sau mai puþin îndepãrtate. E nevoie de flerºi de pricepere ca sã descoperi informaþiilerelevante ºi, mai ales, sã le asamblezi într-oimagine coerentã ºi sugestivã, iar când e vorbadespre secolele de dinaintea apariþiei presei, unasemenea demers nu-i posibil în absenþaimaginaþiei ºi a unei pasiuni ieºite din comun. Peo asemenea temã, Vasile Lechinþan a publicatdeocamdatã în revistele ºi ziarele locale niºtesecvenþe factologice, prelucrate sumar, însã de untimp încearcã ºi proza de coloraturã istoricã. Onaraþiune fermecãtoare în acest sens esteComoara lui Mitruþ. Poveste din Clujul secolului17, apãrutã recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã, încolecþia „Scriitorii Transilvaniei” (cu o prezentarede Irina Petraº). Scrisã în principiu pentru copii,ea are într-adevãr un aer copilãros, însã centrul degreutate nu îl constituie povestea ca atare, adicãperipeþiile protagoniºtilor, ºi ei copii, ci oraºulCluj din secolul 17, cu structura sa urbanã ºi cuexistenþa domesticã a locuitorilor sãi. Performanþaautorului constã în faptul cã toate informaþiile ºiamãnuntele despre aceastã lume sunt conþinute înmod firesc ºi deloc fastidios în discursul narativ.Sunt chiar substanþa lui. Altminteri, scenariul epice simplu ºi eficient: trei bãieþi în praguladolescenþei, unul fiu de þãrani, unul orãºean ºialtul, fiul unor nobili polonezi unitarieni refugiaþidin cauza persecuþiei religioase se întâlnesc laCluj. Mitruþ, copil de cãruþaº din cetate, este

cãlãuza celorlalþi doi ºi, în intervalul unei zile, learatã acestora oraºul. Clujul avea atunci încãintact zidul de împrejmuire cu vestitele saleturnuri construite ºi întreþinute de diverselebresle. În oraº se intrã prin câteva porþi pãzite.Comunitatea lui e destul de pestriþã, formatã înprincipal de unguri ºi saºi, dar ºi din câþivaromâni care practicã diverse munci utile. Oameniise cunosc între ei ºi par sã convieþuiascã într-otihnã aproape idilicã. Þãranii din împrejurimi, îngenere români, îºi aduc produsele la târgul dinPiaþa Mare, de lângã catedrala Sf. Mihail; din viileoraºului din afara zidurilor se culeg strugurii; înCasa Sfatului se aprobã o hotãrâre care interziceintroducerea obiectelor contondente în cetate;trâmbiþaºul urbei trimite o scrisoare de dragosteiubitei sale prin curierul Mitruþ; la hanul doamneiRazman se pregãteºte cina pentru oaspeþii printrecare se aflã ºi Dan cu pãrinþii, aceºtia veniþi latârg cu ºindrilã din Þara Cãlatei. Foarte expresivãprin cromatica ºi dinamismul ei rãmâne imagineapieþei. Impresia e de abundenþã ºi forfotãomeneascã: un tablou jubilant al pestriþei lumimedievale. De un efect surprinzãtor, ca într-un felde poezie concretã, este lista produselor, aproprietarilor ºi satelor de unde aceºtia provin.Încã ºi mai pline de culoare sunt fabuloaselereþete vegetale de vopsele pentru haine, reþete pecare le ºtie o femeie pitoreascã din Feleacu. Textule înþesat de asemenea întâmplãri ºi amãnuntedespre viaþa oraºului, care, deºi foarte binedocumentate, nu altereazã convenþia ficþiunii ºiatmosfera de poveste. Topografia Clujului esteriguros desenatã, însã mai importantã, în ordineacreaþiei, e ambianþa cu patina ei autenticã devechime, realizatã de autor. Istoricului ºichiþibuºarului arhivar Vasile Lechinþan i sesubstituie aici prozatorul cu expresia în aparenþã

ingenuã ºi naivã, dar în realitate nu lipsitã deingeniozitate. Autorul configureazã, în cele dinurmã, o imagine esteticã a oraºului, fie cu liniilesobre ºi concise ale gravurii, fie trãgând cu ochiulla figurativul dens din pictura flamandã, cânddescrie piaþa, cu aglomeraþie de personaje ºi cuabundenþa ei de mãrfuri. În bibliografia istorieiClujului, „Povestea” lui Lechinþan este, aºadar, unreper, alãturi de alte câteva lucrãri apãrute înultima vreme la aceeaºi editurã: LegendeleClujului – la care Vasile Lechinþan e coautor,Clujul în legende, repovestit de Irina Petraº ºiOvidiu Pecican, Aventurile lui Matiaº Corvin laCluj, carte semnatã de Ovidiu Pecican, dar ºiantologia Clujul din poveºti, continuare a Clujuluidin cuvinte, ambele editate de Filiala clujeanã aUniunii Scriitorilor. E un fenomen emergentacesta, de renaºtere a sentimentului apartenenþeiºi de afirmare a identitãþii.

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 214 • 1-15 august 2011

O zi din Clujul secolului XVIIPetru Poantã

Rodica Marian

Armura trupului

Ticu LeontescuRãscruceaTimiºoara, Editura Anthropos, 2010

În contextul poeziei actuale lirica religioasã areun loc aparte, ºi nu întotdeauna unul cu semnpozitiv. Astfel, dupã 1990 am avut de-a face cu

o veritabilã „liberalizare” a temei. Cu alte cuvinte,„s-a dat liber” la Dumnezeu ºi la sex, cãci acestedouã „sectoare”, mai ales, erau prohibite, înedituri existând liste cu cuvinte-tabu-uri din acestedomenii, care nu puteau figura în textul literar.Regretatul poet Ion Monoran, de pildã, nu ºi-aputut vedea vreun volum tipãrit în timpul vieþiisale tocmai din acest motiv, nevrând sã renunþe lacuvinte cu substrat... mistic.

Fireºte cã este un lucru bun acesta, de a puteavorbi despre lucrurile sfinte fãrã nici un fel decenzurare, dar noi credem cã poezia religioasã nuînseamnã, neapãrat, o aglomerare de cuvinte,topoi ºi imagini creºtine ci, totuºi, cu mult maimult.

Prin volumul Rãscrucea, apãrut la EdituraAnthropos, din Timiºoara, Ticu Leontescu neilustreazã faptul cã ar putea aparþine categoriei„celor aleºi”, care nu binemeritã (doar) prinabordarea, pur ºi simplu, a temei ci, mai ales, prinfelul în care o face.

Existã un mod aparte de apropiere deDumnezeu în acest discurs poetic, care împleteºteiubirea divinã cu cea terestrã: „Doamne, / zilnicîþi reconstitui paºii / pe Via Dolorosa, / spre loculunde, / aidoma Þie, ºi eu / îmi urc rãstignitãiubirea”. Fireºte cã izvorul iubirii universale este,în viziunea lui Ticu Leontescu, Iisus, sublimare aacestui sentiment izbãvitor pentru omenire, preaadesea, din nefericire, dublatã ori chiar dinamitatãde urã: „Iubirea e Dumnezeu / iar a iubi eîndumnezeire / [...] Iubirea e Cel Rãstignit / iar aiubi e rãstignire./ [...] Numai rãul din noi / e urã.ªi scrum.”.

Poezia înseamnã, pentru Nicu Leontescu, nudoar iubire ºi apropiere de Dumnezeu, cigenerozitate. La fel ca bunul samaritean, autorulîmparte semenilor sãi, generos, Suflet: „Pe masainimii vremelnicã / am aºezat / pâineaCuvântului veºnic. / Cu ea în mâini / þin drumulcelor flãmânzi, / gata sã le înveºnicescvremelnicia: „Luaþi, mâncaþi...””.

Tristeþea interioarã a acestui bard este aceea cãpuþini mai sunt samaritenii, astãzi, cã oamenii s-au „hãinit”, urându-se, sincer, între ei. Esteaceasta o dimensiune interesantã a ideologieipoetice a lui Nicu Leontescu, aceea pe care amnumi-o „religie socialã”: „Se duc toþi oamenii debine / ºi, vai, cum nimãnui nu-i pasã! / Ce

noapte-n urma lor se lasã / ºi-atâta rãu înoriºicine! // Se duc toþi oamenii de bine / ºi, vai,cum nimãnui nu-i pasã / cã închinarea-i o grimasã/ ºi zac altarele-n ruine! / Se duc toþi oamenii debine / ºi, vai, cum nimãnui nu-i pasã / Cãastarteea voluptuoasã / danseazã nudã pecoline!”.

Deºi poeticeºte vorbind avem de-a face cu otonalitate mai degrabã clasicã, poezia lui TicuLeontescu este una militantã, actualã, aducându-lpe Dumnezeu în agora sufletului sãu, de unde îºistrigã semenii.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Gheorghe Secheºan

Poezia aproapelui

Nu e nici o surprizã în faptul cã NicolaeManolescu ni se înfãþiºeazã acum în calitatede prozator, cu un volum de Poveºti pentru

oameni mari (Editura Maºina de scris, Bucureºti,2011), probându-ºi astfel vocaþia epicã. Oricine va fifost atent la discursul domniei sale din studiile,eseurile ºi articolele pe care le-a semnat de-a lungulanilor, într-o risipã de energie creatoare demnã detoatã invidia, va fi sesizat, fãrã dificultate, unanume grad de oralitate, ce-i caracterizeazã scrisul,recomandându-l, cu discreþia cuvenitã, ca pe unpovestitor din stirpea analiºtilor... intelectuali, ca sãzic aºa. De altfel, din când în când a fost prezent înpaginile revistelor cu povestiri autentice (primainclusã în aceastã antologie dateazã din 1970 iarultima din 2011), ca sã nu mai vorbesc dememorialistica sa, de paginile de jurnal, binecunoscute etc., aºa încât demersul sãu epic seaºeazã în ordinea firescului ºi trebuie perceput caatare. Despre o anume dedublare a personalitãþii înexprimare a scriitorului român vorbeºte, de altfel,desluºit, la un moment dat, într-unul din jurnalelesale: „Scriitorul român este, indiscutabil, un omfoarte talentat. Pãcãtuieºte mai ales din talent decâtdin lipsa lui. Îºi cunoaºte bine limba, dar ofoloseºte cu egoism: o recreeazã pentru sine ºi nuse lasã imitat. [...] E natural, spontan, scrie mult ºiinegal. Nu-i place sã admitã cã este ceea ce este, ardori sã fie ceea ce nu este. G. Cãlinescu nu seconsidera critic iar Camil Petrescu se voia filosof.Neexcelând prin discernãmânt, nu ºtie niciodatãprin ce e genial ºi prin ce e mediocru. Rebreanu îºiiubea Ciuleandra ºi Adam ºi Eva, ca un pãrintesentimental odrasla cea mai vulnerabilã. Ladouãzeci de ani e copil minune, la treizeci sedevoteazã literaturii iar la patruzeci intrã în

politicã”. Etc. Aº zice cã Nicolae Manolescu nuface, nici el, excepþie. Numai cã cele douã ipostazenu se exclud, chiar dacã în timp, alte generaþii decititori – cu alte gusturi sau din alte unghiuri dereceptare – vor preþui mai mult pe prozator (ca încazul lui Ibrãileanu, sã zicem) sau pe critic(exemplul lui Eugen Lovinescu poate fi revelator).Dar, pânã atunci...

Nicolae Manolescu este foarte atent ºi în cazulactualului volum de prozã, ca ºi în cazul celor decriticã literarã, la arhitectura lor care, luatã înseamã, trebuie sã... spunã ceva, dacã nu neapãratdespre o anume evoluþie a scrisului autorului, înorice caz despre un program de tratare epicã, pecare ºi-l propune: „A fost o vreme – noteazã el înFragmentarium (1983-1985) – când voiam sã scriu onaraþiune în care subiectul sã fie înfãþiºat în douãfeluri opuse. Acelaºi subiect, se înþelege, relatat dedouã ori, din douã puncte de vedere contrarii.Primul punct de vedere ar fi fost acela cauzal, caredefineºte regimul din totdeauna al povestirii.Roland Barthes spunea cã în orice naraþiune tot cese petrece dupã ceva se datoreazã acelui ceva (posthoc, ergo propter hoc). Al doilea punct de vedere arfi fost acela finalist, în care întâmplãrile nu se maiînlãnþuie ca o succesiune de cauze ºi de efecte(chiar ºi aparente), ci prin jocul unei necesitãþi exactinverse, în care tot ce se petrece se aflã înscris într-ofinalitate ineluctabilã. Universul naraþiunii a fost deobicei reglat de un principiu determinist, indiferentde faptul cã acþiunea cauzelor ºi a efectelor a pututlãsa uneori impresia de pur hazard”. Consideraþiileacestea figureazã ºi ele în volumul actual de prozãdeºi sunt, cu evidenþã, altceva decât... naraþiune. ªitotuºi, în arhitectura antologiei ele conteazã,aflându-ºi perfect locul. Pentru cã, dacã în primele

douã secþiuni – Exerciþii de digitaþie ºi Poveºtipentru oamenii mari – se aºeazã povestirile ºinuvelele în toatã puterea cuvântului, în celelaltedouã secþiuni – Jurnale ºi Viaþã ºi cãrþi avem unfragmentariu preponderent teoretic privind actulcreaþiei în sine, reflecþii pe marginea cãrþilor cititeº.a. menite a explicita indirect nu numai metoda decreaþie epicã adoptatã în naraþiunile precedente câtatitudinea analiticã, psihanaliticã (în manierãproprie) prezentã în acestea. Apoi, trebuie sã fimatenþi ºi la substratul genericelor. Exerciþiile dedigitaþie, pe care le denunþã, au sensul unor propriiexperimentãri, chiar dacã nu neapãrat originale înesenþa lor dar inedite, ca practicã în sine, pentruNicolae Manolescu. În acest sens trebuie înþeleasã,de pildã, asumarea Fragmentelor dintr-un jurnaldemersurilor epice propriu-zise („Jurnalul e

Constantin Cubleºan

Prozatorul Nicolae Manolescucomentarii

Nicolae Manolescu

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 214 • 1-15 august 2011 7

totdeauna fragmentar: nu poate <acoperi> întreagasuprafaþã a existenþei, nici a unui an din ea, nici aunei zile, nici a unui singur minut. Unde am cititasta? Nu mai þin minte, dar îmi place. Dupã cum,dacã nu l-ar fi folosit Ionesco, mi-ar fi plãcut sã puneu titlul Journal en miettes. Firimiturile suntlimbajul oricãrui jurnal”) dezvoltate de autorul lorîntr-o suitã de episoade, consemnate în timp,aparte, dar urmãrind în fond un acelaºi fir deevoluþie a unui singur subiect: „...dacã nuvelaînseamnã povestire ºi teatrul conflict, romanulînseamnã oameni. E pe cât de simplu, pe atât deevident. Tot ce þinem minte dintr-un roman suntpersonajele; tot ce cãutãm sã descoperim, chiar ºiinconºtient, este viaþa lor lãuntricã; tot ce ne placesã comentãm, dupã lecturã, este comportamentulsau pasiunea umanã. În teatru se pot ciocni idei sausimboluri. În nuvelã, personajele pot sã disparã înadâncul apei curgãtoare, line sau învolburate, apovestirii. În roman ºi ideea ºi faptele ºi portretelesau descrierile trebuie sã se raporteze fãþiº ladestinul unui om. Omul e, deci, totul în roman.Restul e literaturã”. În episoadele care consemneazã– începând cu data de 15 iulie ºi terminând la 12ianuarie, cu prelungiri, ca într-un epilog, pânã la 13martie – sfârºitul vieþii tatãlui, cu evoluþia boliiacestuia, cu tot ce se întâmplã în jurul sãu, cutrãirile ºi reacþiile celor apropiaþi (fiul, soþia, doctoriiº.a.) avem insinuat un autentic roman psihologic,dacã vreþi, autorul notând, rapsodic dar constant,evoluþia unui conflict de viaþã raportatã la moarte,în care se închide, ca într-o cochilie de melc,gravitând în jurul unui (unor) destin, exact ceea ceobserva criticul a fi esenþial pentru roman, ºidemonstrând prozatorul: viaþa lãuntricã apersonajelor:„23 octombrie. Telefon disperat de lamama: Tata refuzã sã mãnânce din mâna ei. <Undee Sabina?>, întreabã. ªi ea, plângând: <Nu mã vezi,nu mã cunoºti?>. <Nu, tu eºti o strãinã, care a venitca sã mã otrãveascã. Eºti otrãvitoarea!>. Lasentimentalismul absurd ºi naiv al Mamei asta emai mult decât poate suporta ºi înþelege. M. oînvaþã la telefon sã se prefacã a fi venit abia acumde la Bucureºti. ªi trucul reuºeºte. De dimineaþã, seduce devreme de tot dupã lapte ºi, reintrând încasã, îmbrãcatã de oraº, i se adreseazã bolnavuluicare abia s-a trezit: <Bine te-am gãsit. Uite, acumvin de la Bucureºti etc.> Nu prea-mi dau seama deunde-ºi trage forþa de a fi convingãtoare, ea care nuºtie sã mintã ºi care mai ales nu l-a minþit niciodatãpe El. <A, zice Tata luminat, ce bine cã ai venit cas-o alungi pe otrãvitoarea din casã>. ºi, cerându-i sãse aplece asupra lui, îi ºopteºte confidenþial: <Efoarte important!>. Deocamdatã relaþiile lor par a senormaliza”. ª.a.m.d.

Exerciþii de digitaþie ar putea constitui în sine unvolum apare, fiind unitar ca modalitate epicã deabordare. Nicolae Manolescu se exerseazã pe scalaliteraturii fantastice, amintind astfel de MirceaEliade iar dacã e sã ne referim la misterul ºi straniulunor desfãºurãri din subiectele propuse, apropierease poate face cu înlesnire de Ion Minulescu sauOscar Lemnaru. Nu e vorba însã de vreo imitaþie.Sã ne înþelegem. Caut, pur ºi simplu, sã aºezaceastã prozã într-un halou de filiaþie epicã, sã-l aºezpe autor într-o familie de povestitori ce dau culoareaparte, fiecare în nota sa proprie de exprimare, uneidestul de ample direcþii în literatura noastrã.

Fantasticul e, în toate poveºtile lui NicolaeManolescu, prezent pe coordonatele celui mai firescrealism, la prima vedere, în desfãºurarea epicã aevenimentelor („Despre frumuseþea hazarduluicotidian mi-ar fi plãcut sã vorbesc la nesfârºit”, seconfeseazã povestitorul din Trei întâmplãri cuobiecte). El transpare ºi vine de undeva dintr-o zonãa inefabilului, pe care personajele îl percep ºi îltrãiesc oarecum derutate dar având sentimentul,

senzaþia deplinei normalitãþi. Bãtrânelul – bunãoarã– din Bãtrânul ºi cãrþile, care îi istoriseºte „cea maiciudatã poveste din câte îmi fu dat sã aud”, îºidescoperã pe-ncetul marea capacitate intuitivã,izbutind sã recompunã, din numai lectura câtorvapagini ale vreunui roman, întregul subiect alacestuia: „Deschise cea dintâi carte care-i cãzu înmânã ºi începu s-o citeascã. Nu ajunse însã nici lajumãtate când îºi dãdu seama cã ºtie ce se petrecepânã la sfârºit”. Exerciþiul acesta de lecturã devineobsedant, incitant ºi îi marcheazã în totul existenþa.Numai cã, de la o vreme ia seama asupra faptuluicã nu se potriveau, în versiunea sa, o mulþime de„amãnunte”, aºa încât avu revelaþia, la vârsta deºaptezeci de ani, cã „fusese colaboratorul nesolicitatal multor autori”, aproape neexistând carte pe careel sã n-o fi scris din nou, cu alte accente, fãrã a fiscris însã cu adevãrat, în tot acest rãstimp, nici ocarte proprie. E revelaþia care îl bulverseazã ºi astfelia hotãrârea de a nu mai citi nimic, plecând într-olungã cãlãtorie cu vaporul, pe mare, unde nu ia cusine nici o carte. La întoarcere constatã cã sevindecase de boala cititului ºi a recompuneriisubiectelor acestora, numai cã lipsit de ea, viaþaînsãºi nu-ºi mai avea rostul, el simþindu-se absolutinutil îºi aºteaptã, resemnat, moartea. Fãrã îndoialã,avem de-a face cu o parabolã pe care prozatorul odezvoltã sub forma unei intrigi misterioase. În altãparte, în Ce fel de gânduri se pot lega de ungeamantan vechi, povestirea este dezvoltatã în jurulunui obiect insolit – un geamantan vechi, uzat –care nu rimeazã câtuºi de puþin cu þinuta femeiialãturi de care se aflã pe bancheta tramvaiului cevine de la garã. Observatorul acestei... nepotriviriîncepe sã caute explicaþii de tot soiul („am compusrepede o istorioarã capabilã sã lege între eleelementele obiective”), sã inventeze relaþiiexistenþiale între cele douã elemente, rãmânând însãperplex în final când respectiva doamnã coboarãîntr-o staþie oarecare fãrã a lua cu sine geamantanul.Nu-i aparþinea, aºa încât fabulaþia pe care aorganizat-o în jurul situaþiei ce i s-a pãrut a fideosebitã se dovedea pur fantezistã. Geamantanulcoboarã însã ºi el, luat de o terþã persoanã, cu o altãfizionomie, cu un alt aspect, un bãrbat, propunândastfel o altã relaþie între cei doi factori stimulatoride ipoteze, deci o altã posibilã fabulaþie, care însãnu se mai produce.

Reþeta prozelor fantastice este urmãritã ºi înPoveºtile pentru oameni mari, cu dezvoltãri maiample, mai... nuvelistice. În Uºa ziditã se relateazãun caz bizar de acþiune cvasi detectivistã (Inocentulcopil ce-ºi însoþeºte familia – vilegiaturiºti – într-ovilã abandonatã la marginea unei pãduri, departe delocalitatea cãreia îi aparþine, departe de lume,circulã prin interiorul edificiului cu uimirea de adescoperi mereu alte ºi alte încãperi, alte ºi alte...lumi, pãtrunzând în ele printr-o uºã pe care toþiceilalþi o vãd a fi ziditã) al cãrui final prozatorul îldecripteazã cu aplombul ºi subtilitatea criticuluiliterar dispus, ºi capabil întotdeauna, a cãutasensurile profunde, ideatice, ale propriilor lecturi:„Dacã e vorba de o casã ce simbolizeazãpersonalitatea, biblioteca ºi cartea reprezintãmotivul final ºi care, nu întâmplãtor, lichideazãobsesia: este motivul textului. Cãutarea, camerele,uºa ziditã simbolizeazã explorarea; textul e ofinalitate. Identificatã cu un text, personalitateascriitorului se realizeazã ºi pãrãseºte visul. În spateleuºii zidite din povestirea mea, trebuie sã fieneapãrat o carte. Vãd în povestire un simbol alscrisului ca invenþie de sine”.

În Ruleta se relateazã, cu umor ascuns,paradoxala întâmplare – vecinã cu absurdul – în careun hoþ de mânã micã („un hoþ de modã veche”),Ilarie Constantinescu, se strecura tiptil prinapartamentele ale cãror uºi le gãsea deschise (n-a

forþat niciodatã vreo uºã), ºterpelind ce-i cãdea la-ndemânã, de mai micã sau mai mare valoare.Când era, întâmplãtor, surprins în acþiune, cumorga unui om distins, ce putea dobândi credit deîncredere, se scuza invocând numele lui IlarieConstantinescu, pe care-l cãuta, spunându-ºi astfelpropriul nume, care nu corespundea niciodatã cuacela al locatarului. Afacerea a mers aºa multãvreme pânã când într-o zi, intrând pe uºa unei vile,spre surprinderea lui, cineva i-a ieºit în întâmpinare,chiar cu jovialitate. Îl caut pe cutare, zice hoþul darsurpriza ia proporþii. Poftiþi i se rãspunde, tocmaisunteþi aºteptat. Nu poate sã dea înapoi ºi intrând îlîntâlneºte pe un domn ce poartã exact numeleinvocat ºi care aºtepta într-adevãr pe cineva cãruiaurma sã-i înmâneze un mesaj. Dialogul dintre ceidoi este cuceritor prin tocmai avalanºa confuziilor ºia coincidenþelor ce se produc, pânã în final cândimpostura hoþului este recunoscutã, acesta fiind datpe uºã afarã cu brutalitate dispreþuitoare. „Nu seºtie dacã Ilarie Constantinescu ºi-a continuatfurtiºagurile prin case sau s-a lãsat pãgubaº –conchide prozatorul – Eu înclin sã cred cã mãcarmetoda ºi-a schimbat-o. Dupã ciudata înlãnþuire defapte pe care le-am povestit, nu-mi vine sã cred cãgura lui s-a mai putut descleºta vreodatã, în faþaunei uºi deschise, ca sã întrebe cu inocenþã: <Aicilocuieºte domnul Constantinescu?>”.

Niciuna din povestirile lui Nicolae Manolescunu e lipsitã de o anume ciudãþenie, pe care seconstruieºte, de fapt, întreaga intrigã. Fantasticul lore vecin cu fantezia, probând astfel o imaginaþiedispusã a vedea realitatea din perspectiva insolituluiei: „Trebuie sã recunosc – se confeseazã unul dinpovestitorii ce se subsumeazã, cu evidenþã autorului– cã nu sunt amator de întâmplãri adevãrate, preferficþiunile”. ªi altul, în altã parte: „... ni se par deneevitat tocmai faptele întâmplãtoare, inexplicabile,fiindcã introducem în lanþul lor indiferent ocauzalitate ºi un sens care nu existã. Raþionalizãmevenimentele, construim ipoteze, vrem numaidecâto coerenþã”. Iatã, rostit aici, programul prozatoruluiNicolae Manolescu, pentru care storyul constituitdevine, în fapt, o demonstraþie practicã a ideilorsale de teoretician, critic literar, asupra literaturii.Tocmai de aceea spuneam la început cã avem de-aface cu o prozã... intelectualã, captivantã, nicivorbã, prin calitãþile ei narative dar, mai mult,interesantã (pasionantã) prin demonstraþiasubiacentã pe care o face prozatorul transferândîntr-o factologie a vieþii diurne tocmai aºteptãrilesale privitoare la realizarea ºi finalitãþile opereibeletristice.

Volumul de Povestiri pentru oameni mari îºireveleazã farmecul în tocmai aceastã fericitãmezalianþã, întreþinutã... la vedere, a teoreticianuluicu practicianul în demersul epicului: „De ce simtnevoia sã aºtern pe hârtie, din când în când, ceeace gândesc, simt, citesc etc.? Ca sã nu uit? Nupoate fi asta: când le regãsesc dupã un timp, e ca ºicum le-aº fi uitat, toate aceste lucruri notate. Defapt, le redescopãr. Poate cã le înregistrez ca sã lefolosesc cu un prilej ori cu altul, în conversaþia measau în cãrþi? Nu e nici asta, cãci mã numãr printreoamenii care nu-ºi amintesc niciodatã la timp oidee, o vorbã; care, cu alte cuvinte, n-am vocaþiacitatului (fie cã citezi pe altul, fie cã te citezi petine) /.../ ªi, totuºi, eu de ce reþin în scris toatefirimiturile? Probabil cã întrebarea revine la aceea,mai generalã, <de ce scriu>? ªi la asta n-am nici unrãspuns”.

S-a scris prea puþin despre Parcul, cartea din1991 a Angelei Marinescu, cu texte datând ºidin 1988, care marcheazã încã o cotiturã în

opera sa. Este momentul în care poeta sedesparte aproape total de acea clamare cumvaostentativã, pe care am numit-o aproximativ“programaticã”, a unei sensibilitãþi “negre”,tensionate, dramatice, uneori doar numite ºiinsuficient incorporate “materiei” viziunii. Un ºocbiologic, o zguduire gravã a fiinþei coboarã acumbenefic meditaþia în straturile cel mai vii alesenzaþiei, cuvântul însuºi capãtã asprimipalpabile, “obsesia” învinge “rigoarea” controluluiraþional. Un soi de panicã a întregii fãpturitulburã echilibruri cu greu câºtigate în poemelemai vechi, detaºarea faþã de propriile stãrianxioase devine cu mult mai dificilã, de nuimposibilã. “Mi-e teamã cã faþa mea se desprinde./ mi-e teamã cã mâine voi fi alta” – se scrie la opaginã –, iar altundeva poeta însãºi face,rezumând, diferenþa dintre “provocarea”oarecum experimentalã, calculatã, a trãirilor: “mi-am provocat eºecul, poezia ºi moartea; îmiprovoc acum pielea, pãrul negru ºi sângele / fãrãcer cu cerul în faþã / fãrã iubire cu iubirea înfaþã”; din noþionale ºi abstracte, poezia ºimoartea au de-acum referinþe concrete, de oconcreteþe dureroasã, adesea sfâºietoare. “nebuniamea este mai aproape de moarte / decât depoezie” – se mai spune, “îmi port sângele petãlpi”, “îmi voi desena cuvintele pe care / nu lemai pot rosti”. Se va ghici aici tocmai miºcareade coborâre în realul experienþei existenþiale, fãrãinterfeþe ºi medieri altãdatã protectoare: “sã numai porþi nimic pe craniu / sã porþi craniul însânge”, “Coiful de Fier Cântã Liber pe Piele //aproape sânge / cu faþa la zid, cântece precise /într-un spaþiu din ce în ce mai îngust”. Se mairosteºte ºi acum o propoziþie precum “violenþasunt eu”, însã aici ea sunã cu mult maiconvingãtor, cãci e o stare paroxisticã ce trecedincolo de afirmaþia/declaraþia oricât de decisã ºide tranºantã. Între obiecte ºi subiect, între eulliric ºi cuvintele lui e sugeratã ori numitã mereu oapropiere, o prelungire, o identificare: “o brãþarãdin argint curat s-a lipit de piele pânã la sânge”,“Nicio lumânare nu este lumânare. Lumânareaeste mâna din care picurã sânge pe crucea delemn”. Aluziile biblice diseminate în texte, decâteva ori în latina liturgicã, accentueazã nota sede dramatism ºi tragic exemplare.

În acest ansamblu, ciclul care dã titlul cãrþii,Parcul, e aproximat ca spaþiu al unor noi, maiacute, pânã la cruzime, experienþe pe propriul eu.“Programul” de laborator intim reapare cu aceeaºidecizie tãioasã, însã distanþa dintre declaraþia deprincipii, ca sã spunem aºa, ºi realitatea concretãa expresiei de sine a dispãrut : “În acest parc îmivoi încerca puterea ºi eficienþa / revoltei melefaþã de mine însãmi. / cu mâinile mele îmi voiprovoca Totul. / voi desprinde oglinda lucioasãde zidul care / mã opreºte sã mã vãd atât deaproape încât nu mã mai vãd. / o voi sparge. Mãvoi lipi de zid cu trupul” - sunã incipitulpoemului. Iar mai încolo: “cu oglinda lipitã detrup”… Miºcarea de lipire, adeziune, identificare,dominã acum, alãturi de motivul zidului – maivechi ºi el în scrisul poetei – asociabilimaginarului materiei rezistente, constrângãtoare,variantã a “blindajului” ambiguu, ce reapare aici

ca “manta de fier”. Fãrã sã-ºi schimbe“coregrafia” sumbrã, gestica primeºte o notãacutã, de teatralitate tragicã, tinde spreemblematica energicã, conturatã în linii apãsate,tranºante, în alternanþe de negru ºi roºu aprins:“ne-am urcat în plinã rãtãcire a minþii aparelumina neagrã a disperãrii. / voalul adânc ce-miacoperã faþa ; cu mâinile aprinse ca niºte / torþesingure în întuneric, arse de durerea fizicã”.Textul însuºi se impregneazã de aceste stãri detensiune extremã – “textul roºu mistic emanã razetoxice”. Fuziunea totalã a trãirii, a fiinþei cutextul, afirmatã ºi pânã acum, e reluatã învariante ce accentueazã actul de autentificare:“am ridicat cuvintele ca pe niºte steaguri înbernã. / poezia mea sunt eu. /…/ poezia mea aresânge ºi carne / o frunte îngustã ºi trup defemeie”. Excelentã sugestie, în acest ultim vers, areducerii ºi atenuãrii “programului” ideatic înprofitul trãirii, al planului existenþial. Dacã“rigoarea” deja cunoscutã reapare tematic ºi dacãdecizia de a-þi controla raþional afectele rãmânefoarte limpede, ea se aplicã acum pe un fond desensibilitate cu prizã puternicã la concret, încâtceea ce pãruse – ºi chiar era, în parte – declarativºi exterior în unele versuri mai vechi e asimilatorganic, ori sunã firesc ºi vine în ajutorulorganicului, precum firele cu care se coasetãietura dupã o intervenþie chirurigicalã. Câte osecvenþã recapituleazã aceastã ecuaþie dintre“rigoarea” supravegherii lucide a atitudinilor ºimai puþin geometrica suferinþã a cãrnii: “o,rigoare ºi coerenþã. norme ale durerii au fostdestule: sã gãsim / acum metodele înguste ºiprecise ale disciplinei de sine. / ºi metodele vasteale umilinþei: ºapte paºi înainte ºapte paºiînapoi”. Sunt formulãri ce echilibreazã sugestivcele douã planuri.

Altminteri, decorul ºi figuraþia rãmân înregistru întunecat-expresionist, cu stilizãrile derigoare: “parcul” e negru ori “plin de sânge ºi deumbre”, personaje-embleme, ca în picturasimbolistã ori expresionistã, trec pe aceastã scenãvizionarã: cãlugãri, cãlugãriþe în tunici de fier,îngenunchind lângã ziduri, un blazon însângerat,un bãiat cu buze roºii, patru fete despletite,printre care se impune, cu masca ei tragicã,protagonista în þinutã de tragedianã sumbrã, “cumâini pline de întuneric”, costumatã ºi ea în“tunicã de fier”, având ceva hieratic, foartestilizat, “studiat” - cum mãrturiseºte într-un loc.

Lucrurile nu se schimbã esenþial în volumulcu titlul ciudat, Cocoºul s-a ascuns în tãieturã, din1996. Vestire de zori însângeraþi, aluzie letrãdãrile biblice ale apostolului înspãimântat? –Oricum, se mai fac paºi pe calea intensificãriiextreme a senzaþiei asociate cu scrisul (“Pestecuvintele noastre Cineva a aruncat o bucatã decarne crudã”, majuscula metafizicã tinde sã fieacoperitã de coporalitatea densã, sangvinã,întunecatã a fiinþei revoltate ºi suferinde.Apocalipsa expresionistã îºi sporeºte atmosferahalucinantã ce învãluie decoruri ºi personaje dejaprezente în poemele precedente, nu fãrã o tentãmetafizicã, totuºi, în ciuda devalorizãrilor subsemnul cãrora apar unele dintre simbolurile ºispaþiile sacre. O autoironie acidã, vecinã cusarcasmul, se întoarce contra “idioateimetafizice”, într-un discurs (“fugã postmodernã”

anunþând ciclul mai amplu de mai târziu) cuaccentuat caracter de artã poeticã, complex, ce eºi act de solidarizare ºi replicã la poezia mainouã, în care bunãoarã “Saviana (Stãnescu) a puselegant punct poeziei feminine”. Cu opasionalitate nouã, aproape brutalã, AngelaMarinescu îºi recapituleazã propriile forþãri alelimitelor poeziei “moderniste” (un poem precuumÎngerul lui Nichita, din acest volum, o anunþa),însã nu înþelege sã renunþe nici la zisa “idioþeniemetafizicã”; ceea ce nu înseamnã cã, pe linia de“sudurã” dintre “rigoare ºi obsesie”, cunoscutã,nu continuã sã confrunte – sã înfrunte – unlimbaj poetic considerat discutabil, prin apelul laexpresia sfidãtor-nonconformistã, ca semn alautenticitãþii trãirii eliberate de orice aurã: “fiecarevers înseamnã o lume spun, prin spitalele negrede sudoare, nebunii, / cu plicul albastru þi se dãîn cap ºi capul se sparge ºi urechile ies pe afarã/ sã mai vadã sã mai audã, prea multã izolare tearuncã înapoi în poezia modernistã / chiarromanticã ºi sãmãnãtoristã. / ºi niciodatã nu voiputea sã renunþ la naivitate ºi blândeþe mi-amspus ºi / niciodatã nu voi demitiza decât propriamea viaþã împinsã cu sila spre moarte” ; iar apoi,violent: “îmi doresc un W.C. în mijlocul sângeluidin care sã rãzbatã mirosul poeziei mele / dinW.C. sã iasã fantomele decolorate ale mãºtilor /ale mãºtilor voastre fãcând semne cu mâinile lorjupuite // mergem decoloraþi la bisericadecoloratã cu un Iisus decolorat de vremuri / ºine rugãm pe bãncile decolorate / cu rugãciunidecolorate dar eu îmi doresc / un W.C. public înmijlocul unei mãri de sânge din care sã rãzbatãmirosul poeziei mele… Încã o datã, dupãavangardiºti ºi urmaºii lor “opzeciºtii”, poezia sevrea coborâtã în stradã, cu voinþa de abandonavechiul mod de a scrie – “Nãvãlesc în salaimensã a Universitãþii numitã Stradã / mã uit pesub pleoape cu toatã puterea de care sunt înstare”, “dacã am scris vreodatã altfel este pentrucã eram o hahalerã”. Numai cã “strada” poezieinu e, cum s-a mai observat, deloc cea oferitãnotaþiei reportericeºti a unora dintre acei confraþimai tineri, ci e o cale interioarã, o via dolorosape care adâncimea suferinþei face ca totul sãdevinã proiecþie fantasmaticã a eului în tensiune.Emblemele ºi stilizãrile gesticii n-au dispãrut, fieºi cu linii acum mai deplasate ºi bine împlântateîn solul carnal-maladiv, prezent încã din poemeledebutului: “îmi horcãie plãmânii obosiþi de atâtaboalã. Fumul de tãmâie ajunge prea târziu. / aºputea sã ard lumânãri pe tãlpile mele atât sunt detocite. / aº putea sã merg cu un steag negru îngurã atât îmi este gura de adâncã / aº putea facedragoste cu tine ºi moartã”… ºi, ca ultimãafirmare a mesajului autenticist, acest vers: “tuvrei sã nu mai scrii, tu vrei doar sã fii”…

Fugi-le postmoderne, publicate parþial înantologia Skanderbeg (1998), apoi într-o plachetãdin 2000, duc foarte departe acest autenticism,peste tabuuri de expresie ºi de conþinut,interpelând vehement în imagini de un grotescsarcastic, dar ºi cu un soi de disperare, odivinitate solidarã mai degrabã cu dimensiunile“cãzute” ale umanului. Ton sfidãtor, adus înpragul blasfemiei, dar abia dismulând o durereextremã, o deznãdejde a fiinþei ameninþate dealterare ºi moarte. Un fel de bravadã în exhibareasexualitãþii care cunoaºte impulsuri târzii face cadiscursul poetic sã-ºi confirme autenticitatea ºi laacest etaj mai puþin expus în lirica femininã, pecare de altminteri poeta o ºi respinge.Dimpotrivã, etaleazã ostentativ impudic o

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


lecturi

Poezia Angelei Marinescu (III)Ion Pop

De pe drumul spre Iaºi, m-am abãtut prinCîrlibaba. Nu mai fusesem acolo de 21 deani. Eram curios cum mai aratã, sã-mi

confrunt amintirile cu realitãþile. Drumul de laIacobeni încolo e la fel de ciuruit, o aventurã sã nu-þi rupi maºina. Însã natura extraordinarã, munþiiînalþi, cu vîrfurile care se pierd printre nori, pãdureade-un verde crud, care te reumple de energie, toateastea au rãmas la fel. Nici satul nu s-a schimbat.Intrînd pe strãduþa din dreapta primãriei, sîntaceiaºi douãzeci de metri asfaltaþi, apoi începedomnia noroiului ºi a bãlþilor. M-am dus sã vãdcasa unde am locuit un an de zile. Am recunoscutcãrarea pe unde coboram spre pîrîul vijelios, cudouã gãleþi, dupã apa de spãlat trupul ºi hainele înlighean (fiindcã apa de bãut o aduceam de lafîntîna din capãtul grãdinii). Totul pãrea înparaginã, iarba crescuse peste genunchi, nu mailocuia nimeni acolo. Proprietari fuseserã doi bãtrînigermani, soþ ºi soþie, oameni extrem de simpatici ºigeneroºi, ei locuiau pe o parte a casei, noi pe parteacealaltã. Imediat dupã 1990, deºi aveau deja peste70 de ani, au ales plecarea definitivã. Nu mai amveºti despre ei, probabil cã nu mai trãiesc.

Revoluþia din decembrie ‘89, pentru mine, aînceput la Cîrlibaba. Auzisem prin Europa liberãsalvele de mitralierã de la Timiºoara, urletele indig-nate ale mulþimii, fremãtam sã ne întoarcem laCluj, sã vedem dacã nu se extinde revolta. Pe cîndne împachetam bagajele cu febrilitate, am auzit înfaþa geamului o serie de explozii violente, care ne-au înþepenit. Am ieºit sã vedem ce e. Geniºtiiarmatei minaserã cu trotil cursul apei, care formasepungi de gheaþã ºi ameninþa localitatea cu inundaþi-ile. Ne-am liniºtit. Asta nu era aia. Aºa cã – dacãbine reþin – în data de 18 decembrie 1989 am luatdrumul Clujului, unde alte lucruri spectaculoaseurmau sã se întîmple.

M-am dus sã vãd ºcoala. Curtea era toatã rãs-colitã de utilaje, terenul betonat pentru tenis/hand-bal/fotbal nu mai exista. Geamuri sparte, ici-colo.Iar clãdirea alãturatã, cu internatul ºi cantina, abia

se mai þinea pe picioare. O liniºte adîncã, senzaþiede pãrãsire, indiferenþã ºi sfîrºit de lume. Am remar-cat în coasta ºcolii o nouã construcþie de lemn, pecare scria “Bar”. Am intrat sã-mi cumpãr apã platã.

Aceeaºi pustietate, în afarã de o femeie stîndciucitã ºi aºteptînd sã treacã vremea. Am întrebat-odacã ºcoala mai funcþioneazã. “Da, dar acum evacanþã, sînt cu toþii plecaþi”. “Tot zece clase sînt?”“Nu, doar pînã la clasa a opta. Primele douã deliceu s-au desfiinþat în 1990. Nu mai sînt copii des-tui. ªi eu aici am terminat a 10-a.” “În ce an?” “În1990.” “Ah, înseamnã cã mi-aþi fost elevã. Eu amfost profesor aici, un an, am predat românã.” S-aaºternut un moment de tãcere. “Nu, la românã l-am avut pe domnul profesor Tipuleac, dar el întretimp a murit.” “Nu, Tipuleac era suplinitor, eu amvenit ca titular, cu repartiþie guvernamentalã ºi i-amluat orele de românã, la clasele a 8-a A, a 8-a B, a9-a ºi a 10-a. El a trecut sã predea latinã. Dacã aþiterminat a 10-a în 1990, atunci sigur v-am fost pro-fesor.” Altã liniºte scurtã. Apoi un rãspuns diplo-matic. “Se poate, dar eu nu-mi amintesc.”

Am încercat sã obþin alte informaþii. “Cine maie dintre vechii profesori? Directorul, de geografie,am auzit cã a murit. Cum se numea?” “Domnu’Dascãlu.” “Aºa, era un om tare cumsecade, mãrunt,sufletist, entuziast. La biologie cine mai este?” “Totdoamna Iliuþ, iar soþul e învãþãtor ºi-acum, doar cãnu mai face naveta pe bicicletã, prin zãpadã, laºcolile de pe munte. Alea s-au închis, acum vincopiii la noi.” “Învãþãtorul Treºciuc mai este? Soþialui era secretara ºcolii, îmi amintesc cã a plecat înGermania.” “Da, doamna e tot plecatã, el e totaici.”

“Mai ºtiþi cînd au venit ajutoarele dupã revo-luþie? A fost un TIR cu 6 tone de drajeurifranþuzeºti. Le-am depozitat sub cheie în laboratorulde biologie, de l-am umplut pînã la tavan.” Femeiaa dat din cap zîmbind. (Ne-am apucat sã împãrþimapoi fiecãrui copil un kilogram de ciocolatã. Cînd i-am terminat pe toþi din ºcoalã, am observat cãsala de clasã era încã plinã pe trei sferturi. Atunci

am schimbat tactica. Am cerut de la primãrie olistã cu locuitorii din Cîrlibaba ºi l-am chemat pefiecare sã-i dãm cîte 3 kilograme. Îi bifam, pemãsurã ce-i rezolvam. Au fost totuºi unii care auvenit de douã-trei ori, spunînd cã n-au primit. S-audus acasã ºi ºi-au fiert rachiu. Copiii îºi puneau înpraºtie praline pariziene extrafine, cu care se vînauprin curtea ºcolii.)

“Ce mai fac învãþãtorii Marchevici ºi Fluieraru?”“Soþii Marchevici lucreazã tot aici, acum sînt plecaþiîn vacanþã. Domnul Fluieraru a murit.” “Vai, îmipare nespus de rãu.” “Da, acum ºase ani.” “Cît m-am mai certat cu ei sã-ºi lase fetele la liceu, laCluj, sã înveþe mai departe, sã nu se piardã printremunþi. Cristina avea nota 10 la toate materiile, eraextraordinarã. Oana era ceva mai slabã, de 8 ºi 9.Pînã la urmã i-am convins, dar numai dacã fetelemerg împreunã ºi dacã le gãsesc locuri la internat,fiindcã ei nu le pot plãti întreþinerea. N-a fost uºor,dar am rezolvat ºi asta. Ce mai fac Cristina ºiOana?” “Oana s-a întors în sat, s-a mãritat, arecopil mic. O fetiþã. Cristina a continuat de-atunci sãînveþe.” “Da, ºi la mine la Cluj a fost ºefã de pro-moþie.” “Acum e la Bucureºti, ceva om importantîntr-o clinicã particularã. Dar mereu dã examene.”

Am vãzut cã, în ciuda numeroaselor detalii pecare ni le comunicãm, femeia continuã sã mãpriveascã suspicios. Mi-am dat seama cã nu m-amprezentat. Atunci i-am zis: “Numele meu e LaszloAlexandru.” Tot chipul i s-a luminat fulgerãtor,ochii i-au fugit în depãrtare, un zîmbet i s-a întinspe obraz. “Dar sigur cã da. Îl cunosc foarte bine peLaszlo Alexandru. Este un om formidabil. Am þinutmult la el. Ne-a ajutat enorm.” ªi privirile îi erauaþintite cu 20 de ani în urmã. M-am simþit destulde stînjenit la auzul cuvintelor elogioase ºi i-amrãspuns: “Doamnã, dar eu sînt Laszlo Alexandru!”.În acelaºi moment i-au revenit pe chip umbreleprezentului, s-a chircit pe scãunelul prãfuit ºi-a bîi-guit încurcatã: “Eu pe Laszlo Alexandru îl cunoscfoarte bine. Pe dumneavoastrã nu vã ºtiu, nu v-amvãzut niciodatã.”

Am încasat în plin rãspunsul ei. Am salutat-opoliticos ºi m-am retras de-acolo în vîrfulpicioarelor. Nu mai era nimic de adãugat.

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


imagine de sine grotesc masculinizatã: “suntaproape un bãrbat / nu sunt un mascul; am patrutesticole; / douã testicole în loc de plãmâni,scãldate în sânge, / ºi douã testicole invizibile încreier”… Nu lipsesc trimiterile la lesbianism ºiautoerotism, într-o dezlãnþuire de gesturisfidãtoare, iconoclaste, ducând cu gândul laºocantele, ºi atunci, ºi acum, “poeme-invectivã”ale avangardistului Geo Bogza. Cititorul opereiîntregi a Angelei Marinescu va remarcaprogresiunea, în intensitate, a unor obsesiiexistente încã în primele sale poeme, ridicate mainou la o cotã de energie rãvãºitoare asenzualitãþii, chemate sã certifice atingereapragurilor ultime ale expresiei de sine (“nu amvrut sã fac dragoste decât cu mine însãmi”). ªiatingând o cotã de poeticitate dintre cele maiînalte din poezia românã actualã. Raþiuneariguroasã de odinioarã devine incandescentã,creierul ia foc, în timp ce senzualitateadezlãnþuitã devastator se imprimã peisajului,rostirea însãºi e parte a acestei osmoze fierbinþidintre carne ºi spirit: “sunt cu creionul pe limbã,cu limba pe inimã, ºi cu inima / pe creºtet, iarcapul astfel împodobit plesneºte pe cer / seîmprãºtie focul din capul meu”… Atributul“postmodern” (auto)acordat acestor poeme de

respiraþie amplã ºi gâfâitoare, parcã dezlãnþuitecontra tuturor convenþiilor sociale ºi literare, e deprivit, totuºi, cu circumspecþie. Cãci relativismulironic ºi amicala reciclare de formule poeticemoºtenite nu sunt deloc definitorii pentru acestlirism întemeiat pe autenticitatea trãirii, aexacerbãrii ei pânã la fantasmaticul ardent ºisumbru, crescut desigur pe date fizice, ale“realului” ºi ale propriei fiinþe, dar neabandonatnici de o “patimã cereascã”, vorbind arghezian, -însã una alimentatã paradoxal de un fond depãcãtoºenie asumatã, de blasfemii niciodatãrenegate, ca ºi cum înrudirea cu divinitatea ar fiuna de naturã originar impurã, sau în carerãscolitoarele patimi ale cãrnii ar comunica intim,irigând-o subteran, cu spiritualitatea asceticã. Subacelaºi semn al “rigorii” ºi al “obsesiei”, liricaaluvionarã, despletitã uneori, a AngeleiMarinescu, ajunge în cãrþile ultimilor ani la unsoi de unitate a magmei incandescente caretopeºte într-un singur ºuvoi substanþele cele maidiferite, cu salturi ºi punþi imagistice originale ºiîndrãzneþe. Postmodernitate? – Mai curând sfidarea modernismului “înalt”, prin asumarea uneivoluntare “impuritãþi” în viziune ºi în limbaj,urmãrind realizarea unui “program” alautenticitãþii expresiei de sine, dincolo de orice

limitare convenþionalã. Poezia a fost ºi a rãmas o“problemã personalã” (vezi ºi titlul plachetei din2010) ea vorbeºte “limbajul dispariþiei”, cuvântul,e preocupatã de “probleme derizorii de sfârºit”(cartea din 2006), dupã ce declarase cã îºi“mãnâncã versurile”, în alt titlu, din 2003. Suntgesturile extreme, marcând identificarea totalãdintre scris ºi “viaþã”, înþeleasã, aceasta, în toatedimensiunile ei, atestate ultime ºi definitive aleautenticitãþii scrisului în osmozã cu trãitul. În faþaunor asemenea provocãri fãrã precedent aletuturor straturilor experienþei existenþiale, e deînþeles cã Angela Marinescu a putut deveni unuldintre marile modele ale celei mai tinere generaþii“autenticiste”, dedate tuturor licenþelor deexpresie dupã cãderea comunismului ºi acenzurilor lui. Avea deja un fel de nepoate liriceîn spaþiul “optzecist”, de la Mariana Marin ºiMagda Cârneci, la Marta Petreu, care propun,fiecare în felul ei, niºte “lecþii de vivisecþie înoglindã”, dupã formula, care se þine minte, a celeidin urmã.

Sîntem concepteLaszlo Alexandru

sare-n ochi

IIooaann-PPaavveell AAzzaapp – Dragã Ovidiu, de prinnoiembrie 2010 pânã la mijlocul lui aprilie 2011(când avem aceastã discuþie) s-a întâmplat cevamai puþin obiºnuit. Þi-au apãrut vreo ºase cãrþi! Evreo neregulã declanºatã de criza economicã? S-aschimbat ceva important în circuitul cãrþii de laautor la publicul lui? Ai scris mai mult? Ai fãcutrost de un agent literar de tip occidental? Careeste secretul?

OOvviiddiiuu PPeecciiccaann – Secretul, dragã prietene, îmiscapã. E surprinzãtor ºi pentru mine ce s-aîntâmplat, mai cu seamã cã vreme de douã luniam fãcut cunoºtinþã cu lumea medicalã (o lumede oameni foarte bine pregãtiþi, cu apetit culturalinsaþiabil, dar pe care e bine sã o cunoºti înafaracabinetelor ºi a spitalelor). De fapt, s-ar preaputea ca, dupã mai multe zeci de volumepublicate ici ºi colo, sã fi venit, în fine, momentulîn care editorii s-au obiºnuit cu ideea cã am câteceva de spus… Sã vedem însã despre ce cãrþi ar fivorba, nu?

– Chiar… Dã-mi voie sã le pomenesc înordinea în care apar pe blogul tãu: Clujul înlegende (carte scrisã împreunã cu criticul literarIrina Petraº), Istoria românilor (vol. I), Aventurilelui Matiaº Corvin la Cluj (poveºti pentru copii),Avalon. Întâmpinãri istoriografice, Pâlnia ºiburduful. Teorie ºi practicã în istoriografie,Voluptãþi literare (criticã literarã).

– Despre ele este vorba, e adevãrat. Trebuie sãprecizez însã cã nu e nimic fantastic în aceastãîntâmplare. În timp ce unele dintre titluri –legendele ºi poveºtile – nu mi-au luat mai mult dedouã luni de concentrare, titlurile de practicã ºimetodologie istoriograficã reprezintã, de fapt,recolta câtorva ani de publicisticã susþinutã înObservatorul cultural ºi Verso, reviste care auavut amabilitatea sã mã cultive. Ele s-au fãcut, casã zic aºa, de la un numãr de revistã la altul, dinmers… La fel ºi cronicile de criticã literarã, dintrecare cele mai multe au fost gãzduite chiar derevista unde lucrezi, Tribuna (dar ºi la redacþiileînvecinate, Steaua ºi Apostrof), ºi unde m-amconsiderat mereu, în ultimii ani, printre prieteni.Cea mai îndelungatã pregãtire mi-a luat-o,probabil, Istoria românilor, al cãrei volum secundva apãrea, dacã vor zeii, la sfârºitul acestui an.Încã din 1990 mã gândeam la aºa ceva ºi chiarplãnuisem un serial la temã în revista Cuvântul,în vremea regretatului Radu G. Þeposu, cândfostul meu coleg redacþional de la Apostrof,Mircea Þicudean, ajunsese redactor al publicaþieibucureºtene ºi mã încuraja sã fac pasul hotãrâtorcãtre o istorie în serial. Apoi însã condiþiile s-aumodificat rapid. Þicu a plecat la Europa Liberã –întâi în þarã, apoi la Praga, oraº în care continuãsã trãiascã ºi sã facã jurnalisticã –, eu mi-amschimbat locul de muncã, au intervenit alteprioritãþi… Abia în 1998 am publicat în revistatârgumureºeanã Vatra ceea ce s-ar putea chema

programul acestei proiectate sinteze. Pare, uite, opregãtire de 20 de ani, dar când mã gândesc cã1998 era ieri pe la prânz… În fine, uite cã m-amaventurat în aceastã tentativã… invitat expres deun român stabilit în Spania, fondatorul uneiasociaþii de prietenie între cele douã popoare,nemulþumit de reflectarea superficialã de care sebucurã acolo compatrioþii noºtri. Acum proiectula prins viaþã ºi cine ºtie ce va mai urma.

În schimb, Aventurile lui Matiaº Corvin laCluj sunt rezultatul nepremeditat al muncii la oaltã carte, apãrutã cu puþin înainte. Este vorbadespre volumul de legende legate de trecutuloraºului nostru pe care l-am scris la invitaþia ºi cucolaborarea Irinei Petraº, într-un proiect alprimãriei municipiului în care locuim. Toatãagitaþia eternã în jurul statuii ecvestre a regeluinãscut aici – reparare, cofragul de lemn ºisuspendarea, pânã la restaurarea soclului,inaugurarea cu zarvã de presã, discuþia în jurulinscripþiei lui Iorga – m-au fãcut sã îmi dau seamacã, în timp ce printre copiii maghiari, de aici ºidin Ungaria, marele rege era o prezenþã familiarã(legende, poveºti, desene animate îl menþinfastuos în atenþie), copiii care citesc numai înlimba românã nu au nimic care sã îl poatãapropia de ei pe fiul lui Ioan Corvin deHunedoara. Sper ca aventurile celui ce urma sãajungã pe tronul Ungariei mai târziu sã poatã fiurmate ºi de alte istorisiri, lucrez deja la elepentru cã am primit din partea micilor meicititori semnale cã poveºtile respective nu le-audisplãcut.

Cât despre Avalon ºi, respectiv, Pâlnia ºiburduful, acestea sunt cãrþi de criticã istoricã; fieaplicatã la apariþii recente, fie urcând cãtrediscuþia teoreticã ºi metodologicã sau legatã depractica istoriograficã ºi publicistica de profil.Existã un public avizat al cãrþii de istorie la noi,dar, spre deosebire de alte culturi, critica dedicatãacesteia nu însoþeºte orientativ, cu sfatul ºiexpertiza sa, pe cititorul cultivat dinafaraspecialitãþii, dornic, pur ºi simplu, sã ºtie dacã unvolum e bun sau nu, dacã are merite sauprecumpãnesc defectele, dacã ºi cum poate judecapoziþia unui istoric exprimatã în cercetãrile sale.Le-am gândit publicarea împreunã – îi mulþumescpentru asta politologului George Jiglãu, bunulmeu prieten ºi în alte aventuri cãrturãreºti –pentru cã meritã citite una dupã alta, fiindcomplementare. Recunosc, mai ales a doua arenumeroase pagini corozive, muºcãtoare,alãturându-se, din acest punct de vedere, direcþieipamfletare ºi polemice pe care am inaugurat-odemult în presã, ici ºi acolo, dar în volum abiaanul trecut, odatã cu apariþia cãrþii mele Mituripublice, mitologii cotidiene.

– Nu sunt prea multe cãrþile de teoria istorieipe la noi, nu-i aºa? În ce mã priveºte, nu ºtiudecât de Xenopol ºi Neagu Djuvara…

– Oho, ºtii destul de mult; aproape jumãtatedin tot ce conþine important gândirea româneascã

sistematicã în România. Dacã adaugi ºi numelelui Blaga…

– Blaga, ai dreptate…

– …Iorga ºi Culianu, nu ai epuizat subiectul,dar nici prea departe de epuizarea lui nu eºti.Sigur cã, dintre ei toþi, mai ales Blaga trebuie avutîn vedere. Altminteri, contribuþiile lui Iorga le-areconstituit Gh. I. Brãtianu, adunându-le într-unvolum publicat postum. Curios este cã nu avemîncã o istorie a filosofiei istoriei la români. S-arputea face ºi cine ºtie dacã nu voi îndrãzni chiareu sã încerc un breviar la temã în anii care vin. Pede altã parte, însã, domnii Liiceanu ºi Patapievicisunt de pãrere – venind ºi cu argumente – cã nicio istorie a filosofiei româneºti înþeleasã în sensulcel mai larg nu avem deocamdatã, aºa încât… Nue destul cã nu sunt de acord cu ei, s-ar cuveni sãîmi ºi argumentez, la rândul meu, poziþia… Pânãcând aº reuºi sã o fac, propun sã nu maicontinuãm în aceastã direcþie.

– Nicio problemã, facem cum vrei tu. Mi-ar fiplãcut, totuºi, sã ºtiu un pic mai mult despreproiectul acesta…

– Nu ºtiu nici eu încã suficient, deºi suntconvins cã pentru a avea o gândire originalãasupra istoriei, înþelegând-o pe aceasta atât catrecut, cât ºi ca studiu ºi reflectare a trecutului cumijloace narative ºi armãturã ºtiinþificã, noi,românii, avem nevoie de o asemenea trecere înrevistã.

– Dacã ar fi sã te azvârli tu asupra unuiasemenea subiect ce ai face?

– Istoria filosofiei istoriei româneºti saufilosofia istoriei? La care te referi? Pentru cã deprimul m-am cam apropiat în ultimii ani, pâº-pâº,fãrã grabã…

– Nu, am priceput asta. De filosofia istoriei.

– Paradoxal, asta e ceva mai simplu, fiindcãeste vorba de o eventualã prezentare coerentã apropriilor mele puncte de vedere asupra istoriei,din perspectiva filosofiei, ºi nu despre valorizareaîn perspectivã istorico-filosoficã, a concepþiiloraltora, dinainte. Ei bine, sunt câteva lucruri

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


interviu

de vorbã cu istoricul Ovidiu Pecican

„Scrisul nostru medievalera sincron cu cel sud-est european”

foto: Amalia Lumei

frapante ºi accesibile tuturor, deºi lumea trece pelângã ele fãrã sã le rosteascã explicit. Sã îþi daucâteva exemple aproape banale ºi totuºi, frapante.

– Sã auzim!

– ªtii cã prima reprezentare abstractã pe careo învãþãm la ºcoalã despre istorie este aºa-numita„axã a timpului”. (Pe vremea mea copiii oînvãþau, teoretic, pe clasa a cincea, dar mulþidintre noi nu sunt nici acum lãmuriþi ce e culinia aceea desenatã pe tablã ºi împãrþitã înintervale egale pe care profesorul te pune sã lesocoteºti, în mod convenþional, de o sutã de ani,secolele…) Ei bine, ea te ajutã sã situezi istoricfaptele unele în succesiunea altora, dar, pe de altãparte, îþi imprimã în minte, vrând-nevrând, ideeatimpului mãsurabil din fizicã, unde durata uneisecunde este întotdeauna aceeaºi, unde o orã aremereu acelaºi numãr de minute ºi unde ziua estealcãtuitã din 24 de ore. Numai cã istoria nulucreazã cu duratele neutre ale fizicii, existã„momente” ºi etape dense, intense, tensionalecare, nu se ºtie de ce, se comportã ca niºtenoduri evenimenþiale, ºi alte perioade – zile în ºir,luni ºi chiar ani sau decenii – când… ai zice cã nuse întâmplã nimic. Istoria lucreazã cu timpidiscontinui, tot aºa cum ºi geografiile istorice suntasimetrice, instabile, dinamice (se „deplaseazã”).

– Interesant.

– Da, într-un fel. De fapt, este de crezut cã oasemenea cheie interpretativã vine dinspredescoperirile din fizicã ale secolului al XX-lea,dinspre democratizarea cunoaºterii ºi dinsprerelativismul filosofic. Cu atât mai bine. De ce amrãmâne la reprezentarea arealocentricã, laformalismul unui timp indiferent la evenimenteleºi procesele istorice ºi la autoritatea incontestabilãa teoriei lui Carlyle despre rolul voluntarismuluiistoric în configurarea viitorului? ªi de ce amcrede cã istorie este numai ceea ce este perfectdelimitabil ca fapt relevant prin iniþierea,derularea ºi finalizarea sa într-un timp„milimetric”? (Mã refer la exemple clasice deistorie politicã: unirea principatelor s-a produsîntr-o singurã zi, la 24 ianuarie, pasãmite, deºialegerea lui Cuza pe cel de-al doilea tronromânesc a fost pregãtitã în etapa anterioarãsancþionãrii acestei decizii – de unde ºi impresiade fals ºi de festivism patriotic pe care o lasãceremoniile; practic, faptele s-au ºi desfãºuratdeja, decizia s-a luat, restul este figuraþie,ceremonial, „autentificare”.)

Dar sã mai pomenesc un element demn dereflecþie, dacã nu te-ai plictisit deja…

– Te rog, dã-i drumul…

– …Este vorba despre saltul necesar de fãcutde la pointilismul istoric la înþelegereaprocesualitãþii… Prin pointilism înþeleg maniadatãrilor exacte chiar ºi acolo unde acest lucru nueste posibil. O campanie militarã nu o datezisimplu, ca pânã acum, în diversele breviareistorice, spunând: în vara anului 1497 ªtefan celMare a avut de fãcut faþã atacului regelui polonIoan Albert. Un asemenea eveniment nu seconsumã în douã secunde, ci presupune ocauzalitate, iniþierea, derularea ºi consumarea sa,iar finalul nu survine îndatã, cu precizie decronometru. Iatã o prezentare mai recentã, de peun sit internet dedicat figurii voievoduluimoldovean, a campaniei evocate: „În toamnaanului 1497, ambiþia regelui polon Ioan Albert amânat spre Moldova o oaste puternicã. ªi ambiþia

regalã, ºi oastea s-au lovit de zidurile cetãþilor ºi s-au frânt în Codrii Cosminului. Dupã lungidiscuþii, s-a ajuns la un tratat de pace, încheiat îniulie 1499 la Hârlãu”. Dupã cum se vede, întreconfruntãrile violente ºi încheierea pãcii s-au scursnici mai mult, nici mai puþin decât… trei ani.

Chestiunea pe care o ridicã însã asemeneaevidenþe este cum sã scrii istoria dacã ea seplãmãdeºte din procese istorice, ºi nu în primulrând din fapte punctuale? Cum sã relatezi, în ceordine ºi din ce perspectivã, mai multe procesecare se intersecteazã în câteva puncte sau pe unparcurs mai lung sau mai scurt? Din acest punctde vedere, aº fi de pãrere cã discursul istoriografictrebuie regândit în formula stabilirii ordinii –relative – a succesiunilor, vãzându-se la nivelulcauzalitãþii care sunt antecedentele ºi care suntsuccedentele într-o evoluþie civilizaþionalã… Credcã este mai puþin important, în principiu, sã ºtimcu precizie în ce zi începe a treia domnie a luiPetru ªchiopul decât sã stabilim dacã intrarea înmodernitate a þãrii lui s-a produs întâi sub aspecteconomic sau cultural.

– Sunã plauzibil ce spui. Dar în felul acesta nuºi-ar pierde istoria prea repede interesul în faþacititorilor nespecialiºti? Am impresia cã proceseleistorice sunt atât de vaste ºi, oarecum, abstracte,încât ar dispãrea viermuiala de indivizi, reflexe,ticuri, anecdotica istoricã pe care o îndrãgim ºicare aduce sarea ºi piperul scrisului istoricilor…

– Nu neapãrat. Dacã Uniunea Europeanã sealipeºte ºi se autodefineºte à plusieurs vitesses ºidacã merge în mai multe direcþii, expandându-seºi… adâncindu-se (cum zice expresia consacratã,de astã datã în englezã: deepenind and widening),de ce discursul istoric – care aspirã mereu la maimultã acurateþe în evocarea trecutului ºi la oadecvare mãritã a discursului la exigenþelecunoaºterii – nu s-ar configura la fel, cu maimulte viteze ºi prin lãrgire ºi adâncire de sine?!

În fine, ar mai fi destule de spus, însã pânã ºinumai atât este de ajuns pentru a te face sãîntrezãreºti, cred, un alt fel de a înþelege misiuneaistoricului. Sau nu?

– Corect! Totuºi, mi-a sunat un pic, cum sãspun…, extravagant sã implici fizica în regândireaistoriografiei.

– Serios? În felul acesta îmi „ridici o minge”,cum spun fotbaliºtii, fiindcã uite, chiar azi mi-amextras de pe un sit cu ºtiri – HotNews.ro –noutatea cã „Misiunea NASA Gravity Probe B(GP-B) a confirmat douã predicþii derivate dinteoria generalizatã a relativitãþii a lui AlbertEinstein. Experimentul, lansat în 2004, a folositpatru giroscoape ultraprecise pentru a mãsura unefect geodezic ipotetic – distorsiunea spaþiului ºitimpului în jurul unui corp gravitaþional – ºifaptul cã un obiect aflat în miºcare de rotaþie înjurul propriei axe atrage în acest proces ºi spaþiulºi timpul”. Nu existã deci, nici timp, nici spaþiu„indiferent”, nemodificat în raport cu un standardpropriu. Or, tocmai aceste coordonate suntprecondiþiile istoriei… O fi extravagant, cum zici,dar, la urma urmei, dacã a fãcut-o LawrenceDurell vrând sã arate de ce a ales o anumeformulã de construcþie romanescã pentruCvartetul Alexandria ºi nu alta, de ce ar fi maiºui o trimitere dinspre istoriografie ºi filosofiaistoriei cãtre fizicã?

– Vãd cã te þii la curent nu numai cutrecutul…

– Ce e drept, mã pasioneazã ºi prezentul. Nude alta, dar e singura dimensiune temporalã încare trãim nemijlocit. Ne deplasãm prin ea exactcu viteza necesarã pentru a nu „cãdea” înafara sa.Nu e ciudat? ªi când te gândeºti cã „ciudãþenia”asta ne este normalitatea banalã, cotidianã, de-alungul întregii vieþi. Trecut? Viitor? Proiecþii. Peunele le numim amintiri ºi þin de memorie,celelalte sunt supoziþii, intuiþii, eventual predicþii.

– Te miºti printr-un laborator în carepresupoziþiile pe care ne bazãm în fiecare clipãstau cumva sub semnul întrebãrii…

– Dacã spui tu… De fapt, într-un anume fel,stau mereu pe loc. Cred cã locuiesc un loc pecare nu l-am pãrãsit niciodatã. Pe dimensiuneacare intereseazã curiozitatea mea faþã de trecut,asta se vede destul de simplu dacã treci cuprivirea prin cãrþile mele de profil. În anul I, castudent la istorie, la cursul de Istoria Istoriografieiromâne al profesorului Pompiliu Teodor –Dumnezeu sã îl odihneascã în pace, un mare omºi dascãl, a trecut exact un deceniu de la plecarealui dintre noi – am primit ca temã de seminaranalistica româno-slavonã de pânã în secolul alXVI-lea. M-am aplecat destul de sceptic asuprapaginii, în sala-halã a Bibliotecii CentraleUniversitare, trebuie sã recunosc. Nu-mi era clar,pe atunci, ce anume doresc ºi caut, mi se pãreacã destinul meu ar putea fi cel al unuiSchliemann ardelean, aveam impresia cã mi-arplãcea sã devin arheolog… (Este nevoie de timpca sã descoperim, fiecare dintre noi, care esteprofilul nostru interior adevãrat ºi cât din ceea cedorim este mimetic, „fals”, în dezacord cu modulprofund al fiecãruia de a fi. Sunt unii care îºirateazã viaþa din cauzã cã aflã prea târziu despredezacordul dintre ei ºi eul lor „scufundat”, ba alþiidau peste adevãr ºi nu au curajul sã ia mãsuripentru a se pune în acord cu profilul lor intim…Uite, eu mi-am dorit o vreme sã cãlãtoresc mult,deºi azi – poate vei râde – mi-e clar cã nu mãomor dupã dizlocãrile produse de plecãrile ºirevenirile din spaþiul locuirii mele.) Aºa cã îmidoream sã fac sãpãturi ºi sã descopãr Troia desub România, palatele de cleºtar ale zeilor daci,templele Hyperboreei, altfel spus Absolutul deaici ºi acum. Aveam vise de Indiana Jones, pecare nu-l ºtiam încã pe vremea aceea. ªi, într-o zi,nici mãcar dupã mult timp de la începereastudiilor, în chiar primul semestru al studenþieimele, am dat peste Cronica moldo-rusã, un textde numai vreo douã-trei pagini, cu totul aiurea,fãrã sens, cu inadvertenþe flagrante ºi, mai ales,cu doar câteva repere istorice recognoscibile

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


foto: Amalia Lumei

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


poeziaprintre legende lipsite de cea mai micãverosimilitate… Era ceva cu acel text ºi amînceput sã mã preocup de el, sã caut cheiapotrivitã de lecturã a lui. Astãzi aº fi tentat sãcred cã aveam o sensibilitate pregãtitã de aºaceva în virtutea unora dintre lecturile copilãriei…Mesajul lui Arne Saknussem din Cãlãtorie sprecentrul Pãmântului de Jules Verne sau hrisovuldescoperit de cireºarii lui Constantin Chiriþã înCastelul fetei în alb… Pe clasa a doua am þinutchiar un jurnal scris cu rune, copiindu-le pe celedin romanul vernian… Aºa încât, vreme deaproape trei decenii, de atunci încoace, amîncercat, lãrgind mereu cercul cercetãrilor,cãutând noi piese justificative, explorând dupãrepere textuale ºi contextuale, sã înþeleg ce era cuacel text. Ceea ce a rezultat sunt Troia, Veneþia,Roma – primul meu volum de medievisticã, din1998 –, multe dintre celelalte explorãri publicate,ºi, mai recent, în 2010, monografia despreLetopiseþul unguresc, aºezatã în linie dreaptãîntre studiile interesând evul mediu românesc ºimonografia despre Lumea lui Simion Dascãlul,unde încercam sã fac dreptate unui cãrturar hulitpe nedrept, dar unde observam lumea înschimbare a primei noastre modernitãþiintelectuale.

– Ai de gând sã mai continui pe linia asta sauvei trece la alte subiecte?

– ªantierul pe care m-am regãsit e atât devast, încât nu e nicio speranþã sã îl pot încheiapânã la capãtul vieþii, oricât de longeviv m-aºdovedi. Lucrurile se înlãnþuiesc, se cheamã unelepe altele, aventura cãutãrii ºi a descopeririireîncepe din cele mai neaºteptate locuri… Ca sãîþi dai seama, spun doar cã a fost nevoie sã mãapuc sã gândesc ºi sã redactez o istorie a culturiiromâne scrise în secolele dinainte de oficializarealimbii vorbite, pe când slavona era limba noastrãde cult ºi de culturã. Am de gând sã o public câtde curând, fiindcã nu mai sunt multe tuºe deadãugat tabloului pe care am izbutit sã îlretrasez. Sunt departe de a fi un protocronist,dar cred cã scrisul nostru medieval era, în liniimari, sincron cu cel sud-est european. Ba, dupãcum au arãtat Hasdeu, Iorga, Cartojan ºi alþii,chiar ºi cu cel occidental, în destule privinþe.

– Pe când publici ºi volumul urmãtor alIstoriei românilor?

– Îl pregãtesc pentru toamna aceasta. S-arputea ca tipãrirea lui sã ia un pic de timp, dar celtârziu în decembrie ar putea ieºi, dacã totul vamerge bine.

– Ce ar putea sã nu meargã bine?

– În general e bine sã fii prudent, pentru a nuprovoca destinul. Când a apãrut primul volumeram… în spital. Mai sunt apoi ºi chestiunilelogistice. Editura are nevoie de bani, care potexista sau nu… În orice caz, va fi o istorie careva veni cu naraþiunea pânã la zi, nu se va opri,cum s-a procedat în alte cazuri, la schimbarea din1989. Actualitatea se istoricizeazã cu repeziciune,iar destinul nostru pare sã se exprime maiaccelerat, acum, decât altã datã… Va fi fiind unefect al saltului tehnologic în comunicaþii, alglobalizãrii, al schimbãrii ritmurilor celor maifelurite…

Interviu realizat deIIooaann-PPaavveell AAzzaapp

LLaauurriiaann LLooddooaabbãã

Ninge pe oasele noastre iubito

albatroºi rãniþide luna-ngheþatãrãtãcesc pe cioburi de stele ninge pe oasele noastre iubitocând cerul de atâta plânss-a rupt în douã sãlbatec.

***

ochii tãi s-au aprinsîn sfânta tãcere de Crãciunca douã lumânãrivenite din moarteîn lanþuri grele demonii te þinca pe-o carne de piatrãîn ochiul meu ceþos ºi albsub aripa de înger.

O singurã datã...

suntem ca doi copiipãrãsiþi în azilul de ºoapteo singurã datã vom trece pe-aici

tot mai bãtrâniºi tot mai aproape de moarte.

În umbra bãtrânului far

sângele picurãpe aripi de îngeriumbra bãtrânului far.

Dalyan River

cât sânge a curssub soare prin ochiicelor morþi zidiþi în stâncitu levitezi spre mareblând fluviufãrã sãlcii plângãtoareîn plauri de ºovarcuibar îºi þesgiganticele þestoase centenarece duc ca pe-o mireasã la altarpe Dalyan sã-l culce-n maredoar stâncile privesceterna îmbrãþiºarefuga iubitului fluviuspre mult iubita maresub ploaia de stele.

***plosca veche de pelerina ruginit lângã haina de lustrindoar rantia a rãmasnecolbuitã sub tãiºul ghilotinei.

***copii ai mlaºtinilorcu beþe de pescuit

din trestieºi colaci de cauciuc priveamalunecareadopului de plutãprin apa limpede cu ierburi

ce senzaþieam prins o latiþã de Dunãrecu solzii curcubeustrãlucitori ca platoºa

cavalerului rãtãcitorîn bãtaia apusuluidin ultima varã.

ªtiu cã nu s-aa terminat

am pus luna albastrãprintre fluturi de noapteºi pãsãri de pradãcare-þi coboarã în vistu încã alergiîn amintirea meaînlãnþuitã pe un galion iberic.

***La Partoº sub roata lunii

ºtiuca îºi scoatela vânãtoare puii

Ploaie de iarnã

ploaia se zbatepe acoperiºul de tablã zincatãca scrumbiileîn plasãfumul din sobãsparge rezerva de nemurireprin passe-partout-ul cerului.

Strigãt

plouã cu soarelacrima din ochii meise rostogoleºtepe-un estuardin Marele Canion.

Cãutarea lui Dumnezeu poate fi o scuzãperfectã pentru negãsirea lui. Adesea, cãutarease transformã din metodã în scop, când þinta

nu e clar conturatã ºi nici nu existã garanþi obiectivicare sã risipeascã orice îndoieli. Se mai întâmplãuneori sã cãutãm cu neliniºte un lucru pe care îlþinem în mânã – nostimã, înduioºãtoare stângãcie decare toþi avem parte în clipe de scurtã uitare –, însã înordine spiritualã este aproape o regulã sã cãutãm ceeace nu se poate vedea, nu se poate înþelege ºi niciformaliza. Sã cãutãm cu tenacitate un obiectmetafizic pentru care nu avem decât concepte,simboluri ºi metafore, însã nu definiþii, nuconþinuturi, nu sensuri. Recunosc cã e foartenepotrivit sã-l comparãm pe Dumnezeu cu un lucru,oricare ar fi el, însã raþiunea comparaþiei mele nuvizeazã obiectul cãutãrii, ci procesul psihic care îldeterminã.

Uneori cãtãm ceea ce avem deja, întrucât l-ampierdut din vedere inexplicabil, iar ºansele de a-l gãsisunt nule tocmai pentru cã þinem ascuns în mânãceea ce dorim sã gãsim undeva în ambianþã. Alteorine pomenim cãutând în orb, neºtiind când, de ce ºice sau pe cine cãutãm, dând curs unei efuziuniinterioare pentru care n-avem motivaþie limpede ºi pecare, dacã nu ne temem de termeni, putem s-onumim cãutare metafizicã. S-ar putea totuºi caDumnezeu sã fie de negãsit pentru simplul fapt cã nupoate fi cãutat, iar cei ce se avântã cu încredere ºitumult în direcþia de unde sperã sã se iveascã, autoate ºansele „sã facã doar muºchi”, nicidecum sãajungã unde sperau, sã se desãvârºeascã sub raportulcondiþiei de aspiranþi, privaþi însã de satisfacþia la carevisau.

Sã ne aplecãm asupra cazului lui Peter Raussel,fizician ºi psiholog cu diplomã de la Universitatea dinCambridge, care l-a avut profesor ºi pe StephenHawking înainte ca acesta sã fi fost lovit de cumplitaboalã neurologicã numitã a lui Lou Gehrig, sclerozalateralã amiotroficã. Un savant care înainte sãambiþioneze gãsirea lui Dumnezeu l-a cãutat ºi l-acunoscut pe celebrul guru al beatles-ilor MaharishiMahesh Yogi, de la care a deprins arta meditaþiei ºigustul pentru divin. Desigur, divinul nefiind altcevadecât sensul unui termen pe care ºi el s-a obiºnuit sã-l acorde unei realitãþi în al cãrei postulat crede ºidin care a decis sã-ºi configureze o experienþã, plus unsistem explicativ. Nu e nou, nu e vechi, e pur ºisimplu comun cãutãtorilor spirituali. Douã tezeesenþiale stau la temelia construcþiei lui Russell,legitimând în cadrul sistemului sãu de referinþã oanumitã gnozã, al cãrei termen estepanexperienþialism: prima tezã susþine existenþaautonomã a conºtiinþei în univers, independent decreierul uman; a doua tezã indicã faptul cã lumina nueste doar un proces fizic, ci ºi supra-fizic, a cãruiexistenþã modificã datele fizice despre naturã ºi þinerol de epifanie a divinului.

Pentru prima, autorul încearcã sã aducã doveziºtiinþifice cã natura conºtiinþei este prea diferitã deorice proces material pentru a deduce apariþia ºifuncþionarea acesteia pe cale fizico-chimicã oribiologicã: „… o capacitate pentru experienþa interioarãnu poate evolua sau nu se poate naºte dintr-o materieîn totalitate lipsitã de subiectivitate sau de experienþã.Prin urmare facultatea conºtiinþei trebuie sã fieprezentã peste tot pe scala evoluþiei” (p. 45). Acestuipanpsihism gândit morfologic îi revine sã înglobezeforme dintre cele mai diverse de complexitate anaturii conºtiinþei, pentru cã în realitate doar diferenþade stare ºi funcþii ne face sã considerãm, eronat, cã

numai fiinþa umanã ar beneficia de ea. Conºtiinþa eprezentã peste tot în lumea vie, iar creierul nostru nuface decât sã amplifice ºi sã coordoneze cuperformanþe uimitoare conºtiinþa. În nici un caz, însã,nu o condiþioneazã, nici nu o produce. În ce priveºtelumina, Peter Russell face câteva observaþii precise,din care dezvoltã consecinþe extreme. Lumina nu aremasã ºi se deplaseazã cu viteza maximã posibilã înuniversul material, fãrã a fi totuºi ceva material.Lumina este o realitate liminalã între universul fizic ºiunul metafizic. Viteza luminii tinde sã confirmeposibilitatea de existenþã a unui univers fãrãcronologie în care starea fenomenalã e sincronicitatepurã: „Orice ar fi lumina, se pare cã existã pe untãrâm unde nu existã un înainte sau un dupã. Existãdoar acum” (p. 74).

Stãpân deopotrivã pe datele fizicii, ale psihologieiºi filosofiei yoga, Peter Russell îºi închipuie cã statutulsãu de savant îl autorizeazã sã se considere pe o calemai bunã, mai limpede ºi cu mai mari ºanse învederea gãsirii lui Dumnezeu. Cã asta doreºte estelimpede, o spune în titlul cãrþii sale – De la ºtiinþã laDumnezeu (ed. Elena Francisc, 2009). ªi dacã îl luãmîn serios avem temeiuri sã considerãm cã ºi-a atinsþinta, cã l-a gãsit pe Dumnezeu. Mai precis formulatãideea, nu l-a gãsit, ci a ajuns în starea în care poateconstata cã Dumnezeu este acolo, în sine, ºi l-aaºteptat dintotdeauna fãrã sã fi fost observat.

Aºadar gãsirea nu este un eveniment, ci o starenouã de conºtiinþã în care obiectul cãutat se aratã cafiind esenþa ascunsã a cãutãtorului. Altfel spus, nu îlgãseºte pe Dumnezeu, ci se gãseºte pe sine caaparþinând într-un fel personal naturii lui Dumnezeuîn care cãutãtorul ºi cãutatul sunt oglinzile reciproceale unei infinite dezvãluiri de sine ca altul. Cãutarea,de fapt, este o formã activã de revelare a unei deþinerineºtiute, un proces de lãmurire a ceva dintotdeaunaprezent, iar nu o întâlnire cu noul absolut. Termenullui Russell în care fuzioneazã sensurile eului ºidivinului este conºtiinþa purã, simplã reflexie de sine aactului de a fi: „Deºi sinele ar putea sã nu fiecunoscut niciodatã ca ºi obiect al experienþei, poate ficunoscut într-un alt fel, mai intim ºi mai imediat.Atunci când mintea este tãcutã ºi gândurile,sentimentele, percepþiile ºi amintirile cu care neidentificãm de obicei au dispãrut, atunci ceea cerãmâne este esenþa sinelui, subiectul pur fãrã obiect.Ceea ce gãsim atunci nu este un sens de genul «Suntacesta» sau «Sunt acela», ci doar «Sunt». În aceastãstare, cunoºti esenþa sinelui ºi ºtii cã esenþa aceea esteconºtiinþã purã. ªtii cã aceasta este ceea ce eºti defapt. Nu eºti o fiinþã care este conºtientã. Eºticonºtiinþã. Punct.” (p. 91)

Fãrã a manifesta vreo clipã mefienþã asupraintenþiilor ºi scopurilor lui Russell, consider cãarmãtura savantã ºi corectele analogii pe care lerealizeazã în studiul sãu nu sunt totuºi de naturã sãofere o imagine adecvatã a lui Dumnezeu. Motivulþine de metodã, nicidecum de slãbiciuneaargumentaþiei. Iatã cum. Orice cãutãtor al luiDumnezeu ar trebui sã þinã cont de sfatul lui Kantînainte de a se apuca de treabã. Adicã, sã nu uite cãorice cãutare ºi orice gãsire posibilã þine de fenomen,respectiv de structura a priori ºi posibilitãþile, inclusivlimitele facultãþilor de cunoaºtere ºi reprezentare.Astfel stând lucrurile, Dumnezeu este doar unpostulat, o idee a minþii noastre indiferent ce amspune despre el. În sine, ca noumen rãmâne imposibilde investigat ºi atras în limbaj. Peter Russell nu þinecont defel de aceastã prudentã ºi lucidã tezã kantianã,ceea ce îl face sã se scalde cu naivitãþi înduioºãtoare

pentru un savant într-un complex de teze ºiargumentaþii referitoare la fenomenele fizice, biologiceºi psihologice. La urma urmei discuþia legatã denatura conºtiinþei ºi cea legatã de natura luminii, nuau nicio legãturã directã cu Dumnezeu ori absolutulîntr-un sens filosofic. Starea de continuitate ºidifuziune universalã a conºtiinþei, precum ºi analogiaei funcþionalã cu lumina este în sine un adevãrºtiinþific fascinant, cuceritor, însã cunoaºterea lui nune permite nicio translaþie în afara cadrului analogiei.Din aceasta, cinstit vorbind nu se poate extrageabsolut nicio tezã referitoare la Dumnezeu. Deci, dacãaceasta nu a fost gãsit, este pentru cã nu a fost cãutatcu o metodã potrivitã. Cãutarea de orice naturã este,în acest orizont, fundamental greºitã.

Nu existã metodã ºtiinþificã ori filosoficã adecvatãcãutãrii lui Dumnezeu, ci numai nenumãrate cãi de apierde legãtura nemijlocitã, non-investigativã, cu el.Deoarece orice cãutare presupune fie o pierdereprealabilã recunoscutã, fie o identificare a obiectuluicãutat înaintea cunoaºterii lui propriu-zise, deci falsãimagine. Ambele situaþii ne-ar pune într-o posturãironicã. Atât ideea cã Dumnezeu sau contactul cu elpoate fi pierdut, cât ºi aceea cã el trebuie gãsit suntsimple postulate infantile, elaborate în laboratorulmental pe baza unor postulate ilegitime. Ambeledemersuri existã pentru a servi nevoia de patetism aomului „fãrã Dumnezeu” ºi dorinþa de eroism a celuice l-a gãsit. Sunt simple jocuri ale minþii, iar faptul cãRussell îºi sprijinã afirmaþiile pe multã ºtiinþã nu-lscuteºte de o fundamentalã eroare de poziþionare faþãde tema sa.

Demersurile cele mai cinstite, ºi pentru carepersonal optez, sunt fie de naturã misticã – precum allui Plotin –, fie agnosticã – precum al lui Kant –, fie denatura teologiei apofatice. În toate acestea esteeliminatã din discuþie conversiunea lui Dumnezeuîntr-un idol, transformarea lui într-o formã sau alta,ceea ce fac toþi cãutãtorii lui. Nu pot fi cãutate decâtformele determinate. Un Dumnezeu fãrã formã nupoate fi cãutat, deci nici gãsit, însã aceasta s-ar puteasã fie modalitatea cea mai corectã de situare în raportcu el. O deschidere spiritualã fãrã orizont ºi direcþieunde cãutãtorul ºi cãutatul sã nu se distingã deolaltã,iar þinta, calea ºi cãlãtorul sã se interconþinã într-ostare de conºtienþã luminatã, fãrã altã pretenþie decâtcã e un miraj. Niciodatã mai mult de atâta.

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


cartea strãinã

Naivitãþile preþioase ale luiPeter Russell

Vianu Mureºan

Ilie Rad, Întâlnirile mele cu Iorgu IordanScrisori ºi interviuriCluj-Napoca, Editura Tribuna, 2011

Cu apariþia calculatorului, genul epistolar acãzut în desuetudine. Cartea universitaruluiIlie Rad provoacã cititorului sentimente de

încântare ºi regret dupã producþiile spirituale dealtãdatã, pentru cã ele nu mai sunt cultivate ºiastãzi.

Volumul e structurat în douã secþiuni: primacuprinde 24 scrisori trimise de savant tânãruluiprofesor, între 1978-1983; a doua – cele treiinterviuri luate filologului în aceeaºi ani.

Precedate de un Argument al acad. Marius Sala,de o prefaþã, note ºi comentarii, indice de nume alelui Ilie Rad, cartea e îngrijitã de un editor cu certecalitãþi de documentarist. “Notele” ºi “comentariile”sale îl conduc pe cititor de la epoca interbelicã lacea comunistã ºi de aici în plinã contemporaneitate.În felul acesta îl face “pãrtaº” la multeleevenimente ºi judecãþi rostite cu privire la“moralitatea” ori “imoralitatea intelectualilor, laconduita atâtor personalitãþi pe care savantul le-acunoscut pe parcursul unei vieþi de peste 90 ani.

În tradiþie româneascã, genul epistolar eraintegrat în sfera literaturii, unde prevalau portretul,anecdotica ºi elementul pitoresc. Scrisorile ºirãspunsurile lui Iorgu Iordan sunt ale unui om deºtiinþã în primul rând. El se exprimã exact, e

preocupat de adevãrul dintr-o chestiune sau alta.Deci fantezia, expresia metaforicã ºi pamfletul suntþinute în frâu de raþiunea rece a lingvistului. Totuºi,de multe ori, judecãþile sunt însoþite de reflecþiilemoralistului. E preocupat de omenia semenilor, devalori umane precum: modestia, bunãtatea, spiritulde sacrificiu, prietenia, simplitatea în exprimare,cinstea ºi recunoºtinþa faþã de magiºtri º.a.

Plãcerea lecturii acestei cãrþi este stimulatã deambii interlocutori. Studentul ºi, apoi, tânãrulprofesor se distinge prin maturitatea întreþineriiunui dialog cu un romanist de talie mondialã. Îlincitã pentru a se confesa, fãrã ca Ilie Rad sã aibãacel complex de inferioritate pe care-l au persoaneletinere în faþa celebritãþilor. De cealaltã parte,lingvistul încearcã un sentiment de uimire ºisatisfacþie întreþinând un dialog cu tânãrul aflat înanii descoperirii propriei vocaþii. Chestiunilediscutate sunt deopotrivã ale filologilor ºiscriitorilor. În parte, scrisorile ºi interviurile sunt“documente de epocã”, dar, prin adevãrurileexprimate, ele aparþin fiecãrei generaþii.

Ilie Rad este interesat sã afle cum ºi-a “clãdit”savantul personalitatea ºi cariera; dacã a fost un“copil-minune”; dupã ce “principii” s-a cãlãuzit înviaþã; care a fost cea mai frumoasã ºi cea mai tristãzi din viaþa lui; ce crede despre generaþia interbelicãºi despre aceea din epoca socialistã; care este cheiasuccesului în viaþã; ce crede despre vârsta omului;dintre scriitorii români, pe care îi apreciazã ºi pe

care îi dezaprobã; cum calificã “protocronismul” º.a.Iorgu Iordan îi rãspunde cu sinceritatea unui

înþelept: a fost doar un copil de þãran, obiºnuit sãmunceascã ºi sã spunã adevãrul; în viaþã, s-acondus dupã un singur principiu: “sã nu se joace”,sã ia lucrurile în serios, sã munceascã dupã puterilelui, sã-ºi facã datoria faþa de el ºi faþã de cei care auavut încredere în persoana lui (Al. Philippide,Garabet Ibrãileanu º.a.). Îi recomandã lui Ilie Radprudenþã ºi spirit critic. Nu e de acord cu tineriicare preferã eseul în locul descifrãrii manuscriselor.Dintre criticii literari, îi apreciazã pe G. Cãlinescu,Al. Paleologu ºi Nicolae Manolescu. Pe E. Lovinescuîl considerã reprezentantul “ciocoismului” în criticaliterarã interbelicã! Pe Ion Gheorghe – “cântãreþulepocii de piatrã”, iar Paul Anghel era tipul“cameleonului comunist”.

Pe de altã parte, Iorgu Iordan e convins cãmunca întreþine viaþa ºi tinereþea. Munceºte 12 oredin 24. Nu acceptã “limita de vârstã, ci limita deforþã”! Cea mai frumoasã zi din viaþa sa a fostaceea când Al. Philippide l-a convins sã pãrãseascã“Dreptul” ºi sã devinã filolog. Cea mai tristã – ziuamorþii soþiei. Cea mai mare durere – cã nu a avutcopii.

Deºi în tinereþe a ocupat înalte funcþii laUniversitate ºi Academie, la maturitate a devenitnonconformist, dându-ºi seama de dezastrul în carea ajuns România sub comuniºti.

Dialogul alert dintre tânãrul Ilie Rad ºivenerabilul savant constituie o “lecþie” de gândirelucidã, de curaj ºi verticalitate moralã.

Un om de ºtiinþãVistian Goia

Profesorul clujean Ilie Rad a avut bunainspiraþie de a publica recent o carte careadunã scrisorile ce i-au fost trimise de-a

lungul timpului de cunoscutul lingvist IorguIordan. Cartea a apãrut la editura Tribuna subtitlul Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan. Scrisori ºiinterviuri (2011) ºi adunã un numãr de 24 scrisoriprimite în intervalul 1978-1983 ºi trei interviuripe care Ilie Rad le-a publicat în revistele „Tribuna”ºi „Excelsior” în anii 1979, 1988, 1992 ºi 1993,deºi interviurile au fost luate în anii 1978 ºi 1980.Este o ocazie fericitã de a readuce în actualitatefigura savantului lingvist Iorgu Iordan, care,alãturi de Al. Rosetti a dominat linvisticaromâneascã timp de mai bine de o jumãtate deveac. Dupã cartea lui Valeriu Mangu, De vorbã cuIorgu Iordan ºi evocãrile mai recente intreprinsede Marius Sala, intreprinderea lui Ilie Rad vine sãcontribuie la luminarea unui nou segment dinviaþa ºi activitatea lui Iorgu Iordan.

Aºa cum aflãm din prefaþa editorului, Ilie Radl-a cunoscut pe Iorgu Iordan în 1978, când fiindstudent la Facultatea de Filogie din Cluj a iniþiat oseamã de întâlniri cu personalitãþi de seamã alevieþii literare ºi ºtiinþifice româneºti, sub egida„Mãrturia unei generaþii”, la care au asistatstudenþii ºi cadrele didactice ale Filologiei clujene.Profesorul Iorgu Iordan (1888-1986) a împlinitchiar în acea toamnã 90 de ani, urmând a fisãrbãtorit ºi la Cluj printr-un simpozion ºtiinþificorganizat de Universitate, ocazie foarte nimeritãde a se întîlni ºi cu studenþii clujeni. Din prilejulacelei întâlniri între un academician ºi un students-a nãscut un schimb epistolar care s-a perpetuat

prin ani, alimentând un schimb de opinii ºiatitudini care caracterizeazã în cel mai înalt gradpoziþia profesorului Iordan în multe problemesocial-economice ale vieþii de fiecare zi din aceatot mai neagrã epocã ceauºistã, asupra cãreiaprofesorul se exprimã critic în mai multe rânduri.Acesta a fost ºi rezonul principal care l-adeterminat pe dascãlul clujean sã publicescrisorile de faþã, atestând astfel existenþa unuicurent de opinie mai larg, prezent chiar încercurile elitelor româneºti sus-puse, curent derezistenþã ºi criticã la adresa politicii antipopularea secretarului general.

Drumul devenirii savantului lingvist este atentpunctat de editor nu numai în prefaþã, ci ºi unmaterial cu caracter special intitulat „Efigie desavant: Iorgu Iordan (1888-1986)”, în care autorulstãruie asupra orientãrii de stânga a profesoruluiieºean, care, dupã ce a fost înscris la început înPartidul Þãrãnesc a devenit un simpatizant alpoliticii de apropiere faþã de Uniunea Sovieticã,semnând articole cu caracter antifascist ºidevenind un susþinãtor de frunte al asociaþiei„Amicii URSS”, fapt pentru are a fost ºi anchetat.În 1944, s-a înscris în Pardidul Social-Democrat allui C. Titel Petrescu, fiind susþinut direct de cãtreacesta pentru a fi primit membru deplin alAcademiei Române, cu prilejul unei adunãrisolemne la care a participat tânãrul Rege Mihai I,în calitate de membru de onoare al Academiei,care a fãcut ºi elogiul candidatului în cuvinteapãsate: „D. Profesor Iordan, cu deosebita sacompetenþã, va ºti sã învingã greutãþile pentru calimba neamului sã fie cultivatã ºi pusã în

adevãrata ei luminã, înlãturând tot ceea ce-i poateºtirbi fiinþa ºi frumuseþea ei. Domnia-saîmbrãþiºând ºtiinþa, care a fost primul obiect alpreosupãrilor Academiei Române, a folosit, înstudiile sale, metode riguros ºtiinþifice, pentrucunoaºterea ºi evoluþia fireascã a limbii noastre.Sunt încredinþat cã Domnul Profesor Iordan vaaduce contribuþii strãlucite pentru desãvârºireaDicþionarului limbii române... Ieºind din timpurilefrãmântãrilor, sã dãm un nou îmbold întregiiculturi româneºti, pentru a redobândi timpul

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


o carte în dezbatere

Iorgu Iordan în actualitateMircea Popa

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


pierdut, pentru a ne recâºtiga locul, pentru a-lîntrece” („Lingvistica româneascã, discurs rostit la28 mai 1946 în ºedinþa publicã solemnã subpreºedinþia de onoare a M.S. Regelui”, Bucureºti,1946). În urma acestei alegeri, el a fost sãrbãtoritcu mare pompã de social-democraþi, ocazie cucare, noul promovat a recunoscut faptul cãalegerea sa este un „act politic” ºi chiar a insistatasupra acestui lucru, spunând: „Este drept cã încazul de faþã intervine un element oarecumpolitic, cum nici nu se poate altfel, când estevorba de manifestãri publice colective. Însuºifaptul cã participanþii la aceastã sãrbãtoare sunt întotalitate sau în mare majoritate membri aiorganizaþiei din care fac ºi eu parte, pledeazã înacest sens. Aº putea apoi adãuga, fãrã nici ointenþie de a mã plânge, cã, cu o singurã excepþie,care mã onoreazã, presa noastrã zilnicã, în afaracelei social-democrate, de abia a înregistrat faptul,chiar condiþiile în care el s-a produs dau prilej ºicelui mai obiectiv dintre oameni sã-l comentezesupt (sau ºi supt) aspectul lui politic. Cãci puteamfi ales membru activ al Academiei ºi ceva maiînainte”. Aceeaºi social-democraþi l-au propus încurând ºi pentru Meritul Cultural ºi apoi ºipentru funcþia de ambasador în UniuneaSovieticã. Anterior, el a deþinut pentru câþiva aniºi poziþia de director al Teatrului din Iaºi, ºi ceade decan al Facultãþii de Filologie, în care calitatea iniþiat douã acþiuni de oarecare ecou public: 1) propunerea de a fi trecut printre candidaþii lapremiul Nobel pentru Pace a preºedinteluiStatelor Unite, F.D. Roosvelt ºi 2) alegerea ca„Doctor Honoris Causa” a Universitãþii ieºene alui Mihail Sadoveanu, acþiuni pe care le-aexploatat cu abilitate mai târziu. La puþin timpdupã alegerea sa ca titular la Academie, el a fosttrimis într-o vizitã în URSS, iar la întoarcereaacasã a fãcut destulã propagandã pe aceastã temã,dând mai multe interviuri ºi publicând mai multe„impresii din URSS”, în care viaþa ºi organizareadin marea þarã a socialismului erau ridicate înslãvi. Nu s-a dat înlãturi sã publice, la fel caSadoveanu în Lumina vine de la rãsãrit, o broºurãdespre marile realizãri sovietice, intitulatã Culturaîn URSS (Bucureºti, 1946), astfel încât postul deambasador a venit de la sine, social-democraþiimarcând evenimentul ca o nouã victorie a lor(ªtefan Baciu, „Ambadadorul nostru”, în„Libertatea”, nr. 302 / 17 august 1945, p. 1).

Desigur cã amãnuntele invocate aicea de noilipsesc din prezentãrile lui Ilie Rad, dar nulipseºte una care ne-a atras ºi nouã atenþia ºianume: imediat dupã alungarea Regelui din þarã ºiproclamarea þãrii ca Republicã, acelaºi IorguIordan care îºi datoreazã elogiul de primire camembru plin la Academiei Regelui Mihai,singurul care l-a lãudat ºi recomandat cu acelprilej, rãspunde cu un gest pe care nu l-am fibãnuit, ºi anume cu o conferinþã rostitã laFacultatea de Litere ºi Filosofie din Bucureºti, în13 ianuarie 1948, adicã la numai douã sãptãmânidupã expedierea în strãinãtate a acelui care l-asusþinut la Academie, a unui întreg rechizitoriu laadresa monarhiei ºi de adeziune la principiulrepublican.

În urma unor asemnea gesturi de fidelitatepentru noul regim (semneazã alãturi de alþiconfraþi telegrame de mulþumire adresate luiStalin, þine la Casa de Învãþãturã Socialistãconferinþa despre „Munca în rostirearomâneascã”, deþine funcþia de preºedinte alComitetului Regional pentru Moldova al PSD,scrie despre Mausoleul lui Lenin ºi rolul lui Stalinîn lingvistica sovieticã, susþine mãsurile deepurare din universitãþi ºi Academie a tuturor

elementelor neloiale ca Ion Petrovici, Gh. Brãtianuºi alþii etc.), Iorgu Iordan e privit ca „un fruntaºîntre luptãtorii sãi” (R. Moldoveanu, „ProfesorulIorgu Iordan”, în „Libertatea, II, 1945, nr. 233 /26 mai, p. 1) ºi este propulsat în funcþii ºiresponsabilitãþi care de care mai importante,încredinþându-i-se un rol de seamã înrestructurarea (ºi conducerea) învãþãmântuluiuniversitar ºi a cercetãrii ºtiinþifice. N-a scãpatînsã nici el, ca mulþi alþi politruci ºi culturnici dinepocã, de retorsiuni punitive, fiind acuzat dedeviere ºi poziþie neprincipialã ºi demis dinfuncþia de director al Institutului de Lingvisticãdin Bucureºti în iunie 1952, moment în care, subimpresia fricii inoculate de teroarea stalinistã,distruge tot lotul de scrisori primit de la LeoSpitzer. Este repus în drepturi ceva mai târziu ºide aici înainte urcuºul sãu profesional nu va ficonturbat de nici o ameninþare. În ciuda marilorsuccese obþinute ºi a poziþiilor deþinute, cu timpulel ia poziþie tot mai distantã faþã de fanteziileceauºiste ºi scrisorile lui cãtre Ilie Rad comunicãacest freamãt permanent de insatisfacþie ºi dereþinere faþã de intrarea ceauºismului în zonafestivistã ºi triumfalistã, în dezacord cu cele trãitede cetãþenii þãrii indiferent de categorie socialãsau poziþie publicã.

Meritã a fi reþinute opiniile profesoruluiIordan cu privire la anumite discrepanþe socialedin þãrile române, care le-au impiedecatdezvoltarea, cum ar fi „levantinismul”, adicã ne-munca ºi profitul claselor de sus în dauna„þãrãniei” celor de jos. A proclama oraºe o seriede târguri ºi târguleþe nu înseamnã, dupã opiniasa, a le ajuta, cãci „ele continuã, zic eu, sã fiesate, ºi nu în ce priveºte aspectele favorabile alemultor sate de pe vremuri. Este aici o rãmãºiþãserioasã ºi adâncã a „ciocoismului” de altãdatã:ciocoii erau adesea mai bogaþi decât boierii,fiindcã îi jefuiserã pe aceºtia, dar rãmãseserãinferiori lor, în general, din punct de vedereintelectual, ceea ce dovedeau prin întreaga lorconcepþie de viaþã”. E de pãrere cã agriculturanoastrã a fost foarte neglijatã în ultimul timp ºiacest lucru a fãcut sã înregistrãm un „dezastru” înmai multe domenii, cum ar fi cel economic,intelectual, moral, care face sã creascã imposturaºi semdoctismul. Un caz de semidoctism îlreprezintã, dupã opnia lui, creaþia româneascãserialã a lui Paul Anghel, tip de cameleon, careeste ridicat în slãvi de un ins ca Dan Zamfirescu.Discrepanþa dintre ce se afirmã ºi ceea ce se faceeste proprie societãþii româneºti din anul 1981.„Astãzi istoria (cea adevãratã) se face într-un fel ºise scrie în alt fel. (Eu nu cred absolut nimic dintot ce se spune ºi se scrie astãzi ºi de vreo 15-16ani încoace.) [...] Noi avem acum o conducerecomunistã. Seamãnã ce face ea realmente cuceeea ce se aºtepta de la dânsa?”

Despre „istoricii noºtri de astãzi” nu are delocpãreri bune, cum nici despre gazetari, care sesimt obligaþi sã preia ºi sã laude fãrã sã gândeascãorice iniþiativã a Partidului. Una dintre aceste tezefalse este aceea cu privire la „noua revoluþieagrarã”, idee nefericitã din punctul sãu de vedere,deoarece „În mãsura în care mã pricep, cred cãrevoluþie propriu-zisã în acest domeniu am avut,mai întâi, când s-a fãcut naþionalizarea, ºi apoicând li s-a confiscat, într-un fel oarecare, þãranilorºi lotul de pãmânt din jurul casei. Ceea ce s-aanunþat acum pare mai degrabã o contrarevoluþie,cãci pare a repune, sub altã formã, pe þãrani în„drepturile” lor”. Urmare a unor mãsurinecugetate de acest tip, a dus, în opinia sa, la„dezastrul” þãrii, cãci „Dupã pãrerea mea, þaranoastrã nu s-a gãsit niciodatã, de-a lungul istorieiei, într-o situaþie aºa de dezastruoasã. Dezastrul

este, în primul rând (ºi din cauza caracteruluiconcret al faptelor, uºor perceptibil), de ordinecnomic. ªtiu de la oameni serioºi cã la Timiºoarasau la Iaºi, oraºe mari, se gãseºte greu chiarpâinea, cã despre carne ºi-au luat oameniinãdejdea, întrucât n-o mãnâncã decât întâmplãtor,cu lunile. La Craiova s-ar fi introdus sistemulcartelelor la... lapte. În plimbãrile mele princartierul unde locuiesc vãd cozi de 40-50 ºi maimulte persoane pretutindeni. Pânã ºi verdeþurile,care mi se par multe în Piaþa Dorobanþi, secumpãrã cu efort. Mai grave, fiindcã e vorba de o „boalã” fãrã leac (sau – sã fim mai indulgenþi –cu leac foarte greu de gãsit), mi se pare dezastrulintelectual ºi, îndeosebi, cel moral. Anumiteadevãruri ºtiinþifice, cunoscute ºi recunoscute de„când lumea”, nu se pot spune din nou. De ce?Imposibil de dat un rãspuns logic. In literaturãne-au nãpãdit – ºi acþiunea continuã – poeziile „dedragoste” adresate Patriei ºi limbii noastre. Laacestea se adaugã, mai puþine, e adevãrat, „odele”ditirambice cu eroi actuali, cãrora cei mai sincerile dau ºi numele. Opinia publicã este indusã îneroare de tot felul de ºmecheri, de impostori, defarsori etc., a cãror singurã calitate este lipsatotalã de scrupule, la care se adaugã, foarte des,ignoranþa crasã sau semidoctismul”. Se bucurãsincer atunci când aflã cã preopinentul sãu iubeamunca la catedrã, deoarece constatã cã mulþidintre cei care o practicã o fac doar din obligaþie.A vedea profesiunea de profesor ca o „menire” i se pare o adevãratã binecuvântare, deoarece „Seîntâmplã asta foarte rar astãzi, ºi nu, în primulrînd, din vina tinerilor profesori, ci din cauzaatmosferei spirituale în care trãim azi, cândexemple de muncã dezinteresatã ºi conºtiincioasãnu prea au de unde sã vinã, spre a-i încuraja”. Deasemenea este sincer emoþionat când profesorulRad îi comunicã cã aºteaptã un copil, deoareceobserva el, multe cupluri tinere au renunþat sãmai aibã moºtenitori.

Cât priveºte limba, aceasta i se pare „trãsãturaesenþialã a unui popor” ºi cultivarea ei prin studiiabsolut necesarã, deºi stadiul cercetãrilorlingvistice de la noi nu-l satisface pe deplin. I separe cã în acest domeniu „ne-am însuºitconcepþiile ºi metodele altora” ºi nu am venit cuceva nou, dar nu totdeauna „întâietatea” esteesenþialã, ci realizãrile propriu-zise. De aceea, iaîn derâdere obsesia noastrã „protocronistã”, maiales cã i se pare nesincerã ºi izvorâtã din raþiuniconjuncturale: „Discuþia dusã în jurul acestei ideieste, dupã mine, produsul unei megalomaniinaþionale (mai exact spus, naþionaliste), desuprafaþã, izvorâtã mai totdeauna din calcul ºi înorice caz întreþinutã de o propagandã politicãpornitã de sus, menitã sã susþinã regimul nostrusocialist, care, în ce priveºte faptele, este departede idealul socialist, cel autentic. E o greºealã deordin psihologic, care continuã, în alte forme, ostare de spirit foarte veche la noi. Patriotismul deastãzi, ca ºi cel din trecut, de altfel, constã, lamarea majoritate a concetãþenilor noºtri, îndeclaraþii, în vorbe. Apar cu sutele poeziiînchinate „Patriei”, privitã ca o femeie de care seîndrãgostesc bãrbaþii, ºi „Limbii” (pe care, întreacãt spus, cei mai mulþi o stâlcesc). Adevãratulpatriotism este cel concretizat prin muncãtemeinicã, prin corectitudine ºi demnitate.Popular se spune, plastic ºi just: „Faptele, nu oalacu laptele!”

Nici în literaturã percepþia oficialã nu i se parecorectã. Sunt poeþi ºi prozatori lãudaþi, dar carelui nu-i spun mare lucru. Nu-i place, de pildã,Nichita Stãnescu, dar agreeazã poezia AneiBlandiana ºi Ninei Cassian, iar în criticã îl preferã

Monica Nedelcu îl plaseazã pe VintilãHoria în descendenþa unor romancieri caJoyce, Musil, Kafka, Mann, romaniciei în

ale cãror romane se suprapun, la fel ca la VintilãHoria, «interogaþia existenþialã ºi aceea socialã sauistoricã”.1 Romanele din trilogia exiluluiDumnezeu s-a nãscut în exil, Cavalerul resemnãrii,Salvarea de ostrogoþi sunt romane de meditaþieasupra condiþiei intelectualului în regimuritotalitare. Fiecare roman pune problema raportuluidintre individ ºi putere în epoci istorice diferite ºia exilului drept consecinþã a abuzului de putere.Exilaþii lui Vintilã Horia sunt exilaþi emblematici,poeþi, principi, savanþi sau filozofi, în esenþãintelectuali ce reprezintã pentru regimuriletotalitare un al tip de putere, a spiritului cetranscende contingentul, constituind unpermanent pericol ce trebuie eliminat prindetenþie, deportare sau exil. Exilul poetului Ovidiudin romanul Dumnezeu s-a nãscut în exil nu edecât un pretext pentru a vorbi codificat despredictatura rãsãriteanã, dupã cum remarcã CornelUngureanu în La Vest de Eden. O introducee înliteratura exilului. Cavalerul resemnãrii e unroman parabolã despre puterea totalitarã, similarca viziune cu romanul lui Albert Camus Ciuma.Exilatul e un personaj istoric medieval, domnulÞãrii Româneºti Radu-Negru, o conºtiinþãtensionatã ºi meditativã prin care Vintilã Horiainterogheazã istoria, existenþa umanã asupraoriginii rãului ºi a alienãrii individului subocupaþie. Ambele romane pot fi consideratealegorii despre dezumanizarea unei lumi subsemnul nefast al unor ideologii, romane despreexil ºi despre condiþia intelectualului în secolulXX.

Plasarea acþiunii în alt secol, sub o altãameninþare, în primele douã romane ale trilogiei,nu modificã certitudinea cã Vintilã Horia apeleazãla simboluri pentru a vorbi despre epocapostbelicã, despre propria experienþãtraumatizantã ca exilat. Memoria unui timp ce nupoate fi uitat e baza romanelor sale. De altfel,ipoteza se confirmã în ultimul roman al trilogieiexilului, Salvarea de ostrogoþi, unde acþiunea numai este transferatã în trecut, ci e plasatã înprezent, în plin totalitarism, pentru a aduce înprim plan exilul interior. Prin tehnica punerii înabis romanul face referiri la exilul politic din epociistorice anterioare, pe care se grefeazã cel dintotalitarism aºa încât faptul cã autorul se referãindirect la epoca contemporanã în primele douãromane confirmã încã o datã nevoia acestuia de amãrturisi despre exil ºi trauma exilaþilor, desprerevoltã ºi eºec, despre decãdere moralã ºisupravieþuire într-un sistem totalitar. Paradigmatemporalã a romanului Salvarea de ostrogoþisuprapune cazuri de exilaþi, forme de exil, ºiconcretizeazã ideile lui Radu-Negru din Cavalerulresemnãrii despre salvarea lumii prin cunoaºtere,prin manuscrisul unui exilat din altã epocã, gãsitde Toma Singuran în coliba din Bãrãgan. Salvareade ostrogoþi denunþã direct infernultotalitarismului din epoca postbelicã.

Legãtura evidentã între romanele lui Vintilã

Horia din trilogia exilului trãdeazã intenþiaautorului de a se întoarce în timp pentru a vorbicamuflat despre o realitate istoricã contemporanãtragicã, despre dezumanizarea unei lumi subsemnul nefast al unei ideologii, capabilã de atransforma prin teroare o mentalitate. Recursulsemantic la termeni specifici totalitarismului,torþionar, îndoctrinat, obedient, posibilele analogiicu aceastã epocã pot fi decodate încã de la primalecturã a romanului Cavalerul resemnãrii. Toatepersonajele romanelor lui Vintilã Horia sunt exilaþipolitici, însã scriitorul vorbeºte codificat despreputere, represiune ºi exil. Doar în Salvarea deodstrogoþi Vintilã Horia nu mai apeleazã laalegorie, ci denunþã direct ororile lumii totalitare.

Cavalerul resemnãrii poate fi interpretat caroman parabolã despre putere ºi exil. Un primargument ni-l oferã exilatul maghiar ªandor Maraiîn viziunea cãruia ocupaþia sovieticã în þãrile dinEstul Europei este similarã cu a turcilor din secolulXV ca forþã distructivã pentru un popor. VintilãHoria se foloseºte de invazia turcilor pe teritoriulromânesc ºi în Europa pentru a vorbi despretotalitarismul postbelic din Europa de Est, desprepericolul extinderii ideologiei comuniste în lume.Nu credem cã exagerãm în aceastã ipotezã avândîn vedere posibilele similitudini cu evenimentepostbelice, trimiterile prin chiar semantica textuluispre contemporaneitate, spre o istorie întunecatã aEuropei secolului XX, care a impus douã ideologiinefaste, nazismul ºi comunismul. Pe de altã parte,existã în roman numeroase pasaje care pot fireactualizate, aplicate secolului XX, cândtotalitarismul este un pericol pentru Occident.

În plus, autorul însuºi pare a grãi prinpersonajul sãu Radu Negru, care invocã memoriaca armã împotriva uitãrii originilor ºi alienãriiprintre strãini: «A trãi multã vreme nu-mi spunenimic. În tot cursul timpului care îmi este încãhãrãzit, nu vreau sã renunþ nici o clipã la plãcereade a mã retrãi. Nu vreau sã uit nimic. Sufletulomului nu-i decât o memorie. Nu vreau sã uitnimic. Refac în fiecare zi chipul existenþei mele,de la prima la ultima amintire”.2 Uitarea eechivalentul vidului, a pierderii definitive arãdãcinilor, a originilor, a aparteneþei identitare, încare alienarea individului e facilitatã de o lumestrãinã, cu false modele, ideologii sau moralã. Deaceea, memoria trecutului poate salva de eroriulterioare. Transferarea evenimentelor în alt timpnu e decât un subterfugiu. O afirmã Vintilã Horiaîn nota finalã a romanului, cu valoaremetatextualã, adresându-se cititorului, pentru a-lpreveni asupra erorii de interpretare. Cavalerulresemnãrii nu e un roman istoric despre trecut, eun roman de meditaþie asupra sensurilor grave aleistoriei secolului XX: “Turcii, ca ºi Veneþia,pãdurea, ca ºi Eratino, nu sunt decât simboluri vii.Cititorului îi revine sarcina de a le recunoaºte,punându-le la timpul prezent.“3

Axa temporalã este destul de ambiguã înCavalerul resemnãrii, dând acþiunii istorice uncaracter de atemporalitate. Existã doar în finalulromanului o referire la un eveniment istoric real,

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Sofia Sonia Elvireanu

Atitudini existenþiale camusieneîn romanul lui Vintilã HoriaCavalerul resemnãrii

eseupe Marino lui Manolescu, deºi îl considera peacesta din urmã ca un fel de formator de opinie,„cel mai curajos dintre toþi criticii noºtri”. Oprealui G. Cãlinescu i se pare importantã, dar insulca atare îi apare „extrem de subiectiv”, ca unulcare nu i-a vorbit pe intelectualii ieºeni decât derãu. ªi mai puþin agreabil îi apare climatulcultural ceauºist, caracterizat prin „goana dupãsucces cu orice preþ ºi încrederea nejustificatã amultora în propriile lor realizãri. Nu avemsuficient spirit autocritic ºi nici chiar critic. Suntlãudate, fãrã argumente temeinice, lucrãriobiºnuite, câteodatã chiar slabe, dupã criteriistrãine de adevãrata obiectivitate ºiprincipialitate”.

Nici în lingvisticã lucrurile nu stau mai bine.Buna tradiþie lingvisticã creatã la noi de SextilPuºcariu ºi Al. Philippide, pe care îi apreciazã, nua fost continuatã la parametrii doriþi. S-a introdusprea uºor modelul sovietic (aici uitã cã el însuºi acontribuit la aceasta în anii când ridica în slãvisistemul sovietic!) ºi am devenit „marxiºti”,aberaþia stalinistã þinându-ne în loc prininstituirea dogmatismului în cercetarea limbii,cãutându-se „în limbã fapte menite sã confirmejusteþea concepþiei marxiste” ºi considerându-secã „odatã cu schimbarea orânduirii social-politicea unei þãri, se schimbã ºi limba”, de parcã rusade dupã revoluþie nu ar mai fi fost aceeaºi culimba dinainte! Ia la refec ºi unele tendinþesemnalate în „Limba românã acualã. O gramaticãa greºelilor”, ºi se disociazã de Noica în ceea cepriveºte ideea cã „geniul unei limbi ar fi superiorgeniului altei limbi”. Abordeazã ºi soartaliteraturii noastre în lume, lãudând calitãþilestilistice ale scrierilor lui Neculce, Creangã,Eminescu ºi susþine nevoia de traduceri mult mainumeroase din literatura noastrã în alte limbi,pledând pentru un program susþinut depopularizare peste graniþã.

Ideile cuprinse în interviuri completeazã înmod fericit tezele ºi opiniile din scrisori, fãrã a fiînsã tot atât de tranºant, de critic, deºimãrturiseºte cã îi place „spiritul polemic, poatepentru cã am avut un temperament de luptãtor,nu chiar aºa cum rezultã din unele aprecieri, însãam luptat”. ªi acest lucru reiese o datã mai mult,atât din textele scrisorilor ºi interviurilor, cât ºidin aparatul critic, notele ºi comentariileîngrijitorului, completate cu informaþiile dinargumentul semnat de Marius Sala, din prefaþã,„Nota asupra ediþiei” ºi „Efigia de savant” aleeditorului, dimpreunã cu datele bibliografice,indicele de nume ºi partea iconograficã, toate demare utilitate în realizarea unei ediþii model, aºacum ne-a obiºnuit Ilie Rad ºi cu alte ocazii.Suntem convinºi cã Întâlnirile sale cu IorguIordan vor stimula ºi pe alþi posesori dedocumente sã procedeze la fel.

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


asediul Vienei, care situeazã întreaga acþiune înanul 1683. Atemporalitatea e menþinutã princonfuzia voitã a epocilor istorice, deoarece istoricRadu-Negru Vodã nu aparþine secolului XVII, nu afost contemporan cu asediul Vienei. Secole deistorie ale Valahiei, de la prima sa întemeiere castat în secolul XIV se contopesc în acest roman,prin permanente trimiteri la strãmoºi, la cauza lorapãratã ºi de Bãtrânul voievod, tatãl lui RaduNegru, simbol al luptei eterne pentru libertatepreluatã ºi continuatã de fiul sãu, ca succesor latron, deºi principele e o conºtiinþã filozoficã nu unmilitar de profesie. Vintilã Horia reînvie amintirealegendarã a principelui valah pentru a face din elun erou emblematic într-o luptã comunã în caredestinul individual al domnitorului se suprapunedestinului naþional al Valahiei, tot astfel cum întotalitarism destinul individului se identifica cu celal unui întreg popor exilat în propria þarã. Înabsenþa acestui indice temporal, acþiunea ar puteafi plasatã în orice timp sub regim totalitar, deci ºiîn secolul XX.

Domnitorul Radu-Negru e conºtiinþadilematicã care încearcã sã împace cele douãtendinþe opuse din natura sa, chemarea unuitrecut eroic transmis moºtenire de strãbuni ºichemarea cunoaºterii, singura în opiniadomnitorului capabilã sã ofere o soluþie împotrivarãului existenþial reprezentat nu doar de turci, cide omul însuºi ce poartã în el bacilul rãului.Viziunea domnitorului, un alter ego al autoruluiînsuºi, se apropie de cea a lui Albert Camus dinCiuma, un roman alegoric despre rãul ideologic,nazist, în sens mai larg despre orice formã de rãuexistenþial, despre moarte ca limitã a existenþei. Lafel ca romanul lui Camus, romanul lui VintilãHoria se trasformã într-o meditaþie asupracondiþiei umane. Omul e sub ameninþareapermanentã a morþii fizice, morale sau psihice.Ambii scriitori pun problema unei alegeri întredestinul individual ºi cel colectiv, între eroism ºilaºitate, între valori morale ºi imorale, întrecredinþã ºi pierderea credinþei, prin atitudinile însituaþii limitã ale personajelor. Conºtient cã rãul eîn fiecare om, cã acesta nu e învins decâttemporar prin voinþã, cã orice focar al rãului,inclusiv sub forma unei ideologii propagate fanaticla fel ca nazismul, poate izbucni oricând ºioriunde în lume, scriitorul francez avertizeazãasupra victoriei efemere asupra morþii, ca rãubiologic, fizic, moral, ideologic.

Eroul lui Vintilã Horia, principele valah Radu-Negru, reprezintã aceeaºi conºtiinþã meditativã cadoctorul Rieux din romanul lui Camus, conºtientde fatalitatea morþii ca limitã existenþialã. Înromanul lui Vintilã Horia moartea e reprezentatãîn primul rând de turci, o putere exterioarã careexterminã populaþii ºi perverteºte mentalulindividual ºi colectiv. O dublã formã a morþii,exterioarã ºi interioarã, cea din urmã la nivelulconºtiinþei morale. Spaima de moarte e prezentãpretutindeni, în spaþiul liber occidental, în spaþiuloriental ocupat, chiar în interiorul imperiuluiotoman. O trãiesc popoarele ocupate de turci,dalmaþii ºi valahii, prin infernul creat de ocupareateritoriilor lor de cãtre o putere strãinã, o resimtveneþienii liberi ca pericol iminent, însã o refuzãpreferând uitarea, trãirea freneticã ºi dionisiacã avieþii, fãrã a conºtientiza cã supravieþuirea ºiinconºtienþa sunt plãtite printr-o altã formã demoarte, rãul moral, mai perfid decât cel fizic. O resimt oamenii simpli din imperiul otoman lavederea ienicerilor, imagine a dezumanizãrii printeroare. Principele valah nu vede soluþia împotrivarãului general în acte de revoltã individuale, carenu eliminã sursa rãului, consecinþele nefaste alespaimei ºi terorii: „La ce bun sã-i învingi pe turci,

sã întreprinzi o nouã cruciadã, sã eliberezipopoarele de sub un jug sortit sã cadã de la sine,dacã o asemenea eliberare nu implicã sfârºitulspaimei ?”.4 Monologul interior al personajuluitrãdeazã conºtiinþa cã nu o victorie temporarãîmpotriva unui duºman vizibil e esenþialã, cieliberarea popoarelor de spaima comunã demoarte, ceea ce înseamnã un rãzboi în planulmentalitãþii, al conºtiinþei, o eliberare în planspiritual prin cunoaºtere, pentru a elimina nuformele rãului, ci sursa sa care se aflã în individ.Tarrou, personajul lui Camus din Ciuma, în carelupta împotriva morþii a luat forma colectivã aluptei împotriva unui teribil flagel pentru stopareaextinderii sale, conºtientizeazã acest adevãr :Purtãm în noi ciuma, iar restul nu e decât un efortde voinþã ce nu trebuie sã înceteze niciodatã.5

Deci rãul existã în noi, iar eradicarea lui depindede voinþa individualã de înãlþare spiritualã princunoaºtere ºi de solidarizare în combaterea lui.

Albert Camus oferã o soluþie pragmaticãîmpotriva rãului, acþiunea, în virtutea principiuluiexistenþialist potrivit cãruia omul se defineºte princeea ce face, deci prin acþiune, fiindcã doaraceasta dã sens existenþei sale într-o lume din caredivinitatea e absentã. Vintilã Horia oferã, cel puþinla nivel de meditaþie individualã, o soluþieîmpotriva morþii ca limitã umanã, exprimatã îninterogaþiile reflexive ale eroului sãu Radu-Negru:„Nu ucigându-i pe ieniceri se putea ucide rãul saumoartea. Ci doar fãcându-i sã înþeleagã, pe ei ca ºipe ceilalþi, cã setea lor de sânge nu era nici eaaltceva decât o renunþare, o laºitate, cã ienicerii nuerau decât niºte cavaleri ai resemnãrii, maisãlbatici, dar tot atât de descumpãniþi ca ºi ceilalþi.Tot atât de mult sortiþi morþii ºi decrepitudinii. Lace bun sã-i ucizi dacã aceºti opresori se credeaucampionii justiþiei ºi ai adevãratei credinþe, înaceeaºi mãsurã ca ºi noi. Unde erau justiþia ºicredinþa dacã era de ajuns o vorbã sau o spadãpentru a te proclama apãrãtorul lor?”6 Altfel spus,rãul nu poate fi învins decât prin trezireaconºtiinþei morale, prin reumanizarea forþelorrepresive, dezumanizate prin teroarea instituitã deo putere totalitarã asupra unui popor sau alpropriului popor, aplicatã sistematic în interior ºiîn exterior, pentru a inocula ºi întreþine frica deputere.

Vintilã Horia, martorul infernului comunistprodus de o altã ideologie nefastã din secolul XX,pare a conºtientiza un adevãr esenþial, la fel caAlbert Camus. E nevoie de a eradica sursa rãuluipentru ca popoarele sã trãiascã în libertate.Radu–Negru reprezintã iniþial filozofia resemnãrii:„rãul, bãtrâneþea, slãbiciunea ºi fatalismul înainteaforþelor supraomeneºti [ ] Chiar ºi cei mai activi,eroii, cei care se jertfesc pentru sau împotriva unuiideal, care se nãpustesc orbeºte împotriva uneiprimejdii iminente, nu erau de fapt decât niºtecavaleri ai resemnãrii”.7 În final devine un luptãtorpentru un destin colectiv, nu individual cum seprefigureazã la început. În faþa rãului moral, adezumanizãrii prin mutilarea conºtiinþeiprizonierilor pentru a-i metamorfoza în trãdãtori ºitorþionari ai puterii, principele exilat se întoarce sãapere valorile perene ale spaþiului identitarromânesc, legea strãbunã a eroilor ce nu cedeazãîn faþa morþii.

La Vintilã Horia exilaþii trãiesc sub semnulrevelaþiei lui Dumnezeu ºi au conºtiinþaresponsabilitãþii actelor lor în faþa divinitãþii. Deaceea, metamorfoza lor interioarã stã sub semnulmoralei creºtine, iar rãul ideologic, tiraniaimperiilor, sunt o consecinþã a pierderii credinþei, aînlocuirii ei cu o ideologie ce alieneazã fiinþaumanã. Infernul comunist sau nazist, generat deideologii, duce la conºtiinþa unui permanent

pericol de reactivare a rãului în lume ºi lanecesitatea de a-i eradica sursa pentru capopoarele sã trãiascã în libertate. Omul religios eîn centrul romanelor lui Vintilã Horia despretotalitarism ºi exil. Toþi exilaþii lui Vintilã Horiadescoperã dimensiunea creºtinã a existenþei în exil,fiindcã exilul este o formã de iniþiere cristicã aeului individual în contact cu multiplele forme alealteritãþii. Ovidiu, Radu-Negru, Toma Singuran,trãiesc aceastã prefacere interioarã pe treptediferite de iniþiere în spaþii ºi epoci diferite.Iniþierea lor spiritualã are loc doar în spaþiulromânesc investit de scriitor cu valenþe spiritualeºi mitice: „Vintilã Horia face din patria sa deorigine leagãnul noii civilizaþii de dupã Christos,ancorând-o pentru totdeauna în mit” 8. Toateformele de exil la Vintilã Horia apar ca o reiterarea exilul adamic în diverse epoci istorice: “fiecareexistenþã reitereazã o experienþã creºtinãfundamentalã: trauma, cãderii din rai (ex-sistere )a fi situat în afarã de, în sensul separãrii, rupturii,înstrãinãrii“ 9.

Eroii lui Vintilã Horia se apropie de personajelelui Albert Camus prin voinþa de a rezista rãuluidezumanizator sub multiplele forme ale puteriitotalitare: puterea imperialã a lui Augustus pentrupoetul Ovidiu, puterea otomanã pentru Radu-Negru, puterea comunistã pentru Toma Singuran,ªtefan Diaconu. Dacã exilaþii lui Camus aleg eticaacþiunii în lupta comunã împotriva flageluluicolectiv ca formã de rezistenþã împotrivaabsurdului existenþial, exilaþii lui Vintilã Horiareprezintã acelaºi tip de rezistenþã activã aindividului împotriva limitelor existenþiale, subchipuri diverse: singurãtatea, suferinþa, boala,bãtrâneþea, exilul, moartea biologicã, moralã,psihicã, redescoperite în momente de crizã ca laAlbert Camus. Pe de altã parte, trilogia exiluluirevelã un adevãr trãit de exilatul român depretutindeni: nici Estul totalitarist nici Vestul libernu favorizeazã Filozoful, Gânditorul. Nici un tipde societate nu a reuºit sã împace contrariilepentru a crea armonia socialã aºa cum viseazãfilozoful deportat în Bãrãgan din romanul Salvareade ostrogoþi, expresie a gândirii oximoronice a luiVintilã Horia. Folosind istoria drept pretext,scriitorul român tinde spre arhetipuri, transcendeistoria efemerã pentru a medita la condiþiametafizicã a omului.

NNoottee::

1 Monica Nedelcu, Postfaþã la Cavalerul resemnãrii,p. 172.

2 Vintilã Horia, Cavalerul resemnãrii, Craiova,Editura Europa, 1991. Traducere din limba francezã deIleana Cantuniari. Postfaþã de Monica Nedelcu, p.46.

3 Ibidem, p. 200.4 Vintilã Horia, op. cit., p. 66.5 Albert Camus, Ciuma, Paris, Gallimard, 1996,

p. 228. 6 Ibidem, p. 20.7 Ibidem, p. 18.8 Crenguþa Gânscã, Vintilã Horea. Al zecelea cerc.

Eseu despre o trilogie a exilului, Cluj-Napoca, EdituraDacia, 2001, p. 43.

9. Ibidem, p. 64.

Dialogul de mai jos, realizat de scriitoarea deorigine românã Ella Veres, stabilitã la New York,a fost realizat la finele lunii aprilie 2011, cuocazia Festivalului PEN World Voices, derulat înoraºul american, la care a participat ºi MirceaCãrtãrescu. Redãm interviul, chiar ºi cu oasemenea întârziere, datoritã diversitãþii temelorabordate de cei doi interlocutori. Versiunea pecare o publicãm este una comprimatã, iar titlulºi intertitlurile aparþin redacþiei. (CCll..GG..)

EEllllaa VVeerreess:: - Suntem la Institutul CulturalRomân din New York cu domnul MirceaCãrtãrescu. Cum vã simþiþi la festivalul PEN,alãturi de atâþia scriitori de prestigiu?

MMiirrcceeaa CCããrrttããrreessccuu:: - Din câte am înþeles,acest festival este unul dintre cele mai mari dinNew York ºi din SUA. Fireºte cã am fostimpresionat de faptul cã am fost invitat sãparticip ºi, mai mult decât atât, cã am fostinvitat sã particip la deschiderea festivaluluialãturi de foarte puþini scriitori, printre careSalman Rushdie ºi Amelie Nothomb, numefoarte cunoscute în lume. Mã simt foarte bine încadrul acestui festival. Cred cã a început foartebine, cred cã este foarte reuºit, are multe tipuride evenimente, de la lecturi pânã la workshops,deci totul este foarte deschis ºi foarte interesant,aºa încât ce pot sã vã spun este cã, pe lângãfaptul cã mã simt întotdeauna bine înManhattan de câte ori ajung pe aici ºi în StateleUnite în general, mã simt cu deosebire bine încadrul PEN World Voices.

- Exact asta am vrut sã vã întreb: cum v-ainfluenþat ºederea în America?

- Eu cunosc America de multã vreme, atâtcât poate fi cunoscutã de un om care nu trãieºteaici. În 1990 a fost prima mea vizitã în America,imediat dupã Revoluþie, în toamna lui ‘90, cândam participat la faimosul program pentruscriitori din Iowa City, The International WritersProgram, ceea ce mi-a dat atunci posibilitatea sãstau trei luni în Statele Unite ºi sã cutreier de

fapt aceastã mare planetã, ca sã zic aºa, de peCoasta de Est pe Coasta de Vest ºi cu o ºederemai substanþialã în Midwest. Deci… I sampled,cum se zice, am testat câte puþin din tot ce areAmerica mai bun. Este o lume foarte diferitã delumea europeanã. Îþi trebuie multã empatie ca sãajungi s-o cunoºti ºi s-o apreciezi. Este foarteuºor sã te repezi sã-i gãseºti numai pãrþilenegative, dar cred cã aceasta nu este o soluþie.Cred cã, învãþând sã nu reacþionezi imediat, sãaºtepþi, sã nu sari la concluzii, vei ajunge sãdescoperi o þarã care este fabuloasã îndiversitatea ºi în complexitatea ei.

- Ce lucruri negative aþi observat?

- Ca sã fiu sincer, în Statele Unite mã intrigã– n-aº spune cã mã nemulþumeºte, dar mãintrigã – dorinþa deosebitã a oamenilor de a-ºiface relaþii sociale. Deci, nevoia fiecãrui om de aavea un network social în jurul sãu care sãacþioneze ca un fel de plasã de susþinere. Este unlucru foarte strãin logicii vieþii europene.Europenii de obicei blameazã acest fapt ca fiindo dovadã de ipocrizie socialã, pe când în StateleUnite el este considerat un fapt pozitiv ºidezirabil. Este doar un exemplu, dar pe mineAmerica continuã sã mã fascineze si dupãdouãzeci de ani de când am fost pentru primadatã aici.

OO ggeenneerraaþþiiee ssppeecciiaallãã- Ce anume credeþi cã a fãcut sã deveniþi

vocea generaþiei dumneavoastrã, reprezentantulliteraturii unei þãri?

- Generaþia mea a fost o generaþie foartespecialã, este generaþia anilor ’80, care, în cadrulunui sistem politic îngrozitor, totuºi a beneficiatde un învãþãmânt serios ºi de o viaþã culturalãoprimatã dar în acelaºi timp foarte riguroasã.Aceastã propensiune cãtre cultura adevãratã ºicãtre intelectualitatea adevãratã caracterizeazãgeneraþia mea. Nu este deloc întâmplãtor cã maitoþi colegii mei de generaþie sunt în acestmoment profesori universitari, predau literaturã,

ºi au cei mai mulþi o reputaþie stabilitã. Am avuto generaþie foarte-foarte culturalã ºi eu însumisunt la fel. Cred cã faptul cã noi trãim în aceastãmare tradiþie europeanã care începe cu Biblia ºicu grecii este lucrul esenþial care ne dãindividualitate ºi ne caracterizeazã în lume.

- Cum vã simþiþi de când aþi fost transformatîntr-o icoanã culturalã?

- Acest lucru nu mã priveºte pe mine, ci pecei care m-au transformat într-un model cultural.Eu nu mã preocup de acest lucru, nu mãconsider un star al vieþii culturale româneºti, ciun om care munceºte, un om care încearcã sã sedepãºeascã pe sine cu fiecare lucru pe care-l faceºi, dacã acest lucru se întâmplã, sunt foartemulþumit. De fapt, aº vrea sã fiu important înpropriii mei ochi. Acest lucru este singurul careconteazã pentru mine. Faptul cã unii tineri mãconsiderã un model nu poate decât sã mãonoreze.

- Ce coardã sufleteascã credeþi cã atingeþi încititorii dumneavoastrã prin scrisul auto-referenþial, întors cãtre sine?

- Oamenii nu pot comunica literal unii cualþii. Marii filosofi, printre care LudwigWittgenstein, au arãtat foarte clar acest lucru.Dar pot comunica indirect, pot comunica prinempatie. Aceastã empatie face ca oamenii sãpoatã înþelege ce se petrece în sufletul altora, sãpoatã înþelege indirect durerea altora. Pentru cãdirect n-o poþi simþi, dar indirect, prin raportulla propriile tale sentimente, o poþi înþelege.Acesta este ºi mecanismul care face posibilãînþelegerea între oameni prin artã ºi prinliteraturã. Poþi comunica prin literaturã propriata durere, propria ta suferinþã, propria tabucurie, propria ta dragoste altor oameni care, larândul lor, o pot simþi. O pot reconstrui, defapt, cu materialul amintirilor lor º.a.m.d.Întotdeauna mi-am dorit sã fac daruri oamenilor,mai puþin sã le pun probleme foarte grele ºigreu de rezolvat, cãci mai ales pe mine mãintereseazã partea de frumuseþe ºi de bucuriedin artã. ªi eu cred cã acestea pot fi comunicateprin intermediul scrisului, pe calea aceastaesteticã.

““MMaarreeaa ccaarrttee aa vviieeþþiiii mmeellee””- Ce anume din viaþa dumneavoastrã v-a

determinat sa scrieþi cele 1.500 de pagini alecãrþii Orbitor? Ce credeþi cã gãseºte lumeafascinant în opera dumneavoastrã ºi care epovestea care simþiþi cã a trebuit spusã?

- Orbitor este o carte pe care n-o voi mairepeta niciodatã. Este fãcutã sã fie unicã, estemarea carte a vieþii mele într-un fel; aºa cum,am mai spus-o, o flotã are în centru unportavion uriaº, nu trebuie mai multe. Acestportavion al scrisului meu încearcã sã cuprindãîn cele 1500 de pagini ale sale, scrise în 15 ani,cam tot ce-am trãit eu, tot ce-am cunoscut, totce-am citit, toate lucrurile la care am meditatvreodatã. Este o carte totalã, un roman total, pecare l-am construit ca un fluture, având o aripãstângã, un corp ºi o aripã dreaptã, pentru cãfluturele a fost dintotdeauna imaginea destinuluiuman: pentru greci, sufletul era reprezentatprintr-o femeie (Psyche) cu aripi de fluture.Fluturele, prin faptul cã are la începutul vieþiiacea metamorfozã, este omidã, se închide în


dialog

„Aº vrea sã fiu important înpropriii mei ochi”

de vorbã cu Mircea Cãrtãrescu


crisalidã ºi iese fiinþã înaripatã, reprezintã într-unfel proiecþia noastrã despre noi înºine: pepãmânt suntem fiinþe târâtoare (omizi), apoi neînchidem în crisalida mormântului, pentru caapoi sã sperãm cã vom avea aceastã resurecþie cafiinþe spirituale, ca fiinþe înaripate, deci destinulfluturelui este cea mai bunã metaforã adestinului uman. Pentru mine, terminarea acesteitrilogii a însemnat momentul cel mai important,momentul de vârf al vieþii mele. Nu ºtiu ce voiscrie de acum înainte, dar cred cã Orbitor varãmâne în centrul scrisului meu.

- De ce trãiþi la Bucureºti? Ce vã þine lipit deglie? Pãrinþii, cercul de prieteni, societatea,simþul datoriei, izvorul scrisului?

- Faptul cã încã trãiesc în Bucureºti, unde m-am nãscut, ºi cã probabil nu voi locuiniciodatã în altã parte ca loc stabil, este oarecumîntâmplãtor. Pentru mine important este sãtrãiesc acolo unde este familia mea, deci mãsimt bine oriunde în lume dacã am familia meacu mine, care este lucrul cel mai importantpentru mine, ºi în rest eu pot scrie oriunde,numai sã am o uºã închisã în urma mea. Aºaîncât probabil cã am rãmas în Bucureºti înprimul rând pentru cã nu am vrut foarte mult sãfiu în altã parte, pentru cã locul unde stau fizicîmi e destul de indiferent. Din fericire acumlocuiesc într-o zonã foarte frumoasã aBucureºtiului, poate cea mai frumoasã parte aBucureºtiului, de fapt în afara Bucureºtiului, înpãdurea Bãneasa, unde de câþiva ani am pentruprima datã o casã adevãratã, o casã cu curte, ocasã pe pãmânt unde mã simt foarte bine. Nu-mi doresc mai mult ºi cred cã se poate scrieliteraturã absolut oriunde în lume, cu minimecondiþii de viaþã.

„„SSuucccceessuull eessttee oo iilluuzziiee””- Aþi spus la un moment dat: „În lumea lite-

rarã þi se iartã orice, însã nu ºi acest dar otrãvitcare este succesul. Am înþeles repede asta ºi numi-am fãcut iluzii”. Simþiþi încã astfel?

- Succesul este într-adevãr un dar otrãvit dinmulte puncte de vedere. În primul rând pentrucã-þi creeazã adversari, cel puþin într-o þarãresentimentarã aºa cum este România, ºi în aldoilea rând pentru cã-þi poate da sentimentul cãde fapt meriþi acest succes, ceea ce este un lucrudeosebit de distrugãtor pentru minte ºi suflet,pentru cã succesul nu este niciodatã meritat cuadevãrat. Succesul este o iluzie sau, cum spuneaEminescu, „Gloria e-o-nchipuire ce o mie deneghiobi idolului lor închinã”. Eu cred cãadevãratul succes este atunci când îþi dai seamacã ai scris o paginã bunã, adicã atunci când poþicreºte în propriii tãi ochi. În rest, mi se pare deprost gust sã te preocupe aceastã laturã dinpãcate inevitabilã de la un punct încolo acarierei tale artistice.

- În ciuda faptului cã scrisul dumneavoastrãeste profund personal, activaþi ºi ca persoanãpublicã. De pildã, aþi luat poziþie în privinþasituaþiei populaþiei rome, în privinþaHolocaustului. Ce v-a îndemnat sã vã spuneþicuvântul cu privire la aceste teme?

- În primul rând eu nu sunt un ideolog, nicimãcar nu mã numesc pe mine însumi unintelectual, ci doar un artist. Sunt un om careare reacþii emoþionale ºi reacþii etice împotriva ace se întâmplã rãu în lume. Eu nu vãd lucrurilesub aspectul lor imediat politic sau ideologic, ci

ca o reacþie umanã la rãu. ªi mi se pare cã existãfoarte mult rãu în lume ºi cã orice om, nu doarun artist sau o celebritate, are datoria sãreacþioneze la rãul pe care îl vede în jurul sãu.Aºa încât situaþia aceasta tragicã ºi fãrã ieºire apopulaþiei rome, nu doar în România ci peste totîn Europa ºi în lume, mi-a atras imediat atenþia.Pentru cã m-am nãscut în cartierul Colentina ºiam fost profesor de ºcoalã generalã în Colentina,unde am avut nenumãraþi elevi din aceastã etnie.Faptul cã în continuare m-am intersectat cu omulþime de astfel de oameni care, din capullocului, nu au nici o ºansã, chiar dacã suntoameni strãluciþi, ei vor purta întotdeauna, într-olume ºovinã, crucea aceasta a apartenenþei loretnice. Faptul cã lor încã din copilãrie nu li seoferã ºansa unui învãþãmânt corect alãturi decopii ai etniei majoritare, faptul cã de-a lungulîntregii vieþi sunt priviþi ca persoanenepurtãtoare de civilizaþie, pe mine mãindigneazã. ªi aceastã indignare este motorul,aceastã tristeþe pentru soarta unor oameni caremeritã ceva mai bun este motorul reacþiilor meledin articolele mele politice. Ele nu þin dejudecãþi politice, sociale sau ideologice îngeneral. Este o reacþie la rãu, ca ºi în cazulpopulaþiei evreieºti de peste tot în lume...

““SSuunntt uunn mmaarree aammaattoorr ddee ggaaddggeett-uurrii””- Credeþi cã scrisul dumneavoastrã plin de

imagini, modul în care puneþi corpul submicroscop etc., e influenþat de jocuri electroniceori de filmele cu efecte speciale?

- Eu scriu literaturã de treizeci de ani, deciinfluenþele nu pot fi aceleaºi pe toatã perioadaasta. Acum treizeci de ani nici mãcar nu existaujocuri video, sau influenþa internetului, sau acomputerelor. Nu, sursele mele principale deinspiraþie au fost surse literare… au fost surseeuropene în primul rând, adicã surseleavangardismului ºi suprarealismului european,apoi sursele modernismului european, francez,german ºi românesc, fireºte. Apoi, în jurul anilor‘80, toatã generaþia mea a descoperit literaturaamericanã, poezia americanã, poezia care sefãcea în San Francisco în anii ‘50 ºi ‘60, adicãpoezia beat, Alan Ginsberg, Ferlinghetti,prozatorii gen Kerouac sau Burroughs ºi ei ne-auinfluenþat extraordinar de puternic. Am începutsã facem o literaturã mult mai rapidã ºi maiimediatã, mai oralã, mai deschisã ºi aºa maideparte. Pentru ca, în cele din urmã, acest gende literaturã sã înceapã sã mã oboseascã puþin.Dupã ce am scris ºapte cãrþi de poezie, amsimþit cã e suficient, cã nu are sens sã continui,ºi am trecut la alte experienþe, din alte zone,încercând sã mã extind la propriu ºi la figurat.Adicã am început sã scriu din ce în ce mai mult,pe spaþii din ce în ce mai vaste, aºa încâtultimul meu volum de versuri a fost - ºi poate cãeste cartea mea cea mai bunã – Levantul, unpoem epic de 200 de pagini, care este oexperienþã balcanicã ºi o comedie a literaturii. Înacest poem se amestecã toate stilurile literaturiiromâne, ale poeziei româneºti, începând dinsecolul 18 pânã în prezent. Este o carteinfluenþatã în structura ei de cãutãrile lui JamesJoyce. Iar apoi am trecut cu desãvârºire la prozã.De douãzeci de ani n-am mai scris nici unpoem, ci am început sã scriu prozã ºi aceastãdirecþie m-a satisfãcut extraordinar de tare. Primamea carte a fost Nostalgia, care este o carte depurã ficþiune ºi, aº spune eu, purã imaginaþie,pentru ca apoi sã scriu un roman psihanalitic, depsihologie abisalã mai bine zis, Travesti ºi, încele din urmã, sã mã apuc de aceastã uriaºã

carte care mi-a luat 15 ani din viaþã ºi care esteun roman, aºa cum spuneam, într-adevãrinfluenþat, nu atât de lumea mediaticã din jur,cât de anumite teorii matematice, logice ºifilosofice în acelaºi timp cu care am venit încontact, ºi anume aceastã lume a ecuaþiilornelineare, cum se numesc ele, adicã teoriahaosului, teoria catastrofelor, teoria fractalilor, înprimul rând. Aº putea numi romanul Orbitorun roman fractalic, sau un roman holografic, încare fiecare parte reflectã, de fapt, întregul.Jocurile video pe care le menþionaþi ºi lumeavirtualã, World Live 2, de pildã, ºi altemanifestãri, ca de pildã reþelele de socializare,gen, ºtiu eu, Facebook, m-au influenþat înscrierile mele mai recente, de pildã într-o cartecare se numeºte Enciclopedia Zmeilor, o pseudo-carte pentru copii, care este de fapt construitã caun joc video. Acolo este chiar o influenþãdirectã. ªi apoi, în alte cãrþi ale mele, cavolumele de povestiri De ce iubim femeile? ºiFrumoasele strãine, care sunt printre ultimelescrieri ale mele. Într-adevãr, acolo se simteinfluenþa “bravei lumi noi” în care cu toþii,vrând-nevrând, ne-am scufundat în ultimul timp.Cât despre relaþia mea cu computerul, ea este orelaþie dragoste-urã. Sunt un mare amator degadget-uri electronice. Întotdeauna vreau sã leam pe ultimele, aºa încât am ºi I-phone, am ºi I-pad ºi aºa mai departe ºi le folosesc din plin.Profit de toate posibilitãþile pe care ele ledeschid. Sunt lucruri magice, sunt portalurimagice, care te ºi ajutã ºi te ºi furã în acelaºitimp. Deci asta este ambivalenþa acestor medii –ele sunt minunate ca experienþã virtualã, casurfing pe care îl faci pe toate mediile deodatã,dar în acelaºi timp, dacã nu ai o structurãinterioarã deja formatã, te pot fura cudesãvârºire. ªi, din pãcate, acesta este cazulfoarte multor tineri din ziua de astãzi, care numai apucã sã se formeze cu adevãrat, sã devinãcu adevãrat niºte personalitãþi, pentru cã fug întoate direcþiile pe aceste medii, ceea ce, dupãpãrerea mea, are o influenþã total negativãasupra lor.

- În Orbitor, juxtapuneþi romantismul,suprarealismul, realismul magic, hiperrealismulcu o redare de tip realist a vieþii oamenilorsimpli în timpul comunismului. Cumva mi s-apãrut evident cã faceþi parte dintr-o tradiþie ascrisului românesc, cã sunteþi purtat pe umeri destrãmoºi. Strãbat opera dumneavoastrã ecouridin Eugen Barbu, Marin Preda, dar ºi dinEminescu ºi Tudor Arghezi, cel ce s-a preocupatde frumuseþea urâtului, de maladiile trupului…

- Existã o linie în proza româneascã, extremde interesantã, care porneºte, într-adevãr, înprimul rând de la Eminescu ºi care este aceastãlinie a prozei fantastice. Eu cred cã, în termenifoarte generali, cel mai puternic mã înscriu înaceastã linie cu multe dintre cãrþile mele, liniecare, dupã ce explodeazã în proza lui Eminescu,în Sãrmanul Dionis sau în Avatarii FaraonuluiTla, în scrierile lui faimoase, continuã foarteputernic prin proza fantasticã a lui MirceaEliade, apoi prin Vasile Voiculescu, apoi princâþiva scriitori de dupã rãzboi, din perioadacomunistã, cum ar fi ªtefan Bãnulescu. Cred cãfundamental scrierile mele merg pe aceastã liniefoarte imaginativã, care la un moment dat seîmpleteºte ºi cu o linie balcanicã. L-aþi menþionatpe Eugen Barbu. Se împleteºte ºi cu aceastã liniebalcanicã ºi aº spune cã dã niºte roade stranii,mai puþin obiºnuite în lume, asemãnãtoare cu

(continuare în pagina 29)

Ce este GIMPCRM? Grupul Independentpentru Monitorizarea PatrimoniuluiCultural din Roºia Montanã. Nu vã faceþi

probleme de conºtiinþã dacã, pânã în acestmoment, nu aþi auzit prea multe despre acestgrup. A fost înfiinþat doar la începutul anului2010, avându-i ca principali actori peacademicienii Rãzvan Theodorescu, AlexandruVulpe ºi Ioan Aurel Pop. Despre caracterul”independent” al grupului se menþioneazã chiarîn comunicatul de presã prin care s-a anunþatînfiinþarea: ”GIMPRM anunþã cã vvaa ffii sspprriijjiinniittllooggiissttiicc ddee ccããttrree RRooººiiaa MMoonnttaannãã GGoollddCCoorrppoorraattiioonn, având garanþia fermã a uneiactivitãþi de sine stãtãtoare, independente ºiobiective”.

Nu voi insista asupra ”antecedentelor” fiecãruimembru din grup referitoare la cazul RoºiaMontanã (doar în parantezã amintesc cã RãzvanTheodorescu este acel ministru al Culturii care asemnat primul certificat de descãrcare de sarcinãpentru Masivul Cârnic, anulat ulterior deinstanþele judecãtoreºti ºi cã Alexandru Vulpe eunul dintre cei care ºi-au schimbat, subit ºiradical, afirmaþiile fãcute în legãturã cu modul deconservare a patrimoniului cultural de la RoºiaMontanã).

De GIMPCRM veþi auzi, cu siguranþã, încontinuare. RMGC va avea grijã ca luãrile lor depoziþie sã devinã cât mai vizibile (doar nudegeaba ”investeºte” milioane de euro înpublicitate în presa din România), creditând ideeacã cei de la GIMPCRM sunt ssiinngguurriiii specialiºtiavizaþi sã se pronunþe asupra subiectului.

CCiinnee eessttee JJoonnaatthhaann PPoowweellll

De aceea, e interesant de aflat cum s-a nãscutideea acestui grup. Mai exact strategia care stã labaza formãrii lui. Pentru cã ”modelul” nu esteinventat de agenþiile de PR din România,contractate de RMGC, ci importat din Anglia,chiar de la fostul ºef de cabinet al lui Tony Blair,Jonathan Powell, angajat de unul dintremiliardarii care se aflã în spatele afacerii de laRoºia Montanã, Thomas Kaplan. ªi a fost folosit(cu relativ succes) în negocierile dintre GuvernulBritanic ºi Armata Republicanã Irlandezã (IRA).

Nãscut pe 14 august 1956, Jonathan NicholasPowell este fiul vice-mareºalului de aviaþie JohnFrederick Powell ºi fratele Lordului CharlesPowell, fost consilier de PR ºi apoi pe problemede politici externe a lui Margaret Thatcher. Dupãce a studiat istoria la Oxford University ºiUniversity of Pennsylvania, Jonathan Powell alucrat la BBC ºi Granada TV înainte de a acceptapropunerea lui Tony Blair de a-i deveni ºef de

cabinet, funcþie ocupatã între 1997 ºi 2007. Unadintre cele mai importante activitãþi ale luiJonathan Powell în aceastã perioadã a fostcoordonarea negocierilor dintre Guvernul Britaniccondus de Tony Blair ºi Armata RepublicanãIrlandezã (IRA), experienþã descrisã în cartea”Great Hatred, Little Room – Making Peace inNorthern Ireland”.

OOppoozziiþþiiaa ””ccoonnvveennaabbiillãã””

Extrem de sintetic, ce a adus nou JonathanPowell în negocierile cu IRA? În primul rând,pânã la Tony Blair, negocierile dintre MareaBritanie ºi IRA s-au desfãºurat în secret, lucrudeterminat de teama faþã de opinia publicã -negocierile cu organizaþiile teroriste (cum a fostcatalogatã IRA) fiind prohibite. Cel puþin la niveldeclarativ.

Dincolo de recunoaºterea publicã a acestornegocieri, punctul forte al strategiei lui Powell afost, însã, cu totul altul: el a evitat pe cât posibilnegocierile directe cu liderii radicali ai IRA,alegându-i pe cei mai maleabili ºi dispuºi lacompromisuri. Mai mult, i-a susþinut pe aceºtia ºia contribuit la oorrggaanniizzaarreeaa uunneeii ooppoozziiþþiiiiccoonnvveennaabbiillee ccuu ccaarree ssãã ssee ppooaattãã nneeggoocciiaa, lãsându-le acestora impresia cã Marea Britanie estedispusã sã accepte unele condiþii ºi cã acestecondiþii reprezintã un succes pentru opoziþie. Maipe scurt: negociazã doar cu cei care îþi convin ºilasã-le impresia cã ºi-au impus punctul de vedere.

La finalul mandatului lui Tony Blair,negocierile cu IRA au fost considerate un succes.În ultimii doi ani, probleme cu IRA s-au reactivatînsã.

PPoowweellll ººii ssttrraatteeggiiaa lluuii îînn aaffaacceerreeaa RRooººiiaaMMoonnttaannãã

Jonathan Powell nu a colaborat însã doar cuTony Blair, ci ºi cu multi-miliardarul americanThomas Kaplan, unul dintre principalii acþionaride la Gabriel Resources, compania canadianã caredeþine 80% din RMGC. Iar una dintre problemelela care Powell a trebuit sã gãseascã soluþii pentruKaplan a fost elaborarea unei strategii denegociere cu societatea civilã în cazul… RoºiaMontanã Acest aspect al muncii lui JonathanPowell este confirmat atât în unele biografii aleacestuia publice în spaþiul virtual, cât ºi în cadrulunor discuþii informale pe alte teme legate deactivitatea fundaþiei finanþate de Thomas Kaplan.

Confirmarea apare însã ºi în similitudiniledintre strategia de comunicare ºi negociere cusocietatea civilã a RMGC ºi strategia de negocieredintre Guvernul Britanic ºi IRA.

Opoziþia realã faþã de proiectul RMGC aînceput în anul 2002. Ea s-a manifestat pe maimulte planuri. De la opoziþia localnicilor care nuvor sã pãrãseascã Roºia Montanã, la acþiunile înjustiþie ºi la diferitele opinii exprimate despecialiºti în cele mai diverse domenii (arheologie,arhitecturã, mediu, economie, psihologie,sociologie etc.). Mulþi dintre ei sunt profesoriuniversitari, în þarã ºi strãinãtate, ºi chiaracademicieni.

Cu toate acestea, dupã mai bine de 10 ani încare nu au reuºit sã convingã la dezbaterileorganizate pe marginea proiectului ºi dupã ceopinia publicã din România este semnificativmajoritarã împotriva proiectului, RMGC invocã,din nou, necesitatea consultãrii specialiºtilor!

CCaacceeaallmmaauuaa ””OOxxffoorrdd PPoolliiccyy MMaannaaggeemmeenntt””

La începutul anului 2010, RMGC a organizato importantã conferinþã ºtiinþificã la HotelMarriot, din Bucureºti, sub patronajul OxfordPolicy Management (OPM). ”Specialiºtii” de laOPM nu aveau însã nimic comun cu OxfordUniversity (cum a fost sugeratã ideea în spoturilepublicitare ale RMGC), fiind, de fapt, o firmã delobby, consultanþã ºi PR.

Datele ºi analizele prezentate de OPM nu aureprezentat rezultatul unor studii ºi cercetãriproprii, ci analize ºi interpretãri ale datelor oferitede clienþii lor. Aºadar, corectitudinea analizelorlor a depins de corectitudinea datelor primite(astfel se poate explica de ce în datele prezentatede Gabriel Resources pe site-ul oficial se vorbeºtede un necesar mediu de 240 de locuri de muncãcreate de proiect în perioada exploatãrii, în timpce în reclama difuzatã în România, ºi în care ceide la OPM sunt prezentaþi ca ”experþi”, se facereferire la 800 de locuri de muncã în perioadaexploatãrii, ºi chiar 3.600 de locuri de muncãdirecte ºi indirecte în perioada de construire abarajului ºi uzinei de prelucrare a minereului; celpuþin proporþional se poate face reducerea ºi încazul celorlalte cifre avansate de OPM).

Chiar dacã ”specialitatea” celor de OPM elobby-ul ºi PR-ul, în faþa opiniei publice, ei aufost prezentaþi ca fiind mai ”specialiºti” decâtspecialiºtii Academiei de Studii Economice ori aiAcademiei Române (care au desfiinþat proiectulRMGC) prin simpla asociere cu numele celebreiUniversitãþi Oxford.

OONNGG-uurriillee ccoorrppoorraattiissttee

În privinþa ONG-urilor, situaþia e similarã.”Alburnus Maior”, asociaþia localnicilor care nuvor sã plece, a fost þinta diferitelor atacuripropagandistice al RMGC. Pentru faptul cã refuzãsã-ºi cedeze dreptul de proprietate asupraterenului (deºi Constituþia României îl garanteazã,iar proiectul RMGC este unul privat, nejustificândo eventualã expropriere pentru caz de utilitatepublicã) ºi pentru cã refuzã sã devinã mineri aufost clasificaþi drept radicali, ori chiar ”talibani”!Ca ºi cum refuzul de a ceda un drept garantat deConstituþie ºi decizia de a-ºi decide singur soarta(refuzul de a deveni mineri) reprezintã o dovadãde radicalism!

În acest timp, RMGC a susþinut organizarea aaltor douã ONG-uri locale, ”Pro Dreptatea” ºi”Pro Roºia Montanã”. Ei se revendicã a fi”adevãraþii” reprezentanþi ai localnicilor din RoºiaMontanã. Asta chiar dacã majoritatea membriloracestora ºi-au vândut deja proprietãþile ºi vor

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


civic media

Societatea civilã ”convenabilã”Modelul Tony Blair – IRA, aplicat la Roºia Montanã

Mihai Goþiu

Timp de mai bine de 9 ani, jurnalistul ºi scriitorul Mihai Goþiu a documentat cazul RoºiaMontanã. În aceastã perioadã a fãcut zeci de deplasãri la Roºia Montanã, a realizat sute de interviuricu localnici, diferite persoane implicate ºi specialiºti în mediu, arheologie, arhitecturã, patrimoniuimaterial, economie, a participat la conferinþe naþionale ºi internaþionale pe aceastã temã ºi adocumentat alte cazuri similare din lume legate de exploatarea aurului.

Au rezultat peste 200 de articole (reportaje, interviuri, analize, comentarii, editoriale), publicate înpresa din România ºi din strãinãtate, pentru care a primit premiul ”Veteran de rãzboi” la Galele”Green Awards 2011”. Începând cu acest numãr, revista ”Tribuna” va publica, în serial, fragmente dinvolumul ”Morminte în miºcare”, la care lucreazã în acest moment Mihai Goþiu, ºi în care îºi propunesã ofere o sintezã a cazului Roºia Montanã.

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


pleca (unii dintre ei au ºi plecat) din RoºiaMontanã dacã proiectul începe. Într-o emisiunerealizatã de Realitatea TV la Roºia Montanã, unuldintre reprezentanþii ”Pro Dreptatea” a afirmatfranc, cã ONG-ul lor s-a înfiinþat ”pentru asusþine RMGC”. Un ONG înfiinþat pentru asusþine o corporaþie! Pentru firava culturã civicãautohtonã o asemenea aberaþie poate trece însãneobservatã, fãrã a stârni nedumeriri.

PPrreessaa ””iinnffoorrmmaattãã””.. LLoottuull NNoouuaa ZZeeeellaannddãã

Campaniile publicitare masive (doar în 2009 s-au cheltuit peste 9 milioane de euro), explicitesau mascate (de multe ori) nu au reuºit sãconvingã nici ele, decât într-o proporþienesemnificativã, opinia publicã asupra necesitãþii,oportunitãþii ºi lipsei de riscuri a proiectuluiRMGC. În ciuda cazurilor semnalate de cenzurã,existã jurnaliºti care au continuat ºi continuã sãprezinte aspecte negative ori analize ºi opinii înopoziþie cu proiectul celor de la RMGC.

ªi astfel, RMGC a scos pe tapet info-trip-urileîn care a invitat diferiþi jurnaliºti, în special lideride opinie. În Suedia ori Noua-Zeelandã. Atenþie,un aspect deloc minor: invitaþiile au fosttransmise pe numele unor jurnaliºti, nuinstituþiilor media în care aceºtia lucreazã. Astfel,dincolo de aspectul deontologic legat decorectitudinea documentãrii unui subiectcontroversat pe banii uneia dintre pãrþi ºi cuprogramul ”de informare” organizat de respectivaparte, din start au fost evitaþi cea mai mare partea jurnaliºtilor care cunosc în mod direct diferiteleprobleme ºi aspecte ale proiectului RMGC.

Ce a rezultat: materiale care au prezentat(chiar dacã în moduri diferite) informaþiileprezentate de propaganda RMGC, dar care aulãsat fãrã rãspuns o serie de întrebãri ºinecunoscute care ar fi putut fi clarificate în cazulunei documentãri independente de cãtre jurnaliºticare cunosc mai bine problemele proiectului. Dinacel moment însã, propaganda RMGC i-aconsiderat (ºi promovat) pe aceºtia drept jurnaliºtiavizaþi sã se pronunþe asupra subiectului (chiardacã expertiza celor mai mulþi dintre ei serezumã la vacanþa din Noua Zeelandã), în timpce jurnaliºtii care s-au documentat asupraproiectului RMGC ani la rând, care au vizitat dezeci de ori Roºia Montanã, care au consultatproiectul ºi alte proiecte similare, care au stat devorbã ºi au realizat interviuri cu zeci de persoaneimplicate (localnici, specialiºti) au fost catalogaþidrept ”extremiºti”. ”Radicali” sau ”talibani”.

Spre exemplificare: niciunul dintre jurnaliºtiidin ”Lotul Noua-Zeelandã 2010” n-a relatat laîntoarcere despre faptul cã, doar cu douã luniînaintea vizitei lor, Guvernul de la Wellington adecis stoparea altor exploatãri miniere a auruluibazate pe cianuri (a cãror valoare totalã a fostestimatã la 60 de miliarde de dolari); nu apomenit nimic despre problemele sociale generatede mina Martha din Waihi pe care au vizitat-o(chiar dacã studiul de impact social e disponibilchiar pe site-ul oficial al minei); ºi nici desprenumãrul locurilor de muncã generate de aceaminã (care utilizeazã aceeaºi tehnologie vizatã ºiîn cazul Roºiei Montane), ºi care e deaproximativ 300 (departe de cele 800 de locuri demuncã directe promise de RMGC la RoºiaMontanã).

””SSppeecciiaalliissttuull”” ddee llaa UUNNEESSCCOO

În 30 noiembrie 2010, a creat o oarecare vâlvãîn presa autohtonã afirmaþia unui ”expertUNESCO”, Dennis Rodwell, care a declarat cã

”Roºia Montanã nu are valoare pentru a fiinclusã în patrimoniul UNESCO”. ”ªtirea” aapãrut concomitent în mai multe ziareimportante (”România liberã”, ”Capital”,”Evenimentul Zilei” ori ”Jurnalul Naþional” s-aunumãrat printre acestea). Toate repetau, însã,aceeaºi greºealã, aparent minorã: Dennis Rodwellprezentat ca ”expert UNESCO”. În realitate,Rodwell este expert ICOMOS (”InternationalCouncil on Monuments and Sites” – organismraportor pentru UNESCO). Greºeala comunã afost ”culeasã” direct din comunicatul de presã alRMGC, preluat de toate ziarele în discuþie fãrãnicio verificat ºi prezentat ca material deproducþie proprie!

Coincidenþã sau nu, opinia lui Rodwell a fostpublicatã cu doar o zi înaintea unei importanteconferinþe internaþionale dedicate RoºieiMontane, ”Rosia Montana in Peril”, organizatã laBruxelles sub patronajul celei mai importantefundaþii europene din domeniul protejãriipatrimoniului cultural, ”Europa Nostra”. Cuaceastã ocazie, raportul lui Rodwell, prezentat încadrul conferinþei, a fost desfiinþat, arãtându-se cãnu este o cercetare a acestuia, ci doar uncompendiu de bârfe culese de Rodwell de ladiferiþi specialiºti români, cãrora nici mãcar nu le-a dat numele. Mai mult, ulterior conferinþei,ICOMOS a prezentat poziþia oficialã a instituþiei(care numãrã aproximativ 9.000 de membri), încare se aratã cã Roºia Montanã îndeplineºte cuvârf ºi îndesat criteriile de includere înpatrimoniul universal - UNESCO.

Niciunul dintre ziarele care au publicat opinialui Rodwell nu au fãcut rectificarea de rigoare(diferenþa între ”expert UNESCO” ºi ”expertICOMOS”) ºi nici nu au prezentat poziþia oficialãa ICOMOS.

CCaacceeaallmmaauuaa GGIIMMPPCCRRMM

Înfiinþarea GIMPCRM vine, astfel, încontinuarea strategiei lui Jonathan Powell decreare a unei opoziþii ”convenabile”,”constructive”, a unui surogat de societate civilãcu care sã se mimeze negocierea. Modelul poatefi lesne urmãrit în exemplele de mai sus: cândeconomiºtii de la ASE ºi din Academia Românãte contrazic, gãseºti o firmã de lobby cu”Oxford” în nume ºi-i denumeºti ”experþii de laOxford”; când te confrunþi cu opoziþia unorONG-uri, înfiinþezi ºi finanþezi propriile ONG-uricare sã te susþinã; când experþii români ºiinternaþionali în patrimoniu (de la AcademiaRomânã, ASE, UBB, OAR, UAR, Ad-Astra pânã la”Pro Patrimonio”, ”Europa Nostra” ori ICOMOS)îþi desfiinþeazã proiectul, înfiinþezi diferite grupuri”independente” (în care se aflã câte 2-3 experþi aiinstituþiilor amintite) ºi îi declari ca fiind ”singuriispecialiºti” avizaþi sã se pronunþe asupra cazului.

ªi ai grijã sã cumperi cea mai mare parte apresei (prin contracte de publicitate) pentru a teasigura cã aceasta va transmite mai departemesajele aºa-zisei ”societãþi civile”, ignorându-lepe cele ale opozanþilor reali.

PPeennttrruu îînncchheeiieerree:: ssttuuddiiuu ddee ccaazz

Exemplu (cel mai recent): Avizareacertificatului de descãrcare de sarcinã arheologicãa Masivului Cârnic a fost însoþitã de o declaraþiea ministrului Culturii, Kelemen Hunor, conformcãreia ”arheologii sunt specialiºtii în mãsurã sã sepronunþe asupra situaþiei de la Roºia Montanã”.Trecând peste ilegalitatea certificatului dedescãrcare de sarcinã (care încalcã o hotãrâredefinitivã ºi irevocabilã a instanþelor judecãtoreºti

care l-au anulat pe precedentul), afirmaþia conþineun mare neadevãr.

Valoarea patrimoniului cultural de la RoºiaMontanã este una extrem de complexã(cumulând patrimoniul arheologic, patrimoniularhitectural, patrimoniul natural ºi cel imaterial).Aºadar, chiar ºi dacã descãrcarea de sarcinãarheologicã ar fi legalã, Masivul Cârnic nu poatefi declasat de pe lista Monumentelor Istorice degrupã valoricã A (cu valoare naþionalã ºiuniversalã) þinând cont doar de expertizaarheologilor (e ca ºi cum ai afirma cã sceptrul oricoroana unui celebru rege sau împãrat antic nuare valoare deosebitã, pentru cã cristaleleîncrustate în acel sceptru ori coroanã nu ar aveavaloare deosebitã – valoarea e datã, de fapt, demodul în care meºterul a încrustat acele cristale,de vechimea ei ºi, nu în ultimul rând, de istoria ºilegenda regelui care a purtat coroana ori a folositsceptrul).

Puºi în faþa reacþiei societãþii civile (ONG-uri,arhitecþi, arheologi, ziariºti) care au reclamatilegalitatea eliberãrii certficatului de descãrcare desarcinã arheologicã ºi faptul cã acest lucru nupoate duce la declasarea Masivului Cârnic de pelista Monumentelor Istorice, ”societatea civilãRMGC” a reacþionat.

ONG-urile ”Pro Dreptatea” ºi ”Pro RoºiaMontanã” i-au trimis scrisori cu omagiiministrului pentru decizia luatã, iar GIMPCRM aemis un comunicat în care afirmã cã: ”MembriiGIMPCRM constatã cã poziþiile critice la adresainstituþiilor menþionate, precum ºi cu privire lacalitatea documentelor ºi rapoartelor de sãpãturãarheologicã, care au stat la baza acestei deciziilegale, vin din partea unor oameni care nu auparticipat la sãpãturile arheologice de salvare dinMasivul Carnic ºi, deci, nu se aflã în directãcunoºtinþã de cauzã.”

Afirmaþii care sunt (cel puþin) de trei orimincinoase: 1) doar câþiva dintre membriiGIMPCRM au participat la sãpãturile arheologice,în timp ce ºi în rândul opozanþilor se aflãarheologi care au participat la sãpãturi; 2) asuprarapoartelor întocmite de participanþii la sãpãturise pot pronunþa ºi alþi specialiºti (ãsta e ºi unuldintre scopurile întocmirii rapoartelor!); 3) cumspuneam, valoarea de patrimoniu cultural aMasivului Cârnic nu se limiteazã la valoareaarheologicã. Iar în privinþa legalitãþii, GIMPCRMnu are vreo competenþã ori expertizã a sepronunþa.

Nimic nou însã sub soare: cei câþiva experþidin GIMPCRM sunt ”singurii specialiºti avizaþi sãse pronunþe”. Vã sunã cunoscut? Ce maiconteazã experþii din Comisia Naþionalã aMonumentelor Istorice, Academia Românã,Ordinul Arhitecþilor, Uniunea Arhitecþilor,Academia de Studii Economice, Universitatea”Babeº-Bolyai”, Asociaþia oamenilor de ºtiinþãromâni Ad-Astra, Europa Nostra, Pro Patrimoniu,ICOMOS, precum ºi numeroºi alþi experþi care s-au pronunþat în nume propriu?

OO ccoonncclluuzziiee

Metodele folosite de RMGC în manipulareaopiniei publice pot constitui obiect de studiu. Curelevanþã nu doar pentru România. Inventarea(mimarea) unei societãþi civile paralele ºi folosireade cãtre marile corporaþii a armelor societãþiicivile (ceea ce creazã confuzii majore pentruopinia publicã) sunt practici relativ recente ºi lanivel internaþional. Practici care impun oschimbare de paradigmã ºi de metode deintervenþie ºi pentru societatea civilã realã.

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Agenþia pentru Drepturi Fundamentale aUniunii Europene (FRA) a prezentat decurând raportul sãu anual pentru 2010.1

Acesta rezumã dezvoltãrile legale ºi pe cele alepoliticilor legate de drepturile fundamentale alecetãþenilor europeni într-un an ce a marcatîncãlcãri vizibile ale acestor drepturi. România afost direct vizatã de mãsurile guvernului francezde a trimite în þarã cetãþeni români de etnie romãsau de acþiunile discriminatorii ale autoritãþiloritaliene. Tratatul de la Lisabona, valabil de la 1decembrie 2009, formeazã noul cadru legislativ alUniunii Europene (UE). 2010 a fost primul an încare UE a utilizat ca principiu legislativobligatoriu Carta Drepturilor Fundamentale dinUniunea Europeanã. Necesitatea utilizãrii Carteiîn luarea deciziei a fost accentuatã ºi de orezoluþie a Parlamentului European (PE) caremenþiona la finele anului trecut importanþaacestui document pentru UE ºi cetãþenii sãi.Rândurile de mai jos se axeazã pe observaþiilefãcute în acest raport anual referitor ladiscriminarea ºi egalitatea de ºanse a cetãþeniloreuropeni în statele membre ale UE.

Statistica prezentatã în raport indicã faptul cãtrei dintre cele mai noi state membre ale UE –România, Polonia ºi Bulgaria – prezintã cele maimari probleme din punct de vedere al drepturilorcetãþenilor în interiorul propriilor graniþe. Astfel,luând în considerare procesele Curþii Europene aDrepturilor Omului (CEDO) ce au gãsit cel puþino încãlcare a drepturilor fundamentale, Româniaeste lider detaºat cu 135 de astfel de cazuri,urmatã de Polonia cu 87 ºi Bulgaria cu 69. Italiaºi Grecia urmeazã în acest clasament. Franþa ºiGermania au 28, respectiv 29 de astfel de situaþiiîn anul 2010. Cel mai bine poziþionate în UE înacest clasament sunt Danemarca cu niciun proces,Estonia cu unul (a fost admisã în 2004), Irlandaºi Olanda cu câte douã procese. Acest numãrabsolut poate fi distorsionat de dimensiunea þãriiºi s-ar putea afirma cã statele mari precumPolonia sau România sunt mai predispuse cãtreprobleme comparativ cu statele mai mici (cele dinregiunea Mãrii Baltice), Bulgaria, Cehia sauSlovacia. Totuºi, chiar ºi în termeni relativi,România stã rãu. Utilizând exemplele de mai sus,Polonia, cu o populaþie cu cel puþin 16 milioanemai mare, are mult mai puþine cazuri de încãlcãriale drepturilor fundamentale, iar Olanda – cu opopulaþie cu 5-6 milioane mai micã – are doardouã cazuri. Din totalul cazurilor instrumentatede CEDO (657), în România s-au petrecut maimult de 20%. Concluzia imediatã a acestorobservaþii este aceea cã deºi românii – atât lanivel oficial, cât ºi cetãþenii – se plâng adesea deîncãlcãri ale propriilor drepturi în þãrile în careemigreazã, probleme majore existã pe teritoriulRomâniei.

La nivelul UE, discriminarea etnicã ºiproblemele legate de rasism au continuat sãreprezinte unele dintre aspectele-cheie. Deexemplu, Franþa nu a inclus date despre etnie înrecensãmântul sãu deºi recomandãrile Comitetuluipentru Combaterea Discriminãrii Rasiale fãcusecâteva recomandãri explicite în acest sens. Ultimadintre ele fusese în vara anului trecut. Dacãsituaþia Franþei nu este surprinzãtoare prin prismanerecunoaºterii minoritãþilor etnice ºi a atitudiniipreºedintelui Sarkozy faþã de emigranþi, acelaºi

raport indicã faptul cã în Germania seînregistreazã acte de discriminare. Deºi turcii seaflã de douã sau trei generaþii pe teritoriulGermaniei, existã tratament discriminatoriu înspecial în ceea ce priveºte tinerii care doresc sã seangajeze. Acest lucru este vizibil cupreponderenþã în companiile mici. Discriminarepe criterii religioase este înregistratã împotrivatinerilor de religie musulmanã în Spania.Conform unui studiu de anul trecut2, 40% dintretinerii musulmani raporteazã existenþa unuitratament injust. Doar 10% dintre tinerii non-musulmani raporteazã existenþa unui tratamentasemãnãtor.

Raportul indicã ºi faptul cã în majoritateastatelor din Europa de Vest, minoritãþile etnice ºiemigranþii trãiesc în condiþii de viaþã mai scãzutecomparativ cu populaþia majoritarã. Acestea suntrezultatul – direct sau indirect – discriminãrii înoferirea unui loc de muncã, a unei locuinþe etc.În acelaºi timp, la nivelul tuturor statelor membrece raporteazã astfel de statistici, existã un numãrcrescut al infracþiunilor motivate de aspecterasiale. Segregarea rasialã în ºcoli – în specialorientatã împotriva minoritãþii rome – nu aînregistrat o scãdere în 2010 faþã de perioadaanterioarã. Pentru o imagine completã a situaþieireferitoare la discriminarea pe criterii etnice dincadrul statelor UE, trebuie adãugat cã stabilireaprofilurilor etnice a continuat sã existe în maimulte þãri. Crearea profilului etnic a început înEuropa dupã atentatele de la Madrid (2004) ºiLondra (2005) ºi se aflã în contradicþie culegislaþia privind discriminarea; mai mult, studiianterioare au ilustrat cã produce ºi efecte sociale

negative. Aceste evoluþii practice au determinatcrearea unui cadru legislativ împotrivadiscriminãrii rasiale ºi xenofobiei. Introducerea saa fost obligatorie pânã la finele lui 2010, iarefectele vor putea fi observate doar începând cu2011.

Rezultatul eforturilor instituþionale ºi legaleale oficialilor UE nu este încã vizibil. Deºi sediscutã din ce în ce mai mult despre o Europãunitã, aceasta nu pare a fi la fel pentru toþicetãþenii sãi. Unitatea în diversitate promovatãtimp de aproape douã decenii nu a prins contur.Discriminarea continuã sã existe ºi nu se referãexclusiv la cetãþenii din recentele valuri demigraþie. Reacþiile Italiei sau Franþei nu mai suntatât de surprinzãtoare dacã le raportãm la faptulcã discriminarea vizeazã ºi cetãþeni turci caretrãiesc în Germania de câteva decenii acolo. Înplus, problemele interne ale þãrilor ce au devenitde curând state membre - ºi din care provin mareparte a emigranþilor – sunt importante. Prinprisma acestor observaþii, ne aflãm încã departede Europa tuturor, de accesul egal la bunuri ºiservicii în interiorul UE indiferent denaþionalitate. Statul continuã sã fie cadrul în careoamenii trateazã ºi sunt trataþi cel mai bine.

1. Textul integral poate fi consultat la adresawww.fra.europa.eu/fraWebsite/attachments/annual-report-2011-summary_EN.pdf, accesatã ultima datã la14 iulie 2011.2. Rezultatele cercetãrii sunt disponibile la adresawww.fra.europa.eu/fraWebsite/attachments/Infosheet-racism-marginalisation_RO.pdf, accesatã ultima datã la14 iulie 2011.

Europa tuturor?Sergiu Gherghina

dezbateri & idei

Secolul XX a fost fãrã îndoialã cel maiinteresant sub aspect mediatic. În eramijloacelor rapide de locomoþie ºi a

instrumentelor foarte sofisticate de transmitere ainformaþiilor, au apãrut ºi s-au sedimentat formepermanente de contact între diverse persoane saucompanii la nivel global. Tot în aceastã perioadã,prin intermediul televiziunilor ºi a internetului,democraþiile moderne au redevenit reprezentative,în sensul cã cel care voteazã ajunge sã îl cunoascãmai bine pe cel cãruia îi încredinþeazãreprezentarea sa pe lângã forurile decizionale alecomunitãþii.

În acest context, chiar ºi în domeniul spirituals-au produs anumite miºcãri de revigorare ºi dereînnodare a legãturilor bisericii creºtine cucredincioºii sãi de pe întreaga planetã. Dacã doreasã rãmânã unul dintre pilonii societãþii lumiicreºtine, biserica, în mod tradiþional foarte legatãde istoria sa, avea nevoie de o dinamizare ºi de unnou suflu în relaþiile cu supuºii lui Hristos de peîntreg globul. Pentru aceasta se impunea ca lacârma ei sã vinã un om care sã înþeleagã aceastãnouã lume, un reprezentant al acestei noi lumi.

Anecdotã: În timpul unei drumeþii montane,Karol Wojtyla s-a întâlnit cu un muntean care,vãzându-l extenuat ºi plin de praf, l-a întrebat cineeste.

- Sunt episcop! i-a rãspuns fãrã suflare Karol. - Apoi dacã oþi fi episcop, io oi fi cu siguranþã

papa de la Roma! – i-a rãspuns neîncrezãtormunteanul.

În 1978 suflul de înnoire al Bisericii Catolicevine prin persoana arhiepiscopului de Cracovia,Karol Wojtyla, un om dintr-o þarã încercatã, unluptãtor. Aºa cum spunea Primatul Poloniei,cardinalul Wyszynski, noului papã îi reveneasarcina de a duce Biserica în urmãtorul mileniu,misiune deloc uºoarã în perioada confruntãrilorEst-Vest ºi a unor diferenþe tot mai mari întrestandardele de viaþã ale creºtinilor de pe diferitelecontinente ale globului. Ba mai mult, era epocaemancipãrilor naþionale, sociale, trendul fiind acelade îndepãrtare de Dumnezeu ºi de Bisericã, motivpentru care sloganul noului papã, „Nu vã fieteamã!”, avea tocmai menirea de a-i încuraja pecreºtini sã priveascã fãrã fricã spre cel de lângã ei ºispre Dumnezeu pentru a gãsi un far cãlãuzitor petimpul furtunii.

Deºi preot, Karol Wojtyla reprezenta înrealitate noua generaþie a Europei, care vedealucrurile complet diferit de generaþiile de pânã la aldoilea Rãzboi Mondial. Paradoxal, Karol este unom al literelor: scriitor, mare iubitor de poezie ºiteatru, mare iubitor al sporturilor în naturã – caiac-canoe ºi sporturi de iarnã, fiind totodatã ºi un bunorganizator al acþiunilor sociale întreprinse debisericã, implicându-se activ în construirea bisericiidin cartierul „omului nou” de tip socialist NowaHuta, de lângã Cracovia. Un asemenea om nuputea sã nu îºi iubeascã aproapele, nu putea sãexiste fãrã a se afla în mijlocul oamenilor, acestafiind ºi motivul pentru care pãstorul Ioan Paul alII-lea a cutreierat toate meridianele lumii pentru ase afla în mijlocul oilor de ale cãror suflete trebuiasã aibã grijã ºi cãrora sã le readucã speranþa.

Anecdotã: Karol fusese întrebat odatã dacã se

cuvine ca un cardinal sã se dea cu schiurile.Wojtyla surâse ºi rãspunse: Ceea ce într-adevãr nu i se cuvine unui cardinal este sã se dea prost cuschiurile!

Dupã cum se ºtie, papa Ioan Paul al II-lea eraun mare iubitor al naturii, crezând cã fiind înmijlocul naturii, omul poate mult mai repede sãintre în contact cu creaþia divinã ºi totodatã sãdialogheze mai uºor cu Dumnezeu, pe care cu greuîl poþi gãsi între betoanele oraºului.

Partidul Comunist Polonez: “Papa este inamiculnostru... Datoritã calitãþilor sale ieºite din comun ºisimþului sãu deosebit al umorului el este periculos,pentru cã farmecã pe oricine, mai ales pe jurnaliºti.În plus, el se comportã cu simplitate în faþamulþimii, de exemplu, poartã o pãlãrie de mun-tean, strânge mâinile oamenilor, sãrutã copiii etc...”(G. Weigel, Martor al speranþei, 2007, p. 359).

Astãzi suntem de acord cã Ioan Paul al II-lea aavut un rol decisiv în dispariþia cortinei de fier în1989, nu pentru cã ar fi trimis câteva divizii detancuri în patria sa natalã, Polonia, ci pentru cã le-a trimis compatrioþilor sãi mesaje de speranþã, afost poate comandantul diviziilor de îngeri care auîncurajat oamenii sã lupte pentru adevãr, acolounde domnea minciuna. Meritã în acest contextamintite mijloacele diferite de luptã: dacã Ioan Paulal II-lea foloseºte cuvintele pentru a învingecomunismul, tabãra opusã acþioneazã prinintermediul teroristului turc Ali Agça în încercareade a-l elimina fizic din vârtejul evenimentelor ceurmau sã se precipite.

Dacã prima etapã a misiunii sale a fost aceea

de a reuni lumea sub scutul non-ideologic al luiDumnezeu, acum (în anii ‘90) a urmat o a douaparte, cea a dialogului ecumenic, de apropiere areligiilor lumii. La nivel simbolic aceastã apropierea început sã se producã, dar Ioan Paul al II-lea estemai degrabã cel care a deschis un lung drum ce vatrebui parcurs în decursul acestui început demileniu 3, pentru cã în materie de convingeriprivind adevãrul ºi vrerea lui Dumnezeu,reprezentanþii bisericii nu cedeazã aºa uºor precumo fac cei care apãrau marxism-leninismul. Meritãînsã sã ne amintim de primul papã ce a venit într-oþarã ortodoxã – România –, sau care a intrat pentruprima datã într-un loc de rugãciune al ne-creºtinilorîmpotriva cãrora Biserica Catolicã a finanþatnumeroase cruciade în Evul Mediu, sau a fost ºi s-arugat alãturi de evrei la zidul sfânt al Plângerii.

Nu ne rãmâne decât sã aºteptãm o asemeneapersonalitate în rândurile Bisericii OrtodoxeRomâne, care sã renunþe la o parte din tradiþiepentru a rãspunde nevoilor spirituale alecontemporanilor.

Toate cele menþionate în rândurile de mai susau avut rolul de a reevoca personalitatea omuluideosebit Karol Wojtyla, care a înþeles sã fie un altfel de papã, poate mai uman – un om care nu„gândea în secole” ci în funcþie de necesitãþilecurente ale creºtinilor. Astfel, noua conducere aBisericii nu a mai putut sã nu þinã cont desloganul-rugãminte strigat de milioane de creºtini,„Santo subito!”, iar pe 1 mai 2011 Karol, cel care afost papa Ioan Paul al II-lea, a fost beatificat încadrul unei mari ceremonii care a avut loc laRoma, având astfel titlul de „preafericit”. Mai e unpas pânã la declararea sa ca „sfânt” al Bisericii,urmând a fi celebrat anual pe 22 octombrie, datala care în 1978 a fost numit papã al BisericiiCatolice.

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


religia

Karol, omul cãruia nu i-a fost teamã

Alin Codoban

Karol Wojtyla

Copiii

Cresc înconjuraþi de dragoste, ºi apoi, dintr-o datãmaturi,þinându-se de mânã, se topesc în mulþimea ceamare -(inimile freamãtã ca niºte pãsãri, profilul li sedeseneazã în semi-întuneric)ºtiu cã în inimile lor bate pulsul întregii omeniri.

Þinându-se de mânã, s-au aºezat în tãcere pe mal.Umbra copacilor, luna ºi cãuºul pãmântului: tri-unghiul neºoptit pâlpâie.Ceaþa încã nu s-a ridicat, inimile copiilor înflorescpe malul râului.Mã întreb: ºi aºa va fi mereu, dupã ce se vor firidicat ºi vor fi plecat?

Sau, altfel spus: un pahar de luminã vãrsat pesteplanterelevã în fiecare dintre ele abisuri nebãnuite.Veþi reuºi sã nu stricaþi ceea ce a înmugurit învoi?Veþi ºti mereu sã separaþi rãul de bine?

Muncitorul de la fabrica de armament

Nu influenþez soarta lumii, nu pornesc eu însumirãzboaie.Merg alãturi de Tine, sau împotriva Ta – nu ºtiu.Nu pãcãtuiesc.Mã rãscoleºte faptul cã nu eu sunt cel ce areinfluenþã, cel ce pãcãtuieºte,cã lucrez cu elemente fragmentare, construindpuzzle-ul distrugeriifãrã a îmbrãþiºa întregul, fãrã a cuprinde soartaomenirii.Eu aº croi un alt întreg, o altã soartã (dar cumaltfel, decât din elemente disparate?)din care ºi eu ºi fiecare om am fi parte... o soartã dreaptã ºi sfântãpe care nimeni sã nu o pângãreascã prin fapte ºi sã o falsifice prin cuvânt.Lumea pe care o construiesc nu e bunã -cu toate astea, nu eu pricinuiesc rãul din lume!Oare e suficient?

Traducere de IIooaannaa CCââmmppeeaann

Poeziile fac parte din volumul Karol Wojtyla,poezje· poems, publicat cu ocazia celei de-a 20-aaniversãri a Pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea deWydawnictwo Literackie, Cracovia, 1998.

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


O deºertãciune a deºertãciunilor, totuleste deºertãciune…

Noþiunea de „valoare” (lat. Valor, Valoris; it.Valore; engl. Value; ger. Wert) este una dintrecele mai dezbãtute în epoca contemporanã.„Valorile culturale”, „valorile morale”, „judecãþilede valoare”, „relativismul valorilor”, „crizavalorilor”, sunt tot atâtea expresii utilizate înacelaºi timp de universitari dar ºi de mass-media.Cu cât se discutã mai mult despre valori, cu atâtmai puþin este vorba de valori, iar faptul este atâtde flagrant încât majoritatea discursurilor par sã-idea dreptate lui Nietzsche, care a denunþat, dar aºi difuzat „rãsturnarea valorilor”. Filosoful germanprovoacã o adevãratã rupturã în istoria filosofieioccidentale (la sfârºitul secolului XIX), princoncepþia sa nihilistã de renunþare la valorile„tradiþionale”: adevãrul, binele, frumosul, justiþia,moralitatea, libertatea, iubirea, religia etc.Vulgarizarea acestei concepþii ridicã destuledificultãþi ºi neliniºti, deoarece în spatele noþiuniide valoare se ascunde ideea de bine. Valorile suntniºte bunuri (materiale sau spirituale), pe care toþidorim sã le obþinem, iar atunci când renunþãm labunuri, înseamnã cã „ni s-a urât cu binele” cumspune locuþiunea popularã. „Ce înseamnãnihilismul? Cã valorile superioare se depreciazã”,afirmã Nietzsche într-unul din aforismele lui (LaVolonté de puissance, Paris, Gallimard, 1995, t. II,§ 100, p. 50).

A. Câteva dificultãþi teoreticeAparent, bunurile care erau înainte stimate

sau dorite nu mai sunt în prezent. Preþul lor s-aschimbat, miza este diferitã, importanþa s-amodificat: fie pentru cã anumite lucruri nu maiposedã valoare, fie pentru cã altele nu mai suntniºte valori. Aceastã viziune pare a fi confirmatã,acum, la mai bine de un secolul de la dispariþialui Nietzsche (1900), printr-o aparentã deflaþiunea valorilor. Ceea ce ne determinã sã luãm înserios avertismentul sãu, pentru cã în fondnihilismul se reduce la o contestare a valorilor:„Se va fi ajuns la sentimentul non-valoriiexistenþei atunci când se va fi înþeles cã aceastanu poate fi interpretatã în ansamblul ei nici cuajutorul conceptului de finitudine, nici cu ajutorulconceptului de unitate, nici cu ajutorulconceptului de adevãr” (op. cit., § 111, p. 55).

În mod cert, ne aflãm foarte departe decuvintele memorabile ale lui Descartes, într-oscrisoare adresatã Prinþesei Elisabeth, pe 1septembrie 1645: „Adevãratul rol al raþiunii estede a examina valoarea justã a tuturor bunurilor acãror achiziþie pare sã depindã într-un anume felde comportamentul nostru”.

Însã în mod curios „goana dupã valori”continuã ºi se manifestã mai ales acolo unde ne-am fi aºteptat mai puþin, pe piaþã, în finanþe, îneconomie, în industrie. Se vorbeºte despre„valorile din bursã”, despre „piaþa valorilor”,despre „valoarea de utilizare”, despre „valoarea deschimb”, trebuie recâºtigatã „încredereaconsumatorilor”, se asociazã „etica ºi ºtiinþa” etc.Cele mai mari crize ºi catastrofe contemporaneau fost provocate la acest nivel. Astfel, contextul

general pare conflictual atunci când se discutãdespre valori; fie pentru cã existã confruntareîntre valori opuse, fie pentru cã s-au produs niºtemutaþii bulversante ale aceloraºi valori: cele noicare le înlocuiesc pe cele vechi sau cele false carele distrug pe cele veritabile, de exemplu. Prinurmare, „conflictele de interese”, dezbaterilepolitice, problemele de societate, polemicileºtiinþifice, rãzboaiele, revoluþiile, aºa-zisul „ºoc alcivilizaþiilor” nu sunt în ultimã instanþã decâtconflicte de valori. Deci miza este importantã.

Însã aceasta devine crucialã atunci când intrãîn scenã valorile ºtiinþifice, pentru cã totul pare sãdepindã de ele în prezent. În ceea ce se chiamã„societatea cunoaºterii”, chiar statutul omului ºiprin urmare demnitatea lui sunt în cauzã.Sintagma, dar ºi ideologia aferentã (pozitivismul)considerã ca valori fundamentale valorilecognitive, printr-o strictã punere în valoare acunoaºterii ºtiinþifice într-un cadru social.„Societatea bolnavã de contradicþii” a lui AugusteComte nu ar putea fi „vindecatã” decât printr-oastfel de terapie a progresului ºtiinþific, a „uneireligii fãrã Dumnezeu” astfel încât toatã lumea sãgândescã ºi sã creadã la fel, comform „gândiriiunice”. Cel puþin asta era în capul lui.

Ceea ce pare uimitor ºi, prin urmare,neliniºtitor, este modificarea valorilor umaniste.Conform cãror criterii ar trebui estimat omul? Ceînseamnã sintagma „ameliorarea sau creºtereaomului”? De asemenea, ce sens are expresia „ainvesti în om”? Se trece de la stimare (respectare)

la estimare (cântãrire, evaluare)? Dincolo defaptul cã uneori aceste expresii par forþate,improprii utilizãrii lingvistice, ce trebuie sãînþelegem, cã omul este considerat ca o marfã, cao valoare de piaþã, ca un sclav? Cã valoareaumanã nu ar fi intrinsecã, cã omul poate fi pusîn valoare (apreciat) sau devaluat (depreciat), cãnu-ºi mai este sieºi propria finalitate, ci doar unmjloc în vederea a altceva? În acest caz, înseamnãcã nu se respectã principiile morale de bazã,valorile morale „fundamentale”. Dar acestea dinurmã sunt ele fundamentale? Cum sã decidemprintre atâtea etici, pe care orice filosof leîntâlneºte în istorie?

Alte dificultãþi serioase apar, când considerãmdoar teoriile epistemologice contemporane, cânddorim sã explicãm „progresul” cunoaºteriiºtiinþifice sau dacã vrem sã explicãm pur ºisimplu mersul cunoaºterii umane. Chiar ideea deprogres ºi ideologia care îi este asociatã(progresismul) presupun o anumitã concepþie(naivã) a valorilor, avansatã de Francis Bacon însecolul XVII. Pentru cã a progresa înseamnã aavansa, a merge cãtre mai bine, a câºtiga fãrãîncetare ºi pentru aceasta, trebuie sã dispunem decriterii de evaluare, de apreciere a bunurilorrespective, a valorilor pe care vrem sã le depãºim,a im-portanþei lor. Am spus „naivã” deoareceprincipiile termodinamicii aratã cã noi pierdemmai degrabã decât câºtigãm, din perspectivã strictmaterialã, fizicã. Prin urmare, trebuie sã fimcapabili sã creditãm sau sã discreditãmcunoºtinþele, sã ne apropriem ºi sã stãpânimfenomenele asociate de inflaþie ºi deflaþiecognitivã. Termenii utilizaþi nu reprezinþã niºtesimple metafore extrase din economie, cãci existãmai mulþi speculatori în filosofie ºi în ºtiinþedecât în marea finanþã.

remarci filosofice

Valori cognitive, valori epistemologice (I)

Jean-Loup d’Autrecourt

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Este uimitor cã atunci când se „progreseazã” de lao teorie ºtiinþificã la alta, care este nouã ºi „maibunã”, se continuã pãstrarea ºi predarea teoriilorprecedente, la fel de bine în ºtiinþele naturii, ca ºiîn ºtiinþele fizico-chimice. Când de fapt nu artrebui sã se procedeze astfel, într-o perspectivãstrict progresistã. Cum se poate explica în acestcaz cã îi obligãm pe studenþi sã înveþe teorii carepar caduce, vechi, perimate? Dacã se avanseazãcãtre ceva mai nou ºi mai bun, este pentru cãvechiul nu era bun sau pentru cã nu mai estevalabil. Într-adevãr, dacã existã un veritabilprogres ºtiinþific, ultimele cunoºtinþe, cele mairecente, cele mai noi ar trebui sã fie singurelefiabile, singurele valide, care ar respinge dintr-odatã toate cunoºtinþele precedente! Et pourcause…

În realitate, se procedeazã în predareaºtiinþelor naturii în acelaºi fel în care se învaþãartele, ºtiinþele umane ºi filosofia: se respectãistoria ºtiinþelor ºi a ideilor ºtiinþifice. Sau celpuþin se sugereazã acest lucru. Aºa este, dar dece? Pe de altã parte, nu dispunem de nici o teorieepistemologicã fiabilã care sã poatã sã deasocotealã în mod satisfãcãtor despre funcþionareacercetãrii ºtiinþifice. ªtim cã descoperirile,inovaþiile, invenþiile ºi creaþiile ºtiinþifice suscitã înfiecare epocã temeri, opoziþii, conflicte, ba chiartragedii, dacã nu speranþe, entuziasm, fascinaþie ºichiar un adevãrat delir pentru toþi cei care sperãsã tragã un profit imediat. Dar cum sãinterpretãm aceste fenomene? Credem cã doar oteorie a valorilor epistemologice ar fi capabilã sãdea socotealã de astfel de fenomene ciudate, carepar sã punã la îndoialã chiar ºtiinþa. Însã suntemîndreptãþiþi sã introducem o astfel de sintagmã, sãdiscutãm despre „valori în epistemologie”? Maimulte motive ne împing în aceastã direcþie.

B. Repere ºi perspective epistemologiceÎntr-adevãr se discutã de „valori de adevãr” în

logicã, de „valorile unei variabile” în matematicãsau de „valoarea semanticã” a unei fraze înlingvisticã. Ceea ce este mai puþin cunoscut ºicare reprezintã subiectul studiului de faþã, suntvalorile epistemologice. Acestea sunt: moduri saucriterii de evaluare cu privire la cunoaºterea pecare o avem despre ceva anume; preþul pe caresuntem dispuºi sã-l plãtim pentru a obþine ocunoºtinþã oarecare; deasemenea locul ocupat deo teorie ºtiinþificã într-un anume context devalori; funcþia sau rolul jucat în procesele decunoaºtere; ba chiar gradul, capacitatea saupotenþa lor cognitivã; în fine, chiar cunoºtinþele,teoriile sau ideile fundamentale înþelese ca atare.

Este adevãrat cã sintagma nu este nouã.Aceasta apare pe ici, pe colea, în secolul XX, caceva subînþeles ºi banal. Henri Poincaré intituleazãuna din cãrþile sale de epistemologie chiar aºa, LaValeur de la science (1905), încercând sã apereideea valorii obiective a cunoaºterii ºtiinþifice, cuajutorul concepþiei sale covenþionaliste; este vorbadespre un convenþionalism instrumental saumetodologic. Lucian Blaga consacrã una dintrecele trei pãrþi ale Trilogiei valorilor (1942),valorilor ºtiinþifice creatoare; cu aceastã ocazie elprelungeºte teoria matricei stilistice pentru aexplica producþia de valori ale cunoaºterii înfuncþie de stilul culturii care le-a produs. Altfelspus, stilul este constitutiv nu numai pentrucreaþiile culturale (vezi Trilogia culturii), ci ºipentru concepþiile ºtiinþifice; teza este, sãrecunoaºtem, originalã ºi fecundã. Astfelînþelegem de ce spiritul chinez, atât de profund ºide fascinant, nu putea sã producã o ºtiinþã ca ceaoccidentalã, de origine greco-creºtinã.

Iar Gaston Bachelard, Le rationnalisme

appliqué (1949), utilizeazã în mod sistematicexpresia „valoare epistemologicã” însã fãrã a nefurniza ºi o teorie a acestor valori. Aceasta esteprobabil singura intuiþie valabilã, cea mai genialãdintre toate gãselniþele lui. Este adevãrat cãsuccesul epistemologului francez a fost fãcut cu oaltã expresie superbã „bariera epistemologicã”(1939), cu multã prizã la studenþi, dar care nuconþine nici o idee utilizabilã; ºi deasemenea cu o„metodã” numitã de el „psihanaliza spirituluiºtiinþific”, influenþat masiv de psihologia abisalã alui Jung, dar pe care nu putea sã o înþeleagã. Însãideea sa de valoare epistemologicã, atât defructuoasã, a trecut neobservatã chiar ºi pentruspecialiºti.

De aceea este timpul sã propunem o astfel deteorie ºi susþinem cã aceasta poate fi folositã cainstrument epistemologic eficace, capabil: sãexplice demersul cercetãrii ºtiinþifice, sã reabilitezecunoaºterea ºtiinþificã ºi sã o salveze astfel dedogmatism, de scientism, de obscurantism ºi maiales de iraþionalism. Acest demers, pe care-lpropunem aici, încearcã sã respecte perceptulcartezian enunþat în introducere ºi seînrãdãcineazã într-un principiu leibnizian, numitca atare: principiul celui mai bun sau principiulameliorãrii (fr. pricipe du meilleur).

Toatã metafizica lui Leibniz, dar ºi ºtiinþa saau la bazã aceastã idee, solidarã cu principiulraþiunii suficiente, adicã ceea ce se întâmplã înlume, ceea ce are loc în planul cunoaºterii, se facesau poate fi explicat conform „alegerii celui maibun” ºi pentru cã existã o raþiune, un motiv,conform cãreia s-a procedat într-un fel maidegrabã decât într-altul. Cea mai bunã dintrelumile posibile, cea mai bunã demonstraþie, ceamai bunã explicaþie sunt întotdeauna de preferataltora, pentru cã existenþa valoreazã mai multdecât neantul, viaþa valoreazã mai mult decâtmoartea, adevãrul este mai bun decât minciuna,cunoaºterea este mai bunã decât ignoranþa,înþelepciunea este preferabilã nebuniei, sanãtateavaloreazã mai mult decât boala etc. Presupoziþialeibnizianã ar fi cã noi dispunem de criteriignoseologice pentru a discerne între valori(ameliorative ºi peiorative).

Sintagma „valori epistemologice” dispune decide o putere explicativã ignoratã pânã acum,

capabilã de a clarifica ºi de a unifica demersuriaparent divergente, ba chiar opuse în istoriaºtiinþelor ºi a tehnicilor. Argumentul este simplu:în acelaºi fel în care se face apel la convenþiidiscursive, literare, etice, logico-matematice,pentru a se stabili valori morale, estetice saueconomice, am putea sã construim o axiologieepistemicã. Odatã ce convenþiile au fost acceptate,trebuie doar sã urmãm jocul permanent alconflictelor de valori ºtiinþifice, de-a lungul istoriei(plan diacronic orizontal), dar ºi în actualitate(plan sincronic vertical).

În aceastã perspectivã, epistemologia capãtãun rol lãrgit, ca discurs critic asupra valorilorºtiinþifice, cu bãtaie lungã, care duce dincolo deºtiinþele exacte pânã la ºtiinþele umane. Astãzi,când valorile etice sunt invocate fãrã încetare,prea adesea într-un mod demagogic, înconfruntarea lor cu ºtiinþele ºi cu noile tehnologii,ar fi ridicol sã ratãm simetria conceptualã, carepretinde compararea valorilor morale ºi umanistecu alte valori: epistemologice, ºtiinþifice,tehnologice etc. Altfel, ar fi de neînþeles faptul cãvalorile etice sunt în dezacord cu cunoaºtereaºtiinþificã contemporanã. O valoare, nu-i aºa, nuar putea fi comparatã decât cu altã valoare;nivelul conceptual trebuie sã fie acelaºi, altfelcomparaþia nu-ºi are rostul.

Deci, pentru a justifica introducerea acesteiexpresii (valori epistemologice), o sã survolãmconceptul de valoare în trei etape: mai întâi,valorile discursive simbolice, care sunt explicite înpracticile arhaice de comunicaþie ºi în limbilenaturale (valori ritualice, valori ligvistice ºisemantice, valori retorice ºi argumentative), dardesemenea în limbajele formale (valori logico-matematice); pe urmã, valorile epistemologice ºicognitive propriu-zise, care constitue baza teoriilorºi concepþiilor ºtiinþifice; astfel, putem încerca înfine sã propunem o axiologie epistemologicã.

Grenoble, aprilie 2011

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


În 9 mai 1927, parizienii se îngrãmãdesc sãcumpere La Presse, care anunþã fapta glorioasãa doi francezi, Nungesser ºi Coli: primii care

au traversat Atlanticul în avion! Informaþie curânddezminþitã. Cum se explicã o asemenea greºealã?

În martirologul adevãrurilor maltratate depresã, acesta figureazã în capul listei: ºtirea falsãcu cei doi aviatori francezi, Nungesser ºi Coli,despre care un moment s-a crezut cã au fostprimii care au traversat Atlanticul cu aeroplanul.

Trecãtorii care se grãbeau pe marile bulevarde,în dupã-amiaza de 9 mai 1927, discutau ediþiaspecialã a cotidianului La Presse pe care le-oofereau vânzãtorii ambulanþi ºi care afiºa în liniimari, de-a latul: „Nungesser ºi Coli au reuºit”; însubtitlu: „Etapele emoþionante ale marelui raid. Laora 5, sosire la New York”.

Ziarul dãdea detalii despre triumful fãcut lasosire celor doi viteji francezi. Pentru ca ºtirea sãfie credibilã, avionul lor Levassor botezat Pasãreaalbã (care putea, dacã îºi lãrgea trenul deaterizare, sã se transforme în hidroavion), odatãamerizat pe pluta din New York, ei ar fi fostimediat sãrbãtoriþi de o „mulþime imensã […] ºiun numãr considerabil de jurnaliºti ºi de cineaºti”.Nungesser ºi Coli, se putea citi, „rãmaserã unmoment imobili, insensibili la aclamaþiile careurcau din ambarcaþiunile din jur. Apoi, s-auridicat ºi s-au îmbrãþiºat. […] Nungesser n-a fãcutnici o declaraþie despre cãlãtoria sa, a spus doarcã e fericit cã a reuºit, ºi cã se grãbea sã seodihneascã.”...1

Parisul a fost cuprins de o bucurie delirantã,cu drapele ºi flamuri din abundenþã, dar vai! Înorele urmãtoare, mesajele venite din Statele Uniteprin radio au dezminþit informaþia. Un timp s-aîncercat sã fie numitã „prematurã”, înainte de atrebui sã se admitã cã era pur ºi simplu fabricatã.În cele din urmã s-a admis cã Pasãrea albãdispãruse cu totul.

La Presse, ziarul lui Émile de Girardin, careapãrea din 1836, ziar de dreapta, cândvaprestigios, cunoscuse deja multe vicisitudini, darera încã tras în 100.000 de exemplare ca întimpul rãzboiului, aflându-se în fruntea ziarelorde searã din Paris. A fost apoi concurat cuasprime de ziarul L’Intransingeant al lui LéonBailby, totuºi fãrã a dezarma. Dar gafa enormãdin 9 mai 1927 i-a fost fatalã: scãderea vânzãrilora fost imediat vertiginoasã ºi ziarul a dispãrut îniunie 1929.

Cum s-a putut ajunge aici? Sã notãm mai întâipartea de vis de care era vorba, pentru „a vindehârtia”, de servit cititorilor: redactorii, obsedaþi dea-i satisface, ºi-au luat ei înºiºi dorinþele dreptrealitãþi. O frumoasã acuarelã de Dubout, caredateazã chiar din acel an, aratã un avion albminuscul pe fondul unei mãri albastre imense.Ceea ce trimite direct la proverbul hindus:„Spuneþi-ne lucruri care ne plac ºi noi vã vomcrede”. Aceastã putere a visului explicãpermanenþa acestuia, pe care o faciliteazãignoranþa în legãturã cu circumstanþele în care s-aprãbuºit avionul: în anii 1930, s-au gãsit în statulMaine, la nord de New York, niºte rãmãºiþe ºi unmotor de avion exact la fel ca acela al Pãsãriialbe. Urmându-l pe Bernard Decré, creatorul

Turului Franþei cu vela, unii sunt convinºi astãzicã Nungesser ºi Coli ar fi fost doborâþi în largulinsulelor Saint-Pierre-et-Miquelon de… compliciilui Al Capone pentru cã au surprins involuntartraficul Mafiei2.

Pentru a explica greºeala ziarului La Presse,trebuie luat în seamã ºi resortul unui patriotismce se orbeºte pe sine. Charles Nungesser era unas al Marelui Rãzboi, a cãrui glorie se apropia decea a lui Guynemer, cu unul din cele mai maripalmaresuri de avioane doborâte. Rãnit grav demai multe ori, nu a luptat mai puþin în aer, pânãla victorie. François Coli era un alt pilot fãrãpereche; îºi pierduse un ochi în luptã ºi eraacoperit de decoraþii.

În coloanele din L’Intransigeant, rival declaratal ziarului La Presse, Léon Bailby se bucura chiarîn aceastã dupã-masã de 9 mai 1927 cã au eºuat,spre marea întristare a lui Mussolini, eforturileaviatorului italian Francesco de Pinedo ºi încãdouã tentative americane; a evocat singurulprecedent notabil pentru el, cel al expediþiei luiCristofor Columb (!) ºi nu ezita sã scrie – cu ourmã de prudenþã care a salvat apoi ziarul de ladezagregare: „ La aceastã orã […] victoriafrancezilor noºtri e un fapt împlinit. Puþinconteazã cã Nungesser ºi Coli ar fi putut amerizala picioarele statuii lui Bartholdi. Deja, la aceastãorã, au traversat Oceanul. Au recoltat mareanerecoltabilã [sic]. Au traversat Atlanticul dintr-osingurã loviturã, efort încercat în zadar de fraþiilor, aviatorii unei alte rase […] ºi, orice s-arîntâmpla, nimic nu va putea face ca aceastãvictorie sã nu vinã sã îmbogãþeascã numelefrancez.” Ba da, din pãcate! Câteva zile maitârziu, în 21 mai, Charles Lindbergh, reuºeºte sãtraverseze Atlanticul în sens invers la bordulavionului Spirit of Saint Louis, câºtigând o glorieuniversalã ºi... americanã.

Aceasta a fost atmosfera. În nota încurcatã pecare La Presse o publica a doua zi, se putea citi:„Entuziasmul ºi credinþa noastrã patrioticã nedãdeau motive serioase sã acceptãm ºtireabunã…”. Ne gândim la cuvântul celebru atribuitlui William Randolph Hearst, magnatul americanal presei care a servit drept model CetãþeanuluiKane de Orson Welles, ºi care, dupã cum se pare,le repeta jurnaliºtilor sãi: „În primul rând sã nusacrificaþi niciodatã o povestire frumoasã înfavoarea adevãrului”. Dacã Paris Match asupravieþuit (ca ºi confratele sãu Stern dinGermania) publicãrii „Carnetelor” lui Hitler din1983, care s-au dovedit un fals, nu e pentru cãpublicul ar fi devenit mai cinic sau mai tolerant,ci pentru cã adevãrul n-a apãrut decât mai încetºi fãrã urgenþa unei emoþii colective agresate.

Dorinþa de a ne „arde” concurentul e la fel deveche ca ziarele în sine, dar promptitudineacirculãrii veºtilor, graþie invenþiilor moderne,reduce timpul necesar unei reflecþii de bun simþ ºiunui decupaj de surse.

Unii redactori-ºefi au ºtiut cu toate acesteaîncã de atunci sã nu se grãbeascã, chiar în mai1927, în ciuda presiunii; ºi s-au bucurat deprudenþa lor începând de a doua zi dimineaþa3.Se pare cã o depeºã îndoielnicã a cãzut petelescriptori începând de la New York, ora 16.50în acea dupã-masã. Ori, la La Presse era pus dejala lucru cel mai tânãr dintre redactori, Georges

Ravon4, pentru a improviza 50 de rânduri gata sãhrãneascã ediþia specialã dupã succesul cunoscut…se credea. ªi se întoarce roata!

A servit lecþia datã ziarului La Presse? Puþin.Le Crapouillot îºi deschidea numãrul consacrat, în1937, „spãlãrii creierului” cu reproducerea luiL’Heure din data de 14 mai 1931, care îi arãta,revenind de la Versailles, în caleaºca lor, „pe celde-al 12-lea ºi al 13-lea preºedinte al Republicii,Gaston Doumergue ºi Aristide Briand,” în timp ceultimul dintre ei, la apariþia acestui sãptãmânal,tocmai era învins de Paul Doumer.

Ne amintim cã, încã recent, în decembrie1989, o datã cu insurecþia oraºului Timiºoara, dinRomânia, împotriva dictaturii lui Ceauºescu, afost descris un masacru imaginar de toatã presainternaþionalã, înºelatã de imaginile unei grãmezide cadavre ale unor false victime ºi purtatã dedorinþa de a transmite întotdeauna mai repedeinformaþii pe care nimeni n-a avut timp sã leverifice: un caz de ºcoalã, de acum înainte, întoate ºcolile de jurnalism.

1. Cf. Le Crapouillot, de J. Galtier - Boissière,numãr special din iulie 1937: "Le bourrage decrâne".

2. Cf. site-ului asociaþiei A la recherche del'Oiseau blanc, animatã de Bernard Decré, ºireportajul lui M.-P. Farkas la France 2, sâmbãtã,20 iunie 2009, ora 13.15.

3. Cf. R. Manevy, Histoire de la presse, 1914-1939, Cooréa, 1945.

iv. G. Ravon, Des yeux pour voir, souvenirsd'un journaliste, Flammarion, 1953, pp. 18-24.

(Articol publicat în L'Histoire, nr. 352, aprilie2010.)

Traducere din francezã de AAlliinnaa PPooppeessccuu

Jean-Noël Jeanneney

Bucurie mare, ºtire falsã

excelsior

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Georges Simenon (1903–1989) estescriitorul francofon cel mai cunoscut înstrãinãtate ºi unul dintre cei mai

prolifici, deºi cât priveºte numãrul cãrþilor estedepãºit lejer de autori precum Barbara Cartlandsau Danielle Steel. Faima i se datoreazã, fireºte,seriei de proze care îl au ca protagonist pecomisarul Maigret, deºi Simenon nu s-a mãginitsã scrie romane poliþiste de un tip special –imitând direct articolele jurnalistice, de unrealism nefardat, din paginile de cronicã neagrãale jurnalelor – ci a practicat ºi alte genuri:romane social-psihologice, povestiri galante,prozã auto-reflexivã, reportaje ºi articole de ziar.Iatã, pentru amatorii de statistici, câteva datefurnizate, fireºte, de Internet: Simenon a semnatcu numele sãu 192 de romane ºi 158 de nuvele.În plus, sub diverse pseudonime, a publicat alte176 de romane ºi câteva zeci de nuvele. Tirajulînsumat al acestor scrieri depãpºeºte 550 demilioane de exemplare. Jules Maigret este eroula 75 de romane ºi 28 de nuvele. A fost tradusîn 55 de limbi în 44 de þãri, iar cãrþile sale auconstituit punctul de plecare pentru 187 deecranizãri. Anuarul Statistic UNESCO pentruanul 1989 stabileºte cã Simenon ocupã, carãspândire, locul optsprezece al autorilor dinlumea întreagã, fiind al patrulea scriitor delimbã francezã ca popularitate ºi cel mai tradusscriitor belgian. Deºi în esenþã un scriitorpopular, el a fost apreciat de timpuriu deconfraþi precum Robert Brasillach ori AndréGide, care, încã în 1941, scria: „Simenon este unautor de geniu, romancierul cel mai autentic pecare îl avem în literatura noastrã de astãzi.”

Le Monde des livres (în unul dintre ultimelenumere apãrute în forma de caiet detaºabil, diniulie informaþiile literare fiind introduse încorpul publicaþiei, sã sperãm cã doar pentruperioada estivalã, nu ca efect al omnipotenteicrize) îi consacrã acestui autor singular un„dosar” format din articole pe teme careceptarea internaþionalã a operei saleromaneºti, relaþia dintre carte ºi film, influenþaexercitatã de Simenon asupra altor scriitori,corespondenþa sa cu personalitãþi ca Gide,Arthur Miller, Mauriac etc. Pierre Assoulineavertizeazã, în articolul-editorial „Quoi de neuf,Simenon?” cã nu au apãrut informaþii inediteprivind viaþa ºi activitatea prozatorului,„dosarul” fiind alcãtuit doar din convingerea cãnoile generaþii de cititori nu vor întârzia sãdescopere importanþa ºi relevanþa unui autor alecãrui scrieri constituie o vastã panoramã a lumiifranceze a secolului douãzeci, fiind nu doar ovaloare literarã, ci ºi un bogat tezaur sociologicºi istoric. Universalitatea operei lui Simenoneste asiguratã de faptul cã ea vorbeºte despreprobleme omeneºti eterne, fiind, din aceastãcauzã, ºi desprinsã de timpul istoric: „solitudine,angoasã, urã faþã de sine, dependenþa de alcool,invidie, minciunã, ambiþie, compasiune, secretede familie, teama de Celãlalt, adulter, gelozie,sinucidere ºi, uneori, chiar iubire.” Asta, înciuda faptului cã, de-a lungul timpului,universului ficþional al lui Georges Simenon i s-au gãsit ºi destule hibe, cum ar fi caracterul

tern al descrierilor, personajele lipsite decarismã, absenþa jocului erotic ºi a unor legãturisentimentale-sexuale credibile, lipsa umorului.Eroul prozei lui Simenon, insistã Assouline, esteomul obiºnuit al timpurilor sale, superb definitde Félicien Marceau drept „omul cavernelor pluscâteva nevroze”. Întâmplãrilor culese dinpaginile de fapt divers ale ziarelor genialulromanicer, care dispreþuia literatura, le aplica odiagramã în patru puncte, derivatã din structuratragediilor greceºti: crizã, trecut, dramã,deznodãmânt.

Cu anii ºi cu trecerea generaþiilor, imaginealui Simenon ca romancier s-a modificat. Înstrãinãtate, este cunoscut aproape exclusiv caautor de polare. Doar în Franþa existã odemarcaþie între romancierul popular ºi autorulde literaturã „mainstream”, deºi fontiera dintregenuri era atât de poroasã, încât în ultimiidouãzeci de ani Simenon n-a mai scris decât„romane-roman”, cum le califica el, dar cusubiecte extrem de dure. Puþinã lume îºi maiaminteºte cã romancierul a ratat la mustaþãPremiul Goncourt în 1937 pentru Le TestamentDonadieu, cã în 1961 se fãcuse un lobby seriospentru a i se acorda Premiul Nobel, cã a apãrutîn „Pleiade” în 2003. Roman-crizã sau roman-cronicã, pentru Simenon nu conta decât sã fiefidel naturii sale proprii, devenind modalitateapredominantã de oglindire a lumiicontemporane, aºa cum a fost tragedia pentruAntichitate. Opera romanescã a lui Simenon,conchide Pierre Assouline, nu seamãnã, caintenþie sau metodã de realizare, nici cu LaComédie humaine, nici cu Les Rougon-Macquart, dar nu este mai puþin decât ele ocronicã a condiþiei umane. Iatã de ceposteritatea lui Simenon e solidã ºi dominã,alãturi de a lui Proust sau Céline, romanulsecolului XX francez.

Ena Marchi ºi Georgio Pinotti dirijeazã, laeditura italianã „Adelphi”, seria de autorSimenon. Într-un articol comun, ei evocãînceputurile acestei intreprinderi: publicarea aînceput în 1985 cu Lettre à ma mère. Pânãatunci, Simenon apãruse în Italia la„Mondadori”. „Adelphi” a reuºit sã-l plasezeîntr-o companie selectã, între autori ca RobertWalser, Elias Canetti, Joseph Roth, Simone Weil.La succesul de public a contribuit ºi realizarea,între 1964-1972, a unui serial TV în care rolullui Maigret era interpretat de italianul GinoCervi. Editura „Adelphi” se remarcã, însã, înprimul rând prin impunerea lui Simenon caautor de „romane-roman”. Cãrþile non-poliþistefuseserã publicate ºi de „Mondadori”, dar,probabil din cauza omniprezenþeineorealismului, trecuserã, la vremea respectivã,neobservate. Succesul lor de acum se datoreazã,evident, ºi calitãþii deosebite a traducerilor,editura fiind foarte exigentã în aceastã privinþã.„Adelphi” a publicat pânã în prezent aproapetoate Anchetele lui Maigret, peste patruzeci de„romane dure”, douã volume de Opere alese,corespondenþa cu Fellini, Mémoires intimes – întotal 120 de titluri, cu peste cinci milioane deexemplare vândute.

Daniel Keel a fondat la Zürich editura„Diogenes Verlag”, cea mai importantãproducãtoare de cãrþi în limba germanã dinElveþia. A ajuns sã cunoascã opera lui Simenonprin intermediul lui F. Fellini, care i-a aranjat ºiun interviu cu romancierul, la imensa vilã aacestuia de la Lausanne. Când i-a prezentatpropunerea de a-i edita scrierile, romancierul aezitat, dar a acceptat în final, aflând cã aceeaºiediturã îl publica ºi pe Cehov. În 1977,„Diogenes Verlag” a obþinut drepturile exclusiveasupra traducerilor din Simenon în limbagermanã. Atunci Keel s-a ambiþionat sã publiceintegral opera prozatorului belgian ºi pânã în1994, adicã în douãzeci de ani de la lansareaprimelor volume, a trimis în librãrii 218romane. Acum, editura sa se concentreazãasupra revizuirii traducerilor ºi a realizãrii unoranoi, deoarece, spune Keel, primele versiunigermane nu erau doar prescurtate, ci deseoriprofund greºite, mergând pânã la denaturareasensului. Un exemplu este tãlmãcirea realizatãde Paul Celan, care n-a dat nici un pic deatenþie stilului original, compunând traduceri deo verbozitate enervantã (din fericire, doardouã). Celan ºi alþii îl considerau, evident, peSimenon un simplu autor de romane poliþiste,cu care nu trebuia sã-þi baþi prea mult capul.Simenon, crede Keel, este un fenomen rar pepiaþa cãrþii: un clasic citit cu adevãrat.

Cât priveºte influenþa exercitatã de GeorgesSimenon asupra scriitorilor din generaþiile mainoi, articolul lui Raphaëlle Lerys aratã cã ea afost considerabilã în ultimele decenii alesecolului trecut, afectând în special pe autorii de„roman noir” cu pretenþii literare. În ultimavreme însã, din dorinþa de a imita sau adaptaformula thriller-ului american, polarul lent,meditativ, omenesc al lui Georges Simenon parea fi intrat în desuetudine pentru autorii deficþiune popular-comercialã.

Posteritatea lui Georges Simenon

Virgil Stanciu

flash meridian

Numele întreg al individului este AlfonzCarbit. Ba chiar ºi Duhnel, cîteodatã, cîndfantezia lui o ia razna. A autorului, de fapt,

a celui care l-a nãscut pe parcursul a multor ani,înainte ºi dupã evenimentele din ‘89 despre care luiAlfonz prea puþin îi pasã... ºi bine face. Cine esteautorul? Nimeni altul decît Virgil Raþiu pe care l-amputea alinta ”bistriþeanul”, dacã fantezia ne-ar lua-orazna... N-ar fi nici o exagerare, în fond, el trãieºtede cînd lumea în oraºul Bistriþa ºi este poet ºiprozator. Ordinea corectã, dupã modesta meapãrere, ar fi întîi prozator ºi mai la coadã poet.Tocmai a publicat un tom gros la editura Paralela45 intitulat Cãrþile lui Alfonz de care, zãu, s-arputea mîndri ceea ce, dupã cîte îl cunosc eu , nu ova face... cãci e dominat de-un neastîmpãrat spiritironic ºi autoironic, uneori atît de neastîmpãrat încîtar fi în stare sã-ºi dea, singur, palme peste ceafã.

Cum ºi-ar imagina cineva (care nu l-a vãzut încarne ºi oase...) cã aratã o persoanã cu numele deVirgil Raþiu? Mai mult ca sigur, dupã sonoritãþile cese combinã fericit ºi aproape sobru, l-ar ducemintea la Vergilius, gînditor cu fruntea-naltã, ºi la...un papion! Amar se vor înºela, însã, de data asta.Cu toate cã deasupra papionului respectiv (legat denumele de familie în mod... istoric!) mereu sãlta unzîmbet vesel, aproape persiflant... Virgil Raþiu,scriitorul, este un individ înalt cu un trup ca ofrînghie noduroasã, cu o claie de pãr prin care setîrãºte timpul lãsînd dîre de-un alb gãlbui, cu o

mustaþã groasã, enormã, acoperindu-i complet guradar nu ºi rîsul. Rîsul lui explodeazã adeseaîmprãºtiindu-se în zeci de riduri aranjate-n jurulochilor, pe la colþurile mustaþei, pe frunte ba chiarºi sub loburile urechilor, sub forma unor vesele,subþirele raze de soare. Un rîs molipsitor, parcãlipsit de orice fãrîmã de neliniºte. Ceea ce nuînseamnã cã persoana respectivã n-ar fi bîntuitã deîntrebãri, iscodind cu aviditate realitatea care-lînconjoarã, o realitate pornitã sã-l cuprindã cubraþele ei mai mult ori mai puþin drãgãstoase. O siluetã de Pãsãrilã ori de Cavaler fãrã zale ºi fãrãlance pornit în cãutarea calului... ºi a nevãzuþilorduºmani.

Romanul Cãrþile lui Alfonz e alcãtuit dintr-osuitã de povestiri, de intîmplãri, de portrete, dedialoguri, de comentarii discret eseistice, de trimiterilivreºti ingenios mascate, de analize ale timpurilortrecute ori prezente, ba chiar ºi de cele care seîntrezãresc. Un joc de puzzle nãucitor, plin deumor, asezonat cu sarcasm dar scurtcircuitat icicolo de puseuri poetice (...oboseala umbla prin ei casîngele.... timpul þopãia deasupra miezului nopþii...).Ca un adevãrat Ulise urban, Alfonz ”cãlãtoreºte”pe strãzile, prin birturile ºi prin casele unui oraº deprovincie, întîlnind tot soiul de personaje ºi de...întîmplãri. Dar asta nu o face într-o singurã zi, cide-a lungul anilor, începînd cu prima tinereþe.Personajele poartã nume haioase rãu (ca sã mãexprim în limbajul unor secvenþe ale romanului),

precum Motofelea, Speriatu, Purculeþ, Teleºpan,Corioman, Ciuruc, Belivacã, Totodatã Popescu....Iubirile din carte sînt stoarse de orice urmã deromantism, chiar dacã Alfonz, ajuns vînzãtor deziare, se apucã, normal, de scris poezii. (Cam totaºa, îmi amintesc, începuse ºi autorul însuºi...).Sarcasmul este uneori atins de-o vagã amãrãciune.Pe pagini întregi dominã grotescul, chiar absurdul,unul de bunã sorginte urmuzianã. În mod cît sepoate de firesc, spre finalul cãrþii Alfonz începe sãscrie un roman intitulat... Cãrþile lui Alfonz pe carechiar îl terminã ºi chiar îl publicã spre nedumerireatîmpã a concetãþenilor sãi care nu pricep nimic,rãmîn într-o veºnicã ºi tembelã mirare. Iar îndoialase depune ºi pe autor (pe Alfonz, adicã...), nãscîndfirave întrebãri. ”...este Alfonz un tip fericit? Darcine susþine cã este fericit?... Sau nu! Mai degrabãse cuvine sã ne întrebãm despre nefericirea sa...Strãbate el ºi învinge suferinþi?... Pentru ce nimic nuîl împiedicã sã fie cum sunt toþi cei din preajma sa?ªi pentru ce nu mãnîncã zilnic? ªi pentru ce bea?Dar cînd a bãut el, în ce împrejurare? De ce?...Cum poate fi posibilã existenþa unei asemeneapersoane? Suntem în toate minþile, doar în toatefacultãþile date ºi promise ºi dobîndite! Nu?”

Romanul Cãrþile lui Alfonz semnat de VirgilRaþiu este plin de întîmplãri ºi personaje fãrã a-þi daimpresia de stufos, de greoi, din contrã, nici opaginã nu mi s-a pãrut în plus, ritmul se pãstreazãde la început ºi pînã la capãt antrenant ºi incitant,într-un limbaj extrem de bine stãpînit cu numeroasepasaje care, din cînd în cînd, explodeazã precumminunate focuri de artificii.

Ultima furtunã de varã a spart oglindarealitãþii în zeci de cioburi sticlind grotesc.Aplecat peste ele, Video se scarpinã în

barba-i sârmoasã de robot supermediatizat ºiafiºeazã pe ecranul lui interior cele 64, apoi 79 defocoase dispãrute din trenul staþionat la Chitila.Jucãrii sclipitoare înºirate pe aþã ca niºte pãpuºeleMatrioºka de aceeaºi dimensiune, ce nu pot intrauna în alta. Dacã ar intra, ar fi dezastru. „Mãi, sãfie! îºi zice Video. Bulgarii susþin cã au dispãrut 80de focoase ºi noi am gãsit doar 79 cu chiu cu vai.Unde sã fie luciul metalic al focosului misterios? Înce puþ, în ce pãtuþ se joacã vreun puradel de-alhoþilor de fier cu bizarul corp sustras din cele patrulãzi?” Rãspunsul vine promt din ciobul codatAntena 3, unde unul din sporovãitorii de serviciuºarjeazã amuzat în rime proletcultiste:

Din 80 de focoaseNumai una-i norocoasã:Roberta Anastase. Iluminat brusc, Video cautã la repezealã, printre

celelalte cioburi înºirate la picioarele lui, pe „focoasaRoberta Anastase”. Iat-o! Colo sus la strungã...strâmtoratã între bolovanii cifraþi cu numerele 80 ºi160 care o trag la fund(ul) apei. Topârceanu ziceacã e sus, dar Video o vede jos, în puþul

parlamentului, unde abia îºi mai târâie haina ei cutrenã lungã, de culoarea vântului, încurcatã înnãmolul politic acaparator. Dar de ce e norocoasã?cugetã Video. Pentru cã radiazã angelic ºi are formeapetisante de zeiþã legatã la ochi? Nicidecum. ªtireaîi parvine de pe toate cioburile simultan: Robertascapã de anchetã. Asta era? I se pãrea lui Video cãnumele ãsta de Roberta sunã rebarbativ, dar acum ise pare de-a dreptul hilar. Niciodatã o femeiefrumoasã fizic nu i-a provocat atâta greaþã caaceastã mamã a hoþilor ºi hoþiilor legalizate.

În ciobul alãturat apar figurile emblematice alemecanicului ºi ajutorului de mecanic, simboluri viiale CFR-ului ajuns în cârje. Ce-au fãcut ei sã fieconcediaþi? Au vândut 75 de litri de motorinã? Ce-iaia? Un mizilic. Dar cei zece jandarmi plictisiþi ºitopiþi de cãldurã care se uitau la televizor în loc sãpãzeascã trenul cu muniþie? Parcã ei sunt de vinã?Mai degrabã Video e de vinã cã le-a pus ladispoziþie televizorul ca sã vadã meciul. Atenþie! Casã nu li se nãzare ceva în legãturã cu asta, Videoîmpinge mai încolo cu vârful pantofului cioburilecompromiþãtoare, care pot fi transformate oricândîn dovezi de acuzare. Mai ºtii? În þara diversiunilorºi a scenaritelor mostruoase orice e posibil.

În alt ciob de formã zigzagatã se oglindeºte faþa

umflatã de nevinovãþie a senatorului Cãtãlin Voicu,recent eliberat din arest. Curat ca lacrima târzie asilitorilor care nu ºi-au luat bac-ul sau alb ca foaiade examen a celor 51 de candidaþi la titularizarecare au obþinut nota 1. Cine sã-l pedepseascã peCãtãlin Voicu sau pe alþii ca el. Poate Zoro.

Din Chitla pânã la Afumaþi infracþiunile se þinlanþ. Mega-ciobul intens vizualizat s-a crãpat pe lamijloc: „chinatown” cu interesele comercianþilorasiatici ºi „chinaboc” îmbrobodit în nepãsãrile unuiregim infracþional. În marele complex chinezesc dela Afumaþi, telespectatorii au fost afumaþi cuprotocoale ca sã nu se vadã cum se vindeau mãrfurifãrã case de marcat. Evaziune supravegheatã de stat.Emil Boc, obsedat de forma „încãlþãmintelor” (dupãspusa premierului) cu tocuri înalte, ºi-a cumpãratbascheþi fãrã toc ºi fãrã bon, ca sã le dea în barbãziariºtilor indiscreþi, ceea ce nu e de bonton.

Dar cel mai rãsãrit ciob, rotunjit apologeticdupã chelia preºedintelui, este desprins direct dinraportul european asupra Justiþiei. Glãsuieºte cheliaexpresivã: „Geaba urlaþi pe canalele mogulilor cã înRomânia nu e justiþie! Geaba cãutaþi sã induceþi îneroare opinia publicã! Geaba lãtraþi ºi vã îngrijoraþi!România a început sã aibã instituþii autonome,nesubordonate politic.” De când? ar vrea sã întrebemânios Video. De azi? De mâine? Pentru cã ciobulãsta a devenit iritant, se îndepãrteazã de el, amãrât,scârbit, în minte cu versul ironic al poetului IonCristofor: „chelia preºedintelui a devenit tot maistrãlucitoare.”

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


zapp media

Roberta ºi focoasele, Boc ºi ponoasele

Adrian Þion

portrete ritmate

Portretul lui Alfonz, de latinereþe pînã spre bãtrîneþe...

Radu Þuculescu

“Boabe de grîu. Revistã de culturã” este creaþiascriitorului, biologului ºi etnografului EmanoilBucuþa (1887–1946; pe numele sãu real EmanoilPopescu; membru corespondent al AcademieiRomâne), a celui care a asigurat fotografiei etno-logice prestigiul de document sociologic de certãvaloare informativã.

“Boabe de grîu” apare între 1930 ºi 1935 (7numere în anul 1934, alte cinci în 1935), 58 denumere în total (dintre care cinci duble), înpaginile revistei publicînd nume însemnate alespiritualitãþii române, cum sînt Liviu Rebreanu,Ion Agârbiceanu, Sextil Puºcariu, Virgil Vãtãºianu,Alexandru Borza, Jean Bart, Ion MarinSadoveanu, Constantin Moisil, Gala Galaction,Ioan Breazu, Victor Ion Popa, Gib I. Mihãescu,Regina Maria, Constantin Brãiloiu, ... Cuprinsuleste structurat în trei mari secþiuni: studii, cronici,educaþia poporului în alte þãri. Aria de difuzareeste reprezentativã pentru ceea ce numim anver-gura publicaþiei, Londra, Paris, Geneva, Sofia,Belgrad, Atena, putînd vorbi despre un manage-ment eficient, dat nu numai de calitatea oame-nilor, ci ºi de calitatea articolelor publicate.

Un loc aparte în revistã îl ocupã articolele gru-pate în subcapitolul sugestiv intitulat, “Turism,sport, educaþie fizicã”, cuprins în cea de a douasecþiune, “Cronici”. Surprinzãtor, articolele nusînt semnate ! În monografia dedicatã revistei -“Boabe de Grîu. Revistã ilustratã de culturã.1930–1935”, Academia R.S. România, Filiala Cluj-Napoca, Biblioteca, 1986 – regretatul Emil Pinteaatribuie articolele ctitorului ºi directorului de pu-

blicaþie, Emanoil Bucuþa. ªi nu sînt deloc puþine...Ca titluri, nesemnate ºi subliniez acest lucru, reþinatenþia urmãtoarele: “Pe urmele cercetaºilor” (anI, 1930, nr. 2, aprilie, p. 117), “Expoziþiacercetaºilor” (an I, nr. 4, iunie 1930, pp.254–255), “Foc de tabãrã” (an I, nr. 6, august1930, pp. 384–385), “Balcanul pe stadion” (an I,nr. 8, octombrie 1930, pp. 504–506), “Isus pe sta-dion” (an II, nr. 3, martie 1931, pp. 175–176; arti-col dedicat congresului societãþilor de gimnasticã,dar ºi aniversãrii celor 25 de ani ai societãþiisportive ‘Înainte’), “Educaþie fizicã, sport ºi tur-ism la Educaþia Poporului” (an II, nr. 3, martie1931, pp. 176–179), “Expoziþia cercetãºeascã” (anII, nr. 6-7, iunie-iulie 1931, pp. 358 – 360),“Matchuri internaþionale” (an II, nr. 6-7, iunie-iulie 1931, pp. 360–361), “Porturi ºi sporturi” (anIII, nr. 3-4, martie-aprilie 1932, p. 123; pledoariepentru practicarea întoului, de la cele mai fragedevîrste, cu exemple asupra importanþei întoului înAnglia, Germania, Austria, Statele Unite), “LaSibiu, între cercetaºi” (an III, nr. 10, octombrie1932, pp. 519–520), “Sporturi de iarnã” (an IV, nr.3 martie 1933, pp. 189–190), “Cupa Balcanicã”(an IV, nr. 5, mai 1933, pp. 319–320), “Terenuride recreaþie ºi joc la ºcoli”(an IV, nr. 10,octombrie 1933, pp. 638–640; principii de organi-zare a terenurilor de sport ºi de joacã pentrucopii), “Gînditorul de la Cheronee” (an IV, nr. 10,octombrie 1933, p. 640; pledoarie pentru practi-carea sportului ºi a exerciþiilor fizice sau“îndreptarea spre armonia care s-a pierdut încãînainte de ivirea creºtinismului, între toate puter-

ile omului, sufleteºti ºi trupeºti”), “Organizãri aletinerimii” (an V, nr. 2, 1934, pp. 98–101; despretaberele de cercetaºi), “Educaþia fizicã la þarã” (anV, nr. 7, 1934, pp. 445–447; este dat exemplul sat-ului Ghimpaþii, în care preocuparea pentru sporteste constantã), “Datorii pe care le amînãm” (anVI, 1935, pp. 639–640; pledoarie pentru practi-carea organizat ºi de masã a educaþiei fizice ºisportului). Sînt articolele care vizeazã directsportul, respectiv educaþia fizicã. Ele sînt multmai multe, majoritatea fiind dedicate turismului,categorie din care fac parte articole precum“Oficiul Turismului”, “Drumeþia în fotografii”,“Turism de apã”, “Poduri peste Dunãre”,“Cinematograful în munþi”, “Drumuri cu ocol”,“Turismul la Poznan”, “Marea Neagrã”, “ValeaTeleajãnului”, “Þara în fotografii”, “Cãlãtori în tre-cut”, “Turismul de munte”,..., articole nesemnate,atribuie tot lui Emanoil Bucuþa. ªi înclin sã credcã judecata lui Emil Pintea este corectã, atîta timpcît ne referim la o personalitate preocupatã degeografie, biologie, etnografie, artã fotograficã. Înaceastã din urmã situaþie, putînd exemplifica prinnumeroasele fotografii ce însoþesc articolele,potenþîndu-le valoarea informativã.

În “Boabe de grîu”, alte trei articole reþinatenþia, recenzia la cartea lui ConstantinKiriþescu, “Educaþia fizicã” (nr. 4, 1930, pp. 253-254, semnatã Emanoil Bucuþa), respectiv studiile“FSSR, UFS ºi ONEF” de Neagu Boerescu (an II,nr. 6-7, iunie-iulie 1931, p. 305 – 317), “ªoimiiCarpaþilor” (an I, nr. 6, august 1930, pp. 339-346), articole de analize, sinteze asupra miºcãriisportive din România anilor interbelici, articoleinteresante, de citit, care dau mãsura pre-ocupãrilor într-un domeniu în care se puteau facemult mai multe.

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


sport & culturã

Turism, sport ºi educaþie fizicã în “Boabe de grîu”

Demostene ªofron

realismul magic sud-american, dar nu acelaºilucru, asemãnãtoare cu postmodernismulamerican, asemãnãtoare cu noul roman francezºi totuºi, într-un fel, independentã faþã deacestea. E vorba despre acest univers magicbalcanic care transpare ºi în filmele luiKusturica, ºi în muzica lui Bregovic, ºi în noulval al cinematografiei româneºti, ºi în proza genDicþionarul kazarilor al lui Milorad Pavic etc.Dincolo de toate aceste linii de influenþã, carteamea, cred, aduce ceva original în sensul cã eaeste extraordinar de scufundatã în lumeainterioarã. Este de o subiectivitate extremã care,dupã pãrerea mea, de foarte puþine ori a fostatinsã de la Marcel Proust încoace, Proust fiind,alãturi de Kafka, cele mai mari modele ale meleîn prozã. Am încercat – ºi poate în câteva paginiprivilegiate am reuºit – sã cobor mai adânc înmine decât au coborât în general scriitorii în eiînºiºi. ªi cred cã am scos de acolo, din anumiteîncãperi obscure ale minþii mele, câteva flori deminã, cele care trãiesc în obscuritate ºi uneorisunt scoase la suprafaþã. ªi cred cã acele paginicare le cuprind sunt printre cele mai reuºitepagini scrise de mine.

““NNuu ffaacc nniicciiooddaattãã oovveerrwwrriittiinngg””- Vorbind despre stil, mã gândeam cã al

dumneavoastrã e baroc, înflorat. Avem de-a facecu suprapuneri de straturi, cu naraþiuniîntrerupând alte naraþiuni, alunecãm prin diverseniveluri temporale ori regnuri, precum celanimal, cel vegetal. Ce anume vã face sã lucraþiîn felul acesta? Mi-a amintit mult de programulAdobe Photoshop, cu stratificãrile sale…

- Da, diferenþa dintre cum lucreazã AdobePhotoshop ºi cum lucrez eu este cã eu niciodatãnu fac overwriting. Deci, cãrþile mele suntcurate, scriu de mânã, manuscrisele mele suntcurate… rareori ºterg un cuvânt pe o paginã, aºaîncât mã bazez foarte mult pe acest dicteuinterior, pe aceastã stare de auto-hipnozã, aºspune, în care lucrez ºi în care e ca ºi când aººterge cu o lamã un strat de deasupra scrisuluipropriu-zis, ca ºi când aº dezgropa un scris careexistã dinainte. Foarte rar mi s-a întâmplat sãºterg o paginã întreagã… cred cã o datã sau dedouã ori în toatã aceastã trilogie. În general,scrisul meu, pe cât pare de elaborat, pe atât estede spontan.

- De curând, aþi menþionat în presã cã aþirecitit Biblia… Este romanul dumneavoastrã onouã Biblie? Sunteþi un apostol al secolului 21,într-un fel? Spuneaþi cã scrisul vã vine sub formaunui dicteu automat. Pare similar cu legendele

despre cum a scris Kerouac al sãu Pe drum…

- Eu cred cã orice scriitor serios are datoriasã scrie propria sa scripturã, într-un fel, adicã sãexprime propriul sãu adevãr despre lume... aºacum au fãcut-o apostolii care au scris Scripturile,fiecare având punctul sãu de vedere asupra a ceeste important în lume. Eu cred cã aceastã laturãmisticã ºi religioasã trebuie sã fie reprezentatã laun moment dat într-o scriere a unui scriitor carevrea într-adevãr sã facã ceva în aceastã lume, nudoar sã spunã poveºti. Cred cã metafizicul,misticul, religiosul pânã la urmã trebuie sã fieultimul strat din cele de care aþi vorbitdumneavoastrã ºi fãrã de care, dupã pãrereamea, nici lumea noastrã ºi nici lumea de gradsecund a cãrþilor ºi a operelor artistice nu estecompletã.

Mulþumirile mele lui Mark Schiwmmer carea gãsit o strategie sã mã cãlãuzeascã departe detemerile ºi amintirile rele din vremeacomunismului care au ieºit la ivealã înainteainterviului. De asemenea îngerilor mei pãzitori,Radu D. Iepure pentru sprijinul sãu glumeþ ºiAlina Vatamanu pentru cã a transcris interviul ºis-a zbãtut cu enervantele diacritice. (EE..VV..)

Interviu realizat de EEllllaa VVeerreess

„Aº vrea sã fiuimportant înpropriii mei ochi”(Urmare din pagina 19)

Vom încerca, iatã, sã ne þinem depromisiunea fãcutã la ultima noastrã„întâlnire”, evocând câteva dintre figurile &

individualitãþile pe cât de celebre, pe atât derebele, sucite ori, pur ºi simplu, ieºite din comunºi care au început sã-ºi dea arama pe faþã încãdin anii ‘30, multe dintre ele rãmânândemblematice ºi – la fel ca ducele&Duke –rezistând cu succes pânã prin 1970 sau chiar ºimai târziu. Vom începe, aºadar, cu gigantul care afost Coleman Hawkins (1901-1969), devenitfaimos prin inventarea/ descoperirea saxofonuluitenor, instrument rãmas un soi de necunoscutpânã atunci ºi „îmbrãþiºat” cu entuziasm dupã ces-au fãcut auzite efectele atât de speciale,explorate de marele Hawkins, poreclit – nu mãîntrebaþi de ce – ªoimul (Hawk) sau Bean (fasole).Acesta s-a priceput ca nimeni altul sã scoatã din„scula” cu pricina un volum & un sunet fãrãasemãnare, teribile, neavând nimic concesiv(citeºte... dulceag!) pãrând întotdeauna sã seîncrunte, devenind pe nepusã masã cumvamorocãnos dacã nu chiar aproape supãrat. Cutoate astea, impresia precumpãnitoare pe care olãsa era una de virilitate ºi vitalitate egal-dezlãnþuite.

Din câte zic unii-alþii, flãcãul nostru a începutsã cânte de pe la 15 ani, însã în 1922 îl vom afladeja fãcând furori în orchestra lui FletcherHenderson unde, timp de mai bine de zece ani,îºi va face mendrele cu tenorul sãu de saxofon,rupând gura târgului ºi lãsând concurenþa cu ochiiîn soare. Începând din 1934 va hãlãdui ºiconcerta cu mare succes prin toatã Europa. Dupãîntoarcerea în State, avea sã înregistreze un discfundamental, absolut miraculos, considerat de toþi

specialiºtii ca fiind „unul dintre cele mai frumoasedin întreaga istorie a jazzului”: e vorba de oanumitã versiune (conþinând un solo sufocant!) a arhicunoscutei piese Body and Soul. În aniiaceia însã, supremaþia ªoimului ajunsese deja sãfie contestatã de un alt „tenorist”, acestaprovenind dinspre Kansas City: era vorba de la-fel-de-fabulosul Lester Young. Însã lui Hawkins nupãrea sã-i pese decât de aceeaºi nesfârºitã sfidare aoricãror limite, plecând urechea – netulburat – laultimele tendinþe ºi nume care îºi fãceau apariþia

în jazz. La fel ca, pe vremuri, un Bix Beiderbecke,ªoimul nostru, care cânta cu regularitate la pianmuzicã clasicã, ºi-a depãºit (cu sau fãrã voie!)teritoriul ºi epoca (zisã a middle jazz-ului)zburdând „într-o veselie” pe imaºurile be bop-ului(alãturi de unicii-ºi-nemaipomeniþii Bud Powell &Thelonious Monk) sau aventurându-se (întãrâtatde diabolicul Paul Bley!) înspre domeniileavangardei pentru a-l înfrunta pe marele SonnyRollins (în fapt, un discipol îndepãrtat, cu 25 deani mai tânãr!) pe care avea sã-l îngenunchieze.

Dintre cele mai importante înregistrãri aleºoimului vã recomand un „buchet” de zile mari:

The Indispensable Coleman Hawkins (1927-1956)/RCA, care conþine ºi fabulosul solo cuBody and Soul despre care v-am pomenit cevamai sus;

Bean’s Talking Again (1944-1949), JazzLegacy;

Coleman Hawkins & Lester Young (1945-1946);

The Hawk Flies High (1957), Riverside, 1957;The Genius of Coleman Hawkins, Polydor;Sonny meets Hawk (cu Paul Bley la pian!).Într-un fel, harul lui Lester Young (supranumit

Prezident sau Prez) avea sã-ºi punã pecetea ºi sãmarcheze în chip hotãrâtor apariþia miraculos-aventuroasã a curentului sau a stilului cool la felcum performanþele lui Coleman Hawkins înarmatcu saxofonul sãu tenor „s-au lãsat” cu uneleînnoiri fundamentale în lumea middle-jazzului,implicându-se însã, dupã niºte ani, cu trup ºisuflet, ºi în frãmântãrile ºi naºterea be bop-ului.

În ciuda calitãþilor pe care le presupunetermenul cool, existenþa lui Lester Young (1909-1959) a fost una extrem de frãmântatã, omulfiind sfâºiat/bântuit de frecvente episoadedramatice recurgând la tentative disperate deautodistrugere. Ani la rând, saxofonistul acestamiraculos îºi însoþise destinul cu cel alextraordinarei voci întruchipate de sulfuroasaBillie Holiday (1915-1959) în care îndrãznesc sãvãd cea mai tulburãtoare voce din istoria jazzului.Lester Young a intrat în infernul jazzului într-operioadã dominatã de inovaþiile ºi de stilul atât deabrupt al lui Coleman Hawkins care nu i sepotrivea defel. În cãutãrile sale fãrã sfârºit,oamenii de care s-a simþit mai aproape au fost –culmea! – muzicienii albi din Chicago, tovarãºii deluptã (ºi de alcool!) ai lui Bix Beiderbecke, iardintre aceºtia, cu osebire Frankie Trumbauer.Ajuns la Kansas City, a avut noroc cu CountBaisie care nu l-a lãsat sã-ºi facã de cap ºi nici sã-ºi rupã gâtul, asigurându-i însã rãgazul ºi liniºteanecesare pentru a-ºi pune la punct acea faimoasã„sonoritate fãrã volum, dar ºi discursul acela cutotul aparte, care se axa mai mult pe frazaredecât pe expresie”. S-a despãrþit de Baisie, fiindcãn-a vrut sã cânte într-o zi de vineri 13... Ãsta eraomul!

Fãrã marele Prez, acest muzician unic careprevestise într-un fel muzica viitorului, soliºtii depe coasta de vest n’ar fi putut exista. Cu toateastea, o discreþie ieºitã din comun ºi lipsa oricãruiexhibiþionism au fãcut sã rãmânã multã vremeneînþeles ºi nebãgat în seamã, înecându-ºi tristeþeaîn alcool; iar apropierea hipnoticã de lumea ºiexistenþa contorsionatã a celei care a fost LadyDay l-a terminat definitiv.

În continuare, aveþi ºi câteva titluri de albume

pe care le consider aproape obligatorii: The Aladdin Sessions (1945-1948);The Complete Savoy Recordings (1944-1949);Prez and Teddy (1956), Verve;Prez Box 1/2/3;Prez Conferences;The essential Keynote Collection, Mercury.Intitulatã Lady Sings the Blues, autobiografia

lui Billie Holiday ar trebui sã constituie o lecturãde cãpãtâi pentru oricine ar vrea sã priceapãjazzul cu adevãrat, sã conºtientizeze ravagiilerasismului, precum ºi ce înseamnã sã vrei sã tedistrugi cu orice preþ. Viaþa acestei cântãreþe degeniu s-a identificat cu un coºmar fãrã margini ºifãrã sfârºit, începând cu un viol pe la 13 ani,urmat de iadul prostituþiei sau al caselor decorecþie ºi culminând cu Love for Sale, droguri,puºcãrie, alcool.

Cunoscãtorii adevãraþi considerã cã a fost „omuzicianã pentru muzicieni”, în vreme ce totfelul de nechemaþi o înjurau acuzând-o cã habarn’avea ce înseamnã sã cânþi „pe bune”. Celebritãþiprecum Benny Goodman, Teddy Wilson, dar maiales Lester Young, au admirat-o, au acompaniat-o,au iubit-o. Cariera faimoasei Lady Day a urmatpentru o vreme, o curbã ascendentã, devenind –dupã 1940 – destul de sofisticatã. Finalul însã,aºadar anii ‘50, a însemnat un calvar; cu toateastea, spectacolul tragic al dezagregãrii uneiasemenea voci nu este defel lipsit de mãreþie ºi desublim.

În continuare aveþi ºi câteva mostre întunecatefãcând parte din repertoriul celei care a fost LadyDay:

The Golden Years (1933-1948);The First Verve Sessions (1952-1956);Lady Sings the Blues (1954-1956);Body and Soul (1957);LastRecording (1959);Lady Day Box 1/2/3;Lady in Satin;The Quintessential Billie Holiday (8 volume!).Data viitoare vin la rând Ella Fitzgerald, Teddy

Wilson, Fats Waller, Art Tatum, Johnny Hodges,Hershell Evans ºi Ben Webster.

Pânã atunci, sã auzim mai degrabã de bine.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


jazz story

Frumoºii nebuni ai anilor ’30-’40Ioan Muºlea

Coleman Hawkins

Coleman Hawkins

Stagiunea Operei Naþionale Române din Cluj-Napoca s-a încheiat de curând cu baletulCoppélia (muzica Léo Delibes, libretul Charles

Nuitter ºi Arthur Saint-Léon dupã nuvela lui E.T.A.Hoffmann, Der Sandman ºi Die Puppe), montare cea adus un public numeros atât din rândurile adepþilortradiþiei ºi “clasicitãþii” artei dansului cât ºi alepublicului foarte tânãr.

Un merit deosebit pentru succesul premierei din26 iunie 2011 îl are regizorul-coregraf VasileSolomon, care orienteazã concepþia sa regizoralã nudoar spre dans ca expresie corporalã graþios-formalã,ci ºi spre dramã, teatru ºi calitãþile vizuale alecompoziþiilor de ansamblu. “Designul” ºicombinaþiile de miºcare creioneazã o cursivitatedramaticã clarã prin corporalitate, gest, situaþiiscenice. Dansul este susþinut de expresivitatea teatralãevident urmãritã de regizor, favorizatã de valenþeleprofesioniste histrionice ale interpreþilor, de la soliºti(Andreea Jura pentru rolul Swanilda) pânã laansamblu. Regia coordoneazã admirabil expresianonverbalã a dansului, modificãrile de atitudine ºidirecþie dramaticã, sincronizate perfect cu “textul”muzical. Sunt urmãrite în detaliu corespondenþa gest-corp-mimicã cu indicaþiile “textuale” ºi intervenþile“dramatice” ale registrului instrumental. VasileSolomon exceleazã în redarea comicului de situaþiemotivat mereu de programul muzical, de preciziaritmicã ºi sugestiile armonice marcate de orchestra

condusã de Adrian Morar, acordã atenþie detaliatãactoriei ºi pantomimei. Acest tip de performativitateaccentuatã are un efect avansat teatral ºi funcþioneazãadmirabil în contextul baletului Coppélia, fãrã a“deranja” prin eventuale artificii gestual expresive ºifãrã sã îºi piardã caracterele “firescului”. Interpretareaeste integratã într-un cod performativ convenþional-natural. Pentru momentele de ansamblu, regizorulmenþine aceleaºi soluþii de miºcare ºi interpretare,personaje bine individualizate ºi înscrise încompoziþii de situaþii comice (compania Swanildei:Daniela Drãguºin, Dalia Boar, Laura Pop, AnamariaBoancã, Dorina Lucaciu, Adelina Filipaº etc.). Esteremarcabilã acurateþea execuþiilor, sincronizãrileperfecte ºi cursivitatea ritmic muzicalã a miºcãrii înmomentele de ansamblu: dansul maghiar, pas detrois, valsul orelor etc., precum ºi în momentulcoregrafic realizat de grupul de elevi de la Liceul deCoregrafie „Octavian Stroia. Însã miºcarea diafanã,“lejeritatea”, precizia tehnicã ºi graþia cu care suntexecutate pasajele de dificultate ºi “bravurã” au fostsuccesul absolut al montãrii, în mare parte datoratprestaþiei Andreei Jura. Aceasta creeazã un portret ºio individualitate adolescentinã, continuemetamorfoze ºi expresii corporale prin teme diversede miºcare ºi emoþie, de la corpul mecanic pânã lagraþia vitalã baletului clasic.

Scenografia semnatã de Valentin Codoiu oferã untablou bogat vizual, dedicat atât detaliului dar mai

ales largheþei spaþiului. Imaginea se concentreazã pelatura decorativã, pe culori ºi nuanþe calde,confortabile, orientate cãtre echivalenþe cromatice cuelementele de costum, luminã ºi decor. Cadrulactului 1 este descris prin sugestii de clãdiri în aerulpieþei unui foarte alert burg, în decoraþiunile vegetalepe linia unei porþi de fier forjat plasatã în fundalulscenei. În actul 2, desfãºurat în atelierul luiCoppelius, scena este dominatã de panourilesuspendate dispuse simetric, reprezentând fragmenteºi schiþe de corpuri mecanice, gândite decorativ ºi înrelief, un background pentru miºcarea mecanicã. Suntprezente leitmotive de miºcare ºi poziþii executate depersonajele marionete ce definesc cadrul: o pãpuºãchinezeascã, un astronom, un arlechin, un soldat, unjongleur. Personajul care “puncteazã” ritmic - adoratulpublicului (indispensabil în acest ansamblu),arlechinul - oferã ciclic motive de miºcare ºi serii desalturi acrobatice.

Baletul Coppélia de la Opera Naþionalã din Clujeste cu siguranþã un succes incontestabil, probat dereacþia entuziastã a publicului, care a apreciatnumerele de virtuozitate, calitatea dramaticã ainterpretãrii, creativitatea regizoralã ºi performanþeleinterpreþilor. Spectacolul este o demonstraþie pentruperformanþa îmbinatã cu accesibilul, un moment derelaxare ºi “rupturã” din agresivitatea artisticã ºigradul sporit de dificultate a percepþiei arteicontemporane.


Dans ºi dramãAlba Simina Stanciu

Opera Naþionalã clujeanã ºi-a încheiatstagiunea 2010-2011 cu un regal coregrafic –am putea spune – atât prin valoarea regiei

cât ºi a interpretãrii. Este vorba de premierabaletului Coppélia de Léo Delibes. Creat iniþial deArthur Saint-Léon la Théâtre Imperial de L’Operadin Paris la 25 mai 1870, avându-i ca protagoniºtipe Giuseppina Bazacchi, Louise Fiore ºi mimulDauty, Coppélia a fost reprezentat apoi lamajoritatea teatrelor de prestigiu, în coregrafiivaloroase ºi cu interpreþi de marcã. La Cluj primamontare a aparþinut Elenei Penescu Liciu ºi a avutloc în 1929. Au urmat alte trei montãri, de valoriascendente, culminând cu cea prezentã, în regia ºicoregrafia maestrului Vasile Solomon. Sãrecunoaºtem: masterate ºi doctorate (de cancelarie)în balet avem destule, dar, dupã cum se vede, pânãla urmã tot la seniorii profesionalismului trebuie sãapelãm – nume ca Vasile Solomon sau AdrianMureºan.

Sã rememorãm, în douã vorbe, cariera lui VasileSolomon. Mai întâi dansator – ani mulþi, apoi peda-gog – ani ºi mai mulþi, în cele din urmã s-a dovedita fi ºi un coregraf de clasã. Dansurile create de el,atât cele solistice cât ºi cele de ansamblu, au unfiresc ºi o armonie pline de farmec iar conflictulnaraþiunii este rezolvat logic ºi perfect inteligibil.

ªi acum, sã ne aplecãm asupra componenteiinterpretative a premierei. Aici e-aici! Din nou ele-mentul-surprizã pleacã de la Vasile Solomon, care,aflându-se cu treburi la Sibiu, vede o copilã trudin-du-se îndârjit ºi transpirând fãrã pic de milã de sine.Nici una, nici douã, intrã-n vorbã cu fata: „Ce faciaici?” „...Dansez, zice ea, luatã pe nepregãtite.”

„N-ai vrea sã dansezi la... Cluj, la OperaNaþionalã?” „Ba... aº vrea”, îngaimã copila, cuochii mari ºi rãmasã aproape fãrã grai. ªi uite-aºaAndreea Jura, la numai 21 de ani, a venit la Clujdirect în posturã de primã-balerinã absolutã! Fãrãpile, fãrã relaþii, fãrã intervenþii, numai cu harul dela Cel-de-Sus. Dupã ce vezi forþa ºi perfecþiunea cucare aceastã copilã, aparent plãpândã, stãpâneºtescena, îþi dai seama cã, de undeva din înalturi, oscânteie de geniu a fost aruncatã. Nu vreau sã spunvorbe mari, dar s-ar putea ca, nu peste mult timp,Andreea Jura sã se poatã numi primã-balerinã deRomânia! Am mai avut noi una, plecatã tot de pescena clujeanã – Simona Noja. ªi acum o succintãanalizã (oarecum tehnicã) a calitãþilor fetei noastre.Suficient de înaltã, picioare lungi, zvelte – trup detop-fashion. Deschidere – pânã în tavan; ºi ladéveloppé ºi la grand jeté. Sãriturã – atleticã, rotaþiepe poante – fãrã dificultãþi, atât cu partener cât ºisolo. ªi acum, atenþie: la variaþiunile din actul al III-lea ne-a aplicat cele 32 de fouetté-uri – crucea prim-balerinelor – cu o sfidãtoare dezinvolturã! ªi pânãaici am vorbit numai despre balerinã – urmeazãactriþa. În Coppélia, acþiunea actului al II-lea (carese desfãºoarã în atelierul cu pãpuºi a lui Coppélius)este redatã în special prin joc de scenã ºi pan-tomimã. Or ºi în acest registru Andreea sedovedeºte excepþionalã: mimicã credibilã, convingã-toare (nu schimonoseli), iar în privinþa gesticii –parcã ieri ar fi terminat un master class cu MarcelMarceau! (Ei, nu este Marceau, este Solomon...) E adevãrat cã ºi partenerul Andreei s-a arãtat pemãsurã, fiind vorba de foarte talentatul ºi experi-mentatul balerin-actor Marius Toda (Dr. Coppélius).

I-am mai admirat pe Lucian Bacoiu (Franz) – unprim solist care rezolvã cu cinste rolurile încre-dinþate ºi pe Daniela Drãguºin – frumoasa blondã(zâna Aurora), care are în rol o variaþiune la nivelde prim-solistã, unde demonstreazã farmec ºi ele-ganþã. Dar s-au distins ºi cei din rolurile mici: PolinaStãnescu (Coppélia, pãpuºa), Dan Orãdan ºiMonica Pintea Martin (primarul ºi primãriþa),Daniel Moga (cârciumarul), Augustin Gribincea (prietenul lui Franz). De fapt, întregul corp de baleta fost la înãlþime: prietenele Swanildei (Dalia Boar,Laura Pop, Ana Maria Boancã, Dorina Lucaciu,Adelina Filipaº), cei din dansul maghiar (CristinaToda, Gabriela Sima, Cristina Boboc, Octavian PopaMarc, Dan Haja, Romulus Petruº), cei din pas detrois, omul turmentat ºi soþia, cei din valsul orelor(Dorina Lucaciu, Gabriela Sima, Raluca ªut, alãturide nume care au fost amintite ºi în alte momente),cele douã florãrese (Enikö Fãrcaº ºi Carmen Opriº).În spectacol a mai evoluat un grup de copii de laLiceul de Coregrafie ºi ei admirabil pregãtiþi.

Scenografia, bine gânditã, aparþine lui ValentinCodoiu; de asemenea, costumele – plãcute privirii ºiavantajoase pentru interpreþi. Deºi... aici aº avea oobiecþie serioasã referitoare la tutu-ul prim-balerineidin actul al III-lea: prea mare – jenant ºi pentru pri-vitor ºi, desigur, ºi pentru interpretã ºi partenerul ei.Un tutu ca cele din Lacul lebedelor ar fi fost multmai potrivit.

Mi-a plãcut orchestra, bine pusã la punct ºi con-dusã de bagheta unui dirijor care simte dansul –Adrian Morar.

Sala a fost arhiplinã, s-a aplaudat cu multentuziasm, succesul a fost de zile mari! Nu m-armira dacã, pãrãsind lojile, publicul s-ar fi întrebat:„oare a nãvãlit Balºoiul peste noi?”

Bravo Vasile Solomon, bravo Andreea Jura,bravo întregului balet al Operei Naþionale clujene!Felicitãri conducerii lãcaºului de culturã pentruinspirata iniþiativã.

Coppélia la Opera NaþionalãRomânã din Cluj

Alexandru Iorga

balet

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Stând la o terasã pe malul Begãi, dupãpremiera lui Alexander Hausvater cu DonCarlos de Schiller de la Teatrul German de

Stat din Timiºoara, la finele lui mai, amrealizat, toþi comesenii concomitent, cã albiarâului, pe care pluteau ambarcaþiuni în formã delebede, este o parte a decorului din spectacol.Iar asta ne-a dus la o discuþie despre cât desubtil filtreazã un creator spaþiul proxim pentrua-l integra în hermeneutica unui text dramatic.

Pentru cã Don Carlos-ul lui Hausvater –spectacol care va fi jucat constant abia înstagiunea viitoare – surprinde prin modernitateasa, prin pulsul sãu accelerat, frenetic, printr-ocombinaþie de elemente – de la scenografie lamuzicã, miºcare, interpretare – care edificã unadevãrat show, structurat pe paliere semanticemultiple, pãstrând intriga dramei, darrecodificând-o într-o grilã modernã. Conflictulschillerian este ferit astfel de emfaza romanticã,cu totul neconvingãtoare astãzi, cãpãtânddimensiunea unei impetuoase rãzvrãtiri juvenile,accesibilã ºi acceptabilã la nivelul receptãriicontemporane.

Spectacolul este construit cu o rigoare care-idã ºi marca stilisticã. Decorul (creat de ZsoltFehervari) are o structurã dreptunghiularã,îngustã, cu canalul navigabil în centru ºiplatforme la capete, mãrginit de „poteci”.Spaþiul constrânge astfel miºcarea personajelor,care devine în acest fel sacadatã, nervoasã,fracturatã, exprimând foarte bine tensiunea

interacþiunilor. Conflictul este potenþat excelentde splendida muzicã a lui Ilie Stepan, cu ritmuride rock ce dau spectacolului atmosfera unuiconcert muzical, fãrã sã dilueze calitateadramaticã. Aceeaºi concepþie pliatã perfect pehermeneutica regizoralã o au ºi costumele SteleiVerebceanu, fie cã vorbim de haine casual,negre, de þinuta fantezist-decrepitã a MareluiInchizitor sau de costumul Cântãreþei, care otransformã pe aceasta într-un soi deprezicãtoare-homeless. Nu mai puþin, coregrafiaMãlinei Andrei, care impune actorilor unadevãrat tur de forþã fizic, cu ample salturi pegardurile ºi platformele decorului, cu apropieri-depãrtãri uneori foarte senzuale, alteori cu totulbelicoase, contribuie ºi ea la edificareaatmosferei speciale a spectacolului, în caretensiunea este mereu la cea mai înaltã cotã.Don Carlos are un singur tempo, foarte alert,foarte susþinut, oarecum comprimat, ca subpresiune, cu schimbãri de scene aproapeinsesizabile, cu o „figuraþie” atent compusã –personajele sunt mereu prezente pe scenã, nudoar în chip de actanþi, ci ºi de asistenþi, astaasigurând dinamica vizualã a fiecãrei secvenþe.

Hermeneutica estetic-fantastã a lui AlexanderHausvater este însã cel mai bine pusã în valoarede interpreþi. Destul de complicata intrigãschillerianã, axatã în principal pe interacþiunilepersonajelor ºi remixatã regizoral, se limpezeºteprin jocul de scenã. Fiecare personaj are doza sade „nebunie”, atmosfera de joc crud, fãrãscrupule ºi limite, fiind cea dominantã. Existãceva hieratic ºi vicios, de ceremonie carnavalescãoarecum, în aproape toate secvenþele dramatice,precum ºi un acut accent de posesiune în toatemomentele conflictuale. Confruntãrile suntconstruite pe ideea de dominant-dominat, foartepregnantã în scenele cu tentã eroticã, mai ales.Regele Filip al II-lea (Georg Peetz) e imaginat caun soi de entitate schizoidã, cu multipleschimbãri de identitate, crud-ludic, în contrastcu uºor dezorientatul, pasional-juvenilul,idealistul Don Carlos (Wolf E. Rahlfs). Foartesenzual-feminina Elisabeta (Olga Torok, într-unrol cu totul remarcabil) îºi gãseºte uncomplement antitetic în rãceala prinþesei deEboli (Ramona Olasz), în timp ce decrepit-spectralul Mare Inchizitor (Rareº Hontzu) econtrapunctat de vital-expansiva Cântãreaþã(Dana Borteanu, foarte pregnantã ºi ea), omartorã-mãrturisitoare a evenimentelor.Calitatea de pivot emoþional e redatã depersonajul Marchizului de Posa (ColinBuzoianu). Dinamica scenicã e asiguratã ºi demobilitatea personajelor aºa-zis secundare –Ducele de Alba (Radu Vulpe), Domingo (HoriaSãvescu), Marchiza de Mondecar (DanielaBostan), prizonierii ºi revoluþionarii (AlexHalka, Dirk Linke, Adrian Korek). Fireºte,distincþiile sunt convenþionale, întrucât DonCarlos e gândit ca un spectacol de echipã, încare implicarea fiecãrui interpret e importantãpentru configurarea atmosferei tensionale ºimenþinerea temperaturii de joc. Or, din acestpunct de vedere, toþi actorii ºi-au doveditdedicarea, atât la nivelul partiturii dramaticepropriu-zise cât ºi la cel al performanþei fizice.De remarcat, pentru tuºele fine ºi nuanþele deinterpretare, sunt Olga Torok, Wolf E. Rahlfs ºi

Georg Peetz, primii doi susceptibili, dupã opiniamea, de a fi vizaþi pentru eventuale premiiteatrale. Repet însã, Don Carlos e o creaþiecolectivã, iar asta se demonstreazã cel mai bineprin felul în care întreaga echipã de creatori aservit concepþia „magistrului de joc” AlexanderHausvater.

Don Carlos e un spectacol de poeziedramaticã, foarte schillerian în fibra sa textualã,de acrobaþie performativã, în codul dinamic alesteticii teatrale contemporane, de muzicã, ceprelungeºte semantica scenicã spre o zonã dereceptare emoþional-intimã – s-ar putea face oîntreagã teorie pornind de la semnificaþiapsihologic-socialã a rockului, un spectacol devirtuozitate hermeneuticã, sincretic ºi extrem-contemporan ca demers artistic. Teatrulromânesc, am afirmat-o deja, a intrat de curândîntr-o zonã care accentueazã sincretismulsemantic, dând o importanþã din ce în ce maimare elementelor adiacente textului ºi jocului,de la muzicã la coregrafie sau light-design,fiecare element dobândind valenþe autonom-semnificative, într-o manierã evidentã nu doarpentru specialiºti, ci ºi pentru spectatori.Muzica nu mai e doar adjuvant ilustrativ, cipartiturã, miºcarea nu e un dat aleatoriu, ci oparalelã vizual-coregraficã, light-designul nu„lumineazã” scena, ci catalizeazã atmosferaintrigii etc. Evident, toate aceste elemente suntcomune teatrului, însã tendinþa este de a lepotenþa din ce în ce mai substanþial. Iar dinacest punct de vedere, Don Carlos este odemonstraþie admirabilã de sincretism teatral. Eunul dintre cele mai frumoase, frisonante ºifantaste spectacole ale lui Hausvater.

teatru

Don Carlos, rockerulClaudiu Groza

Fotografie din repetiþii

Dana Borteanu foto: Adrian Coþ

Dupã Competiþie ºi Filmele româneºti, maisunt douã secþiuni asupra cãrora vreau sãmã opresc – 3x3 ºi 100%. Cine a avut

inspiraþia sã urmãreascã de la prima ediþie 3x3,portrete regizorale în trei filme, s-a ales cu o„cinematecã” personalã solidã, având posibilitateasã se familiarizeze cu universul unor monºtrisacri, dar ºi cu nume mai puþin cunoscute, nu deignorat. Spre edificare, ºi invitând cititorii sã aibãpuþinticã rãbdare, îi amintesc aici pe cei 30 deregizori omagiaþi de TIFF: Radu Gabrea, FrancoisOzon, Michael Haneke, Lucian Pintilie, LukasMoodysson, Pedro Almodovar, Kim Ki-duk, Larsvon Trier, Wong Kar-wai, Alejandro Amenabar,Roy Andersson, Jean-Jacques Beineix, MichaelGlawogger, Alex de la Iglesia, Andrei Ujicã, NeilLaBute, Nicolas Roeg, Ion Popescu-Gopo, VictorErice, Pen-Ek Ratanaruang, Alexandru Tatos, MikaKaurismaki, Jim Jarmusch, Dan Piþa, Liviu Ciulei,Anurag Kashyap, Wim Wenders, Werner Herzog,Fernando Leon de Aranoa, Jaco Van Dormael.Dupã zece ediþii, cred cã ar fi totuºi cazul sã fieprezentaþi mai mulþi regizori est-europeni ori depe alte meridiane mai puþin „frecventate” înRomânia, de la, sã zicem, Serghei Paradjanov lafraþii Mihalkov, [Nikita ºi Andrei (Koncealovski)],de la Tomas Gutierrez Alea la Kobayashi sauKurosawa, de la Aleksandar Petrovic pânã laForman (cel din perioada cehoslovacã) oriTodorovski. Asta ca sã nu mai vorbesc de titaniifilmului mut: Melies, Chaplin, Dziga Vertov,Eisenstein, von Stroheim, Kuleºov, Dovjenko,Keaton, Gance º.a., º.a.. Dar timpul nu-i pierdutºi, oricum, în (doar) zece ediþii nu pot fiacoperite – ar fi ºi pãcat, chiar „contraproductiv” –toate gusturile, toate preferinþele sau referinþeleobligatorii. Aºadar, mai bine sã vedem ce ne-ammai oferit ediþia 2011 a Festivalului Internaþionalde Film Transilvania de la Cluj.

100% Pierre Etaix & LucianPintilie

Aºa cum spuneam ºi în numãrul precedent al„Tribunei”, chiar dacã ne-ar fi oferit doar integralaPierre Etaix, cea de-a zecea ediþie a TIFF-ului ar fifost salvatã de la banal. (Evident, nu a fost vorbadoar de atât, ºi celelalte secþiuni – chiar dacã nuîntotdeauna în proporþie de... 100% – meritânddin plin sã fie „frecventate”.) Pierre Etaix, om-orchestrã al lumii spectacolului de comedie, este,începând din anii ’50 ai secolului trecut când semutã din Roanne la Paris, succesiv oriconcomitent: ilustrator ºi interpret în spectacolede cabaret ºi varietãþi, clovn la circ, desenator ºicreator de gaguri, vreme de patru ani, alãturi deJacques Tati la filmul Unchiul meu (Mon oncle,1958), la care „presteazã” ºi ca asistent de regie ºiactor (un rol minor, fãrã a fi trecut pe generic);tot Jacques Tati îi oferã, în 1961, un rol în music-hall-ul Jour de Fete a l’Olympia. În 1973înfiinþeazã împreunã cu soþia sa, Annie Fratellini,prima ºcoalã Naþionalã de Circ din Franþa. Apublicat mai multe cãrþi despre lumeaspectacolului; a scris ºi a pus (sau i s-au pus) înscenã ºi la televiziune mai multe piese de teatru.Relativ recent, a colaborat la lansarea pe DVD acolecþiei complete de scurtmetraje realizate deBuster Keaton, Arta lui Buster Keaton, al cãrui

admirator este.În 1961, Pierre Etaix trece (ºi) în spatele

camerei de filmat, regizând într-un deceniu treiscurtmetraje de ficþiune: Ruptura (Rupture, 1961),La mulþi ani! (Heureux anniversaire, 1962;Premiul Oscar), În plinã formã (En pleine forme,1966), patru lungmetraje de ficþiune: Pretendentul(Le soupirant, 1963; Premiul Louis Delluc,Premiul Cel mai bun film de comedie laMoscova, Marele Premiu la Acapulco), Yo Yo(1965; Grand Prix de la Jeunesse la Cannes,Marele Premiu OCIC la Veneþia), Sãnãtatea e maibunã decât toate (Tant qu’on a la sante, 1966;Sirena de Argint la Sorrento, Scoica de Argint laSan Sebastian), Marea dragoste (Le grand amour,1969; Premiul Juriului catolic la Cannes) ºi undocumentar de lungmetraj: Unde curge lapte ºimiere (Pays de cocagne, 1971). La majoritatea,mai precis la cinci dintre acestea este coscenaristalãturi de Jean-Claude Carriere, la celelalte treisemnând singur scenariul. Octogenar, a recâºtigatrecent dreptul de exploatare asupra filmelor sale,care au fost restaurate ºi relansate în întreagalume. Deºi opera sa cinematograficã numãrã(relativ) puþine titluri, Etaix este unul dintre ceimai importanþi comici francezi ai marelui ecran,fãcând parte din galeria marilor cineaºti ai lumii,alãturi de amintitul deja Tati, de Chaplin, BusterKeaton, Toto, Stan ºi Bran º.a.m.d. Umorul sãu,cel mai adesea tandru, uneori trist, nu þine atâtde dialog, de cuvânt; este vorba mai degrabã de osuccesiune de gaguri care nu fac decât sãtranspunã pe ecran situaþii de viaþã dintre celemai „banale”, într-un ritm susþinut, dar fãrã aneglija niciun moment povestea. Aceasta,povestea, nu este un simplu pretext pentruefectele comice, dupã cum nici gagurile nuparaziteazã naraþiunea. Pierre Etaix este unuldintre cei mai umani comici ai cinematografieiuniversale – asemeni lui Chaplin-Charlot sauKeaton-Malec. ªi tot asemeni lor ilustreazã înmod exemplar felul în care comedia, umorul,zâmbetul pot pãtrunde pânã în cele mai adâncistrãfunduri ale sufletului omului. Prin filmele sale,

Pierre Etaix vãdeºte o înþelegere a omenescului lafel de profundã ca Shakeaspeare sau Moliere, caDostoievski sau Cehov.

Lucian Pintilie, cel de-al doilea regizor propusde TIFF în secþiunea 100%, este – sau ar trebui sãfie – mai cunoscut spectatorilor/cititorilor români,aºa cã nu voi insista asupra biografiei saleartistice. Personalitate efervescentã a filmului ºiteatrului românesc, Pintilie a debutatcinematografic în 1965 cu Duminicã la ora ºase.Filmul – realizat pe un scenariu inspirat de unfapt real scris de Ion Mihãileanu, tatãl regizoruluide azi Radu Mihãileanu – prezintã povestea dedragoste a doi tineri uteciºti ilegaliºti pe fundalulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Duminicã...depãºeºte conjunctura politico-ideologicã amomentului graþie demersul stilistic al regizoruluiºi prin rezolvarea în cheie realist-tragicã – ºi nuconformist-pateticã – a conflictului. În 1970 areloc premiera filmului Reconstituirea, ecranizareexemplarã a nuvelei omonime (una dintrecapodoperele prozei noastre postbelice) ascriitorului ºi scenaristului Horia Pãtraºcu,capodopera lui Lucian Pintilie ºi unul dintre celemai bune filme româneºti ale tuturor timpurilor.Reconstituirea este un caz cel puþin paradoxal.Nuvela i-a fost inspiratã lui Horia Pãtraºcu de oîntâmplare adevãratã, petrecutã în anii ’60 laCaransebeº (locul de baºtinã al prozatorului). Laun banchet de absolvire doi seraliºti se îmbatã ºifac scandal, totul soldându-se cu pahare ºi câtevacapete sparte. Tinerii sunt arestaþi, urmeazã oanchetã sumarã, apoi procuratura decide capedeapsa sã conste în realizarea unui filmdocumentar, o reconstituire a incidentului,peliculã ce urma sã fie difuzatã în fabrici ºi uzineca exemplu de comportament antisocial. HoriaPãtraºcu, operatorul acelui film de amatori, a fostimpresionat de cinismul autoritãþilor, care nu le-au spus celor doi cã sunt liberi decât dupãîncheierea turnajului, ceea ce însemna o umilinþãîn plus, disproporþionatã în raport cu faptulincrimina(n)t. Nuvela ºi filmul pãstreazã acesteelemente de bazã. Ce este în plus? Moartea unuiadintre protagoniºti, consecinþã a rigiditãþii ºiintoleranþei sistemului. Vãzut azi, filmul îºipãstreazã veridicitatea, valenþele morale – atât celepromovate cât ºi cele incriminate – fiind aceleaºica ºi cu decenii în urmã. În ce constã totuºi

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


film

DagheroTIFF (II)Ioan-Pavel Azap

Corneliu Porumboiu înmânându-i Premiul de Excelenþã lui Lucian Pintilie foto Adi Marineci

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


paradoxul acestui film? Ei bine, Reconstituirea afost turnat în condiþii de maximã libertate,cenzura nu a intervenit nici în scenariu, nici peparcursul filmãrilor; problemele au început doarodatã cu difuzarea. Deºi sãlile în care a rulat aufost luate cu asalt, filmul a þinut afiºul numaicâteva zile. Pânã în 1990, a fost o legendã,aproape un mit pentru cei care nu l-au vãzut. Sevorbea ºi se scria despre Reconstituirea, criticafãcea referiri dintre cel mai diverse la film, darfilmul nu (mai) era difuzat. Ce a deranjat înasemenea mãsurã autoritãþile comuniste? Cel maiprobabil faptul cã filmul arãta realitatea aºa cumera cu adevãrat, nu aºa cum s-ar fi dorit sau ar fitrebuit sã fie din perspectiva sistemului.

Personal, nu agreez, nu-mi plac filmele luiLucian Pintilie de dupã Reconstituirea, dar astaeste o altã poveste. De netãgãduit e faptul cãPintilie este un monument al cinematografieiromâne. Prin Reconstituirea, dar ºi prin prestigiulpe care l-a conferit în anii ’90 filmului românescpe plan mondial. Nu îndrãznesc sã cred cã filmelesale de dupã ’90 au fost un sacrificiu personaldeliberat, asumat pentru a alimenta momentul decuriozitate „exoticã” pe care îl reprezentaRomânia în acei ani (era, nu-i aºa, prima þarã dinlume cu o Revoluþie transmisã în direct lateleviziune!). Cred mai degrabã cã, neputând sã sedetaºeze de trecut, încrâncenarea apocalipticã acineastului þine în primul rând de frustrãrileartistice care i-au marcat biografia, de o rãfuialãpersonalã cu un sistem, cel comunist, care l-aanihilat practic ca regizor de film; ºi cum niciOccidentul nu l-a rãsfãþat din acest punct devedere, reacþia sa este de înþeles din perspectivãafectiv-umanã. De fapt, eu regret enorm nu atâtfilmele pe care le-a fãcut Pintilie dupãReconstituirea – supuse conjuncturalului,evenimenþialului, inclusiv De ce trag clopotele,Miticã? –, cât mai ales cele pe care nu le-atranspus pe peliculã. ªi amintesc aici doarproiectul ecranizãrii dupã Demonii luiDostoievski, anterior celui al lui Wajda, ºi dupãColonia penitenciarã a lui Kafka, extraordinarulscenariu al Coloniei... fiind publicat dupã ’90. Darchiar ºi o secvenþã poate fi un moment de graþiecare sã salveze de la uitare un regizor. Iar Pintilieare nu una, ci un întreg film cât un moment degraþie, în care nicio secvenþã nu este în plus,nuciun cadru nu este de prisos.

Sã mi se îngãduie o observaþie. Când sevorbeºte/scrie despre Reconstituirea, de obicei seuitã a se aminti numele lui Horia Pãtraºcu, fãrãnuvela ºi scenariul (ulterior prozei) cãruia filmulnu ar fi existat. TIFF putea sã îndrepte aceastãneglijenþã, care nu e chiar atât de scuzabilã ºinevinovatã cum pare la prima vedere, invitându-lºi pe Horia Pãtraºcu la Cluj. Mãcar aºa, careconstituire fidelã a biografiei unei capodopere...

3x3

Dintre cei trei regizori din cadrul 3x3, „nucleultare”... au fost doi: Werner Herzog ºi Jaco VanDormael. Drept care vom începe cu cel de-altreilea, cu mezinul „triumviratului”, spaniolulFernando Leon de Aranoa.

Scenarist, regizor ºi producãtor, Aranoa s-anãscut în 1967 la Madrid. A realizat pânã înprezent cinci lungmetraje de ficþiune, dintre caretrei au fost prezentate la TIFF, eu reuºind sã vãddouã (dat fiind cã la una dintre proiecþii a fostprezent ºi regizorul, e de parcã l-aº fi vãzut ºi pecel de-al treilea): Amador (Spania, 2010) ºi Familia(Familia; Spania / Franþa / Portugalia, 1996). Ceeace îþi atrage în primul rând atenþia la Aranoa este

scenariul atent elaborat – naraþiune, replici,personaje fiind extrem de bine conduse, dirijate,„dozate” farmaceutic. Aºa stând lucrurile, firescul,naturaleþea demersului regizoral pare... cel maifiresc lucru din lume. Amador este un bãtrânbolnav care, murind, îi va schimba destinulMarcelei, tânãra lui îngrijitoare. În plinã varã,Marcela „conservã” cum se pricepe mai binecadavrul lui Amador, pentru a putea primi leafape o lunã întreagã. Când descoperã „mistificarea”,fiica ºi ginerele rãposatului nu numai cã nu serevoltã, ci îi dau concursul îngrijitoarei, tot dinmotive financiare (pensia bãtrânului le acoperãperfect ratele). Chiar dacã filmul ia la un momentdat o turnurã macabrã, regizorul-scenarist reuºeºtesã nu cadã în facil, în senzaþional ieftin, dupãcum nici nu „impieteazã” moartea – privitã curespectul cuvenit, dar ºi cu unda de umor ce faceviaþa suportabilã. Familia este construit maispectaculos. Un bãrbat singur îºi serbeazã ziua denaºtere închiriindu-ºi pur ºi simplu o familie:soþie, copii, soacrã, cumnaþi – respectiv niºteactori specializaþi în astfel de servicii la domiciliu.Atâta doar cã ceea ce pare a fi un capriciu al unuiexcentric se transformã pe nesimþite într-unproces existenþial de reevaluare, o introspecþiecând hilarã, când tristã. Dar psihanalizat ºipsihanalizabil se dovedeºte a fi nu atât„arendaºul” de oameni, cât mai ales aceºtia dinurmã, „normalii”. În ambele filme, finalul esteuºor descumpãnitor; intriga promitea, parcã, cevamai mult. Senzaþia e cã Aranoa încheie poveºtileoarecum la nimerealã, lãsând deznodãmântul (ºi)pe seama spectatorului. Avem de-a face maidegrabã cu un final deschis, ceea ce vedem peecran fiind doar o propunere de încheiere anaraþiunii cinematografice.

Werner Herzog (nãscut la Munchen în 1942),autodidact în ale filmului, este asimilat Nouluifilm german, „nou val” lansat, ca programteoretic, odatã cu Manifestul de la Oberhausendat publicitãþii la 28 februarie 1962, documentsemnat de 24 de cineaºti vest-germani. Tineriicineaºti se „rãfuiau” cu un sistem de producþieinerþial, dar ºi cu un mod de a povesti în imaginifrivol, perimat, ºi îºi doreau, firesc, sã schimbefaþa cinematografiei. Fãrã a avea impactulNeorealismului italian, al Noului val francez saual Free cinema-ului britanic, Noul film germanreprezintã un moment nu de ignorat alcinematografiei universale. Dintre cei maiimportanþi reprezentanþi ai sãi amintim aici pe:Rainer Werner Fassbinder, Alexander Kluge,Volker Schlondorff, Wim Wenders, Margarethevon Trota ºi, evident, Werner Herzog. TIFF ne-aoferit trei titluri reprezentative pentru diverseetape de creaþie ale lui Herzog. ªi piticii auînceput de mici (Auch zwerge haben kleinangefangenm, 1970) propune o viziune sumbrãasupra viitorului discutabil al speciei umane.Printre infinite îndoieli, o singurã certitudine:involuþia ºi degradarea spiritualã a omului. KasparHauser (1974) este inspirat de un caz real dinsecolul XIX, cel al unui tânãr apãrut de nicãieri,fãrã a ºti aproape sã vorbeascã, pe cale de a firecuperat ºi integrat social, ucis în mod misteriosdin motive obscure. Pentru Herzog, cazul epretext de a analiza modul în carecomportamentul uman este determinat, estecondiþionat de frica de necunoscut. Prinnecunoscut înþelegând atât o persoanã – de regulãimprevizibilã, neîncadrabilã în normele socialegeneral acceptate –, cât ºi neºtiutul, tot ceea ce nucunoaºtem. Fitzcaraldo (1982) este cel maispectaculos, splendid ºi fabulos, titlu propus deTIFF din filmografia lui Herzog. Pasionat deoperã, Fitzcaraldo (în interpretarea genialã a lui

Klaus Kinski), emigrant european – la începutulsecolului trecut – în America Centralã, vrea nicimai mult nici mai puþin decât sã construiascã unteatru în mijlocul junglei. Werner Herzog reuºeºteîn chip magistral sã facã palpabilã nebuniafrumoasã, dat fiind cã gratuitã, a personajului,incredibilul prinzând contur sub ochiispectatorului. ªi nu victoria, ci, dimpotrivã, eºeculîi conferã nobleþe lui Fitzcaraldo.

Clovn ºi producãtor de piese de teatru,belgianul Jaco Van Dormael (nãscut în 1957, laIxelles, Brabant) s-a convertit la film la începutulanilor ’90. Toto eroul (Toto le heros, Belgia /Franþa / Germania, 1991), primul sãu lungmetraj,deapãnã povestea unui om convins cã nu ºi-a trãitviaþa lui, ci pe a altcuiva. Sãrãcia, moartea tatãlui,dragostea neîmpãrtãºitã, ratarea socialã – toateacestea Thomas este convins cã i se trag de lafaptul cã, la maternitate, a fost schimbat dingreºealã cu Alfred, cãruia totul îi merge din plin:pãrinþi bogaþi, copilãrie fericitã, moºtenitor al uneiaveri pe care oricât s-ar strãdui nu o poate tocaîntr-o viaþã, iubit de cea care ar fi trebuit sã seîndrãgosteascã Thomas º.a.m.d. Dupã ce îl urãºteo viaþã întreagã, Thomas îºi redobândeºte viaþa, seregãseºte pe sine murind în locul lui Alfred.Dormael reuºeste aici un echilibru perfect întremelodramã ºi tragedie, între lacrimã ºi (su)râs,totul învãluit într-o ironicã tandreþe. A opta zi (Lehuitieme jour, Belgia / Franþa, 1996) este filmulunui miracol. Într-o zi Harry (Daniel Auteuil), unbãrbat realizat profesional, dar a cãrui viaþãpersonalã este un eºec, îl loveºte cu maºina peGeorges (Pascal Duquene), un tânãr marcat desindromul Down. Cei doi devin inseparabili, spredisperarea lui Harry. Dar relaþia lor evolueazãrapid, transformându-se într-una dintre cele maifantastice poveºti despre prietenie din istoriacinematografului. Georges trãieºte din plin ºi parea înþelege viaþa cu adevãrat, iar în final îl vascoate din impas pe Harry. Cu preþul proprieivieþi. Mr. Nobody (Franþa / Germania / Canada /Belgia, 2009) este un SF iconoclast care,deconstruind cu voluptate ºi folosindu-le dinbelºug, sparge convenþiile genului ºi ale naraþiuniicinematografice tradiþionale. Fiind pus sã aleagãîntre douã posibile vieþi (în toate filmele lui VanDormael este vorba despre o alegere, fie apersonajelor – ca în A opta zi: cei doi aleg sã fieprieteni, fie a altcuiva, a destinului sã zicem – caîn Toto eroul), un copil alege imposibilul: sã letrãiascã pe amândouã. ªi izbuteºte.

Jaco Van Dormael este unul dintre tot maipuþinii cineaºti pentru care magia filmului arãmas aceeaºi ca în zorii cinematografului.Dormael este convins, ºi îl convinge ºi pespectator cã în nicio altã artã convenþia nu estemai evidentã decât în cinema; dar ºi cã nicio altãartã nu oferã o iluzie a realitãþii mai veridicã ºimai fascinantã decât filmul.

În loc de încheiere

Regretul cã nu am putut vedea toate filmelede la TIFF 2011. Mã consolez însã cu gândul cãnici la viitoarele ediþii nu voi reuºi...

Un cinefil înrãit nu va sta pe gânduri ºi vaghici imediat: e vorba despre IngmarBergman. Puritatea ºi visul în valuri de

pasiuni mortale – aici se aflã una din cheileinterpretative ale filmului Strigãte ºi ºoapte,realizat în 1972, cu Ingrid Thulin, Liv Ulmann,Hariet Anderson etc. Evenimentul de laUNITER din acest an a fost spectacolul luiAndrei ºerban de la Teatrul Maghiar din Cluj,purtând titlul filmului, întrucât ºerban ºi-apropus o radiografie a filmului, într-oarhitecturã ineditã, unde personajul Bergman eobsedat de perfecþiunile lui Tarkovski, cel carese plimbã natural prin vise.

Existã acum o modã a transformãrii unorfilme în piese de teatru (vezi ºi piesa Cipsuri ºidale, inspiratã de filmul Gol puºcã). Ca un felde... revoltã a teatrului transpus în cinema.Doar cã Andrei ªerban intrã în teritoriicomplexe, într-o polemicã au ralenti, cu oimplicare emoþionalã responsabilã. El pãstreazãculorile, gesturile, ceasornicele, însã îºi permitesã revinã, sã ne lase ºi pe noi în trupul filmului.De parcã filmul lui Bergman ar fi un muzeu

viu, în care poþi întârzia cât doreºti, cuconvingerea cã „toþi avem în noi unDumnezeu”. Joacã în piesã Imola Kezdi, BogdanZsolt, Emoke Kato. În revista „Verso”, numãrul96, 2011, Rada Mateescu scrie un articol reuºitdespre balansul film-teatru, imaginat de Andreiºerban, despre gestionarea firelor narative înstructuri coerente.

Surorile Karin ºi Maria sunt la sora Agnès,care va muri. Servitoarea Anna vegheazã fãrãrãgaz. Implacabilul planeazã asupra suferinþeifizice. Cearºafurile albe ostenite, crispãrile feþei,contorsiunile corpului efemer, tic-tacul grãbit alceasului lacom, pianul, eleganþa conacului,conversaþiile formale, spaimele nocturne,mãrºãluirea premonitorie prin labirintulcamerelor învolburate – toate acestea culminândcu duritatea strigãtului „n-am nimic cu moarteata, eu sunt vie ºi te urãsc!”, ca o revoltã umanãºi dereglatã în faþa morþii. Fiecare gest areimportanþã, la fel obiectele, fragilitateapaharelor, vinul roºu vãrsat pe faþa de masã,prim-planurile cu fundal sângeriu, urmate de unfondu convertit în roºu aprins.

Mai apoi umbrele albe, pajiºtea, permanenþaamintirilor din fericirea lucrurilor mãrunte, uraºi afecþiunea, sonata rãscolitoare, geamurileopace... De ce mi-am amintit de Cehov? Acolola el e o pace minatã, aici e dramaticul eºuat peinsula revelaþiei morþii. Atenþie, cehovienilor cuconac ºi albe umbreluþe, nu uitaþi cã moarteaexistã ºi rãstoarnã prioritãþile. Cine a ºoptitasta?

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


forºpan

Camere roºii ºi rochii albeAlexandru Jurcan

Ingmar Bergman

Pe Denis Villeneuve l-am descoperit la TIFF în2009, cînd a fost prezent în competiþiaShadows cu un scurtmetraj incitant, Next

Floor. În care unsprezece persoane se îmbuibaucu mîncãruri alese la un festin pantagruelic ºi,odatã cu schimbarea mîncãrurilor, maestrul deceremonie anunþa trecere la urmãtorul nivel,moment în care petrecãreþii cãdeau cîte un etajcãtre strãfundurile pãmîntului. Next Floor e unomagiu ºi o replicã inteligentã aduse filmuluifrancezo-italian La grande bouffe, pe a cãrui liniecriticã la adresa consumerismului se ºi înscrie.Next Floor e o metaforã à la Ferreri ºiGreenaway, o metaforã în care e vizat spiritulhulpav al occidentalului hrãnit cu publicitate ºirobotizat de un sistem care îi vinde visulîmplinirii sociale ambalat în celofan ChupaChups.

Villneuve nu era un debutant, avea deja douãlungmetraje realizate. Cum nu s-a întîmplat sã leîntîlnesc în aceºti ani, m-am bucurat sã constat cãvoi avea ocazia sã urmãresc pe ecranele noastreultima sa creaþie, Incendies. Un film multipremiatîn þara sa natalã ºi un film nominalizat la Oscar.Un film care adapteazã piesa de teatru cu acelaºinume, scrisã de Wajdi Mouawad, un autorcanadian de origine libanezã.

Din cauza acestor premii ºi nominalizãri, toateoferite de sistemul cinematografic oficial canadiansau american, nu mã aºteptam ca filmul actual sãurmeze linia criticã vizibilã în scurtmetraj. Însãnici nu aº fi crezut cã poate fi atît de conformistîn felul în care priveºte lucrurile. În Incendiesvedem aºezate pe ecran toate prejudecãþileoccidentale despre Orientul Mijlociu. Cruzimeabãrbaþilor în relaþie cu femeile sau cu celãlalt,strãinul, tradiþiile locale portretizate dreptbarbarie, conflictul perpetuu între culturi, unulcare, odatã ce ieºim din sfera filmul, ar trebui sãparã ceva necesar în vederea îndreptãrii situaþiei

de acolo: într-o lume atît de înapoiatã e nevoie deun erou civilizator, acelaºi alb care în filmelewestern aducea ordinea în Vestul sãlbatic acumlucreazã în Estul sãlbatic. Pe þesãtura asta socialãsînt cusute situaþii morale care îºi trag sevele dinaceleaºi idei preconcepute: femeile reprezintã maidegrabã binele, bãrbaþii eminamente rãul,Orientul este mai degrabã rãul, Occidentul estemai degrabã binele.

Incendies e asamblat în stilul lui Paul Haggis(din Crash), cu poveºti care se întretaie ºi cuîntîmplãri prin intermediul cãrora autorul sãobþinã un drama absolutã. O abordare comodãochiului occidental hrãnit cu mesajehollywoodiene. Filmul are douã planuri. Pe de oparte urmãreºte istoria lui Nawal Marwan, otînãrã din Orientul Mijlociu care îºi dezonoreazãfamilia atunci cînd rãmîne însãrcinatã fãrã sã fiecãsãtoritã; o tînãrã obligatã de familie sã aleagãexilul, în timp ce fiul e dat spre adopþie. În acestplan aflãm datele vieþii ei zbuciumate: fratele eivrea sã o omoare cînd rãmîne însãrcinatã, apoi ela un pas de moarte cînd autobuzul în carecirculã e atacat de teroriºti, apoi ajunge laînchisoare unde naºte doi gemeni, apoi înCanada, unde lucreazã ca secretarã la un avocatimportant. În celãlalt plan îi vedem pe cei doigemeni, Jeanne ºi Simon, plecaþi în OrientulMijlociu sã îºi caute fratele mai mare, aceastafiind una dintre dorinþele testamentare ale mameilor.

Expunerea lui Villeneuve este intensdramatizatã în stil hollywoodian. Foloseºte pasajemuzicale înãlþãtoare peste imagini filmate înrelanti, în care vedem case distruse de conflicte,copii maltrataþi ºi femei maltratate. Secvenþeleviolente sînt construite cît mai viu ºi cu detaliilesîngeroase la vedere, încît filmul sã strîngã puncteîn dreptul realismului. ºi, nu în ultimul rînd,filmul însumeazã numeroase capitole scurte, în

care alterneazã cele douã linii narative –recuperarea trecutului mamei ºi cãutarea frateluiîn prezent –, astfel cã poate fi antrenant o bunãbucatã de vreme. ºi, fiindcã sparge narativitateaclasicã, expunerea cronologicã, liniarã, filmul arepretenþii de artã. Încearcã sã întãreascã aceastãpretenþie împrumutînd o serie de acorduri indie(Radiohead), care ar putea da impresia cã privireasa e diferitã de cea oficialã.

Pînã cãtre jumãtatea lui Incendies curiozitateaspectatorului poate fi vie. Multe capitole,informaþie multã, filmul e solicitant. Dupãjumãtate, însã, raporturile de forþe se schimbã.Povestea devine previzibilã în amãnunt, astfel cãspectatorul e cel care aºteaptã ca filmul sã ajungãla ceea ce el deja intuieºte.

IncendiiLucian Maier

Adoua expoziþie de artã polonezãdeschisã laMuzeul de Artã din Cluj-Napoca are loc înperioada 6.07.2011-8.08.2011, perioadã în

care sunt expuse lucrãrile fotografului FortunataObrapalska, una dintre cele mai importante figuridin fotografia polonezã din prima jumãtate asecolului al XX-lea.

Artista Fortunata Obrapalska s-a nãscut înanul 1909 la Wtodzimierz Wotynski, a studiatFacultatea de Chimie din cadrul Universitãþiiªtefan Batory din Vilnius, iar în perioadainterbelicã, începând cu anii 1930, abordeazãarta fotograficã ca domeniu de interes. Lucrãrileexpuse în Muzeul de Artã sunt fotografii alb-negru ºi provin din colecþiile Muzeului de IstoriaFotografiei „Walery Rzewuski” din Cracovia ºiacoperã anii ’30 -’50 în teme majore ca portretul,peisajul, compoziþia.

Fotografiile din anii ’30 prezintã o vedere deansamblu asupra oraºului interbelic Vilnius, undeartista foloseºte tehnica pespectivei realiste ºiaeriene, cum se poate observa în fotografiileintitulate „Vilnius. Panoramã” sau „Pescar”.

Fotograful introduce elemente de pictorialism,folosind tehnica High-Key, tehnicã folositã cuprecãdere în anii ’30, care urmãrea obþinereaimaginilor construite din tonuri luminoase. Înfotografii contrastul este aproape inexistent.

În realizarea extraselor de diferite valori,artista foloseºte tehnica de separare a tonurilornumitã Izohelia, tehnicã ce a fost conceputã înanul 1932 de cãtre Witold Romer.

Tonul oarecum plat al griurilor perioadei dedebut al artistei Fortunata Obrapalska se pierdeodatã cu sfârºitul anilor 1940, ani în care artista,influenþatã fiind de cãtre Buthak, concepefotografii deosebit de expresive ºi abstracte înreprezentare, fiind plasatã între reprezentanþiiavangardismului în fotografie.

A doua etapã în creaþia artistei FortunataObrapalska urmãreºte anii ’40 prin ciclul„Abstractizare”. Fotograful, prin tehnica folositã,cea a îmbinãrii fluidului printr-un joc de apã ºituº, creeazã compoziþii abstracte de un

rafinamentrar, într-o juxtapunere de formã ºiconcept. Fluidul naºte forme plastice ºi abstracte,forme ce compun spaþiul ºi îl modeleazã voit.Graniþa dintre pictorialism ºi abstract a fostspartã. Contrastul închis-deschis dominãcompoziþiile în fotografia alb-negru, în timp cezona neutrã de griuri estompeazã impactul.

În lucrãri ca: „Dansatoare II”, ”Liniºte”,„Blestem”, „Fantezie”, ”Profil” artista foloseºtetehnica duplicãrii negativului pe hârtie, tehnicãprin care, cu ajutorul luminii ºi a hârtiei, se poatecontrola zona întunecatã sau zona luminoasã,prin crearea unui nou pozitiv.

A treia etapã urmãrea „Realismul socialist”,tratat de cãtre artistã în fotografiile anilor ’50prin titluri ca: „Armata pãcii”, ”Asociaþia tinerilordin Polonia”, „Adomoro”, „La fabrica de bere”sau „Zidari”, în fotografii alb-negru. De unrealism crud, fãrã nimic idilic, lucrãrile suntadevãrate radiografii ale unei epoci. Pornind de latonuri deschis închis ºi pânã la fine valoriplastice, Fortunata Obrapalska a folosit tehnicapseudosolarizãrii, tehnicã denumitã ºi Efectul luiSabathier, prin care Fortunata Obrapalska a creatcontranegativul folosind o fotografie expusãulterior la soare. În final, artista a obþinut oimagine negativã în locul celei pozitive, ºi invers,pozitivã în locul celei negative.

În spaþiul parietal din sãlile Muzeului de Artãpot fi admirate fotografii de o rarã expresivitateîn fotografia alb-negru de portret. Surprinºi înatitudini extrem de naturale, în lucrãri ca„Portretul domnului Szurowski”, „Capul unuiþãran din Wilenszczyzna” sau „Portret ZygmuntObrapalski”, personajele fotografiate trãiesc prinjuxtapunerea tonurilor în punctele cheie alefizionomiei.

Printr-o colecþie pe cât de bogat reprezentatã,pe atât de expresivã, Fortunata Obrapalska seînscrie pe linia celor mai “remarcabilireprezentanþi ai avangardei poloneze înfotografie”, cum aprecia Monika Kozien.

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

in memoriamOvidiu Pecican Traversarea lui Alexandru Chira 2

editorialGeorge Jiglãu Crizã de bunãvoinþã 3

cãrþi în actualitateMircea Muthu Memorie ºi epicã 4Petru Poantã O zi din Clujul secolului XVII 5Rodica Marian Armura trupului 5Gheorghe Secheºan Poezia aproapelui 6

comentariiConstantin Cubleºan Prozatorul Nicolae Manolescu 6

lecturiIon PopPoezia Angelei Marinescu (III) 8

sare-n ochiLaszlo Alexandru Sîntem concepte 9

interviude vorbã cu istoricul Ovidiu Pecican "Scrisul nostrumedieval era sincron cu cel sud-est european" 10

poezia Laurian Lodoabã 12

cartea strãinã Vianu Mureºan Naivitãþile preþioase ale lui PeterRussell 13

o carte în dezbatereMircea Popa Iorgu Iordan în actualitate 14Vistian Goia Un om de ºtiinþã 14

eseuSofia Sonia Elvireanu Atitudini existenþiale camusieneîn romanul lui Vintilã Horia Cavalerul resemnãrii 16

dialogde vorbã cu Mircea Cãrtãrescu "Aº vrea sã fiu importantîn propriii mei ochi" 18

civic media Mihai Goþiu Societatea civilã "convenabilã" 20

dezbateri & idei Sergiu Gherghina Europa tuturor? 22

religiaAlin Codoban Karol, omul cãruia nu i-a fost teamã 23

remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Valori cognitive, valori episte-mologice (I) 24

excelsiorJean-Noël Jeanneney Bucurie mare, ºtire falsã 26

flash meridianVirgil Stanciu Posteritatea lui Georges Simenon 27

portrete ritmateRadu Þuculescu Portretul lui Alfonz, de la tinereþepînã spre bãtrîneþe... 28

zapp mediaAdrian Þion Roberta ºi focoasele, Boc ºi ponoasele 28

sport & culturã Demostene ªofron Turism, sport ºi educaþie fizicã în"Boabe de grîu" 29

jazz story Ioan Muºlea Frumoºii nebuni ai anilor '30-'40 30

baletAlexandru Iorga Coppélia la Opera Naþionalã Românãdin Cluj 31Alba Simina Stanciu Dans ºi dramã 31

teatruClaudiu Groza Don Carlos, rockerul 32

filmIoan-Pavel Azap DagheroTIFF (II) 33Lucian Maier Incendii 35

forºpanAlexandru Jurcan Camere roºii ºi rochii albe 35

plasticaAnemona Maria Frate Fortunata Obrapalska întrepictorialism ºi avangardã 36

plasticasumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Fortunata Obrapalskaîntre pictorialism ºi avangardã

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Anemona Maria Frate

· 2017-12-13 · de crizã, înregistrând o scãdere economicã de 15% în 2009, creºterile ulterioare fiind extrem de reduse. Datele din 2009 aratã cã 35% din populaþia Ucrainei

Documents