2015-01- 31 - Krefeld
Predica de la Krefeld Sâmbătă, 31 ianuarie 2015, ora 1930
Ewald Frank
Cuvântul de introducere din 1 Ioan 3:19-24: „Prin aceasta vom
cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea
Lui, în orice ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai
mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile.
Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală
la Dumnezeu. Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim
poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. Şi porunca Lui
este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos, şi să ne iubim
unii pe alţii, cum ne-a poruncit El. Cine păzeşte poruncile Lui
rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin
Duhul pe care ni L-a dat”.
Noi nu doar cântăm, ci noi o credem din toată inima: Numele Lui
este Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn
al păcii. Da, este pur şi simplu puternic că noi toţi putem fi
legaţi în Domnul. Ştim că Dumnezeu lasă să răsune ultimul mesaj şi
toţi aceia care sunt din Dumnezeu ascultă şi sunt atenţi la ceea ce
are Domnul să ne spună.
Apoi vă rog să nu zâmbiţi, dar avem o întrebare ciudată, care
n-a mai fost pusă aici, dar care ne face să râdem. Întrebarea pusă
este: „Au voie fraţii şi surorile să se salute cu un sărut?”
Aceasta cu referinţă la 2 Cor. 13. Fraţi şi surori, trebuie să
spunem cât de important este să nu se citească doar un singur
verset, ci să se citească versetul care este scris înainte şi
versetul care este scris după aceea; şi apoi nu va mai fi nicio
întrebare.
Să citim ambele versete. 2 Cor. 13.11: „Încolo, iubiţi fraţi,
bucuraţi-vă, lăsaţi-vă corectaţi, primiţi mustrarea, fiţi un cuget
şi paşnici, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va
fi cu voi”. (În traducerea Cornilescu: „Încolo, fraţilor, fiţi
sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi
în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”.) Aici
este adresat fraţilor: Salutaţi-vă unii pe alţii. „Spuneţi-vă unii
altora sănătate, cu o sărutare sfântă. Toţi sfinţii vă trimit
sănătate. Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin”. Noi vedem
cât este de important să nu se citească doar un verset, ci şi ceea
ce este scris înainte şi ceea ce este scris după aceea.
Fraţi şi surori, noi cu toţii am înţeles că trăim într-un timp
deosebit de important. Este cu adevărat timpul sfârşitului în toate
domeniile, la toate nivelele. Dacă, de exemplu, luăm partea care ni
se adresează nouă, vedem că această Evanghelie a Împărăţiei lui
Dumnezeu este predicată tuturor popoarelor. Aceasta priveşte pe
aceia care au fost hotărâţi să audă Cuvântul, să-l creadă, să
primească ultimul mesaj divin şi să fie aduşi înapoi la început. La
fel vedem şi toate celelalte evenimente care îşi iau decursul lor.
Ordinea divină în căsnicie, în familie se pare că nu mai este
valabilă, toate au deraiat şi nu ştim încotro merg. Dar ştim un
lucru: toate acestea vor sfârşi acolo unde calea largă se sfârşeşte
pentru toţi aceia care n-au ascultat de Cuvânt şi nu s-au lăsat
cuprinşi de harul lui Dumnezeu. Noi nu putem schimba acest
lucru.
Pe mine mă mişcă ceea ce s-a aflat în toată lumea cu referire la
data de 27 ianuarie şi ceea ce s-a întâmplat la Auschwitz cu cele
şase milioane de iudei. Eu o spun dintr-un anumit motiv, pentru că
aceasta a fost o întrebare care a ars în inima mea; la începutul
anilor '50 când s-a făcut de cunoscut ce s-a întâmplat acolo, noi
am ştiut ce este scris în Geneza 12:3: „Voi binecuvânta pe cei ce
te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema”. Voi
vă puteţi închipui că toate crimele acelea au fost puse în seama
germanilor. Dacă ai un paşaport german, şi apoi dintr-o dată în
Australia şi apoi în Noua Zeelandă, după o adunare, un frate vine
şi-ţi spune: „Ascultă, tu eşti primul german pe care eu îl pot
primi şi îl pot accepta”.
Pe mine m-a mişcat foarte mult că după cel de-al Doilea Război
Mondial, toţi credincioşii, indiferent de biserică sau grupare, au
organizat ore de rugăciune, pentru că toţi am avut impresia că este
un blestem peste ţara noastră din cauza lucrurilor care s-au făcut
cu evreii. Apoi a venit acea zi de 2 decembrie 1962, când fratele
Branham, din cerul senin, a spus: „Frate Frank, nu-ţi face griji!
Peste Germania nu este niciun blestem. Dumnezeu va trage la
răspundere pe cei responsabili, cei care au făcut aceste lucruri”.
Nu vă puteţi închipui ce s-a petrecut în mine în acea clipă.
Dacă aruncăm o privire scurtă în istorie, atunci noi trebuie să
vorbim despre începutul împărăţiei romane. Noi cunoaştem împărăţia
babiloniană, medo-persană, greacă şi apoi a venit împărăţia romană.
Cu toţii ştim ce s-a întâmplat în anul 63 şi în anul 31, înainte de
Hristos, când anumite teritorii au fost incluse în împărăţia
romană. Doresc să ating încă un singur punct, care nu ţine de
propovăduire: când învăţătura trinitară a fost inventată, cu
adevărat prin această trinitate poporul Israel a fost blestemat
pentru prima dată.
Apoi în anul 321, după Hristos, sabatul le-a fost interzis
iudeilor, duminica le-a fost impusă şi sinagogile au fost închise
şi transformate în grajduri pentru porci. Este de neconceput ce s-a
făcut cu evreii în toţi aceşti ani. În şapte cruciade, din anul
1095 până în anul 1292, milioane şi milioane de oameni au fost
ucişi doar pentru că erau evrei. Dar încoronarea întregii lucrări a
avut loc în timpul nostru. Îi mulţumim Domnului Dumnezeului nostru
că nu avem nicio vină, ci cu adevărat Domnul Dumnezeu îi va trage
la răspundere doar pe aceia care au săvârşit aceste fapte.
La deschiderea celor şapte peceţi, în a cincea pecete, fratele
Branham a spus că toţi acei iudei care au fost ucişi – printre ei
fiind şi cei din al Treilea Reich – strigau după răzbunare şi lor
le-a fost dată câte o haină albă şi „li s-a spus să se mai
odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor
de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei”.
Fraţi şi surori, aici noi avem o mare avertizare care ar trebui să
ne cuprindă în adâncul adâncului nostru. Ce a spus Domnul nostru
atunci când El a plâns pentru Ierusalim? În Luca 21 este partea în
care timpul sfârşitului este luminat încă o dată. Dar în Luca
19:42, El plânge asupra Ierusalim şi spune: „O, Dacă ai fi cunoscut
şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea
pacea!”
În Evanghelia lui Luca 11:52 avem mustrarea pe care Domnul a
exprimat-o atunci: „Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi
aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe
cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre”. Apoi dacă
deschidem la Cuvântul din Evanghelia lui Luca 7, de la vers. 27,
vedem cum Domnul nostru încadrează biblic slujba lui Ioan
Botezătorul şi apoi în vers. 30 spune: „Dar fariseii şi învăţătorii
Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind
botezul lui”. Aici noi avem o puternică avertizare care ne trece
prin măduva oaselor. Ioan Botezătorul era un proroc făgăduit despre
care Domnul a spus: „Iată, Eu voi trimite pe solul Meu înaintea Mea
care Îmi va pregăti calea Mea”. Iar cărturarii, cu răstălmăcirile
lor, se sărbătoreau pe ei înşişi şi n-au recunoscut ziua cercetării
pline de har.
Apoi în Luca 21:24 Domnul a trebuit să exprime sentinţa,
spunându-le ce se va întâmpla: „Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor
fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat
în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor”.
Aceasta a fost sentinţa exprimată. Fraţi şi surori, ce se va
întâmpla cu toţi aceia care resping mesajul şi mesagerul pe care
Dumnezeu l-a rânduit şi l-a făgăduit pentru timpul nostru şi îşi
bat joc de el? Ce va fi cu ei?
Fraţi şi surori, Dumnezeu ne-a dăruit harul să recunoaştem, să
primim, să credem şi să ne fie descoperit, că Domnul a dat o
făgăduinţă pe care a împlinit-o în timpul nostru. De aceea suntem
un popor ales, suntem o preoţie sfântă, gloata întâilor născuţi,
cei care am fost răscumpăraţi prin sângele Lui. Acest lucru a fost
amintit în cântări: „prin sângele Mielului”. Când un necredincios
ascultă şi aude, „spălat în sânge” atunci el se gândeşte: „Cum să
se petreacă aşa ceva?” „Ce să fie aceasta?”
Atunci trebuie să te întorci la început şi să ştii că viaţa este
în sânge. Domnul a spus: „Omul s-a făcut un suflet viu”. Apoi
trebuie să ştii că în grădina Edenului au fost jertfiţi primii doi
mieluşei pentru ca Adam şi Eva să fie îmbrăcaţi. Atunci trebuie să
ştii cine a jertfit un miel. De exemplu, Abel. Trebuie să mai ştii
că în Exod cap. 12 este scris: „Când Eu voi vedea sângele, atunci
voi trece (ocrotitor) pe lângă voi şi nu vă voi face niciun rău”.
Fraţi şi surori, noi nu propovăduim doar un mesaj al timpului de
sfârşit, ci noi propovăduim mântuirea deplină pe care Dumnezeu ne-a
dăruit-o prin har în Isus Hristos, Domnul nostru. Şi că El, ca Miel
al lui Dumnezeu, Şi-a vărsat sângele pentru ca noi să fim spălaţi,
mai albi ca zăpada.
În predica „Recunoaşteţi ziua şi mesajul ei”, la pagina 25,
fratele Branham a spus: „Vedeţi voi mesajul ceasului? Puteţi voi
înţelege unde ne aflăm noi? Mesajul din Scriptură vă descoperă în
ce ceas trăim. Isus le-a reproşat israeliţilor: «Dacă voi aţi fi
recunoscut ziua cercetării şi ce slujeşte pentru pacea voastră!»
Într-o zi El s-a uitat de pe muntele Măslinilor spre Ierusalim şi a
spus: «Ierusalime, Ierusalime... ». Şi plângea”.
Înainte de aceasta, la pag. 22, fratele Branham ni s-a adresat
nouă cu cuvintele: „Ce să fie restituit în aceste zile din urmă?
Ascultaţi, fraţilor din bisericile creştine: sărbătoarea originală
de la Rusalii, aşa cum a fost la început, trebuie să fie
restituită. Ea va fi restituită, înainte să răsune sărbătoarea
trâmbiţelor pentru Israel. Trebuie să fie restituită şi trebuie să
fie ceva prin ce se întâmplă”. Şi apoi vin ultimele versete din
prorocul Maleahi care ne spun că inima copiilor va fi întoarsă la
credinţa părinţilor. Este atât de minunat să ştii că Dumnezeu are
un plan de mântuire şi că noi îl putem crede din inimă. Noi n-am
urmat unor basme meşteşugit alcătuite, ci noi am urmat Cuvântul
descoperit al lui Dumnezeu şi până astăzi noi credem din toată
inima aşa cum zice Scriptura.
Este interesant să citeşti cât de des este scrisă în Noul
Testament formularea: „aşa cum zice Scriptura” sau „cum este
scris”. Citiţi o dată şi vedeţi, este folosită aproape de 150 de
ori. În Noul Testament este dovedit că tot ceea ce a fost anunţat
în Vechiul Testament, prin profeţie, s-a împlinit şi încă se
împlineşte până astăzi. Domnul nostru a citit atunci şi a putut
spune: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe
care le-aţi auzit”. Dumnezeu ne-a dăruit harul ca să auzim, să
credem Cuvântul acestui ceas şi să ne fie descoperit. Este marele
cadou pe care Dumnezeu ni l-a dăruit prin har.
Apoi noi ne întoarcem la faptul că noi, cei care am devenit
credincioşi, trebuie să facem un început corect. Toţi trebuie să
părăsească calea cea largă care duce la nenorocire, să intre prin
poarta cea strâmtă şi să păşească pe calea cea îngustă. Domnul
nostru vine şi ne spune în Matei cap. 11: „Veniţi la Mine!” Calea a
fost pregătită şi noi putem veni la Domnul nostru. În mod deosebit,
toţi aceia care sunt noi în mijlocul nostru, toţi tinerii, toţi
aceia care încă nu L-au trăit pe Domnul. Aici o avem scris negru pe
alb.
În Matei cap. 11 ne-a fost spus, începând de la vers. 28:
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da
odihnă”. Odihnă în Dumnezeu, pace cu Dumnezeu, prin credinţă în
lucrarea isprăvită pe crucea Golgotei. Tuturor celor ce vin la
Domnul, acelora le este spus în vers. 29: „Luaţi jugul Meu asupra
voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu
inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”. „Luaţi jugul
Meu asupra voastră!”
Voi ştiţi ce este un jug. Într-un jug două animale merg împreună
în cadenţă. Un jug se pune pe grumazul boilor ca ei să nu se frece
unul de altul, ci fiecare din ei să aibă loc şi să meargă în
cadenţă. Noi trebuie să păşim în cadenţă cu Domnul nostru. Trebuie
să fim aduşi în această stare de a fi în conformitate cu fiecare
Cuvânt al lui Dumnezeu. „Luaţi jugul Meu asupra voastră, nu mergeţi
singuri, fiecare pentru sine, ci împreună cu Mine!”
Enoh a umblat cu Dumnezeu. Noi trebuie şi putem să umblăm cu
Dumnezeu în conformitate cu scumpul şi sfântul Său Cuvânt. Deci:
„Veniţi la Mine!”, nu la predicator. Vino la Domnul, El te cheamă,
nu predicatorul! Predicatorul dă chemarea, dar Domnul este Cel ce
strigă: „Veniţi voi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, Eu
vreau să vă dau odihnă pentru sufletele voastre”.
Apoi în Matei cap.10, de la vers. 36 este descris ce ni se poate
întâmpla dacă am devenit credincioşi cu adevărat. Cine a devenit cu
adevărat credincios nu poate încheia niciun compromis. Noi am luat
o hotărâre pentru Domnul, aşa cum El a luat o hotărâre pentru noi.
Este scris în Matei 10:36: „Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe
cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât
pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe
fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”. Apoi vine în
vers. 39: „Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va
pierde viaţa pentru Mine o va câştiga”.
Este pur şi simplu hotărârea pe care noi am luat-o şi aşa
rămâne. Şi toţi ceilalţi care iau aceeaşi hotărâre vor merge
împreună cu noi. Cine nu ia aceeaşi hotărâre pentru Domnul, va fi
împotriva noastră. Aceasta noi nu o putem schimba.
Apoi în Matei 10 de la vers. 38 este scris ce trebuie să mai
facem: „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este
vrednic de Mine”. Deci jugul, apoi să-ţi iei crucea şi să-L urmezi
pe Domnul. Căile credincioşilor nu sunt presărate cu petale de
trandafir, ci sunt pline cu spini. Dar Dumnezeu ne-a dăruit harul
să-i putem iubi pe toţi, chiar dacă noi suntem urâţi. În Vechiul şi
în Noul Testament avem făgăduinţa că Domnul va fi cu noi şi că tot
ceea ce va face duşmanul nu va avea niciun efect.
În Isaia 66:2 avem făgăduinţa: „Toate aceste lucruri, doar mâna
Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa – zice Domnul.
– Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi
are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu”. Prin harul
Său, Domnul trebuie să ne dăruiască o inimă care nu se împietreşte,
ci acceptă şi primeşte totul prin credinţă. În Isaia 54, Domnul
ne-a dat făgăduinţa că nicio armă care este făurită împotriva
noastră nu poate avea biruinţă. Dumnezeu este cu noi până când noi
vom vedea ceea ce am crezut. Isaia 54:17: „Orice armă făurită
împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica
la judecată împotriva ta o vei osândi,” ca fiind mincinoasă.
„Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care
le vine de la Mine, zice Domnul”. Puternic verset. Este exact ceea
ce ne-a făgăduit Domnul nostru: „Eu voi fi cu voi, şi voi fi în
voi, toate zilele până la sfârşitul veacului”.
Să spunem pe scurt pentru ce suntem noi astăzi mulţumitori. De
fapt, de ce suntem adunaţi astăzi, aici, din est, vest, sud şi din
nord? Pentru că este un Cuvânt din Evanghelia lui Matei, care spune
că noi vom veni de la apus şi de la răsărit ca să ascultăm
cuvintele Domnului. Dumnezeu cu adevărat S-a îngrijit de tot. Şi să
spunem aceasta încă o dată: este har că noi putem veni din est, din
vest, din sud şi din nord şi să ne adunăm în acest loc, este har că
toată lumea, de la răsăritul până la apusul soarelui, ne poate
vedea şi poate avea părtăşie cu noi şi întreg pământul poate afla
ceea ce face Dumnezeu în prezent.
Eu la început nu v-am spus ce s-a întâmplat în ultima călătorie
misionară. Dar cu adevărat este puternic să trăieşti cum Dumnezeu
poartă de grijă în toate popoarele şi în toate limbile ca poporul
Său să se adune şi toate predicile să fie înregistrate şi traduse
în toate celelalte limbi. Astăzi fratele Hermann Henrich, mi-a
arătat o predică pe care am ţinut-o în 1971, în România, care a
fost înregistrată şi apoi a fost transcrisă. El mi-a spus: „Predica
aceasta este aşa ca şi cum ai fi ţinut-o ieri!” În toţi aceşti ani
am propovăduit Cuvântul şi am dat mărturie despre ceea ce ne-a
făgăduit Domnul şi despre ceea ce face El în prezent.
Să ne întoarcem la ceea ce s-a întâmplat în ultima călătorie.
Toţi fraţii din Nepal, din Vietnam, şi din Cambodgia, au venit să
asculte Cuvântul Domnului. Şi eu pot să vă spun sincer, totul a
decurs aşa cum a fost planificat, atât zborurile cât şi adunările.
În fiecare localitate, cu fiecare ocazie, trebuie să spui: „Aceasta
ar putea fi ultima dată”. Ca nimeni să nu mai stea pe gânduri, ci:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Noi
suntem mulţumitori lui Dumnezeu. Acum avem invitaţiile în Dubai la
Abu Dhabi, unde n-am fost niciodată ca să aducem Cuvântul Domnului.
Foametea este prezentă acolo, iar aici avem invitaţiile. Dumnezeu
S-a îngrijit de toate lucrurile.
Noi avem ultimul mesaj divin şi toţi cărturarii trec pe lângă
acest mesaj. Ei resping botezul în Numele Domnului Isus Hristos şi
spun că noi suntem rătăciţi. Nu, nu, nu! Scriptura spune: „Un Domn,
o credinţă, un botez”. Biblia nu spune doar ceea ce este scris în
Matei 28, dar şi ceea ce este scris în Marcu 16 şi ceea ce este
scris în Luca 24 şi ceea ce este scris în Evanghelia lui Ioan cap.
20. Ce este scris acolo? Se face referire la ultima însărcinare
care este dusă la îndeplinire şi astăzi pe întregul pământ.
Cum am amintit la început despre Cuvântul din 2 Cor. 13. După
Matei 28 trebuie să te duci la Faptele apostolilor, la ziua
fondării Bisericii nou testamentare, ca să ştii cum trebuie
împlinită însărcinarea divină. Apoi trebuie să mergi mai departe,
de la Fapte 2 la Fapte 8, apoi la Fapte 10 şi la Fapte 19 ca să
ştii că în Ierusalim, în Samaria sau în Efes, toţi adevăraţii
credincioşi au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.
Dumnezeu ne-a dăruit harul să respectăm modelul biblic, să ne
întoarcem la el, ca să ştim că ceea ce a făcut Dumnezeu la început,
ce a poruncit El şi felul cum s-a dus la îndeplinire la început,
este valabil până când El va reveni, până când Domnul nostru va
reveni ca să ne ia Acasă. Dar cu cine poţi vorbi despre aceste
lucruri? Dumnezeu trebuie să vorbească cu oamenii. Şi trebuie să
fii atent chiar şi atunci când dăm mărturie, dacă oamenii ne
ascultă şi dacă ei înţeleg cu adevărat că nu noi suntem aceia care
vorbim, ci Domnul le vorbeşte prin Cuvântul Lui.
Noi de fiecare dată ne întoarcem la însărcinarea pe care Domnul
Dumnezeu i-a dat-o fratelui Branham, pentru că el a fost trimis cu
un mesaj care premerge cea de-a doua venire a lui Hristos. Dumnezeu
ne-a călăuzit în aşa fel ca noi să aflăm de acest mesaj, să fim
atinşi, să-l credem şi să-l primim. Totul este doar har. Noi putem
mulţumi din inimă că Dumnezeu, în tot ceea ce a făgăduit, veghează
asupra făgăduinţelor şi le împlineşte la timpul Său. Deci, înapoi
la început, înapoi la învăţătura apostolilor aşa cum a fost cu
adevărat la început. Şi aşa va rămâne până la sfârşit.
Domnul va desăvârşi planul Său de mântuire cu Biserica dintre
naţiuni şi apoi El Se va întoarce spre Israel şi va desăvârşi
planul Său de mântuire cu Israelul. În Apoc. 7 putem citi două
lucruri: mai întâi despre cei 144.000 care vor fi pecetluiţi, apoi
despre gloata care va trece prin necazul cel mare, despre care este
scris că şi: „Ei şi-au spălat hainele în sângele Mielului”. Şi dacă
există oameni care afirmă că Sângele nu mai este pe tronul de har,
atunci să ştie că Sângele rămâne pe tronul de har până când şi
ultimul va fi curăţat. Suntem pur şi simplu mulţumitori.
Fraţi şi surori, eu nu pot intra în toate detaliile, dar într-un
e-mail este scris că „fratele Branham, ca proroc, s-a rugat pentru
fratele cutare şi cutare şi l-a pus în slujbă. Şi dacă acest frate,
care a fost pus în slujbă de fratele Branham, a primit descoperirea
despre cele şapte tunete, atunci noi trebuie să s-o credem şi să
s-o primim”. Da, da. Eu doresc oameni peste care Domnul Şi-a pus
mâinile, nu doisprezece fraţi. Au fost doisprezece fraţi pentru
care s-a rugat fratele Branham. O spun dintr-un anumit motiv,
pentru ca să păstrăm respectul faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Lui.
Dacă glasul din cer a spus: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte
tunete, şi nu scrie ce au spus!” Aceasta este suficient pentru
mine. Aceasta este suficient pentru mine o dată pentru totdeauna.
Restul îl predăm în braţul lui Dumnezeu.
Însărcinarea noastră este să credem ce şi cum zice Scriptura.
Pregătirea noastră prin har s-o trăim şi să credem că tot
blestemul, toată osânda şi toate păcatele au fost luate de la noi.
Noi suntem cu adevărat într-o mare aşteptare a ceea ce va face
Dumnezeu la sfârşit în Biserica Mireasă prin har. Dumnezeului
nostru cu adevărat Îi dăm cinste pentru aceasta.
În ce priveşte al Treilea Reich şi prigonirea iudeilor, eu sunt
încă foarte trist, ca să nu spun foarte apăsat. Dar Dumnezeu S-a
îngrijit şi pentru aceasta mi-a şi dat răspunsul.
Noi Îi putem spune totul Domnului şi totul va fi bine cu noi
toţi. „Şi Duhul şi Mireasa spun: «Vino!» şi cine aude să spună:
«Vino!»” Toţi aceia care, cu adevărat, au acceptat şi au primit,
sunt mulţumitori şi bucuroşi în inima lor pentru că au auzit
ultimul mesaj şi pot crede aşa cum zice Scriptura.
Să facem un rezumat. Domnul a plâns atunci asupra Ierusalimului.
El i-a acuzat pe cărturari că ei au pus mâna pe cheia cunoştinţei
mântuirii şi au zădărnicit planul de mântuire pentru ei înşişi,
nelăsându-se botezaţi de Ioan. Ce le va spune Domnul, cărturarilor
din timpul nostru? Ei au pus mâna pe chei. De ce i-a spus Domnul
lui Petru, după ce îi dăruise descoperirea: „Ţie îţi voi da cheile
Împărăţiei”? Accesul, descoperirea lui Isus Hristos, cheia
credinţei i-a fost dată şi noi păşim pe pământul descoperirii. Nu
este doar o conversaţie a lui Petru cu Domnul, ci este în legătură
cu descoperirea: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice
vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe
pământ va fi dezlegat în ceruri”.
Eu spun aceasta din cauza acelora care mai sunt legaţi, care nu
se pot ajuta, care sunt trişti, care se luptă, se roagă şi nu pot
străpunge şi nu ştiu ce să facă mai departe. Noi avem astăzi în
mijlocul nostru oameni tineri care cu adevărat au nevoie de harul
lui Dumnezeu, de eliberarea interioară. Aceasta poate fi acea zi!
Noi am citit despre aceasta. Domnul spune: „Veniţi la Mine, toţi
cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă pentru sufletele
voastre”. Doar dacă Dumnezeu Îşi poate descoperi mântuirea deplină
în noi, atunci noi ne putem pleca sub jugul Lui. Numai atunci ne
putem lua crucea şi să-L urmăm. Nu o cruce din lemn pe care o ducem
în spate sau ne-o atârnăm de gât. Nu! Ci luăm asupra noastră toată
ocara din cauza Domnului. Pe cât de sigur purtăm aici ocara, pe
atât de sigur vom vedea slava lui Dumnezeu. Şi apoi crucea o
schimbăm cu o coroană. Cine va rezista până la sfârşit acela va fi
încoronat. Vă rog, fie ca astăzi toţi care sunt în necaz, toţi care
au nevoie de eliberare, primiţi-o astăzi! Aceasta îmi este astăzi
pe inimă, când am citit cuvintele pe care Domnul Însuşi le-a spus:
„Veniţi, voi toţi, veniţi toţi cei trudiţi şi împovăraţi. Eu vreau
să vă dau odihnă, vreau să vă dau linişte şi pace”.
Fraţi şi surori, eu doresc şi Dumnezeu doreşte ca toţi cei ce
ascultă Cuvântul în acest timp, să-L trăiască pe Dumnezeu în mod
personal, să trăiască harul şi mântuirea deplină în mod personal.
Şi apoi mesajul nu va fi doar la nivelul minţii, ci va fi pus în
inimă prin descoperirea Duhului. Atunci noi Îl putem urma pe Domnul
în toate lucrurile. Fie ca Domnul să aibe calea Lui cu noi toţi!
Noi credem ceea ce zice Scriptura, noi credem ceea ce a făgăduit
Dumnezeu, noi am acceptat-o şi am primit-o. Şi noi ştim că Domnul
l-a trimis pe robul şi prorocul Său. El i-a spus: „Aşa cum Ioan
Botezătorul a premers primei veniri a lui Hristos, la fel eşti tu
trimis cu un mesaj care va premerge cea de a doua venire a lui
Hristos!” Dumnezeu Însuşi a vegheat asupra Cuvântului Său.
Ioan Botezătorul a putut spune: „Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce
m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: «Acela peste care vei vedea
Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt
şi cu foc»”. De aceea, a putut el spune: „Cât despre mine, eu vă
botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine vă va boteza
cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Aceasta a fost siguranţa de la începutul
slujbei şi însărcinării lui: „Eu însumi nu L-am cunoscut, dar Acela
care m-a trimis, Acela mi-a spus...”. Fiecare slujitor al lui
Dumnezeu primeşte o însărcinare directă şi ştie exact ce are de
făcut. Suntem atât de mulţumitori că Dumnezeu ne-a dăruit acest
har.
Aşa cum am citit în predica aceasta a fratelui Branham, Dumnezeu
a făgăduit că va restitui totul, aşa cum a fost în ziua de Rusalii.
Şi cum s-a întâmplat atunci? Prin revărsarea Duhului Sfânt! Şi când
s-a întâmplat această revărsare cu Duhul Sfânt? După ce Domnul a
cuprins tot ceea era scris în proroci, în Moise şi în Psalmi şi
le-a spus ucenicilor Săi: „...trebuia să se împlinească tot ce este
scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”, aşa
cum este scris în Luca cap. 24.
Fraţi şi surori, n-a făcut Domnul acelaşi lucru şi cu noi? Nu
ne-a adunat El din toate popoarele ca popor al Său? Nu a început cu
ceea ce este scris în Moise, în Psalmi şi în Proroci? Nu ne-a
descoperit El totul şi ne-a adus în conformitate cu Cuvântul Său şi
cu voia Lui, astfel ca revărsarea Duhului Sfânt, ploaia târzie să
poată veni peste Biserică, care nu este călăuzită de cărturari şi
farisei, ci este călăuzită de Duhul lui Dumnezeu în tot adevărul?
Aşa cum a fost la început, la fel este acum la sfârşit. Şi noi vom
trăi prin har că toţi care acum suntem introduşi în învăţătura
profetică, în acest Cuvânt, suntem aduşi în conformitate cu
Dumnezeu şi cu Cuvântul Lui. Dumnezeu S-a îngrijit pentru aceasta
şi puterea Duhului Sfânt va fi descoperită.
Pe cât de sigur Domnul ne-a învăţat toate lucrurile şi ne-a
deschis mintea pentru Scripturi, pe atât de sigur putem noi crede
aşa cum a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Dacă noi vorbim despre
har, atunci noi ştim despre ce vorbim: „Voi avea milă de oricine-Mi
va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să
Mă îndur” (Rom. 9:15). Dumnezeu a vegheat asupra Cuvântului Său,
ne-a adus înapoi la început, învăţătura ne-a dăruit-o prin har şi
El Îşi va încheia lucrarea prin puterea Duhului Sfânt. Şi nici unul
dintre noi nu va avea prea puţin, cu toţii vom tresălta de bucurie
şi vom lăuda pe Dumnezeu. El veghează asupra Cuvântului Său, El
veghează asupra poporului Său şi va aduce totul la împlinire prin
har. Lui, atotputernicului Dumnezeu Îi dăm slava, cinstea, mărirea
şi închinarea, acum şi în vecii vecilor. Amin!
Să ne ridicăm în picioare. Să rămânem în rugăciune şi să credem.
Acum vreau să întreb, câţi din cei prezenţi aici vor să-şi dedice
viaţa lor Domnului? Cu adevărat să şi-o dedice Lui, cu adevărat să
poată recunoaşte că această seară, această zi este predestinată
pentru ei, astfel ca niciunul să nu plece aşa cum a venit, ci toţi
să primească chemarea Domnului şi să primească oferta harului
pentru ei înşişi: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi”.
Din toţi cei care au venit la El, niciunul n-a fost respins. El i-a
ajutat pe toţi, i-a iertat pe toţi şi le-a dăruit har tuturor. Şi
El este acelaşi ieri, azi şi acelaşi în veci.
Ce este scris în prorocul Isaia? Dacă păcatele voastre sunt
roşii ca sângele, se vor face albe ca zăpada. Aceasta este scris
chiar la începutul cărţii Isaia, în cap. 1, v. 18: „Veniţi totuşi
să ne judecăm, aşa vorbeşte Domnul. De vor fi păcatele voastre cum
este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca
purpura, se vor face ca albe lâna. De veţi voi şi veţi asculta,
veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (vers. 19). Doar să fim
binevoitori şi ascultători.
Noi cântăm încă o dată Crede numai şi toţi care astăzi doresc să
vină în faţă pot veni.
El ne-a chemat. Noi venim la El. Noi primim ceea ce El ne-a
dăruit. Cu adevărat s-a întâmplat pentru tine şi pentru mine,
pentru noi toţi. Nimeni nu trebuie să mai facă ceva. Prin credinţă
să primim şi să acceptăm ceea ce El a făcut pentru noi toţi.
Iubiţilor, primiţi-o aşa prin credinţă şi acceptaţi că astăzi
Domnul a permis să răsune chemarea, că voi aţi urmat această
chemare, că ziua de astăzi este ziua pe care Domnul a pregătit-o
pentru voi, pentru voi toţi care aţi venit. Şi iubiţilor este cu
adevărat aşa că astăzi Domnul încă mai dăruieşte har, iertare şi
mântuire deplină. Puteţi voi crede? Puteţi voi cu toţii crede cu
adevărat din toată inima? Puteţi crede din toată inima? El a purtat
vina mea, El a luat pedeapsa mea asupra Lui, prin rănile Lui eu
sunt răscumpărat.
Domnul nostru a spus în Matei 26, că El Îşi va vărsa sângele
pentru mulţi spre iertarea păcatelor. Şi El a şi făcut acest lucru.
Apoi Pavel scrie efesenilor: „În El avem răscumpărarea, prin
sângele Lui, iertarea păcatelor”. Primiţi-o astăzi prin credinţă.
În Efeseni 1:7: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui
iertarea păcatelor”. S-o spunem cu toţii împreună. S-o spunem
împreună: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea
păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Nu va avea loc cândva, ci o
avem acum: „În El avem răscumpărarea”. Vă rog, în mod deosebit pe
toţi tinerii, primiţi-o pentru voi. Acceptaţi-o prin credinţă. Şi
aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul pentru voi.
Iubitule Domn, noi credem că aceasta este ziua pe care Tu ai
făcut-o pentru noi toţi şi că noi am luat decizia pentru Tine. Noi
astăzi venim înaintea Ta şi privim spre Tine, Cel răstignit, care a
strigat: „S-a isprăvit!”. Tu Ţi-ai vărsat sângele Noului legământ
pentru Biserica Noului legământ, ne-ai iertat toată vina păcatelor
noastre şi ai reparat toată dauna. Iubite Domn, eu Te rog pentru
fiecare în parte, pentru toţi aceia care au venit în faţă, pentru
toţi aceia care cred din toată inima lor, indiferent unde se află
ei acum. Dăruieşte-ne siguranţa în credinţă că Tu ne-ai acceptat şi
ne-ai primit şi că noi suntem proprietatea Ta pentru timp şi
veşnicie.
Iubitule Domn, Îţi mulţumesc din toată inima. Aceasta este o
realitate divină, Tu însuţi ne-ai chemat: „Veniţi la Mine, voi
toţi!” şi noi toţi am venit la Tine. Noi Ţie Îţi mulţumim din inimă
că Tu ne-ai primit şi ne-ai acceptat aşa cum suntem. Ţie,
credinciosule Domn, Îţi mulţumim pentru aceasta şi Te rugăm
binecuvântează-i pe toţi. Îţi mulţumim încă o dată că această zi a
fost pregătită de Tine şi Ţie Îţi mulţumim pentru toţi aceia care
au venit la Tine, care au acceptat şi au primit harul, mântuirea şi
iertarea. Lăudat şi cinstit să fie minunatul şi sfântul Tău Nume,
Isus. Aleluia! Şi încă o dată: Aleluia! Amin!
Acum doresc să vă întreb: câţi sunt aici care au nevoie de
vindecare? Ridicaţi scurt mâinile voastre. Sunt unii aici. Cu
adevărat este scris: „Prin rănile Lui suntem vindecaţi.” Aceasta nu
este scris doar în Vechiul Testament ca făgăduinţă, este scris şi
în Noul Testament că noi prin rănile Lui suntem vindecaţi. În 1
Petru 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn”.
Amin! El a purtat păcatele tale, ale mele, ale noastre, atunci, în
trecut. S-a isprăvit! S-a isprăvit! Păcatele noastre le-a purtat în
trupul Său, pentru că noi am păcătuit în trup; El a luat asupra Lui
toate păcatele noastre, le-a purtat în trupul Său pe lemnul crucii
pentru ca noi să fim eliberaţi. „El a purtat păcatele noastre în
trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să
trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi”. Aici
apostolul ni se adresează aşa de simplu: „Voi aţi fost vindecaţi”.
Aceasta o dăm mai departe în Numele Domnului! Prin rănile Domnului,
voi toţi care astăzi, aici, credeţi şi primiţi şi acceptaţi, în
rănile Lui voi toţi aţi fost vindecaţi! Spuneţi: ”Amin!” În rănile
Lui noi toţi am fost vindecaţi. Deci răscumpărarea şi vindecarea
ne-au fost dăruite de Dumnezeu Însuşi în Isus Hristos, Domnul
nostru.
Apoi în ultimul verset este accentuată pocăinţa: „Căci eraţi ca
nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul
sufletelor voastre” (v. 25). O adevărată pocăinţă include
vindecarea, răscumpărarea, totul. Noi toţi rătăceam, dar astăzi noi
am acceptat şi am primit şi ştim că am trăit pocăinţa noastră prin
har.
Iubitule Domn, din însărcinarea Ta, în Numele Tău, noi avem
dreptul să o exprimăm: în Tine noi avem răscumpărarea, prin sângele
Tău. În Tine avem vindecarea. În Tine avem eliberarea. În Tine avem
viaţa veşnică. Iubite Domn, eu Ţie Îţi mulţumesc pentru această zi,
în care Tu ai făcut lucruri mari prin har. Şi noi Ţie, doar Ţie Îţi
dăm slavă pentru aceasta şi Ţi-i dedicăm pe toţi cei care şi-au
dedicat viaţa Ţie. Eu doresc să-i văd din nou pe toţi la Tine în
slavă. Noi credem că Tu o vei dărui prin har. Lăudat şi cinstit să
fie Numele Tău minunat, Isus!
Iubitule Domn, binecuvântează pe toţi cei care sunt conectaţi
on-line, în toate popoarele şi în toate limbile de pe întregul
pământ. Ţie Îţi mulţumim din toată inima şi pentru toţi
traducătorii noştri. Ţie Îţi mulţumim pentru că Tu faci posibil ca,
Cuvântul Tău să ajungă până la marginile pământului. Fiţi cu toţii
binecuvântaţi pe toate continentele, în toate limbile, cu
binecuvântarea atotputernicului Dumnezeu, în Numele sfânt al lui
Isus. Aleluia. Amin. Şi tot poporul să spună: Amin.
Predica de la Krefeld
Duminică, 1 Februarie 2015, ora 1000
Cuvântul de introducere din Efes. 3:14-21l: „...Iată de ce, zic,
îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ,
şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă
întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât
Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca,
având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe
împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea
şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece
orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui
Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate
să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie
slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii
vecilor! Amin”. Să ne rugăm:
Iubite Domn, Îţi dedicăm Ţie această adunare. Vino la dreptul
Tău. Tu eşti prezent. Revenirea Ta este aproape. Smulge din foc,
astfel încât să fie luate decizii. Iubite Domn, Ţie să-ţi fie adusă
slava şi lauda. Binecuvântează pe toţi oamenii de pe întreg
pământul, binecuvântează pe fraţii şi surorile noastre care acum
sunt în legătură cu noi şi cu Tine în toate popoarele, limbile şi
naţiunile. Punem totul în faţa Ta şi Îţi mulţumim, că Tu vei face
totul bine. Binecuvântat şi lăudat să fie Numele Tău cel minunat şi
sfânt al lui Isus. Amin.
Domnului Dumnezeului nostru să-I fie adusă slava. Cred că toţi
am venit şi ne-am adunat aici cu mulţumire adâncă, mulţumitori că
Domnul ne vorbeşte direct prin Cuvântul Său.
Vă rog, scuzaţi-mă, preaiubiţi fraţi şi surori, mai ales toţi
aceia care vorbiţi alte limbi. Deja în al doilea verset pe care
l-am citit aici, în toate celelalte limbi a fost folosit un cuvânt
care nu a fost spus în original. În Efes. 3:15 citim: „din care îşi
trage numele orice familie (paternitate - traducerea germană), în
ceruri şi pe pământ”. În toate celelalte limbi este scris: „din
care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ”. În
toate limbile de sub cer este scris cuvântul „familie”. În Biblia
noastră este scris „paternitate”. Din cauza introducerii acestui
cuvânt, ei au zis: „În ceruri este o familie. În cer nu este numai
unul. În cer sunt mai mulţi”. Şi pe aceasta a fost bazată
trinitatea; la fel ca în 1 Ioan 5:7 – („Căci trei sunt care
mărturisesc în cer”). În traducerea germană a Bibliei, acest verset
nici nu este scris. În toate celelalte biblii acest verset este
scris în 1 Ioan 5:7: „Căci trei sunt care mărturisesc în cer”. În
cer nu sunt trei. În cer este Unul - Singurul Dumnezeu
Adevărat.
Menţionăm faptul că exactitatea traducerii în bibliile noastre
ne-a fost dăruită prin harul Său: „...orice paternitate”. Noi nu ne
rugăm: „familia noastră care eşti în ceruri” ci „Tatăl nostru care
eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău”. Şi Biblia vorbeşte doar
despre un singur Dumnezeu. Aici am putea intra în detalii. Când au
fost inventate aceste lucruri? La sfârşitul secolului al III-lea şi
începutul secolului al IV-lea, când a fost inventată învăţătura
trinitară, atunci au fost introduse. Se pot citi toate în istoria
bisericii. Suntem mulţumitori din toată inima că Dumnezeu ne-a adus
înapoi la Cuvântul Său.
Şi ceea ce am citit aici în Efes. 3:20: „Iar a Celui ce, prin
puterea care lucrează în noi..”. Lucrează în tine, în mine sub
propovăduirea Cuvântului. În măsura în care credem, puterea lui
Dumnezeu lucrează în noi şi ceea ce este predicat poate fi lucrat
în noi. „…poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim
noi”. Chiar mai mult decât tu şi eu putem îndrăzni să credem - El
va face nespus mai mult decât putem să cerem sau să gândim noi,
conform puterii care lucrează în noi.
Haideţi să ne oprim puţin aici. Toţi aducem cereri de rugăciune
înaintea Domnului. După aceea Domnul ne spune că poate să facă mult
mai mult decât putem noi să-I aducem. Orice i-am spune în
rugăciune, El poate face mult mai mult. Nu este minunat? Nu este
acesta un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne transformă pe toţi, care
ne dă curaj nou? Într-adevăr, ne dă curaj nou, prin harul Său.
Efes. 3:21: „a Lui să fie slava în Biserică”. Chiar şi astăzi,
Lui să-i fie adusă slava în Biserică. Astăzi suntem adunaţi ca
Biserică a Lui. Iar Biserica este „stâlpul şi temelia adevărului”
(1 Tim. 3:15). „…a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus,
din neam în neam, în vecii vecilor! Amin”. Domnului şi Dumnezeului
nostru să-I fie adusă toată slava pentru tot ceea ce a făcut pentru
noi: răscumpărarea şi apoi descoperirea Cuvântului Său şi a voii
Sale.
Noi l-am auzit pe fratele Branham spunând că Moise a avut
mesajul lui Dumnezeu pentru timpul său, dar că Domnul nostru nu a
venit cu mesajul lui Moise. În toate epocile, Dumnezeu a avut o
perioadă de timp în care a lucrat conform planului Său de mântuire.
Dacă privim la ultimii 500 de ani ai istoriei, au existat perioade
binecuvântate, evenimente, treziri, care întotdeauna au mers mai
adânc în Cuvânt.
Dar acum, la sfârşitul timpului de har putem trăi totul:
neprihănirea prin credinţa în lucrarea desăvârşită de răscumpărare
de pe crucea de la Golgota. Acesta a fost mesajul principal în
zilele Reformei. În al doilea rând este sfinţirea. Dar nu o
sfinţire proprie, ci „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău
este adevărul”. Nici un om nu poate fi sfinţit fără adevăr, ci
„Sfinţeşte-i în adevărul Tău”. După aceea, de asemenea şi botezul
cu Duhul Sfânt. Fraţi şi surori, trebuie să vină momentul în care
să putem striga împreună: „Doamne, nu te las să pleci dacă nu mă
binecuvintezi! Eu nu plec din acest loc, dacă nu mă umpli cu Duhul
Tău cel Sfânt!” Trebuie să fie o asemenea dorinţă în noi, încât
Domnul să-Şi poată confirma Cuvântul.
Iubiţilor, haideţi să mai cercetăm unele versete. Dumnezeul
nostru este un Dumnezeu credincios. Tema principală este revenirea
lui Isus Hristos, Domnul nostru, chemarea afară, despărţirea,
pregătirea până în ziua glorioasă a Domnului nostru. Toţi apostolii
au scris despre aceasta. Nu doar Pavel, ci şi Iacov scrie. Haideţi
să citim câteva versete.
Iacov scrie Cuvântul bine cunoscut în cap. 5, vers. 7: „Fiţi dar
îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului”. Acest
cuvânt ne este adresat nouă. Iar noi am auzit mesajul care premerge
revenirea Domnului. Îl credem din toată inima. Şi de aceea, avem
parte deplină de ceea ce face Dumnezeu în prezent.
A doua parte a vers. 7: „Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă
a pământului și o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie
timpurie şi târzie”. Ce altceva poate să mai facă agricultorul,
decât să semene sămânţa şi apoi să aştepte până când se întâmplă
una şi cealaltă? Nu mai este în puterea noastră să mai facem ceva.
Noi putem semăna sămânţa, dar Dumnezeu trebuie să trimită ploaia
timpurie, la semănat şi tot Dumnezeu trebuie să trimită ploaia
târzie în timpul recoltei. Dar ambele, El le-a făgăduit aici şi pe
ambele le va trimite. Aşa cum a trimis ploaia timpurie, la fel va
trimite şi ploaia târzie.
Avem apoi cuvântul din 1 Petru 1:12: „Lor le-a fost descoperit
că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe
care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin
Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să
privească”.
După aceea, este vorba de pregătire, în vers. 13-16: „De aceea,
încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji și puneţi-vă toată
nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus
Hristos”. Apoi cerinţa, în vers. 14: „Ca nişte copii
ascultători...”. Ascultarea este mai bună decât jertfa. „Ca nişte
copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le
aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a
chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
Căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt»”.
Apoi, Petru încheie primul capitol cu vers.l 25: „dar Cuvântul
Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost
propovăduit prin Evanghelie”. Acelaşi Cuvânt. Totul rămâne aşa cum
a fost la început.
Ioan nu a vorbit doar despre revenirea Domnului. Haideţi să
citim 1 Ioan 2:28: „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca
atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și, la venirea Lui,
să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El”. Preaiubiţilor,
adunările pe care ni le dăruieşte Dumnezeu prin harul Său, sunt ore
de pregătire, timp în care ne putem aduna în prezenţa lui Dumnezeu
ca să auzim Cuvintele, ca să primim sfaturi, ca să fim mângâiaţi.
Câţi trec acum prin încercări şi nevoi şi necazuri care nu au mai
existat înainte?! Doar mergeţi prin familii, mergeţi prin căsnicii,
mergeţi prin toate. Acum se va descoperi într-adevăr cine doar ne-a
însoţit şi cine într-adevăr a fost chemat de Domnul şi într-adevăr
Îl urmează pe El. Se va descoperi sub predicarea Cuvântului. Iar
noi, prin atitudinea noastră duhovnicească, arătăm unde aparţinem.
De aceea, trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu şi putem să-I mulţumim
din toată inima pentru tot.
Chiar şi cei aleşi de Dumnezeu trec prin cele mai grele
încercări. Chiar dacă suntem cei mai neînţeleşi, totuşi rămânem cu
Domnul nostru şi El rămâne cu noi, ca să putem ajunge de la
credinţă la vedere atunci când vine timpul pentru aceasta.
În 2 Ioan 7 avem un verset foarte important, pe care, de
asemenea, trebuie să-l accentuăm: „Căci în lume s-au răspândit
mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup.
Iată amăgitorul, iată Anticristul!”. Şi aici avem un cuvânt foarte
puternic. Majoritatea traducerilor conţin acest text la timpul
trecut. Dar este vorba despre ambele. Domnul nostru a venit în trup
omenesc, a înviat, trupul Său a fost schimbat şi se va întoarce în
trup. El se va întoarce în trupul de înviere. Şi de aceea, aceasta
trebuie accentuat. De asemenea şi cei care se referă la fratele
Branham şi ceea ce el a spus despre 1 Tes. 4 de la vers. 13, au
înţeles total greşit. De ce? Pentru că ei nu au respect faţă de
Cuvântul lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, noi ascultăm Cuvântul lui
Dumnezeu în respect şi nu avem gânduri personale.
Există două lucruri pe care trebuie să le respectăm. În Matei 25
răsună strigarea de trezire către toţi cei care trăiesc acum. În 1
Tes. 4, de la vers. 13, în primul rând este vorba despre aceia care
au adormit în Hristos, pe care Dumnezeu îi va aduce împreună. Şi
după aceea, strigarea de trezire se adresează mai întâi acelora
care au adormit în Hristos. Apoi, noi vom fi schimbaţi şi împreună
vom fi răpiţi în nori ca să-l întâlnim pe Domnul în văzduh.
Scriptura nu permite nicio interpretare personală. Trebuie să fie
crezută aşa cum ne-a fost lăsată. Şi oricine citeşte cu respect de
la vers. 13 va afla despre ce este vorba. El va vedea fără probleme
în ce legătură ne-a fost dat acest Cuvânt prin harul Său.
Deşi fratele Branham nu se exprimă întotdeauna foarte clar,
totuşi noi ştim că Duhul Sfânt ne călăuzeşte în tot adevărul. În
1Tes.4, el a comparat strigarea de trezire cu acest timp. Haideţi
să o spunem cu toată claritatea. Oricine citeşte cu exactitate va
afla ceea ce a fost spus aici. Dar acum este răspândită învăţătura
că Domnul a venit deja în 1963, că tronul de har a devenit tron de
judecată, ş.a.m.d. Fraţi şi surori, astăzi nu mai este vorba despre
învăţăturile care sunt undeva, ci astăzi este vorba despre
învăţăturile false şi despre învăţătorii mincinoși care se referă
la fratele Branham, dar care nu se întorc înapoi la Cuvântul lui
Dumnezeu, care nu au niciun respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu
şi care îl pun pe fratele Branham în faţa lucrurilor pe care ei le
învaţă.
S-o repetăm. Matei 25:6: „Iată mirele, ieşiţi-i în
întâmpinare!”. Toate au adormit. Şi a urmat strigarea de trezire,
pentru trezirea din somnul duhovnicesc, pentru a curăţi lămpile,
pentru a le umple cu ulei, pentru a lua vasele şi a întâlni Mirele,
deoarece acesta este mesajul: „Iată mirele, ieşiţi-i în
întâmpinare!”. Și acesta este mesajul pe care îl auzim acum şi pe
care îl predicăm.
Aici, în 1 Tes. 4, avem chiar în vers. 14: „Căci dacă credem că
Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi
împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”. Apoi, Pavel spune
ceva ca un Cuvânt al Domnului. Aceasta îmi place. Aceasta îmi place
foarte mult. Vers. 15 şi 16: „Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin
Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea
Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul,
cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui
Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morţi în
Hristos”.
Oricine predică revenirea Domnului fără învierea din morţi,
realmente nu ştie ce spune. Întotdeauna înapoi la Cuvântul lui
Dumnezeu! „…şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei
vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori,
ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu
Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte”.
Fraţi şi surori, accesul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu prin
harul Său este acela de a crede aşa cum spune Scriptura. În punctul
acesta ne putem întoarce la 1 Cor. 15. Haideţi să citim câteva
versete care vorbesc despre revenirea Domnului şi împreună cu
aceasta, despre ceea ce s-a întânplat deja şi despre ceea ce se va
mai întâmpla. Fiind mulţumitori din toată inima, să credem că
Dumnezeu face totul conform Cuvântului Său şi veghează asupra
Cuvântului Său ca să-L împlinească.
Citim acum 1 Cor. 15:3: „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum
am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după
Scripturi”. „După Scripturi” - Isaia 53:4: „...că a fost îngropat
şi a înviat a treia zi, după Scripturi”. Numai „conform Scripturii”
– Ps. 16:10-11. Totul a fost scris mai dinainte şi totul s-a
împlinit.
Fraţi şi surori, aici este într-adevăr partea tristă, cu
Israelul. Israel L-a aşteptat pe Domnul ca Împărat, nu ca pe cineva
care va pătimi, ci ca pe unul care va sta pe tron ca David şi care
va îndepărta toţi duşmanii şi va începe ca să împărăţească. Desigur
că aceasta nu s-a împlinit în acel timp. Aceasta se va împlini
numai atunci când are loc desăvârşirea pentru că Domnul nostru
trebuie să-Şi descopere puterea în mijlocul duşmanilor Săi până
când toţi duşmanii sunt făcuţi aşternut al picioarelor Sale. După
aceea El Îşi va începe Împărăţia.
Desigur că, mai întâi El trebuia ca să-Şi isprăvească lucrarea
de răscumpărare. Dar nu ca să domnească, ca Împărat, fără cei
răscumpăraţi. Peste cine ar fi trebuit ca să împărăţească? Peste
poporul Israel? Nu. Dumnezeu a călăuzit în aşa fel încât, conform
planului Său veşnic de mântuire, toate naţiunile pământului să fie
incluse. Avem toate versetele în Vechiul şi Noul Testament. „…şi de
unde li se zicea: «Nu sunteţi poporul Meu», li se va zice: «Copiii
Dumnezeului Celui viu!»” (Osea 1:10b). Haideţi să luăm toate
versetele care vorbesc despre Domnul nostru pe drumul spre Golgota,
ca să se jertfească.
Cât de des am spus: pentru că păcatul originar a avut loc în
trup de carne şi sânge în grădina Eden, de aceea Domnul nostru a
trebuit să vină într-un trup de carne şi sânge. Dar El a rămas
Domnul, Acelaşi ieri şi azi şi în veci! Mai întâi trebuia să
isprăvească răscumpărarea, ca să facă din noi un popor de împăraţi
şi preoţi astfel încât să putem împărăţi împreună cu El.
Haideţi ca să citim câteva versete.
Gal. 3:7-8 – aici este scris ceva ce merită inclus în observația
noastră: „Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce
au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu
va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai
dinainte lui Avraam această veste bună: «Toate neamurile vor fi
binecuvântate în tine.»” Ne putem întoarce și la Gen. 12:3, la Gen.
15:16, la Gen. 18:18, unde Dumnezeu a dat făgăduinţa lui Avraam.
Iar făgăduinţa principală: „În tine, toate familiile pământului vor
fi binecuvântate”.
În Vechiul Testament, în Isaia 49 avem anunţul, proorocia că
mântuirea lui Dumnezeu va fi dăruită tuturor neamurilor.
Isaia 49:6: „El zice: «Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca
să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui
Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci
mântuirea până la marginile pământului»”.
Haideţi ca să citim Fapte 13. Aici ni se spune în legătură cu
acest Cuvânt... De ce cercetăm aceste versete? Ca să aratăm că, în
Noul Testament propovăduirea s-a bazat pe ceea ce a făgăduit
Dumnezeu în Vechiul Testament. Şi la fel trebuie să facem şi noi în
acest timp. Fapte 13 ne informează despre ceea ce s-a întâmplat
atunci, iar Pavel a avut harul de a recunoaşte timpul. Fapte
13:47-48: „Căci aşa ne-a poruncit Domnul...”. Daţi-vă seama! În
Vechiul Testament, o prorocie s-a referit la iubitul nostru Domn şi
Mântuitor. Şi acum Domnul ne-a poruncit ca să punem pe sfeşnic
versetul din Isaia 49:6. „«Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor,
ca să duci mântuirea până la marginile pământului.» Neamurile se
bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul
Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au
crezut”. Şi aceasta este foarte puternic. Într-adevăr, există
oameni care au fost aleşi mai înainte de întemeierea lumii, scrişi
în Cartea Vieţii Mielului înjunghiat înaintea întemeierii lumii. Şi
aşa cum a spus Pavel aici, „toţi cei ce erau rânduiţi să capete
viaţa veşnică, au crezut”. Aceasta o trăim şi în timpul nostru.
Aşa cum am spus mai înainte, se va descoperi dacă cineva doar ni
s-a alăturat şi ne-a urmat, sau dacă Cuvântul i-a vorbit cu
adevărat şi el a primit Cuvântul, dacă aparţine de cei rânduiţi
pentru viaţa veşnică. Apoi se adaugă diferenţa dintre prima şi a
doua înviere. La prima înviere vor fi prezenţi numai aceia care au
numele scrise în Cartea Vieţii Mielului. La a doua înviere vor fi
prezenţi şi vor intra în viaţa veşnică aceia ale căror nume sunt
scrise în Cartea Vieţii. Puteţi citi în Apoc. 20. Într-adevăr,
Dumnezeu a rânduit totul. Prima înviere este în legătură cu
revenirea lui Isus Hristos. Iar prima înviere nu are loc la modul
general, pentru biserică, ci pentru toţi cei care fac parte din
Mireasă, pentru aceia care vor intra la ospățul nunţii Mielului,
care vor fi răpiţi. La a doua înviere – acolo toţi vor fi prezenţi.
Atunci nu se va deschide doar Cartea Vieţii, ci şi alte cărţi. După
aceea, va avea loc Judecata. Dar numele celor scrişi în Cartea
Vieţii Mielului, deşi nu sunt o parte a Miresei, deşi nu au parte
de prima înviere, ei vor intra în viaţa veşnică.
De aceea, haideţi să nu judecăm pe nimeni. Haideţi numai să-I
mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-am întărit alegerea. Haideţi să
o spunem clar. Cel care nu poate crede în alegere, nu poate fi
ales. Cineva poate să creadă, numai dacă a fost ales pentru
aceasta.
Haideţi ca să citim câteva versete scumpe, de pe timpul
apostolului Pavel. Cu toţii ştim că trebuie ca să trecem prin
încercări, că suntem neînţeleşi de mulţi. Haideţi să citim câteva
versete din creştinismul primar, ca să cunoaştem ceea ce se repetă
în timpul nostru. Dacă noi suntem acum Biserica Mireasă a Mielului,
atunci totul se va repeta. Vom fi numiţi „sectă”, aşa cum şi ei au
fost numiţi. Vom fi judecaţi, vom fi puşi în faţa instanţelor de
judecată, aşa cum şi ei au fost puşi în faţa instanţelor de
judecată. Totul se va repeta, la fel cum a fost la început.
Citim pe scurt din Fapte 17:2: „Pavel, după obiceiul său, a
intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din
Scripturi” – bazat pe ceea ce a fost scris şi pe ceea ce este scris
şi astăzi.
Apoi în Fapte 17:11: „Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă
decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și
cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se
spunea, este aşa”. Unii au acceptat, au luat Scripturile, le-au
citit, s-au convins. „Aşa cum ne este arătat aşa este scris”. Ei nu
au crezut doar pentru că Pavel a predicat. Nu. Ei au deschis
Biblia, au deschis Sfintele Scripturi, au citit, s-au convins
personal că ceea ce a fost predicat şi că ceea ce a fost dat mai
departe, este într-adevăr în conformitate cu ceea ce au spus mai
dinainte prorocii în Sfintele Scripturi.
Citim apoi Fapte 18:28: „căci înfrunta cu putere pe Iudei
înaintea norodului și le dovedea din Scripturi că Isus este
Hristosul”. Pentru ei, aceasta era cea mai mare problemă; şi anume
că, Acest dispreţuit şi respins trebuie să fie Mesia. Şi Pavel a
depus un efort. A citit toate versetele şi a arătat că Hristos
trebuia mai întâi să pătimească şi să moară, ca apoi să învie din
morţi. Astfel încât, să se împlinească tot ceea ce a fost spus în
Vechiul Testament.
Să mergem direct la Fapte 26. Vom fi surprinşi cum omul lui
Dumnezeu, în prima generaţie, a prezentat totul amănunțit. Aici în
Fapte 26 ar trebui ca să citim de la versetul 1 ca să vedem
discursul lui Pavel în faţa lui Agripa.
Fapte 26:6: „Şi acum, sunt dat în judecată, pentru nădejdea
făgăduinţei, pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri”. El
stătea în faţa instanţei judecătoreşti. Trebuia să arate
responsabilitate. Trebuia să arate că făgăduinţa dată poporului
Israel s-a împlinit.
Fapte 26:17: „Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din
mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să
se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la
Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate
şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi”.Domnul Însuşi a dat
trimiterea.
Citim direct în vers. 22 şi 23 cum omul lui Dumnezeu a vorbit în
discursul său de apărare. Fapte 26:22: „Dar, mulţumită ajutorului
lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am
mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez
cu nimic de la ce au spus prorocii şi Moise că are să se întâmple”.
De ce bazăm totul pe Sfânta Scriptură? Aşa a fost făcut la început
şi la fel trebuie să se facă şi acum la sfârşit.
În vers. 23 trece la miezul problemei: „…şi anume, că Hristosul
trebuie să pătimească și că, după ce va fi cel dintâi din învierea
morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor”. Totul ne-a fost
spus.
Pavel a trebuit ca să treacă prin multe lucruri, dar Dumnezeu
l-a putut folosi pentru acel scop, ca să arate tuturor celor ce vor
trăi vreodată, planul lui Dumnezeu, astfel încât noi să avem
orientare divină în Cuvânt, ca să vedem unite împreună Vechiul şi
Noul Testament, să vedem că există o armonie divină între ele.
Să ne întoarcem pe scurt la făgăduinţa timpului nostru. Dacă
spunem aceasta unui predicator, de asemenea tuturor predicatorilor
penticostali, toţi vor avea acelaşi răspuns: „Oh, această
făgăduinţă cu Ilie, s-a împlinit deja atunci în Ioan
Botezătorul!”
Dar Ioan Botezătorul nu a venit înainte de a veni ziua cea mare
şi înfricoşată a Domnului. În acel timp soarele nu s-a întunecat şi
luna nu s-a transformat în sânge, iar în cei 2000 de ani stelele
încă nu a căzut din cer. El a fost omul trimis de Domnul pentru a
pregătirea căii Sale.
Dar în Matei 17 Domnul a confirmat ambele: „Ilie va veni şi va
aşeza din nou toate lucrurile”, iar în legătură cu Ioan
Botezătorul: „El a venit deja”. Ambele sunt adevărate. El „va veni”
şi el „a venit deja”. Făgăduinţa pentru trecut şi făgăduinţa pentru
viitor. Iar cel care citeşte doar vers. 12 şi 13, nu şi vers. 11...
Noi trebuie ca să luăm vers. 11: „Este adevărat că trebuie să vină
întâi Ilie și să aşeze din nou toate lucrurile”. Şi după aceea,
Domnul nostru a confirmat slujba lui Ioan Botezătorul. Dar una nu o
anulează pe cealaltă. Una o confirmă pe cealaltă. Una era împlinită
şi cealaltă trebuia să se împlinească în viitor.
Fraţi şi surori, dacă noi vorbim în acest loc despre faptul că
într-adevăr Dumnezeu ne-a încredinţat Cuvântul Său, că în toate
punctele credem aşa cum spune Scriptura şi aşa cum am spus aseară,
din 2 Cor. 13, trebuie citit un verset înainte şi un verset după,
pentru a şti exact despre ce este vorba în acel verset care a fost
pus acum ca întrebare.
Haideţi să facem un rezumat al lucrurilor despre care este vorba
astăzi. Este vorba despre a recunoaşte ziua şi mesajul ei, de a
recunoaşte făgăduinţele date de Dumnezeu, de a recunoaşte că tu
eşti un copil al făgăduinţei, ca pe timpul lui Avraam. Ismael a
fost numai un fiu născut. Dar peste Isaac, fiul făgăduit, s-a
odihnit toată binecuvântarea. Există copii ai făgăduinţei care cred
Cuvântul făgăduinţei şi nimeni nu o poate lua de la ei pentru că
le-a fost descoperit prin Duhul Sfânt.
Într-adevăr trăim într-un timp nemaipomenit. Dumnezeu Şi-a
împlinit Cuvântul Său. A trimis pe prorocul şi slujitorul Său. Şi
aceasta trebuie spus o dată aici spre slava Domnului. Cine s-ar fi
putut gândi în anii ’60 că mesajul, cu tot ceea ce conţine,
Evanghelia deplină, mântuirea deplină, va fi propovăduit tuturor
neamurilor?! Cine s-ar fi putut gândi? Cum s-a bucurat fratele
Branham că oamenii au putut fi conectaţi prin telefon, ascultând
ici şi colo! Cât de fericit ar fi el astăzi, dacă ar putea să vadă
ce face Dumnezeu în prezent! Şi cine suntem noi? Cine era Pavel?
Cine era cutare…? Doar unelte, vase în mâna lui Dumnezeu.
Aşa cum am cercetat ieri, Domnul nostru ne cheamă pe toţi:
„Veniţi la Mine!” Noi nu mergem numai la Pavel sau la fratele
Branham, ci venim la Domnul. Venim la El aşa cum suntem. Aşa cum am
spus deseori şi vom mai spune, dacă un om al lui Dumnezeu nu
reuşeşte să-i aducă pe oameni în legătură cu Dumnezeu, atunci acest
om nu şi-a împlinit însărcinarea. Noi nu trebuie să stabilim o
legătură între noi şi voi, ci trebuie să stabilim o legătură cu
Dumnezeu, astfel încât să-Şi poată descoperi Cuvântul fiecăruia
dintre voi. Şi aceasta ne deosebeşte de toţi ceilalţi din lume.
Mereu „prorocul a spus”, „prorocul a spus”, ş.a.m.d. Nu.
Însărcinarea noastră este și să aşezăm biblic slujba fratelui
Branham. Dar să predicăm pe Isus Hristos ca Cel răstignit, ca Cel
care revine, ca Mirele care se întoarce. Şi să spunem Miresei că
acesta este mesajul: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!"
Într-adevăr, acesta este punctul, frați și surori. O puteţi citi
în Faptele apostolilor cum Pavel a trebuit să stea în faţa
instanţei judecătoreşti şi cum a fost numit „sectant”, ş.a.m.d. La
fel este şi cu noi în acest timp. În acelaşi fel. De aceea suntem
atât de mulţumitori că nu mergem împreună cu mulţimea, ci că mergem
împreună cu Domnul, că umblăm cu Dumnezeu, că ne-am pus de partea
lui Dumnezeu şi credem aşa cum spune Scriptura.
S-o mai spunem o dată, frați și surori… Acesta este cel mai
măreţ, cel mai glorios timp din toată istoria planului de mântuire
a celor 2000 de ani. Şi noi avem privilegiul de a trăi acum.
Permiteţi-mi să o repet. Îmi amintesc vremurile când mai exista
cortina de fier şi cum mi-a mers atunci când călătoream în ţările
din estul Europei. De fiecare dată aceeaşi întrebare, la toate
graniţele: „Aveţi biblii? Aveţi literatură creştină?” Indiferent în
ce ţară din estul Europei trebuia să intri, mereu aceeaşi
întrebare: „Aveţi biblii? Aveţi literatură creştină la
dumneavoastră?” Dacă ne gândim acum că Dumnezeu a deschis graniţele
şi că fratele Branham a spus dinainte: „Atunci când împărţirea
Germaniei se termină şi această ţară va fi din nou unificată,
atunci se va împlini ceea ce a prezis Domnul, Dumnezeul
nostru”.
Fraţi şi surori, Dumnezeu ne-a dăruit mult har. Încă de pe
timpul cortinei de fier, dacă v-aş mărturisi cât de minunat a
călăuzit Dumnezeu totul. Dar vă rog, amintiţi-vă când mi-a fost
arătat cum se vor deschide uşile şi că Mireasa va fi chemată din
ţările est europene. Şi în această viziune eu stăteam chiar pe
platformă. Dar era o cu totul altă clădire. Acolo era o uşă care se
deschidea şi din toate ţările, din fiecare ţară venea fratele
slujitor şi, de asemenea, cei care aparţineau de el şi toţi veneau
şi ocupau loc. Iar atunci când clădirea s-a umplut de oameni,
atunci a răsunat trâmbiţa. Atunci am ştiut că într-adevăr acesta
este timpul când Domnul cheamă din toate popoarele şi din toate
limbile.
De asemenea, ar putea fi spuse urmăoarele: eu niciodată nu m-am
amestecat în religie şi niciodată nu o voi face. Voi cu toţii ştiţi
că am predicat în Cairo, am predicat în Damasc, în Aleppo, în toate
aceste ţări şi oraşe am predicat, dar niciodată nu m-am amestecat
în religie şi în politică. Eu doar am predicat Cuvântul lui
Dumnezeu. Şi noi credem că Domnul are poporul Său în toate
naţiunile, iar uşile sunt deschise în toate popoarele şi limbile,
astfel încât şi ultimii să poată fi chemaţi. Acum, de asemenea,
există posibilitatea transmiterii în direct prin internet, aducând
acelaşi Cuvânt în toate naţiunile.
Fraţi şi surori, acesta este cu adevărat un timp minunat, cea
importantă perioadă de timp a planului de mântuire. Şi decizia pe
care o luăm acum, o vom lua cu noi în veşnicie. De aceea este atât
de important să cercetăm Scripturile, astfel încât fiecare să fie
convins înaintea lui Dumnezeu că nu este numai un mesaj, ci este
mesajul divin cu toate făgăduinţele bazate pe Sfânta Scriptură,
astfel încât Dumnezeu să poată veni la dreptul Său, astfel încât
nimeni să nu spună că acesta este mesajul fratelui Branham. Nu.
Acesta este mesajul dumnezeiesc adresat poporului lui Dumnezeu în
acest timp. Şi la fel cum Pavel, în timpul Său, propovăduia
Cuvântul lui Dumnezeu din însărcinare divină şi aşa cum i-a fost
spus: „Te voi trimite la neamuri, ca să mărturiseşti despre Mine”,
la fel şi fratele Branham a primit însărcinarea divină. Desigur că
nu este vorba numai despre o trăire din 11 iunie 1933. Nu doar o
singură trăire... De asemenea şi aceea din 7 mai 1946 şi de
repetate ori Domnul i-a dat îndrumări.
Iar noi putem spune că Dumnezeu ne-a dăruit harul să aşezăm
corect şi să înţelegem tot ceea ce a predicat şi să aşezăm în
Sfânta Scriptură. Noi am cercetat Sfintele Scripturi şi ne-am putut
convinge personal că totul este conform Scripturii, fie că este
vorba despre dumnezeire, fie botez...
Fraţi şi surori, mergeţi prin toate denominaţiunile creştine.
Mergeţi prin toate cele carismatice. Mergeţi prin toate. Toţi au
învăţătura trinitară. Toţi cred că Dumnezeu există în trei
persoane, în trei persoane veşnice. Nu! Dumnezeu este un singur
Dumnezeu și El va rămâne un singur Dumnezeu. El ni s-a descoperit
ca Tatăl nostru - în ceruri, în Fiul - pe pământ şi în noi – prin
Duhul Sfânt: Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi şi Dumnezeu
în noi. La fel se aplică şi botezului în apă. Cineva se poate
referi la Matei 28:19 de o sută de ori. Dacă nu merge la împlinirea
poruncii, atunci nu are răspunsul. Trebuie să mergi de la un verset
la altul ca să primeşti răspunsul de la Dumnezeu. Putem spune cu
adevărat că Dumnezeu a permis să se facă lumină în timpul serii.
Dumnezeu Şi-a descoperit Cuvântul. Iar noi avem un acord interior
faţă de fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.
În Cuvântul de introducere am auzit clar şi noi credem cu
adevărat că, Cuvântul împlineşte scopul pentru care a fost trimis.
Fie ca Domnul Dumnezeu să ne ajute pe noi toţi cei care suntem
adunaţi astăzi aici şi pe toţi cei care sunt în părtăşie cu noi şi
cu Domnul, ca să putem recunoaşte ceasul şi ziua, mesajul şi
mesagerul astfel încât niciunul să nu dispreţuiască şi să respingă
batjocorind.
Aşa cum am citit ieri din Luca 7 şi Luca 11, cărturarii au
respins planul lui Dumnezeu pentru ei, pentru că au refuzat ca să
fie botezaţi de Ioan. Cum este astăzi? Toţi cei care refuză să fie
botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, refuză planul Dumnezeului
nostru şi nu recunosc faptul că nu este sub cer niciun alt Nume dat
oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi, aşa cum este scris în
Fapte 4:12. „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer
nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”.
Numai Numele Domnului nostru Isus Hristos! Aceasta propovăduim şi
accentuăm noi și luăm asupra noastră ocara lui Isus Hristos, iar la
revenirea Domnului ne vom bucura. Vă bucuraţi că putem crede? Că
Dumnezeu ne-a iertat într-adevăr într-un asemenea fel…
Aşa cum am spus ieri, Dumnezeu a vorbit cu ai Săi după înviere.
El le-a arătat tot ceea ce a fost scris şi ce s-a împlinit. La fel
este şi astăzi. Domnul Cel înviat Şi-a descoperit Cuvântul scris.
El l-a făcut viu. El l-a descoperit. Şi acest Cuvânt sfânt,
descoperit, nu se va întoarce gol înapoi la El, ci te va lua pe
tine şi pe mine împreună cu el. Va împlini în noi scopul pentru
care a fost trimis şi, prin har, vom fi o parte a acelora care vor
fi gata la revenirea lui Isus Hristos.
Mai ales voi toţi care aţi venit de departe ca să luaţi parte la
aceste adunări, vă rog primiţi prin credinţă, credeţi şi acceptaţi!
Se va merita. Se va fi meritat să fi venit şi să fi fost sub
răsunetul Cuvântului şi să fi ascultat Cuvântul lui Dumnezeu.
Împreună trăim pregătirea noastră şi împreună vom trăi desăvârşirea
prin harul Său. Lui, credinciosului nostru Domn, Îi dăm toată slava
şi toată închinarea şi cinstea, în Duh şi-n Adevăr, acum şi în
veşnicie. Amin.
Are cineva dorinţa de a fi botezat? Atunci vă rog ridicaţi-vă
repede mâna. Oricine nu poate aştepta până data viitoare. Aici în
faţă… Văd unul. Mai este cineva? Doi. La balcon. Trei. Foarte bine.
Atunci, după acest serviciu vom merge pentru botezul în apă. Toţi
care ar dori ca să fie botezaţi pot să facă legământul unui cuget
curat cu Dumnezeu. Fie ca Domnul să fi binecuvântat acest sfârşit
de săptămână într-un mod deosebit. El să-Şi confirme din nou
Cuvântul în inimile noastre, dăruinde-ne siguranţa că totul are loc
conform Cuvântului Său. Dumnezeu să binecuvânteze toţi tinerii.
Acum ne vom ruga pentru toţi cei care au cereri deosebite.
Astăzi avem multe probleme: sunt probleme în căsnicii, în familii.
Astăzi avem nevoi şi probleme în mijlocul nostru. Am auzit în
cuvântul de introducere că Domnul poate face mai mult decât putem
să cerem sau să gândim noi. Numai să credeţi. Doar credeţi. Numai
să credeţi că deja s-a întâmplat şi că puterea lui Satan a fost
biruită. Capul şarpelui a fost zdrobit. Domnul nostru a scos boldul
morţii şi a strigat: „Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii
vecilor şi am cheile morţii şi ale locuinței morților”. Domnul
nostru este Biruitorul de pe Golgota.
Astăzi sunteţi aici cu cererile voastre de rugăciune. Și
Dumnezeu a scris făgăduinţa în inimile voastre. Mai mult decât
puteţi înţelege. Orice ar fi în familia voastră, în căsnicia
voastră, astăzi luaţi-L pe Dumnezeu pe Cuvânt. Astăzi am auzit
vocea Lui, am auzit Cuvântul Lui, astăzi credem şi astăzi vom vedea
slava lui Dumnezeu.
Ştiţi ce am remarcat? Chiar dacă buzele tac, totuşi inima se
roagă. Aceasta este valabil pentru toţi credincioşii. Vă rog
ascultați bine… Aceasta este valabil pentru toţi credincioşii.
Pentru toţi cei care ar dori să devină credincioşi, este valabil
Cuvântul: „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. Nu
există nici o salvare a sufletului, fără să o exprimi cu gura. Şi
să spui: „Doamne, eu am nevoie de Tine, te cred şi te primesc!” Nu
există mântuire a sufletului cu o gură închisă. Niciuna! „Oricine
va chema Numele Domnului, va fi mântuit”. Totul la locul potrivit.
Binecuvântat şi lăudat să fie Numele minunat al Domnului şi
Dumnezeului nostru.
Frații care doresc să fie botezați, să vină în față. Mai este
cineva care doreşte ca să fie botezat? Dumnezeu este îndurător cu
noi toţi. El ne-a chemat şi prin harul Său ne putem dedica Lui
vieţile noastre. Dumnezeu este credincios în toate lucrurile.
O, Dumnezeule… Iubite Domn, binecuvântează pe fraţii noştri.
Binecuvântează pe sora noastră. Pune mâna Ta peste ei şi
binecuvântează-i. Binecuvântează botezul în apă. Binecuvântează-ne
pe toţi cei care putem crede aşa cum spune Scriptura, fiind
botezaţi aşa cum a spus Scriptura, pentru că am cercetat Sfintele
Scripturi ca să vedem cum este într-adevăr şi cu tema dumnezeirii,
cu tema botezului în apă. Noi am cercetat Sfânta Scriptură ca şi
atunci, la început. Și suntem mulţumitori Domnului că putem crede
şi că putem boteza aşa cum spune Scriptura, care ne-a fost lăsată
ca o mărturie a Bisericii primare în Cartea Faptelor.
Iubite Domn, Îţi mulţumim că în toate lucrurile ne putem
întoarce la început, crezând aşa cum spune Scriptura, botezând aşa
cum mărturiseşte Scriptura.Dedicăm Ţie, pe iubiţii noştri care
doresc ca să fie botezaţi. Şi Îţi cerem binecuvântarea.
Binecuvântează-ne pe toţi şi fii cu noi. Amin.
Vă rog amintiţi-mă în rugăciunile voastre. Deja ieri am spus-o.
Joi merg în Cuba. Suntem atât de mulţumitori că Domnul a deschis
uşi şi inimi, ca să putem purta Cuvântul Său. Toţi împreună vom
răscumpăra timpul după cum este scris: „Răscumpăraţi timpul”. Şi
aşa cum este scris: „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să
lucreze”. De aceea, noi dorim să răscumpărăm timpul.
Sunt programate adunări peste tot, în februarie, în martie, în
aprilie. Iar dacă între timp Domnul se întoarce, atunci avem
asigurarea că toţi au fost deja ajunşi. Fiecare scaun va fi ocupat
la ospățul de nuntă a Mielului. Nici măcar un loc nu va rămâne gol,
neocupat. Toţi vom fi acolo prin harul Său.
Toţi fraţii slujitori, toţi predicatorii, toţi cei care poartă
responsabilitatea în diferitele ţări şi adunări... Dumnezeu să vă
binecuvânteze în mod deosebit. Pe întreg pământul, toţi fraţii
slujitori să fie binecuvântaţi. El să vă dăruiască înţelepciune şi
har, teamă şi respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, să aşezaţi
toate afirmaţiile fratelui Branham în Cuvântul profetic. Şi ceea ce
s-a spus ca învăţătură să fie inclus şi aşezat în învăţătura
biblică. Atunci ne vom lăsa şi noi aşezaţi.