-
TRIBUNA 234PANTONE portocaliu
PANTONE violet 11
Black
Black
3 lei
Judeþul Cluj
R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X
I • 1 - 11 5 i u n i e 2 0 1 2
Poeme d
e
Gheorghe Perian
Gh
erasim L
uca
Ideea de generaþiela Mircea Vulcãnescu
Ilustraþia numãrului: Bienala de Gravurã Chiºinãu 2011
Opinia ºi conºtiinþa politicã a istoriei
Horia Lazãr
ww
w.r
ev
ista
trib
un
a.r
o
Claudiu Groza
Grigori Bosenko: Ex libris 2009
în trad
ucerea lu
i ªerban Foarþã
Un Shakespearepentru România
-
2 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
bour
22
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNADirector fondator:
Ioan Slavici (1884)
PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN
CLUJ
CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii
ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::
Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius
JucanVirgil MihaiuIon Mureºan
Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã
Ioan-Aurel PopIon Pop
Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad
RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu
(redactor-ºef)
Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)
Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia
Oana Pughineanu
Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan
Maria Georgeta Marc
TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan
Socaciu(fotoreporter)
CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G.
Ilea
RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091
Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1
Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97
E-mail: [email protected] Pagina web:
www.revistatribuna.ro
ISSN 1223-8546
Responsabil de numãr: Oana Pughineanu
bloc-notes
Blaga în actualitateMircea Popa
Tradiþionalul festival „Lucian Blaga” din acestan de la Cluj a
fost comprimat atât demult, încât aproape cã n-a existat. Se parecã
Primãria nici n-a alocat fondurile necesare pãstrãrii lui în
topulînalt la clasamentelor acþiunilor culturale aleoraºului, sau
poate cã Asociaþia Scriitorilor dinCluj ºi Asociaþia „Lucian Blaga”
au considerat cãe cazul sã facã o pauzã de relaxare, ceea ce ni
s-apãrut absolut nepotrivit. A înlocui chiar o zi deinteresante
exegeze blagiene cu o simplã confe-rinþã venitã dintr-un domeniu
fãrã finalitate ºi alãsa la o parte cunoscutele Caiete blagiene
numiteMeridian pentru simple gesturi lirice decircumstanþã, mi s-a
pãrut a fi o formulãnefericitã, pe care Clujul n-a mai trãit-o de
foartemulþi ani.In acest context nu ne-a rãmas decât sã neîntoarcem
la cãutarea cãrþilor recent închinatepoetului, filosofului ºi
marelui patron cultural aloraºului nostru, L. Blaga, unde numeroase
insti-tuþii îi poartã numele. Am descoperit astfel înlibrãrii
cartea lui Z. Cârlugea, redactorul revisteiPortal mãiastra de la
Tg. Jiu, intitulatã LucianBlaga - sfârºit de secol, început de
mileniu (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012) prin careautorul îºi
propune sã realizeze „o recapitulareexegeticã a perioadei din urmã,
când, lãsând înurmã un secol, Blaga intrã în mileniul al treileacu
o imagine statuarã cât mai probatorie ºitemeinicã”. În deplin acord
cu obiectivul propus,Z. Cârlugea se reîntoarce pe firul istoriei la
cãrþilecare i-au fost dedicate filosofului ºi poetului înultimul
deceniu al secolului trecut ºi în primuldeceniu al noului mileniu
în care am intrat, încer-când sã facã o sintezã binevenitã a
domeniilorplurale în care s-au manifestat exegeþii, sãcreioneze
aliniamentele atinse de noile investigaþiidocumentare, sã
circumscrie aria lor de spectacu-lozitate pe linia biograficului
sau sã subliniezeoriginalitatea soluþiilor interpretative adusã
demonografiºti. Sunt discutate astfel în capitole se-parate
contribuþiile a 25 de cercetãtori blagieni, lacare se adaugã o
Addenda în care autorul real-izeazã o micã antologie de texte din
cele ce sereferã la lucrãrile elaborate pe acest tãrâm dedomnia sa.
ªi acestea nu sunt puþine, dacã avemîn vedere faptul cã autorul
cãrþii de faþã s-a afir-mat în exegetica blagianã cu o tezã de
doctoratînchinatã poetului, intitulatã Lucian Blaga.Dialectica
antinomiilor imaginare (2005), dupã cedãduse în 1995 o carte despre
Poezia lui LucianBlaga. Pentru el, Blaga a devenit o
adevãratãobsesie interpretativã, cãci, în curând, au urmat ºialte
cãrþi cu aceastã tematicã, cum ar fi LucianBlaga - studii,
articole, comunicãri, evocãri, inter-viuri (2006), Lucian Blaga -
solstiþiul sânzienelor(2010) ºi Lucian Blaga - între amintire ºi
actuali-tate (interviuri, reportaje) (2011).
Cartea se deschide cu portretul închinat biblio-grafului
recunoscut al poetului, D. Vatamaniuc,cel care a deschis, în 1977,
prin publicarea bio-bibliografiei ce i-a destinat-o, o nouã
recrudes-cenþã a studiilor blagiene, prin imensul
materialinformativ pus la dispoziþia cercetãtorilor. În1998, el a
revenit cu o carte de contribuþii docu-mentare, referitoare la
studii, la începuturile lite-
rare, la unele traduceri ºi legãturi epistolare, întrecare de o
importanþã aparte sunt cele privindcapitolul “Lucian Blaga ºi
Academia Românã”. Înimediata sa vecinãtate sunt plasate cele
douãmembre ale familiei Blaga, fiica sa Dorli ºi soþiapoetului
Cornelia, care au adus în ultimii animãrturii biografice preþioase
privindu-l pe poet înintimitate, în Corespondenþa de familie
(2000)sau în postura de urmãrit de Securitate (1999)sau în acea
construcþie cu aspect sintetizator,Tatãl meu, Lucian Blaga (2005).
În paralel, fiicapoetului a fãcut posibilã apariþia
JurnaluluiCorneliei Blaga (2008), jurnal referitor la anii1919,
1939-40, 1959-60, prin care aria amãnun-telor privind activitatea
diplomaticã a fostuluiataºat cultural se întregeºte simþitor. Tot
din zonafamiliei vine cartea lui Corneliu Blaga, vãr de aldoilea cu
poetul, care lucrând în Ministerul deExterne a avut ºansa de a-l
acompania pe poetatunci când acesta a îndeplinit funcþia de
subse-cretar de stat la Externe, în guvernarea Goga -Cuza din 1938,
amintiri completate cunumeroasele discuþii ºi întâlniri avute
înainte ºidupã acest episod.
Alte douã cãrþi vin sã completeze activitateadiplomaticã a lui
Blaga, cu elucidarea anumeroase pete albe din existenþa sa
apuseanã,fie în calitate de ambasador în Portugalia
(OctavVorobchievici), fie de diplomat la Varºovia(Nicolae Mareº),
cãrþi apãrute în 1993 ºi 2011.Acestea douã din urmã vin sã
întregeascã lucrãrilemai vechi în acest domeniu, precum cele
semnatede Constantin I. Turcu (1995), Pavel Þugui (1995)sau George
G. Potra, Lucian Blaga în diplomaþiaromâneascã (2011), care
completeazã în chipfericit periplul european al omului de
culturã,diplomatului ºi scriitorului.Un alt capitol al cãrþii trece
în revistã principaleleexegeze care i s-au consacrat, cum ar fi
cele sem-nate de V. Fanache (Chipuri tãcute ale veºniciei înlirica
lui Blaga, 2003), exegezã de înalt nivel teo-retic ºi
interpretativ, care valorificã la maximum„poetica tãcerii”, ca semn
distinctiv al creaþiei sale
(continuare în pagina 24)
-
În perioadele dificile din punct de vedereeconomic, anumite
domenii capãtã prioritateîn cadrul bugetului de stat. În statele
membreale Uniunii Europene (UE) guvernele au decisalocarea mai
multor fonduri pentru ministerele cuimpact direct asupra situaþiei
economice (deexemplu, Ministerul de Finanþe, MinisterulIndustriilor
etc.). Creºterea ponderii acestordomenii coincide cu diminuarea
fonduriloralocate altora. În acest sens, reducereacheltuielilor a
vizat uneori securitatea sau mediul,alteori educaþia sau sãnãtatea.
În general,domeniile vizate de reduceri nu au fost aceleaºi,fiecare
guvern a stabilit propria strategie. Însã, înmajoritatea cazurilor,
una dintre „victime” esteconstantã: cultura. Sume mai mici au fost
alocatede la an la an în cele mai multe þãri ale UE. Acestlucru a
început sã devinã vizibil pentru publicullarg în perioada recentã.
Cultura sau consumulcultural sunt afectate prin prisma a trei
deciziiprincipale: reducerea fondurilor pentru proiecteculturale,
eliminarea subvenþiilor ºi modificareataxelor preferenþiale (de
obicei, TVA diferit faþãde alte produse).
Înainte de a detalia fiecare dintre aceste cauzeºi posibilele
lor consecinþe, sã începem prin aexplica de ce este atât de
afectatã cultura deaceste decizii guvernamentale. În Europa,
culturaeste vãzutã ca o moºtenire, ca o modalitate deîmbogãþire,
pãstrare ºi promovare a identitãþiiregionale sau naþionale, ca un
mijloc deprezervare a tradiþiilor. Prin urmare, este
intensprotejatã ºi pomovatã de cãtre stat, activitãþileculturale
desfãºurându-se aproape în totalitate încadrul oferit de acesta.
Prin prisma acestorelemente definitorii, cultura primeºte un
ministeral sãu în cadrul cabinetului (uneori combinat cualte
domenii conexe). În aceste condiþii,dependenþa de bugetul de stat
este mare ºi oricemodificãri influenþeazã dezvoltarea
culturalã.
Mãsurile de austeritate adoptate în ultimii anide cele mai multe
state din UE au condus lareducerea cheltuielilor din mai multe
domenii. Înceea ce priveºte cultura, aceste reduceri auînsemnat, în
primul rând, alocarea unor fondurireduse pentru proiectele sau
programele culturale.Acest lucru are douã consecinþe. Pe de o
parte,instituþiile culturale pot sã îºi suplimentezebugetul prin
atragerea fondurilor private. Cumînsã experienþa unor astfel de
instituþii este redusãîn atragerea de fonduri private ºi profilul
lor nupermite abordarea unei arii largi de donatori,pesrpectivele
nu sunt promiþãtoare. Dacãfestivalurile de film ºi teatru pot reuºi
în acestdemers, muzeele au mai puþine oportunitãþipentru atragerea
fondurilor necesare achiziþiilorsau organizãrii expoziþiilor (fie
ele temporare saupermanente). Pe de altã parte,
reducereaproiectelor poate însemna - ºi acesta este cazulpentru
marea majoritate a instituþiilor culturale –mai puþine producþii ºi
mai puþine participãri laevenimente internaþionale. Aceastã
competiþiepentru fonduri limitate implicã un comportamentspecific
pieþei care nu este consecvent principiuluimenþionat anterior –
cultura ca un bun comun. Înastfel de competiþii, calitatea nu
primeazãîntotdeauna, sunt urmãrite ºi alte criterii
precumvizibilitate, magnitudinea impactului sauamplitudinea
proiectelor. În lumina acestoraspecte, de cele mai multe ori,
instituþiile
culturale de mici dimensiuni, la nivel local, suntafectate mai
mult decât instituþiile mari (deexemplu, cele de la nivel
naþional).
În condiþiile în care cultura este preponderentresponsabilitatea
statului, subvenþiile sunt aproapeiminente. Cultura nu funcþioneazã
pe principiileeconomiei de piaþã în care profitul sã primeze ºisã
poatã fi maximizat. Reducerea subvenþiilor destat pentru culturã
afecteazã bugetele instituþiilorculturale. Diminuãrile
cheltuielilor vizeazã deseoricooperãrile internaþionale (de
exemplu,promovarea externã sau aducerea în þarã a unorreprezentaþii
sezoniere). O mãsurã menitã sãaducã mai multe venituri
instituþiilor culturale afost modificarea unor taxe ce erau
preferenþiale.În unele þãri TVA-ul pentru producþii culturale
eramult sub cel pentru alte produse. Însã, aceastãdecizie nu
conduce neapãrat la efectele scontate.Ea implicã o creºtere
vizibilã a preþului plãtitpentru accesul la producþiile culturale,
iarnumãrul consumatorilor poate scãdea. Astfel,veniturile
instituþiilor rãmân incerte, nu existã ocreºtere exponenþialã cu
cea a taxelor.
Scãderea fondurilor pentru culturã ºiinstabilitatea
instituþiilor de profil pot conduce laîncetinirea progresului
artistic. Instituþiile culturalese vãd nevoite sã utilizeze
improvizaþii sau soluþiipe termen scurt, sã reducã din costuri
prinapelarea la unii artiºti mai ieftini sau sã încerceatragerea de
fonduri private (care le îndepãrteazãde scopul iniþial). Efectele
pot fi de duratã ºiuneori ireversibile. Consumatorii de culturã
voravea acces la un alt tip de produse, standardelevor fi diferite,
iar prioritãþile ºi ele diferite. Încontext european – unde trebuie
reamintit loculsemnificativ jucat de culturã în
definireaindentitãþii naþionale ºi chiar europene – acesteevoluþii
pot schimba fundamental bazeleconsumului cultural. Un articol
recent dinInternational Herald Tribune ilustreazã
efecteleparticulare apãrute în câteva þãri vest-europene(Italia,
Olanda ºi Marea Britanie) ca urmare adeciziilor guvernamentale de
reducere a
fondurilor destinate culturii.i În condiþiile în carecultura
este printre primele sacrificate atunci cândexistã probleme
financiare, este dificil sã neimaginãm o UE sustenabilã. Pilonul
cultural estecentral construcþiei europene, iar modificarea sapoate
zdruncina ºi mai tare viitorul destul deincert al UE.
Notã:i Larry Rohter, „In Europe, Where Art is Life, Ax Fallson
Public Financing”, International Herald Tribune, 24martie 2012.
33
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 3
editorial
Sacrificarea culturiiSergiu Gherghina
Alexandru Ermurache Cheia, 2007
Dimitri Sibaev Oraºul vechi, 2010
-
Lucian PerþaVizita de dimineaþã. O panaramã apoeziei româneºti
de la origini pânã în prezentBucureºti, Editura Tracus Arte,
2011
Pentru Lucian Perþa, pândarul ºi cãlãtorul prinpoezia
româneascã, de la Viºeu de Sus, cusiguranþã parodia nu e o creaþie
distorsionatãsau contrafãcutã, cum etimologic ºi-ar ceretermenul
accepþiunea, ci o creaþie artisticã ironicã,satiricã, o imitare
burlescã a originalului învederea urcãrii demersului aproape de
rangul unuiact critic, dar, în acelaºi timp, ºi cu intenþia de
acrea, acolo unde poetul parodiat eºueazã, poezieautenticã. Dincolo
de acestea, maestrulmaramureºan necontestat al parodiei, spirit
vecincu George Topârceanu, Mircea Micu ºi MarinSorescu, ºtie, în
maniera specificã personalizatã ºiinimitabilã, sã-ºi infuzeze
stihurile sale parodicecu un umor fin, adesea sentimental, fãrã sã
cadãniciodatã în trivialitate. O dovadã incontestabilã oconstituie
cartea sa recentã Vizita de dimineaþã.O panaramã a poeziei
româneºti de la originipânã în prezent, Bucureºti, Editura Tracus
Arte,2011, care este o minunatã continuare a unui altvolum de
parodii, Apelul de searã. O panaramã apoeziei româneºti de la
origini pânã în prezent,publicat în 2003, unde au fost cuprinºi 202
poeþi.Dacã „apelul de searã” trimitea ironic spre viaþacazonã,
„vizita de dimineaþã” trimite spreimaginea spitalului. Desenul
ironic ºi inspirat allui Emilian Nicula de pe prima copertã a
cãrþii îlînfãþiºeazã, pe linia acestei sugestii, pe „doctorul”Perþa
în echipament medical, cu clopmaramureºan pe cap în loc de boneta
mediculuiºi o ureche atârnatã de gât în loc de stetoscop,într-o
rezervã de spital, þinând cumva hamletian-parodic în mânã o
radiografie ce înfãþiºeazã uncraniu – bãnuim cã e de poet – pe care
îl fixeazã,în lumina unei lumânãri, cu o privireprofesionalã,
atentã ºi concentratã.
Subtitlul cãrþii aminteºte inevitabil, cu oremarcabilã
subtilitate umoristicã ºi cu o fireascãpredispoziþie ludicã, de
istoria cãlinescianã aliteraturii, pe care Lucian Perþa o concepe
cuprivirea aþintitã mereu spre versantul liric, bãtutcu pasul
mãrunt de tropotitã oºeneascã de lapoeþii veacului al XVII-lea
(mitropolitul Dosofteiºi Miron Costin), pânã la cei din amãrâta
noastrãcontemporaneitate, fãrã nicio pretenþie deexhaustivitate,
vizitând totul cu înverºunarea unuiexcursionist pasionat, care
descoperã flori de colþ,dar ºi ciulini. ªi fiindcã voiajorul e
ºugubãþ ºi econvins cã latinii ºtiau ei despre ce vorbesc
atuncicând au zis ridendo castigat mores – moravuri saunãravuri
poeticeºti, cum s-ar zice pre graiulautohton – realizeazã „o
panaramã a poezieiromâneºti”, sortitã nu numai sã
descreþeascãfrunþile evghenicoºilor nãrãviþi la stihuire, ci
ºi„sã-i îndirepteze” pe aceia care confundã Parnasulcu Dâmbul
Rotund.
Tomul voluminos ºi de o foarte bunã calitatepoeticeascã conþine
374 de poeþi parodiaþi nudoar pornind de la poemul ales de autorul
cãrþii,ci prin vizitarea de-a lungul ºi de-a latul a câtorvavolume
lirice ale „bolnavilor întru poezie”, pentruun diagnostic pe cât e
cu putinþã mai just. În
acest scop, dupã cum mãrturiseºte autorul înCãtre cititori, au
fost „cetite ºi pritocite” vreo 21de antologii de poezie
româneascã, la care seadaugã câteva zeci de volume de autor,
dovadãclarã a unei serioase întreprinderi. Parodiile luiLucian
Perþa din acest op se diferenþiazã prinatitudini ºi tonalitate, în
aºa fel încât „fiºa deobservaþie” înregistreazã, cu
subiectivitateaspecificã receptãrii parodistului,
traiectoriasinuoasã parcursã de poezia româneascã dinliteratura
cultã de la întemeierea ei pânã azi.Cheia succesului acestor
creaþii hâtre se aflã înharul cu care e incontestabil înzestrat
autorul lor„sã-l prindã” pe fiecare poet în parte, adicã
sãintuiascã spiritul acestuia, la care se mai adaugã ºiteribilul
sãu simþ al limbii ce vãdeºte un veritabilstilist. Remarcabil mai
este ºi faptul cã aceastãistorie a poeziei româneºti în parodii
esteconstruitã pe principiu diacronic, plecând de laMitropolitul
Dosoftei cu ale sale Stihuri dedescãlecatul Þãrii Moldovei ºi de la
epilogulpoemului filosofic Viiaþa lumii al boierului MironCostin
din veacul al XVII-lea, trecând apoi priniatacul preromantic al
Vãcãreºtilor din veacul alXVIII-lea, apoi pe la paºoptiºtii Barbu
ParisMumuleanu, Ion Heliade Rãdulescu, GrigoreAlexandrescu,
Dimitrie Bolintineanu ºi Alecsandri,momentul Eminescu, pânã la
neoromantici,simboliºti, parnasieni, tradiþionaliºti,
moderni,avangardiºti, neomoderni, postmoderniºti,fracturiºti,
douãmiiºti etc.
În ceea ce priveºte „copilãria” poezieiromâneºti, respectiv
începuturile ei timide,atitudinea lui Lucian Perþa este
îngãduitoare,conþinând uneori observaþii referitoare
ladificultãþile întâmpinate de cãtre poeþi în privinþa„neaºezãrii”
limbii, aºa cum o face, de pildã, încazul lui Ienãchiþã Vãcãrescu,
unde, parodiindpoezia Amãrâtã turturea, trimite sugestiv-
nãstruºnic ºi la binecunoscutul testament alacestuia: „Când
orânduieli vom face,/ Muzeilimba îi va place/ ºi va scrie
româneºte/ Omulchiar precum gândeºte.// ªi vedea-va omenirea/
c-ascuþitã ni-i simþirea./ Înþeles-aþi ce v-am zis,/Dragi urmaºi?
No, hai la scris.”.
Când ajunge la romantici, tonul devine maihâtru, ludicul dã
nãvalã, peisagistica bucolicã sauînalt-hieraticã e înlocuitã cu
imaginea naturiidegradate din epoca noastrã postindustrialã,
iargestica solemnã ºi apetenþa pentru oniric setransformã sub pana
meºterã ºi dispusã lazeflemea a „doctorului” pus pe vizite în
ipostazemarcate de banalul cotidian, de erosul degradatsau de
gândirea mercantilã specificã lumii în carecu oroare vieþuim. Iatã,
de exemplu, cemãrturiseºte Pãstorul întristat al lui Cârlova,
care,în parodie, se transformã în baciul moldovean dinMioriþa: „De
asta mi-s trist, am multe în cap/ ºinu ºtiu cum fac, ce sã crez:/
Baladã sã iasã,groapa sã-mi sap/ Ori braþu-mi vânjos
sã-narmez?.
Sau dinamizarea peisajului din pastelul MalulSiretului al lui
Alecsandri se face printr-un proce-deu de un comic absolut savuros:
„ªi gândireamea furatã de ãst clocot, de avânt,/ Mã îndeamnãmunca
asta în pasteluri sã o cânt./ Totu-n giuru-mi clocoteºte ºi-un
român, cum e la noi,/ Catãþintã lung la mine ºi mã-ntreabã: ªto ta
koi?”.
Pe mãsurã ce avanseazã spre modernitate,respectiv din zona
simboliºtilor încolo, stihuireaprinde contur ºi dupã vizitarea mai
multorvolume din operele poeþilor parodiaþi. În acelaºitimp, apar
detalii biografice ale autorilor,anecdotica vieþii lor literare,
referinþe la tehnici ºiprocedee literare folosite sau create de
poeþi,aspecte din laboratorul lor de creaþie,
caracteristiciestetice definitorii, concepþii despre poezie ºi
rolulpoetului, toate agrementate cu un umor proaspãt,parodistul
reuºind performanþa de a evitacabotinismul. Ori de câte ori se
iveºte câte oinadvertenþã de orice naturã, aceasta nu-i
scapãspiritului neastâmpãrat ºi verbului ascuþit alparodistului,
iar când poetul luat în atenþie sedovedeºte a fi mediocru, Lucian
Perþa face dinversurile sale o creaþie autenticã mai bunã
decâtoriginalul, adãugând straturi semnificante noi ºiemoþii
proaspete care salveazã, într-o anumitãmãsurã textul parodiat.
44
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
4 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
cãrþi în actualitate
Nicolae Bosbiciu
Lungul drum al parodiei cãtrepoezie
Elena Guzun Ipostaze I, 2010
-
Anca Elena Costaru, Identitate ºi alteritate culturalã europeanã
(Studii defolclor comparat)Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan,
2012
Coincidenþa face ca odatã cu “invazia”echipei de fotbal din Þara
Bascilor pemeleagurile bucureºtene, sã primesc o cartedespre
cultura ºi folclorul acestui “popor”, situatîn “subsuoara” din
nord-vestul Spaniei. La originetezã de doctorat, susþinutã la
Facultatea de Literedin Cluj, sub îndrumarea regretatului profesor
Ionªeulean, cartea este originalã din mai multeperspective.
Prin conþinutul ei, se înscrie în aria mai largãºi cu lungã
tradiþie în cultura noastrã – în dome-niul etnografiei ºi
folclorului. Pe teren românesc,astfel de cercetãri
interdisciplinare au fost iniþiatede B.P. Hasdeu ºi discipolii sãi,
continuaþi deOvid Densusianu, de Tache Papahagi, Al.Popescu-Telega,
Ovidiu Bîrlea ºi mulþi alþii.
Cele 11 capitole ale cãrþii, plus concluziile,bibliografia
generalã ºi anexele – compun oexegezã de 359 pagini, impresionând
prindimensiune ºi densitate. În “Introducere”,autoarea menþioneazã
grila prin care a studiattextul folcloric în multiplele lui relaþii
cumitologia, cu istoria religiei, teoria literaturii ºigeografia
lingvisticã. Fenomenul folcloric esteprivit în oralitatea lui, axat
pe teme, motive,situaþii, personaje – toate conservate în
imaginarulartistic, în memoria colectivã a umanitãþii.
Autoarea recunoaºte cã s-a folosit deparadigma folcloriºtilor
Moses Gaster ºi AdrianFochi, care au sesizat, în studiile lor,
similitudinitematice ºi de altã naturã în folclorul literarromânesc
ºi cel al vecinilor slavi, maghiari ºi saºi.Însã, Anca Costaru a
extins aria cercetãrilor înspecial la basci, portughezi ºi
islandezi. Îndeosebia fost preocupatã de noutatea folclorului
basc,cunoscut prea puþin, pentru cã literatura bascilorera, pânã de
curând, oralã, iar limba aproapenecunoscutã, neînruditã ºi greu
accesibilã.
Capitolele lucrãrii sunt ordonate firesc,completându-se unul pe
celãlalt, informaþia,destul de stufoasã, se adaugã de la un capitol
laaltul. Aºadar cunoºtinþele nu iau forma unui“evantai”, care se
deschide brusc ºi integral, cimai degrabã ne amintesc de pãpuºile
ruseºti,vestitele “matrioºca”, cele mici sunt integratesuccesiv de
suratele lor mai mari, pãstrându-ºifiecare conturul ºi
proporþiile.
În unul din primele capitole, cititoruldescoperã o comparaþie
între doina la români ºidoinu la basci, în altul este tratatã
“Reprezentareaºi simbolizarea miticã a literaturii populare”,
cuprivire la unele teme ºi motive pre-indoeuropeneîn genul epic
popular. Basmul românesc încontext european face obiectul unui
capitolcentral. Însã cel mai bogat ºi divers caproblematicã este
capitolul consacrat legendelor ºiperpetuãrii lor în balade ºi în
basme. Autoarea nuse limiteazã la opere cunoscute (Epopeea
luiGhilgameº, Meºterul Manole º.a.), ci cautã “cu
lumânarea” o seamã de opere similare cu celeromâneºti din
literatura popularã francezã, dinoperele celtice, daneze ºi
scoþiene. Le analizeazãºi le clasificã dupã diferite criterii.
În toate capitolele lucrãrii sale, autoareadovedeºte cã e bine
informatã, citând o mulþimede autoritãþi (pe Wundt, cu Psihologia
popoarelor,de exemplu). Apoi, apreciem anexele dedicateÞãrii
bascilor, cu lumea ei strãveche ºimisterioasã, acel mini-dicþionar,
atât de folositorcelor care vor s-o cunoascã.
Douã calitãþi ale autoarei sunt evidente: infor-maþia bogatã ºi
îndrãzneala, ambele ajutând-o încomparatismul practicat. Astfel
argumenteazã ºicoreleazã specii, motive ºi teme din
folclorulpopoarelor neolatine, prezente atât în limbi demare
circulaþie (franceza ºi spaniola), cât mai alesîn perimetrul
culturii basce. Anca Elena Costaru aluat contact, la faþa locului,
cu realitãþile culturaledin Portugalia ºi Þara bascilor,
descoperindsimilitudini ºi diferenþe de tradiþie oralã întredansul
Cãluºarului la basci ºi jocul Cãluºarilor laromâni. Prin
cercetãrile sale, ea a confirmatoriginile celtice sau
pre-indoeuropene ale unorelemente de ritual specifice naºterii,
nunþii, morþiietc. De asemenea, e convinsã, de pildã, devechimea
doinei româneºti, venitã din preistorie,dovada sigurã fiind
existenþa ei la basci, singurulsupravieþuitor lingvistic ºi
cultural alindoeuropenilor. Totuºi, nu ne putem abþine sã-iamintim
autoarei cã e periculos sã-ºi exprime“adevãruri” ipotetice, în mod
atât de categoric,fãrã umbrã de îndoialã, din simplul motiv cã
elevor fi cercetate ºi de alþi împãtimiþi aifenomenelor folclorice
europene.
Emil NegruþiuMemorii. De la o agriculturã la altaCluj-Napoca,
Editura Echinox Academic Press, 2011(volum îngrijit de Ioan
Negruþiu, Monica Mãrãºescuºi Liana Pop)
Profesorul Emil Negruþiu a lãsat familiei sale ºifoºtilor sãi
studenþi, colegi ºi prieteni o carte,Memorii. De la o agriculturã
la alta. E maimult decît o autobiografie sau decît niºte
memoriisuspectabile adesea pentru intenþiile, inavuabile, dea-þi
supradimensiona cariera... Demonetizate adesea,memoriile au devenit
un mod de a escamotafrustrãri sau chiar complexe de
inferioritate.
Nimic din toate acestea în „însemnãrile“agronomului, rectorului
ºi membrului AcademieiRomâne. Cum Academia Românã este o
instituþieascunsã în dosare ºi comoditãþi nu meritã sã maiamintim
un atare episod. Emil Negruþiu a fost unintelectual din stirpea
acelor ardeleni care s-auformat în spiritul disciplinei, al muncii
ºi alrespectului pentru valorile culturii. De altmiteri,familia
Negruþiu e ea însãºi mãrturia vocaþiei ºispiritului Blajului.
Preoþi, profesori (Ioan F. Negruþiua fost directorul ªcolii Normale
din Blaj, el însuºipreot), dupã tradiþia atît de emoþionant evocatã
deIon Agârbiceanu în Liceean ... odinioarã (1939) suntoameni
dãruiþi vocaþiei lor misionare. Rãscolitoarepagini care surprind
atmosfera copilãriei ºi aadolescenþei în Blajul de altãdatã. Elevul
era supusºi el aceleiaºi discipline, resimþitã nu o datã caurmare a
unor „derogãri“ de la condiþia elevuluidefel protejat de tatãl
sãu...
Emil Negruþiu (am avut privilegiul de a-lcunoaºte în anul în
care eram decanul Facultãþii deLitere) se înrudea, pînã la un
punct, cu Constantin
Daicoviciu. Amîndoi inspirau energie ºi unsentiment statornic de
încredere în misiunea ºcoliisuperioare. Rectitudinea, atitudinea
inflexibilã înfaþa ingerinþelor agresive în viaþa
universitarã,acelaºi mod de a dialoga cu universitarii ºi
custudenþii (abolirea înscrierii la audienþe); încercareade a
restitui universitãþilor exigenþa ºi primatulvalorii etc. mã
îndeamnã sã cred în personalitãþileTransilvaniei ºi ale Banatului,
în demnitatea lornaþionalã adesea uitatã sau compromisã.
Însemnãrile lui Emil Negruþiu sunt inauguratede file unde
amintirile refac anii copilãriei ºi aitinereþii (1883), fiind
întrerupte pentru un an ºireluate în 1985. „Deci, apelînd la
memorie, dau ºide data aceasta frîu liber amintirilor“, noteazã
EmilNegruþiu, þinînd, ceva mai tîrziu, la capãtul acestor„Memorii“,
sã promitã o „cronicã de familie“.Însemnarea e de-a dreptul
tulburãtoare fiindcãvolumul consacrat omului ºi carierei e, în cele
dinurmã, tot o cronicã a unei „Familii“, – istorie ºievenimente;
înrudiri (prof. Alexandru Borza eraunul dintre cei pomeniþi în
arborele genealogic alNegruþeºtilor!); formaþie intelectualã;
carierã ºidestine consacrate Universitãþii, vãzutã, dincolo
despecialitãþi, ca un teritoriu al gîndirii ºi al creaþiei.Fiicele,
Monica ºi Liana; cariera universitarã a LianeiPop-Negruþiu; Ioan
Negruþiu, fiul, profesor (azi) launiversitãþi din Occident, format
în acelaºidomeniu profesat de Emil Negruþiu...
Departe de a fi reconstituirea carierei deagronom ºi de
universitar, „Memoriile“ au osavoare neaºteptatã. Copilãria;
bunicii; poliþaiulBlajului (Potop, „... era singurul organ
poliþienescdin Blaj“, dispus sã închidã ochii la
nãzdrãvãniileadolescenþilor) ritualul domestic, ceremonialul
meselor familiale; mama lui Emil Negruþiu: „... s-adus cu mine
în burtã sã-l vadã pe Aurel Vlaicu cumzboarã cu avionul sãu,
decolînd de pe CîmpiaLibertãþii“ (era în 1911).
Dar profesorul format la Academia de ÎnalteStudii Agronomice
trãieºte nu numai savuroaseamintiri de student, ci ºi anii de
formaþie,continuaþi cu stagii la Staþiuni experimentale dinBanat,
cu treptele carierei universitare ºi cuinstalarea în funcþia de
rector. E o istorie trãitã dinplin, cu studii, doctorat, mentori ºi
cu o generaþiede universitar amintiþi în însemnãrile extrem
deelocvente. Emil Negruþiu, agronomul, cercetãtorul ºiRectorul, a
scris un volum cu o structurãimpresionantã prin minuþie ºi rigoare.
Catalogulcolegilor de liceu; seria de studenþi cãreia i-aaparþinut;
colegii, dascãlii, evenimentele ºi faptelesunt înregistrate precum
într-un DOSAR al vieþii. Emãrturia omului ºi a profesorului, e, mai
degrabã,testamentul pilduitor al unei cariere formate înspiritul
generos al FAMILIEI ºi al ºcolii.
Cînd Universitatea de ªtiinþe Agricole ºiMedicinã Veterinarã a
þinut sã omagiezepersonalitatea profesorului Emil Negruþiu,
amdescoperit universitari credincioºi memoriei ºcolii ºiunuia
dintre cei mai devotaþi dascãli ai ei. L-amascultat pe profesorul
Ioan Negruþiu cu mareplãcere; am privit familia Negruþiu, doamna
ºifiicele sale, iar amfiteatrul a devenit – miraculos –locul unei
evocãri mai puternice ºi mai vii decîtcuvintele. Erau oameni care
celebrau spiritulUNIVERSITÃÞII. Urmãrindu-l pe rectorul DoruPamfil,
m-am gîndit (atunci) ce ºanse areUniversitateas „Babeº-Bolyai“?
Acum am regãsit, însfîrºit, prin actualul rector sonurile bine
cunoscute:„Vivat Academia!...“
55
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
5TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
Ion Vlad
Memoria unui profesor
Vistian Goia
Despre identitate folcloricã
-
Memorialistica a constituit întotdeauna osursã documentarã demnã
de a fi luatãîn considerare într-o cercetare itsoricã(fie ea cât de
serioasã) mai ales atunci cândamintirile aparþin unor
persoane/personalitãþi cares-au aflat, într-un fel sau altul, în
vâltoareaevenimentelor unui segment dintr-o epocã anume.Este cazul
lui Niculae Gheran care ºi-a desfãºuratactivitatea în domeniul
cultural, în speþã acelaeditorial (la Ministerul Culturii, la
Edituraªtiinþificã, la Editura Meridiane etc.) de-a lungulunei bune
jumãtãþi de secol, dupã rãzboi, dar ºidupã evenimentele din
decembrie ’89, pânã astãzi(„una e sã scrii istoria – mereu altfel
de la operioadã la alta – ºi alta s-o fi trãit, zi de zi, cutoate
nãzuinþele, bucuriile ºi poticnirile ei”).Perioada primã (desigur)
caracterizatã, prinexcelnþã, de subordonarea – uneori pânã la
absurd– a culturii, comandamentelor ideologice ºipolitice (în
consecinþã) ale socialismului. NiculaeGheran nu îºi propune o
evocare a desfãºurãrii,pe un fir de evoluþie istoricã, a
întâmplãrilor,succesive, de ieri pânã în prezent, pe care le-atrãit
sau la care a fost martor. Pentru cã nudoreºte, în fapt, o
reconstituire a istoriei propriu-zise a vieþii editoriale.
Evocãrile sale au uncaracter rapsodic, cu preponderenþã
anecdotic,într-o amalgamare de fapte, situaþii ºi biografii ceau
darul pigmentãrii ansamblului cu parfumuri ºiculori ce marcheazã
detaliile, uneori esenþiale,dintr-o mare frescã socialã,
monumentalã, aparentuniformã ºi (comandat) uniformizatã. În
acestsens îºi ºi subintituleazã ultimul volum dintr-otrilogie (Arta
de a fi pãgubaº) consacratã retrãiriirãzboiului ºi pãcii din
campaniile editoriale:Îndãrãtul cortinei (Biblioteca
Bucureºtilor,Bucureºti, 2012).
Cunoscut mai ales ca editor al operei lui LiviuRebreanu, pe care
a izbutit s-o reediteze înîntregime fãrã a elimina vreun cuvând din
textuloriginal (era obiºnuitã în vremea aceea
practicareacroºetelor, în procesul de valorificare a scrierilordin
trecut), datoritã subtilitãþii strategiilor cu carea conceput ºi
realizat aparatul de note, NiculaeGheran pare a nu împlini, nici
aici, din memoriilesale, altceva decât masive adnotãri la
rãbojulistoriei factice a vremii. Harul de povestitormucalit, face
din relatãrile sale, duse... cuzãhãrelul într-o luminã
satirico-ridicolã, sã parã caniºte spumoase cozerii pe marginea
unor teribile,de altfel, campanii culturale dictatoriale, pe
carele-a trãit, acoperind astfel, de fiecare datã, cu unsoi de
amuzament parºiv, realitatea gravã ºi durãa unui proces de
pervertire, cu bunã ºtiinþã, amoralei ºi, la urma urmei, a
normalului vieþiioamenilor devotaþi artei scrisului. Mai ales
fiºelebiografice ale... participanþilor, au darul de areleva
identitãþi frisonante ale acelei epoci, ce parsã fie lãsate acum,
la nãpârlirea cojoacelor (ca sãîncerc ºi eu neacademicul limbaj,
piperat, almemorialistului) într-o uitare voitã, oficialã.
Rememorarea unor momente ce par acumhazlii, cum ar fi
sãrbãtorirea vârstei ConstanþeiCrãciun, ministrul culturii la ora
aceea,prilejuindu-i autorului, alãturi de poetul MarcelGafton, o
alerãgturã prin oraº pentru a gãsi florilecele mai potrivite, cu
halta necesarã trageriisufletului („din prãvãlie în prãvãlie, dar
ºi dinvodcã în vodcã, poposim la barul de la AtheneePalace –
aproape de florãria din aceeaºi incintã –
în aºteptatea unei noi tranºe de marfã, cusperanþa de a ne
procopsi cu ce cãutam. Totbând, ne apucã mila de Constanþa
Crãciun...”) ºicu textul de pe biletul ce i-l compun, plasat
încoºul floral – un text ce pare luat din romanelelui Al. Dumas;
sau pãþania cu ziarista pe careMihnea Gheorghiu, adjunct la
minister, i-o puneîn grijã penrtru a... i-o pregãti pe când se
întoarceel... gata de atac („Oltean isteþ, Mihnea fãcuseºcoala de
cavalerie în Craiova natalã, apucând sãcunoascã puþin, ca ofiþer,
ºi din grozãviilerãzboiului antisovietic. Fiu de anticar, trãise
înlumea cãrþii ºi colaborase la publicaþiile de stânga,fapt ce-i
motiveazã numirea, în 1944, ca redactorºef al Scânteii tineretului”
etc.), ziarista însã,pentru a se rãzbuna pe companionul mult
preaservil ºefului ºi prea... cuminte, îl invitã într-onoapte la ea
în apartament, pentru... distracþie,totul fiind, de fapt, o farsã
cãci de data aceasta,pregãtit el de... atac, se pomeneºte în
mijloculunui chef aniversar, cu lume multã ºi agitaþieprelungitã
pânã în zori; sau aventurileprofesorului G. Cãlinescu, ce fãcuse o
aprigã ºidisperatã pasiune pentru una din colaboratoarelede la
Institut; sau întâlnirile cu picanterieverbalã, avându-l alãturi pe
Al. Piru, la o vodcã,deºirând anecdote (ºi nu tocmai) din
lumeauniversitarã („... toatã povestea o iau ca oanecdotã...”)
º.a.m.d., sunt strategic dezvoltate petemeiul unor destãinuri ºi
comentarii asuprafaptelor ºi oamenilor integraþi sistemului, ce
aparacum de-a dreptul personaje ºocante, dacã nu ºicinice prin
realismul comportamentului lor crud:”Nimeni nu deþine cheile
împãrãþiei. Cu atât maimult într-un regim declarat ca dictaturã
aproletariatului, unde, de asemenea, nimeni n-areîncredere în
nimeni, iar etajele puterii suntconcepute în aºa fel, încât
rezoluþiile fiecãruisegment de conducere sã se afle sub
controlulaltuia. Astfel, uniunile de creaþie sunt dublate
dedirecþiile din aparatul de stat, ambele de cenzurã– investitã cu
obligaþia de a controla manifestãrileartistice sub toate formele
lor de exprimare, de lalectura textelor propuse spre publicare
lavizionarea spectacolelor de orice fel ºi aexpoziþiilor – toate
trei supravegheate desectoarele de profil ale organelor de
partid,centrale ºi judeþene, filate, la rândul lor, dinîntuneric,
de serviciile de resort ale Securitãþii.Cinci cercuri deasupra unui
creator – obligate prinnorii lor sã-ºi justifice existenþa – îl
nãºteau pe alºaselea: autocenzura, adesea mai constrângãtoareprin
propriile îngrãdiri”. În acest context, NicolaeGheran schiþeazã, cu
un fel de procedeu de aqua-forte, siluetele celor ce deveniserã
cerberii epocii,fiecare cu apucãturile ºi destinele
individuale,însã. Iatã, la Editura Meridiane „ne pomenim labord cu
un naufragiat. Este vorba de LeonteTismãneanu – fost Leonid
Tismeniþki (1913-1981)cât a activat în Komintern, la emisiunea de
limbaromânã a radioului moscovit. Venit în urmablindatelor armatei
sovietice, s-a aciuit în cele dinurmã pe lângã Valter Roman, cu
care a ºi luptatîn rãzboiul civil din Spania (ajuns, la
rându-i,dupã alte cãprãrii, director al Editurii Politice,graþie
unui alt kominternist, Leonte Rãutu, ce i-aavut pe amândoi în jurul
aceluiaºi microfon).Vechiul politruc alunecase în hârdãu dupã
oreplicã rostitã într-o ºedinþã de activ a sectorului 1de partid al
capitalei, la care participa ºi
Gheorghiu-Dej. De nu vor fi existat ºi alte cauze.Cum conflictul
ruso-chinez luase amploare, ºefulP.M.R. a insistat în luarea sa de
cuvânt asupramedierii neînþelegerii ivite, subliniind rolul ce
ºi-lasumase. Leonid Tismeniþki n-are de lucru ºi, ladiscuþii, vine
c-o zicalã:/ - Eu ºtiu una ºi bunã:când se ceartã leii, sã tacã
cãþeii!/ Cãþelul tace,rumegã replica ºi-l muºcã sângeros pe
Tismeniþki,rãmas de-a doua zi fãrã maºinã la scarã (...) cuchiu cu
vai câºtigã un post de redactor la EdituraMeridiane, cât mai
departe de ideologie”. Omular fi de compãtimit în atare
împrejurare, dacãmemorialistul nu ar adãuga promt la
subsol:”Originar din Soroca, L. Tismeniþki a întreþinut înRomânia
întregitã o campanie subversivã,fondând celule teroriste în
favoarea puteriisovietice. Interesant este cã în Raportul
comisieiprezidenþiale pentru analiza dictaturii comunistedin
România, Vladimir Tismãneanu nu pomeºtenimic despre atrocitãþile
comise în Basarabia subpatronajul tatãlui sãu” etc. ªi altor
figurimarcante ale epocii, Niculae Gheran le face fiºe,ca un
veritabil ºi conºtiincios... redactor de carte:”De la o vreme,
numele lui Bodnãraº este însoþitde epitetul de spion sovietic. Nu
fãrã temei, cãciîn februarie 1932, pe vremea când era locotenentîn
Regimentul 12 de artilerie din Basarabia,dezertase la ruºi, unde a
dobândit cetãþeniasovieticã, pentru ca mai apoi, în 1935, sã
revinãcu misiuni dirijate de serviciile militare deinformaþii
(G.R.U)” º.a.m.d., detaliile biograficedeºirate informativ aruncând
azi o altã luminãasupra distinsului personaj. Cu ironie mai
degrabãdecât cu umor, N. Gheran vorbeºte despreconducerea
Ministerului Culturii: ”Troicavicepreºedinþilor o întregea Dumitru
Popescu,tânãr arãtos, provenit din mediul gazetãresc (...)vocaþia
gazetãreascã îl apropiase de redacþiaContemporanului, unde lucreazã
câþiva ani subconducerea lui Horia Liman, pentru ca ulterior sãnu
fie agreat de George Ivaºcu, noul redactor ºefal publicaþiei,
revenit în forþã (...) Cel cãruia dinpricina megalomaniei i se mai
zicea Popescu-Dumnezeu se resemneazã la cursuruleuniversitãþii de
partid , de unde seîntoarce în presã, sãltat în grad (...) în
conducereaComitetului de Stat pentru Culturã ºi Artã va
fitranzitorie, cãci dupã doi ani este numit redactorºef al ziarului
Scânteia, oficiosul P.C.R. (...) Lipsitde umor, nu era în stare sã
se distanþeze de
66
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
6 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
Arta de a fi pãgubaº Constantin Cubleºan
comentarii
Valeriu Herþa Enigma, 2011
-
77
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 7
prostia oficializatã. Când, ulterior, va deveniministru al
Culturii, va elimina din personal petoþi cei ce apucaserã sã-l vadã
într-o posturãliberalistã (...) Odatã cu intrarea sa în
supremulsinod executiv, îºi va schimba ºi odãjdiile,asemãnãtoare
acum cu ale ierarhilor Bobu ºiVerdeþ, Mizil ºi Mãnescu, Postelnicu
ºi GoguRãdulescu, þinutã sobrã de nuntã în cimitir, dupãmodelul
Inaltpreafericitului, care în timpul liber,nu bea, nu fuma nu
ciocãnea, plãcându-i doar sãse (...) Pe cât de dur cu
subalterniisãi, marele Miticã era extrem de obedient faþã
deconducãtorul suprem, cãruia îi va datora ºirapida sãltare în
ierarhie” º.a.m.d.
Cartea e plinã de asemenea notificaþii alepropriilor întâmplãri,
toate având loc în mediiculturale de altitudine (mai micã sau mai
mare).
Dar, Niculae Gheran are ºi nostalgiaBucureºtiului de odinioarã,
pe care îl prezintã caîntr-o rapidã stampã de epocã, dintr-un soi
deplimbare ce aduce oarecum cu aceea a crailor deCurtea Veche:
”Dupã ce urcasem pe BulevardulElisabeta, defilând prin faþa
cinematografelor –prilej nostalgic de a-mi aminti de anii
liceului,când chiuleam cu voioºie sã vedem de trei oriacelaºi film
cu un singur bilet de intrare, pentucã intrai ºi ieºeai când doreai
din salã – am ocolitCentrul Militar ºi am virat-o pe Calea
Victoriei,cu opriri bine stabilite: am salutat din mers CasaCapºa –
restaurant, braserie, cofetãrie ºi cimitirliterar –, teatrul de
revistã - fostul al lui Constantin Tãnase –, PalatulTelefoanelor,
Palatul Regal, iar pe cealaltã parte adrumului, colþ cu Academiei,
Casa de Modã, cândva clãdirea renumitei bodegi alui Dragomir
Niculescu, cu specialitãþi , Biblioteca Centralã Universitarã,
fostaFundaþie a Principelui Carol, iar apoi, pe colþ,Ateneul Român
ºi vestitul Hotel-restaurantAthenee Palace (...) Ne împletecim
paºii de pe-oparte pe alta a strãzii ºi ne oprim din când încând,
pe locurile unde cândva a fost cevaimportant, precum ,statuia lui
Carol I – sculptatã de Mestrovici ºidãrâmatã într-o noapte, dupã ce
în prealabil adispãrut ºi regele Mihai –, apoi locul pe care afost
Teatrul Naþional, bombardat din greºealã denemþi, în locul
Palatului Regal ºi clãdiriiTelefoanelor, avute în vizor. Alunecãm
prin faþacofetãriei Nestor, la al cãrei etaj interior seputeau lua
gustãri ºi bea o bere de plãcere ºimergem ce mergem pânã în
apropierea strãziiBiserica Amzei...” etc. etc.
Memorialistica lui Niculae Gheran are ºarm ºio lejeritate aparte
în expunere, el evocând lumeaºi atmosfera culturalã a unui trecut
nu preaîndepãrtat, totuºi de tristã amintire, în universulcãruia se
plimbã cu nonºalanþa ºi rãspãrul ce ºi-lîngãduie numai un trecãtor
pe care azi nicioumbrã de-acolo nu-l mai poate atinge. Dar, etotuºi
lumea lui. O lume tristã pe care sestrãduieºte sã o caricaturizeze
(ridiculizeze), submasca unei boeme trãite salvator, purtatã
cumvaostentativ atunci pentru a putea depãºiopresiunea maºinãriei
administrativ-politicãmenitã a depersonaliza pe oricine. ªansa
luiNiculae Gheran a stat în umorul lui funciar ºi încapacitatea de
a nu lua niciodatã nimic în tragic.Iar acum, stilul acestui
comportament dezinvoltse transleazã cu farmec în stilul
memorialisticiisale, acidulat dezvãluitoare a unei
existenþelamentabile dintr-un teatru mizerabil, jucatmereu de falºi
eroi, în spatele cortinei realitãþii.
Cornel Robu
Sarcasm cu zâmbetul pe buze
Un instrument care convine de minuneacestui sarcasm cu zâmbetul
pe buze,perfect consonant cu propriultemperament ºi pre-adecvat,
dacã se poate spuneaºa, registrului stilistic ales aici prin
afinitateelectivã de autor, este limba românã în careCãlãtoriile
lui Gulliver au fost traduse deeminentul anglist Leon Leviþchi
(1918-1991), în1956, 1967, 1983, ca ºi cum ar fi fost traduseprin
1756, 1767, 1783 - limbã românã ea însãºicontrafactualã ºi
ucronicã, într-un anume sens,moderat ºi ceremonios arhaizantã, ca
ºi cum fifost deshumatã dintr-un virtual “secol alLuminilor”
românesc, când fanariotizatele ºiturcitele principate Kara-Iflak ºi
Kara-Bogdan,aºadar Valahia ºi Moldova ar fi fost ipoteticsincrone
cu Anglia secolului al XVIII-lea ºi culiteratura englezã a acelui
secol, când deja sepractica acolo aºa-numitul understatement,
camanifestare spontanã ºi parte integrantã alefaimosului British
sense of humour.
Spuneam recent, într-un articol dedicat sf-uluiromânesc într-o
enciclopedie a domeniuluiconceputã ºi elaboratã (unde altundeva
decât) înMarea Britanie, cum cã “sf-ul românesc manifestão
predispoziþie nativã pentru analogie mai multdecât pentru
extrapolare, pentru “soft sf” maimult decât pentru “hard sf”,
pentru psihologiemai degrabã decât pentru ontologie, pentru
supra-declarare decât pentru sub-declarare, pentruhiperbolã decât
pentru litotã.” (“Romanian sfhas a native propensity for analogy
rather thanextrapolation, soft sf rather than hard,psychology
rather than ontology, overstatementthan understatement, hyperbole
than litotes.” -The Encyclopedia of Science Fiction. Edited byJohn
Clute, David Langford, Peter Nicholls andGraham Sleight, ediþia
on-line, 2011.) Nu trecuseprea mult timp de la postarea pe Internet
aacestei enciclopedii, ºi iatã cã recenta carte a luiMircea Opriþã
venea sã contrazicã, în parte celpuþin, valabilitatea constatãrii
de mai sus, poateprea categoric afirmatã, dar care, în esenþa
ei,
rãmâne adevãratã. Pentru cã Mircea Opriþã este,sub acest aspect,
excepþia care confirmã regula.
Dar, de fapt, scriitorul nici nu se aflã acum laprimele sale
încercãri de acest fel. Savoarea unorastfel de “exerciþii de stil”,
vag arhaizant, vagdesuet ºi relativizant tocmai prin aceastã
discretestompatã arhaizare sau desuetudine, odescoperise Mircea
Opriþã mai demult, înromanul parodic Argonautica (apãrut încã
în1970, rescris ºi amplificat în 1980, reeditat în2011), în
povestirea Semnul licornului (1978,1980) sau în alte scrieri ale
sale. Este, însã, acumpentru prima datã când avem, negru pe alb,
subsemnãtura unui autor român, mostre indubitabilede understatement
în manierã ºi sub francizãmade in England.
Sub aparenþe asemãnãtoare, la prima vedere ºidoar pânã la un
punct, franþuzesculuieuphémisme, cu care însã nu trebuie
confundat,englezescul understatement este, mai întâi, unefect
retoric obþinut prin omisiune, prin sub-declarare sau ne-declararea
pânã la capãt a tuturorcuvintelor ºi sensurilor avute în minte de
cel carevrea sã spunã ceva ºi care ajunge sã spunã maibine acest
ceva, ºi chiar ceva în plus, dacã-l lasãpe cel care-i ascultã
mai-puþinele vorbe sã lecompleteze de la el, în continuarea mentalã
acelor spuse verbal, din propria-i minte ºi dinpropriile-i gânduri
nespuse. Nu altceva face, înesenþã, “figura de stil” sau “figura de
limbaj / devorbire” cunoscutã de secole sub denumirea delitotã, la
antipodul hiperbolei, sau - la un alt nivelºi mult mai recent -
opera deschisã / operaaperta, teoretizatã de Umberto Eco. Dar
asta-ideja altceva. Esteticale. În sensul care neintereseazã aici
(la nivel de stilisticale),subdeclararea / understatement este doar
unprocedeu stilistic care vizeazã un efect retoric -comic, ironic,
humoristic, satiric etc. - procedeusau figurã de stil prin care un
scriitor sau unvorbitor simuleazã a atribui mai puþinãimportanþã
sau gravitate unor sensuri ori fapte lacare se referã, trecându-le
sub tãcere sau
Petru Postolache Locul de veci 2011
(urmare din numãrul trecut)
-
88
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
8 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
minimalizându-le tocmai pentru a le amplifica,prin recul mental,
aceastã importanþã sau aceastãgravitate.
La noi, la români, dupã cum prea bine ºtim,hiperbola este prin
tradiþie þinutã la mult maimare cinste decât litota, ºi ajunge sã
deschidemtelevizorul sau radio-receptorul ca sã auzim cumorice
nimica-toatã este nu numai “ceva special”,nici mãcar “ceva cu totul
special”, dar musai ºineapãrat “ceva cu totul ºi cu totul special”,
astfelîncât mecanismul mental al litotei se declanºeazãinvoluntar
ºi pervers chiar ºi pe acest teren adversal hiperbolei : oare nu
cumva este vorba, totuºi,de “ceva cu totul ºi cu totul ºi cu totul
special”?
Iatã însã, ca sã revenim la cartea discutatã,cum aratã acest
insinuant ºi insidiosunderstatement în Cãlãtoria în Capricia a
luiMircea Opriþã:
«Tânãrul mi-a râs în nas, mãrturisindu-ºisurpriza de a fi
descoperit în mine un “boºorogramolit”. Nu prea ºtiu nici astãzi
înþelesul exact alacestor vorbe capriciene, însã sunt convins cã
nuse folosesc atunci când vrei sã lauzi pe cineva.»
«Nu ºtiam ce sã zic. Mã obiºnuisem cugazdele, se obiºnuiserã ºi
ele cu toanele mele,eram unul de-ai casei. Cât era ea de
taresufleteºte, Lady Maricika s-a pus pe plâns. Pânã ºiMiss Elli,
care nu întotdeauna era þâfnoasã ºi gatasã facã pe nesuferita, lãsa
sã se vadã cã þinea lamine mãcar cât la cãþelul vecinilor, cu care
ieºeauneori la plimbare, purtându-l de cureluºã ºijucându-se cu
el.»
«Lordul Decan era un bãrbat scund ºi îndesat,cu o figurã care în
Anglia ar fi pãrut de ºarlatan,însã aici, în Cetãþuia Soarelui,
prezenta cele maidistinse garanþii academice.»
«Flãcãii pãreau sã n-o mai bage în seamã, darîncepurã iarãºi,
între ei, o discuþie înflãcãratã, peparcursul cãreia am auzit de
mai multe oricuvântul “maidan”. Atunci încã nu ºtiam ceînseamnã. Cu
timpul, aveam sã aflu cã maidanaºiierau un neam aparte în populaþia
Capriciei, iarcerºitul era la ei o ocupaþie tradiþionalã, ba
chiarde mare cinste, întrucât pe unii îi fãcuse bogaþi.»
Înþepatã cu acul fin al litotei, gogoaºa umflatãa hiperbolei se
dezumflã sarcastic:
«Master Dinu mi-a citit câteva poezii de-ale luiBulla, unde
lãuda cu mult suflet mãreþia ºideºteptãciunea mogulului sãu de
partid. Spunea -între altele - cã, atunci când se arãta acela
undeva,rãsãrea soarele deasupra Capriciei. Lucru din careeu am
înþeles cã Ciocesko nu se arãta niciundedupã orele înserãrii, cãci
atunci ar fi trebuit sãrãsarã soarele ºi în miez de noapte, iar
oasemenea minune n-ar fi rãmas neînscrisã deastronomi în tabelele
lor.»
Hiperbola ºi litota pot însã ºi convieþui, într-oanume simbiozã,
fiind uneori chiarcomplementare sau reciproc transmutabile:
«Am putut sã descopãr ºi o artã în carecapricienii sunt
neîntrecuþi, încât mi-e teamã cãniciun oraº din Regatul Marii
Britanii sau dinEuropa n-ar reuºi sã-i învingã, dacã ar intra
într-oasemenea înfruntare cu Cetãþuia Soarelui. Mãgândesc la felul
cum îºi decoreazã strãzile, ieftinºi extrem de variat ca
inspiraþie, cu hârtii ºigunoaie. Arta asta, dupã câte am observant,
estepracticatã de toatã suflarea locului ºi nici n-arputea fi
închipuitã fãrã un larg sprijin popular.»
Litota n-are aici nicio dificultate ºi nicioezitare pentru a
trece dezinvolt în contrariul ei,pentru a bascula într-o clipitã la
antipodul ei, înhiperbolã, sub-declararea în
supra-declarare,understatement în overstatement. Alineatulînceput
mai sus continuã firesc, fãrã întrerupere:
«Dimineaþa, strãzile sunt curate, dupã ce
gunoierii de la miezul nopþii au fãcut tot ce stã înputerile lor
omeneºti ca sã pregãteascã oraºulpentru faþa lui artisticã de
fiecare zi. În scurtãvreme însã, odatã cu cei dintâi trecãtori,
care suntcapricienii cu somn scurt, sau cei nevoiþi sã iasãcu
câinii la plimbare, încep ºi primele semne delucrare artisticã :
ici un pachet gol de þigãri, coloun pahar de plastic, cãlcat în
picioare sã i se deaformã de stea, dincolo o pungã mototolitã
dupãce ºi-a mutat în stomacul vreunui înfometatbrânzoaicele sau
vreo altã gustare zoritã, maiîncolo câþiva scuipaþi lângã niºte
pamflete [ziare,gazete – n.n.] cu miros proaspãt de tiparniþã,dupã
ce-au fost rãsfoite în grabã prin vreo staþiede trãsurã publicã
[autobus, tramvai – n.n.] ºiaruncate chiar acolo, pe jos. Din loc
în loc,începe sã aparã ºi contribuþia câinilor nebunaticiºi
jucãuºi, fie aºa cum o scapã pe trotuar artiºtiiaceºtia de rasã
animalã, fie cu colaborarea omului,care din nebãgare de seamã calcã
pe produsuloriginal, întipãrind pe asfalt o formãîntâmplãtoare, la
care câinele nici nu s-ar fi pututgândi. Lucrarea continuã cu spor,
unele oreaducând pe trotuare mai multe mãrturii artisticedecât
altele, iar pânã seara întreg oraºul aratã ca onesfârºitã operã de
artã […].»
Din understatement se trece fãrã pragdespãrþitor în
overstatement ºi atunci când esteevocatã o “sãrbãtoare ce-ar putea
fi numitã aTuturor Veºtilor” [Ziua presei? – n.n.], când
estecelebrat accesul liber ºi nelimitat la informaþie:«Iar veºtile
puteau fi aduse sub ochii larg deschiºiai capricianului doar de
miile de pamflete nouapãrute, când fiecare ins din Cetãþuia
Soarelui seabona la câte zece, douãzeci sau chiar mai multe,cât îl
þineau punga ºi curiozitatea. Am aflat cãumblau atunci bieþii
poºtaºi cocârjaþi sub saci caSanta Claus al nostru, ducând în
fiecaredimineaþã tone de hârtii pe care trebuiau sã lepresare prin
cutiile poºtale ale insularilor, încât nue de mirare cã s-au plâns
de nenumãrate ori cãintrã în spital de atâta efort, cerând bani
maimulþi ºi de la Poºtã, ºi de la abonaþi, ºiameninþând cã-ºi
aruncã sacii în Dembowitz dacãnu li se înþelege necazul.»
Sau în pasajul (de la paginile 48-49) pe careautorul însuºi l-a
ales pentru a-l mai sublinia încão datã, concluziv, pe ultima
copertã a Cãlãtorieiîn Capricia:
«I-am spus gazdei cã mã întrebam foarteserios dacã þara lor
putea avea vreo nãdejde deînaintare cu oameni atât de lipsiþi de
sufletpentru treburile ei. Lipsiþi mai ales de dorinþa dea osteni
fiecare acolo unde crede cã ar fi destulde priceput ºi, totodatã,
unde ar fi mai marenevoie de el. Începeam din nou sã mã îndoiesc
desãnãtatea neamului aceluia de insulari carevorbesc mai mult decât
pun mâna ºi promit cutotul altceva decât sunt ei în stare sã se
þinã decuvânt. Iar o þarã unde dulgherul leagã bârnele deacoperiº
cu sforicele fiindcã îi e lene sã facã doipaºi mai încolo, pânã la
cutia de cuie ºi piroane,unde fierarul îºi lasã jarul revãrsându-se
din vatraîncinsã ca sã dea el fuga la damigeana cu tãrie ºisã stea
la taifas cu vecinii, unde felcerul amestecãotrãvurile în leacuri
la buna ºi sfânta întâmplare,pe motiv cã merge ºi-aºa, o asemenea
þarã lesnese duce de râpã, de ajung celelalte sã-ºi râdã înpumni de
ea ºi s-o arate cu degetul. Iar urmaºiiacestor trândavi vor fi ºi
mai trândavi, ainepãsãtorilor vor fi ºi mai nepãsãtori,
ainevolnicilor - ºi mai nevolnici, ai prefãcuþilor ºimai prefãcuþi,
încât þara nici nu va mai trebuiîmpinsã de duºmani sã se dãrâme, se
va dãrâmaea singurã, dintr-o datã sau încetul cu încetul,
iarcapricienii or sã ºadã miraþi pe ruinele eifumegânde,
nevenindu-le sã creadã ºi întrebându-se de ce i-a pedepsit
Dumnezeu, aducându-i la aºamare nenorocire. Nici nu-i de mirare, am
spus, cãfirme mici din Tramontana, din Glubbdubdribbori din
Republica Oregan or sã vrea ºi chiar or sãfie în stare sã cumpere
Capricia pe nimic, dacãnu cumva vor trebui capricienii sã mai dea
ºi dinbuzunarele lor ca sã fie cumpãraþi. Ba chiar sã seroage de
alþii sã-i cumpere!»
Pe scurt, o carte cât se poate de gravã, înciuda aparenþelor
zâmbitoare, un scriitor ajuns laapogeul virtuozitãþii de maestru în
artacuvântului, o carte admirabilã ºi o lecturãdelectabilã.
Dumitru Pomârlean Icar, 2010
-
Dintre poeþii apropiaþi în timp, dar nu ºi înstil, de generaþia
lui Nichita Stãnescu, IonHorea (n. 1929) este, fãrã îndoialã cel
mai„tradiþionalist”. Prefixul neo- i se potriveºte lui celmai bine,
fiindcã atât universul imaginarcaracteristic cât ºi limbajul
discursului liric prinsîn ramele stricte ale prozodiei „clasice” se
regãsescla el fãrã nicio distanþare care sã trãdezeconºtiinþa
convenþiei literare preluate. Dimpotrivã,Ion Horea se instaleazã de
la început (dincolo decâteva „concesii” conjuncturale, fãcute în
cãrþilede debut, temelor date ale momentului) întrereperele bine
fixate ale tematicii rustice – peisajulnatal, localizat cu precizie
toponimicã, în preajmaMureºului, ca altãdatã „pe Argeº în sus” de
cãtreIon Pillat, ocolul gospodãriei þãrãneºti cuinventarul
obiectual ºi evenimentele definitorii,desfãºurate ciclic, ca
într-un ritual, între munci ºizile perindate fãrã mari ºi
zguduitoare surprize,menþinute în regimul firescului, al ritmului
naturiice integreazã echilibrat ºi viaþa individului, ºi
acolectivitãþii, cu un sentiment al continuitãþii înraport cu
generaþiile trecute, cu „datina” ºi cu„legea”... Întinsa operã a
poetului – în jur detreizeci de volume publicate din 1956 încoace
–dã seama despre un fel de sintezã a vocilor liriciietichetate
drept „tradiþionaliste”, pe o linieprestigioasã, de la Alecsandri
la Eminescu ºiMacedonski, la Octavian Goga, chiar Arghezi, cuceva
din Priveliºtile lui Fundoianu, dar mai ales laIon Pillat, de la
care împrumutã nu doar teme ºimotive, ci ºi muzica imediat
recognoscibilã a„alexandrinului românesc”, cultivat cu o
notabilãconsecvenþã, pânã la identificare; în aºa mãsurãîncât,
atunci când, temporar, pãrãseºte tiparulprozodic pillatian,
întreruperea surprinde ca oieºire din matcã. Interesant este, însã,
cã acest„epigonism” nu afecteazã grav þinuta propriuluidiscurs, ce
nu apare totuºi ca o simplã repetiþie înecou. Aceasta, deoarece
altoiul transilvan foarteviguros asigurã o particularã vitalitate
trunchiuluicãruia i se aplicã, amestecul de seve îi prieºtevizibil,
iar sinteza la care se ajunge capãtã oculoare personalã
neîndoielnicã.
Motivul liric al întoarcerii la vatrã, atât demarcant pentru
„tradiþionalismul” ardelean, care
la poetul Argeºului ºi al Floricãi sugera o reparaþiea unei
înstrãinãri mai curând culturale, esteresuscitat la Ion Horea cu o
vigoare nouã. Trãitor,de ani mulþi, la oraº, în Capitalã, el nu
punetotuºi în prim plan sentimentul înstrãinãrii, alvieþuirii
frustrante „în umbra zidurilor”; aproapeaccidental prezent în
poezia sa, oraºul este masivconcurat de nostalgia locurilor natale,
ale cãreirepere, la toate nivelele existenþei, îi ghideazã
ºiordoneazã viaþa. Ion Horea este în primul rândun poet al evocãrii
nostalgice, care face dinArdeal ºi din þinutul de obârºie mureºean
un felde emblemã, un teritoriu simbolic, ca altãdatãGoga. Al.
Cistelecan îl caracterizeazã foarteplastic (în prefaþa la masiva
antologie Bãtãlia cuaur, din 2009) drept „ardeleanul
definitiv”,„ultimul ardelean al cãrui suflet n-a trecutmunþii”,
vorbind despre o „religie melancolicã” ºi„un soi de pan-ardelenism
elegiac”. „Truditulsuflet” al poetului de la Rãºinari, venind
periodicsã se „închine” la altarul locului sfânt, seregãseºte ºi la
urmaºul sãu, solidar ºi el cu marilefiguri ºi momente din istoria
Transilvaniei, însãfãrã patosul misionar justificat atunci de o
istorietragicã, ci în ipostazele mai senine, calm-meditative, ale
omului tulburat însã de trecereavremii ºi de alterãrile provocate
de ea comunitãþiitradiþionale, tiparului de statornicie ºi
organicitatede odinioarã; Ion Horea reactiveazã în propriulspirit
imaginea exemplarã a cãrei degradare oconstatã cu o amãrãciune mai
degrabã resemnatãîn faþa ineluctabilului. Nu problematizeazã,
nudramatizeazã excesiv, doar constatã elegiacpierderile,
inventariazã cãderile, ruina, golul pecare-l mai poate repopula
doar amintirea, cuelemente de contextualizare social-istoricã
foarterar sugerate.
Încã din Poezii (1956), poetul se declara cãpoartã în el
„mireasma pãmânturilor sfinte”,vedea, pe urme pillatiene cum „iarna
îmbracãpãmântul cu sumanul” – prime semnale cã vauza, pentru a-ºi
construi imaginile, cu precãdereprin apelul la elemente ale
universuluigospodãresc-rural, din care va reþine consecventelemente
de vocabular specific ardeleneºti, de lacele numind obiectele lumii
þãrãneºti – ºopru,
cuhnie, grindeiul, rotila, cormanul, îmblãcie, - lalocalizarea
peisajului în þinutul natal: Mureºul,Pojorâta, Continitul, Roma
Micã a Blajului,Diciosânmãrtin, Cheile Turzii, Dileul,
Târnavele,toponime din þinutul de origine, dar ºi sintagmeexclusiv
transilvane, precum drumul þãrii,indicând ºoseaua principalã care
strãbate satul.Formal, era, tot pe atunci, anunþatã
necontenita„cãutare a formelor perfecte”, indiciu
evidentclasicizant, iar viziunea „organicistã” asupra
lumiistatornicite în tiparele ei strãvechi se vestea în„atâtea
lucruri simple, curate ºi fireºti” care setrezeau în sufletul ºi
„fereºtile” poetului nostalgic.Ecou din universul imaginar al lui
Ion Pillat era ºicel al „cãmãrii cu fructe” – la Ion Horea
„cãmãrilegoale” ale sufletului se umplu cu „strugurii ºipiersicile
aromate. / Cei din urmã pepeni ºi celedin urmã tomate, / ºi poamele
ºi bucatele ºi toatecele”... Ciclul de Agreste, din volumul Coloanã
înamiazã (1961), tutela astfel de poeme care schiþauuniversul ce
avea sã se îmbogãþeascã mai târziu.Dar aceastã amplificare fireascã
se produce totprin înmulþirea reperelor de univers
tradiþionalrustic. Caracteristicã este, de la început, ºi
atenþiaacordatã „calendarului” þãrãnesc, ritmului ordonatal
anotimpurilor (o carte din 1969 se intituleazãchiar Calendar).
Toamna, bunãoarã e, ca la toþi„tradiþionaliºtii” sezonul roadelor,
al butiilor plinecu must ºi vinuri, al bucatelor din ºurile
undevara se „îmblãteºte” grâul iar toamna se „desfac”cucuruzii,
iarna este un timp al aºezãrii lucrurilorîntr-o pace grea de sevele
înmagazinate aleproduselor pãmântului, cu o aplecare adiscursului
cãtre materii dense, de o mocnitãvitalitate, amintind de Fundoianu
ori de V. Voiculescu: „Tãcerea cât de beatã-i cãzutã pestevii! /
Butoaie nu mai sunã, gãleþile-s luate / Sãmãsure nutreþuri de boabe
ºi bucate, / ºi sfecla ºicartofii la porci, ori la viþei / Sã ducã
þâþa caldã.ºi totuºi, dacã vrei / Sã-þi mai aduci aminte detoamnã,
poþi sã treci / Pe unde cerul verii-i turnatîn cupe reci / ºi unde,
lângã teascuri, butoaiele larând / Sunt grele de luminã, de piatrã,
depãmânt”; ori: „Prin curþi butucii carã miresmelepãdurii / ªi
mucegai din beciuri”; „Sub asfinþit,zãpada se lasã ca sub taur, /
Râvnindu-l într-untremur de gheaþã ºi tãcere / Din patima
rodiriigemând fãrã putere / I se lovesc de pântecluceferii ºi sunã
/ Zvâcnindu-i parcã-n uger totlaptele din lunã”... Trece prin
aceste poeme ºi oadiere livrescã, aducând aminte de Aci sosi
pevremuri, capodopera lui Pillat: „Pe rât submuºuroaie sobolii
vremii scurmã. / Fântâna-iastupatã. De cumpãnã nici urmã / ºi
vitele dintroacã nu-ºi mai ridicã botul / Pe-aici într-ovacanþã
citeam din Idiotul”...
Iar dacã e sã revenim asupra elementelor devocabular ce
individualizeazã starea de spirit ºiambianþa acestei poezii, ar fi
de citat foarte multeversuri unde ele apar în chip
pregnant,subordonate tematicii dominante a
rememorãriinostalgic-meditative, sub semnul trãirii acute atrecerii
timpului, echilibratã relativ doar de ºi maiputernicul sentiment al
„rãdãcinilor” din solul deobârºie. „Iarãºi rupt din þãrmul unde am
rãmas înneclintire / Prins de rãdãcini, cu plopii ºi
rãchitelesubþiri, / Mã întoarce glas de clopot ºi-n tãceri
decimitire / Poate vin din amintire, poate-s numainãluciri. /.../
Vin prin sate ciubãrarii, duhotarii,cortorarii, / Parcã vin dintre
nisipuri ºi-i oaºteptare-n toate”, / ªi-i întâmpinã primarii,
ºi-iopresc în drum jândarii / Nopþile-s sub coviltire ºisub corturi
îngropate”... Mai rar, ca în poemele
99
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
9TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
lecturi
Ion Pop
Un neotradiþionalist: Ion Horea
Anna Olenicenko Secretul II, 2011
-
Pe uliþa mare ori Întâmplarea cu stupul, versul sedestinde din
chingile prozodiei, sã-i zicem,pillatiene, pentru a se orienta spre
stilul maidinamic ºi zigzagat, deschis cãtre naivitateainfantilã a
desenului imagistic, ca la un AdrianManiu din Povestea din sat.
Dar, indiferent derama adoptatã a versificaþiei, Ion Horea aremereu
o frumoasã disponibilitate imaginativã, unsimþ al materialitãþii
lumii, exprimat în preferinþapentru imaginarul teluric, ce atrage
spre sine ºi unparticular sentiment al timpului depozitat
înlucruri, în chip firesc asociat unei memorii diversstratificate,
grele de înfãþiºãri ale trecutului dinadâncurile eului.
Pe mãsurã ce înainteazã în vârsta poeticã, IonHorea scrie tot
mai frecvent poeme ale „trecerii”,sentimentul morþii insinuându-se
pregnant ºitulburãtor în poeme, cum se întâmplã, cu unaccent
aparte, în Podul de vamã (1986). Încã odatã, acest sentiment e
departe de orice angoasãºi „tristeþe metafizicã”, plecarea
definitivã fiindimaginatã pe un orizont al reintegrãrii,
alreîntoarcerii în „ciclul elementelor”, cum ar ziceBlaga, urmând
Legea generalã: „s-o vezi venindcum latrã câinii ºi când þi-aºtepþi
în drum copilul/ ºi sã-þi arate unde-i locul sãpat frumos în
patrudungi, / stãpân în casa ta ºi slugã, sã-i fii supusulºi
umilul, / ºi sã-i citeºti pe faþã legea ºi-n coasa eisã te împungi
/ ºi sã te jeluie din urmã când veilãsa deschisã poarta, / apoi în
casa ta sã sunepaharele ca la ospãþ... / o, de ne-ar fi
pânã-nvecie, ca o poveste scrisã soarta / unde ºimoartea are-o
noimã pe care-aº mai putea s-o-nvãþ”. O „poveste întreagã” e ºi
poezia, rostire cufuncþie soteriologicã, ce „vindecã rãni ºi te
leagã /de ele, de marile legi”, iar discursul liric econstruit pe
armãtura unui imaginar arhetipal:podul, luntrea, vâslaºul, valea,
râul, drumul,moara, coasa, tot aºa cum din reperele acestuiunivers
evocat sub semnul ruinãrii ºi al pãrãsirii,rezistã Piatra, Cumpãna,
Coasa ori Stogul,regãsite în personalul muzeu memorial. Cândapar,
rar ºi fugitiv în poeme, agitaþia ca ºi calmuloraºului sunt traduse
în termenii nostalgic-evocatori ai universului rural: „maºinile
frâneazãla stopuri ºi, þipând, parcã trezesc în mine ºicheamã
vrând-nevrând, / schelãituri prin ºteoane,la garduri de ogrãzi”;
„când într-o zi oraºul se-ngroapã sub zãpezi, / pe strãzi ºi
coperiºuri aivrea sã te mai vezi / ca pe-un rãzor, la nucul cufoi
de aur stins / sub care nu eºti singur ºi nupoþi fi învins”.
Conºtient cã „acestea nu vor mai fi în veci”,subiectul liric
pune totuºi lamentaþiei o specificãsurdinã, consolându-se cu
reminiscenþe ale satuluidin amintire, „cu tot mai depãrtate mâhniri
decãrturar”. Îi vine în sprijin ºi amintita concepþie„clasicizantã”
a poeziei, meºteºug echilibrat alcuvintelor, opus programatic unor
limbaje mainoi, care-i par semne ale cedãrii în faþadestrãmãrilor
ºi licenþelor vieþii moderne: „ajungãsã treacã timpul peste tine /
ºi tu sã stai capietrele pe prund. / pe-atât te trage parcã
maiafund / un vers pe cât îl meºtereºti mai bine, /nepãsãtori,
pãmântul e rotund, / confraþii tãi oiau pe serpentine. / tu singur,
parc-ai duce oruºine / ºi cauþi rime într-un veac bolund. / mailasã
ºi tu vorbe desfrânate / sã-mbete limbi decâlþi ºi creier seci, /
nu vezi cum lumea þine sã-ºiarate / cã doar pieirea mai dureazã-n
veci // darmai rãmâne cineva sã-ºi spunã / dacã, iubind, maisunt
pe-o cale bunã” (Ars). Este o ars poetica cereactualizeazã opþiunea
pentru cuminþenia ºicuviinþa tradiþionalã a rostirii, concordantã
cuîntregul „comportament” simbolic ilustrat deaceastã poezie fidelã
vetrei strãbune ºi strãvechilor
tipare al vieþii þãrãneºti, unde, cum spune cevamai târziu,
„Toate-s cum li-i scrisa lor sã fie”. (Unamplu ciclu de sonete -
Cartea sonetelor, 2001 –de accent reflexiv-elegiac va încununa, în
acestsens, scrisul poetului ce mediteazã amar „înlumea asta crudã
ºi nebunã”, „lumea asta crudã ºirapace”). Putem avea rezerve faþã
de un asemeneaexclusivism, dar e de constatat ºi
organicitatealegãturii sale cu ansamblul universului imaginarpropus
de opera lui Ion Horea. Ca un ecou târziuvenit dinspre decizia
pillatianã de a lãsa altora totglobul terestru ca o minge sunã ºi
versuri precum:„ce nemãrginiri grozave þin maºinãria lumii /
cerãpiri prin spaþii oarbe, în explozii, îmi mai spun,/ ºi mã-ntorc
lângã pãmânturi unde cade floareabrumii / pe bucatele din care
înþeleg un veac maibun” (Numai þara).
În cãrþile mai recente al poetului se în mulþescaccentele
meditativ-religioase. Versuri scurte, cutrimiteri ritmice la
Stelele-n cer a lui Eminescu,dar menþinându-se în genere între
linii ºi muzicide o clasicã limpezime, concentreazã
reflecþiicentrate majoritar asupra tematicii trecerii, într-unregim
prozodic adesea anaforic, reamintindmetronomic perspectiva
stingerii, ruinareamultora dintre reperele existenþei statornice
deodinioarã, însã pe care poezia le recupereazã cu oconsecvenþã ºi
obstinaþie traducând permanenþaunei adeziuni ºi opþiuni definitive.
Volumeprecum Calea Târgului (2010) ori Scribul (2010)reitereazã un
numãr de motive de mult familiarecititorului. Poetul rãmâne mereu
„întors înamintire prin lumea transilvanã”, fidel unui „timpal
(sãu) pe care nu-l (dã) cu niciun preþ ºinimãnui / Rãmas încremenit
în lunã ori în zãpezice stau sã cadã”, cu conºtiinþa, chiar, de a
se ºti„în lumea literarã un proscris”. Culoarea senin-elegiacã a
acestei lirici abia dacã se întunecã dincând în când vorbind despre
„sufletu-n risipã” ºidespre conºtiinþa cã, întreg universul
tradiþional,rãmâne sã fie numai evocat numai în poezie,fiindcã
„doar cel de la-nceputuri a mai rãmas –Cuvântul” , iar acesta e
credincios tiparelororiginare: „O lege doar pe toate se-aratã-a
fistãpânã / Eram al lor în toate, aveau un sufletpur”... Câteva
poeme fac acum „cronicalocurilor”, a „timpurilor, a „dimineþilor”
ºi a„serilor”, într-un soi de inventar nostalgic care, încâteva
texte este, din nou, ºi al unui vocabularspecific locurilor readuse
în amintire, de oparticularã rezonanþã în aceastã lume
ce-ºiîntãreºte astfel culorile, indiviualizând puternicviziunea. Un
Remember din Calea Târgului, depildã, readuce în prezent, ca
într-un rezumat,datele de bazã ale micii lumi gospodãreºtiardelene,
înscrise în memorie, dispensându-se deorice metaforã: „În noaptea
asta umblu desculþprin ogradã, / iarba, udã, roua nu-i
ridicatã,soarele n-a rãsãrit / cineva duce mâncare la porciºi
câinelui la ºurã / cineva mulge oile, cinevalucrã pe la poiatã /
coticarul ºi coºul pe jumãtategolit / ºura ºi grãmezile de lemne,
ºoprul, coteþul,/ poiata ºi clãile de fân, gunoiul, melegarul,
/ocolul ºi gãbãnaºul, conia ºi casa cu filigorie, /fântâna cu
ciocãnitoarea pe cumpãnã, poarta, /poarta dinsus, câinii latrã
dinspre Vaidei /oamenii cheamã, pe drumul þãrii trec în sus ºi-njos
/.../ o sã scot boteiul pe drumul dintreGruieþe, / pe lângã nuc, pe
ogor, pe þelinã, pecoastã, / atâta ºtiu, atâta-i lumea, între holde
ºicucuruzi, / pânã la acãþi, pânã pe Hici, pân-laiclejia popii”...
Cu o mai mare insistenþã,procedeazã aºa ºi Marin Sorescu în La
Lilieci.
O pondere aparte au în aceste mai recentescrieri ºi poemele de
inspiraþie religioasã,bunãoarã în Mãrturisiri ºi rugãciuni, din
2003,unde discursul se întoarce spre dicþiunea
argheziano-voiculescianã, chemând prezenþa luiDumnezeu în acest
decor rural-ardelean, ºiîntâmpinând-o/imaginând-o între repere
locale,familiare, ce coboarã transcendentul fãrãsolemnitãþi
emfatice printre lucrurile ºi actele defiecare zi: „Doamne, cel
dinspre coteþe, dinpoiatã, din ocol, / Pe fãpturile ogrãzii din
vecii deveci comornic, / Aºteptat în jurul mesei, bãnuitîn blidul
gol, / Doamne-al laptelui cu spumã dinºiºtarul pus pe vatrã, / Al
nutreþului din iesle ºi-alfãinii din lãdoi”... ºi în acest spaþiu
recules-meditativ, se produce un fel de sintezã a marilorvoci ale
liricii „tradiþionaliste” româneºti. Cadeundeva, arghezian, umbra
Domnului – „Doamne,umbra ta cãzutã peste casã nu e alta /
Decâtumbra coborâtã pe Golgotha-n ziua sfântã”;altãdatã, între
Voiculescu ºi acelaºi Arghezi, seridicã o rugã de om tulburat de
patimi: „Suntbogat ca o grãdinã, ros de patimi pãmânteºti”,ipostazã
imediat atenuatã, însã, de amintita notãde familiaritate ºi de
umanizare a raporturilor cuSpiritul: „Doamne, mãmãliga-i fiartã
ºi-abureºtelapte-n blide, / Lampa-ncepe-a pâlpâire, semn cã-odatã o
sã vii, / Sã vedem cum uºa casei ca-nminune se deschide / ªi
te-alegi ca o luminãdintre morþi ºi dintre vii”... Nu lipseºte
niciºtiutul, de la aceiaºi înaintaºi, sentiment al„târziului”,
osteneala cãutãrii unul Dumnezeuascuns – „Am obosit sã te mai caut
pe unde numai umblã nime”, dar nici ecoul, înregistratconºtient,
desigur, din Blaga: „Ca pe-un orb teduc de mânã ºi prin lumea ta
nebunã / Te-aº lãsaprintre mãceluri, de-ai putea sã le
sfinþeºti”...
În ciuda posibilelor raportãri la asemenearepere, poezia lui Ion
Horea nu lasã totuºi, cumspuneam, impresia unei repetiþii în simplu
ecou alvocilor Tradiþiei. În vremuri mai noi, decvasiobligatorii
„restaurãri” ale unor limbaje liriceinterzise multã vreme, scrisul
sãu poetic retopeºteîntr-o sintezã personalã toate aceste
filoane,întreprinzând un elogiu profund elegiac al unuiunivers
cândva exemplar, în care se regãseºte, acãrui memorie o cultivã
fidel, cu o emoþie tandrã,marcatã de nostalgia unor vremuri apuse.
Aredreptate când scrie undeva: „Totuºi, totuºi, nusunt un pãºunist
ºi nici / nu mi-am vândutsufletul dracului”, cãci întoarcerile sale
spre olume ºi o biografie arhetipale nu le ºi
idealizeazã,atribuindu-le false aureole. Pune, desigur, încotrast,
fãrã sã insiste, acest univers rustic deplinasimilat, matrice
puternic modelatoare, cu „veaculbarbar” numit cumva bacovian
într-un poem,respinge lumea „bolundã”, ieºitã din matca marea
„calendarului” þãrãnesc cu muncile ºi zilele luiemblematice, dar
pune mereu ºi o surdinã acestorevocãri, care e a omului ce ºtie cã
rânduielilevechi s-au deteriorat ireversibil. Numai cã,
spirit„clasic”, conservã în straturile adânci alesensibilitãþii
reveria unei geometrii a vieþiiechilibrate, intim legate de
ritmurile cosmice ºi devalorile umane fundamentale, perene. Dã
acesteiviziuni nuanþe proprii, ancorându-ºi în mod decisviziunea în
lumea satului ºi a istoriei transilvane,fortificatã de la o carte
la alta, producândvariaþiuni pe un numãr de teme relativ
restrâns,cultivate ºi reluate consecvent, astfel încât ºitiparul
vizionar, ºi timbrul vocii evocatoare seimprimã durabil. Limpezimea
ca regim alcontemplaþiei elegiace e cultivatã constant ºi
îndiscursul de o rigoare clasicã supravegheatã, de omuzicalitate ce
se acordã armonios cu fluenþastãrii de spirit
nostalgic-evocataoare.
1100
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
10 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
-
Opinia s-a nãscut înaintea democraþiei.Memoriile lui Omer Talon,
avocat generalîn parlamentul parizian între 1631 ºi1652, analizate
minuþios de Joël Cornette, pun înluminã aspecte inedite ale unei
opinii embrionare,interesatã de „afacerile publice”, pe
fundalul„politicii prezenþei” regale ºi al „monarhieipanoptice” în
care regele trebuia sã ºtie ºi sã vadãtotul (1). Încã de pe vremea
lui Henric al IV-lea(1589-1610), Consiliul regelui se numea
„Consiliurestrîns” sau „Consiliu secret”. Un consilier regaltrebuia
sã fie „credincios” ºi „taciturn”, supusfidel ºi scump la vorbã,
„misterele statului” –numite ºi „secrete ale principelui” –
neputînd fifãcute publice decît de acesta. În 1639,
eruditullibertin Gabriel Naudé confirma de altfel, chiar întitlul
unei cãrþi ce-l va face celebru, inexistenþaopiniei, desemnînd
manevrele ascunse,nepãtrunse, ale politicii monarhice drept
„loviturãde stat” permanentã.
Explozia de pamflete ºi texte subversiveîndreptate împotriva lui
Mazarin, ministrul favorital Anei de Austria dupã moartea lui
Ludovic alXIII-lea, va crea, înainte de Fronde (1648-1652),un
curent de rezistenþã a nobililor ºiparlamentarilor parizieni,
hrãniþi cu lecturi dinstoici: o „frondã a cuvintelor” (2) în care
fierearevãrsãrii orale e repede captatã ºi multiplicatã înformã
imprimatã, ºi prin care opinia, încãnesigurã, intervine în
dezbaterea publicã. Avîndca origine teama de rãzvrãtiri
populare,monopolul de stat asupra tipãriturilor se va fisuraîn
preajma Frondei, cînd o serie de proceseverbale ale ºedinþelor
parlamentului vor fipublicate fãrã autorizaþia puterii: o
modalitateprin care publicul, informat despre
deliberãrileparlamentare, e invitat sã se exprime în legãturãcu
ele, prin viu grai sau în scris. Cardinalul deRetz va califica
astfel divulgarea secretelorparlamentare drept o „profanare” a
misterelorstatului de cãtre o populaþie ce a invadat„sanctuarul”
întunecos al legii.
În secolul al XVIII-lea, al cãrui „cuvîntprigonit”, redus la
tãcere, a fost exhumat dintãcerea arhivelor de Arlette Farge,
„dreptul de aºti ºi de a judeca” (3) – nu oamenii, ci faptele lor-
se întinde contagios, sub chipul unei opinii totmai sigurã de ea,
dornicã de a fi informatã ºi dea lua iniþiative, ale cãrei
modalitãþi de enunþareamestecã respectul datorat suveranului
culibertatea de a refuza ascultarea, conformismul cucontestarea
neorganizatã. Într-o lume aflatã înplinã efervescenþã literarã ºi
politicã, traversatã dezvonuri ºi rumori, simpla exprimare a
opinieiechivaleazã cu o luare de poziþie criticã sauperceputã ca
atare de autoritãþi („a vorbi despreceva” înseamnã „a vorbi
împotriva cuiva”). Lipsitde statut politic, cuvîntul popular
seautonomizeazã cu greu, înscriindu-se în practicisociale
variabile, nedurabile ºi slab subversive, darstructurînd ºi
cristalizînd o opinie multiformã,fluctuantã, fragmentatã ºi
dezbinatã (rãspîndireade afiºe, publicarea de pamflete ºi de
cînteceumoristice sau licenþioase, de foi volante ºi de„bilete” ce
colportau în egalã mãsurã adevãruri ºifalsuri). Într-un climat de
toleranþã tacitã aautoritãþilor ºi de cenzurã ineficientã,
exercitatã
fãrã tragere de inimã, genuri insolite ºi efemereprecum
„noutãþile” difuzate clandestin pe foivolante manuscrise, pe
abonament sau cu bucata,se învecineazã cu publicaþii durabile ºi
angajate,asemenea periodicului jansenist Nouvellesecclésiastiques,
tipãrit ºi difuzat clandestin fãrãîntrerupere între 1728 ºi 1803.
Descriind poporulca pe o masã de indivizi ce suportã
istoria,publicaþiile secolului Luminilor cer, pentru ceimulþi,
dreptul la informare ºi, prin aceasta, de a-ºiconstrui ei înºiºi
destinul.
În dimensiunea ei epistemologicã, conºtiinþaistoricã e o
construcþie tardivã ºi o rupturã faþãde istoriografie, uneori
vecinã cu cronicapartizanã sau cu hagiografia. Apãrutã în
epocamodernã prin interpretarea faptelor umane, ea e,dupã Gadamer,
„conºtiinþa istoricitãþii prezentuluiºi a relativitãþii tuturor
opiniilor” (4). Explicitareahermeneuticã a prezentului – primul
obiect alistoriei - pusã într-o perspectivã particularizantã
ºipluralistã, fãrã ambiþii de totalizare, devine astfelsuportul
filosofic al cunoaºterii trecutului.
În Franþa, edificarea conºtiinþei istorice,consecutivã
efervescenþei liberale a anilor 1830, seaflã la originea
redefinirii societãþii ca suport ºiactor al devenirii, aratã Marcel
Gauchet (5).Imagine a unor raporturi umane prepolitice(familia,
proprietatea, munca), dinamicã ºifragmentatã, afirmîndu-se
împotriva statului ºiputerii reprezentative, societatea va pune
sub
semnul întrebãrii, foarte devreme, politica caactivitate
desfãºuratã în interesul colectivitãþilorumane. Cãutîndu-ºi
izvoarele în desfãºurareasinelui sub semnul „producerii” lui,
societatea seva întemeia, în proiectul vieþii comune,
pedisparitatea intereselor ºi pe discordia opiniilor.Nici
voluntarã, nici normativã, „legãtura socialã”nu e o construcþie a
actorilor sociali.Esenþialmente aleatorie, ea e o „organizare ce
sedezvoltã prin propria ei miºcare ºi ale cãrei leginu pot fi
stabilite decît odatã ce s-a format” (6).Cît despre stat,
reactivarea lui rãzboinicã ºidorinþa de cuceriri cedeazã locul, în
zilele noastre,vocaþiei de protejare ºi imperialismului
comercial,adevãratã „boalã infantilã a mondializãrii” (7).
În acest context, puterea presei ºi influenþa
socialã a mass mediei solicitã reevaluãri atente.Dacã în zilele
noastre „oamenii cu peniþã” sîntînlocuiþi cu „oameni cu microfoane”
sau cu„oameni cu camere de luat vederi”, problemarãmîne
neschimbatã: cum sã împãcãm dreptul lainformare cu
dezinstituþionalizarea presei înepoca trecerii de la masificare la
mediatizare?Cine poate da informaþia fiabilã? Poate exista
o„informaþie fãrã ziariºti?
Delegitimarea politicului prin banalizareamobilurilor sale ºi
prin trivializarea dezbaterilor,ca ºi prãbuºirea instituþiilor
tradiþionale (statul,bisericile, familia, partidele), au antrenat
massmedia în cursa investigãrii intimitãþii persoanelorpublice ºi
într-un militantism de tip nou:protejarea compasionalã a victimelor
– fãrã a seevoca cauzele sociale ale suferinþelor lor –
ºidescrierea complezentã a ameninþãrilor ceplaneazã asupra
omenirii, a catastrofelor naturaleºi tehnologice, a riscurilor
alimentare ºi sanitare.Noul „jurnalism de investigaþie” e însã
vecin,adesea, cu denunþarea virtuoasã ºi cu intruziuneaîn viaþa
privatã a persoanelor. Iar în ce priveºtepresa „victimarã”,
„people”, ea nu face decît sãanestezieze voinþa de schimbare
politicã asocietãþii comercializînd nefericirea persoanelor cupreþ
minim.
Mai degrabã decît sã prezinte fapte, uniiziariºti preferã sã
vorbeascã sau sã scrie, lamomentul potrivit, „împotriva puterii”,
sacralizîndo libertate de exprimare pe care nu o
recunosccititorilor lor. Falsa depolitizare ºi
adevãratamercantilizare a meseriei merg împreunã, pe opiaþã
concurenþialã în care cetãþenii ºi alegãtoriisînt simpli
consumatori. Eliberatã de propagandã,informaþia îºi accelereazã
circulaþia, devine„suprainformaþie” ºi se înscrie în circularitatea
aceea ce Jean Baudrillard numeºte „economiapoliticã a semnului”,
care o face sã-ºi piardãspecificul: satelizare alcãtuitã din
ambalarevertiginoasã ºi din indiferenþã, ce anunþãomogenizarea
culturalã proprie gîndirii unice.
Aruncarea rãspunderii derivelor mass medieiasupra tehnologiilor
ce invadeazã viaþa de zi cu zisau asupra oportunismului ziariºtilor
e însãinsuficientã intelectual. Va trebui, mai degrabã, sãredefinim
ºi sã reabilitãm opinia, sã revenim laoriginile ei – rostirea
criticã -, sã îndrãznim sã neformulãm pãrerile, propriile noastre
pãreri, rupînddogmatismul ºi conformismul din jur, devenitearmã
politicã a majoritãþilor efemere. Prin aceasta,vom putea restaura
pluralismul intelectual îndemnitatea lui primã, politicã. Dacã
„cunoaºterealucrurilor publice începe cu cunoaºterea celuilalt”(8)
– un „altul” care ne constituie în procesulvieþii în comun – fãrã a
se reduce la ea, voinþa dea informa trebuie sã prevaleze asupra
dorinþei dea comunica, ºi sã fie pusã în formã ºi vehiculatãde
profesioniºtii meseriei, oricare ar fi tehnicilepuse în practicã de
aceºtia. Doar în acest fel sevor putea restabili condiþiile de
existenþã aspaþiului ºi spiritului public, prin rezolvareaecuaþiei
dificile, perverse, a dreptului absolut alpublicului de a ºti ºi a
dreptului absolut alziaristului de a informa, într-un joc în
carevoyeurismul ºi narcisismul îºi schimbã semnele.
Subliniind ponderea valorilor culturale înconstrucþia europeanã,
Dominique Wolton aratãcã edificarea unui spaþiu politic comun e
rareoricompatibilã cu existenþa unor interese economicecomune unor
grupuri ce pot fi definite sociologic.La scara democraþiilor de
masã, înrãdãcinareaculturalã, constituitã lent, perturbã
tendinþele
1111
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
11TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
incidenþe
Horia Lazãr
Opinia ºi conºtiinþa politicã aistoriei
Olga Ilieº Ex libris, 2010
-
1122
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
12 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012
totalitare ale pieþei la omogenizare prinaccelerarea schimbului
– fapt care dã naºtere unorantagonisme inedite, ce redeschid
dezbatereaasupra spaþiului comun, public ºi politic (9). Dacãprimul
e locul iniþiativelor ºi al raþionalitãþiieconomice – adesea opace
– ºi al intereselor degrup ale întreprinzãtorilor privaþi, al
doilea seconstituie prin publicitatea unor teritorii,instrumente
lingvistice, argumente ºi expresiiidiomatice comune, ºi de asemenea
prin interesesimbolice (dreptul la vot, la muncã ºi la
instruire,protejarea mediului ºi a persoanelor în nevoie), învreme
ce ultimul e spaþiul de confruntare aideilor de organizare socialã
ºi de înfruntareelectoralã. Construirea unui teritoriu al
egalitãþiipolitice într-o lume a inegalitãþilor economice ºisociale
e un pariu riscant, ce poate duce laagravarea nedreptãþilor, iar
difuzarea acceleratã ainformaþi