ETAPE ALE PROCESULUI DE CONSILIERE SI ORIENTARE SCOLARA SI
PROFESIONALAIncercand o abordare exhaustiva a procesului de
consiliere si orientare scolara si profesionala,Gh. Tomsa(1999)
propune mai multe directii de actiune: cunoasterea personalitatii
elevilor, educarea acestora in vederea alegerii carierei,
informarea scolara si profesionala, consilierea si indrumarea spre
anumite studii si profesii.Dintre acestea, semnificative pentru
activitatea desfasurata de consilierii scolari sunt:cunoasterea
personalitatii elevului;informarea scolara si
profesionala;consilierea propriu-zisa.Aceste directii de actiune
sunt, de fapt,etapepe care trebuie sa le parcurga procesul de
consiliere si orientare desfasurat in cadrul Centrelor si
Cabinetelor Scolare de Asistenta Psihopedagogica.1. Cunoasterea
personalitatii elevuluiCunoasterea personalitatii elevului
reprezinta un proces complex si de durata, o conditie fundamentala
a organizarii si desfasurarii eficiente a procesului de educatie,
in general, dar si o componenta esentiala a procesului de
consiliere si orientare in scoala.O serie de date precum: nivelul
de cunostinte si capacitatea intelectuala a elevilor, interesele si
aptitudinile acestora, posibilitatile de dezvoltare intr-un anumit
domeniu de activitate, preferintele, aspiratiile, dorintele
profesionale, atitudinea fata de invatare, fata de munca, fata de
societate, reprezinta repere importante in actiunea de cunoastere a
personalitatii elevului, actiune la care participa nu doar
psihologul scolar, profesorul-consilier, ci toate cadrele didactice
ale unei scoli.Metodele curente de investigare a individualitatii
utilizate in consilierea si orientarea scolara si profesionala
sunt:observatia;convorbirea;chestionarul;testul
psihologic;evaluarea produselor activitatii;metoda aprecierii
obiective a personalitatii;fisa de caracterizare psihopedagogica;
545h72ftehnici sociometrice.1.1. Observatia- metoda fundamentala de
cunoastere a personalitatii; consta in surprinderea manifestarilor
tipice, constante, definitorii ale comportamentului unui subiect in
diferite medii, in cursul desfasurarii anumitor activitati
(exemplu: modul de lucru, perseverenta, indemanarea, interesul,
initiativa, constiinciozitatea etc.).Ca metoda de cunoastere,
observatia trebuie sa respecte anumiteconditii:Datele observate sa
fie consemnate imediat intr-o fisa de observatie curenta (grila de
observatie).DataFaptele observateInterpretareMasuri de remediere a
situatiilor necorespunzatoareObservatii
Fisa de observatie elaborata de prof. S. Cristea(Rev. de
pedagogie, nr.2/1991)Mediul de observatie: clasa, scoala, familie,
societatePrezentarea faptei si a sursei de informareInterpretarea
psihopedagogica a faptei observateMasuri si rezultate in timp
Informatiile culese sa fie interpretate pe baza unor criterii
bine delimitate.Sa surprinda situatii cat mai variate, prin
repetarea actiunilor de observare.Sa utilizeze tehnici suplimentare
de inregistrare, astfel incat, datele obtinute sa fie cat mai
obiective si conforme cu realitatea.1.2. Convorbirea -metoda de
culegere a unor informatii prin tehnici operationale de
tipul"intrebare-raspuns''; ofera posibilitatea de cunoastere a
atitudinilor, opiniilor, motivelor, intereselor, aspiratiilor,
cunostintelor in diferite domenii, sentimentelor, convingerilor
subiectului.Eficienta acestei metode depinde de respectarea
anumitor reguli:discutia sa aiba un caracter natural si sa abordeze
in mod treptat problema in cauza;rezultatele obtinute vor fi notate
in caietul de observatii si confruntate cu datele furnizate de alte
metode de cunoastere a personalitatii.convorbirea sa se desfasoare
intr-o atmosfera de incredere si intr-o ambianta naturala,
obisnuita;convorbirea trebuie organizata si desfasurata in
conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite.Utilizarea
convorbirii de catre consilier poate fi deosebit de eficienta,
intrucat ea are la baza contactul viu si permanent cu subiectul. De
altfel, convorbirea este suportul consilierii psihologice
propriu-zise.1.3. Chestionarul- este un instrument prin care
consilierul poate obtine o serie de date privind aspiratiile,
preferintele, interesele, opiniile, atitudinile, motivatia,
trasaturile de personalitate ale subiectului consiliat.Chestionarul
cuprinde in structurasao serie de intrebari. Modul de formulare si
organizare a intrebarilor - claritate, concizie, succesiune logica,
adecvarea la specificul problemei si la particularitatile
populatiei investigate etc. - constituie o conditie a valorii
eficientei acestei metode (Chircev si Salade, 1976, p. 34).In
literatura de specialitate gasim diverse incercari de clasificare a
chestionarelor. Mai semnificativa este cea realizata dupa forma
intrebarilor:chestionare cu intrebari inchise, in cazul carora
subiectul trebuie sa aleaga intre 2 sau 3 raspunsuri de tipul:
Da/Nu; Intotdeauna/Uneori/Niciodata;chestionare cu intrebari
precodificate multiplu, in cazul carora subiectul trebuie sa aleaga
un raspuns dintr-o serie de raspunsuri gata elaborate;chestionare
cu intrebari deschise, care ofera posibilitatea subiectului de a
raspunde intr-o maniera personala;chestionare cu intrebari mixte,
in cadrul carora alterneaza intrebarile inchise cu cele
deschise.Exista, de asemenea, chestionare standardizate (de
personalitate, de interese, de atitudini etc.) utilizate, de
regula, ca metode de diagnoza psihologica.1.4. Testul psihologic-
proba standardizata; consta in rezolvarea unor sarcini - identice
pentru toti subiectii - masurate cu etaloane precise si raportarea
rezultatelor la caracteristicile populatiei de apartenenta a
subiectilor evaluati.Testul este un instrument precis si rapid
pentru aprecierea capacitatilor individuale. Este vorba, dupa cum
afirma A. Anastasi, despre o masura obiectiva si standardizata a
unui esantion de comportamente. In mai multe tari europene,
tendinta actuala este de indepartare treptata de utilizarea
bateriilor de teste specifice consilierii si de fundamentare a
deciziilor de consiliere si orientare exclusiv pe baza acestora.In
general, testele psihologice nu trebuie utilizate in exces si in
toate situatiile, ci doar in urmatoarele categorii de imprejurari
(cf. M. Jigau, 2001, p. 157):cand exista un decalaj evident intre
aspiratiile profesionale siresurseleintelectuale, de educatie si
formare ale clientului;cand exista dificultati de comunicare sau
clientul este nehotarat cu privire la viitorul sau profesional;cand
optiunea clientului vizeaza o profesie care cere aptitudini
speciale etc.Testele raman totusi instrumente psihologice de
evaluare ce nu pot fi ignorate, mai ales in situatiile in care este
necesara masurarea aptitudinilor intelectuale, a principalelor
trasaturi de personalitate, a potentialului creativ sau a altor
aspecte comportamentale sau de temperament.Fara a le considera
tehnici exclusive de investigare a personalitatii, testele prezinta
o serie deavantajepentru procesul de consiliere si orientare
scolara si profesionala:Testele usureaza selectia, inlocuind sau
completand criteriile traditionale. Aceasta selectie, bazata atat
pe achizitiile dobandite cat si pe posibilitatile intelectuale,
atat pe valoarea globala cat si pe capacitatile speciale ale
indivizilor, va permite alegerea profilurilor scolare cat si a
ocupatiilor care convin fiecaruia.Cu ajutorul testelor se
investigheaza rata progresului scolar individual intr-o anumita
perioada; subiectii indecisi sunt sprijiniti in a-si alege o ruta
scolara si profesionala adecvata.Testele stimuleaza procesul de
autocunoastere, autoevaluare.Categoriile de teste specifice
consilierii si orientarii scolare si profesionale sunt
urmatoarele:de masurare a aptitudinilor intelectuale - teste de
inteligenta, care vizeaza factori precum: intelegerea verbala,
memoria, rationamentul, calculul numeric etc.;de investigare a
trasaturilor de personalitate;de sondare a intereselor
profesionale;de masurare a creativitatii;de masurare a
aptitudinilor senzoriale (acuitate vizuala, auditiva, praguri
senzoriale);de masurare a aptitudinilor psihomotrice (coordonare
motorie, orientare spatiala, viteza de reactie, dexteritate);de
masurare a aptitudinilor tehnice (rationament tehnic, aptitudini
manipulatorii);de masurare a cunostintelor (generale sau in anumite
domenii profesionale);de evaluare a aptitudinilor practice de lucru
si rezolvare a anumitor situatii.Aplicarea si interpretarea
testelor necesita din partea consilierului o pregatire speciala in
domeniul psihodiagnozei. In acest scop, el trebuie sa tina seama de
cateva repere:sa aleaga testul potrivit situatiei investigate;sa
tina cont de limitele si conditiile speciale de utilizare
prezentate de autor in manualul testului;sa creeze un cadru adecvat
unei examinari psihologice;sa pastreze o atitudine neutra pe
parcursul intregii perioade de examinare;sa coroboreze rezultatele
obtinute cu alte informatii despre subiect: istoria personala, date
despre familie, rezultate scolare, aspiratii etc.;sa corecteze
permanent valoarea diagnostica si prognostica a acestor instrumente
psihologice de evaluare, urmarind confirmarea sau nu a predictiilor
lor;scorurile la teste, oricat de slabe ar fi, nu trebuie
prezentate in mod negativ; consilierul va prezenta subiectului
disponibilitatile de care dispune pentru anumite domenii de
activitate scolara sau profesionala; fiecare calitate sau
aptitudine trebuie relevata si obiectivata, evitandu-se
demoralizarea subiectului.1.5. Evaluarea produselor activitatii-
metoda de obtinere indirecta de date despre subiect prin analiza
produselor activitatilor desfasurate de catre acesta: lucrari de
control, referate, eseuri, creatii tehnice, artistice etc. Ele ne
pot furniza informatii despre capacitatea de concentrare,
capacitatea de intelegere, capacitatea de elaborare mintala,
volumul si precizia cunostintelor, capacitatea de aplicare a
acestora in practica, aptitudinile generale si speciale, bogatia
imaginatiei, creativitatea, trasaturi caracteriale si
temperamentale, stilul de munca etc.Drept criterii de analiza a
produselor activitatii subiectului se considera a fi:
originalitatea, expresivitatea, aplicabilitatea etc.O importanta
deosebita o prezinta analiza produselor realizate de subiect in mod
spontan, in timpul sau liber. Ele ne dezvaluie cu o fidelitate
sporitaorientarea motivationala siinteresele, arata Chircev si
Salade (1976, p. 47).1.6. Metoda aprecierii obiective a
personalitatiia fost elaborata de psihologul romanGh. Zapan(1957),
pe baza unor cercetari experimentale desfasurate initial intre anii
1931-1933. Ea se aplica, de regula, pe o clasa de elevi, pe o grupa
de studenti sau adulti care lucreaza impreuna, se cunosc intre ei
si au conditii care le dau posibilitatea sa se observe si sa se
cunoasca din ce in ce mai bine.Obiectivulprincipaleste acela de a
surprinde gradul de intercunoastere dintre membrii unui microgrup
si de a educa abilitatea de intercunoastere obiectiva a
acestora.Procedeul experimentat de autor este urmatorul: se
oferaelevilor o anumita proba, spre exemplu, una constand din mai
multe probleme de matematica, pe care acestia trebuie sa le
rezolve. Dupa ce elevii rezolva proba, li se cere sa noteze, in
ordine ierarhica, primii 30% dintre colegii care considera ca vor
lua notele cele mai bune si ultimii 30% care considera ca vor lua
notele cele mai slabe. Fiecare elev se va aprecia si pe sine, fie
intre primii 30%, fie intre ultimii 30%, sau se va lasa nescris,
adica va figura printre cei de valoare medie.De asemenea,
profesorul, inainte de a corecta lucrarile, va aprecia pe primii
30% si pe ultimii 30% din elevii clasei la proba respectiva. In
acest fel, profesorul are posibilitatea de a-si perfectiona
deprinderea de a cunoaste si aprecia obiectiv elevii.Analog,
consilierul scolar poate utiliza aceasta metoda, luand drept
criteriu de referinta diverse aptitudini si trasaturi de
personalitate ale subiectilor investigati.Aplicarea curenta a
metodei aprecierii obiective a personalitatii in practica
consilierii si orientarii elevilor prezinta catevaavantaje:permite
o diagnoza rapida a unor capacitati intelectuale sau trasaturi
caracteriale;educarea capacitatii de apreciere si autoapreciere
obiectiva la elevi;dezvoltarea la elevi a
responsabilitatiipropriilor aprecieri si decizii.1.7. Fisa de
caracterizare psihopedagogica- mijloc pentru consemnarea,
sistematizarea, prezentarea si organizarea datelor semnificative
din diferite planuri ale personalitatii sau ale mediului de
provenienta/scolar, obtinute prin metode si tehnici specifice, in
scopul cunoasterii subiectului investigat.Model de fisa
psihopedagogica:Numele si prenumeleelevului..........Data si locul
nasterii:...................Domiciliulparintilor..............Elev
in clasa....sectia..........Scoala.Date
medicale:Antecedente:.................Dezvoltarea
fizica:....................Deficiente,
handicapuri:.................Date familiale:Componenta si
caracteristicile familiei: ..................Ocupatia
parintilor:..................Conditii de
pregatire:..............Regimul
educativ:...................Climatul socio-afectiv din familia
elevului:.........................................Date
scolare:Nivelul reusitei scolare:.............Obiecte de invatamant
cu rezultate deosebite:...........................Obiecte cu
rezultate mai putin
satisfacatoare:..........................Motivarea randamentului
scolar: ....................Integrarea sociala:In
scoala...................In familie:..................In grupul de
prieteni: .....................................Domenii de
activitate
preferata:....................................................................................................Aspiratii:....................................................................................................Dominantele
personalitatii:Nivel
intelectual:................Aptitudini:.........................................Interese:..........................................................................................Trasaturi
de temperament:
..................................................................................Trasaturi
de personalitate:
...............................................................................................................Concluzii:Aprecieri
de ansamblu:
......................................................................................................................................................................Asistenta
psihopedagogica necesara:
...............................Contraindicatii scolare sau
profesionale:
....................................................Indicatii
scolare sau profesionale
......................................................1.8. Tehnici
sociometrice: modalitati de evidentiere a dinamicii grupului, a
sistemului de relatii interpersonale in diferite colectivitati.In
cadrul tehnicilor sociometrice sunt incluse: testul sociometric,
matricea sociometrica sau sociomatricea, indicii sociometrici,
sociograma (individuala si colectiva) etc.Testul sociometricse
prezinta sub forma unor intrebari (itemi) despre preferintele,
respingerile, atitudinea neutra a membrilor unui grup (spre
exemplu, clasa de elevi), unii fata de altii.Matricea sociometrica
sau sociomatriceaeste o tehnica de prelucrare a datelor obtinute
prin testul sociometric. Se prezinta sub forma unui tabel cu dubla
intrare, in care sunt introdusi, cu initiale si in ordine
alfabetica, atat pe orizontala cat si pe verticala, subiectii
testati. In dreptul fiecarui subiect (pe orizontala) se noteaza cu
semne (+, - sau culori diferite) alegerile si respingerile. Pe baza
acestor date empirice se pot calcula apoi o serie de indici
sociometrici, cum ar fi: pozitia sociometrica a fiecarui subiect,
statutul sociometric, coeziunea grupului etc.Sociograma, introdusa
de J.L. Moreno, este reprezentarea grafica a relatiilor
interpersonale.Informatiile obtinute prin tehnicile sociometrice
sunt deosebit de utile consilierului scolar, in incercarea lui de a
orienta pozitiv relatiile interpersonale din cadrul claselor de
elevi. Aceste tehnici pot furniza, totodata, si date importante cu
privire la pozitia ocupata de elevi in cadrul microgrupului scolar
datorita prezentei sau absentei anumitor capacitati sau trasaturi
de personalitate, datorita motivatiei care sta la baza alegerilor
si respingerilor exprimate, precum si datorita gradului de
intercunoastere al elevilor (Gh. Tomsa, 1999, p. 215).2.Informarea
scolara si profesionalaPentru a ajunge la efectuarea unor optiuni
scolare si profesionale realiste este absolut necesara informarea
elevilor cu privire la tipurile si profilurile de studii pe care le
pot urma, la posibilitatile si formele de calificare profesionala,
la lumea profesiilor si dinamica ei specifica, la perspectivele
dezvoltarii social-economice si oferta sociala de munca in diferite
sectoare de activitate.In practica propriu-zisa a consilierii si
orientarii, informarea elevilor asupra tipurilor de scoli si a
profilurilor de studii, precum si asupra profesiilor si cerintelor
vietii sociale se caracterizeaza printr-o succesiune gradata de
actiuni, care pornesc de la o informare cu caracter general spre
una aprofundata si specializata (cf. I. Holban, 1973, p. 49).In
urma diverselor contacte cu surse de informare si in urma
discutiilor purtate cu consilierul scolar, elevul se va decide
asupra unui domeniu de activitate sau chiar a unei profesii.
Alegerea trebuie sa-i apartina in totalitate, consilierul doar
asistandu-l in evaluarea propriilor decizii. Rolul consilierului
este de a-l invata pe elev cum sa obtina informatii utile, cum sa
le utilizeze eficient, sa le coreleze si sa le raporteze la
posibilitatile sale. Elevul trebuie sa stie ca alegerea sa nu
trebuie sa fie definitiva, in sensul ca se poate reveni asupra
ei.G. Collins(1988) reda sintetic procesul de luare a deciziei
profesionale:Alcatuirea unei liste cu: interese, abilitati, domenii
de experienta, scopuri in viata, obiective profesionale,
profesiunea visata;Culegerea de informatii despre un numar de
profesiuni si posibilitatile lor;Alcatuirea unei liste evaluative a
unui numar de profesiuni (alternative) si posibilitatile lor
(aspecte pozitive si negative);Decizia de a urma o
alternativa;Miscarea in directia aleasa;Evaluarea
deciziei.3.Consilierea propriu-zisaDivizarea procesului de
consiliere si orientare in componente structurale sau directii
principale de actiune (cunoasterea, informarea si
consilierea/indrumarea) este conventionala. In practica consilierii
si orientarii aceste componente se intrepatrund si se
interconditioneaza, iar consilierea sau indrumarea se constituie ca
un corolar, ca o rezultanta a intregului proces.3.1. Consilierea
individualase defineste prin relatia consilier-client, in cadrul
careia consilierul asista clientul in rezolvarea problemelor
mentale, emotionale sau socio/profesionale. Programul de consiliere
individuala se desfasoara in sesiuni (sedinte) terapeutice care
confera clientului maxima confidentialitate, ceea ce permite
explorarea ideilor, sentimentelor sau atitudinilor
problematice.Patsula(1985) siConger(1988) considera
capasiiprocesului de consiliere individuala sunt:Precizarea
scopului interviului/intrevederii/sedintelor de
consiliere;Initierea unei relatii de colaborare si respect
mutual;Asigurarea implicarii clientului pentru obtinerea unor
rezultate viabile la care sa adere si sa se simta
coparticipant;Asistarea clientului in analiza si clarificarea
problemelor sale;Asistarea clientului in evaluarea problemelor,
obstacolelor, barierelor si constrangerilor - obiective sau
subiective - pe care acesta le resimte, a importantei si influentei
acestora (prin analiza, rationalizare etc.);Sprijinirea clientului
in (auto)evaluareasi interpretarea rezultatelor si analiza
compatibilitatii acestora cu obiectivele personale cu privire la
cariera, viata personala etc.Transformarea concluziilor in pasi ai
unui plan realist de actiune.Gysbers(1992) propunedoua etape de
bazain derularea procesului de consiliere individuala:Identificarea
scopurilor clientului, clarificarea problemelor:1.identificarea
initiala a problemelor si scopurilor clientului;2.ascultarea
parerilor, gandurilor, sentimentelor si rationamentelor
clientului;3.stabilirea naturii relatiei consilier-client si
precizarea responsabilitatilor partilor;4.culegerea de informatii
despre client, prin utilizarea instrumentelor si tehnicilor de
evaluare.Rezolvarea problemelor si atingerea obiectivelor fixate de
client:5.asistarea clientului in indeplinirea telurilor sale cu
luarea in considerare a tuturor datelor obtinute despre
acesta;6.dezvoltarea in comun a unui plan realist de
actiune;7.evaluarea rezultatelor si incheierea relatiei cu
clientul, daca scopurile acestuia au fost atinse.JanissiMannpropun
un model al consilierii si orientarii in vederea alegerii profesiei
care sa urmeze urmatoarelesecvente(cf. M. Jigau, 2001, p.
206):inventarierea posibilelor alternative ale optiunilor
clientului;identificarea obiectivelor personale de atins si a
valorilor implicate in alegeri;autoevaluarea personala,
inventarierea sinelui, a aptitudinilor si achizitiilor in planul
educatiei si formarii profesionale;evaluarea riscurilor,
acosturilorsau consecintelor negative si pozitive cu probabilitate
maxima de a se produce;cautarea de informatii suplimentare care sa
faciliteze optiunea, cu asumarea de riscuri si/sau compromisuri
minime;reanalizarea consecintelor optiunii si eliminarea
secventiala a acelor cai profesionale indezirabile sau de neatins
in circumstantele date;luarea deciziei si punerea in practica a
alegerii facute.Majoritatea specialistilor in domeniu arata ca cel
mai dificil de realizat este primul contact dintre cel care
solicita consilierea si consilier (cf. Adriana Rotaru, 2002, pp.
50-53).Prima sedintatrebuie sa se desfasoare intr-un loc special
ales(cabinetul de consiliere); incaperea trebuie sa asigure
intimitate si securitate; consilierul si clientul trebuie sa aiba o
pozitie care sa le permita contactul vizual direct (de preferat ca
intre cei doi sa nu existe mobilier-bariera, fiind recomandat
amplasamentul in coltul unei mese sau in fotolii fata in fata);
punctualitatea trebuie impusa ca o prima regula.Conversatia
introductiva (spargerea ghetii) se poate realiza prin abordarea
unor subiecte marunte, aparent fara legatura cu problema concreta.
Consilierul poate incepe prin a povesti o intamplare recenta, o
experienta personala pentru a da impresia celui consiliat ca toata
lumea poate sa aiba diferite probleme si ca el, clientul, nu este
singurul care intampina dificultati. De asemenea, comportamentul
nonverbal al consilierului trebuie sa incurajeze exprimarea celui
consiliat: un zambet, o privire blanda, o strangere de mana
etc.Consilierul trebuie sa precizeze, inca de la inceput,
caracterul confidential al intalnirii, sa isi delimiteze
competentele (asistare si sprijin) si sa se asigure de colaborarea
clientului.In cazul in care conversatia debuteaza dificil se pot
adresaintrebari-invitatii, de genul:Poti sa-mi spui ce
tepreocupa?;Crezi ca am putea aborda impreuna problema ta?;Eu te
ascult.etc. Informatiile parvenite vor fi consemnate imediat sau
inregistrate (reportofon, camera video etc.), cu acordul prealabil
al celui consiliat, reconfirmand caracterul strict
confidential.Asadar, prima sedinta de consiliere are ca obiectiv
principalstabilirea relatiei deconsiliere si identificarea
problemei.Durata eficienta a unei sedinte de consiliere este intre
40-60 minute.Incheierea sedinteieste un alt moment dificil. Este
recomandabil ca limita de timp sa fie stabilita la inceputul
intrevederii. Sublinierea incheierii sedintei se poate face
fieprintr-o propozitie directa,Timpul nostru s-a terminat!,fie prin
rezumarea celor discutate. Se stabileste urmatoarea intalnire, de
comun acord (Crezi ca ne mai putem vedea?); nu se admite impunerea
ei de catre consilier.Obiectivul imediat al urmatoarei sedinte de
consiliere trebuie considerat a fiidentificarea problemei si a
solutiilor acesteia.In identificarea problemei trebuie sa se aiba
in vedere faptul ca orice relatare are un continut cognitiv, facand
referire la evenimente, persoane, lucruri, dar si un continut
afectiv, exprimat verbal/nonverbal. Acest continut afectiv este cel
care genereaza, de fapt, dificultatile de identificare a problemei.
Pentru clarificari se folosesc parafrazarile, rezumarile, intrebari
cat mai variate.Unmodel de fisaa sedintelor de consiliere poate
avea urmatoarea structura:1.conversatia introductiva;2.elaborarea
schitei cazului:-formularea problemei, stabilirea cauzelor
posibile, a factorilor determinanti ;-intocmirea unei scurte
caracterizari/descrieri a problemei/cazului pe baza informatiilor
obtinute;-realizarea unui plan de interventie sau a unui contract
scris - ce se realizeaza impreuna, ce face clientul, cum se va
evalua periodic evolutia situatiei etc.3.punerea in aplicare a
planului - rezolvareaproblemei cu ajutorul unor tehnici specifice
de interventie pentru care consilierul opteaza, in functie de
caracteristicile clientului.Incheierea/terminarea sedintelor de
consiliere este, de asemenea, un moment delicat; se cere mult tact,
intelegere si abilitate din partea consilierului. Aceasta etapa
este necesar sa se desfasoare din urmatoarele motive(M. Jigau,
2001, p. 210):au fost atinse obiectivele propuse;clientul nu
colaboreaza sau nu se mai prezinta la sedinte;clientul nu trece la
actiune;lipsa de profunzime sau de semnificatie a sedintelor,
datorita confuziei, nehotararii sau sub-motivarii clientului pentru
rezolvarea situatiei cu privire la cariera.Uneori, incheierea
sedintelor de consiliere apartine clientului. In aceste situatii,
motivele pot fi:credinta clientului ca si-a atins scopurile;teama
clientului ca ar putea fi descoperite, in procesul consilierii,
anumite aspecte sau puncte slabe ale vietii sale pe care doreste sa
le ascunda;esecul consilierului de a raspunde asteptarilor
clientului;lipsa de implicare a clientului si renuntarea voluntara
la consiliere.Sub anumite fatete, consilierea individuala se
aseamana cu psihoterapia, arata M. Jigau (op.cit.,p. 214), sub alte
aspecte, activitatile cu scop terapeutic sunt total absente.
Procesul de consiliere este si prilej de invatare, de transfer de
experienta de la unmentor la un discipol, este procesul dezvoltarii
individuale sub aspectele utile siesi, dar si societatii.Din
aceasta perspectiva,obiectiveleprincipale ale consilierii
individuale sunt (op.cit.,pp. 214-216):modificarea comportamentelor
indezirabile: identificarea comportamentelor tipice ale persoanei,
evaluarea eficientei si impactului acestor comportamente in
situatii concrete de viata, schimbarea comportamentelor (se propun
altele, in acord cu dorintele clientului, considerate, in comun,
dezirabile si aducatoare de succes, incepand cu modul de a saluta,
zambi, multumi, solicita etc.);stimularea capacitatii de a actiona
rational(Ellis, 1972) presupune parcurgerea catorva pasi:-analiza
acelor experiente traite care sunt sau au fost sursa unor
suferinte, deceptii, regrete, frustrari, stari de
anxietate;-evidentierea imaginii sau credintei (irationale,
nejustificate) pe care o are persoana despre cauzele acestor trairi
cu efecte negative in plan emotional;-punerea in lumina a
consecintelor acestor situatii de disconfort personal, a
dificultatilor de relationare normala cu altii;-demolareaimaginii
sau credintei pe care persoana o apara cu argumente logice,
rational-emotionale;-negociereaunui mod nou de a actiona in
situatii similare celor care au declansat starea
respectiva.stimularea capacitatii de a actiona in consens cu
realitatea(Glasser, 1965);centrarea actului consilierii pe problema
clientului(Rogers, 1966).Cat priveste metodele si tehnicile
specifice consilierii individuale acestea au fost prezentate cu
prilejul abordarii principalelor orientari teoretice in consilierea
psihopedagogica. Sarcina consilierului este aceea de a selecta cat
mai riguros si in concordanta cu personalitatea clientului, varsta,
educatia si nivelul de cultura al acestuia, metodele si tehnicile
cele mai potrivite pentru solutionarea problemelor cu care clientul
se confrunta. In acest sens nu exista un retetar specific, decat
unele indicatii in legatura cu rolul fiecarei metode si tehnici in
parte.Consilierea individuala apare ca o forma particulara de
invatare, cu scop adaptativ la realitatea sociala, culturala,
profesionala. Rolul cel mai important al consilierii individuale
este acela de a ajuta la cristalizarea unei imagini de sine
pozitive si reale, puternice si generatoare de energie si resurse
pentru actiune, care sa confere prestigiu, o reala mandrie de sine,
satisfactie si succes social prin performantele obtinute.4.2.
Consilierea de grupeste data de procesul de relationare a
consilierului cu un grup ai carui membri au o problema
comuna.Scopul generalpentru care se deruleaza consilierea in grup
este acela de a facilita si intari invatarea, a practica si exersa
acele comportamente sociale dezirabile, favorabile dezvoltarii
personalitatii, insertiei socio-profesionale reusite, planificarii
si punerii in practica a unui proiect cu privire la cariera
etc.Prin prezentarea propriilor experiente (pozitive si negative),
grupul conduce la cristalizarea unui sentiment de comunitate, avand
la baza nevoia de afiliere, apartenenta, se clarifica dorinte,
nevoi si optiuni, iar autorealizarea pozitiva a fiecarui membru
este raportata la dinamica grupului. Se creeaza, astfel, un mediu
care dezvolta participantilor capacitatea de a obtine informatii si
abilitati, de a-si forma atitudini constructive. In interiorul
grupului, subiectii invata ca nu sunt singurii care intampina
dificultati, care au griji si temeri.Asadar,obiectivele consilierii
de grupsunt considerate a fi urmatoarele:sprijinirea fiecarui
membru al grupului in dezvoltarea propriei
individualitati;asistarea in procesul de autocunoastere;dezvoltarea
unei imagini de sine pozitive;dezvoltarea abilitatilor sociale de
interactiune cu ceilalti si de adaptare la sarcinile din aria
sociala;formarea abilitatilor de rezolvare a problemelor si de
luare a deciziilor, transferarea acestor abilitati in mediul social
cotidian;dezvoltarea sensibilitatii pentru nevoile celorlalti si a
abilitatilor empatice;sprijinirea fiecarui membru in formularea de
scopuri specifice, observabile si masurabile.Grupurile constituite
in vederea derularii activitatii de consiliere si orientare fac
parte din categoria celor care au un scop si o durata anterior
precizate. Marimea grupului poate varia de la 5-6 persoane pana la
maxim 20, astfel incat sa permita interactiuni optime intre
participanti. Este de dorit ca marimea grupului sa fie pastrata pe
toata durata programului. Un grup deschis, desi mai flexibil, este
mai greu de asistat de catre consilier; apar noi patternuri de
comportament, probabil si noi atitudini, iar echilibrul grupului
este greu de mentinut. Grupurile inchise, pe termen scurt, cu
scopuri precise, sunt, in general, mai eficiente in programele de
consiliere scolara.Cat despre locul de desfasurare a sedintelor de
consiliere, este bine sa existe o sala special amenajata in acest
scop, ferita de zgomote si cu dotarile necesare.In ceea ce
privesteetapelepe care consilierea de grup le parcurge in procesul
de rezolvare a problemelor cu care membrii grupului se confrunta,
acestea sunt urmatoarele:Stadiul initialIn primele
intalniri/sedinte de consiliere de grup se urmareste realizarea
unei cat mai bune cunoasteri interpersonale intre membrii grupului
si intre acestia si consilier. In acest scop, se recomanda
exercitiile de auto/prezentare. Acestea se pot desfasura prin
prezentare individuala - fiecare isi spune numele, insotit de o
scurta autocaracterizare (preferinte, aspiratii, interese,
trasaturi de personalitate etc.)- ,prezentare in perechi -
participantii sunt grupati 2 cate 2 si se prezinta unul celuilalt,
dupa care fiecare din ei il prezinta pe partenerul sau grupului
etc. De asemenea, tot in prima sedinta de consiliere de grup, se
vor stabili, de comun acord, regulile dupa care va functiona grupul
(exemplu: punctualitatea, respectul reciproc, respectarea
varietatii opiniilor etc.).Consilierul are obligatia ca, la
inceputul fiecarei sedinte de consiliere sa prezinte tema si
obiectivele urmarite. Temele puse in discutie pot fi propuse de
consilier si oferite grupului sau pot fi propuse de membrii
grupului (exemplu: comunicarea, succesul personal, stilul de
invatare, timpul liber, cariera personala, viata sexuala, preventia
consumului de droguri etc.). Discutiile vor fi abordate intr-o
maniera empatica, consilierul incercand sa comunice cu grupul fara
a lasa impresia ca esteatotstiutorsi, mai ales, evitand tendinta de
a domina grupul de pe pozitia de adult. Este foarte important si
contactul vizual intre participanti (dispozitia in cerc/semicerc se
considera a fi cea mai propice); se recomanda folosirea unor
exercitii de relaxare, precum si crearea unei ambiante adecvate
temei alese.Stadiul intermediarPe masura ce grupul se dezvolta apar
probleme care solicita atentia consilierului. Un aspect important
se refera la observarea comportamentului verbal/nonverbal, acesta
din urma furnizand informatii deosebit de importante despre nivelul
de interactiune si comunicare intre membrii grupului. O alta
problema este mentinerea unui nivel optim de control asupra
grupului in sensul focalizarii discutiilor pe tema aleasa si
crearii unui climat de securitate pentru membrii mai putin
asertivi.Stadiul finalIn aceasta etapa nivelul mare de coeziune a
grupului reflecta convergenta dintre membrii sai; domina componenta
emotionala, favorizand receptarea influentei exercitate de catre
grup; subiectii tind sa arate interes pentru gandurile si
preocuparile celorlalti; unii dintre ei vor exprima regrete in
legatura cu finalizarea sedintelor de consiliere, ceea ce indica
preocuparea pentru pierderea suportului oferit de grup (cf. M.
Plosca, Augusta Mois, 2001, p.28).Pe parcursul ultimelor sedinte de
consiliere este util ca membrii grupului sa recapituleze ceea ce au
invatat in timpul activitatii in grup, sa evalueze castigurile pe
planul dezvoltarii unor strategii de rezolvare a problemelor cu
care se pot confrunta in mediul extern grupului.Cat
privestemetodele specifice consilierii de grup, multe din metodele
utilizate in consilierea individuala se pot aplica si in
consilierea de grup. Totusi, unele metode sunt specifice grupului.
Redam cateva dintre acestea (op.cit.,pp. 29-32):Structurarease
refera la definirea scopurilor si comunicarea lor, stabilirea
limitelor discutiilor in vederea realizarii obiectivelor propuse
(Corey & Corey, 1992). Consilierul accentueaza importanta
comunicarii intre membrii grupului, incurajeaza formarea unor
abilitati de ascultare activa si organizeaza munca in grup astfel
incat membrii percep scopurile si evalueaza castigurile in fiecare
etapa.Universalizareareprezinta atat un mecanism de grup cat si o
tehnica de consiliere. Ca mecanism de grup se refera la acel tip de
interactiune prin care membrii, ascultandu-se unii pe altii, invata
ca nu sunt singurii care au o anumita problema. Ca tehnica de
consiliere, universalizarea presupune a-l invata pe cel care a
exprimat o idee, o traire ca nu este singur. Tehnica are impact
pozitiv mai ales asupra subiectilor care se simt
izolati.Linking(realizarea de legaturi) este o tehnica ce consta in
evidentierea similaritatilor si diferentelor in gandirea
subiectului (Berg & Landreth, 1990). Consilierul poate face
legaturi intre semnificatia si modul de exprimare a sentimentelor.
Prin observarea comportamentului in cadrul grupului se analizeaza
corespondenta intre limbajul verbal si nonverbal. Aceasta tehnica
promoveaza interactiunea intre membrii grupului si favorizeaza
coeziunea grupului.Confruntarea constructivanu consta in atacarea
comportamentului celorlalti, ci ajuta subiectul sa inteleaga mai
bine impactul propriului sau comportament asupra membrilor grupului
(Corey & Corey).Folosirea interactiuniiaici si acumurmareste
diminuarea discutiilor despre trecut. Grupul trebuie sa se
concentreze pe ceea ce se intampla in prezent, sa ajute la
rezolvarea problemelor in cadrul activitatilor
comune.Blocareaimplica interventia in orice comunicare destructiva
pentru un grup sau pentru majoritatea membrilor grupului (Berg
& Landreth, 1990). Blocarea se poate referi la unele intrebari
sau afirmatii neconstructive, la intreruperea discutiilor despre un
membru al grupului etc.Feed-back-ul pozitiv(Egan, 1990) are in
vedere evidentierea aspectelor pozitive ale unei situatii;
stimularea atitudinilor de incurajare intre membrii grupului
conduce la reducerea anxietatii.Demonstratiapoate fi utilizata
pentru a exemplifica un model comportamental sau o deprindere. Este
de dorit ca demonstratia sa fie urmata de exercitiul fiecarui
participant, asigurandu-se feed-back pozitiv.Exemplu: Pentru
temaComunicare eficientase demonstreaza caracterul agresiv al
intrebariiDe ce?.Se formeaza perechi si li se cere sa isi aleaga
rolul de emitator /ascultator. Ascultatorul adreseaza intrebari
dupa fiecare propozitie enuntata de catre partener. Se va constata
ca firul expunerii este deviat, povestirea fiind ratata.Studiul de
cazeste una dintre cele mai folosite metode in consilierea de grup.
Cazurile propuse studiului pot fi:de tip analitic- se prezinta o
situatie si se cere analiza caracteristicilor, a notelor
particulare ale cazului, in vedera generalizarii lor;detip
anticipativ- se prezinta o situatie ipotetica si se cere asumarea
unui comportament sau identificarea unui sfarsit posibil. Cazul
trebuie sa fie legat de experienta membrilor grupului, de
problemele acestora.Exemplu:Maria s-a hotarat sa se pregateasca
pentrucariera didactica. Parintii ei ar prefera, din motive
financiare, sa studieze stiinte economice. De altfel, pentru a-si
implini visul de a deveni profesoara, Maria trebuie sa mearga la
studii intr-un alt oras, pe cand stiintele economice le-ar putea
studia locuind in continuare cu parintii. Ajut-o pe Maria sa isi
gaseasca argumentele cu care sa isi convinga parintii sa o lase sa
studiezelitere.Metoda permite dezvoltarea abilitatii de rezolvare
de probleme.Sfaturi utilein sedinta de consiliere, atat
individuala, cat si de grup (Adriana Rotaru, 2002):Incepeti cu
discutii marunte, aparent nesemnificative, pentru spargerea
ghetii.Folositi ventilarea, procedeul prin care se exprima, se
discuta sentimentele si atitudinile care
tensioneazaclientul/grupul, pentru aducerea lor la
suprafata.Oferiti suport celui consiliat, incurajati-l, aparati-l
(de el insusi).Fiti realisti, nu vindeti iluzii.Aveti curajul
confruntarii, urmata de un plan de rezolvare adecvat si
oportun.Invatati-i sa valorifice toate situatiile intalnite, chiar
si conflictul.Accentuati ceea ce este general in experienta umana,
pentru a permite evaluari comparative.