-
1
Colegiul Tehnic de Arhitectura si lucrari Publice ION N.
SOCOLESCU
Atestat la Arhitectura
LOCUINTA UNIFAMILIALA
Prof. coordinator: Arh. Mariana PETRESCU
Elev: LAMBE-STEFAN Mihai
2013
LOCUINTA UNIFAMILIALA
Ce inseamna o locuinta unifamiliala ca definitie si ce
reprezinta ?
Locuinta unifamiliala reprezinta oglida proprietarului si
desavarsirea ei se face conform doleantelor
acestuia;este bine de stiut insa ,de la inceput ,ca spatiul
vital dezvoltarii umane se imparte, in mare, in
doua zone functionale : zona de zi si cea de noapte,cu
activitati specifice. Cele doua zone,in majoritatea
cazurilor sunt destul de clar evidentiate si separate intrucat
activitatile specifice fiecareia sunt si ele clar
separate si doar rareori se intersecteaza necesitatile nocturne
cu cele diurne.In acelasi timp intimitatea este
unul dintre motivele principale pentru care cele doua zone
casnice sunt delimitate si separate de cele mai
multe ori si pe verticala.
-
2
Livingul (sufrageria,camera de oaspeti in limbaj familiar) este
spatiul in jurul caruia se concetreaza toate
activitatile caznice. Este zona de zi a casei care genereaza
spatiul unei locuinte si care desi nu este utilizat
zilnic sau in majoritatea timpului (asa cum este dormitorul sau
baia,bucataria) livingul este spatiul in care
ne primim oaspetii,spatiul cel mai bogat ornat. Asa cum ne spune
Heidegger casa este cea care ocroteste
cresterea si ingaduie muritorului sa fie pe pamant,locuind; este
deci spatiul vital care adaposteste omul si
caruia ii permite sa evolueze. In cadrul casei spatiul central
este reprezentat de living,care nu este o
inventie a modernitatii ci ne parvine din perioda ancestrala; ca
exemplu pot fi chiar picturile rupestre care
imbogateau spatiul limitat al omului pesterii.
Asadar livingul este zona cea mai bogata din cadrul unei
locuinte si reprezinta de regula singurul spatiu permis
vizitatorilor,strainilor. Totusi el ramane un spatiu intim,
introvertit si doar excesele arhitecturale
permit vizionarea totala a livingului dinspre exterior.
Dormitorul este unitatea de baza a zonei de noapte si reprezinta
elemental cel mai inchis,introvertit al
locuintei umane; este locul vizitat doar in scopuri nocturne,de
odihna si relaxare. Din acest motiv
localizarea lui in cadrul locuintei este importanta si la fel ca
si livingul trebuie gandita cu atentie
pozitionarea si relationarea lui cu celelalte zone. Este de
evitat situatia manelistic-constructiva in care accesul catre
living se face prin dormitor iar intrarea in baie se face din
bucatarie; din pacate insa aceasta
este situatia foarte des intalnita in societatea contemporana,
in care oricine are bani si vointa este si doctor
si arhitect si inginer.
In concluzie, pentru locuinta unifamiliala (si nu numai) este
foarte importanta relationarea spatiilor,
alaturarea lor,intelegerea necesitatilor specifice fiecarei
familii si materializarea lor prin proiectare.
Istoria locuintei
Oricare ar fi dotarile, dimensiunile si forma, o casa ofera cel
putin nevoile de baza ale unei familii. Dar
casa, asa cum o cunoastem astazi, are in spate o istorie care se
confunda cu cea a umanitatii si incepe
odata cu aceasta.
-
3
1. CASELE PREISTORIEI
In societatile tribale ale comunei primitive casa era simpla si
la inceput improvizata in pesteri sau
construita, daca se poate spune, din lemne si frunze. Spatiul
era folosit in comun pentru orice activitate,
nu arareori intreaga comunitate impartind aceeasi grota sau
luptand pentru a dobandi mai mult spatiu,
ocupat in alta parte de un trib rival. Primele case sau cel
putin predecesoarele celor de azi nu aveau un rol
utilitar ci unul religios, fiind destinate gazduirii
preotului-samanului-vraciului tribului si a divinitatii.
Renuntarea la confortul relativ al pesterilor si construirea
unor locuinte improvizate a marcat si o revolutie
semnificativa a obiceiurilor. Pentru prima data aparea nu doar
ideea de proprietate dar si cea de separare
in cadrul comunitatii a unor unitati mai mici, dar mai stranse -
familiile.
Casele din aceasta perioada erau foarte simple, cu forme
geometrice clare si repetate, foarte intalnite fiind
cele paralelipipedice sau cele rotunde, cu acoperis ascutit.
Materialele de constructie erau cele oferite cu
generozitate sau zgarcenie de natura - lemn, pamant, piatra,
frunze.
2. CASELE ANTICHITATII
Antichitatea nu a adus doar o dezvoltare uluitoare a societatii
omenesti, nu a fost doar un capitol major al
istoriei umanitatii, cel de la care a pornit totul, ci si
momentul in care constructia de case a inceput sa aiba
reguli si norme clare, cand s-au pus bazele a ceea ce astazi
numim arhitectura, cand simplele improvizatii
s-au dovedit insuficiente.
-
4
In Egiptul antic toti cei care nu facea partea din clasa
superioara locuiau in case mici, construite din
caramida artsa, cu forma cubica, avand doua-patru camere, fara
etaj. Aceasta forma patrata era deja un
standard.
In afara locuintelor destinate celor care conduceau cetatea,
destul de elaborate arhitectural, casele grecilor
erau simple. Un pasaj ducea din strada intr-o curte mica,
patrata, inconjurata de trei sau patru camere
dispuse in patrat, toate relativ reduse ca dimensiuni. Si casele
romane, asa cum se poate vedea spre
exemplu la Pompei, erau asezate chiar langa strada. Dupa ce
treceai de vestibul ajungeai intr-un spatiu
deschis, numit atrium, de unde se putea ajunge in dormitoare. De
multe ori in spatele casei era si o mica
gradina. Exceptie faceau casele celor bogati, mai mari si bogat
ornamentate, desi pastrau aceeasi linie
arhitectonica. In vechea Roma cetatenii locuiau in case ce erau
echivalentul apartamentelor de astazi,
cladirile avand chiar si trei-cinci nivele, un apartament avand
intre trei si sase camere. La parter se gaseau
de regula mici magazine. Locuintele celor foarte bogati erau de
regula vile impunatoare, cu numeroase
camere si spatii destinate petrecerilor, situate in afara
oraselor.
-
5
(Vile romane)
3. CASELE EUROPEI MEDIEVALE
Europa acelor vremuri nu oferea prea mult din acest punct de
vedere. Chiar daca existau castele si vile
incapatoare, destinate exclusiv nobililor, majoritatea
populatiei era fortata sa se multumeasca doar cu
injghebari insalubre, locuinte improvizate lipsite de conditii
elementare de igiena si confort, inghesuite in
spatiul trasat de zidurile oraselor si asezarilor mai mici.
Conditiile au inceput sa se imbunatateasca treptat
dupa anul 1000, fiind totusi departe de vremea de aur a
antichitatii. Aparitia unei clase de mijloc, care se
ocupa in principal cu negotul si mult mai tarziu cu profesiile
care sunt astazi numite "liberale" a ajutat
enorm la aceasta dezvoltare. In orase au inceput sa apara
locuinte impunatoare, chiar daca destinate doar
celor bogati, cei saraci fiind treptat fortati sa se mute in
zonele sarace ale localitati
-
6
(Casa medievala)
4. CASA - DE LA RENASTERE LA SECOLUL XIX
in orase s-au facut eforturi pentru imbunatatirea conditiilor in
care locuiau oamenii obisnuini,
construindu-se case mai mult sau mai putin haotice, ajungand ca
portiuni intregi sa fie practic blocate de
aglomerarile de edificii, multe fiind aproape de prabusire in
orice moment. Incendiile care distrugeau
cartiere intregi, murdaria, lipsa de conditii si mai ales
aglomeratia urbana au facut ca mult timp
standardele din antichitate sa ramana doar un vis frumos din
lucrarile de istorie.
5. CASELE SECOLULUI XIX
Revolutia industriala a reprezentat si un pas inainte, chiar
daca nu prea insemnat, pentru cetatenii
obisnuiti. Anglia a fost unul dintre pionieri, in special in
orasele industrializate aparand cartiere
muncitoresti, care ofereau case ieftine, dar bine construite. E
adevarat ca in timp si acestea se degradau si
cartierele altadata frumoase si simple deveneau mahalale sumbre,
in care nu era bine sa te afli dupa
caderea noptii. Clasa de mijloc din majoritatea tarilor
occidentale, avand banii necesari pentru a cumpara
pamant si a construi, este raspunzatoare pentru aparitia rapida
a caselor mari si confortabile, al caror stil
era influentat in buna masura de traditia si obiceiurile
locale.
-
7
Revolutia Industriala a fost inceputul visului oricui de a avea
o casa, indiferent de statutul social sau
financiar. Pana la sfarsitul secolului XIX constructia de case
devenise o treaba foarte serioada, in care se
respectau reguli precise, creatiile arhitecturale fiind adesea
deosebite ca functionalitate si design.
-
8
(Case de secol XIX)
6. CASA SECOLULUI XX
Casele care s-au rupt radical de stilurile deja consacrate, care
au iesit din tipare si au propus ceva nou in
domeniul arhitectural, au fost foarte greu acceptate de marele
public. Ca in orice alt domeniu si aici
noutatile erau privite cu scepticism. Schimbarile din epoca in
domeniile picturii si sculpturii au urmat
aceasta tendinta, iar in anii 20 ai secolului trecut stilul
modern, desi nu intru totul acceptat, era prezent.
Sticla, otel, beton erau noile materiale care ofereau noi
optiuni de design, si pana la jumatatea secolului
casa moderna era deja comuna si nu mai ii scandaliza decat pe
nostalgici. Dar in paralel cu acesta au
supravietuit si stilurile traditionale.
(Casa din secolul XX in stil classic)
-
9
(Casa moderna din secolul XX ,Villa Savoye)
Secolul XX este secolul reintegrarii,reinventarii si
renasterii;marcheaza inceputul unor solutii ecologice
pentru arhitectura.Locuinta contemporana urmeaza si duce mai
departe trasaturile stabilite de arhitecti
modernisti precum Le Corbusier,Ludwig Mies vand der Rohe,Frank
Lloyd Wright etc.
(Locuinta contemporana)
Pe baza principiilor:simplitate,adaptabilitate
stilistica,arhitectura organic si sinceritatea materialelor
component,scopul arhitectului secolului XX era ca ale sale
cladiri trebuie sa bucure oamenii.Este evident
-
10
ca prezentul il datoram marilor personalitati ale trecutului
care au lasat mostenire bazele arhitecturii
moderne.
Interiorul locuintei-istoric si origini
It is unknown of the complete origin of the house and its
interior, but it can be traced back to the simplest
form of shelters. Roman architect Vitruvius' theories have
claimed the first form of architecture as a frame
of timber branches finished in mud, also known as the primitive
hut. Philip Tabor later states the
contribution of 17th century Dutch houses as the foundation of
houses today.
"As far as the idea of the home is concerned, the home of the
home is the Netherlands. This idea's
crystallization might be dated to the first three-quarters of
the 17th century, when the Dutch Netherlands
amassed the unprecedented and unrivaled accumulation of capital,
and emptied their purses into domestic
space.
Nu se cunoate complet originea casei i a interiorului ei, dar
acesta din urm se poate reconstitui prin
intermediul celor mai simple tipuri de acoperi. Teoriile
arhitectului roman Vitruvius au susinut prima
form arhitectural ca fiind un cadru de filiale din lemn
terminate n noroi, cunoscut ca o colib
primitiv. Philip Tabor fixeaz mai trziu contribuia secolului XX
la casele olandeze drept fundaia
caselor de azi. n ceea ce privete ideea unei case, casa casei
este Olanda. Cristalizarea acestei idei
poate fi datat n jurul pimului sfert al secolului al 17-lea.
Communal rooms
In the Middle Ages, the Manor Houses facilitated different
activities and events. Furthermore, the houses
accommodated numerous people, including the likes of the family,
relatives, employees, servants and
their guests.[7]
Their lifestyles were largely communal, as areas such as the
Great Hall enforced the
custom of dining and meetings and the Solar intended for shared
sleeping beds.
n Evul Mediu, casele Manor facilitau diferite activiti i
evenimente. Mai trziu, n aceste case se
acomodau numeroase personae, incluznd membrii familiei, rudele,
angajaii, servitorii i oapseii
lor. Modul lor de via era n ansamblu comun.
Interconnecting rooms
During the 15th and 16th centuries, the Italian Renaissance
Palazzo consisted of plentiful rooms of
connectivity. Unlike the qualities and uses of the Manor Houses,
most rooms of the palazzo contained no
purpose, yet were given several doors. These doors adjoined
rooms in which Robin Evans describes as a
"matrix of discrete but thoroughly interconnected chambers." The
layout allowed occupants to freely walk
room to room from one door to another, thus breaking the
boundaries of privacy.
-
11
n sec al 15 -lea i al 16-lea, palatal renascentist italian
cuprindea mai multe camere de legtur.
Spre deosebire de calitile i facilitile caselor Manor,
majoritatea camerelor palatului nu aveau
un scop, dei le erau date mai multe ui. Odat ajuns nuntru ai
nevoie s treci dintr-o camer n
alta, apoi n urmtoarea, ca s traversezi cldirea.
"Once inside it is necessary to pass from on room to the next,
then to the next to traverse the building.
Where passages and staircases are used, as inevitably they are,
they nearly always connect just one space
to another and never serve as general distributors of movement.
Thus, despite the precise architectural
containment offered by the addition of room upon room, the villa
was, in terms of occupation, an open
plan, relatively permeable to the numerous members of the
household."
Although very public, the open plan however encouraged sociality
and connectivity for all inhabitants.
Corridor
An early example of the segregation of rooms and consequent
enhancement of privacy may be found in
1597 at the Beaufort House built in Chelsea. It was designed by
English architect John Thorpe who wrote
on his plans, "A Long Entry through all". The separation of the
passageway from the room developed the
function of the corridor. This new extension was revolutionary
at the time, allowing the integration of one
door per room, in which all universally connected to the same
corridor. English architect Sir Roger Pratt
states "the common way in the middle through the whole length of
the house, [avoids] the offices from
one molesting the other by continual passing through them."
Social hierarchies within the 17th century
was highly regarded, as architecture was able epitomize the
servants and the upper class. More privacy is
offered to the occupant as Pratt further claims, "the ordinary
servants may never publicly appear in
passing to and fro for their occasions there." This social
divide between rich and poor favored the physical
integration of the corridor into housing by the 19th
century.
Sociologist Witold Rybczynski wrote, "the subdivision of the
house into day and night uses, and into
formal and informal areas, had begun."] Rooms were changed from
public to private as single entryways
forced notions of entering a room with a specific purpose.
Un exemplu timpuriu de segregare a camerelor i de consolidare a
intimitii poate fi gsit la Casa
Beaufost din Chelsea. A fost proiectat de arhitectul englez John
Torpe care a scris pe planele sale: O
intrare imens prin toate. Separararea culoarelor de trecere
dintre camere a dezvoltat funcia coridorului.
Aceast nou extensie a fost revoluionar pentru acele timpuri,
permind integrarea unei singure ui pe
camer, toate conectate la acest corridor. Arh. englez Sir Roger
Pratt susine: Accesul comun la
culoarul de mijloc n ntrehul interior al casei mpiedic
deranjarea celuilalt prin continua trecere prin
acestea.Ierarhiile sociale din sec al 17-lea au fost privite de
sus, de vreme ce argitectura era capabil s
rezume servitorii i clasele de sus.
-
12