1 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE CRAIOVA FACULTATEA DE MEDICINĂ APORTUL IMAGISTICII ÎN DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL LUXAŢIEI CONGENITALE DE ŞOLD TEZA DE DOCTORAT Doctorand, Asistent Univ. Dr. RĂZVAN ENE Conducător ştiinţific, Prof. Dr. ANDREI BONDARI 2011
37
Embed
1 universitatea de medicină şi farmacie craiova facultatea de ...
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
APORTUL IMAGISTICII ÎN DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL LUXAŢIEI
CONGENITALE DE ŞOLD
TEZA DE DOCTORAT
Doctorand,
Asistent Univ. Dr. RĂZVAN ENE
Conducător ştiinţific,
Prof. Dr. ANDREI BONDARI
2011
2
Din totdeauna am fost convins că o muncă făcută cu spor îţi
impune autodisciplină, deci stăruinţă, apoi tragere de inimă şi
dorinţa de-a fi de folos altora.
În toate profesiile, iar într-a noastră îndeosebi, omul are
nevoie de un mediu prielnic. Aşa cum simţim o viaţă nostalgia
dragostei materne, simţim şi nevoia căldurii umane care să ne
înconjoare munca.
Pentru înţelegerea, bunăvoinţa, sprijinul pe care mi le-au
dăruit, fără preget, în răstimpul în care am aşternut pe hîrtie
rândurile lucrării pe care v-o înfăţişez, şi nu numai atunci, le sunt
recunoscător celor apropiaţi mie: familiei, colegilor,
îndrumătorului meu ştiinţific. Fiecare în parte şi toţi împreună mi-
au fost un sprijin de nepreţuit; au alcătuit în jurul meu o
binecuvântată armonie, izvor a tot ceea ce înalţă spiritul, îi asigură
o bună cumpănire a faptelor, îi dă aripi care-l poartă spre creaţie.
Încă o dată le mulţumesc din inimă tuturor.
3
CUPRINS
INTRODUCERE
I. PARTEA GENERALA
I.1. PROBLEMATICA LUCRARII
I.1.1. NOMENCLATURA, DEFINITII
1.1.2. ASPECTE GENERALE ALE AFECTIUNII
I.2. ARTICULATIA SOLDULUI
I.2.1. DEZVOLTAREA ARTICULATIEI SOLDULUI
I.2.2. ANATOMIA REGIUNII COXO-FEMURALE
I.2.3. BIOMECANICA
I.3. DISPLAZIA DE DEZVOLTARE A SOLDULUI
I.3.1 DISPLAZIA DE DEZVOLTARE A SOLDULUI LA COPIL
I.3.2. DISPLAZIA DE DEZVOLTARE A SOLDULUI LA ADULT
II. PARTEA SPECIALA
II.1. ARTROPLASTIA SOLDULUI DISPLAZIC
II.1.1. PLANNING PREOPERATOR
II.1.2. ASPECTE INTRAOPERATORII
II.2. STUDIU PERSONAL
II.2.1. OBIECTIVUL STUDIULUI
II.2.2. MATERIALUL SI METODA
II.2.3. ANALIZA STATISTICA A LOTULUI STUDIAT
II.2.4. STUDIUL IMAGISTIC
II.2.5. REALIZAREA ALGORITMULUI IMAGISTIC
II.2.6. CAZURI CLINICE - EXPERIENTA PERSONALA
III. CONCLUZII FINALE
IV. BIBLIOGRAFIE
4
INTRODUCERE
IMPORTANŢA PROBLEMEI
- afectează vârsta tânără
- incidenţă relativ crescută
- evoluţie invalidantă
Luxaţia congenitală de şold rămâne o adevarată încercare pentru medicul chirurg
ortoped chiar în condiţiile în care s-a îmbunătăţit simţitor asistenţa sanitară a nou-
născutului şi examinarea clinică şi ecografică a sugarului imediat post-partum.
Este o afecţiune complexă ce poate varia ca gravitate a leziunii de la o acoperire
insuficientă a capului femural până la luxaţii înalte, fără sprijin acestea fiind considerate
leziuni severe.
Un aspect important în această patologie este reprezentat de faptul că
simptomatologia devine manifestă în majoritatea cazurilor chiar înainte de constituirea
radiografică a bolii artrozice, impunând o atitudine promptă în luarea unei decizii de
artroplastie, evitând astfel degradarea severă a articulaţiei şi expunerea pacientului la o
intervenţie chirurgicală mai dificilă din punct de vedere tehnic şi cu rezultate post-
operatorii incerte.
Displazia luxantă a şoldului este o afecţiune complexă cu implicaţii majore având
în vedere vârsta tânără a pacienţilor şi caracterul invalidant al afecţiunii.
În ciuda îmbunătăţirii asistenţei medicale incidenţa este în continuare destul de
ridicată pe de-o parte datorită unui diagnostic şi screening deficitar în ţările în curs de
dezvoltare, iar pe de altă parte datorită caracterului evolutiv al afecţiunii cu posibilitatea
apariţiei modificărilor articulare la vârsta adultă.
Se impune astfel o bună cunoaştere a tuturor factorilor implicaţi în patogenia
acestei boli şi posibilităţilor diagnostice şi terapeutice în fiecare etapă evolutivă – ce vor
fi expuse pe larg în capitolele ce urmează.
5
PROBLEMATICA LUCRĂRII
NOMENCLATURĂ, DEFINIŢII
- Luxaţia teratologică
- Luxaţia congenitală de şold
- Displazia – acetabul evazat ± cap femural migrat supero-lateral
- DDH – la copil – luxaţia, subluxaţia, instabilitatea
– la adult – luxaţia, subluxaţia, displazia
În cadrul luxaţiilor de şold la nou-născut sunt cuprinse două entităţi şi anume
luxaţia teratologică şi luxaţia de şold tipică.
Luxaţia teratologică – este întâlnită în cazul unor pacienţi cu malformaţii
congenitale severe între care amintim anomalii cromozomiale, agenezia lombosacrată sau
boli neuromusculare ca mielomeningocelul sau artrogripoza. Caracteristicile luxaţiei
teratologice: este o afecţiune cu apariţie precoce în cursul dezvoltării intrauterine, la
naştere se remarcă deplasarea mare a capului femural faţă de acetabul şi contractura
ţesuturilor moi periarticulare fapt ce determină ireductibilitatea luxaţiei prin manevra
Ortolani.
Luxaţia de şold tipică – entitate cunoscută sub termenul de “Luxaţie congenitală
de şold”, se întâlneşte mai frecvent, neinsoţită de malformaţii sau afecţiuni congenitale
ale altor organe şi sisteme, interesează copilul aparent normal din punct de vedere psiho-
somatic.
În cadrul acestei entităţi sunt cuprinse mai multe forme ce dau diverse grade de
gravitate a leziunii. Acestea sunt:
– acoperirea insuficientă a capului femural de către sprânceana acetabulară,
6
– şoldul instabil,
– subluxaţia de şold
– luxaţia completă când capul femural este situat în totalitate în afăra cavită ii
acetabulare (forma cea mai gravă)
Datorită plasticităţii articulaţiei şoldului la nou născut dezvoltarea normală a
articulaţiei coxo-femurale presupune o congruenţă şi o presiune exercitată constant pe
toată suprafaţa între cele două componente articulare – capul femural şi acetabul; acestea
se află în permanenţă într-un proces de modelare reciprocă, fapt ce duce la o dezvoltare
normală a articulaţiei şoldului.
Caracteristicile morfo-funcţionale ce conferă plasticitate oaselor şi articulaţiilor
nou născutului determină modificările întâlnite în articulaţia coxo-femurală în cadrul
acestei afecţiuni – modificări de formă a capului femural care îşi pierde sfericitatea,
modificări de formă ale acetabulului care se aplatizează (în lipsa apoziţiei unui cap
femural normal, sferic) pierzând astfel capacitatea de continenţă a capului femural, sau în
forme complexe modificări ale ambelor componente.
Depistată precoce şi redusă concentric luxaţia de şold prezentă la naştere poate
evolua cu remodelarea şi dezvoltarea normală a articulaţiei coxo-femurale. Pe de altă
parte, nediagnosticată sau neredusă corespunzător (concentric) afecţiunea evoluează
determinând o dezvoltare vicioasă a celor două componente articulare datorită lipsei
presiunilor şi interacţiunilor reciproce descrise mai sus.
Afecţiunea a fost cunoscută şi denumită în timp sub diferite forme, precum:
- Boala Congenitală a Şoldului (CDH – Congenital Disease of The Hip)
- Dislocaia Congenitală a Şoldului (CDH – Congenital Dislocation of The Hip)
- Displazia Congenitală a Şoldului (CDH – Congenital Dysplazia of The Hip).
Ca un scurt istoric al afecţiunii – aceasta a fost iniţial denumită şi cunoscută sub
acronimul de CDH însemnând după diferiţi autori – Boala Congenitală a Şoldului (CDH
–Congenital Disease of The Hip),
7
Dislocaţia Congenitală a Şoldului (CDH – Congenital Dislocation of The Hip) sau
Displazia Congenitală a Şoldului (CDH – Congenital Dysplazia of The Hip).
Ulterior Klisic introduce acronimul DDH utilizat şi astăzi (deşi sensul a fost
modificat ulterior). Iniţial acronimul desemna Malpoziţia de Dezvoltare a Şoldului
(Development Displacement of the Hip) ulterior fiind preferată titulatura de
Developmental Dislocation of the Hip.
În prezent afecţiunea este cunoscută ca Displazia de Dezvoltare a Şoldului (DDH
– Developmental Dysplasia of the Hip, termen adoptat în 1991 la recomandarea AAOS).
Termenul folosit în prezent de “Developmental Dysplasia of the Hip” a fost ales
şi preferat celui de Luxaţie Congenitală de Şold pentru că exprimă caracterul dinamic al
leziunilor întâlnite la nivelul şoldului în funcţie de severitatea afecţiunii şi dezvoltării
consecutive în condiţii normale sau anormale a articulaţiei coxo-femurale.
În funcţie de vârsta pacientului şi forma clinică, leziunile întâlnite în cadrul DDH
se pot clasifica astfel:
- La nou-născut şi sugar
– luxaţia de şold – ce poate avea loc în diferite etape ale dezvoltării – intrauterin,
la naştere sau postnatal la nou-născut sau sugar. Reprezintă pierderea totală a contactului
normal dintre cele două suprafeţe articulare cu separarea lor; astfel capul femural este
situat în totalitate în afăra acetabulului (în general postero-superior)
- Subluxaţia de şold – cele două suprafeţe articulare reprezentate de capul femural
respectiv acetabul păstrează un contact parţial
- Instabilitatea de şold – noţiune ce include două entităţi – şoldul luxabil şi şoldul
subluxabil
- şoldul luxabil – caz în care în adducţia coapsei, capul femural poate fi
deplasat în afăra acetabulului prin aplicarea unei forţe directionată
posterior
- şoldul subluxabil – cazul în care capul femural nu părăseşte acetabulul
însă poate executa o mişcare de piston în articulaţie.
8
- La adolescent şi adult în cadrul DDH putem întâlni:
- Displazia – capul femural este localizat la nivelul acetabulului (criteriu
radiologic – arcul cervico-obturator este intact) însă prezintă o acoperire insuficientă
superioară, vizibilă pe radiografia de faţă (prin dezvoltarea insuficientă a sprâncenei
acetabulare), anterioară sau deficit de versiune al cotilului sau femurului.
- Subluxaţia – cele două suprafeţe articulare – capul femural şi concavitatea
Majoritatea radiologilor preferă să facă măsurătorile exacte pe imagini
reconstituite 2D în diferite planuri.
ALGORITMUL DE EVALUARE PREOPERATORIE IMAGISTICĂ ÎN
VEDEREA ARTROPLASTIEI ŞOLDULUI DISPLAZIC
1. Evaluarea versiunii acetabulare şi femurale
- Pentru a aprecia modul şi locul de implantare a componentei acetabulare şi respectiv
stemului femural
Anteversia acetabulară – normal 15° – 20°
Anteversia femurală – normal 15° – 20°
Indicele de instabilitate McKibbin – suma celor 2 – normal 30 – 40
Indice peste 60 denotă instabilitate severă, deci necesită o soluţie tehnică sau un implant deosebit pentru asigurarea stabilităţii.
28
- Pentru corectarea anteversiei femurale va fi necesară plasarea distală şi laterală a marelui trohanter. Osteotomia intertrohanteriană a femurului este necesară când anteversia este mai mare de 50º.
2. Evaluarea capacităţii de contenţie acetabulară în vederea necesităţii grefării
osoase (ca metoda de augmentare a contenţiei).
- Se apreciază – gradul de acoperire al capului femural
- valoare predictivă mare – clasificarea Crowe, Hartofilakids
Unghiul de acoperire lateral Wiberg – normal > 25°
Indexul acetabular al suprafeţei portante – normal < 10°
Indexul de extruzie al capului femural – normal < 25°
Indexul acetabular adâncime/lărgime – normal > 48°
Unghiul de înclinare acetabulară Sharp – normal <40°
Falsul profil Lequesne şi deSeze – normal > 25°
Indexul de extruzie anterioară a capului femural – normal > 72°
Se evaluează gradul luxaţiei conform clasificărilor Crowe şi Hartofilakidis
4. Evaluarea stocului osos – se apreciază pe imaginile radiologice, CT,
reconstrucţii CT
- Facilitează poziţionarea optimă a componentei acetabulare în special în cazul în
care aceasta nu poate fi plasată în paleocotil.
Trebuie specificat că în marea majoritate a cazurilor osul cu grosimea optimă se
află la nivelul paleocotilului. Din acest motiv (cât şi din raţiuni biomecanice) subliniem
încă o dată necesitatea refacerii centrului de rotaţie la nivelul paleocotilului !!! (ori de
câte ori este posibil).
5. Evaluarea dimensiunii acetabulului şi grosimii peretelui medial – pe
imaginile radiologice şi CT.
- permite dimensionarea cupei în vederea procurării dimensiunilor foarte mici
indisponibile în mod curent.
6. Evaluare dimensiune şi formă canal femural – imagini CT, RMN,
reconstrucţii CT
29
- permite dimensionarea componentei femurale, procurarea de implante speciale (ca
dimensiune sau formă).
7. Evaluarea scurtării / diferenţei de lungime a membrelor inferioare – clinic,
pe imagini radiografice, CT
- Se apreciază gradul luxaţiei conform clasificărilor Dunn, Eftekhar, Hartofilakidis.
- Prezenţa sau nu a afectării bilaterale
- Evaluează posibilitatea plasării cupei în paleocotil – ştiut fiind ca nervul sciatic nu
permite o translatare distală > 4 cm.
- Evaluează necesitatea osteotomiilor de scurtare – în cazul deplasărilor mari.
- În funcţie de necesitatea intervenţiei bilaterale oferă posibilitatea prezicerii şi
desfiinţării viitoarei diferenţe de lungime.
8. Evaluarea axului mecanic preoperator şi prezicerea axului mecanic
postoperator – pe imagini radiologice cu templating
- În vederea unei corecţii viitoare a genu valgum restant – orientează astfel în alegerea
implantului şi tehnicii optime.
Un alt aspect foarte important oferit de această etapă a algoritmului este
posibilitatea informării pacientului în privinţa evoluţiei posibile şi a necesităţii
intervenţiilor viitoare.
MATERIALUL şi METODA
Analiza de faţă se constituie într-un studiu observaţional, experimental, unicentric
a 36 de cazuri de coxartroză secundară displaziei congenitale tratate în perioada 2005-
2010 în Clinica Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Clinic Universitar din Bucureşti, ce
au beneficiat de artroplastie cu proteză totală de şold.
Şoldul stâng a fost afectat în 28 din totalul de 36 cazuri. În 8 cazuri afectarea a
fost bilaterală. Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 18 şi 45 de ani, cu o medie de 36 de
ani cu o proporţie de 13:23 a incidenţei M:F.
30
Planificarea preoperatorie a cuprins – evaluare clinică completă cu scor
funcţional, Rx. preoperator faţă, profil şi incidenţe speciale, templating bazat pe imaginile
radiografice, examen CT cu reconstrucţie tridimensională a articulaţiei coxofemurale şi
măsurarea diametrului canalului femural, măsurarea inegalităţii membrelor pelvine, şi
analiza modificărilor secundare (genu valgum, hiperlordoză, scolioză). Planningul a fost
complet în 12 cazuri. În celelalte cazuri realizându-se preoperator doar examenul clinic şi
radiologic.
Abordul a fost postero-lateral cu bolnavul în decubit lateral. După capsulotomia
totală s-a identificat ligamentul transvers şi baza lamei patrulatere la nivelul găurii
obturatorii. Prepararea acetabulară s-a realizat prin frezare orizontală cu freză mică până
la lama patrulateră în vederea obţinerii unei medializări maxime urmată de frezare
supero-medială sub control imagistic intraoperator în limitele distanţei între cele două
coloane acetabulare. S-a practicat verificarea cu cupa de probă a poziţiei faţă de osul iliac
(unghiul de înclinaţie, anteversia cupei şi gradul de acoperire al ei).
Din punct de vedere al poziţionării 20 cupe au fost implantate în paleocotil şi 16
în poziţie intermediară. S-a practicat osteotomia marelui trohanter în 4 cazuri şi cea de
scurtare a femurului în 8 cazuri. Artroplastia şoldului a fost realizată în 30 cazuri cu cupe
necimentate şi în 6 cazuri cu cupe cimentate. Acetabuloplastia cu grefă osoasă structurată
din capul femural a fost realizată în 14 cazuri.
Severitatea displaziei a fost apreciată după clasificarea Crowe, codificând precis
gradul de subluxaţie sau dislocaţie de care depind aprecierea anomaliilor de stoc osos,
patologia părţilor moi periarticulare, genunchiului ipsilateral, coloanei lombare şi
inegalitatea de membre. În lotul studiat, am avut 20 cazuri Crowe I, 10 cazuri Crowe II, 4
cazuri Crowe III, 2 cazuri Crowe IV.
31
CONCLUZII FINALE
În realizarea artroplastiei ca tratament pentru displazia congenitală a şoldului, un
rol important îl are selecţia corectă a pacienţilor. Mulţi pacienţi cu aceste diformităţi au o
evoluţie favorabilă până la o vârstă mijlocie şi intervenţia chirurgicală ar trebui luată în
considerare doar dacă durerea devine invalidantă.
Reconstrucţia prin artroplastie totală la pacienţii cu displazie congenitală de şold
întâmpină unele probleme particulare cum ar fi: scurtarea membrului inferior, displazia
cavităţii acetabulare, hipoplazia femurului, atrofia musculaturii şi imposibilitatea mişcării
bazinului în timpul mersului.
La pacienţii cu luxaţii unilaterale, lungimea membului afectat ar trebui refăcută
parţial sau total chirurgical. La pacienţii cu luxaţii bilaterale alungirea unui membru ar
determina discrepanţe considerabile dacă procedura ar fi efectuată doar unilateral.
Adeseori alungirea unui membru ar trebui compensată prin scurtarea femurului
pentru a plasa capul femural în adevărata cavitate cotiloidă.
În subluxaţii sau luxaţii, prezenţa unui număr de diformităţi ale osului sau
ţesuturilor moi are importanţă chirurgicală: capul femural este mic şi deformat, colul
femural este scurtat şi îngustat şi adeseori anteversat, marele trohanter este mic şi deseori
localizat posterior, canalul femural este îngustat. Faptul că femurul este îngustat şi
încurbat anterior face prepararea canalului dificilă.
Preoperator este necesară efectuarea radiografiilor antero-posterioare şi laterale
ale bazinului şi femurului proximal pentru a determina cu acurateţe:
- cantitatea şi calitatea osului în care se va fixa cupa
- nivelul la care se face fixarea
- gradul de îngustare şi încovoiere a femurului
- necesitatea osteotomiei femurului
- mărimea şi tipul componentelor ce vor fi utilizate.
În cazul în care capul femural este luxat proximal, cavitatea cotiloidă este
deformată şi are acoperişul erodat. În luxaţiile înalte şi intermediare capul femural
determină formarea unui fals cotil care de obicei nu este nici destul de mare nici destul de
32
adânc pentru cupa protezei. Cea mai densă structură osoasă se găseşte la nivelul
adevăratului cotil şi aici ar trebui plasată cupa protezei.
Muşchii abductori, adductori, psoas şi cvadriceps sunt de obicei scurtaţi. Capsula
este elongată şi îngroşată în partea inferioară, împiedicând revenirea capului femural în
adevăratul cotil. Disecţia la acest nivel va necesita ligaturarea ramurilor arterelor
circumflexe mediale şi obturatorii. Capsulectomia extinsă şi tenotomia psoasului,
dreptului femural şi adductorilor ar putea fi necesară pentru a corecta diformitatea.
Se desprind următoarele concluzii:
1. Artropastia şoldului displazic nu este o intervenţie de rutină de refacere a
unei articulaţii cu arhitectură cvasi-normală afectată de modificări degenerative ale
feţelor articulare asa cum este artroplastia şoldului în general.
Artroplastia şoldului displazic reprezintă realizarea unei noi articulaţii protetice în
condiţiile unei arhitecturi cu modificări majore faţă de normal ce ridică probleme tehnice
deosebite şi solicitând soluţii adaptate fiecărui caz în parte.
Din acest motiv orice intervenţie artroplastică ce îşi propune să refacă articulaţia
unui şold displazic trebuie foarte bine planificată.
2. Obiectivele artroplastiei şoldului displazic asa cum am arătat mai sus sunt:
- Refacerea unui centru de rotaţie cât mai anatomic al articulaţiei
- Corectarea defectelor secundare
În vederea refacerii anatomice a centrului de rotaţie protezarea trebuie (în mod
ideal) realizată la nivelul paleocotilului..
În vederea succesului pe termen lung al artroplastiei şi implicit al calităţii vieţii
trebuie evaluate şi corectate deficitele secundare.
33
3.. Artroplastia şoldului la pacienţii cu acetabul displazic ridică probleme tehnice
dificile cu complicaţii frecvente în comparaţie cu artroplastiile obişnuite.
Pentru a putea planifica în mod corect şi complet intervenţia de artroplastie
trebuie cunoscute şi anticipate dificultăţile tehnice întâlnite în mod frecvent în cazul
pacienţilor cu şold displazic. Acestea sunt:
- modificări arhitecturale locale (modificările structurale ale fiecărei componente
articulare – deficit de acoperire acetabulară, anteversie femurală etc., cât şi a articulaţiei
în ansamblul ei – subluxaţie, luxaţie joasă, înaltă, evaluări funcţionale)
- modificări de lungime a membrului (sau membrelor în afectarea bilaterală)
- modificări secundare dezvoltate în urma afectării primare
4. Planningul preoperator trebuie să fie cât mai complet cu identificarea şi
evaluarea tuturor aspectelor expuse mai sus în vederea alegerii tacticii operatorii optime.
Un rol cheie în realizarea planningului preoperator revine imagisticii. Investigaţia
imagistică trebuie să fie completă – cu evaluare radiografică (pe incidenţe multiple –
antero-posterioară, profil şi incidente speciale), evaluare CT, realizarea templatingului
preoperator minuţios pe baza imaginilor Rx şi CT, evaluare RMN şi 3D CT în centrele
unde acest lucru este posibil.
5. Utilizarea algoritmului de diagnostic imagistic preoperator pe care l-am
elaborat în cadrul acestei lucrări oferă posibilitatea unei abordări unitare, standardizate a
plannificării preoperatorii menită să acopere toate aspectele pe care le implică artroplastia
şoldului displazic.
6. În urma studiului desfăşurat, algoritmul de diagnostic elaborat şi-a dovedit o
largă aplicabilitate şi utilitate.
Aplicarea lui sistematică a dus la facilitarea intervenţiilor printr-o planificare mai
bună, fără omiterea nici unui aspect intraoperator.
34
Considerăm în acest sens algoritmul expus un instrument util la îndemâna
chirurgului, menit să preîntâmpine dificultăţile intraoperatorii date de particularităţile
fiecărui caz şi să faciliteze astfel intervenţia atât ca realizare tehnică cât mai ales din
perspective atingerii tuturor scopurilor propuse.
7. Analizând rezultatele studiului reiese clar importanţa evaluării imagistice cât
mai amănunţite. Subliniem aici aportul foarte mare el evaluarii CT. – prin rapiditatea
investigării, acurateţea datelor, posibilitatea interpretărilor computerizate şi realizării
reconstrucţiilor 3D.
Rezultate foarte bune au fost obţinute şi în urma unei analize amănunţite şi
minuţioase realizate pe baza imaginilor Rx, însă această analiză necesită un timp mai
îndelungat, şi este mult dependentă de experienţă şi îndemânare.
8. Dintre multitudinea de parametri imagistici meniţi să descrie displazia şoldului,
în urma studiului pe care l-am efectuat am demonstrat valoarea deosebită a unghiului
centru-margine Wiberg şi a indexului acetabular al suprafeţei portante în ce priveşte
necesitatea grefării osoase ca metodă de augmentare a acoperirii acetabulare.
Putem concluziona astfel că unghiul centru margine Wiberg şi indexul
acetabular sunt parametrii cu cea mai bună valoare orientativă în ce priveşte
realizarea tehnică a artroplastiei indicând cu precizie necesitatea grefării funcţie de
valorile găsite.
Având în vederea că succesul pe termen lung al intervenţiei este direct corelat cu
obţinerea unei bune acoperiri acetabulare considerăm că unghiul centru margine
Wiberg şi indexul acetabular reprezintă paramatrii cu ce mai bună valoare
predictivă în privinţa evoluţiei pe termen lung a artroplastiei şoldului displazic.
35
BIBLIOGRAFIE
1. Klisic P J, Congenital dislocation of the hip – a misleading term, JBJS Br. 1989; 71B:136.2. AAOS Advisory Statement: http://www.aaos.org/about/papers/advistmt/1002.asp3. DaviesSJM, Walker G. Problems in the early recognition of hip dysplasia J Bone Joint Surg 1984;
66B:479 – 4844. Barlow TG. Early diagnosis and treatment of congenital dislocation of the hip. J. Bone Join Surg
1962; 44B:292 – 301 5. Kumar SJ, MacEwen GD. The incidence of hip dysplasia with metatarsus abductus. Clin. Othop.
1982; 164:234 – 2356. Kollmer CE, Betz RR, Clancy M, Steel HH. Relationship of congenital hip and foot abnormalities:
A National Shriners Hospital Survey. Orthop Trans 15:770, 1991.7. Hummer CD Jr, MacEwen GD. The coexistence of torticolis and congenital dysplasia of the hip. J
Bone Joint Surg Am. 1972; 54:1255-12568. Iwahara T, Ikeda A. The ipsilateral involvement of congenital muscular torticolis and congenita
dysplasia of the hip. J Jap Orthop Assn 35: 1221-1226, 1962.9. von Heideken J, Green DW, Burke SW, Sindle K, Denneen J, Haglund-Akerlind Y, Widmann RF. The
Relationship between developmental dysplasia of the hip and congenital muscular torticolis J Pediatr Orthop 2006 Nov-Dec; 26(6):805-8
10. Dunn PM. The anatomy and pathology of congenital dislocation af the hip Clin Orthop 119:23-27, 1976.
11. Dunn PM. The influence of the intrauterine environment in the causation of congenital postural deformities with special reference to congenital dislocation of the hip. M.D. Thesis, Cambridge UnGul R, Coffey JC, Khayyat G, McGuinness AJ. Late presentation of developmental dysplasia of the hip. Ir J Med Sci. 2002 Jul-Sep; 171(3):139-40
12. Haasbeek JF, Wright JG, Hedden DM. Is there a difference between the epidemiologic characteristics of hip dislocation diagnosed early and late? Can J Surg. 1995 Oct: 38(5):437-8
13. Gwynne Jones DP, Dunbar JD, Theis JC. Late presenting dislocation of sonographically stable hipsJ Pediatr Orthop B. 2006 jul:15(4):257-61
14. Charles Russell Bardeen, Warren Harmon Lewis Development of the limbs, body-wall and back in man Amer J Anat 1901; 1-36.
15. Goetnick PF. Genetic aspects of skin and limb development. In monroy A A (eds): Current topict in Developmenta Biology. New York: Academic Press, pp. 253-283.
16. Saunders JW Gasseling MT. Ectodermal-mesenchimal interactions in the origin of limb symmetry. In:epithelial-mesenchymal interactions, Eds. Fleischmajer R and Billingham RA. Baltimore, Williams and Wilkins, 1968, pp 78-97.
17. Pinot M. le role du mesoderme somitique dans la morphogenese precoce des membres de l’embrion de poulet. J Embryol Exp. Morphol 1970; 23:109-151
Geduspan JS. Solurs M. A growth promoting influence from the mesonephros during limb outgrowth.
Dev Biol 151iversity, 1969.
18. Weber W. and Weber E.: Uber die Mechanik der menschlichen Gehwerkzeuge nebst der beschreibung eines Versuches uber das Herausfallen des Schenkelkopfes aus der Pfanne im luftwerdunnten Raum. Ann Phys Chem., 40:1-13, 1837
19. Braune W, Fischer O, Maquet P, Furlong R (trans): The Human Gait. Berlin: Springer- Verlag 1987.20. Denischi A, Marin G, Antonescu D, Petrescu R Biomecanica, Editura Academiei , Bucuresti 198921. Konrath AG, Hamel AJ, Olson SA, Bay B, Sharkey NA: The role of the acetabular labrum and the
transverse acetabular ligament in load transmission in the hip. JBJS 80-A, 1781-1788, 198822. Mizrahi J, Solomon L, Kaufman B, Duggan TO: An experimental method for investigating load
distribution in the cadaveric human hip. J Bone Joint Surgery Br. 1981; 63B(4):610-323. Rydell NW: Forces acting on the femoral head prosthesis: a study on strain gage supplied
prosthesis in living persons. Acta Orthopaedica Scandinavica (Suppl):1966:88:37
36
24. Carlson CE A proposed method for measuring pressures on the human hip joint. Exp Mech 1973; 11:499-506
25. Harris WH, Rushfeldt PD, Carlson CE, Scholler J-M, Mann RW. Pressure distribution in the hip and selection of hemiarthroplasty. In: Hip Society: The Hip. Proceedings of the third open meeting. St Louise: CV MOsby Co. 1975:93-8
26. Davy DT, Kotzar GM, Brown RH, Heiple KG, Goldberg VM, Heiple KG Jr., Berilla J, Burstein AH. Telemetric force measure ments across the hip after total arthroplasty. J Bone Joint Surg. Am.1988 Jan; 70(1): 45-50
Kotzar GM, Davy DT, Goldberg VM, Heiple KG, Berilla J Telemetrized in vivo hip joint force data: a
report
27. Boniforti FG, Fujii G, Angliss Rd, Benson MKD: The reliability of measure ments of pelvic rediographs in infants J Bone Joint Surg [br] 1997; 79-B:570-5
28. Pavlik A. the functional method of tratment using a harness with stirrups as the primary method of conservative therapy for infants with congenital dislocation of the hip. Z Orthop Grenz 89:341, 1957. Translated and abridged Peltier LF. Clin Orthop 1992; 281:4-10.
29. Schoenecker PL, Strecker WB Congenital dislocation of the hip in children. Comparison of the effects of femoral shortening and of scheletal traction in treatment J Bone Joint Surg. 1984, 66A:21
30. Fujioka F, Terayama K, Sugimoto N, Tanikawa H. Long term results of congenital dislocation of the hip treated with the Pavlik harness. J Pediatr Orthop 1995; 15:747-52.
31. Tucci JJ, Kumar SJ, Guille JT, Rubbo ER. Late acetabular dysplasia following early succes in Pavlik harness treatment of congenital dislocation of the hip. J Pediatr Orthop 1991; 11:502-5.
32. Ponseti IV (1978) Growth and development of the acetabulum in the normal child. J Bone Joint Surg 60(A):575–585
33. Wiberg G. Studies on dysplasic acetabula and congenital subluxation of the hip joint; with special reference to the complication of osteoarthritis. Acta Chir Scand 1939; 83 (Suppl 58): 1-135.
34. Cooperman, D.R.; Wallensten, Richard and Stulberg S.D.: Acetabular Dysplasia in the Adult. Clin. Orthop., 175: 79-85, 1983.
35. Murphy SB, Ganz R, Muller ME: The Prognosis in untreated dysplasia of the hip: a study of radiographic factors that predict the outcome. J bone Joint Surg [Am] 1995: 77-A:985-9.
36. Wedge JH, Wasylenko MJ. The natural history of congenital disease of the hip. J Bone Joint Surg Br 1979:61:334-338.
37. Alvik I (1962) Increased anteversion of the femur as the only manifestation of dysplasia of the hip. Clin Orthop 22:16– 20
38. Crockarell JR Jr, Trousdale RT, Guyton JL (2000) The anterior centre-edge angle. A cadaver study. J Bone Joint Surg Br 82:532–534
39. Kellgren JH, Lawrence JS (1957) Radiological assessment of osteo-arthrosis. Ann Rheum Dis16:494–502
40. Anda S, Svenningsen S, Dale LG, Benum P (1986) The acetabular sector angle of the adult hip determined by computed tomography. Acta Radiol Diagn 27:443–447
41. Noble PC, Kamaric E, Sugano N et al. The three –dimensional shape of the dysplastic femur: implications for THR. Clin Orthop 2003; 417:27-40
42. J-N Argenson, E. Ryembault, X. Flecher, N. Brassart, S. Parratte, J M Aubaniac Three – dimensional anatomy of the hip in osteoarthritis after developmental dysplasia J Bone Joint Surgery [Br] 2005; 87-B:1192-6.
43. Murphy SB, Kijewski PK, Millis MB, Harless A Acetabular dysplasia in the adolescent and young adult. Clin Othop 1990; 261:214-23
44. Horii M, Kubo T, Inoue S, Kim WC (2003) Coverage of the femoral head by the acetabular labrum in dysplastic hips: quantitative analysis with radial MR imaging. Acta Orthop Scand74:287–292
45. Koski JM, Anttila PJ, Isomaki HA (1989) Ultrasonography of the adult hip joint. Scand J Rheumatol 18:113-117
37
46. Inao S, Matsuno T: Cemented total hip arthroplasty with autogenous acetabular bone grafting for hips with developmental dysplasia in adults: the results at a minimum of ten years, J Bone Joint Surg 82B:375, 2000.
47. Miyanaga Y, Tagawa H, Ninomiya S, et al: A new socket design for the dysplastic acetabulum in total hip replacement, Clin Orthop 149:194, 1980
48. Rodriguez JA, Huk OL, Pellicci PM, Wilson PD: Autogenous bone grafts from the femoral head for the treatment of acetabular deficiency in primary total hip arthroplasty with cement: long-term results, J Bone Joint Surg 77A:1227, 1995.
49. Silber DA, Engh CA: Cementless total hip arthroplasty with femoral head bone grafting for hip dysplasia, J Arthroplasty 5:231, 1990.