ШШІ - core.ac.uk · răsunând de voioşia tinerească a unui „oalendimaggio", s'au cântat întîile poezii de iubire spiritualizată prin anta ..Dulcelui stil nou"; că la

ШШІШШІ P R O P R I E T A R :

SOC. A N . „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I , B R E Z O I A N U 23

DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E :

a u t o r i t ă ţ i şi ins t i tu ţ i i 10Q0 lei d e o n o a r e S00 „ p a r t i c u l a r i 220 .,

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

BUCUREŞTI I S t i , Brezoianu 23-25

T E L E F O N 3.30.10

APARE S Ă P T Ă M Â N A L

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L X L V I I I • Nr. 46 SÂMBĂTA 18 Noembrie 1939

Hedactor responsab i l : M I H A I N I C U L E S C U

F L O R E N Ţ A de ALEXANDRU MARCU

Intre metropolele de civilizaţie ale lumii, celebre în Istorie s au în prestigiul actualităţii , Florenţa corespun­de oricum celor mai felurite aş teptăr i . Este oraş de Cul ­tură, de Artă, de neuitate evenimente istorice, de miraj şi enigme, de specific şi unici tate. Dăinui rea Florenţei în admira ţ ia lumii de pre tu t indeni este susţ inută per­manent pr in confluenţele care se contopesc între zidu­rile ei ca în t r 'un centru ideal şi ale căror puncte de plecare fiind din cele mai d ispara te ca provenienţă, se îmbina acolo, în eonca Arnului , între San Miniato, Fie-sole şi Beîlosguardo, în acea complexă şi unică sinteză, pe care o conturează ciclic enorma cupolă a Catedralei .

Atena a lumii noastre, Florenţa este mai cupr inză­toare de felurimi de Civilizaţii decât Atena ; leagăn al Renaşterii romanice, este mai expresivă, mai comuni­cativa decât Roma.

Intelectualul cel mai proeminent al Londrei, al Ber­linului, sau al Parisului , trebuie să-şi întregască bio­grafia pr int r 'o pagină scrisă în carnetul de d r u m al ca­rierei sale la Florenţa: î n oraşul care i-a dărui t Poe­ziei pe Dante , cel mai temerar alcătuitor de arhi tectur i infernale şi paradis iace : în oraşul care i 1-a dat Pictu­rii pe Giotfo. cel dintâi înfăţişător al .sufletului prin culoare ; inventivităţi i pe Leonardo ; Istoriei pe Nic-co'lo Machiavelli, cel ma i sincer şi tulburător sfetnic al făuritorilor de istorie ; Astronomiei pe Galileu, omul care a pă t runs cu vederea până la limita dintre Infinit şi Dumnezeire : Reformei pe cel dintâi iconoclast ; Ar­hitecturii pe Adberti şi pe Messer Brunei]esco, iar Poeziei provensale pe Francesco Petrarca, t rubaduru l care a consfinţit în ilumea nemuritoarelor capodopere cânte­cele de îndummezeire prin iubire şi moarte ale u n e i femei pământene .

Florenţa i-a dăru i t lumii Renaşterea, adică o nouă formă de Civilizaţie în milenara ei existenţă.

Temperamentele cele mai romanţioase nu pot uita a-colo cu în nici o altă Republica medievală Istoria cu Guelfi şi Ghibelini n 'a căpăta t o coloratură mai vie şi o expresie ma i patetică decât în Pat r ia unui exilat ca Dan te Alighieri ; că în nici o altă cetate i taliană anta­gonismul dintre Imper iu şi Papal i ta te n'a fost trăit m a i sincer şi mai sfâşietor ; că pe străzile vechii Fiorenţe, răsunând de voioşia tinerească a unui „oalendimaggio", s'au cân ta t întîile poezii de iubire spir i tual izată pr in anta ..Dulcelui stil nou"; că la altarele Sântei Maria Novella, a Sântei Croce, a color dintâi biserici floren­tine s'a a ră ta t în cadru de icoană întâiul ch ip de „don­na" t ransfigurat în Madonă, sub penelul pr imi t iv ca pustnicia Sfântului din Assisi al meşterului Cimabue.

Sinteza Goticului septentrional cu Romanicul latin, s'a înălţat la posibilităţi definitive odată cu înălţarea Campani le i lui Giotto.

Oraş al formărei spiri tuale a unor artişti ca Leonar­do, Michelangelo, sau Raffaello, Pat r ie ideală şi de ne­uitat a lor, chiar dacă primii s 'au născut î n două sate dim Toscana, iar Raffaello în Le Marche, Florenţa a ex­cela* s i î n r i n . ailli fii. care să-i asigure celebritatea în fastele Istoriei: iată-1 pe Amerigo Vespuicci, Florenti­nul care împreună cu Paolo Toscanelli şi apoi cu însu.ş Cristofor Columb, au întins peste Ocean perspectivele unei lumi noi, spre a anticipa geografic explorarea Spaţ iului Mare. pe care avea să-1 proecteze în curând

a m na

G alilei pana n marginele extreme a'.e celui Galileo cosmic.

Florenţa este oraşul Italiei în care nici Goticul, nici Romanicul, nici Barocul nu s'au pu tu t manifesta în formele lor individuale ; ci au suferit subordonări , care Ic desfiinţează de fapt funcţia primordială şi ie t rans­formă în simple elemente de componenţă.

Te-ai întrebat , desigur, nu odată, pentru ce intri in oraşul acesta cu a tâ ta nestăpâni tă şi inexplicabila sfială. D u p ă mulţ i ani de reîntoarceri şi confruntări . Îi—ai dat în fine răspunsul : fiecare monument ţi se înfăţişează la Florenţa cu solemnitatea unei pagini ine­dite din Istoria Culturi i şi Artelor, în care sârguinţa .şi înţelegerea ta renunţă de-a putea să descifreze t o t u l Cercetezi acolo cea mai vastă enciclopedie în imagini a Creaţiei umane.

Te tu lbură mirajul atâtor amintiri celebre, atâtea ca­podopere, atâtea evocări de glorii intrate de câteva se­cole în Panteonul admiraţiei universale. Te surprinzi cercetând într 'o p ia ţă d in apropierea Doanului, o fa­ţada inexpresivă, neterminată, pe care arhitecţii n'au apuca t să aştearnă plăcile de marmore policrome. Şi ie întrebi cum pot îndura Florentinii, în centrul oraşului lor, a tare scăpare din vedere, fiind mai ales vorba de faţada unei biserici ca Sam Lorenzo, ctitoria ilustrei şi avutei faunilii a Medicilor. Te minunezi însă curând, descoperind într 'o capelă a acestei biserici mormintele pentru care Michelangelo a sculptat Noaptea, Ziua, Zo­rile şi Amurgul .

Int r i in Muzeul Naţional. în care ştii că vei afla mai m uit amint i r i istorice locale, măr tur is ind despre trecu­tul Florenţei în cele mai var iate şi umile forme. Dar iată : eşti în tâmpinat acolo de o lume înt ruchipată în eternitatea bronzului de marii sculptori ai Renaşterii : David de Verrooehio, Sfântul Gheorghe de Donatello. Célli ni de el însitş, Nicoolo da Uzzamo, în lemn, de un necunoscut. Singur Dante , ou Vita Nuooa sub braţ şi un t randaf i r într 'o mână, apare luminat de culorile lui Giotto, în afrescul din capela aceluiaş Bargello.

Te încumeţi apoi să cercetezi Galeriile de tablouri ale Florenţei, cea delà Ufizzi şi delà Pitti, în care s'au co­lectat de fapt obiectele de o rnament din palatele Re­naşterii , a tâ tea câte nu s'au risipit pr in toate muzeele lumii. Venera medicee îşi profilează formele de ivoriu pe u n portret de Bronzino ; Venera botticelliană îşi ides-vălue nudi ta tea în atmosfera de sensualitate a dansului din alegoria Primăverii ; Madonele aceluiaş Sandro Bot-tiiceili se confruntă cu Madonele copilăroase ale Tui R a i -faeillo, cu Madonele enigmatice şi nedefinite îne lar -obseur ale lui Messer Leonardo, cu Flora tizianescă, cu Sfânta Familie a lui Buonai'otti. Afli mai apoi altă biserică,

C r i t i c i ş i s c r i i t o r i VARA, chiabur de-ale şerpilor piei. Năpârleşte şi ©a la vremea eL Haina, salzită'n o mie colori. Foc şi-o preschimbă, de-amurg şi de zori. Fcst-a cumptorul trei luni încălzit. Trup s ă desfacă din aur topit. Arşiţa cât de puţin s'a descins. Vinetei prune de pârgă i-a nins. Pun simbolisme p e buze peceţi, Buzele însă pe ochi mai înceţi. Cerul e boltă mai mult oa văzduh ; Raţele-şi pârâie stolul în stuh. Raza mlădie distanţe'n potir : Dusele cântece, mai abitir. Frunza pădurilor cât s'a rărit. Cerul cu-atâta mai mult l-au boltit. Fumul înfrânt s e întinde stindard ; Anului, soarele i-este bastaird. Măcelărită cu-al ploii satâr, Urade-i a verilor piele, batâr? Unde e ? Unide-i ? Şcolari trag lia fit Primelor temeri de prim neofit, Cautä'n malul de râu matofit. Peste muscele, în rarişti, în crâng. Pielea de negură lunei de-o strâng.

Noaptea s e l eagănă tristă'n gorun. Apele toate-s uleiu de morun.

ŞTEFAN NENIŢESCU

A r t a nu este un privilegiu al făuritorilor de literatură. Ea se întâlneşte oriunde vibrează un elan creator, oriunde se află o sete de cunoaştere, o asimilare a frumosului în for­me armonioase şi lucide. Un artist transfigurează realitatea, o re-crează, iar sinteza operii de artă este un fragment de viaţă trăită pe margina unor experienţe s u f l e t e ş t i . A c e l scriitor care-şi trăeşte opera de artă cu entuziasm, şi iubeşte creaţiile spiritului, deslegat de contingenţa banală a propriei lui vremelnicii, se face vred­nic de n o b l e ţ e a unui s a c e r -doţiu.

Un opuscul de critică litera­ră, o pagină de cercetare cri­tică, prin suflul lăuntric al vieţii, prin însuşirile stilului, viziune şi convingere înteme­iată, îşi însuşeşte calităţile unei opere de artă. Contactul cri­ticii literare cu literatura nu se rezumă la un raport de sub­ordonare, deoarece comenta­riile marginale cu analize şi transcrieri de texte nu în­seamnă nimic pentru calităţile artistice ale unei opere critice. Un spirit metodist, sec şi pe­dant, alcătuind rubricări de arhivar, cu fişe savuroase de erudiţie muncită, dar fără afi­nităţi şi înţelegeri afective, este tot atât de puţin critic de artă caşi scriitorul tendenţios, înţepenit într'o formulă dog­matică, pentru folosinţa unui

spirit obscur copleşit de con­diţia meschină a vieţii.

Susţinem funcţiunea crea­toare a criticei, dreptul netă­găduit de a fi o operă de artă, m ă r t u r i s i r e a unui tempera­ment, expresia unui stil per­sonal. După cum istoria unei opere literare este istoria în­săşi a omului, — o antropo-geneză, — t o t asemeni plăs­muirea critică presupune va­lorificarea tuturor elementelor constitutive ale vieţii. Din a ceasta pricină, viaţa ne putând fi desmembrată fără a i se rupe echilibrul interior, care condi­ţionează fenomenul esenţial al trăirii, critica nu se poate opri numai la prolegomene de este­tică pură, ci trebue să folo­sească în egală măsură docu­mentul, i s t o r i o g r a f i a şi e sem­nificaţia biografică pentru a închega o sinteză complectă.

Opera de artă este ea însăşi o sinteză de viaţă, o cuprin­dere a tuturor izvoarelor de cunoaştere; ea reprezintă o trăire anticipată a fenomenu­lui de creaţie prin viziunea întregului cadru arhitectural, o construcţie simetrică şi trai­nică, echilibrată prin liniile de forţă ale personalităţii ar­tistului. Stilul unei opere li­terare este o expresie perso­nală, cu fine nuanţări de a-mănunt tehnic, dar nu mai pu­ţin, cu mărturisirea tainică a unui dar excepţional de a în-

Alegerea d-lui N. I. Herescu la preşedinţ ia Societăţii Scrii­torilor Români a însemnat , în primul rând, un act d e fru­m o a s ă solidaritate a meşteşu­garilor scrisului, cari, într'o majoritate covârşi toare, l-au aşeza t ca reprezentant a l lor în fruntea acestei nobile şi al­bas t re bresle.

N ' a fost, aici, rezultatul unei simple colectări de voturi, ci un semn d e recunoaştere , ho­tărâ tă .şi leală , a multiplelor însuşiri d e cărturar, d e scriitor, de gospodar , sintetizate în noul preşedinte .

Alegerea din 29 Octombrie a fost, totdeodată, s inonimă cu triumful elitei -sufleteşti şi cu a-cela a l tinereţii labor ioase şi creia toare .

Profesor d e li teratură lat ină la Facul ta tea d e Litere din Bu­cureşti — unde e cel mai tâ­năr dintre universitari — N. I. Herescu a venit la ca ted ră nu numa i c u m u n c a şi cărtu-răr ia lui, d a r şi cu un duh nou de vibraţie t inerească.

N. I. H e r e s c u într 'adevăr , sunt câţ iva an i

de când, d e la a c e a s t ă cate­dră, p l e a c ă nu numa i cuvân­tul boga t al eruditului, ci şi o g e n e r o a s ă risipă de dragos te şi stimulent pen t ru studiile cla­sice. Unind pregă t i rea ştiinţifi­c ă şi gustul artistic d e fină ca­litate şi difuzându-le în semi-narii şi la cursuri în ca r e di­dacticismul sec a fost înlocuit de-o i ncandescen tă trăire a sensurilor artei clasice şi de-o nobi lă p a s i u n e pentru inter­p re ta rea frumuseţilor latine, — tânărul da scă l şi-a făcut, din în toarcerea la clasicism ei din condi ţ ionarea oricărei culturi autent ice de mari le adevărur i clasice, o lozincă severă şi o l ineară ati tudine estetică.

înainte, însă, de-a fi profe­sor universitar, N. I. Herescu r ă m â n e un scriitor de frumoa-

de RADU GYR

s ă ţinută. Un scriitor, ca re vi­b r e a z ă d e d r a g o s t e a sfântă a răstignirilor p e coa la d e hâr­tie şi care cinsteşte t ruda isto­vitoare a slovei rotunjite în strung. Migălind atât versul câ t şi p a g i n a d e critică s a u d e erudiţie încă de p e c â n d stu-den ţea p e bănci le facultăţii a-lături d e poetul N. Milcu şi de ace la ce s e m n e a z ă rânduri le de faţă, — Herescu a cunoscut şi a iubit febra aromită a nopţi­lor de veghe l ângă o sânda s c u m p ă a călimării şi a stimai toga a l b ă a scrisului aristo­crat.

Eu l-am văzut, alături de mi­ne, scriind articole şi cronici şi făcând corecturi, p â n ă noap­tea târziu, la o m a s ă mizeră de tipografie periferică, înfră­ţit c u zeţarii şi cu ucenicii de là rotativă. L-am văzut redac­

tând, cu înfrigurare, reviste li­terare şi de special i tate . L-am văzut istovindu-se în robia d iurnă a cuvântului muncit şi despicat . L-am cunoscut ar­gat, c a şi mine, la crini şi că­răbuşi , şi l-am ştiut, ani de-a-rândul, meser iaş al scrisului.

Intre 1924 şi 1927 a risipit versuri, articole, studii şi cro­nici în pagini le revistelor tine­reşti „Flamura" , „Suflet româ­nesc" , „Clipa", pentru c a apoi s ă g o s p o d ă r e a s c ă publicaţii de speciali tate ca „Favonius", „Revista clasică", „Ausonia" . Cult ivând tehnica unui tradi­ţionalism pe care-1 voia des­cins din linişlile duminicale a l e poeziei lui Francis J ammes şi din zăpezile de argintiu Sa-racte a le liricii lui Horaţiu, He­rescu şi-a cules poemele , pline de imagini p roaspe te şi un­duitoare muzicalitate, într'o „Carte cu lumină", (1926) elo­gios în t âmpina tă la apari ţ ia

CUrmare în pag. 6-a)

d e NICOLAE ROŞU

chipul viaţa şi lumea într'o alcătuire ordonată de promp­titudinea şi intensitatea emo­ţiei. Un scriitor când îşi ela­borează opera nu trebue să se gândească decât la sine, să se aibă necontenit în vedere, ori­unde, fără înşelătoarea iluzie a maeştrilor, fără să ţie sea­ma de modelele „consacrate" care nu-i folosesc la nimic. La câţi scriitori e l a b o r a r e a nu este greoae şi obscură tocmai din această pricină. Ei sunt îmbi­baţi de lecturi, de noţiuni şi idei care dau stilului un ca­racter de artificialitate stri­dentă, de copie, p a r o d i e s a u caricatură. Aceşti scriitori, fă­cuţi după prejudecăţi stilisti­ce, conformişti şi nenaturali, şi-au surpat starea emoţională înlocuind-o cu tehnica geome­trică a unei false perfecţiuni. Atenţia le este şovăelnică, in­capabilă de concentrare, alear­gă de ici colo, prinde senzaţii din văzduh, nu se poate fixa statornic asupra unui o b i e c t . Memoria le este falsificată de reţineri neasimilate, amăgită de fapte străine de propria cu­noaştere şi trăire.

Un scriitor este înzestrat de la natură cu o putere excep­ţională de actualizare a me­moriei hereditäre. Şi tocmai acest fapt trebueşte pus în e-videnţă. El vine pe lume cu o predispoziţiune specială de a f a c e s ă trăiască acest uni­vers de senzaţii şi imagini. Existenţa lui este un punct de convergenţă a unui lanţ nes­fârşit de strămoşi, viaţa lor circulă în viaţa lui, vorbele lor împrospătează conturul ex­terior al gândirii, şi aceasta este cauza pentru care un scriitor este legat de mediul natal, de înconjurimea spa­ţiului geografic, de limba ma­ternă. Un Ion Creangă, un M. Sadoveanvâ, un Panait Istati, au dat relief acestui spaţiu bio­logic şi pământesc, s'au aşezat delà primele lor rânduri pe nxa planetară a spaţiului geo­grafic. Ei au povestit o viaţă care a trăit şi trăeşte în noi toţi, şi opera lor, de fecundă cuprindere epică, reînvie a-ceastă viaţă, o face să circule de parcă s'ar petrece aidoma. Dar stilul acestor opere perso­nale, cristalizarea universului de senzaţii prin vivacitatea memoriei hereditäre, este prea specific, şi uşor de deosebit.

O operă de stil, artistic şi filigramat, cum a scris Al. O-dobescu („Pseudo-kinegheti-kos") desăvârşeşte o tehnică academică şi didactică, de pre­stanţă profesorală, cu minu­ţiozităţi c ă u t a t e , un scris în-povărat de noţiuni şi imagini străine unei elaborări spon­tane. Acest stil retoric, glacial şi savant, această proză cu o tehnică perfectă este lipsită de frăgezime, de sinceritate, de elan şi spontaneitate. Tehnica stilului nu este o izbândă după o luptă sistematică şi meto­dică, ci vine delà sine, natu­rală, printr'o armonie inte­rioară a imaginelor şi expre­siilor, prin sensul impercepti­bil al nuanţărilor. Stilul inte­rior este firesc, cald, limpede, nu are nevoe de prelucrări sa­vante, de corectări şi reveniri care să dea relief imaginilor, cu eliminări şi purificări, până când întreaga operă, vrând să fie o icoană a perfecţiunii, iz­buteşte doar să rămăe o pali­dă ilustrare verbală a unui gând pe jumătate realizat. Am dat ca exemplu, mai sus, pe acei povestitori cu o struc­tură sensorială puternică, şi s'a putut vedea cât de înde­părtaţi sunt de preceptul lui Boileau :

„Cent fois sur le métier re­mettez votre ouvrage ; polis­sez-le sans cesse et le repolis­sez".

Arta l i t e r a r ă e s t e o s i n t e z ă miraculoasă a vieţii gregare şi inconştiente mai întâi, a ză­cămintelor verbale din memo­ria hereditară. Limba este ve­hiculul expresiv al gândirii; în n u a n ţ ă r i l e , pitorescul culoarea şi chiar în inventivitatea ei vibrează puterea transcrierii. In al doilea rând arta literară este sinteza unui teperament, a unui complex de corelaţiuni sufleteşti şi organice concen­trate în focarul unei viziuni originale. Un scriitor gândeşte cu toate organele corpului său, fluxul nervos care îl în-vălue presupune o mişcare vi-bratorie a tuturor celulelor.

(Urmare in pag. ultimă) Cézanne Peisagiu de iarnă (Urmare în pagina 6- a)

UNIVERSUL LITERAR 18 Noembrie 1939

Cronica literara

E x i s t e n t a c r e ş t i n a O lume n a u ă a luat fiinţă, pentrucă era o via­

ţă n o u a : homines non gtoriae, s e d vita© i Este destul de greu s ă înţelegem ce era aceas­

tă viaţă nouă, dotată au o putere capabi lă să dărâme o civilizaţie, a cărei glorie n'a mai aiuns-o alia, p â n ă azi. Dar dincolo d e înţelegerea noas­tră, v ia ţa n o u ă era c e e a ce era, fiindcă o altă ase­mănătoare, înainte de ea, n'a mai fost. Ea a în­ceput s ă existe. Ia un moment da t al istoriei, şi cuprinsul ei stă tocmai în acest caracter cturoral. Creştinismul nu este afllceva decât învăţătura în­ceputului, — a lumii care s e naşte a c u m , din. c e e a ce n'a fost mainte d e ea, din nimic. Lumea este creată, e a începe, într'o anumită clipă, s ă fie, să existe. Iată cum înţelegem existenţa creştină.

Omul există, viaţa există, universul există, în­cepând să existe dintr'un anumit punct a l timpu­lui, îndărătul căruia n'a fost nimic. Nu vom spune că a fost Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu este, el este c e e a c e eiste, în eternitate, fără determinări temporale fără a fost şi fără v a fi.

Omull nu este, ci există, a început adică s ă fie, a obţinut o existentă, pe care. după trecerea unei părţi de timp, o v a pierde. Dubla însuşire a exis­tenţei omeneşti este de a fi au ro ra l ă ş i crepuscu­lară . Din caracterul aurora! decurge bucur ia de a exista, iar din caracterul crepuscular t e a m a de a nu mai exista, frica de moarte, agonia. Sufe­rinţa de a muri, d e a întoarce existenţa la nimic, este starea de păca t , osânda moştenită, de a muri de moarte, morte marieris ! Această conştiinţă a păcatului, spaima de a muri de moarte, se deo-sibeşte d e suferinţa greacă, prin a c e e a câ ea este agonică , este însoţită de lupta de a nu nr-ir; de moarte, ci de a muri în Dumnezeu, de a trece în eternitate. Existenţa trebue 'mântuită. In acest scop a venit un Mântuior. El v a învăţa pe om ce s ă facă spre a nu mai muri d e moarte , el v a fi exem­plu de luptă împotriva morţii, de agon ie . Deaceea el va fi Pătimitorul, v a păt imi pentru noi. El v a fi exemplu prin însăşi viaţa lui, care v a fi la fel cu viaţa omenească. însă model de viată omeneas­că în lupta cu moartea, viaţă care pătimeşte spre a se isbăvi.

Deaceea Mântuitorul eete şi învăţătorul; el înva­ţă v ia ţa fără moarte, agonia, învierea din moarte. Suferinţa existenţii creştine se deosibeşte de sufe­rinţa existnţii elene, prin a c e e a c â e a nu este lip­sită de o promisiune că v a înceta, de o mângâe-re. E posibil ca suferinţa s ă s e curme, s ă nu mu­rim de moar te ; viaţa lui Iisus ne face promisiu­n e a ; ea ne mângâe ; d e a c e e a Iisus este şi Mân­gâetorul. El a venit să m â n g â e , deşteptând în su­flete credinţa şi speranţa.

Suferinţa antica se mai deosibeşte de suferinţa creştină prin credinţă şi speranţă ! Mângâetoru l naşte credinţa din care s e desface ca un rod spe­ranţa că c e e a c e a învăţat învăţătorul s e v a în­tâmpla : izbăvirea de moarte. Mai este încă un lucru, care deosibeşte suferinţa anticilor de sufe­rinţa creştinilor; derivă din faptul c ă suferinţa creştină are un Mângâe tor .

Cine simte nevoia s ă m â n g â e şi eu c e scop m â n g â e ? Mângâe cine simte iubire, şi mân­gâie cu scopul de a-şi arăta iubirea. Deaceea Mângâetoru l este şi Iubitor. El iubeşte ocmeiniL este Iubitorul de oameni l Puterea de a mântui, de a pătimi, de a învăţa şi de a mângâia le are ca o înzestrare divină, greu de înţeles prin firea omeneasca ; ele rămân în viaţa lui dumne-

zească, păstrând pentru viaţa omenească , iubrea. Iubirea o trece direct de Ia El la oameni, pentru

ca şi ei s ă a ibă puterea de a iubi, c a pe o tărie a vieţii mai mare decât credinţa şi speranţa.

Omul iubeşte prin iubire, propria s a viaţă, do­rind-o fără sfârşit, fără osânda de a se stinge în nimic. Iubirea de viaţă însemnează agonie ; cea mai cumplită agonie mărturiseşte cea mai înaltă iubire de viaţă. Şi aici se iveşte iarăşi un hotar despărţitor între ce le două lumi : creştinul se v a ruga altfel decât elenul, pentru c ă el îşi v a ri­dica glasul dintr'un abis al agoniei, din spaima nimicniciei, şi de a c e e a cererile lui nu vor fi cu m ă s u r ă şi cu înţelepciune, şi nici „simple şi libe­re", ci vor fi exprimate „de profundis". El nu cere un anume lucru pentru viaţă, armonios, împodo-bitor, care s ă placă şi zeilor şi s ă n u le turbure jocul olimpic. Creştinul cere însăşi v ia ţa sa , viaţa cea nouă, — fără specificări morale s a u de cul­

tură, fiindcă viaţa lui nu este cultură, ornament al lumii —, ci este existenţa, un dar p e care îl poate pierde şi pentru care s roagă s ă nu-1 piardă în cl ipa când vede că este ameninţat să-l piardă.

Din această „pierdere" s e roagă, din desnă-dejde, din abis. fără a mai ţine s e a m a canonul de a s e înfăţişa lui Dumnezeu, într'o atitudine armo­nioasă şi liberă (Heiler). In faţa lui Dumnezeu el se arată ca un „nimic", ca o creatură ameninţată sâ nu mai fie, c a o existenţa intrată în neexistenţă. Şi cererea lui este de a-şi recăpăta existenţa, de a-şi prelungi viaţa, care i s 'a dat, şi fără de care nu v a mai fi. Rugăciunea este iubire de viaţă şi spaimă d e moarte : „Domine, adtende et misere­re, domine deus meus, ...adtende animam m e a m et audi clamantem de profundo. N a m nisi assint et in profundo aures tuae, quo ibimus? Quo cla-raabimus ?" Doamne, auzi-mă şi fie-ţi milă. Doam­ne Dumnezeul meu; întoarce-te spre viaţa mea şi ascult'o cum strigă din fundul desnădejdei. Căci dacă urechile tale nu ne aud în fundul desnădej-dei noastre, încotro v o m merge? Către cine vom striga? (Sf. Augustin, Confessiones, 11, П).

Prescripţiile cerute creştinului rugător, sunt de natură interioară : mâinile care s e îndreaptă spre cer şi faţa care s e întoarce spre răsărit indică o atitudine de ieşire de sine, o năzuinţă spre transcedenţă. (Origen) Mişcările exterioare se ordonează după ritualul momal oare con­sistă în puritatea lăuntrică în desăvârşita lepădare de sine, în recunoaşterea stării de moar­te, de copleşitor păcat. „Om nenorocit ce sânt ! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?" (Ro­mani, 7, 24). însăşi viaţa din noi, din rădăcinile ei recunoscute, călăuzeşte rugăciunea „căci s ă ne rugăm cum trebue, nu ştim, ci singur duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite". (Rom. 8).

Doctrina despre existenţă a separat deci, dintr'o dată, lumea veche de lumea nouă. In scrierile pă­rinţilor bisericii isbeşte în primul rând, foarte pu­ternic, modul cum ei vorbesc despre creaţie.

Frazele lor cele mai emoţionante insitâ asupra caracterului de început al vieţii, asupra naşterii din nimic. „De nihilo enim a te, non de te facta sunt, non de aliqua non tua vel quae antea me­rit... (Căci au fost create de către Tine, din nimic, şi nu din tine şi nilci dintr'o materie care ar fi iost altceva decât tine şi care ar fi fost înainte de ti­ne". Aug. XIII, 33). Nimicul din care a ieşit creaţia are putere asupra ei şi după ce a început s â fie, o pândeşte în creşterea şi desvoltarea ei, şi o a-meninţă cu dreptul c e pare s ă 4 aibă de a o trans­forma iarăşi în nimic : moartea, trecerea în ne­fiinţă. Contra spaimei necontenite de neant, inter­vine concepţia creştină despre creator, despre Dumnezeu Tatăl.

Omul a fost creat din nimic, dar nu nimicul l-a creat ci creatorul, Dumnezeu TatăL „Dumnezeu, care ne-a adus delà neexistenţă la existenţă, este mai de grabă Tatăl nostru decât ce i cari ne-au născut şi care au luat de la el şi existenţa şi ca­pacitatea de a naşte". (Damaschin, Dogmatica, trad. Fecioru şi Căciulă, pag . 41). Aducerea de la neexistenţă la existenţă constitue pentru creştin binele suprem, şi aici zace miezul profund a l doc­trinei. Prin creaţie Dumnezeu şi-a arătat bună ta ­tea, el este bunu l Părinte. „Şi aceasta pentru mo­tivul c ă binele este existenţa şi cauza existenţei, iar râul lipsa binelui sau a existenţei (op. cit. pag . 43). Doctrina binelui existenţial inundă umplând în întregime conştiinţa noului om, care îşi v a tocmi din ea o altă înţelepciune decât elenul. Creaţia este un semn, semn de bunătate, iar bunătatea este dragoste. Adevărata dragoste s e află la crea­tor, dar e a a fost transmisă şi creaţiunu, c a raţiu­ne a ei de a ii, ca sens al sooateirii din neant. Dra­gostea se manifestă cu o organică evidenţă, prin dorinţa de a exista, şi prin aspectul ei negativ, spaima de moarte. „In adevăr dacă toate au fost aduse de creator de la neexistenţă la existenţă, au în chip firesc dorinţa de a exista şi n u de a nu exista, caracterul firesc al acestora este tendinţa spre cele ce menţin firea" (op. cit. pag . 221). A fi creatură, a fi în sânul existenţei, a v e d e a existenţa şi a o trăi însemnează a fi în dragoste, în sânul dragostei, a v e d e a dragostea şi a o trăi! In acest fel doctrina creştină se bizue pe dragoste şi pro-păvădueşte Dumnezeul dragostei. Dragostea se revarsă peste fire, o străbate, îi dă conţinut şi jus­

tificare. Ea este fără limite, este p l ină . „Explenitu-dinii quippe bonitatis tuae creatura tua subsistit, ut bonum, quod tibi nihil prodesset nec te aequale tibi e s s e t tarnen quia ex te fieri potuit, non dees-set". (Din plinătatea bunătăţii tale creatura exis­tă, pentru c a binele, care nu-ţi este de nici un fo­los, şi nici nu este ega l cu tine, deşi pornit delà tine, s ă nu l ipsească totuşi, fiindcă s'a putut s ă fie de la tine. Aug. XIII, 2). Binele care nu este de nici un folos lui Dumnezeu, pentrucă „el nu este nimic din existenţe, ci mai presus de toate" (Da­maschin , op. cit., p a g . 42), consltitue însăşi esenţa dragostei.

Dragostea trebue înţeleasă printre elementele constitutive a le vieţii celei noui, ca una ce des­chide fereastra spre transcendenţă. Sub forma ei substanţială, ca dorinţă de a exista, ea laudă fapta lui Dumnezeu, preamăreşte creaţia. Ea este binele, împotriva răului, şi sădită în noi e a este semn a l bunătăţii divine, care a voit existenţa. „Ergo quae cum que sunt bona sunt malumque illud, quod quaerebam unde e s s e t non est sub-stantia, quia, si substantia e s s e t bonum esset". (Toate câte s u n t bune sunt iar răul» a cărui obâr­şie a m căutat-o, nu este substanţă, fiindcă dacă ar fi substanţă, ar fi binele", Aug. VII, 12). Teoria despre rău, în gândirea creştina nu se înrudeşte în nici un chip cu concepţia e lenă despre destin, (care e mai presus de zei) şi despre necesitate (pe car nici zii n'o pot îndupleca). Răul creştin este p ă c a t adică incapacitatea omului de a cuprinde viaţa, de a s e aşeza totdeauna în centrul ei de dragoste şi bunătate divină. Deşi eiste unica justi­ficare a existenţii, deşi este mărturisită de „toată făptura", şi zidită organic în noi, iubirea trebue căuta tă , prezenţa ei nu s e face clară, fără contri­buţia omului. El trebue s ă participe, s ă s e pregă­tească, s ă vo iască . Şi este firesc s ă fie aşa, din moment ce antropologia creştină nu admite des­tinul ş i nici necesitatea. Omul este liber ; creato­rul a dat existenţei l ibertatea ; libertatea de a ale­g e între vată şi între moarte. Mitul paradisului marchează dorinţa divină ca omul s ă prefere morţii, viaţa ; mai mult, creatorul a poruncit omu­lui auroral s ă nu mănânce din pomul morţii ; po­runca nu-1 subjuga pe om, deoarece e a nu era necesa ră , ci era dată cu libertatea de a asculta de e a sau de a nu asculta de e a . Fiind liber, omul a călcat o şi a cunoscut pomul morţii ; din imbol­dul ace leeaş i libertăţi, a voit apoi să cunoască şi pomul vieţii, dar era prea târziu ; pierduse starea aurorală a paradisului; pierduse viaţa c e a fără de noarte, adică viaţa fără teama de stingere în n e a n t viaţă străbătută de credinţa morţii în Dum­nezeu. „Şi l-a gonit pe Adam... Apoi a pus heru­vimii cu sabie de flacără, c a s ă păzească drumul spre pomul vieţii. (Facerea, 3., 24).

Căderea în păcat n'a însemnat o totală părăsi­re în moarte, ci bunătatea divină a continuat să vegheze peste creaţie, prin profeţiile despre ve­nirea unui Mântuitor, oare s ă deschidă drumul spie pomul vieţii. Cât de mare a fost bunătatea divină, cunoaştem din faptul că Tatăl a trimes pe însuşi Fiul sau, c a să înveţe pe oameni s ă trăias­că din nou, ca la început, fără moarte, şi să moa­ră spre a mvia. Iisus a deschis „drumul spre po­mul vieţii", care fusese rătăcit şi uitat. învăţătura lui este a ăutării, a luptei cu moartea, a agoniei . Este integrarea în dragostea iniţială, în intenţia creatorului, răscumpărarea din stăpânirea păca­tului. Readus l a firea de la început din paradis, omul şi-a păstrat intactă starea lui de creatura, care este liberă să-şi caute v i a ţ a s au s ă nu şi-o oaute. Cu preţul de s â n g e al celui i c e s'a jertfit nu s'a răscumpărat decât chipul desăvârşit prin care

omul poate învinge moartea. Prin Iisus e l ştie ce trebue s â facă ; are însă libertatea s â facă sau să nu focă c e e a c e ştie c ă trebue s â facă. Şi de acuim încolo are aceas tă libertate, a ş a cum a avut din totdeauna, c a unul căruia i s'a dat: „de Deo mquixere et inquisito invenire et invento cre­dere, et crédita deservire" (sa caute pe Dumne­zeu, şi după ce l-a căutat să-l găsească , şi după ce l-a găsit să creadă în el, şi după c e a crezut în el să-l slujească". Tertullian, Apoi . XVIII, 1). Căutarea lui Dumnezeu spre a-i sluji este însăşi viaţa c e a nouă, a dragostei în existenţă: „quae-rite deutm, et vivet a n i m a vestra, ut producat «terra animam viventem", (căutaţi p e Dumnezeu şi su­fletul vostru v a trat pentru ca să producă pămân­tul suflete vii. Aug . op . cit. XIII, 31).

Din primele scrieri a le părinţilor bisericii, doc­trina despre existenţă a evidenţiat o viziune a transcendenţei cu totul alta decât a elenilor. In deobşte s e crede c ă elenismul a transmis creş­tinismului structura filozofică şi l-a ajutat s ă se fundamenteze raţional, prin dogme. De fapt dog­mele apară numai misterul, iar părerea c ă ele­nismul se continuă c u Platon şi Plotin, în creşti­nism este cu totul de suprafaţă. In adâncime, în­văţătura creştină nu are mult deaface cu idealis­mul elen, după care existenţa este eroare, iar a-devărul este neexistenţă. ideile fără fiinţă, proto­tipurile. Ideile ar fi copia imperfectă a arhetipu­rilor, durabile în eternitate.

Inferioritatea concepţiei platoniciene stă tocmai în frumuseţea ei rece, în l ipsa ei de mister. Exis­tenţa creştină nu este copia vre unei alte exis­tenţe dinainte de ea , e a nu este eroare, părere, umbră, sau haluciinâtie ci este faptă : creaţie din nimic a lui Dumnezeu, c u care e a nu se aseamă­nă, în nici un fel, fiindcă Dumnezeu nu are atri­bute, spre a fi înţeles categorial de mintea ome­nească. El este „cel ce este". Atât a spus omului când a vorbit cu el, d© depar te : „Eu sunt cel ce sunt". Iar dacă existenţa se iveşte doar dintr'un act d bunătăţii divine, conţinând în e a şi putinţa de a nu fi, (moartea), urmează că e a nu-şi poate menţine firea decât prin ceeace e a nu este : prin Dumnezeu.

Deaceea, existenţa fără s ă se nege pe sine, tin­de spre c e e a c e nu este ea , spre Dumnezeu. Acea­sta dm dragoste, din prinos de mulţumire. In con­cepţia lui Platon existenţa îşi ia fiinţa din absolu­tul ideilor eterne, c a e roare , c a degradare. In creştinism, binele suprem este însăşi existenţa, semnul de bunătate al creatorului, v ia ţa ; adică ceeace cunoaştem, ceeace trăim, ceeace cuprin­dem în dragoste şi dorim s ă dăinuiască, în veci ; adevărul pentru care agonizăm. Pe Dumnezeu nu-1 cunoaştem „pentrucă a trecut sub tăcere ceeace n'am putut s ă purtăm". (Damaschin, ap . cit. 4). „Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vre­odată; Fiul Unul n ă s c u t care este în şanurile Ta­tălui ace la I-a făcut cunoscut". Ioan» L 18).

Şi modul cum l-a făcut cunoscut este viaţa lui Iisus pe pământ : dragostea şi agonia : drumul spre pomul vieţii. Aceasta este transcendenţa creştină şi într acest înţeles spune Sf. Vasi le ce l Mare : „Noi, tineri creştini, noi socotim cu totul fără nici o valoare a c e a s t ă viaţă omenească , si nu o considerăm în nici un chip ca un bine, si nici nu numim cu acest nume un lucru a l cărui folos s e limitează la viaţa de aici". Creştinismul nu admite l imitarea, nu rămâne numai la ceeace vede şi i se pare c ă este binele. El caută celălal t bine care este viaţa fără spa imă de moarte, moartea în Dumnezeu.

CONSTANTIN FANTANERÜ

P o ş t a r e d a c ţ i e i G. C a p o t ă : T o a t ă b u n à v c a l n t a пда^-

s t r ă n u a puituit r e z i s t a monjotolnitei unice eeinbi îşi) ciulite came „ c â n t " .

T i t y D . P o p e s c u : M a t e r i a l u l p r i ­m i t — p r o z ă ş i v e r s u r i — s e m e i n -ţiine, p e l i n i a uniolr o n e s t e c c m p o z i ţ i f i c u cararateir KÜdaietdc, d i n icare, p e n -tmu a evaidia, s e ісехѳ t i m p .

B . L. N i c ă : î n t r ' a d e v ă r , u n f irag-meinlt d i lntr 'o n u v e l ă . . . m o r a l ă . A t â t ş i a ş a « u n i a Idsit s c r i s , e ne(pu(bli|ca-foiil.

C o r n e l i u J i a m i : î n t r e c e r e a î n f a r ­m e c dioatre irioze îşi iriazeiLe s e t a r e 1 , p r e a inisiilsfcenibă. Ş i l - a p o i s o a r e l e n u r ă s a r e d e o d a t ă , Ca saols däntff'o c u t i e m a -gilcă.

Mihail Măgură: M i c m a e p r e a d e toiaibe z i l e l e , c h i a r b a n a l ă . L i p s ă d e a c ţ i u n e c a r e i să- i miotilvezei vafiatoiil f i n a l u l .

Gh. Mirăuţiu: L u m e a rugenită ş i zânele s m e r i t e r ă m â n „spleradlidetoi' e x t a z e " , etc. N u preia s e a m ă n ă a p o e z i e .

I . Manea: -Despre Car tag ia !« s 'a s c r i s , p â n ă a c u m , -ceva m a i h u n .

Gh. I o n i e s c u : î n c e r c ă r i c a r i , d e o ­c a m d a t ă , n u s p u n p i t ea m u l t . P o e -zila n u ise r e d u c e l a o c h i n u i t ă înse­r a r e d e r i m e .

Ion Gh. Preda: Diin b u c ă ţ i l e t r i ­misei , s'iai retirant urna p e n t r u puto l i -

caire. OeHetlalte, dest i ia .

n u d e p ă ş e s c m o -

D o o h i e Dnaig-nea: U n h ă ţ i ş d e i d e i î m p l e t i t e s t â n g a c i î n v e r s u r i c a m o b o s i t o a r e ; s ă l ă s ă m t i m p u l u i s a r ­c i n a d i e - a l e d e s c u r c a . .

H o r a ţ i u I o n e s c u : D a c e Ысхша a t â t d e l u g u b r e e a : fibiizitei, m o a r t e , e t n i c i , &bo. — ila o vânsitiă c â n d — b ă n u i e s c — s e p e t veidiaa a l t â t e a al l teie m a i p u ţ i n fbriste?!

G r i g D e l a b l a j : o p o e z i e î n came r e s p i r ă , i n f i e c a r e v e r e , Caşibup,, d a r utn Oaşbuic- m i n o r . . .

V . C . V i â ş o a r ă : iManusciräsul, n e p u -bliaaibjl , ise p ă s t r e a z ă l a n o i , d e uihde s e p o a t e r i d i c a on icân id .

U m a n i s m R e n é L e S e n n e face o d iscu ţ ie i n t e r e ­

s a n t ă în l u c r a r e a sa „Obs t ac l e e t V a ­l e u r " 1 ) d e s p r e insuf ic ien ţa u m a n i s m u ­lui . Aces t a u t o r d i s t i nge p r e a l a b i l î n ­t r e u m a n i s m u l i n d i v i d u a l şi u m a n i s ­m u l social, p e n t r u c ă , ana l i z ând a m â n ­d o u ă ca tegor i i l e p r i n r a p o r t la n o ţ i u ­nea d e va loare , să t r agă , p e n t r u a m b e l e , conc luz iun i n e g a t i v e . S u n t a t â t de a n ­tagon ice de f in i ţ iun i l e c a r e s ' au emis cu p r i v i r e la o r ig inea şi va l ab i l i t a t ea v a ­lori lor , î n c â t e s t e b i n e să c u n o a ş t e m e n u n ţ a r e a l u i L e S e n n e , şi p u n c t u l de v e d e r e î n ca r e se aşează, în m e d i u l a-ces te i p r o b l e m e .

In cronice le n o a s t r e a m r e m a r c a t a-desea opozi ţ ia d i n t r e a b s o l u t i s m u l t e o ­r i i lor metaf iz ice , f r ecven t î n g â n d i r e a g e r m a n ă — şi def in i ţ iun i le m a i „con­t i n g e n t e " p e ca r i l e e l aborează a u ­tor i i f rancezi . A m zice că, în v r e m e ce g â n d i t o r i ca M a x Sche l e r s a u H a r t ­m a n n t r i m i t m e r e u la u n „an s i ch" s u p r a n a t u r a l , d a r o a r e c u m inf lex ib i l în e t e r n i t a t e a sa abso lu t ă , — de là A u g . C o m t e p â n ă la Boug ie şi G u r v i t c h — au to r i i f rancez i cond i ţ ionează v a l o a r e a de m e d i u c o n f e r i n d u - i t o t oda t ă ceva d i n f rag i l i t a tea şi t e m p o r a n e i t a t e a a-

Сгопіса ideilor

s i v a l o a r e t

d e M I R C E A M A T E E S C U

ces tu ia . G â n d i r e a f ranceză „ ţ ine s a m ă " deci de m e d i u şi impl i c i t de e l e m e n t u l gene t i c al a ce s tu i a : omul — în e l a b o r a ­r e a no ţ iun i i de va loa re .

Va lo r i l e în e o n c e p ţ i u n e a m a j o r i t a r ă a aces tu i c u r e n t i d e a t i v s u n t o a r e c u m an t ropomor f i ce , şi, p e n t r u c ă n e g â n ­d i m la e l e m e n t u l n a t u r a l i s t al o m u l u i c â n d î n c e r c ă m e n u n ţ a r e a , s'ar p u t e a s p u n e că în g â n d i r e a f ranceză va lo r i l e s u n t î n ţ e l e se p r i n r a p o r t la p r e s t i g iu l u n u i u m a n i s m n a t u r a l i s t a n t r o p o m o r f i c . I n t e r v e n i m cu u r m ă t o a r e a d i s t i nc ţ iune : opozi ţ ia i nd iv id - soc i e t a t e d i s p a r e c â n d es te v o r b a de e sen ţă . D in p u n c t u l de v e d e r e al e sen ţe i n a t u r a l i s t e , o m u l es te a s e m e n e a m e d i u l u i , s a u inve r s , me­diu l es te , gene t ic , a s e m e n e a s u b s t a n ţ e i u m a n e . Elementul n a t u r a l i s t iden t i f ică t e r m e n i i în e sen ţ i a l i t a t e . I n aces t sens , ad ică p r i n r a p o r t la e l e m e n t u l na­t u r a l i s t (de e s e n ţ a i n d i v i d u l u i şi a med iu lu i ) î n ţ e l e g e m de ce L e S e n ­n e c o n d a m n ă deopo t r ivă u m a n i s m u l i n d i v i d u a l ş i u m a n i s m u l social, ofer ind, î m p r e u n ă cu G a b r i e l M a r c e l 2 ) , Lou i s L a v e l l e o r e m a r c a b i l ă a b a t e r e d e l à t r a d i ţ i a poz i t iv i s tă a u m a n i s m u l u i f r an ­cez. P r i m a t u l n o ţ i u n i i de v a l o a r e a s u ­

p r a i nd iv idu lu i şi a s u p r a m e d i u l u i (fi­resc : p e n t r u c ă soc i e t a t ea ş i i n d i v i d u l au a fi a p r e c i a t e în f u n c ţ i u n e de valoa­rea ac te lo r lor, i a r n u va loa rea , î n func ­ţ i u n e d e fap te le ş i f i rea o m u l u i o r i a societăţ i i ) — aprop ie pe au to r i i s p i r i t u a ­l iş t i c i t a ţ i d e teza meta f iz ic ien i lo r g e r ­m a n i — fără ca să î n g ă d u e însă o con-fuz iune cu a t i t u d i n e a s t r i c t abso lu t i s t ă a aces tora . V o m vedea m a i d e p a r t e , ca re e s t e deosebi rea .

R e ţ i n e m a f i r m a ţ i u n e a lu i L e S e n n e că „filozofia n u es te au to r i za t ă a fi r e ­d u s ă l a u m a n i s m " , t ă l m ă c i n d - o î n s e n ­sul p rec iză r i lo r d e m a i sus . A m v ă z u t de ce „ u m a n i s m u l p u r v a cădea în to t ­d e a u n a î n n a t u r a l i s m , ca r e c o n s t ă în a se lăsa d u s s a u a d u s " , (ap. c i t . p a g . 259). R ă m â n e să n e î n t r e b ă m desp re d i f icu l ta tea l a c a r e au a juns to ţ i a u ­torii ca re a u înce rca t o de f in i ţ iune a valor i lor , i nc lus iv Sche l l e r şi H a r t ­m a n n : d a r ce sun t , de u n d e vin, c u m să î n ţ e l e g e m va lor i l e , d in m o m e n t ce le a t r i b u i m ros tu l s u p r e m de cenzor al ac t iv i t ă ţ i lo r n o a s t r e ps iho- sp i r i tua le? Aici i n t e r v i n e d i s t inc ţ iunea a n u n ţ a t ă , d i n t r e sp i r i tua l i ş t i i f rancezi şi m e t a f i ­zica g e r m a n ă . Ne a m i n t i m că a t â t Sche l l e r câ t şi H a r t m a n n , m a i p u ţ i n H e y d e , c a t ego r i s eau valor i le , a ş e z â n d u -le p e sca ra u n e i t r a n s c e n d e n ţ e , f ă r ă să le t ăgădu ia scă însă, ch ia r ce lo r „ infe­r i o a r e " c a r a c t e r u l s u p r a n a t u r a l , „ în s ine" . î n ţ e l e s e ca e s e n ţ e i nduc t ib i l e d a r def in i t ive u n e o r i p r i n r a p o r t la oa reca r i „ s e n t i m e n t e f u n d a m e n t a l e " ( K i e r k e g a a r d - H e i d e g g e r ) — va lo r i l e a -

p ă r e a u ca n i ş t e „ f i in ţe" fă ră exp l ica ţ ie logică d i rec tă . A t i t u d i n e a o a r e c u m d o g m a t i c ă a aces to r de f in i ţ iun i , exp l i că poa t e suf ic ien t d e ce va lo r i l e re l ig ioa­se r e p r e z e n t a u î n concep ţ i a au to r i lo r g e r m a n i g r a d u l „pe r f ec t " şi absolu t .

In c o m p a r a ţ i e cu Sche l e r şi ce i la l ţ i — L e S e n n e o fe rea o concep ţ iune a v a ­lor i lo r a s e m ă n ă t o a r e — d i n p u n c t u l de v e d e r e a l s u p r a n a t u r a l u l u i , d a r d i s t inc ­tă, d in p u n c t u l de v e d e r e a l geneze i . Di f icu l ta tea m a j o r ă a o r ică re i def in i ­ţ iun i d e s p r e va loa re , L e S e n n e o r e ­zolvă, ocol ind-o s a u t ă g ă d u i n d - o , p o s -tu la t iv . I n loc d e a n i se r ă s p u n d e di­rec t la î n t r e b a r e a : ce es te va loa rea , a-f lăm că „ v a l o a r e a în ea însăş i n u t r e ­b u e să fie d e t e r m i n a t ă s a u specif icată" . (261). N u t r e b u e în ţ e l e s c i t a t u l p e care l - am r e p r o d u s d r e p t o i m p u t a ţ i u n e a-dusă a u t o r u l u i f rancez . Ne g â n d i m că s 'ar p u t e a să a ibă d r e p t a t e , când n u r ă s p u n d e făţ iş u n e i a s e m e n e a p r o b l e ­m e . L e S e n n e cr i t ică u m a n i s m u l i n d i ­v i d u a l şi social p e n t r u c ă r e p r e z i n t ă a m â n d o u ă , ordinea finită, „ c a r e es te i n a d e c v a t ă va lor i i i n f in i t e " . Dacă „sen­t i m e n t u l va lo r i i es te d r agos t ea inf ini­t u l u i " , î n ţ e l e g e m de c e va loa rea n u p o a t e fi def ini tă , fă ră a o decade , p r i n ac tu l logic l i m i t a t i v şi fo rmal , u -m a n al def in i ţ iun i i — din r a n g u l in f i ­n i tu lu i î n „o rd inea f in i tă" — adică în ­t r ' o cond i ţ i e care , esen ţ ia l îi es te im­p r o p r i e şi p e ca re , d i m p o t r i v ă , func ţ io ­nal , o condi ţ ionează şi n e c e s a r îi es te s u p e r i o a r ă . In f in i tu l (valoarea) o p e r e a ­

ză, în aces t fel in valore a s u p r a f i ­n i tu lu i , d i n ca re fac p a r t e , f iresc, o m u l şi o rd inea e t i co - ju r id i că a socie tă ţ i i . P e n t r u c ă a t â t i n d i v i d u l câ t şi m e d i u l s u n t determinatoare, a v â n d voca ţ ia l i ­m i t e l o r şi a in f luen ţe i c auza l e — L e S e n n e î n ţ e l ege „obs t aco lu l " c a r e b a ­rează calea c ă t r e a j u n g e r e a va lor i lor , t o c m a i în a c e a s t ă voca ţ i e u m a n i s t ă . Deaceea , l u p t â n d c o n t r a obs tacolu lu i , „ o m u l n u va p u t e a n ă d ă j d u i la g ra ţ i a va lo r i i decâ t d u p ă ce a f ăcu t to t ce-i s t ă î n p u t i n ţ ă p e n t r u a t r e c e de là n a ­t u r a l la s u p r a n a t u r a l " . (260).

R e ţ i n e m că v a l o a r e a , deşi esen ţ ia l s u p r a n a t u r a l ă , deci c â r m u i n d o m u l şi med iu l , deş i a p a r ţ i n â n d „o rd ine i in f i ­n i t u l u i " , n a ş t e d in dificultate. Opozi ţ ia d i n t r e i m a n e n ţ a obs taco lu lu i şi i m a ­n e n ţ a l u i D u m n e z e u în eu l n o s t r u — î n v e d e r e a z ă aceas tă d i f icu l ta te şi calea c ă t r e va lo r i .

D. T u d o r Vianu obse rvă d e a s e m e n e a î n t r ' o l u c r a r e r e c e n t ă 3 ) că „ rea l i t a t ea va lo r i i se cons t i t ue m a i d e g r a b ă din fap tu l de a dor i şi de a n u vedea , d in l u p t e l e şi d i f icu l ta tea d e a o o b ţ i n e " (op. cit. pag . 76—77).

Iden t i f i când d i f icu l ta tea d r e p t g e n e ­ză a va lo r i lo r r ă m â n e să n e î n t r e b ă m d e s p r e n a t u r a şi f u n c ţ i u n e a ei. Adică să r e a d u c e m p r o b l e m a „obs t aco lu lu i " de ca r e v o r b e a L e S e n n e .

1) A u b i e r , P a r i s , 1934. 2) v . „Etre e t A v o i r " , A u b i e r , P a r i s , 1937. 3) v. „ S t u d i i d e f i l o s o f i e ş i e s t e t i c ă " ed i t .

C a s e i Ş c o a l e l o r , B u c u r e ş t i 1939.

18 Noembrie 1939 UNIVERSUL LITERAR 3

A r c e d a v a se î n a l ţ ă d in p i a t r ă şi m a r ­m o r ă , l u m i n o a s ă şi a t o t s t ă p â n i t o a r e p r i n t r e b raz i . Z idu r i l e cetăţ i i , g roase de u n s t a n jen , c u p r i n d mi j locul u r i a ­şu lu i C a r p a t , ca u n b r a ţ a l c e r u l u i . T u r n u r i l e z imţa t e , de j u r î m p r e j u r , s t r ă l u c e s c în l u m i n a p r o a s p ă t ă de p r i ­m ă v a r ă , a l ă t u r i de c res te le m u n t e l u i , şi e le î m b r ă c a t e în h a i n ă d e r a z e ţ e s u t ă d i n soare . In aceas t ă l u m i n ă cu g r e u poţ i desluşi c a r e s u n t vâ r fu r i l e m u n t e ­lui sau ale î n t ă r i t u r e i lu i B u e r e b i s t a .

I zvoru l de l â n g ă c e t a t e , s ă p a t cu două su te de a n i în u r m ă , de Cra iu l A r c e d a ­va, b ă t r â n u l c o n d u c ă t o r al p o p o r u l u i get , ţ â şne ş t e p r i n t r e s tânc i cu ace leaş i m u r m u r e p l i n e de t a ine .

P â n ă sus la ce ta te , d r u m u l m e r g e cu co t i tu r i g re l e . T r e b u e să cunoş t i b ine d e to t l egea m u n t e l u i ca să po ţ i a junge în fa ţa p o r ţ i l o r d e b ronz . De aici se " e d e m a i toa tă î m p ă r ă ţ i a , de o p a r t e şi de a l t a a m u n ţ i l o r , cu p r ive l i ş t i pe ca re nici o ţ a r ă d in l u m e nu le a r e . Cu cât och iu l n ă z u e în fundu l zări i , cu a-t â t m a i m u l t f rumosu l se a r a t ă în t oa t ă d e s ă v â r ş i r e a lu i . P ă d u r i l e de b raz i se î m b r ă ţ i ş e a z ă cu ceru l în î n ă l ţ i m e , cu m i e z u l p ă m â n t u l u i în p r ă p ă s t i i ; se p r e ­lungesc p e dea lu r i şi în c â m p i i cu co­dr i i n e p ă t r u n ş i de s te ja r i , p â n ă a-p r o a p e de m a l u r i l e D a n u b i u l u i . Văi le r â u r i l o r c u lunc i m ă n o a s e în ca re se r i ­dică sa t e de o a m e n i h a r n i c i şi sănătoş i , se desch id p r i n t r e î n t u n e c i m i l e g o r u n i ­lor, ca a d e v ă r a t e g u r i d e ra i .

T o a t ă a c e a s t ă î m p ă r ă ţ i e a b e l ş u g u ­lui , a m i n u n e i şi a t a ine i a fost r id ica tă d e m a r e l e R e g e Bue reb i s t a .

Ca în t oa t e d imine ţ i l e , Rege le s'a scu la t şi azi o d a t ă cu zori le . A cobor î t s p r i n t e n , ş i -a spă la t ch ipu l în apa r ă ­c o r i t o a r e a i zvoru lu i , a su i t t r e p t e l e de m a r m o r ă n e a g r ă , t o t în fugă, ş i -a să ­r u t a t copii i ca re d o r m e a u ca doi înger i ciopli ţ i d in m a r m o r ă l ângă Reg ina cu p ă r u l de a u r şi s'a u r ca t în cel m a i î na l t t u r n al ce tă ţe i .

Ac i l-a găs i t soare le când a eşi t de s u b g e a n a p ă m â n t u l u i . Rege le c u p r i n ­dea cu ochii ca de v u l t u r i zăr i le , p ă d u ­r i le , m u n ţ i i . D in când în c â n d îşi a r u n ­ca p r i v i r e a a scu ţ i t ă s p r e ape le Da­n u b i u l u i , de u n d e a ş t e p t a să se a-r a t e t r i m e s u l lui d e î nc r ede re , î n ţ e l e p ­tu l Arcon ion , s t ă p â n u l cetăţ i i lui Dioni-sios d e l â n g ă P o n t u l Eux in . E ra n e ­r ă b d ă t o r să afle veş t i din Roma , delà amicu l său, consu lu l P o m p e i u s care se afla î n Macedon ia . Acorn ion în t â rz i a se o s ă p t ă m â n ă . Rege le e ra îngr i jo ra t . N u ş t ia ce să c readă . Să-1 fi o m o r â t c ineva pe d r u m ? Dincolo de h o t a r e l e ţă r i i a-vea m u l ţ i d u ş m a n i . Uni i din ei, t r imiş i de Cezar , r ă u ş i s e r ă să se s t r ecoa re şi p e m e l e a g u r i l e Dacie i ca m e ş t e r i de î n -t ă r i t u r i , de p o d u r i şi d r u m u r i . B u e r e ­b i s ta îi cunoş tea pe de rost . A v e a n e v o e de ei, de aceia n u - i t r ecea p r i n foc, a-colo u n d e t r i m e s e s e a t â t e a mi i de d u ş ­m a n i . A r fi fost d e a juns u n s emn . R u ­g u r i l e s 'ar fi a p r i n s p r e t u t i n d e n i , pe u n d e se a f lau şi n i m e n i n u l e - a r m a i fi da t cenuşa a r u n c a t ă în ape le D a n u ­b iu lu i . Câ t n ' a l u p t a t el în a t â ţ i a an i de c â r m u i r e , să s cape ţ a r a de co t rop i ­tor i , t â l h a r i şi t r â n t o r i . Zec i de ani de lup te , m u n c ă , sbuc ium, n e o d i h n ă zi şi n o a p t e p â n ă c â n d ş i -a f ău r i t ţ a r a , p â n ă când ş i -a zidi t d in t emel i i n e a m u l . A t r e b u i t să fie n e î n d u r ă t o r ; câ te oda tă c r â n c e n ch ia r cu ai lui . N u m a i în felul aces ta a p u t u t să înv ingă .

Cât de f u r t u n o a s e i -au fost r ă z b o a ­ie le cu Celţ i i pe care i-a dec ima t p â n ă la u l t i m u l .

N e a m u l Dac es te a c u m t e m u t p e s t e î n t i n d e r i d e p ă m â n t şi ape , n u n u ­m a i de vecini , ci şi de R o m a n i . Ţ a r a pe ca re a c l ăd i t -o e o a d e v ă r a t ă î m p ă r ă ţ i e , de o p a r t e şi d e a l t a a D a n u b i u l u i , d in m u n ţ i i B a l c a n u l u i p â n ă la M a r e a cea m a r e , p â n ă în C a r p a ţ i şi p â n ă la p o a ­lele Alp i lo r . D e aceia îl d u ş m ă n e ş t e Cesar . Ii p o a r t ă u r ă s au i-e t e a m ă óe el ? T a r e ar v r e a să cunoască a d e ­v ă r a t u l g â n d al Ceza ru lu i . Ş t ie î m ­p ă r a t u l R o m e i că nu-1 va p u t e a b i ru i pe Buerebista î n ţ a r a lui , c h i a r dacă a r t r i m i t e a r m a t e câ tă f runză în codr i i şi i a rbă în câmpi i . Toţ i cei car i a u î n d r ă s n i t să- i calce ho ta re l e , s 'au făcut o apă şi u n p ă m â n t . D a r n u de aces t l u c r u e lui t e a m ă . E î n v ă ţ a t cu focul, cu m o a r t e a .

Azi v r e a să t ră iască în pace cu toa te

Maestrului I. Or. Perieţeanu

Chemarea lui Zalmoxis popoare le . Se s imte obosit . In m u l t e nop ţ i când l u n a i se a r a t ă la fe reas t ră , d in vâr fu l brazi lor , s imte a l t e c h e m ă r i , l ăun t r i ce ; c h e m ă r i a l e suf le tu lu i , ale min ţ i i . In câ te d imine ţ i ca aceas ta , î n a ­in t e ca soare le să- i î n t i n d ă m â n a d e lumină , n ' a cu les d in t u r n u l ce tă ţ i i t a i ­na, î n ţ e l epc iunea , m i n u n e a g â n d u l u i , a înch ipui r i i . L e - a s ăpa t p e lespezi de p i a t r ă s au le-a î m p ă r t ă ş i t M a r i l o r P r e ­oţi p r i n c â n t ă r i neauz i t e p â n ă a tunc i . Cât de fer ici t s 'a r s imţ i să n u m a i fie t u r b u r a t , a c u m s p r e a m u r g u l vie ţ i i . Să n u m a i fie nevo i t să a p r i n d ă i a răş i r u ­gur i l e . P r e a d in cale a f a ră i-a fost t r ă i ­r ea împ le t i t ă n u m a i d i n l up t e . De când a v ă z u t l u m i n a vie ţe i , î n ce ta t ea p ă r i n ­tească, n ' a a v u t o zi de răgaz , o zi în care să-şi î n a l ţ e u n g â n d al lui , o s i m ­ţ i r e a lui , a l t fe l de c u m ş t ia să şi le a-r a t e în t i m p u l lup te lo r , la z id i rea ce­tă ţ i lo r sau la c ro i rea d r u m u r i l o r . U n gând , o s imţ i r e ca aceia p e ca r e a a-vu t -o când a f ăur i t i m n u l nou lu i crez în D u m n e z e u .

A t u n c i s'a p e t r e c u t m i n u n e a . M a r e l e P r e o t D e c e n e u c â n d l-a auz i t c â n t â n d în t e m p l u a r id ica t b r a ţ e l e sp r e ce r şi a g lăsu i t :

— D o a m n e al pu te r i l o r , a c u m po t s ă -mi înch id ochii în vecinic ie . D u h u l şi g lasu l T ă u s 'au a r ă t a t p r i n d u h u l şi g lasu l Rege lu i nos t ru .

De sus s 'au l ăsa t în mi j locul t e m p l u ­lui, făşii d e l u m i n ă .

S i m ţ e a acea s t ă l u m i n ă pe f run te , ca o c u n u n ă n o u ă , în p le te le d e a rg in t , în c r ee ru l m u n c i t de g â n d u r i .

A auzi t p o p o r u l s t r i g â n d : — C a p u l Rege lu i n o s t r u s t r ă luce ca

u n soa re . A tunc i , M a r e l e P r e o t l -a c h e m a t în

a l t a r la s fâ rş i tu l s lu jbei , şi i-a i s tor is i t m i n u n i din copi lăr ia lui , p e ca re el n u le cunoş t ea încă.. .

...Şi acum, în t u r n u l de d e a s u p r a m u n ţ i l o r , d in cer, din foşnetul b r a z i ­lor îi v in la u r e c h e şoap te l e M a r e l u i P r e o t Deceneu , s f ân tu l d in p e ş t e r a u n ­de s'a a r ă t a t şi Za lmoxis , u n d e îşi duce v ia ţa în l u m i n ă şi r u g ă .

„Da, M ă r i t e D o a m n e , când ai v e ­ni t p e l u m e în vechea ce ta te , ce ru l a a p r i n s d e a s u p r a m u n ţ i l o r o f ăche nouă . In l u m i n a l ucea fă ru lu i cobor î t la f e ­r e a s t r ă cel d in t â i s e m n p e ca re l-ai fă­cut a fost u n râs , aşa c u m n ' a i m a i râs Tu n ic ioda tă . N i m e n i n ' a r fi p u t u t d e s ­luşi în n o a p t e a aceia, dacă s t r ă lucea m a i t a r e l ucea fă ru l s au c h i p u l T ă u . Nici p u t e r e a g â n d u l u i şi a p ă t r u n d e r i i m e l e n ' a des luş i t aceas tă m i n u n e .

Rege le , Reg ina , n o r o d u l d in m u n ţ i c r edeau cu a d e v ă r a t că ce ru l le t r i m e ­sese u n î m p ă r a t , u n Profe t . In suf le ­te le t u t u r o r d o m n e a fer ic i rea . Noi p r e ­oţii , c o m a n d a n ţ i i , oş teni i a m î m b r ă c a t s t r a i e de s ă r b ă t o a r e . M u n ţ i i îşi î n ă l ţ a u vâ r fu r i l e m a i p l ine de m ă r e ţ i e . P a s ă ­r i l e c â n t a u şi s b u r d a u m a i vii, l â n g ă jocul căpr ioa re lo r . Bour i i şi z imbr i i , b lânz i c u m n u fuseseră n ic ioda tă , se u i t a u cu ochii m a r i la f e reas t r a u n d e s t r ă lucea ch ipu l Tău . Coluni i se a d u ­n a s e r ă l in iş t i ţ i pe l ângă z idur i l e ce tă ţ i i şi a d u l m e c a u l u m i n a d in s te le . Cas tor i i eş iseră d in v izu in i şi făceau s a l t u r i de b u c u r i e pe m a l u l p ă r a e l o r ca re c u r g e a u m a i p l ine de v ia ţă . In aceas tă s ă r b ă ­toa re a m u n ţ i l o r şi pădur i l o r , a c e r u ­lui şi a p ă m â n t u l u i , ai c rescut M ă r i t e D o a m n e . Noi t e - a m bo teza t B u e r e ­bis ta . P o p o r u l ţ i -a spus Ge tu l . P ă r i n ţ i i t e - a u n u m i t „Copi lu l m i n u n e " . C r e ş -tea i î n t r ' o l ună cât a l tu l î n t r ' u n an . Aşa t e -a i r id icat , p r i n t r e s tânc i şi în c â n ­tece, p â n ă când a i î n c e p u t să te iei la t r â n t ă cu urş i i cei m a i voinici . Ai a v u t , M ă r i t e D o a m n e , o copi lă r ie cu a d e v ă ­r a t de fiu al ce ru lu i şi al m u n t e l u i .

As tăz i a m v ă z u t încă oda t ă p r i n g l a ­sul T ă u m i n u n e a din n o a p t e a ven i r i i t a le pe p ă m â n t " .

Rege l e p ă t r u n s a d â n c de a d u c e r e a a m i n t e a g l a su lu i ca ld , şopt i încet , ca în vis, p r i v i n d p e ş t e r a în ca re se afla M a r e l e P r e o t :

„ B ă t r â n e sfânt , f ie- ţ i l ăcaşu l în î m ­p ă r ă ţ i a lui Za lmox i s , l u m i n a t de soa­re le vecinie . N i m e n i n ' a ş t iu t s ă - m i cân t e p r i m e l e zile a le vie ţ i i a t â t de f r u m o s c u m le-a i şopt i t t u a t u n c i în a l ­t a r u l t e m p l u l u i " .

Rege le se aşeză în j i l ţ u l de a r g i n t pe ca re şi-1 a d u s e s e în t u r n .

C h i p u l l u i p ă r e a în d m i n e a ţ a aceas ta m a i p l in d e v ia ţă . C u t e l e f run ţe i , ce se a d â n c e a u în t i m p u l lup te lo r , a c u m n u se m a i des luşeau . P ă r e a o f r u n t e de F ă t - F r u m o s . B a r b a a lbă ca şi p l e t e l e l ă sa t e p e u m e r i i la ţ i , sc l ipeau în r ă s ă ­r i tu l de soa re ca a r g i n t u l cu ra t .

Rege le îşi s i m ţ e a suf le tu l d e a s u p r a lumi i .

Tot u i t â n d u - s e în calea lui Acorn ion , cu g â n d u l la M a r e l e P r e o t Deceneu , pe care a r fi v r u t să-1 a ibă a c u m l â n g ă el, începu să i se d e p e n e aevea v ia ţa de lupte , de c h i n u r i şi î n ă l ţ a r e , caş icând a r fi t r ă i t -o a c u m p e n t r u a d o u a oară .

...La p a t r u s p r e z e c e ani î n v ă ţ a s e g r a ­iul an imale lo r . Se în ţe legea c u ele ca şl cu oameni i . Câ t eoda tă descifra şi s e m ­nele florilor, a le brazi lor , a le s te ja r i lo r . Când îl a p u c a doru l de l u p t ă n u se ' p u t e a opri . L â n g ă ce ta te n u se m a i afla u r s , ca re să se poa tă lua la t r â n t ă cu

(nuvelă inedită) el. P e to ţ i îi b i ru ise , fă ră să- i omoare . Ii făcuse p r i e t en i . Ven i se a c u m r â n d u l z imbr i lo r . F ă r ă să-ş i c ea ră voie de là pă r in ţ i , p lecase cu do ru l de l u p t ă în c ă u t a r e a lor. D u p ă m u l t ă v r e m e de m e r s , p r i n p ă d u r i fă ră h o t a r — ş a p t e zile şi ş a p t e n o p ţ i d u p ă c a l e n d a r u l ge t — a junse în r e g a t u l z imbr i lor , p e ş ­t e r ă de p i a t r ă în i n i m a u n u i m u n t e . Aci d ă d u pes te cel m a i m a r e d i n t r e z imbr i . D u p ă coarne le d e a u r p e c a r e le avea în f run te , p ă r e a a fi căpe ten ia . V r u să-1 a p u c e de c o a r n e şi să d e a cu el de p ă m â n t . A n i m a l u l făcu u n sal t î n a ­poi. II p r iv i lug şi îi g ră i în l i m b a lu i :

— S t ă p â n e , azi n u e t i m p de joacă . I n l ipsa ta de acasă a u n ă v ă l i t d in m i a -z ă - n o a p t e b a r b a r i i . A u cup r in s ce ta tea , i -au d a t foc, ţ i - au o m o r i t pă r in ţ i i , a u robi t poporu l .

Cu g roază îşi a d u c e a m i n t e . In cl ipa aceia a v r u t să scoată u n răcne t , să cu ­t r e m u r e p ă d u r e a , m u n ţ i i . S i m ţ e a că se î năbuşe . In suf le tu l lui t o tu ş p a r c ă n u - i v e n e a să c readă . El cunoş tea g r a i u l şi legea z imbr i lo r . Ş t ia că aceş t i s t ă p â n i ai p ă d u r i i n u p u t e a u să m i n t ă .

— G l u m e ş t i cu m i n e , sau n u m a i t e a ­m a de l u p t ă te face să min ţ i ? a î n t r e ­b a t cu g lasu l ca u n t u n e t .

Z i m b r u l i-a r ă s p u n s şi el cu r ăge t p u t e r n i c .

—• N u ş t iu ce-i aia frica; i a r azi n u - m i a r d e de g l u m ă , S t ă p â n e .

— x\ tunci , d u - m ă r e p e d e în t r ' aco lo . — N u e t i m p u l . Năvă l i to r i i s u n t azi

m a i t a r i decâ t t ine . M â i n e ve i fi t u m a i voinic .

— Ei b ine , d a r ce m ă înve ţ i să fac? — Să - ţ i duci m a i d e p a r t e v i a ţ a l ângă

noi, p â n ă c â n d vei a d u n a de s tu l e p u ­te r i ca să sd robeş t i p e cei ce ţ i - au c u ­p r i n s p ă m â n t u l .

P â n ă a tunc i , î n copi lăr ia lui , n u ş t i ­use ce e t r i s t e ţ ea . P e f r u n t e îi înf lor ise n u m a i s e n i n ă t a t e a . In ochii lu i or ic ine a r fi p u t u t vedea l in iş tea c a r e îi în f lo ­rea în suf le tu l de copil, d r agos t ea p e n ­t r u cer şi p ă m â n t , p e n t r u tot ceeace e ra al lui , p e n t r u t o t ceeace e ra al t u ­tu ro r . P l e t e l e n e g r e ca n i ş t e v a l u r i şi le p u r t a p r i n t r e m u n ţ i ca u n a-

c' r * "

d e v ă r a t s t ă p â n al lor. S i m ţ e a în toa tă f ă p t u r a lui n u m a i l u m i n ă şi cân tec . Când a auzi t ves tea ros t i t ă de z i m b r u şi-a lăsa t capu l în jos. A p l eca t f ă ră să m a i s p u n ă u n cuvân t , în p ă d u r e , c ă u ­t â n d u i t a r ea , od ihna , l in i ş tea suf le tu lu i .

Câ t de c h i n u i t o a r e a fost n o a p t e a a-ceia când a împ l in i t p a t r u s p r e z e c e an i !

A v i sa t fel şi c h i p u r i d e c iudă ţen i i . M u n ţ i i se p r e f ă c e a u în m ă r i s b u c i u -m a t e , ce ru l în p ă m â n t b â n t u i t de f lă­cări , p ă m â n t u l î n t r ' u n soare bo lnav , i a r el, fiul R e g e l u i ucis, u n p u n c t de j e r a t e c î n t o t aces t amestec . . .

D u p ă m u l t e şi c iuda te v i sur i , î n t r ' u n t â r z iu i s'a a r ă t a t u n om b ă t r â n ca r e s e m ă n a a i d o m a cu M a r e l e P r e o t D e ­ceneu . î n a l t u l p ă r i n t e î m b r ă c a t în m a n ­t ie de l u n ă i-a vo rb i t în vis, t o t a t â t de b l â n d ca şi a t u n c i c â n d i-a poves t i t copi lăr ia . I -a în fă ţ i şa t o m i n u n e p e ca ­r e el n 'o î n ţ e l egea cu m i n t e a , d a r o p r i n d e a cu t o a t ă p u t e r e a s imţir i i . . .

„ P e s t e şap tezec i d e ani , copi lu l m e u , va ven i p e p ă m â n t , F i u l lu i D u m ­nezeu, aşa c u m ai r ă s ă r i t şi tu ; d a r n u î n t r ' o ce ta te d e p i a t r ă , ci î n t r ' u n s taul de v i te . A t u n c i se va a p r i n d e cea m a i m a r e s tea . T u ai fost n u m i t Bue reb i s t a , „Copi lu l M i n u n e " . El se va c h e m a „ F i ­ul O m u l u i " . Va a r ă t a l umi i calea cea a d e v ă r a t ă s p r e D u m n e z e u . î n t r ' o n o a p ­te, ca şi aceas ta c â n d in ima ta es te a-t â t de ch inu i tă , „ F i u l O m u l u i " va p o ­posi p e coas ta u n u i dea l , î n t r ' o p ă d u r e de măs l in i . D u p ă ce to ţ i măs l in i i îi vo r m â n g â i a f r u n t e a a s u d a t ă de rugă , d u ­pă ce toa te f i re le de i a rbă îi vo r s ă r u t a p ic ioare le şi d u p ă ce t o a t e r aze le de de lucefer i îi vo r ţ e se c u n u n a de î m p ă r a t în j u r u l f runţ i i , u n fost sol­da t de al lui îl va v i n d e pe t re izeci de a rg in ţ i . „F iu l lui D u m n e z e u " , „ F i u l O-m u l u i " va fi ch inui t , va fi b ă t u t cu p i e ­t re , va fi r ă s t i gn i t p e cruce , h r ă n i t cu o t ravă , o m o r â t . Se va r id ica din m o a r ­tea lui şi oda t ă cu el va înv ia un n e a m nou de o a m e n i .

Ia a m i n t e ce- ţ i s p u n copi lul m e u . Aşa se va î n t â m p l a ! "

— Şi eu v r e a u să fiu răs t ign i t , n u ­m a i s ă - m i r ă z b u n pă r in ţ i i . Să fiu ch i ­nu i t la fel c u m va fi El, d a r n u m a i

d e G E O R G E A C S I N T E A N U

s ă - m i r id ic n e a m u l din m o a r t e a în ca re e p r ă b u ş i t .

— Vei b i ru i f iu a l m u n ţ i l o r , dacă vei c rede în p u t e r e a ce ru lu i .

— Cred . N ' a a p u c a t să ros tească b ine c u v â n ­

t u l „Cred" , că M a r e l e P r e o t d in v i s a p i e r i t şi în locul lu i s'a a r ă t a t o f lacără o rb i toa re . Din acest joc s'a des luş i t Z a l m o x i s cu o sabie d e j e r a t e c în m â ­nă pe c a r e i-a î n t in s -o .

— Ţ ine fiu al m u n ţ i l o r şi a l p ă d u r i ­lor. Cu aceas ta şi cu c r ed in ţ a î ţ i ve i zidi n e a m u l d in nou.

A p r i m i t sabia d in m â n a de foc şi s'a deş tep ta t . . .

L a capu l lui a găsi t u n pa loş de fier, cu t ă i şu l d e oţel , cu m â n e r u l de b ronz . A î n f ă ş u r a t sabia cu m u l t ă b ă g a r e d e s e a m ă î n t r ' o p ie le de cas tor şi a a s ­cuns -o d u p ă t r e i s tânc i . P e u n a din p i e t r e a s ă p a t s e m n e cu care a i s to r i ­sit v i su l î n c â n t e c scris .

Z i m b r i i ca re se o d i h n e a u m a i în fun ­du l peş t e r i i se u i t a u la el cu ochii m a r i , cupr inş i d e v ra j ă . N u î n d r ă s n e a u să- i t u l b u r e cu n imic t a i n a de ca re e r a cu ­p r i n s fiul de Rege . Ş t i a u toa te a n i m a ­le le p ă d u r i i câ t a m a r e ra în suf le tu l s t ă p â n u l u i lor . F i e c a r e v i e t a t e delà cea m a i î n s e m n a t ă t â r â t o a r e şi p â n ă la că ­pe t en i a z imbr i lo r , cel cu c o a r n e l e de aur , n u ş t i au ce să facă ca să - i fie m a i pe p lac . Şi aşa şi-a d u s v i a ţ a l â n g ă ele, h r ă n i n d u - s e cu r ădăc in i şi f r uc t e să l ­ba tece . Câ teoda tă , n o a p t e a , c â n d doru l de p ă r i n ţ i îl p r id idea , încă leca p e u n z i m b r u t â n ă r şi v e n e a î n g o a n ă p â n ă l ângă r u i n e l e cetăţ i i , u n d e î n g e n u n e h t a şi p l â n g e a cu f r u n t e a r e z e m a t ă de pia t ră . . .

...In a ş ap t e sp rezecea p r i m ă v a r ă , a î m b r ă c a t p ie i de cas tor şi a cobor î t în mi j locu l b a r b a r i l o r c a r e îi co t ropise ţ a r a . Crescuse des tu l de voin ic ca să n u - i m a i fie frică d e n i m e n i . M e r g e a l in iş t i t cu f r u n t e a în sus, f ă ră să se u i te în j u r u l lui . B a r b a r i i u r â ţ i la chip , m ă ­r u n ţ i la t r u p , cu ochi i în f undu l c a p u ­lu i când l - au v ă z u t t r e c â n d p r i n m i j ­locul lor a u r ă m a s ca împ ie t r i ţ i . N u ş t i au d e u n d e r ă s ă r i s e aces t u r i a ş . II c r e d e a u p o a t e u n Zeu . I n ochii t u t u r o r se a r ă t a groaza . El n u le b ă g a în sea ­m ă iscodir i le şi spa ima . C â n d a junse la co r tu l căpi tăn ie i , doi u r i a ş i neg r i îl o p r i r ă cu d o u ă b u z d u g a n e de p i a t r ă . Ii p r i v i a d â n c şi le făcu u n s e m n c iudat , pe care nici el nu-1 în ţe legea . Săvâ r ş i s e m i ş c a r e a ins t inc t iv , fă ră să-ş i dea sea ­m a . M a t a h a l e l e n e g r e se p r o s t e r n a r ă . I n t r ă în co r tu l făcut d i n piei de cai. D ă d u pes te u n t ă c i u n a t c u coadă şi ochi ca două scânte i . Aces t a când îl văzu , puse r e p e d e m â n a p e u n topor de p ia t r ă . V r u să-1 lovească în p iep t . El îi l uă t o p o r u l d in m â n ă şi-1 asvâr l i , cu z â m b e t u l p e buze , ca şi c â n d a r fl a r u n c a t u n pai . Ii făcu şi aces tu ia s e m ­n u l c iudat . T ă c i u n a t u l r ă m a s e ca î m ­p i e t r i t cu ochii sgâi ţ i . Ii m a i făcu u n semn , îl p ă t r u n s e cu p r iv i r i l e şi plecă. In u r m a lui, căpe ten ia năvă l i t o r i l o r bo lborosea cuv in t e ne în ţ e l e se .

Ros p â n ă în r ă r u n c h i de scârbă , de ruş ine , de silă, g r ă b i paş i i să a j u n g ă cât m a i r e p e d e în fundu l pădu r i i , să n u m a i v a d ă n imic în j u r u l lui . C u m ? L i -ghioa ie le u r â t e , m u r d a r e , pe ca re le-a î n g e n u n c h i a t n u m a i cu u n semn , a u p u t u t să- i o m o a r e pă r in ţ i i , să- i r o b e a ­scă n e a m u l ? Ce ruş ine pe capul lui , ce b l e s t em!

L a o co t i t u r ă a d r u m u l u i , în m i j l o ­cul pădu r i i , t ocma i când g â n d u l îl ch i ­nu i a m a i m u l t , î n t â l n i o cea tă de f lă­căi, u n u l m a i chipeş decâ t a l tu l . F ă r ă să ş t ie cine s u n t t i ne r i i î n a r m a ţ i , î n ­t in se b r a ţ e l e s p r e ei, ca şi c â n d a r fi v r u t să- i s t r â n g ă p e to ţ i la p iept . Cei do isprezece î n g e n u n c h i a r ă .

— M ă r i a Ta, de c â n d t e c ă u t ă m p r i n scob i tu r i l e m u n ţ i l o r , să n e fii c â r m u i t o r şi s t ăpân , g lăsu i cel m a i î na l t d i n t r e ei, p e care t ine r i i îl n u m e a u P r o z i a r n a .

— F r a ţ i i mei , de când v ă a ş t ep t să î n l ă t u r ă m u rg i a ca r e n e apasă , le gră i el cu o l u m i n ă n o u ă în suflet , î n g e ­n u n c h i n d l â n g ă t ine r i i geţ i .

Rost i r u g a pe ca re o făceau s t r ă b u n i i când p o r n e a u la l up t a .

— D o a m n e al p ă r i n ţ i l o r mei , cu c r e ­d in ţa mea , cu sabia Ta po rnesc azi la lup tă . A j u t ă - m ă !

T ine r i i ros t i r ă şi ei aceiaşi r u g ă l ao ­la l tă .

F r a t e l e lui P r o z i a r n a , u n f lăcău croi t ca d i n s tâncă , că ru ia tovarăş i i lu i îi z i ­ceau Mizila, ad ică C i m b r u l , se ap rop ie de el şi-1 p r iv i a d â n c î n ochi.

— A j u t ă - n e , M ă r i t e D o a m n e şi î ţ i v o m fi c redincioş i î n t oa t e v ie ţ i le pe ca re le v o m t r ă i , aici sau dincolo.

— Al v o s t r u s u n t şi a i m e i veţ i fi! Rost ise vo rbe l e aces tea ca o r u g ă ­

c iune . La P e ş t e r a d in c r ee ru l m u n ţ i l o r îi

a ş t e p t a u mi i d e z imbr i i , bour i , u rş i , m i s t r e ţ i . F lăcă i i se p r e g ă t i r ă de a tac . El le făcu u n s e m n să .se l in iş tească .

— N u aceş t ia sun t d u ş m a n i i noş t r i . Se î n d r e p t a r ă sp r e z i m b r u l din f r u n ­

tea cirezii, îl m â n g â i e p e coamă p r i e t e ­neş te .

— A c u m s u n t e m ga ta . S ă r i în p e ş t e r ă , d ă d u l a o p a r t e cele

t r e i s tânci , scoase pa loşul , cit i în g e ­n u n c h i cân tecu l v i su lu i s ăpa t î n p i a t r ă .

Apo i p o r n i î n f r u n t e a f lăcăi lor şi a z imbr i lo r sp r e ce t a t ea u n d e văzuse î n ­tâ ia da t ă l u m i n a lucea fă ru lu i . N u ma i găs i ră acolo nici ţ i pen ie de năvă l i to r i .

...La ru ine l e cetă ţ i i sf inte , î n apusu l de soare , a p r o c l a m a t p e cei do i sp re ­zece flăcăi, c o m a n d a n ţ i de oşti, p e Mi ­zila şi P r o z i a r n a i-a făcut genera l i , i a r el s'a î n ă l ţ a t Rege a l Daciei .

Ii v in în m i n t e şi a c u m cuv in te l e pe ca re le-a ros t i t a t u n c i cu suf le tu l ca de j e r a t e c :

—• Astăz i , fraţ i i me i , s u n t e m n u m a i noi, t r e i sp rezece şi v ie tă ţ i l e p ă d u r e i . M â i n e v o m c reş t e ca va lu r i l e D a n u b i u ­lui sfânt . S ă c r e d e m cu toa tă tă r ia , să r ă b d ă m , să f im h o t ă r î ţ i la fap te . N u m a i a tunc i n e v o m cucer i p ă m â n t u l , n e v o m des rob i n e a m u l " .

— Măr ia Ta, a vo rb i t P r o z i a r n a , m u l ţ i de ai noş t r i s u n t secă tu i ţ i , î n r ă ­iţi, becisnici . Cu aceş t ia ce facem?

— V o m cău ta să - i î n d r e p t ă m p r i n c red in ţă . Cei b u n i n e vor fi fraţ i , cei­la l ţ i d u ş m a n i ; pe f ra ţ i îi v o m lua cu noi, p e d u ş m a n i îi v o m a r d e pe r u g u r i la fel ca şi p e năvă l i to r i .

— O să a v e m m u l t e r u g u r i d e a-p r ins , M ă r i a Ta, g lăsu i Mizila.

— Chia r dacă a r fi să î n c o n j u r ă m ţ a r a cu ele, to t vo r t r e b u i să l e a p r i n ­dem.

H o t ă r î t la faptă , a p o r n i t î n n o a p t e a aceia cu a r m a t a p ă d u r e i , ca o fu r tună . P e u n d e a jungea , r u g u r i l e m i s t u i a u venet ic i i , t r ădă to r i i . Cenuşa e ra s p u l ­b e r a t ă în vân t . R â n d u r i l e celor t r e i ­sprezece se î ng roşau cu geţ i des robi ţ i , car i se s u p u n e a u legi lor d a t e de el : h o ­t ă r â r e , c u m p ă t a r e , c red in ţă .

C ine călca u n a din aces te legi e ra fă ră i e r t a r e a r s pe rug . In felul acesta , î n m a i p u ţ i n de u n an a cucer i t î n t r e a ­ga ţ a r ă pe care o s t ăpân i se R e m a x o s , Oroles , D r o m i c h e t e s .

Cât a t r e b u i t să a r d ă r u g u r i l e în v e ­t r e de p i a t r ă p â n ă ce ţ a r a a fost l i m ­pezi tă , p â n ă ce n u s'a m a i af la t un schi lod la m i n t e , la suflet sau la t r u p .

Câ t a m u n c i t cu b r a ţ e l e l ângă p reo ţ i , genera l i , ostaşi şi robi c a să-şi v a d ă ce ­t a t ea r id i ca tă cât m u n t e l e , p e locul u n ­de fusese cu ibul s t r ă b u n . D u p ă p l a n u ­r i le lui , fără m e ş t e r i i lu i Cezar , a ten-cui t î n t ă r i t u r a c u m n u se ma i afla a l t a pe p ă m â n t .

Cei zece c o m a n d a n ţ i şi p reo ţ i , c â r ­m u i t u r i de a r m a t e , voinici şi dârzi , cu P r o z i a r n a şi Mizila în f run te , ş i -au r i ­dicat în douăsp rezece p ă r ţ i a le ţăr i i , ce tă ţ i de u n d e s t r ă juesc cu ochii nea ­dormiţ i . . .

...In cu ibu l s t r ă b u n c resc f rumoşi , ca r u p ţ i din soare , copiii voinici c u m n u e ra nici el la v â r s t a lor, l ângă m a m a b u n ă , zâna cu p ă r u l de aur , pe ca re o adusese cu douăzeci d e ani în u r m ă de pes te m ă r i şi ţ ă r i .

In su f le tu l lui e pace, e l u m i n ă . A r vrea , D o a m n e c â t de m u l t a r v r e a ca l in i ş tea d i n suf le tu l lu i să s t ăpânească aevea ţ a r a î n t r e a g ă delà u n capă t la a l ­tu l . De n e a m u l celt, de cei la l ţ i ba rba r i , n u m a i duce gr i je . I-a dec ima t . S i n g u ­ra lu i t e a m ă e Cezar . î m p ă r a t u l aces ta e s i n g u r u l c a r e p o a t e să n u - i dea r ă ­gaz de a-şi duce v i a ţ a l ângă Z â n a şl copiii lui , cu g â n d u r i l e , cu s imţ i rea , cu cân tece le lui. . .

Dar , ce o fi f ăcând Acorn ion? Soare le s'a r id i ca t d e a s u p r a m u n t e l u i . î n c ă o zi şi el n u v ine . P a r c ă se v e d e ceva în za ­re? E u n cal a lb . Acornion. . .

. . .S tăpânul ce tă ţ i i l u i Dionisios de l ângă P o n t u l E u x i n , u n g r ec în ţe lep t , b ine făcut şi f rumos la chip , se p r e ­zen tă în faţa Rege lu i . Ch ipu l e ra î n t u ­neca t . Ochi i la fel, p l i n i de gr i je .

Rege le îi î n t â m p i n ă cu u n s u r â s m u ­s t r ă t o r :

—• Ai cam în tâ rz ia t , Acron ion . — Cer i e r t a r e în g e n u n c h i , Măr ie i

Voas t r e . D r u m u l a fost t a r e l u n g şi v e ­ş t i le din cale a fa ră de m u l t e .

— L e ascul t , Acorn ion . î n ţ e l e p t u l p r iv i p e S t ă p â n u l s ău cu

t e a m ă . Se vedea to tuş i d in î n t r e a g a lui f ă p t u r ă c r ed in ţ a şi d r agos t ea p e ca re i-o p u r t a .

Scrisoare Moare 'n codru u l t im'a lăută S t e a u a m e a pe ceruri se des tramă Ca u n pui î n j u n g h i a t de ciută.. . . ...Şi m i - e dor de casa noastră , m a m ă .

D e sa lcâmul trist c u frunza s t insă Când se lasă T o a m n a peste cu lmi Şi-şi sfâşie zâmbetu l în u l m i L u n a albă... porumbiţă n insă .

S u n t din n o u copil... Pe Olt se duc Plute le amintiri i . . . c u a m u r g u l Şi din vremi u n chiot de ha iduc Desluşesc. . . şi-i s imt pe -aproape m u r g u l .

Mă aş tepţ i c u t a t a î n pridvor... G â n d u l vostru î m i î n d r u m ă paşii. . .

S'au p ierdut pe Olt de m u l t plutaşii . . . Şi în l u m e fiul visător.. .

Azi încerc d in i n i m ă - m i s'adun.. . Doinele d e - a t u n c i şi să t r i m e t In ţărâna vechiu lu i c ă t u n Versuri calde 'nrourat buchet .

NICOLAE PELIGRAD

Chemarea

LJftima toamnă Poate aceasta e toamna din urmă. Iată oglinzile negre în lac, Iată-mi şi trupul fraged copac In care pasărea de veghe mai scurmă.

Pe drumuri unde glasurile se-ascund Şi se cufunda negura'n fântâni , Erau mai albe florile în m â n i Şi mai înaltă luna peste prund.

Mai ştii, viorile de lut cum tremurau Prin pomii grei de noaptea din grădini ? Ceru 'mpletea în părul tău lumini : Sfioşi prin ramuri îngerii pluteau.

In noaptea asta s t ă m pe lotcă iar. Hai ! rupe funia în grabă... Să vâslim... Ce negre's căile pe care tot su im Şi vămile ce depărtat răsar.

...Sunt umbrele făcliilor de nunţ i Ne cufundăm de-acum. Nu plânge. Plouă 'ncet. Aceasta-|i jtoamna ult imă ; 'n brădet, Pe maluri trec bătrâni, ciobanii 'n munţi .

Plăpândul, amurgitul nostru c in t Se st inge. Apele ne cresc în jur mereu, Şi-arama pomilor ne'ngroapă. Dumnezeu S'a dus demult, uitat, depe pământ .

AL. RAI'OU

lui Zalmoxis

C r o n i c a

— D o a m n e , p r i e t e n u l ţ ă r i i noas t r e , P o m p e i u s a fost uc is de m u l t , d incolo de He lespon t , în ţ a r a Eg ip tu lu i . î m p ă ­r a t u l Cezar pusese la cale o exped i ţ i e î m p o t r i v a ţ ă r i i n o a s t r e . G â n d u l lu i n u s'a p u t u t în făp tu i . Cu câ teva zile î n a ­i n t e de a p o r n i î n f r u n t e a a r m a t e l o r , aşa c u m fusese în ţ a r a Gal i lor , fiul s ău B r u t u s , î m p r e u n ă cu a l ţ i r o m a n i l - au î n jungh i a t .

— F iu l său? t r e s ă r i Rege le . Da, M ă r i t e D o a m n e , c h i a r fiul

său, î n t i m p u l şed in ţe i , î n S e n a t . — F i u l său.. . Rege l e se î n c r u n t ă . P r i v i î n z a r e cu

ochii p l in i de gând . V o r b e l e lui se d e ­ş i r au a c u m t r i s t e .

— î m p ă r a t u l m i - e r a d u ş m a n . Ş t i u că n u m i - a r fi d a t pace . D a r ves t ea care m i - a i adus -o , m ' a mişca t . N u t r e ­bu i a Acorn ion , n u t r e b u i a să - l t r eacă în v ia ţ a cea la l t ă t o c m a i fiul său. E o lege pe ca re n u se c a d e să o calc i . F i u l t ă u n ' a r e d r e p t u l , ch ia r dacă des t inu l a r v r e a aces t l uc ru . Ei , d a r a l t e n o u ­t ă ţ i m a i ai?

Ochi i lui A c r o n i o n se î n t u n e c a r ă şl m a i m u l t .

— M ă r i t e D o a m n e , g u r a m e a p ă c ă ­toasă n u î n d r ă s n e ş t e să s p u n ă v e s t e a p e ca re o a m d in ţ a r ă ; v e s t e r e a ca r e b a t e la p o a r t a ce tă ţ i i .

— D e ce mu, A c r o n i o n ? T e ascul t . N u ai t e a m ă . Suf l e tu l m e u e azi l i m ­pede , aşa c u m e ce ru l .

— Gene ra l i i P r o z i a r n a şi Mizila, p r i ­e ten i i M ă r i e i Tale , a u d a t s foară în Dacia de dincolo de s fân tu l D a n u b i u , că d u p ă ce ai d i s t r u s vi i le şi m d a t p o r u n c ă p o p o r u l u i să d u c ă o v i a ţ ă l i p ­s i tă de b u n ă t ă ţ i , î n c u m p ă t a r e , î n a s ­p r i m e , M ă r i a Ta t r ă i e ş t i î n be l şug , în des fă ta re . A r ă scu la t a r m a t a . A u v e n i t ch i a r la p o a r t a ce tă ţ i i Măr i e i Ta le , cu g â n d de uc ide re .

— Ca pe Cezar , mişe leş te , Acron ion? î n ţ e l e p t u l n ' a m a i p u t u t să r ă s p u n ­

dă. L in i ş t ea cu ca re v o r b e a Rege le , s u ­r â s u l ba t joco r i to r din col ţu l gur i i , l u ­m i n a ca r e se r ă s p â n d e a d i n ochi i Iul adânci , îl a m u ţ i s e r ă . Nic ioda tă nu-1 văzuse p e S t ă p â n u l s ău a t â t de senin , cu o voce a t â t de caldă .

— S ă - m i a d u c ă ch i t a ra , Acron ion . V r e a u să împ le t e sc azi u n cân tec n o u . Va fi s ă rb ă to a r e , m a r e a s ă r b ă t o a r e în care va fi a r să m i n c i u n a , t r ă d a r e a . Cel doi p r i e t en i , P r o z i o r n a şi Mizi la v o r fi t r imiş i să n e d u c ă veş t i şi r u g ă c i u n i D u m n e z e u l u i nos t ru . C h e m a r e a lui

Mac Constantinescu Desen

(Urmare din pag. 3-a) Z a l m o x i s v a fi azi a scu l t a t ă . Genera l i i vo r duce veş t i l e î n m a r e l u m i n ă .

— S t r ă p u n ş i cu lancea , M ă r i t e Doa ­m n e ? î n t r e b ă Acorn ion .

— Căzu ţ i în sul i ţ i , ca î n zi lele de î m p ă r ă t e a s c ă s ă r b ă t o a r e . O, cât de r ă u îmi p a r e că n u p o a t e v e n i la aceas tă m a r e c ins t i re a gene ra l i l o r şi b u n u l M a r e P r e o t Deceneu . El a r fi sfinţi t , ca n i m e n i a l tu l , s lu jba t r i m e t e r e i la D u m ­n e z e u cu veş t i şi dor in ţ i , c h e m a r e a Iul Za lmox i s .

A c o r n i o n coborî d i n t u r n şi se î n ­toa r se în fugă cu ch i t a r a Rege lu i . B u e -r eb i s t a o luă . Se u i t ă l u n g la ea. P r i v i ceru l , v â r fu r i l e de s t ânc i , p ă d u r i l e d e braz i , c âmpia p â n ă dincolo d e ape l e DanubJu lu i . Cu ochii d in ce în ce m a i c iudaţ i , p o r n i să a t i n g ă coarde le c h i t a ­rei , î n t â i u încet , apoi d i n ce în ce m a l t a r e . G lasu l lu i a l ă t u r i d e s u n e t e l e coarde lor , p ă r e a cobor î t d i n cer . Se d e s p r i n d e a d in t u r n u n cân tec n e a u z i t p â n ă a tunc i . P r e o ţ i i d in ce ta te , c o m a n ­dan ţ i i , ostaşii , r ă m a s e r ă ca v ră j i ţ i cu ochii a ţ i n t i ţ i sus la Rege l e lor, la l u m i ­n a lor . C â n t e c u l se auzea m a i p l in de f a rmec . î n t â i ca u n dor, apo i ca o c h e ­m a r e , ca o lup tă , ca o b i ru in ţ ă , ca o d ragos t e fă ră egal , ca o t r ă d a r e şi în u r m ă încet , l u n g ca o r u g ă c i u n e .

L a s fâ rş i tu l cân tecu lu i , Rege le n u obse rvase că l â n g ă el s t ă t e a u în g e ­n u n c h i P r o z i a r n a şi Mizila, cu f r u n ­ţ i le p l eca t e şi că în spa t e l e lor se af lau ostaşi i r ă scu la ţ i .

— C â n t e c u l v 'a a d u s aici, p r i e t en i i me i? î n t r e b ă B u e r e b i s t a cu aceiaşi l u ­m i n ă c iuda t ă î n p r iv i r i .

— C â n t e c u l ş i m o a r t e a ta , M ă r i t e D o a m n e , îi r ă s p u n s e r ă gene ra l i i s c u -l â n d u - s e .

Rege l e se ap rop i e m a i m u l t d e ei. A m â n d o i e r a u voinici , l a ţ i î n spe te , cu ochii t u r b u r i . I n m â i n i a v e a u câ te u n paloş . B u e r e b i s t a îi s t ă p â n e a to tuş i cu f ă p t u r a lui de u r i a ş . A c u m g l a s u l r e ­gelu i n u m a i e ra cald. Deven i se t u n ă ­tor .

— A ţ i u i t a t P r o z i a r n a , Mizila, că n i m e n i d in n e a m u l n o s t r u n u m o a r e ? Pof ta de m ă r i r e să v ă fi î n t u n e c a t î n -t r ' a t â t de m u l t min ţ i l e , î n câ t să n u m a i ş t i ţ i că noi, Dacii , n u m u r i m ; că t r e c e m n u m a i în a l t ă v ia ţă , l â n g ă Z a l ­mox i s . Ei, b u n i i m e i p r i e t e n i d e a l t ă ­da tă , se p o a t e să fi u i t a t t ocma i voi! T u P r o z i a r n a şi t u Mizila, cu ca re m i - a m î m p l e t i t t i n e r e ţ e a m e a , cu care a m lup ta t , t ocma i voi să u i t a ţ i a ce s t c rez s fân t al n e a m u l u i n o s t r u ? C â t de m u l t vă p l âng . Şi t o tu ş i vă i e r t g r e ş a l a c a r e e s t e de ne i e r t a t . Ui te , a s tăz i a m să vă fac m a r e a c ins te de a v ă t r i m i t e p e a -m â n d o i cu veş t i şi do r in ţ i la D u m n e ­zeu l n o s t r u . Z a l m o x i s c h i a m ă . Se d e s ­ch ide s e r b a r e a c h e m ă r i i Ce ru lu i .

— N u v o m săvâ r ş i aces t sacrif iciu, r ăcn i genera l i i , r epez in tdu^se la B u e r e ­bis ta să- l lovească cu pa loşu r i l e .

M â n a rege lu i , ca u n b u z d u g a n d e fier, l e -a a s v â r l i t la a m â n d o i săbi i le pes te t u r n în c u r t e a cetă ţ i i . Cu a-celaş b r a ţ ca de f ier i-a i n g e n u n c h i a t pe a m â n d o i î n fa ţa preoţ i lor , a p o p o r u ­lui r ă scu la t . Ostaş i i v r u r ă să fugă. R e ­ge le îi opr i .

— Şi voi to ţ i a ţ i v e n i t ac i p e n t r u g â n d u l lor? Dece aţ i f ăcu t aceas ta , t o c ­m a i a c u m când a v e a m nevo i e d e a t â t a l iniş te , când n u m a i v r e a m să v ă d r u ­g u r i l e a r z â n d ? D u c e ţ i - v ă jos! Inf igeţ i t r e i sul i ţ i î n t r e i p ă r ţ i . P r e g ă t i ţ i o s u t ă de r u g u r i . Dacă a le v o a s t r e căpe ten i i vor fi p r i m i t e p r i n su l i ţ i de Za lmox i s , ve ţ i fi i e r t a ţ i şi t r imiş i p e s t e h o t a r e în ţ a r a Sci ţ i lor , d e u n d e n u v r e a u să m a i ven i ţ i n ic iodată . Dacă ei n u v o r fi c h e ­

m a ţ i de p u t e r e a Ceru lu i , a tunc i v ă ve ţ i a p r i d e s ingur i r u g u r i l e şi vă ve ţ i culca p e ele, p e n t r u t r e c e r e a în cea la l tă v i a ­ţă, în cân tecu l p reo ţ i lo r , în ruga M a ­re lu i P r e o t şi a mea .

P ă t r u n ş i de m a r e a ta ină , ostaşii r ă s ­cu la ţ i a u în făp tu i t î n t o c m a i o r d i n u l Rege lu i .

... D in cel m a i î na l t t u r n al ce tă ţ i i Arcedava , genera l i i P r o z i a r n a şi Mizila au fost a r u n c a ţ i p e n t r u m a r e a je r t fă . Nici u n u l însă, n ' a fost c h e m a t de Zal ­moxis . A m â n d o i s 'au p r ă b u ş i t d e p a r t e de cele t re i sul i ţ i . R u g u r i l e s 'au a p r i n s de j u r î m p r e j u r u l z idu r i lo r c a l a u n o r ­din s u p r e m . I n t r e f lăcări , o su tă de foşti ostaşi se svâ rco leau să se pur i f ice p e n t r u v ia ţ a ceala l tă , î n m u r m u r u l a-d â n c al preoţ i lor , al M a r e l u i P r e o t şi al Rege lu i .

... I n t u r n , Reg ina cu p ă r u l de aur , copiii îna l ţ i cât p ă r i n t e l e lor, p r i v e a u îngroz i ţ i focuri le . î n t r ' u n colţ a l t u r ­nu lu i , A c o r n i o n p ă r e a î m p i e t r i t l ângă M a r e l e P r e o t D e c e n e u care ven i se act ca p r i n m i n u n e , d in p e ş t e r a s fântă .

B u e r e b i s t a m u r m u r â n d r u g ă c i u n e a laola l tă cu p reo ţ i i p r i v e a ce ru l adânc i t în g â n d u r i . Dincolo de m u n t e , soare le î n s â n g e r a t c u m n u fusese d in t i m p u l lup te lo r , colora încet , ca u n g lob de j ă ­ra tec cup r in su r i l e .

Târz iu , l a s fâ r ş i tu l ce remonie i , R e ­gele se u i t ă c u ochii m i r a ţ i la M a r e l e P reo t . Nici el n u ş t ia c u m r ă s ă r i s e D e ­ceneu în t u r n . E r a î n t r ' a d e v ă r p u t e r e durnnezeească ?

Rege le vo rb i cu g lasu l s t i n s : •— N u i-a p r i m i t P ă r i n t e . D u m n e z e u

n u m a i p r i m e ş t e p e n i m e n i c u veş t i de la noi . C h e m a r e a lu i Z a l m o x i s a fost as tăz i în pus t iu . P o a t e că v r e a p e a l t ­c ineva . M ă v r e a pe m i n e ? Ce zici P ă ­r i n t e bun , c h e m a r e a lu i Z a l m o x i s n ' a fost c u m v a azi p e n t r u m i n e ?

C h i p u l de p i a t r ă a l M a r e l u i P r e o t Deceneu . l u m i n a t de o r a z ă c iuda tă , se a f u n d ă î n tăcere . . .

„ B i n e c u n o s c u t u l " , cel d i n t â i m a r e R e g e al Daciei , Buerez i s ta , c iopl i tor de g â n d u r i şi f ă u r i t o r de cân tece , în ţe lese m a r e a ta ină . . .

G E O R G E A C S I N T E A N U

N. Stoica Prietenul meu

C r o n i c a m u z i c a l a

te ROMEO ALEXANDRESCU

Filarmonica. Co labo ra rea „ F i l a r ­m o n i c e i " cu „ M u n c ă şi voe b u n ă " a r ă s p u n s p r i n t r ' o so lu ţ ie concre tă u n u i vech iu d e z i d e r a t c u l t u r a l r omânesc . Cl ipa în c a r e muz ica , accesibi lă la noi a p r o a p e n u m a i ca h r a n ă sp i r i t u ­ală cos t i s i toare şi în a fa ra pos ibi l i tă ­ţ i lo r p r ac t i c e a le celor m u l ţ i , a v e a să p o a t ă lua con tac t cu or ice aud i t o r cu mi j loace modes t e , p o p u l a r i z a r e a muzic i i , c u a l t e cuv in te , e r a d e m u l ­tă v r e m e a ş t e p t a t ă .

De s igur , t o tu l n u e s t e încă rezol ­vat .

î n c e p u t u l s'a f ăcu t însă şi r e z u l t a ­te le n ' a u î n t â r z i a t să se p r o d u c ă .

Sa la A t e n e u l u i a p u t u t să se î n ­carce p â n ă a c u m d e două or i cu p u ­blic a p r o a p e în î n t r e g i m e nou , cu ucenic i la î n ţ e l ege rea c r e d i n ţ e i î n f rumos , cu suf le te do rn i ce să p r i ­m e a s c ă bucu r i i l e c u r a t e a le a r t e i . Z ă ­gazu r i l e ca re î n t e m n i ţ a u p â n ă a c u m muz ica în c e r c u l r ă s t r â n s al cunos­că tor i lo r şi i ub i to r i l o r exc lus iv a v u ţ i sau a snobi lor , au î n c e p u t î n s fârş i t să se f rângă . Via ţa c u l t u r a l ă r o m â ­nească a î n c e p u t să-şi câş t ige şi acele d r e p t u r i c a r e p â n ă a c u m îi e r a u din g r e u p r e c u p e ţ i t e . D a r e x e m p l u l t r e ­bue ex t i n s câ t m a i c u r â n d .

A l t e i n s t i t u ţ i u n i şi pe r sona l i t ă ţ i l e muz ice i r o m â n e ş t i t r e b u e să p a r t i ­cipe la aceas tă ope ră d e d i fuzare a educa ţ i e i a r t i s t i ce în masse l e p o p u ­l a r e . Ches t i unea t u r n e e l o r muz ica l e în provinc ie , în ce p r i v e ş t e a t â t fe­l u r i t e g r u p ă r i c â t şi ac t iv i t a t ea i n d i ­v idua lă , es te o a l t ă fa ţă foar te în ­s e m n a t ă a p rob l eme i , ca re t r e b u e ene rg ic p u s ă în s t u d i u şi a d a p t a t ă scopur i lo r u r m ă r i t e .

Es te cu t o t u l n i m e r i t ă ideia de a se face cunoscu te r â n d u r i l o r p r o a s p e t e de p u b l i c ven i t e cu e m o ţ i o n a n t ă t r a ­ge re de i n i m ă c ă t r e muzică , p e cât posibil , câ t m a i m u l ţ i d in a r t i ş t i i noş t r i d e seamă , c â t m a i comple te aspec te a le compozi ţ ie i r omâneş t i , ale r eze rve lo r d i r i jo ra le şi soliste.

Al doilea concer t „ F i l a r m o n i c a -M u n c ă şi voe b u n ă " a fost da t în gr i ja muz i c i anu lu i de a leasă c u l t u r ă şi capac i t a t e şi deoseb i t de c lar de ­f ini tă concep ţ ie ce es te d o m n u l A l ­fred Alessaradresou. Sol is tă a fost d - ra N a d i a C h e b a p a că re i f ină m ă -es t r i e p ian i s t i că a r e d a t în c las ică t r a n s p a r e n ţ ă u n conce r t de S a i n t -S a e n s p e n t r u p ian şi o rches t r ă , scr is cu acea d e s ă v â r ş i t ă es te t ică de f ac tu ră ca re l-a ca r ac t e r i za t p e compozi tor şi cu c o n s u m a t ă c u n o a ş t e r e a mi j loa­celor c o n c e r t a n t e a le p i anu lu i .

In ace iaş concer t , s imfonia I I de Bee thoven , f ăcând p a r t e d in î n t r e g ciclul B e e t h o v e n ca r e va fi e x e o u t a t a n u l aces ta p e n t r u „ M u n c ă şi voe b u n ă " şi o r apsod ie r o m â n e a s c ă de M a r t i a n Negrea , l u c r a r e de l in ie b ine d e s e m n a t ă şi i n s t r u m e n t a r e în­gr i j i tă , a u c r ea t a l t e d a t e in i ţ i e r i lo r de b u n ă s u s ţ i n e r e d a t o r i t e m a e s t r u ­lui A le s sand re scu . Di r i jo r şi solistă, au fost u n a n i m a p l a u d a ţ i .

Cuartetul Theodorescu. A u d i ţ i a in­t eg ra l ă a q u a r t e t e l o r de B e e t h o v e n a fost î n t r e p r i n s ă a n u l aces ta d e u n q u a r t e t de coa rde b i n e î n tocmi t p e n ­t r u a p u t e a a s i g u r a o cons i s t en ţă m u ­zicală şi chezăş i i i n s t r u m e n t a l e fru­moase e x e e u ţ i u n i l o r sa le : q u a r t e t u l A l e x a n d r u Theodorescu . T a l e n t u l , hă rn ic i a , e x p e r i e n ţ a d - lu i T h e o d o ­rescu s u n t p r e a b i n e cunoscu t e p e n ­t r u a ins i s ta a s u p r a lor.

N ' a m s u r p r i n d e p e n i m e n i a f i r ­m â n d t e m e i u l lor . T r e b u e să a d ă o -g ă m însă că d. Theodo re scu a ş t iu t să-şi găsească t r e i p a r t e n e r i de deo ­seb i te m e r i t e a r t i s t i ce : pe d. I. J e -lescu, u n d o t a t t â n ă r i n s t r u m e n t i s t , pe d. Rădu le scu , p r i m a l t i s t al „ F i ­l a r m o n i c e i " şi e x c e l e n t cunoscă to r al obl iga ţ i i lor d-sa le m u z i c a l e şi d. F o -t ino, v ioloncel is t cu ton m a r e şi s imţ muz ica l r e m a r c a b i l .

Es te de a ş t ep t a t de aceea ca s t r ă ­dan ia , de d r a g u l muzice i , a q u a r t e -t u lu i T h e o d o r e s c u să găsească, în special în s t r a t u r i l e t i ne r e tu lu i , ecoul care i se c u v i n e şi p r i l e ju l d e a î m ­pl in i c â t m a i l a rg scopul de e d u c a r e ar t i s t ică , a t â t de en tuz i a s t şi d e l ă u ­dabi l u r m ă r i t .

p l a s t i c a de PAUL MD3ACOVICI

EXPOZIŢIILE : KIMON LOG HI (A-TENEU); IMAC CONSTANTINES­CU, GH. M. CANTACUZINO, MAR­CEL IANCU, NINA ARBORE, MI­LITA PATRAŞOU (SALA „ILEA­NA" — C. ROMANEASCA).

D . K i m o n L o g h i e şi a n u l a c e s t a f ide l p u b l i c u l u i . E x p o z i ţ i a d - s a l e e p l i n ă d e l u c r u r i n o u i , c e e a c e e d o v a d a u n e i m a r i p u t e r i d e m u n c ă şi a u n e i e n e r g i i p e c a r e i - a r p u t e a - o i n v i d i a m u l ţ i a r t i ş t i t iner i . D . K i m o n L o g h i e a c e i a ş p o v e s t i t o r a l I m n i n i ş u r i l o r , a l a p u s u r i l o r ş i a l n ă l u c i l o r d e v i s ş i d e b a s m . B a l c i o u l d e a s e m e n e a e t r a n s f i g u r a t , e r e d a t f ă r ă a s p r i m i l e ş i f ă r ă c o n t r a s t e l e car i î i c a r a c t e r i z e a z ă a n u ­m i t e a s p e c t e . D e a l t f e l , n u n u m a i B a l c i -iC'ul s e t r a n s f o r m ă s u b p e n e l u l d - l u i L o g h i ; a t m o s f e r a a s p r ă a B r e t a n i e i , p u s ­t i u l c â m p i i l o r , p r i v e l i ş t i c a r i p e a l ţ i p i c ­tor i i - a r p r e d i s p u n e l a r e a l i z ă r i s u m b r e , d - s a a r e a m a b i l i t a t e a d e a n i l e e v o c a t r a n s p u s e , a p r o a p e s u r â z ă t o a r e . N a t u r i l e m o a r t e , f l o r i l e ş i î n g e n e r a l l u c r u r i l e f ă ­c u t e î n a t e l i e r a u a c e e a ş c o m u n i c a t i v i t a t e , a c e e a ş i f i n e ţ e î n c o l o r i t cari a u f ă c u t f a i ­m a d - i u i K i m o n L o g h i .

D . M a c C o n s t a n t i n e s c u e x p u n e l a „ I l e a ­n a " u n n u m ă r d e d e s e n u r i î n t u ş ş i în s a n g u i n ă . A c e s t a n u e s t e d e c â t u n u l d i n a s p e c t e l e t a l e n t u l u i a t â t d e d i v e r s a i l u i M a c ConSi tant ineseu . S c u l p t o r , d - s a n e - a d a t l u c r ă r i p l i n e d e s i m ţ i r e , l u c r ă r i d e s u b t i l m e ş t e ş u g . N e a m i n t i m d e a s e m e n e a d e b a s - r e l i e f u r i l e d - s a l e î n a r a m ă b ă t u t ă , t e c h n i c ă î n o a r e m a r i i c i z e l a t o r i d e o d i ­n i o a r ă a u f ă c u t o p e r e d e c e l m a i m a r e i n t e r e s a r t i s t i c , ş i p e o a r e la n o i a r e î n ­v i a t - o M a c C o n s t a n t i n e s c u . D i n t r e c e i c e l - a u i m i t a t m a i t â r z i u n i c i u n u l n u s'a p u t u t r i d i c a p â n ă l a o î n ţ e l e g e r e a t â t d e j u s t ă a m a t e r i a l u l u i , p â n ă l a î m b i n a r e a aitât d e a r m o n i o a s ă a l i n i i l o r şi a m o t i ­v e l o r d e c o r a t i v e . I n e x p o z i ţ i a d e a c u m d - s a n e iprezintă o s e r i e d e d e s e n u r i d i n ­t r e car i o b u n ă p a r t e s u n t s t u d i i d e s ­t i n a t e s ă f i e î n c h e g a t e î n v r e o c o m p o ­z i ţ ie , i a r ce le i la l te s u n t d e s e n u r i î n p e n i ţ ă t o a t e d e o m a r e d e l i c a t e ţ e ş i g i n g ă ş i e . D e ş i p u ţ i n e , l u c r ă r i l e l u i M a c C o n s t a n t i ­n e s c u p o a r t ă î n e l e r i t m u l ş i s e n s i b i l i ­t a t e a p r o p r i i t u t u r o r l u c r ă r i l o r l u i , f i e « c u l p t u r ă , a r a m ă b ă t u t ă s a u o s i m p l ă v i g -n e t ă . D . G. M. C a n t a c u z i n o e x p u n e o s e r i e d e d e s e n u r i — p e i s a g e — î n car i — e ş i f i r e s c — p e i s a g i u ! a r h i t e c t u r a l a r e u n l a c d e f r u n t e . T o t u ş i , d . C a n t a c u z i n o a r e r e a l e ca l i tă ţ i d e p i c t o r . . E f e c t e l e d e l u m i n ă i a u m a i î n t o t d e a u n a u n î n ţ e l e s m a i p r o f u n d d e cât o b i ş n u i t e l e „ te in te s ' ' o u c a r e a r h i ­tec ţ i i î ş i î n v i o r e a z ă p e i s a g e l e . I n t r e u n d e s e m n d e „ p i c t o r " c a r e - ş i a s c u n d e l ip sa d e s i m ţ i r e p r i n t r ' u n d e s m ă ţ d e l i n i i n e d i s -•cipUnate ş i u n p e i s a j a r h i t e c t u r a l d e s e n a t d e u n a r h i t e c t d e t a l i a d - l u i C a n t a c u z i n o , n u v o i e z i t a n i c i o d a t ă p e n t r u a-1 p r e f e r a p e ce l d i n u r m ă . U n u l d i n d e s e n u r i l e e x ­p u s e — o p r i v e l i ş t e d i n V e n e ţ i a — e d e u n d e o s e b i t i n t e r e s . .El n e e v o c ă s t u d i i l e lu i C l a u d e L o r a i n ş i a c e l e a t â t d e p u ţ i n e c e a l ă s a t Corot . A c e a s t a t r e b u e s ă f i e u n b i n e m e r i t a t t i t l u d e m â n d r i e p e n t r u ^ d . G h . M. C a n t a c u z i n o . A r h i t e c t ş i d - s a , d. M a r c e l I a n c u a p u s î n p i c t u r a ş i î n d e s e ­n u r i l e d - s a i e a t â t a s t ă r u i n ţ ă şi t a l e n t , î n ­cât c u d r e p t c u v â n t n e î n t r e b ă m d a c ă p r i m a n u a r ă m a s „ s o n v i o l o n d ' I n g r e s " . D . M a r c e l I a n c u î m p r e u n ă c u M a x y , B r a u n e r , s u n t l a n o i i n t e r p r e ţ i i — d e ş i a u modur i , d i f e r i t e e d e x p r i m a r e — a c e ­l e a ş i c o n c e p ţ i i î n p l a s t i c ă c e a c e - i a i z o l a t o a r e c u m , d e r e s t u l ar t i ş t i l or . D . M a x y a î m b r ă ţ i ş a t e x p e r i e n ţ a c u b i s t ă . D . B r a u n e r , d u p ă s u c c e s i v e a v a t a r u r i , s'a d e d i c a t isu-p r a r e a l i s m u l u i . D . M a r c e l I a n c u , d a c ă a c o c h e t a t c u d a d a i s m u l ş i c u b i s m u l e p o c i i , d a c ă î n d o r i n ţ a d e a fi câ t m a i e x p r e s i v n u ş i - a f ă c u t s c r u p u l e p e n t r u n i c i o d e ­f o r m a r e , a f o s t şi a r ă m a s şi a c u m c e l m a i m a r e pictor d i n t r e ei. N u f a c e m u n p a r a ­d o x s p u n â n d c ă a c e a s t a s e d a t o r e ş t e t o c ­m a i c a l i t ă ţ i l o r p e c a r e d. M a r c e l I a n c u p a r e s ă l e p r e ţ u i a s c ă m a i p u ţ i n , a d i c ă a c e l o r d a r u r i car i î l î n d e a m n ă s ă p u n ă u n v e r d e f r u m o s l â n g ă u n r o ş u rar şi d i n a c e a s t ă n e p r e m e d i t a t ă a s o c i a ţ i e să n e o f e r e s p e c t a c o l u l a t â t d e c ă u t a t a l a r m o n i e i p u r e . A c e a s t ă b u c u r i e e m i n i m u m d a r şi e s e n ţ i a l u l p e care -1 c e r e p r i v i t o r u l u n u i t a b l o u . C e i ­la l ţ i , n u n e i n t e r e s e a z ă , c ă c i a c e l ice p r i ­v e ş t e t a b l o u l p e n t r u a - i g h i c i u n a l t s e n s d e c â t f r u m u s e ţ e a l u i î n s i n e , c a r e e i n ­s e n s i b i l la e a , e u n n e c h e m a t l a u n a s t f e l d e o s p ă ţ .

î n c e r c ă r i l e p i o t o r i e e ş t i a l e d - n e i M i l i t a P ă t r a s e u d o v e d e s c sp i r i tu l n e o d i h n i t al a c e s t e i d ă r u i t e a r t i s t e . P o r t r e t e l e d - s a l e a u f a r m e c u l f r e s c e l o r p o m p e i e n e . G a m e l e î n e a r e s u n t s c ă l d a t e , a n u m i t e s t â n g ă c i i c o n t r i b u e l a a c e a s t ă i m p r e s i e . E u n m e r i t d e o s e b i t a l d - n e i M i l i ţ i a P ă t r a ş c u icare — e u M a c C o n s t a n t i n e s c u s u n t p r i n t r e p u ­ţ in i i s c u l p t o r i c ă r o r a l e p l a c e ş i d a u m a i m u l t ă a t e n ţ i e d e s e n u l u i . L u c r ă r i l e d - n e i N i n a A r b o r e a u şi a l e u n r e a l f a r m e c î n c a n d o a r e a lor . D - s a d e s e n e a z ă e u m u l t ă a p l i c a ţ i e s u b i e c t e a d e s e o r i e x t r e m d e s i m p l e , a l t e o r i — ,cum e „ M ă n ă s t i r e a P a r

s ă r e a " c a r e e p o a t e c e a m a i b u n ă l u c r a r e — ş t i e s ă c o m p u n ă f r u m o s u n p e i s a j .

D i n p a r t i c i p a r e a d - n e i N i n a A r b o r e s e d e s p r i n d e l i m p e d e î n c l i n a r e a s a p e n t r u g r a v u r ă . A ş t e p t ă m d e l a d - s a o p e r e d i n c e î n c e m a i m u l t e ş i m a i d e f i n i t i v e î n a c e a s t ă t e h n i c ă .

18 Noembrie 1939 UNIVERSUL LITERAR 5

Jucătorul de şah (nuvela

R i t t a sosise cu s te le le , cu flori le, cu z â m b e t e l e . V ib ra se a e r u l ca o v i o a r ă şi oda t ă cu sosi rea ei, se iscase u n c l ima t p u r — p r e ţ i o s de i ub i r e . In odaia , în ca re F r a n c i s c a d e - a b e a acum, d u p ă p a ­t r u z e c i d e zile, cobora d in pat , i n t r a r e a ei fu o s ă r b ă t o r e a s c ă însuf le ţ i re , b u i u c de t i n e r e ş t i şi e legiace a d u c e r i a m i n t e . Eş i tă în î n t â m p i n a r e a p r i e t e n e i de od i ­n ioară , conva l e scen t a s u r p r i n s e s e s e m ­n u l a d e v ă r a t e i bucu r i i . Şi î n mi j locul f a s c i n a n t u l u i d e c o r d e t i n e r e ţ e şi voio­şie — R i t t a ca u n fün c a r e te soarbe şi t e r e d u c e .

—- A v e n i t p r i m ă v a r a , F ranc i sca ! B r a ţ e l e o d a t ă cu s u r â s u l î n t i n d e a u

u n b o g a t b u c h e t d e dali i . — T u şt i i l u c ru l ăs ta? Da, e u s u n t

P r i m ă v a r a ! Da l i i l e a v e a u o cu loare d e m a g i e

faud ică : v e r d e a m e s t e c a t cu roz — r ă ­s ă r i t u r i so lare pe d e - a s u p r a i m a c u l a ­t e lo r peisagi i m a r i n e .

— Ha ide , s p u n e u n c u v â n t . D e ce m ă p r iveş t i a t â t de m i r a t ă ?

R i t t a a v e a obra j i i pole i ţ i de l u m i n ă (azur or i v in d i n s t r u g u r i i i ta l ieni ) ; F r a n c i s c a avea t â m p l e l e g a l b e n e (foto­graf i i p r ă f u i t e s a u ser i de secetă în o-raşe le m i z e r e ) . î n v ă l u i t ă în n e v i n o v a t ă f r u m u s e ţ e (p roaspă t ă şi feciorească), R i t t a s e a m ă n ă să lba tece lo r c iu te d in p ă d u r i l e l ibe re . Cu g â n d u r i l e r ă t ăc i t e , cu v i a ţ a p r e g ă t i t ă aceloraş i f u m e g ă -t o a r e e x p e r i e n ţ e — Franc i sca e ra a-m i n t i r e a u n e i a l te fe te — p ă s t r a t ă tot a t â t de a m a r , t ă c u t ă şi b l â n d ă în p o r ­t r e t e l e d in a l b u m .

—• î n t r ' a d e v ă r a ven i t p r i m ă v a r a , R i t t a ? (glasul nos ta lg ic şi pal ) .

— Des igur , de ce te mi r i? •— Vezi! (se ap rop i a s p r i j i n i n d u - s e

de s caune ; îi p r i n s e f lori le şi m â i n i l e î n t r e p a l m e l e ei s lăbi te . î m b r ă ţ i ş a r e a fu p rec ip i t a t ă . F r a n c i s c a sesiză mi rosu l de i e r b u r i c rude , pe care-1 desve leau p ă r u l şi t r u p u l t â n ă r al Ri t te i ) . N u ş t iam, R i t t a . A t r e b u i t să vii tu , ca să aflu.

Se a şeza ră pe t a b u r e t e l e de l ângă g e a m u r i . F r a n c i s c a o m a i p r i v e a încă b u i m a c ă , n e d u m e r i t ă . A f a r ă p r ive l i ş t i ­le se i m p r i m a u sens ib i le p â n ă ap roape . A t â t a l impez ime , a t â t a a e r p u r ! O b â n ­t u i r ă c o a r e a ser i i şi l uc i r ea boga t ă a a p u s u l u i de pes t e g r ă d i n i l e o raşu lu i .

— T e - a i s c h i m b a t m u l t , F ranc i sca . — N u se poa te s p u n e as ta . A m r ă ­

m a s la fel. — Tot m a i eşt i bo lnavă? — M i - a m reven i t . — D e s i g u r că ai sufer i t m u l t , d r a g a

m e a . — Nu şt iu dacă a fost î n t r ' a d e v ă r

su fe r in ţ ă . E r a m a i de g r a b ă o s t a r e d e n e s i g u r a n ţ ă , de ne l in i ş te , o t u r b u r ă ­t o a r e a g r e s i v i t a t e a s imţu r i lo r .

— Copi lu l? — Nu, R i t t a . V l a d n u m a i v rea copil.

Nici eu nu-1 doresc . Mi se p a r e inut i l , ca ragh ios . D e - a r sosi, a r adăoga n e p u -t in ţ i i d e î n ţ e l e g e r e a lui Vlad, o a l t ă î n f r â n g e r e a mea . II refuz, s implu .

— Vai , F ranc i sca . Vorbeş t i în a fa ră de suf le tu l t ău . T u n ' a i fost n ic ioda tă aşa. P o a t e eşt i m a i fer ic i tă a cum.

— Fer i c i t ă? O, d r a g ă Ri t t a , e a t â t de m u l t spus! Crezi c ' am câş t iga t ceva p r i n căsă to r i e ? Nimic . A m p i e r d u t şi s ensu l i luzi i lor .

— A c u m îmi dau seama . Ai r ă m a s la fel.

— N u p u t e a m să m ă s c h i m b . I ţ i m a i aduc i a m i n t e ? Ce v i s a m pe bănc i l e şcolii, ce p l a n u r i n e făceam în v a g a -b o n d a j e l e n o a s t r e n o c t u r n e ! L ibe re , R i t t a , să f im l ibe re : India , Hava i , Ca­n a d a — ce fan tas t i c i t i ne ra r ! N e c o n ­s t r â n s ă de n i m e n i (aşa m ă dor iam) , i u ­b i t ă d o a r d e lucefer i , dor i t ă de s p a ­ţ i i le v i rgine . . .

— D r a g a m e a ghe işă v i să toa re — f r u m o s t r e c u t !

— Mizerab i l , Ri t ta , m ize rab i l t r ecu t . Căci dacă n ' a ş fi visat , n u e r a m astăzi o d i s p e r a t ă . C e - a m a juns? ( f runtea se p lecă î n v o l b u r a t ă de c ruda r ea l i t a t e ) : î n t r ' u n o răşe l de provinc ie — soţia u -n u i u m i l func ţ ionar . E groaznic , Ri t t a . M'auz i? N e - a m d e s p ă r ţ i t de zece ani . Ei b ine , de zece an i n ' a m ieşit d in o ră ­şe lu l ăsta , de zece an i n ' a m m a i cău ta t s t e a u a p o l a r ă pe cer.

— D a r as ta e de-a d r e p t u l n e b u n i e . Ţ i - a ven i t ch ia r a t â t de g r e u să evav dezi?

—- N u e vo rba de asta. — T e ţ i n e ceva aici, t e opreş te ceva? — Da, m ă opreş t e ceva. Nu Vlad,

nici a m i n t i r i l e , n u mor ţ i i . Ci c r ed in ţ a că va a p a r e c ineva care să m ă deslege d e f a r m e c e , c a r e s ă - m i evoce imaginea a l tu i p a r a d i s , ca re s ă - m i r edea accesul la a d e v ă r a t a fer ic i re . S u n t o n e b u n ă ?

— Nu, p e n t r u t ine n u eşt i . R i t t a în ţ e l egea . Grea , cu r e z o n a n ţ e

d e g o n g f u n e r a r şi î m b â c s i t ă de obscu­r i t ă ţ i şi d ibue l i , v i a ţ a F r anc i s că i se d e ­s făşura ca f i lmul une i au tops i i m e t i c u ­loase. Aşa fusese î n t o t d e a u n a . î ş i a d u ­ce a m i n t e . F r a n c i s c a se nă scuse de là î n c e p u t cu s e n t i m e n t u l b lazăr i i şi i n ­fer ior i tă ţ i i . Moş t en i s e t o a t e r e s e m n ă r i ­le şi r e m u ş c ă r i l e s t r ă m o ş i l o r — b a z a r de r e fu lă r i n e d e s l ă n ţ u i t e . Şi dacă î n ­cercase să depăşească o r i z o n t u l ei o b -

inedita) d e L A T J R E N Ţ I U F U L G A

tuz, cu toa te răscol i r i le , r ă m ă s e s e tot p r i zon ie ră l imi te lor vie ţ i i . I n c o n ş t i e n t ă de ce avea să se î n t â m p l e , t r ă i se e x ­p e r i e n ţ e t r i s te , t r a v e r s a s e e t a p e de ca ­tegor ică şi i n d e p e n d e n t ă t r ă i r e . N u fo­losise la n imic . Se re fug iase apoi în căsător ie , c r e z â n d c 'ar p u t e a să se s t a ­to rn icească astfel n ă v a l a svârco l i r i lo r h e r e d i t ä r e . Astăz i , R i t t a avea în fa ţa o f emee ca re n u poseda n i m i c d in c a l ­m u l m a t u r i t ă ţ i i . î n seş i m a n i f e s t ă r i l e ei e r a u c o n t e m p l a ţ i a p r o p r i u l u i c l i m a t al pă r in ţ i l o r .

— D a r d e c e - ţ i vorbesc d e s p r e n i m i ­cu r i l e m e l e ? Hai , spune-^mi ee^ai m a i făcut p â n ă acum, u n d e ai a j uns cu s t u ­dii le?

— Nici as ta n ' a r e v r eo i m p o r t a n ţ ă . V e n i s e m aci c u c r ed in ţ a c'o să t e r e ­găsesc m a i f i rească.

— Crezi că s u n t a n o r m a l ă ? E u n a-n u m i t concept d e t r ă i r e Ri t t a , şi a t â t .

— Mă g â n d e s c însă că t r e b u e să a-legi î n t r e două şanse : r e s e m n a r e a or i e v a d a r e a .

—• Mi-e impos ib i l să fug, să n ă s c o -сезс a l t e c l imate . T u ştii, R i t t a , ce fac deobice iu z iua î n t r e a g ă ?

— Mi 'nch ipu i . — Cos c iorapi şi f l ane lu ţ e . O a l ta s 'ar

m â n d r i , a l ţ i i a r s p u n e că as ta m i - e s t e m e n i r e a .

— P e n t r u t ine. . . — P e n t r u m i n e e o ca tas t rofă , R i t t a . Se s t r â n g e a u b u r e l e p r i m ă v e r i i la

feres t re . î n a p o i î n a m i n t i r e , se î n c e ţ o ­şase ră şi ce le m a i s u a v e imag in i . — „ M â i n e t r e b u e să se î n t â m p l e m i ­n u n e a . M â i n e ! " Aşa s p u n e a m e r e u . D a r d in v ă z d u h u r i , d in m i e z u l o r a şu ­lui, d i n t r e in imi le b ibe lour i lo r — nu r ă s p u n d e a decâ t un ecou su rd , s u b p ă -m â n t e a n ca e fo r tu r i l e s t inse a le c ruc i ­ficaţi lor.

R i t t a se r idicase , s p l e n d i d şi a lb s e m n de m i r a r e a f r u m u s e ţ i i t ru faşe . F r a n ­cisca îi u r m ă r i d in u m b r ă mişcă r i l e (aveau ceva de m â n z n ă r ă v a ş t r ă i t n u ­m a i pe c â m p u r i . P r e a iu reşe , ob razn i ­ce şi p r e a l ibe re i se p ă r e a u r i tm ice l e înc l ină r i a le şo ldu r i lo r şi l in i i le a lveo-t a t e ale coapse lor sub ţ i r i ) . A j u n s e l â n ­gă p ian , a l ă t u r i de m ă s u ţ a d e şah —

s v â n t u r â n d î n t r e dege te piesele ca­fenii .

— Vai Ri t ta , s u n t a t â t de u i tucă . A r fi t r e b u i t să te se rvesc cu ceva .

—• Te rog, nu . Ma i b ine ha i să j u c ă m şah.

— Vre i? —• Da, e ra i cea m a i b u n ă j u c ă t o a r e

d in clasa noas t r ă . A ş v r e a să te v ă d i a r î n c r u n t a t ă ca u n savan t , în des l e -g a r e a d i fer i te lor c o m b i n a ţ i i .

—• Ce b iza ră a s e m ă n a r e , R i t t a ! (fi­gu r i l e se a l in i au pa r a l e l e în c a r e u r i l e cu a lb şi a lba s t ru . Ochi i F r anc i s că i fi­x a u a d â n c ch ipu l oval şi roz a l fetei) . S e m e n i cu c ineva Ri t t a , cu c ineva î n ­ch ipu i t .

— N u m a i şt i i ? P r o f e s o r u l D u c u s p u ­nea că s e m ă n c 'un c a v a l e r din căr ţ i l e de b a s m e g e r m a n e .

— Nu, Ri t ta , cu a l t c ineva . H a i joacă! P ion i i delà e x t r e m i t ă ţ i p o r n i r ă cel

d in tâ i a tac . R ă s p u n s e r ă m a i p r o m p t (în p a r t i d a Franc i scă i ) cei d in fa ţa şi d r e a p t a Rege lu i , în u n g h i u .

—• Ascu l t ă F ranc i sca , dece n u - ţ i d o ­reş t i u n copil?

— Mi -a r î n j u m ă t ă ţ i i luzi i le , ţ i - a m spus doar . D a r să n u m a i v o r b i m d e s ­p r e as ta . M u t ă !

Al t pion, s t i n g h e r p e l inia ce lor la l ţ i . Şi încă o m i ş c a r e ş i 'ncă al ta . Căzu ră doi din ei, cei p a t r u ofi ţeri , u n cal; r o ­cade, Reg ina în f run te , Regi i în fund ca la u n pos t o b s e r v a t o r s c r u t â n d o r izon­tu l . Mi r a ju l p o r n e a delà p iese le d e şah sp re s t r ă f u n d u r i l e lumi i .

— O a r e se po t face copii c 'un s b u -rător , F ranc i sca? (ochii R i t t e i s t ic leau, buze le sub ţ i r i z â m b e a u s t r an iu ) .

—• U n d e l-ai î n t â l n i t ? — Nicăier i . Mi-a a p ă r u t oda tă . E ra

înal t , d rag , f rumos . (Francisca avea ochii umezi , obra j i i

m a i pal iz i ca nic iodată) . — S b u r ă t o r u l ! (pr ivir i le l u n e c a r ă p e ­

ste feres t re) . S b u r ă t o r u l an i lo r m e i de eri . N u Ri t ta , n u se po t face.

— Ce copilăr i i vorbesc . T e - a m î n t r e ­b a t î n t r ' o doară . Visez şi eu ca şi t i ne ,

F ranc i sca . A ş t e p t şi e u u n zeu. A m şi eu i luzi i le me le .

—- Vezi Ri t ta , a t â t n i s'a acorda t . D r e p t u l , l i b e r t a t e a la vis . Cel p u ţ i n d e -a c u m î n a i n t e n u n e m a i r ă m â n e decâ t d ragos tea , be ţ i a şi fe r ic i rea f a n t a s ­me lo r .

N ă m o l u r i p l i n e de p a t i m i ca s o m n u l m o r ţ i l o r n e o d i h n i ţ i — s b ă t e a u p e a r i ­pe le nopţ i i , p â n ă la fe res t re . F r a n c i s c a se s c u t u r ă de fr ig şi t ă ce re . Ca o v r ă ­j i r e v e n i t ă de d e p a r t e , p a t i m a cu f lă­cări şi f um a vieţ i i ei i n c o n ş t i e n t e — îi î m b u j o r a obraj i i . D in b l â n d e ţ e a a m i ­ca lă a r e v e d e r i i se i scase o î n v o l b u r a r e să lba t ecă î n s imţu r i . Ş e r p i despu ia ţ i c i r cu l au p r i n sânge le bo lnave i , c u t o a ­te m i a s m e l e g â n d u r i l o r î n t u n e c a t e . S e ap rop i e de p r i e t e n a b londă , cu b l e s t e ­m u l h u i n d u - i s u b t â m p l e ş i 'n ungh i i . Mu tă , a d u l m e c a t r u p u l c r e scu t t â n ă r şi v i rg in s u b rochi i . R i t t a i se p ă r u ca u n a m a n t adânc , f u lge ră to r şi rece . Ochi i de p i a t r ă ai F r a n c i s c ă i p r i v e a sâni i şi u m e r i i învoi ţ i , cu nesa ţ i u l p r i m u l u i ceas ide d r a g o s t e p r i h ă n i t ă . O d u r e ­roasă l a r m ă vâ jâ i a s u b f r u n t e .

(— „Ce b i za ră a s e m ă n a r e ! S e m e n i cu c ineva înch ipu i t ) .

G â n d u l m i e r o s se r ă s u c e a — v i p e r ă s ăge ta t ă în c reer i .

— D ă - m i voe să t e s ă r u t , R i t t a ! B u c h e t u l de .dalii s t a r ă s t u r n a t p e

cearceafur i . P iese le de ş a h v e g h e a u ce­nuşi i .

— Dă^mi voe să t e s ă ru t , R i t t a ! — Eşt i o b o l n a v ă F ranc i sca , o bo l ­

n a v ă n e b u n ă (fusese g â n d u l t â r z iu al Ri t te i , c ând se s m u c e a să se desc leş-teze) . Fug i s e oa rbă , înf r ica tă , l ă s ând uş i le deschise .

P l u t e a u oda t ă cu î n t u n e c i m e a şi sus ­p ine le t r e m u r ă t o a r e .

D u p ă p l e c a r e a Ri t te i , m a i r ă m ă s e s e ­ră în odae m i r e s m e l e , f lor i le şi z â m ­be te le ei. F r a n c i s c a p r iv i se n e s i g u r ă p r i n c a m e r ă , cu ochii î m p ă i e n j e n i ţ i şi ga lben i . S e re fugia t â r z i u în pa t , a-t e n t ă la jocul l u m i n i l o r s t e l a re de a-fară . Se auz i uşa desch isă d in hal i , a-poi ceas tă la l t ă .

— Te-a i în to rs , V lad ? — Da. D a r de ce n ' a i a p r i n s l ă m ­

pi le? — Nu, lasă- le . E m a i p l ă c u t aşa. O c ă u t ă p r i n î n t u n e r i c şi-o î m b r ă ­

ţişa uscat , f ă ră d ragos te , f ă r ă d o r i n ţ ă . Cu m â n e c a l a rgă a cămăşi i , F r a n c i s c a îşi ş t e r se buze le . Auz i apoi fâsâitul ha ine lo r desfăcute , u n pan to f a r u n c a t l ângă m a s a de şah , p ă t u r a desfăcută . Nu-1 vedea . II ş t ia însă ca ' n t o t d e a u n a cu f igura i nexp re s ivă , anost , obseda t veşn ic de r e g i s t r e şi cifre. Coapse le se l ip i ră î n t â m p l ă t o r . F r a n c i s c a îşi r e t r a ­se p ic iorul , î n g h e m u i n d u - s e s t r â n s la m a r g i n e .

—• Dormi , F r a n c i s c a ? — Nu, Vlad . N u pot . — încea rcă , e necesa r . Cl ipele t r e c e a u î năbuş i t e . L â n g ă g e a ­

m u r i d a n s a u hao t i c veden i i l e . G u s t a-m a r şi g r e a ţ ă în g u r ă .

— Vlade , s u n t nefer ic i tă , Vlade . N u r ă s p u n s e n i m e n i . P l â n s u l c u m i r e s m e l e f lori lor , cu

jocul p iese lo r de şah în î n t u n e r i c , îl l uă v â n t u l c u l a c r imi cu to t — p e n t r u d e p ă r t ă r i . î nce t , î nce t — în c u r â n d — a v e a să se î n t â m p l e a l t ă fa ţă a l umi i t r ă i t ă f a n t o m a t e c d e h a l u c i n a t a F r a n ­cisca.

* P e n t r u p r i m a d a t ă F r a n c i s c a î m b r ă ­

case o roch ie roşie . Muzica o r h e s t r e i o s u r p r i n s e în mi j l ocu l săli i . Şi f r u m u ­se ţea ei c u r a t ă o c u p r i n d e a u i m e n s e l e oglinzi , v a p o r o a s ă şi i r ea lă . De là u m e ­r i i p u d r a ţ i p â n ă la g lesne — t r u p u l p ă r e a f lacără s u b s c â n t e e t o a r e l e r e f l e ­x e a le l ampioane lo r . D o a r b r a ţ e l e l e ­g ă n ă t o a r e , pu foase ca a r ip i l e de p ă s ă r i — sch i ţ au s e m n u l une i boga t e a lbe ţ i c a rna l e .

— D o a m n e , u n d e sun t? Cine m ' a a-dus aici?

N e d u m e r i r e a c rescuse m u l t , m a i a-les c â n d se v ă z u s t i n g h e r ă în mi j locu l p e r e c h i l o r d a n s a t o a r e . O b s e r v ă a t u n c i că to ţ i ochii b ă r b a ţ i l o r o i scodeau i n ­s is ten t , î m b e l ş u g a ţ i d e apa r i ţ i a roş ie . F ă r ă voia ei, F r a n c i s c a v io len tase o r d i ­nea f i rească a spec taco lu lu i . D e - a b i a t â rz iu văzu î n fund, p l a c a r d e m a r i co­lo ra t e :

— Dansa ţ i , be ţ i , învese l i ţ i -vă . Balu l Regi lor ! U l t i m a n o a p t e a Regi lor!

Confet t i , s e rpen t i ne , g h i r l a n d e . î m ­b r ă ţ i ş ă r i p r i n co l ţu r i obscure . T r u p u ­r i le mlăd i i , s p r i n ţ a r e şi gu r i l e car i s e c e r e a u s ă r u t a t e . Va l su l m i e z u l u i nop ţ i i u n d u i t o r , f r emă tă to r , cascadic . N e t r e ­zită încă d in n e d u m e r i r e , F r a n c i s c a se văzu d e o d a t ă î n l ă n ţ u i t ă d e u n a d in m ă ş t i . B r a ţ u l înce rcu i se mi j locul m a i s u s de c ingă toa re , cu s t ă r u i n ţ a u n e i p r e v e s t i r i e ro t ice . N u - i v e d e a decâ t pup i l e l e de -o c u l o a r e n e a g r ă , s cân t ee -

toa re . Aici şi d a n s u l e r a c iudat . A l u ­n e c a r e a se făcea d u p ă u n r i t m a p a r t e , p i r u e t e l e ova le lao la l tă . Melod ia a v e a ecou de ch in a scuns î n vior i . N u m a i d u p ă câ teva c l ipe F r a n c i s c a obse rvă că p a r t e n e r u l ei avea v e s t m i n t e l e roşii . S ingu r i i d i n sală. A c u m n u m a i cău t a să se î n t r e b e c ine a a d u s - o aici, ci cu ­r ioz i ta tea se opr i se a s u p r a o m u l u i îna l t , mlăd ios , aus t e r .

N u era ob i şnu in ţ a d a n s u l u i u m a n . Ceva t u r b u r ă t o r şi vijel ios, ceva de 1 -m a t e r i a l ă t r u d ă . Se sp i r i t ua l i z au p â n ă şi c o n t u r u r i l e lor . M i r u l s f in te lo r e x ­taze . Hiperbo l i c m i r a j .

— Cine eşti? De u n d e vii? In o ra şu l n o s t r u n u t e - a m v ă z u t n ic ioda tă .

Ochi i o m u l u i î n roşu , c u pup i l e l e n e g r e — s c â n t e e t o a r e — o p r i v i r ă cu d ragos te .

— Şi to tuş i , de m u l t m ' a i cunoscut . M i r a r e , cur ioz i t a te . î n t r e b ă r i l e n e ­

d u m e r i t e n u g ă s e a u n ică i r i des legare . U n d e ? U n d e ? Cine? Şi F ranc i sca , fă ră să m a i c a u t e a l t ă î n ţ e l ege re , cu m â n a d r e a p t ă care de ja se afla p e u m ă r , î n ­cercă să dea jos m a s c a de p e fa ţa p a r ­t e n e r u l u i ei. N u reuş i . I n s c h i m b i s -b u c n i r â s u l c iuda t şi zef lemi tor a l ce ­lu i la l t . Şi o d a t ă cu as ta , des facerea b r u t a l ă d in dans . F r a n c i s c a r ă m a s e p i ­ron i tă locului , p r i v indu -1 t r e c â n d to t d rep t , t u t e l a r — p i e r z â n d u - s e în î n v ă l ­măşea lă . N ic iun cuvân t , n ic io exp l i ca ­ţ ie . D o a r r â su l . Râsu l p e care-1 m a i auz i se u n d e v a , n u - ş i a m i n t e ş t e u n d e . De ce fugise? Dece o lăsase r id icolă în mi j locu l săii?

N u m a i avea pe cine a ş t e p t a aici . P o r n i în t r a v e r s a r e a odăi lor , c e r e e t â n -d u - l e c u d e - a m ă n u n t u l . Ma i e r a u câ­t e v a m i n u t e p â n ă la m i e z u l nop ţ i i . To ţ i îşi vo r scoa te măş t i l e . II v a afla. C u -t r e e r â n d cor idoare le şi c a m e r e l e a m e ­n a j a t e p e n t r u cafele , t u t u n şi taifas—• F r a n c i s c a î n t â l n i o a m e n i m u l ţ i . Nu r ecunoscu însă în n i m e n i v r e - u n p r i e ­t en . Nici Ri t ta , nici Coca, nici D u n a .

U n ceas p e t r e c u t în c ă u t a r e . T â r z i u îl r e v ă z u d u p ă ace leaş i h a i n e roşii , a-şezat la o m ă s u ţ ă şi j u c â n d ş a h cu d o m ­nu l p r i m - p r o c u r o r . I n j u r n u m a i f e ­me i . II s o r b e a u ca p e o b o a r e de a r o m e t a r i , sa t i s făcă toare . î n t r ' a d e v ă r , e r a u n b ă r b a t f rumos . î n f ă ţ i ş a r e a nobi lă , l u ­m i n a t ă de făclii i n t e r ioa re , aceiaş i ochi p r i m e j d u i t o r i şi seraf ici . F r a n c i s c a îşi făcu loc p â n ă a p r o a p e . P u r c e d e a d i n f ă p t u r a lui u n a e r i n u m a n , o s u p e r b ă m a g i e n e p ă m â n t e a n ă .

U n d e l - am m a i în t â ln i t ? S e a m ă ­n ă c u Vlad , s e a m ă n ă cu R i t t a?

Dege te l e o m u l u i în h a i n e roşi i e r a u lungi , a lbe , cu u n g h i i l e t ă i a t e şcolă­reş te . F i g u r a p r i n s ă de sus e ra p u r t a t ă cu înce t inea l ă în r o n d u l vec in . T o a t e mişcă r i l e p u r c e d e a u d i n t r ' u n esen ţ ia l a l gând i r i i ap r io r i ce . Reg ina fu d u s ă din ca reu l d i n fund p e l in ia o f i ţ e ru lu i a t acan t . Rege l e r ă m ă s e s e s i n g u r î n t r e t u r n u r i . U n p ion căzu. S e desfăcu a s t ­fel d r u m d r e p t sp r e ba r i cade l e a d v e r ­sa ru lu i . E r a o pe r f ec t ă s t a r e d e ca lm. F r a n c i s c a o b ţ i n u s e cu o c e r t i t u d i n e n a ­t u r a l ă o n o u ă c u n o a ş t e r e a n e c u n o s c u ­tu lu i . N u r e ţ i n e a d i n în fă ţ i ş a r ea lui d e ­câ t fa ţa adâncă , r ăvăş i t ă , s c r u p u l o s a-p l eca t ă pe s t e t ăb l i a d e şah . D o m n u l p r i m - p r o c u r o r z a d a r n i c înce rca a l t ă tac t ică . î ş i ş t ia p a r t i d a p i e r d u t ă . Or ice d e p l a s a r e a o r ică re i f iguri , a r fi fost i-n u t i l ă . Deaceea , p l ic t i s i t ş i o a r e c u m s u r p r i n s d e o î n f r â n g e r e a t â t de r a p i ­dă, se sculă î n t i n z â n d u - i s t r ă i n u l u i m â i n i l e :

— î n t r ' a d e v ă r , eş t i u n j u c ă t o r d e ş a h formidabi l . M ă d a u înv ins .

— Păca t , r ă s p u n s e d â n d d in u m e r i o m u l în roşu, a r fi fost o p a r t i d ă ce ­leb ră .

Toate îl p r i v e a u cu a d m i r a ţ i a celor ca re s 'ar v r e a ch ia r v ic t ime le lui . F r a n ­cisca t r ă i a dub ios s e n t i m e n t u l geloziei . Se g â n d e a că a r p u t e a ea însăş i ocupa locul d o m n u l u i p r i m - p r o c u r o r . F ă c u ch ia r ges tu l de a se aşeza, d a r m a i î n a i n t e ca să-şi r e p u n ă f igur i le în o r ­dine , celă la l t îi vo rb i s incer şi c u m i n t e :

— O, nu , f rumoasa m e a d o a m n ă ! P r e f e r să dansez .

F r a n c i s c a n u ezită. Ii e ra ind i fe ren t . Or i aci, or i dincolo, se af la în a p r o p i e ­rea lui . Câş t igase pe n e a ş t e p t a t e o c la­uză. D a r d a n s u l depăşea sensu l con­ş t i en t şi s t ă r u i t o r a l une i p l i m b ă r i l e ­g ă n ă t o a r e , î nce rcu i t ă , s t r â n s ă — i se s u b o r d o n a s e t ăcu tă , u imi tă , în f iora tă .

A c u m d u p ă ce-şi d ă d u s e masca jos , cu t oa t e că el n u m a i p r e z e n t a o c u r i o ­z i ta te , F r a n c i s c a r a p o r t a toa te m i ş c ă ­r i l e şi t oa te z â m b e t e l e lui l a o a l t ă i-d e n t i t a t e m i s tu i t oa r e , i n t e r i o a r ă a o-m u l u i de l â n g ă dânsa .

De aci îna in te , c l ipă cu clipă, F r a n ­cisca t r ă d a o vie t r a n s c e n d e n ţ ă v a p o ­roasă s p r e r ea l i t a t ea s u p r e m ă a m i t u ­lui c rea t în s ea ra as ta . N u i se m a i p ă ­r e a n e n a t u r a l ă a t i n g e r e a de e l şi o r i ­c u m a r fi r e a c ţ i o n a t j u c ă t o r u l de şah

— toa t e l e - a r fi p r i m i t cu p a t i m ă , cu s e n t i m e n t u l sa t isfacer i i u n e i v o l u p t ă ţ i ac tua le , necesa re .

D a n s u l se t e r m i n ă . N u se d e s p ă r ţ i r ă . P ă r ă s i r ă astfel î m p r e u n ă sala , r e t r ă -g â n d u - s e î n c a m e r a de là î ncepu t . D e -ab ia a c u m F r a n c i s c a îşi d ă d u s e a m a că odaia a s t a s e a m ă n ă cu d o r m i t o r u l ei. B a nu , t o a t e l u c r u r i l e a u r ă m a s to t a şa c u m a u fost î n clipa sosir i i Ri t te i . A -colo, a l ă t u r i d e m a s ă — b u c h e t u l de flori, p iese le d e şah , o ţ iga ră , d in ca r ­t o n u l lu i Vlad , f u m a t ă p e j u m ă t a t e şi s t insă î n s c r u m i e r ă . C u m , c u m p u t e a u t oa t e să se s c h i m b e astfel? U n d e e Vlad? D a r în cl ipa u r m ă t o a r e , t o t u l i se p ă r u n a t u r a l . Ipo teze le (pe c a r e şi le p u n e a acum) n u e r a u d e c â t a r b i t r a r e r ă s p u n s u r i la î n t r e b ă r i l e ca re o t o r t u ­r a u d e l à î n c e p u t u l ba lu lu i . O m u l a c e ­s ta sosise d in necunoscu t , d i n t r ' o i lu ­zie, d i n t r ' u n u n i v e r s c iuda t , d incolo de p r e z e n ţ a ei p ă m â n t e a n ă . II cunoscuse In î m p r e j u r ă r i n e o b i ş n u i t e şi a fost dea juns u n s i m p l u a m ă n u n t , ca să î n ­ţe l eagă de ce îl cău ta se ş i n u vro ia să - l p i a r d ă . î ş i cunoaş t e de s tu l de b ine v ia ţ a ei a n t e r i o a r ă . U n a d i n ex i s t en ­ţ e l e t r ag ice , c a r e r e l eva î n t r ' o a sp ră gol ic iune cr iza conş t i i n ţ e i s a l e d e fe­m e e . S e n s u l su fe r in ţe i de p â n ă a c u m n u e ra m a t e r i a l , n ic i m a t e m a t i c . E r a doar o d e s l â n a r e de g â n d u r i , o î m p r ă ş -t i e r e a spe ran ţ e lo r , o d i f o r m a n t ă r e a l i ­t a t e . P e r p e t u a de t re izeci de a n i t a r e l e d i s p e r a t e a le u n o r o a m e n i de d ina in t e d e ea. Şi cu toa te că n ă d ă j d u i s e la o r e ­c rea re , la u n r e p a o s a l o r d i n e l o r sp i r i ­t u a l e — Frac i s ca r ă m a s e o exa l t a t ă , m a i m u l t ch i a r — o ch inu i t ă bo lnavă .

N u m a i e r a n i m e n i î n c a m e r a d e şah . — Să s t ă m , F ranc i sca ! D in t r ecu t , î l p r i v e a u aceiaşi ochi

p l ânş i . D u p ă a t â t e a m i n u t e d e t ă ce r e , vo rb i ca ş i c u m însăş i l in i ş tea p u t e a să - l d e p ă r t e z e de ea. N u i se p u t e a p r e ­ciza c o n t u r u l . I n t r e d â n s a şi el se i n -t e r p u n e a u n vă l d e nou r . Şi to tuş i m i ş ­cări le , cuv in te le , p r i v i r i l e e r a u f i reşt i (mai ca lde , m a i ae r i ene ) .

— M ă cunoş t i a t â t de b i n e , a i p ă ­t r u n s a t â t d e a d â n c în mine , îir.cât mi- i impos ib i l s ă - m i a m i n t e s c : t e - a m m a i v ă z u t u n d e v a , ai m a i fost c u m i n e a l t ­u n d e v a ?

El s e ap rop ia se s u p l u şi mlăd ios , a i ­d o m a c lav ia tur i lo r d e p i a n c u tona l i t ă ţ i m i n o r e .

— Des igur , F ranc i sca . E u fac p a r t e d in conş t i in ţa ta . N ' a m d u s a l tă v ia ţă , d a r a m ex i s t a t m e r e u în vise le ta le .

— I n vise le m e l e . Da, d a — m i - a m i n -tesc. Eşt i s b u r ă t o r u l !

— S b u r ă t o r u l , F ranc i sca . T e - a m ch inu i t des tu l , a m sosit.

Se d e p a n a u l eneşe me lanco l i i l e s e r i ­lor de veghe , î n ani i adolescenţe i .

— Dece t r e s a i ? F r a n c i s c a se s t r â n s e m e l c î n fotoliu.

II v e d e a p r e g ă t i t ca p e n t r u u n m a r e sacrif iciu. S u b pa lo r i l e l umin i i a p ă r e a m a i fă ră v ia ţă , m a i n e p ă m â n t e a n .

— I n zori ve i p leca , n u - i aşa? U n a l t g e n i u î i s fâ r t eca a m a r (din

adâncur i ) suf le tu l . Se r e t r ă s e s e s p r e g e a m u r i d o b o r î t ă de s p a i m ă , cu u m e ­r i i p leca ţ i ca s u b osânda a l t u i păca t . R ă m a s e c u p a l m a d r e a p t ă p e m â n e r u l fe res t re i , îndoeln ică , în n e s i g u r a n ţ a mi şcă r i l o r ce vo r u r m a .

— De ce t e - a i î n t r i s t a t , F ranc i sca? C u v i n t e l e ven i s e r ă ceţoase , î n ă b u ş i ­

te , spuse ca de u n g la s obscu r — din temel i i l e v r e m i i . î n t r e b a r e a o s u r p r i n ­se î n cl ipa î n ca re se î n toa r se . Cu m â i ­n i l e î nc ruc i ş a t e la spa te , d r e a p t ă , cu ochii î m b r ă ţ i ş â n d u - i f ă p t u r a aceea î n -n a l t ă de b ă r b a t d o m i n a n t , s t ăpân . II văzu ca p r i n t r ' o ceaţă , d a r m a i c la r ca în v iz iun i l e t o r t u r a n t e d e p â n ă a tunc i . Şi nici n u r ă s p u n s e . O m u l în h a i n e roşii se aprop ia . A v e a p r iv i r i l e î m p ă ­ien jen i te , buze le c r i spa te , b r a ţ e l e î n ­t inse î n a i n t e ca p e n t r u o î m b r ă ţ i ş a r e g â n d i t a an t e r io r .

— N u t e în t r i s t a , F ranc i sca ! Glasu l e ra c u m i n t e , do jen i to r . O î m ­

băia c a l d e a ' n t r ' o copi lăr ie p l i nă de zăr i şi logos te le . Se p ă r e a că o a n u m i t ă p r e ­ves t i r e îl î n d e m n a să fie b u n şi u m a n . E ra a t â t de ap roape , că-i auzea şi svâc -n e t u l in imi i r i tmic , î m b u j o r â n d u - i o-braj i i , î n f r ă c ă r â n d u - i p r iv i r i l e . O t r i s ­t e ţ e de dincolo de p ă m â n t îl ch inu ia şi pe el. F r a n c i s c a nu - ş i m a i r e c u n o ş ­tea s ince r i t a t ea şi cu ra ju l de là începu t . Dege te l e p r i n s e r ă n a s t u r i i v e s t m â n t u ­lu i roşu; o clipă îi j u c ă în ro t i r i u şoa ­re, apoi se d e s p r i n s e p e n t r u a se î n ­toa rce d in n o u c u fa ţa la fe reas t ră . A -fără, văpă i l e l u n a r e d ă d e a u nop ţ i i a s ­pec tu l u n u i c a r n a v a l fune ra r . U m b r e l e celor care p ă r ă s e a u b a l u l se descr iau p e z idur i g igan t ice şi s u m b r e . Aşa î n ­toarsă , îl î n t r e b ă r e z e m â n d u - ş i f run t ea de g e a m u l ud :

(Urmare în pag. 7^a)

6 UNIVERSUL LITERAR 18 Noembrie 1939

Critici şi scriitori

(Urmare din pag. V

Destinul urnit scriitor nu se poate înţelege după masca su­lemenită de critica literară. Când Th. Gautier spunea des­pre critici că sunt eunucii li­teraturii, avea în bună parte dreptate.

Nu judecăm lucrurile cu re­ferinţe speciale la timpul său, nici nu împărtăşim în întregi­me această aversiune. Dar as­tăzi cu deosebire, legătura din­tre critic şi scriitor ni se pare prea puţin strânsă, şi mult prea departe de sensul ei na­tural. Un critic literar nu ho­tărăşte destinul unui scriitor, nici nu are putinţa să-i preci­zeze în amănunt condiţiile de viabilitate ale operii.

Vina nu este a criticei, ci a criticului. Nu ne vom duce cu gândul prea departe pentru a găsi temeiul să afirmăm că funcţia criticului nu se poate mărgini la o muncă de asimi­lare, de explicare şi totodată de formulare a judecăţilor de valoare, rolul ei fiind subsé­quent operei literare. Acest fel de critică, urmărind a înde­plini un fel de secretariat al publicului cetitor, şi-a avut o-dinioară opera de glorie edu­cativă unei funcţiuni cultura­le. II mai vedem şi astăzi tră­ind în hibride întruchipări, cu o îngâmfare stupidă, cu o pe­danterie ridicolă. Criticii care s e pierd în amănunte, care zburdă de fericire când au descoperit o greşeală sau o imagină nepotrivită, o pagină de inegală valoare stilistică. Ei, în loc să privească opera în întregime ca pe o alcătuire organică, o studiază ştiinţific, după critierii de judecată es­tetică, istorică sau socială, îi înăbuşă suflul de viaţă, cu falsa credinţă că prin aceasta au desăvârşit, pentru uzul pu­blic, o muncă de limpezire şi de înţelegere. Critica văzută astfel ajunge o meserie ca ori­care alta, corespunzătoare unei îndemânări tehnice.

Putem observa destul de des uşurinţa unor anume critici de a se introduce şiret şi perfid în opera unui scriitor, — pre-cizându-i apropierele, influen­ţele, izvorul de inspiraţie, cu un cuvânt tot ce constitue partea secundară şi de nebă-p a t în seamă atunci când ne aflăm în faţa unei opere de mari dimensiuni spirituale şi de adâncă emotivitate estetică. Pentru a exemplifica, vom da ca dovadă de concludentă neînţelegere însăşi atitudinea criticii noastre faţă de opera poetică a lui Mihai Eminescu. Delà Aron Densuşeanu până la cei mai hazlii critici din vremea noastră, lui Mihai E-minescu i s'au imputat licen­ţele poetice, formele exteri­oare necorecte, o influenţă germană în rimă şi deci o lip­să de originalitate, iar de­tractorii bătrâni sua tineri, de eri sau de azi, au mers până acolo încât l-au acuzat pe poet că a nesocotit rima şi a sfă­râmat ritmul. Alţii au bătuit câmpii în improvizate erudiţii vorbind despre romantismul decadent, despre influenţa ho-tărîtoare a lui Schopenhauer, despre primejdia scepticismu­lui şi alte năzbâtii iscodite de impertinenţa critică pusă) la grea încercare. Mihai Emine­scu, ca oricare poet, poate fi discutat critic. Dar dimensiu-nele lui spirituale fiind prea mari, presupun delà cerce­tătorul critic o afinitate e-lectivă, o înţelegere adâncită in însăşi sensibilitatea şi ori­zontul lui de inspiraţie. Cu bagatelizări estetico-filologice, cu teorii pedante şi încâlcite, a c e ş t i critici tânjesc dupa u glorie deşartă pe urmele poe­tului.

Tuturor însă Mihai Emine­scu le putea răspunde :

„Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,

Nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el

Sub a numelui tău umbră : iată tot ce te aşteaptă".

Un scriitor mare nu rezumă in opera lui literară momen­tul psihologic dominant al unei epoci. Nu este reflexul unei raze venite din afară. Nu concentrează şi nu este robit de aceste stări exterioa­re. Nu este o sinteză a unor tendinţe colective, care-şi gă­sesc în el exponentul de du­rată şi intensitate.

Un scriitor mare este izvo­rul unui nou fel de a fi, exis­tenţa lui depăşeşte o stare de fapt şi întruchipează o altă po­sibilitate. Din această pricină, opera unui scriitor, fie lirică, epică sau critică, şi cu deose­bire, existenţa lui în timp, pune o problemă de cunoaşte­re a vieţii. Pe alte planuri, în alţi termeni, şi o rezolvă sau nu, dar această problemă exis­tă, printr'o frământare lăun­trică, prin trăirea adâncă şi necurmată a stării sale spe­cifice.

N I C O L A E R O Ş U

C o s t a c h e Şt . C a r a g i a l e î n c e p â n d ou z iua d e 16 Sep t . 1839 1 8 ) , n o u a t r u p ă şi-a

c o n t i n u a t r ep rezen ta ţ i i l e , c â t e u n a s ă p t ă m â n a l , p â n ă în p r i m ă v a r a lui 1840, î m p l i n i n d as t fe l p r i m a s t a g i u n e t e a ­t r a l ă r o m â n e a s c ă .

A c u m , e n t u z i a s m u l t u t u r o r a e n e î n t r e c u t . Ac to r i şi p u ­blic spr i j ină , deopo t r ivă , p r o p ă ş i r e a a r t e i d r a m a t i c e n a ­ţ iona le . Astfel , la u n spec tacol d a t . î n benef ic iu l lui C. Caragiale1U), p u b l i c u l e a t â t d e î n c â n t a t de jocu l b e n e -f ic ientu lu i , î ncâ t i s e d ă r u i e ş t e pe scenă, î n p a u z a d i n t r e act . IV şi V, o p u n g ă cu 86 ga lben i , o a l i sedă de a u r şi o c u n u n ă d e flori . In to iu l ap l auze lo r c e n u m a i con t eneau , s ă r b ă t o r i t u l a l ua t c u v â n t u l şi, m u l ţ u m i n d p e n t r u s i m p a ­t ia ce i-o a r ă t a pub l i cu l , s p u s e :

„Cel mai puternic lanţ ce mă leagă cătră acest pământ, este a mea mulţumire şi, părăsind de astăzi titlul cosmo-politan - u ) , ín ueci m ă fac m o l d o ü a n " 2 1 ) .

Succesu l m o r a l şi m a t e r i a l e r a a s i g u r a t a cum. T r u p a r o m â n e a s c ă e r a b i n e v ă z u t ă d e c ă t r e to ţ i ieşeni i , i a r v i su l lui Costache Caragiale e r a împ l in i t .

In ace laş t i m p , s t ă p â n i r e a — d i n î n d e m n u l u n o r a şi a l a l to ra — se v ă z u în s i tua ţ i a de a l u a s u b d i r ec t a sa „ob lă ­d u i r e " m i ş c a r e a t e a t r a l ă r o m â n e a s c ă . Şi astfel , în p r i m ă » v a r a lu i 1840, d u p ă ce se î nche i e g lor ioasa s t a g i u n e a t r u ­pei na ţ iona le , g u v e r n u l n u m e ş t e în M a i u u n comi te t t e a ­t ra l , c a r e să a ibă c o n d u c e r e a e fec t ivă a t r u p e i m o l d o v e ­neş t i .

C o m i t e t u l — u n fel de „Di r ec ţ i e " a t e a t r e l o r — se com­p u n e a d in C. Negruzzi — p e a t u n c i s p ă t a r şi p r e z i d e n t al ^Eforiei o raşu lu i — ; V. Alecscmdri — comis — ; M. Kogălniceanu — c ă p i t a n şi a g h i o t a n t d o m n e s c — şi P . C â m p i n e a n u — prov izo r a l şcoalelor pub l i ce .

G u v e r n u l a fost însă, c a t o t d e a u n a în t r e c u t u l t e a t r u l u i nos t ru , c â t se p o a t e d e v i t r e g e u t r u p a na ţ iona l ă . Aşa, b u n ă o a r ă , t r u p a d -ne i Frisch p r i m e a 600 g a l b e n i s u b ­v e n ţ i e anua l a , p e c â n d ai noş t r i n ' a v e a u decâ t u n ajutor* d e 200 ga lben i ; i a r t r u p a s t r ă i n ă p u t e a da t r e i spec tacole s ă p t ă m â n a l e , în v r e m e ce t r u p a n a ţ i o n a l ă n u avea d r e p t decâ t la u n u l s ingur . Şi apoi, f i indcă a m b e l e t r u p e se a d ă p o s t i a u în acelaş local , i s'a t r e c u t d-nei Frisch con­d u c e r e a efect ivă a a m b e l o r t r u p e . Caragiale d e v e n e a în ch ipu l aces ta , s i m p l u a c t o r a l t r u p e i n a ţ i o n a l e şi „ reg i so r" — în sensu l v r e m u r i l o r ace lora .

Totuş i , Caragiale n u s'a d e s c u r a j a t o clipă. A fost n e ­

i n

con ten i t î n su f l e ţ i t o ru l t r u p e i mo ldoveneş t i , j u c â n d şi î n -v ă ţ â n d u 4 şi p e ce i la l ţ i c u m să joace , l u p t â n d d in r ă s p u ­te r i să m e n ţ i n ă , l a u n n ive l r id ica t , p roduc ţ i i l e de a r t ă n a ţ i o n a l ă 2 2 ) .

In 1841, în p r i m ă v a r ă , t r e ce cu t r u p a f ranceză la Bucu­reşti, î n t r ' u n t u r n e u ca re a ţ i n u t t oa t ă v a r a - 3 ) . Revede astfel, d u p ă v reo t r e i a n i de l ipsă, Bucureştii, o raş în c a r e a şi r ă m a s pe o b u n ă b u c a t ă de v r e m e , căci în 1842 îl gă s im aci la m o a r t e a t a t ă l u i 2 4 ) , i a r în s t a g i u n e a 1841 — 1842 n u se m a i v o r b e ş t e n imic de el, d u p ă c u m nici în s t ag iunea 1842—1843.

In to t aces t r ă s t i m p , t r a p a n a ţ i o n a l ă d in Iaşi r ă m â n e s u b d i r ec ta î ng r i j i r e a d-nei Frisch şi apoi a lui Masé — ac to r f rancez căsă to r i t ou o ac t r i ţ ă ieşeancă : F l o r a Masé. i n s tag. 1842—1843 ab ia dacă a u loc t re i-pat i ru r e p r e z e n ­ta ţ i i r o m â n e ş t i „şi acele cum a dat milostivul Dumne­zeu" !2B).

Abia în 1843—1844, Masé îl r e c h e a m ă p e Caragiale ca re p r i m e ş t e pof t i rea fă ră d e zăbavă , şi astfel, în 1844, d u p ă 18 zile de repe t i ţ i e , se în fă ţ i şează d in n o u p u b l i c u l u i ieşan în ro lu l — care i-a fost o c r e a ţ i e — lorgu delà Sa-dagura.

Ce va fi făcut în pe r ioada 1842—1844 la Bucureşti nu se p o a t e s tabi l i . P o a t e se va fi căsă tor i t , căci în 1845 a r e ca soţ ie p e Iasomia, fiica a v o c a t u l u i Dimitriu, om c u vază pe a tunc i , şi foa r t e bogat . Şi m a i cu osebi re , p o a t e va fi p u s la cale c u cei de p r i n Cap i t a l a Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i , r e ­n a ş t e r e a t e a t r u l u i şi p e m e l e a g u r i l e noas t re , căci în Iaşi nu şade decâ t o s t a g i u n e (1844—1845) şi apoi se î n toa rce def in i t iv la Bucureşti.

D u p ă u n e l e v e r s i u n i 2 e ) a r p ă r e a că a fost c h e m a t d e I. Câmpineanu. Nimic s igu r n u v ine să sp r i j ine a s e m e n e a a f i rmai ţe , d a r e f oa r t e p r o b a b i l să fi fost aşa, căci n u n u ­ma i p r o t e c t o r u l d e t o t d e a u n a al „Filarmonicei", d a r şi cei la l ţ i foşti s u s ţ i n ă t o r i ai ei, vo r fi i n t e r v e n i t p e n t r u r e ­ven i r ea lui aci. In o r ice caz, c h e m a t de a l ţ i i or i n u m a i d in p o r n i r e a - i pe r sona lă , v e n e a desgus t a t de t oa t e câ te sufer ise la Iaşi s u b „ o b l ă d u i r e a " g u v e r n u l u i . Venea îm­b ă t r â n i t de câ t e văzuse şi t r ă i s e în acea p r ibeg ie p r i n Moldova. Nu i se micşo ra se însă nici d r agos t ea p e n t r u t e a t r u , şi nici p u t e r e a - i de m u n c ă . D i m p o t r i v ă , î n t ă r i t su ­f leteşte , v e n e a ga t a să m a i î n d u r e încă pe a t â t şi în ca ­p i ta la M u n t e n i e i .

ei. îmi vin, şi azi, în minte, frânturi din aces te versuri cu limpezimi d e iezăre a lbas t re , şi p a r c ă îl aud , şi acum, p e Herescu, recitându-le, g rav şi emoţionat, la vechi le noas t re şedinţe d e lectură din biblio­teca lui Ion Pillât:

,,Pe câmpuri şi pe gânduri tăcerea cerne scrum —

Frăţvt cu vântul, praful a adormit pe drum.

„în orice pai e stinsă a vieţii răzmiriţă,

Cămpia-şi face cruce cu-o mână de troiţă...

Iar cumpăna fântânii e-acum un deget care

Atinge fruntea zării în semn de 'ngândurare"...

, .Cartea cu lumină" a fost u rma tă de-o serie de tradu­ceri din Fr. Iarnmes, lucrate în co laborare cu Ion Pillât şi s t rânse într 'un volum d e „Poe­zii a l e se " (1927), în colecţia , ,Cartea Vremii" a lui Nichifor Crainic. Para le l cu spetezele subţiri a le versurilor ieşite d e sub r â n d e a u a d e sidef a poe­tului, Herescu şi-a tipărit, în biblioteca , ,Semănătorul" , un volum d e „ însemnăr i l i terare". Aici a u fost concentra te arti­colele şi cronicele literare, risi­pite prin reviste. Un viu nerv critic •şi polemic, un spirit ca­ustic şi necruţător faţă de pro­cesul anarh ismulu i literar în pl ină desfăşurare p e v r e m e a aceia , şi faţă de rataţii scrisu­lui contemporan, o ve rvă deo­sebi tă şi, de pe atunci, o a-dârucă p a s i u n e pentru clasi­cism şi pen t ru creaţiile litera­re cu rădăcin i în luminozitatea clasică, formau însuşirile de căpetenie a le acestei cărţi ti­nereşti, combat ivă şi c lară , tă­ioasă şi vie, p l ină d e substan­ţă şi simţ estetic.

Au urmat anii de rodnică pregătire pentru disciplinele r iguroase a l e carierei universi­tare, când dimineţile ipâlpâe-toare a l e poemului a u fost sa­crificate pe treptele severe a le ştiinţei.

Profunda cunoaş tere a va­lorilor clasice nu l-a condus, însă, spre-o c laust rare într'o erudiţie rigidă, ci, însoţită de-o vie a rde re d e suflet şi de entu-siasm, s 'a transformat, curând, într'o p a s i o n a t ă luptă pentru victoria clasicismului a s u p r a oricărei alte formule de cultu­ră, începută prin revistele de special i tate „Favonius" şi ..Re­vista clasică", lupta aceas ta , pur ta tă deopotr ivă s u b scutul Minervei şi sub c u n u n a d e mirt a lui Horaţiu, s 'a cristali­zat, mai târziu, în esseuri le reunite în volumul „Pentru clasicism" (1937). O carte c lară şi de înal tă frumuseţe, ca re mi-a evocat , în timpul lectu­rii, liniştea so lemnă şi îngân­du ra t ă a coloanelor dorice, Pornind d e la i deea c ă întrea-

I \ . I . H e r e s c u (Urmare din pag.

g a e p o c ă de criză spir i tuală prin care trece Europa zilelor noas t re nu e fundată d e c â t p e ruperea provizorie a legături­lor sufleteşti cu spiri tualitatea Romei ant ice — c â n d Europa însăşi a r trebui s ă î n semne ex­clusiv cultură lat ină — Herescu urmăreş te conflictul pent ru su­p remaţ i a spir i tuală c e se d ă între Roma şi Asia, luând, fă- a rcuş , ţiş, poziţie împotriva valului d e misticism care amen in ţ ă să se infiltreze în filosofie, în cul­tură, în artă, şi p l e d â n d pentru re întoarcerea la izvoarele ge­ne roase a le unicului sens va­labil, pentru noi, — sensul la­tin.

Mai mult : chiar tradiţiona­lismul literaturii noas t re d e azi se cere construit sufleteşte, p e temel ia clasicismului şi nu pe un v a g misticism lipsit d e sub­s tanţă Ideia romană , cultu­r a lat ină, este firul conducă­tor a l culturii româneşt i , d e la obârş ie şi p â n ă azi"...

Articole şi esseuri d e ţinuta celor intitulate : „Cultură fără rădăcini" , „Clasicismul şi de­mocraţ ia", „Arta c las ică a lui Goe the" şi, în deosebi , „Apă­r a r ea Occidentului", constitue admirab i le arhitecturi d e gân ­dire şi convingere.

Aceiaşi nobi lă p a s i u n e pen­tru clasicism s 'a întâlnit ou iu­b i rea pent ru miezul că rnos şi fraged a l versului lui Catul şi a l lui Horaţiu, — şi i a tă izvo-r ând volumul de traduceri, a-tât d e preţuit, „Lirica lat ină", întâiul dintr 'o serie d e trei plă­nuite s ă fie o prezentare anto­logică, u n d e să figureze, ur­m â n d primilor doi, Tibul, Pro-perţiu, Lygdamus , Sulpicia, Ovidiu...

N. I. Herescu n ' a făcut nu­mai ope ră d e om de ştiinţă, în tălmăcirile sa le . Ci, el în­suşi t emperament liric crescut în m ă t ă s o a s e muzicalităţi in­terioare, a as igurat traducerii existenţa, dura ta poetică.

înfăţişând pe Catul şi Hora­ţiu, tălmăcitorul a înfăţişat d o u ă dintre cele mai autentice febre a le poeziei universale .

Profund u m a n în jocurile sa le cu toate unde le dragostei , lirismul lui Catul e o împletire de gingăşie , graţie, pa t imă, gelozie şi isbucniri vu lgare de ură şi ocară . Catul a d o r ă şi dispreţueşte, îngenunchiază şi insultă. Personal i tate şi in­stinct, primitivism şi rafina­ment erotic» tot oda tă , toate seismele, cromaticele şi para­doxurile iubirii ţâşnesc în poe­zia lui Catul, într'o explozie de sinceritate şi freamăt lăuntric, în fluxurile unei sensibilităţi

D

pe cât d e u m a n e , p e atât d e valabi le esteticeşte.

T raducând şaptesprezece poezii din Catul, N. I. Herescu le-a încercat undu i rea şi muzi­ca p e violina proprie p e care i-o cunoş team d e mult, din v r e m e a volumului s ău de poe­me „Car tea cu lumină" . Con­deiul său, învăţat s ă fie şi

a ştiut s ă transpu­n ă în româneşte , c â n d mu­zical şi suav , c â n d alert şi spumos, capriciosul vers catu-lian. Variaţ ia d e nuan ţ e şi complexul d e tonuri, a tât de specifice liricii lui Catul •— a-cest premergător al eroticii lui Musset şi a lui Heine — şi-au aflat în N. I. Herescu fineţe de

interpretare şi a aua re l ă boga­tă de vocabular .

Talentul s ă u de virtuoz tra­ducător excelează, însă, în tăl­măcirile din Horaţiu. Prezenta­r e a celor treizeci şi pa t ru de ode horaţ iene a p a r e drept o operă de maturi tate. Tradu­cătorul a surmontât dificultăţi, a trebuit s ă descopere sintetis-mului latin corespondenţe de conciziune în vers iunea româ­nă, şi s ă a l e a g ă ritmul modern cel mai propriu de-a înlocui, fără a ştirbi efectul d e armo­nie, mişcarea luminoasă a strofelor safice, a lca ice s a u as-c lepiade. Stima d-sale pentru întâiul m a r e liric, desăvârş i t artist, al omenirii, însoţită de comprehens iunea cărturarului şi d e o puternică afinitate a-d â n c organică, s 'a grefat, în a c e l a ş timp, p e intensitatea melodiei interioare proprii a traducătorului, cu multiple po­sibilităţi d e variaţ ie, şi p e conştiinţa unui estetician ruti­nat . Marele Horaţiu, cu ele-gantele-i, da r nu mai puţin

ciudatele-i oscilări între epicu-reism şi stoicism, anacreon-tism şi satirism, şi-a găsit în N. I. Herescu, t raducătorul se­lect. Metrul safic şi-a aflat, ast­fel, o minuna tă corespondenţă în ritmul în care tălmăcitorul român a reunit mişcare aler tă şi sen ină , graţie şi fluiditate, şi întregul parfum specific lui Horaţiu...

Ca r t ea d e traduceri din li­rica lat ină a fost, la apar i ţ ia ei, un dar . Un da r venit la timp, cu luminişuri multe şi învăţă ' turi artistice boga te , într'o pe­r ioadă în ca re scamator ia li­terară, a junsă la m a r e preţ, circula între uscăc iune şi stan­dardizare. . .

î n s e m n â n d aces te gânduri despre act ivi tatea literară a lui N. I. Herescu, v reau să le alătur, tot aici, un entus iasm cald pentru admirabi lu l gos­podar care s 'a dovedit a fi — în fosta lui funcţie de secretar genera l a l Societăţii Scriitori­lor Români — de-a lungul câ­torva ani...

N. I. Herescu, cunoaş te în­t r e a g a o s â n d ă a scrisului şi în­tregul sbucium al scriitorului. Le-a trăit el însuşi. Şi ştie toate durerile, toate frământări le şi toate năzuinţele camarazi lor de b reas lă . Aspiraţiile şi lupta lor pentru un destin mai bun al scriitorului român, îl a-flă nu alături, ci în frunte, făcându-şi o linie de onoare din r â v n a de-a cont inua şi a lărgi drumul deschis d e către mult regretatul N. M. Condie-scu, fostul preşedinte al scrii­torimii noas t re .

înfrăţirii lui N. I. Herescu cu rosturile şi idealurile meşteşu­garilor scrisului, i se a lă tu ră o tinereţe entus ias tă şi generoa­să, — chezăşie puternică a e-lanului de m u n c ă şi a neşo­văitoarei s trăduinţe în slujba înseninării soar te i scriitorului român.

RADU GYR

S crisoare Prea albă floare !, D o m n i ţ ă albă Grădini le î ţ i cer paşii 'napoi. Pe albe s tatui , tr i s teţea salbă Adoarme de dorul ochilor tăi .

N u ş t iu ce vânt , ce vrajă a d â n c ă î ş i p l imbă g e m â n d , urî tul pe-alei —

Că — a u d ş i -acum, ca'n noaptea trecută. Căzând petale le ani lor mei .

Va veni o d iminea ţă 'nna l tă ; îngeri i îmi vor visa pe pleoape Şi ne -or p l â n g e ani i laolaltă Când peta le grele-or să ne'ngroape.

ION A. BUCUR

d e I O N D I A C U

i n to t t i m p u l şeder i i sa le î n Moldova , şi d e fapt delà des f i in ţa rea „Filarmonicei", — 1836 — Bucureştii n ' a u mai a v u t o s c e n ă r o m â n e a s c ă . Cele c â t e v a spec taco le r ă s l e ţ e nu po t fi socot i te m a i m u l t decâ t a u fost e le înseşi . Astfel da r , apa r i ţ i a lu i C. Caragiale p e u l i ţe le Bucureştilor deia 1845, î n s e a m n ă o n o u ă c r e s t ă t u r ă p e r ăbo ju l t e a t r u l u i ro ­m â n e s c şi a n u m e : renaşterea teatrului bucureştean.

Ct i to r a l r e n a ş t e r i i t e a t r u l u i n a ţ i o n a l m o l d o v e a n , Cara­giale es te , în a l doi lea r ând , c t i to r şi al r enaş t e r i i t ea t ru lu i na ţ iona l m u n t e a n , căci el n u p u t e a s ta î n t r ' u n loc fă ră să în tocmească o t r u p ă de t e a t r u , a t â t e ra de î nd răgos t i t de scenă. Şi c u m , m a i cu s e a m ă Bucureştii e r a u p e n t r u el o a m i n t i r e s c u m p ă — d e b u t u l său — i m e d i a t ce s'a stabili t aci, a şi p o r n i t în c ă u t a r e a ac to r i lo r ce-i e r a u de t r ebu in ţă . G r e u şi i-a p u t u t în să aduna , deoa rece to ţ i vechi i săi colegi delà „ F i l a r m o n i c ă " , e r a u a c u m func ţ iona r i şi n u p r i m e a u bucuroş i să r e i n t r e în t e a t r u l oare, p e n t r u ace l e v r e m i , în­s e m n a n e s i g u r a n ţ ă . Cu g reu , foar te cu g r e u i-a p u t u t con­v inge , cu a t â t ma i g r e u cu cât el n ' a v e a nicio subven ţ i e de n ică ier i , ci n u m a i fondur i l e - i p e r s o n a l e 2 S ) .

Astfel , d u p ă o m u n c ă i s tov i toa re , şi d u p ă g r e u t ă ţ i de tot soiul , r euşeş te ca Miercuri 21 Martie 1845 să deschidă p r i m a sa s t a g i u n e în Bucureş t i , în sala lui Momolo. Piesa a leasă p e n t r u d e b u t a fost „Furiosul", de c a r e a m mai v o r b i t 2 ! ) ) . B i le te le se v â n d u s e r ă cu o s ă p t ă m â n ă de zile îna in te , i a r în sea ra p r e m i e r e i , cei ce n u p u t u s e r ă obţ ine locuri , s t r i gau în c u r t e a t e a t r u l u i , să fie p r im i ţ i m ă c a r în sală, ch ia r şi în p ic ioare .

Succesul , cu t oa t e că p iesa n u p r e z e n t a v reo va loa re li­t e r a r ă , a fost u n t r i umf p e n t r u ac tor i şi d i rec to r . A fost o d o v a d ă m a i m u l t , de cât de dor i t e ra t e a t r u l românesc . Jocu l lu i Caragiale — c a m p r e a p a t e t i c — i-a mişca t pe spec ta to r i , i a r spec taco lu l a t r e b u i t să fie r e l u a t imedia t , L u n i 26 cor. D a r şi la aces t a l doi lea spectacol , b i le te le au fost v â n d u t e toa t e . M u n c a neobos i t u lu i Ca rag ia l e e r a as t ­fel r ă sp l ă t i t ă p e dep l in , i m p u n â n d u - 1 şi în Bucureşti ca e x c e l e n t ac tor şi d i r ec to r de t r u p ă r o m â n e a s c ă .

De aci î na in t e , t i m p de t r e i s t ag iun i , p â n ă în p r e a j m a r evo lu ţ i e i d in 1848, des făşoară o ac t iv i t a t e e x t r a o r d i n a r ă p e n t r u t e a t r u l b u c u r e ş t e a n . P r i c e p e r e şi suflet , m u n c ă ne­p r e c u p e ţ i t ă şi e n t u z i a s m s u n t p u s e d e o p o t r i v ă p e n t r u r i ­d ica rea p r ime i n o a s t r e scene . M a i a les des in t e re su l e o dovadă de d ragos tea ce-o p u r t a t e a t r u l u i . R e ţ e t a sera lă n ' avea la el nicio va loa r e p e n t r u s ine, ci n u m a i p e n t r u t r u p ă . I u b e a a t â t scena, încâ t a r fi a d m i s să joace şi g r a ­tui t , d a r să joace . De pi ldă, în ch ia r p r i m a s t a g i u n e 3 0 ) dă un s p e c t a c o l 3 1 ) în benef ic iu l lui Sansoni, fostul d i r ec to r al t r upe i i ta l iene . Aces t Sansoni sărăcise , şi Caragiale — cu t oa t e că l u i însuş i nu - i m e r g e a u socotel i le p r e a s t r ă luc i t — a săr i t să-1 a ju te . Tocma i f ap tu l că Sansoni s ă răc i se fi indcă îşi p l ă t i s e c ins t i t t r u p a , în v r e m e ce O p e r a i t a l i ană se găsea î n t r ' o s i tua ţ i e d i spe ra tă , îl făcea p e Carag ia le să-şi a ju t e u n coleg nefer ic i t .

E m a r e l u c r u p e n t r u Cos tache Carag ia l e ca el, abia în-j g h e b â n d u - ş i o t r u p ă , să-ş i dea câş t igu l u n e i se r i în felul aces ta . N u m a i u n sp i r i t a les , ca al său , a p u t u t face o a s e m e n e a m a r e faptă , cu a t â t m a i m u l t c u cât n u e ra u n „ b o e m " în ce p r i ve ş t e socotel i le . D i m p o t r i v ă , se îngr i jea foar te î n d e a p r o a p e ca la f iecare r e p r e z e n t a ţ i e să ob ţ ină la cassă o r e ţ e t ă cât ma i b u n ă . Căci când eş t i d i r ec to r de t rupă , t r e b u i e să l u p ţ i p e n t r u încasă r i sa t i s făcă toare , ca să ai d i n ce- ţ i p lă t i ac tor i i . Şi el e ra d i rec to r şi l up t a p e n ­t ru ac tor i i săi.

O p r o b ă de d ragos tea şi g r i j a ce o p u r t a t rupe i , s tă în r ă s p u n s u l pe c a r e Caragiale îl dă lui Pantazi Ghica în 1847—1848. C u m Pantazi Ghica c o m p u s e s e o d r a m ă re ­vo lu ţ iona ră 3 2 ) , cu t oa t e că l u c r a r e a îi p l ăcuse m u l t , Cara­giale s'a v ă z u t în s i tua ţ i a de a n 'o p u n e în scenă căci : „ar trebui să otăresc să 'nchiz t e a t r u l m â i n e , să l as p e d r u m u r i 16 nenorociţi, bărbaţi şi femei, răpindu-le pâinea din toate zilele"... c u m i-a scr is el l u i Ghica , d r e p t r ă s p u n s 3 3 ) . E r e m a r c a b i l dar , c ă nu-ş i p u r t a sie-şi de gr i jă , ci celor „16 nenoroc i ţ i , b ă r b a ţ i şi femei" d in t r u p ă . Şi t e a m a sa e ra î n d r e p t ă ţ i t ă căci, n u d u p ă mul t , a şi i zbucni t r evo lu ţ i a .

In ce p r i ve ş t e a cea s t ă m a r e mi şca re d e r e d e ş t e p t a r e na ţ i ona l ă d i n M u n t e n i a , M. N. Belador'1') su s ţ i ne ca l-a a t r a s şi p e Costache Caragiale în t u r b u r ă r i l e zilei. Nimic însă, n u dovedeş te aceas tă g r a t u i t ă a f i rma ţ i e De a l t a p a r t e , însuş i Caragiale — î n t r ' o b r o ş u r ă a sa '- ' ) — da r e ­laţ i i de felul c u m şi-a p e t r e c u t v a r a a n u l u i 1848. S p u n e că s'a re fug ia t î m p r e u n ă cu t oa t ă famil ia- i , pe o moşie a lui Iancu Manu la Budeşti, n e l u â n d abso lu t nicio a t i t u d i n e în ce p r ivea s i tua ţ i a pol i t ică d e a tunc i . _

De al tfel , a n u l 1848 în cazu l d e fa ţă n u p r e z i n t ă v r e u n i n t e r e s pol i t ic p e n t r u noi, ci cu t o tu l de a l t ă n a t u r a .

C ă t r e s fâ r ş i tu l aces tu i an, Caragiale p l e a c ă la Cro toua ) cu g â n d u l să se s tab i lească acolo. î m p r e u n ă cu a l ţ i câ ţ iva ac tor i d in B u c u r e ş t i " ) şi cu al ţ i i no i 3 ») , d e b u t a n ţ i C ra io -veni , î n t o c m e ş t e o n o u ă t r u p ă , p r i m a în Craiova, şi astfel îl g ă s i m d i r ec to r a l p r i m e i scene c ra iovene .

A j u t a t f i ind de boier i i Filişeanu şi P e r a Opran, începe o se r i e d e spec taco le în şcoala lu i Oteteleşanu. S u n t p r i ­m e l e spec taco le r o m â n e ş t i p e ca r e le v ă d c r a i o v e m i acasă l a e i t e a t r u l lu i Costache Caragiale f i ind p r i m u l t e a t r u c ra iovean . I n felul acesta , d u p ă ce fusese c t i to r al r e ­naş te r i i t e a t r u l u i n a ţ i o n a l i eşan şi b u c u r e ş t e a n , dev ine şi c t i to r al t e a t r u l u i c ra iovean . Es te al t re i lea t i t lu de g lor ie ce-i a p a r ţ i n e , t i t lu p e c a r e p o s t e r i t a t e a a v r u t sa- i u i t e .

18) Iar n u 1840 c u m g r e ş i t s p u n e Í. Vărnav — ar t . c i t .

19) R e p r e z e n t a ţ i a d a t ă l a 6 F e b r . 1840 c u „Furiosul", m e l o d r .

p r e l u c r a t ă d e C. C a r a g i a l e . 20) F ă c e a a l u z i e o a r e la n u m e l e d e „Caragea ?"

21) „Albina românească" N r . 11 d i n 8 F e b r . 1840 p. 44 : „ T e a t r u

naţional".

22) I n a c e s t e c o n d i ţ i i d e s c h i d e s t a g . 1840—1841 l a 18 N o v . 1840 c u : Farmazonul din Hârlău" c o m e d i e î n tre i a c t e a lui V. Alec-s a n d r i .

23) „Albina românească" Nr . 30 d i n 17 Apr . 1841 p . 118 : „ T e a ­

tru". 24) I. Vărnav — art. cit . 25) i b i d . 26) C u m iD. R. R o s e t t i — Op. cit. 28) D e s i g u r , f o n d u r i p r o v e n i t e p r i n c ă s ă t o r i a c u i a s o m i a Dimi­

triu, căc i p e n t r u c h e l t u e l i l e d e b u t u l u i , C. Caragiale a a m a n e t a t n i ş t e b i j u t e r i i cari , f ă r ă î n d o i a l ă , t r e b u e să fi fo s t a l e ei.

29) R e p r e z e n t a t ă î n t â i a d a t ă , î n c ă î n 1840 la Iaş i . 30) La 7 I u n i e 1845. 31) C u „ R e c r u t u l răscumpărat" voci. t r a d u s d e I. V e r n e s c u . 32) D u p ă „ K â r d j a l i " r o m a n u l c o n t e l u i Ceaikowsky.

33) „ C o s t a c h e C a r a g i a l e " — P. G h i c a î n „ R e v i s t a l i t erară ' ' p e

1886 p. 66, 34) O p . c i t . p . 51. 35) „Dreptatea popolului judece pe fraţii Caragiale". ( B u c . 1849). 36) D o s . T e a t r u l u i - n a ţ i o n a l d i n B u c u r e ş t i , 1849 p . 48. 37) Costache Mihăileanu, I. Lăscărescu şi R a l i f a Mihăileanu,

sora p r i m u l u i . 38) Serghie, Zoe Manolescu, Pavel Stoenescu (se c ă s ă t o r e ş t e

a c u m c u R a l i f a Mihăileanu), e tc .

18 Noembrie 1939 UNIVERSUL LITERAR 7

fes '. .

V. M A X I M I L I A N

T E A T R U L R E G I N A M A R I A : „ F O C S I P A R Ă " , C O M E D I E I N T R E I A C T E , D E E D W I N J U S ­T U S M A Y O R

o a c ă a r fi s ă p r i v i m c o m e d i a t e a t r u l u i R e g i n a M a r i a p u r şi s i m p l u o u o h o t ă r î r e cr i t i că , d e ­s i g u r că o m u l ţ i m e d e n e a j u n s u r i s'ar i v i . C a î n t o t d e a u n a d e a l t ­fe l , c â n d v r e i s ă s u p u i u n u i c r i ­t e r i u a r t i s t i c o p e r e c e n u ş i - a u p u s p r o b l e m e e s t e t i c e n i c i l a c r e a r e a l or şi n ic i , f i i n d v o r b a d e t e a t r u , la e x e c u t a r e a lor .

F i i n d c ă s u n t o m u l ţ i m e d e c r e a ţ i i car i , s e r v i n i d u - s e d e m a ­r e a i n f l u e n ţ ă a s c e n e i , n u s u n t o p e r e d e a r t ă , oi n u m a i d i v e r t i s ­m e n t e . J u d e c a t a a s u p r a l o r v a t r e b u i să ţ i n ă s e a m a d e a c e s t l u ­cru . In c a d r u l d e „ d i v e r t i s m e n t " s ă l e p r i v e ş t i ş i s ă l e p r e ţ u e ş t i . A s u p r a a c e s t o r d i f e r e n ţ i e r i a e -exiisbat, ş i p r o b a b i l t o t d e a u n a v a e x i s t a , o c o n f u z i e r e g r e t a b i l ă l a noi , şi c i n e ş t i e , p o a t e şi a i u r e a . C o n f u n d â n d u - s e u n a ou a l t a d i n c e l e d o u ă c o n c e p ţ i i , s'a a j u n s l a î n c h e g a r e a d e p i e s e p r o a s t e , f i i n d c ă p o r n i n d d e l à o p r e o c u ­p a r e s e r i o a s ă , c ă d e a u î n s i m p l u d i v e r t i s m e n t , i a r a l t e l e , b a n a l e d i v e r t i s m e n t e , n u p r e g e t a u d e a - ş i d o b â n d i ro iu l d e o p e r e a r ­t i s t i c e .

I a t ă u n a m e s t e c c e n u p o a t e fi a f l a t î n „ F o c ş i pară" . Panitru că a c e a s t ă c o m e d i e , d e l à î n c e p u t ş i - a p r o p u s să f i e d i v e r t i s m e n t ş i a s t f e l a r ă m a s , c h i a r î n c l i p e l e c â n d u n d r a m a t i s m a p a r e n t v i o ­l e n t a r fi d a t p u t i n ţ a u n e i a'-u-n e c ă r i î n m e l o d r a m a t i c e f t i n .

A l e g e r e a s u b i e c t u l u i d in v i a ţ a lu i B e n v e n U t t o C e l l i n i e s t e u n p r i m e l e m e n t d e d i v e r t i s m e n t . V i a ţ a a c e s t u i f a i m o s a r t i s t , ş t i u t ă d e toţ i , p r e z i n t ă a t â t e a l a t u r i d e s p i r i t u a l , î n c â t n u e r a g r e u p e n ­t r u n i m e n i s ă l e p ă t r u n d ă p e n t r u a e x t r a g e c o p i o a s e c a n t i t ă ţ i d e „ c o m i c " . T r a g i - c o m i c a r fi p r e a m u l t . P u r şi s i m p l u c o m i c . M i s ­t er ş i p e r f i d i e , a c ţ i u n i p o l i t i c e ş i i n t r i g ; a m o r o a s e , r i d i c o l e şi c u m ­p l i t e p r o b l e m e d e p o l i t i c ă , u n n ă v a l n i c v a l d e m o m e n t e d r a ­m a t i c e a l e R e n a ş t e r i i , p r i v i t e h i ­l a r , b i n e v o i t o r , c u s p i r i t u l d e s ­c h i s .

Cefilinii, n e a s t â m p ă r a t u l C e l l i n i , d u p ă î n c ă u n o m o r , d i n t r e n e n u ­m ă r a t e l e lu i a s a s i n a t e , n e m a i p u -t â n d a ş t e p t a i n d u l g e n ţ a d u c e l u i , e s t e c o n d a m n a t la m o a r t e , p r i n s p â n z u r ă t o a r e , i a r s a l v a r e a lu i i - o adiuce d u c e s a , î n p r a g u l m o r ­ţii , d u p ă c e p r i n a v e n t u r i e m o ­ţ i o n a n t e î ş i d o v e d e ş t e i n g e n i o s d -t a t e a şi n e a s t â m p ă r u l . S c ă p a r e a lui , c o n c o m i t e n t ă c u a r e s t a r e a l u i O t a v i a n o d e M e d i c i s , f r a t e l e d u -oalui , o a r e v o i a m o a r t e a a c e s t u i a d i n u r m ă , p u n e u n s f â r ş i t p a r o ­d i e i .

I n t e r p r e t a r e a ei , î n t o t t i m p u l n'a u i t a t că e s t e v o r b a n u m a i d e o u ş o a r ă p i e s ă , p a r o d i e , d i v e r t i s ­m e n t .

D - l T o n y B u l a n d r a , c a r e d i n o u p r i n s u l a c e l e i o p e r e r o m a n t i c e ş i - a p u t u t e x t r a g e n e n u m ă r a t e e l e m e n t e s p r e a - ş i f o r m a m a s c a , a a v u t o c r e a ţ i e d i n ctíle m a i r e u ş i t e . I n r o l u l d u c e l u i , d- l M a ­x i m i l i a n a f o s t m a i m u l t d e c â t s p i r i t u a l . D - n a S a n d i n a S t a n . c u g r a ţ i e şi f r ă g e z i m e a i n t e r p r e ­ta t f i n ro lu l , i a r d - n a T a n t z i C ă -p ă ţ â n ă , E m i l i e n şi d - n i i F i n ţ i , S i o n , i n n o t ă . R e s t u l i n t e r p r e t ă ­rii, d i n c a d r e l e c ă r e i a a n u n ţ ă m p e c i n e v a d e p r e z e n ţ a n o a s t r ă la s p e c t a c o l , î m p o t r i v a v r e u n e i p ă ­rer i c o n t r a r i i , a ş t i u t s ă î m b r a c e a t m o s f e r a g e n e r a l ă , s i m p a t i c ă ş i p l i n ă d e a n t r e n .

T E A T R U L V E S E L : P Ă R I N T E L E C Ă Ţ E I L O R , L O C A L I Z A R E D E

S I C A A L E X A N D R E S C U

F ă r ă î n d o i a l ă , s t a g i u n e a î n c u r s a î n c e p u t s u b n i ş t e a u s p i c i i e x t r a o r d i n a r d e f a v o r a b i l e . F ă r ă a o p r e ţ u i p r e a m u l t , r e c u n o s -e â n d u - i s i n c e r d e f i c i e n ţ e î n r a p o r t c u u n i d e a l d e a r t ă î n t e a t r u , n o u a p i e s ă a t e a t r u l u i V e s e l n u e s t e m a i p u ţ i n u n s t r ă ­l u c i t s u c c e s . C o m e d i e b u f ă , f ă r ă a l t e p r e t e n ţ i i , d a r r e u ş i t ă î n g e n . îŞi f ă r ă a a d m i t e p r e a e n -t u s i a s t b u f o n e r i i l e ş i m a d r i g a -l u r i l e î n t e a t r u , d a c ă o î n c a ­d r ă m î n g r u p u l s p e c t a c o l e l o r a c ­t u a l e b u c u r e ş t e n e n u p u t e m d e c â t s ă - i î n d r e p t ă ţ i m l o c u l ş i i m p o r t a n ţ a .

Părintele căţeilor, e s t e p o v e s ­t e a ş i t r i s t ă ş i v e s e l ă , a u n u i d o c t o r n a i v ş i c a m p r o s t u ţ (V. B i r l i c ) a c ă r u i s o ţ i e t â n ă r ă , f r u m o a s ă ş i i n f i d e l ă ( F l o r i c a D e m i o n ) îl' f a c e s ă s u p o r t e c e l e m a i c u m p l i t e p e r e g r i n ă r i ( p r i m a d a t ă î n v i a ţ a l u i p e l a a v o c a t , t r i b u n a l , e'tc.) p e n t r u c a la s f â r ş i t , d i v o r ţ a t , s ă - ş i r e g ă ­s e a s c ă e c h i l i b r u l î n m i j l o c u l a -n i m a l e l o r l u i d r a g i ( e r a dr . v e ­t e r i n a r ) c o n t i n u â n d u - ş i c e r c e ­t ă r i l e î n c a d r u l u n e i f o r m u l e g e n i a l e : O a m e n i i s ă j o a c e ro l d e c o b a i , p e n t r u t ă m ă d u i r e a d o b i ­t o a c e l o r !

R i d i c o l u l ş i a b s u r d u l a c e s t e i c o m e d i i , p ă t r u n s ă t o t u ş d e n e ­n u m ă r a t e g â n d u r i a d â n c i , s u ­f e r i n ţ a t r a g i c ă a b i e t u l u i d o c t o r , î n f o n | l u n s u f l e t ciuaait ş i lp.rg, tentate uşcir, c u i n t e r e s u l p l e c a t a s u p r a o t ă r i l o r h i l a r e , c u p r o ­vocări'! ide m o m e n t e lacimice, c u u n î n t r e g b a g a j d e s i t u a ţ i i carii s t â r n e s c r â s u l , s u n t u n c o m p l e x

c a r e f a c e d i n „Părintele căţei­lor" u n a d i n ceile m a l s p i r i t u a l e r e p r e z e n t a ţ i i .

D a c ă a r f i s ă a d ă o g ă m ş i i n ­t e l i g e n t a d i s t r i b u i r e a m a t e r i a ­l u l u i , d e a l u n g u l c e l o r t r e i a c t e , î n c â t f i n a l u r i l e a c t e l o r I ş i II s u n t d i n t r e c e l e m a i r e u ş i t e p u n c t e d e s u s p e n s i e p e n t r u p a u z ă , c e - a m p u t u t a d m i r a pa s c e n e l e n o a s t r e a c t u a l e , p r e c u m ş i d e o s e b i t u l a p o r t a l d i s t r i b u ­ţ i e i ( И а ш с а Derni ion, r e l e v a t a ş i a s t ă vlatră, t o t l a iteatmul V e s e l ; o r e m a r c a b i l ă i n t e r p r e t ă a b u f o ­n e r i e i u ş o a r e , ş i u n t e m p e r a ­m e n t v i u d e c o m e d i a n ă , V a s i l i u -B i r l i c n e o b o s i t u l n o s t r u c o m i c , R o m e o L ă z ă r e s c u , A u r e l i a n şi I o n T a l i a n u , p r e c u m ş i c e i l a l ţ i m e m b r i i a i i n t e r p r e t ă r i i , c u r o ­iur i m a i u ş o a r e ) n u p u t e m de c â t c o n c l u d e a d m i r a t i v c e l e c â t e v a c u v i n t e p e m a r g i n e a p r e ­m i e r e i d e V i n e r i 10 c , c h i a r d a c ă . a c e s t e l a u d e s u p ă r ă p e u n i i d - n i f o a r t e d e ş t e p ţ i , c a r i î n s o l i c i t u d i n e a c e a r ă t ă m s t r ă ­d u i n ţ e l o r d - l u i S i c ă A l e x a n -d r a g c u , v ă d c r e a r e a 'de a d j e c t i v e ( p r e c u m S i c i s m , s a u a l t e i n e p ­ţ i i ) .

VICTOR POPESCU

P U Ţ I N D E S P R E RADU BEUGAN

Acest personagiu şleampăt este un seducător.

Poet sau actor, posedă deopo­trivă un som de oculte forţe ale

captivantei sale personalităţi. E un cinic. Manierele sale sunt curioase,

Doamna MARIETA ANCA-SADOVEANI' văzută d e VOINESCU

De vorba cu domnul Zbigniew Ziembinski

Teatrul Comedia şi-a deschis scena unui grup de artişti po­lonezi, cari vor să reînvie pen­tru concetăţenii lor aflători în România porţile unor spectaco­le în limba maternă. Reprezen­taţiile acestea cari vor avea loc, prima Vineri la orele 6 după amiază şi a doua Luni la aceiaş oră, sunt în primul rând menite să pătrundă m cercurile cu mari aglomerări de polonezi. Deaceea, se presupune că imedxt dupe dauă spectacole trupa va ploca într'un turneu dealungul ora­şelor ţării.

Am avut ocazia să cunosc pe d. Zbigniew Ziembinski, regiso-TUI şi animatorul acestei trupe, chiar când eşea după scenă, la sfârşitul гер^Щісі generale.

Un bărbat tânăr şi simpatic, care nu părea deloc, după atitu­dinea sa simplă şi jovială, a fi regisorul celor cinci teatre de stat din Varşovia. Mai de grabă ar fi putut fi socotit ca unul din­tre membrii trupei, majoritate din generaţia tânără.

— Trupa noastră, îmi spunea el, este formată dintr'un mă-nunchiu de artişti cu mare ta­lent, ce ne-am regăsit întâm­plător pe teritoriul României. Nu suntem din acelaş teatru, dar cu toţii ne rMăm • genera­ţiei nouă şi prin urmare sun­tem legaţi de concepţii comune. Idealurile noastre în artă, tind, în mod solidar, la alcătuirea curentului nou în teatrul polo­nez.

L-am întrebat, bineînţeles, dacă acest curent nou este le­gat de concepţiile în evoluţie din întreaga lume asupra teatrului, sau, dacă el se leagă de o tra­diţie dramatică naţională.

— Teatrul nostru este pur po­lonez. Zdrobit după anii răz­boiului, el şi-a pierdut o mulţi­me de vreme cu tatonări şi re­faceri a cadrelor sfărâmate, oa dealtfel în multe ale ţări, şi a concepţiilor sdruncinate, apoi şi-a revenit, şi în special în ul­timii ani a realizat simţitoare progrese.

Cum se poate defini acest cu­rent ?

— 2?sfe un fel de amestec, de combinare, între caracteristicile slave ale poporului nostru, mis­ticism, sentimentalism, interio­rizare, duioşie, şi un stil pro­nunţat încă al teatrului rusesc, rămăşiţă din influenţa Rusiei pe vremurile nu de mult trecute când arta dramatică la vecinul nostru de Est era în floare, iar ve de altă parte, de formalism latin, preocupare de stil, exte­riorizare.

Din acest amestec a luat naş­tere un teatru cu tendinţe de impresionism, fiindcă formalis­

mul combătut de adâncimea problemelor, sursă slavă, a pro­dus în operele de artă o con­densare, o sintetizare de efecte, cele fără intensitate cedând lo­cul cetor puternice, rcaUzându-se nişte creaţii cu momente ca­racteristice. Tot сеѳъсе este inu­til cade, iar utilul rămâne spre a fi umflat, întărit printr'o convegenţă de interesi numai în direcţia lui.

— Autorul acestei piese, cum se situează el, în curentul a-mintit ?

— D. Ştefan Jeromscki este unul dintre cei mai reprezen­tativi scriitori polonezi. A murit de câţiva ani, dar opera lui a rămas în picioare, chiar mai mult, a crescut în ochii conce­tăţenilor, şi nu mă sfiesc să spui. ai străinătăţii.

A fost în primul rând roman­cier. Una dintre operile lui, „ î n a i n t e a p r i m ă v e r i i " , tradusă in limbi străine, s'a făcut apre­ciată de forurile cele mai înalte ale culturii.

Este un scriitor social, şi prin aceasta chiar se situează în ca­drul curentului amintit. Piesa pe care o reprezentăm este dem­nă de cel mai viu interes, de­oarece sintetizează întreaga lui concepţie, in scurte cuvinte : Căutarea unui ideal de reali­zare a vieţei, trebue să fie în­dreptarul omului. Este o dramă puternică pe care sper s'o isbu-tim cât mai bine.

Dealtfel concursul unora din­tre cele mai distinse figuri ale teatrului polonez ne ajută nes­pus de mult.

— Aşi putea şti cine joacă ? — Cu plăcere': D-nele Irena

Echlerowna Stypinscka şi Elz-bieta Dziemwonscka au rolurile principale. Cea din urmă este din cadrele teatrului naţional. Ceilalţi, d-nii : Lujan Krémien-ski, tadeusz Olsza, Stanislaw Sielanski şi Zbigoniev Ziembin-scki, cel care vă vorbeşte, sun­tem cu toţii pasionaţi de teatru şi de artă.

— Personagii ? —• Mai joacă apoi în roluri mai

mici d-nii: Lipski,Bromislav. Dri-ckonski Eugeniusz, Budzynski Jan, Weyman Karol, Bajan Jo-zef.

Vom reuşi desigur şi mulţu­mim d-lui Alexandrescu pentru solicitudinea arătată.

Apoi repetiţia a continuat şi a trebuit să las pe intelocutorul meu să se ducă pe scenă.

Nu am avut prea multă vre­me să mai asist. Sper că la re­prezentaţia de Vineri să pot gusta pe deaîntregul specta­colul.

INTERIM.

uneori de o bizarerie căutată ; dar cu atât mai fermecătoare.

Sensibilitate ? Poate ; doar pentru oţel şi lumină.

In artă nu admite compromi­suri. In viaţă îşi vinde sufletul pentru o ţigarei

Versurile lui sunt lovituri de cuţit în întuneree — şi lama scapără uneori o lumină stra­nie.

Actorul e pătruns de impor­tanta sa misiune. Conştiinciozi­tatea — paradoxal — îl carac­terizează aici.

Susţine că s'a născut actor şi dispreţueşte jumătăţile de mă­suri.

Câteodată se trezeşte stri­gând: Jos icu falsele valori! Şi altele -cari nu se mai pot trece aici. Şi aceasta îl caracterizea­ză, căci este la orele domniei sale, un revoltat.

Oricum ar fi privit, Bobb nu poate trece neobservat. Are ma­niera sa de a se impune. Şi dacă începe să vorbească, dum­neavoastră, întoncându-vă spre ceilalţi, fără să ştiţi înică dece, duceţi degetul la gură:

— Ssst!

GEORGE VOINESCU

E C R A N U L CINEMA SELECT : „Poveste

tristă".

N u î m p ă r t ă ş i m p ă r e r e a a c e l o r a m a t o r i d e c a l a m b u r u r i c a r i g ă ­s e a u c ă f i l m u l d e l à S e l e c t e s t e , d i n t o a t e p u n c t e l e d e v e d e r e , o poveste tristă.

G ă s i m m a i d e g r a b ă c ă a c e s t e c â t e v a s u t e d e m e t r i d e f i l m r o ­m â n e s c n u c o n s t i t u e s c d e c â t o e x p e r i e n ţ ă , p r e z e n t â n d t o a t e s t â n g ă c i i l e n o r m a l e p e n t r u o e x p e r i e n ţ ă .

Ş t i m î n s ă , ddn p u ţ i n e l e n o ­ţ i u n i c e n e - a u m a i r ă m a s d i n c h i m i e , c ă e x p e r i e n ţ e l e s e f a c i n l a b o r a t o r , î n d i f e r i t e e p r u b e t e , d e p a r t e d e marele public, c ă r u i a n u i s e a d u c e l a c u n o ş t i n ţ ă d e c â t r e z u l t a t u l a c e s t o r d i b u i r i , a -

d i c ă p e r f e c ţ i u n e a l a c a r e s e a -j u n g e p r i n s a c r i f i c a r e a c â t o r v a s u t e d e e p r u b e t e s a u c o r p u r i c h i m i c e .

C a m a c e l a ş l u c r u t r e b u i a s ă s e î n t â m p l e c u f i l m u l r o m â n e s c .

N u e n e a p ă r a t ă n e v o e s ă i s e

o f e r e s p e c t a t o r u l u i p e n t r u c e i 4 0 (de Sei a i s ă i , ш і f i l m î n c a r e s e î n t â l n e s c î n fiieiciare c l i p ă s t â n g ă c i i e v i d e n t e .

A s t f e l , g l a s u l e r o i l o r d i n f i l m s e a u d e m e r e u d u p ă c e e i m i ş c ă

d i n b u z e , urnele f o t o g r a f i i a -m i n t e s c d e pozele d i n a l b u m u l de a m i n t i r i a l b u n i c e i , s i a ş a m a i d e p a r t e .

E , inftir'adevăjr р л ѳ а m a r e s a r ­c i n a c e ş i - a l u a t - o d o m n u l C o r ­n e l D u m i t r e s c u d e a s e o c u p a c u s c e n a r i u l , r e g i a , f o t o g r a f i e ­rea , s o n o r i z a r e a , e t c . , e t c . a l e f i l m u l u i — a s t f e l n e a n u n ţ ă c h i a r e l , m â n d r u , la î n c e p u t u l p e l i c u l e i .

N e p a r e r ă u d e e f o r t u r i l e d e ­p u s e de d o m n u l P a n a i t S t o i a n ş i d - ş o a r a A n g e l a M i l i a n , d o u i a c t o r i d e r e a l e t a l e n t e p e n t r u c i n e m a t o g r a f .

S p u n â n d a c e a s t a , t r e c e m c u v e d e r e a c u ţ i t u l v â r î t î n g u r ă c u c e a m a i m a r e d e s i n v o l t u r ă , d e d o m n u l P a n a i t S t o i a n , p r e c u m

ş i s c e n a f i n a l ă , c o m p l e t r a t a t ă d e d - ş o a r a M i l i a n e d r e p t , î n s ă , c ă l a n e r e u ş i t a a c e s t e i s c e n e , a i n t e r v e n i t ş i t e x t u l s c e n a r i u ­lu i , u n u l d i n c e l e m a i n e v e r o ­s i m i l e t e x t e c e n e - a f o s t d a t s ă î n t â l n i m v r e o d a t ă .

CINEMA CAPITOL: „Stan si Bran, eroi fără voie".

C o m e d i i l e c u S t a n ş i B r a n î ş i a u f a r m e c u l l o r s p e c i a l , l a c a r e c o n t r i b u e m a i a l e s s a l a d e c o p i i c a r i r â d c u h o h o t e s i l i n d u - i ş i p e s p e c t a t o r i i m a i v â r s t n i c i s ă z â m b e a s c ă a t u n c i c â n d S t a n d ă r î m ă u n g a r a j s a u c â n d B r a n a l u n e c ă p e o s c a r ă . N u s ' a u s i l i t p r e a m u l t S t a n ş i B r a n , d e - a l u n ­g u l a n i l o r , s ă - ş i s c h i m b e g e n u l d e j o c . Ş i d e c e ş i l - a r s c h i m b a . , c â n d s p e c t a t o r i i n ' a u î n c e t a t s ă r â d ă , i a r s f â r ş i t u l f i l m u l u i e s t e p r i m i t c u o a r e c a r e r e g r e t ?

V o m r e m a r c a a i c i p r i m a s c e n ă a f i l m u l u i , î n c a r e c o m i c u l n u p r o v i n e d i n t r ' o f a r f u r i e s p a r t ă s a u d i n t r ' o p a l m ă , c i s e i n n a l ţ ă l a a d e v ă r a t e c u l m i c a r i n e a -m i n t e s c f i l m e l e l u i C h a r i o t .

TRAIAN LALESCU

J U C Ă T O R U L DE Ş A H — Iţ i m a i a m i n t e ş t i ce s 'a î n t â m ­

p la t er i? — N u ( r ă spunsu l ven i se p r o m p t ,

conş t ien t ) . N ic iun fapt , n i c i u n a m ă ­n u n t . S a u poa t e m ' a m n ă s c u t n u m a i p e n t r u n o a p t e a as ta , n u m a i p e n t r u t ine , n u m a i p e n t r u c ă ş t i a m că m ă a ş ­t ep ţ i . Vezi , es te o m a n i f e s t a r e de là î n c e p u t lucifer ică. Altfel , n ' a ş fi î n c e r ­ca t să te r e ţ in , s ă t e t r e c în î n ţ e l ege r ea m e a .

T ă c e r e o clipă. I n z igzagul t e n e b r e ­lo r repez i , n o a p t e a b ă t e a a c u m în fe ­reş t i c u v â n t u r i şi p loae .

— Atunc i , a t u n c i s p u n e - m i , t e rog (se î n toa r s e — se a p r o p i a — îi c u p r i n ­se b r a ţ e l e . Mâin i l e ei sub ţ i r i , dege te l e f ine se în f ipseră a d â n c . O m u l în h a i n e roşii se c u t r e m u r ă ) . M'a i p u t e a i ub i ? M'a i p u t e a l u a cu t i n e ? (glasul e ra s b u c i u m a t , agonic , ţ ipă t ) .

T ă c e r e m u l t ă . C a p u l ce lu i la l t se p l e ­case r e s e m n a t . I n cl ipa u r m ă t o a r e , d u -păce b r u s c se d e s p r i n s e d in î m b r ă ţ i ş a ­rea s u p t ă a femeei , se găsea în m i j l o ­cul odăi i — p l i m b â n d u - s e cu paş i î n ­ceţi . A j u n s e l â n g ă m ă s u ţ a de şah, r i ­d ică o f igură , o a svâ r l i î n sus , o p r inse , o r ă s t u r n ă ' l â n g ă ce le la l te .

— Nu, F r a n c i s c a ! To tu l e z ada rn i c . Şi eu s u n t s u p u s u n u i concep t d e s t i ­na i . U n a l tu l decâ t al t ău , d a r c a r e p u r c e d e d in aceeaş i e sen ţă a u t o c r a t ă . S u n t o m u l v i sa t d e t ine , d a r n u m ă p o t coborî p â n ă la tine. T e - a m d o r i t şi eu F ranc i sca , t r e b u e să n e d e s p ă r ţ i m însă .

Ea vo rb i de d e p a r t e . — N u a c u m . Mai s tai u n ceas, două,

p â n ă ' n zori m ă c a r . — P â n ă ' n zori , F ranc i sca . P l e c a r ă d in oda ia aceea , cobor î ră

scăr i le , t r e c u r ă p r i n sala de ba l ( p e r e ­chi le d a n s a u frenet ic) , eş i ră î n s t r a d ă , î n c e t a s e r ă v â n t u r i l e , î nce t a se r ă ploi le . O r a ş u l e ra c a l m şi t ă c u t ca u n s icr iu . Nimic , nicio l u m i n ă , n i c u n semn , nicio ves t e . T o a t e a scunse d incolo d e v ia ţ ă .

— Eşt i fer ici tă , F r a n c i s c a ? (b ra ţu l d r e p t îi cupr insese umer i i , vocea era d r ăgăs toa să l ângă obraz ) .

— Dece m ă î n t r e b i ? (îşi î n toa r se o-chii l acomi ş i p lânş i ) . S u n t p e n t r u m i ­n u t e l e pe ca re le p e t r e c c u t ine . Al t fe ï m ' a ş ucide , aş cădea . M ă în ţ e l eg i ?

— Da. E u n a d e v ă r s t r a n i u care m ă copleşeş te şi p e m i n e . Vezi , a r t r e b u i u n a l t D u m n e z e u , o a l t ă ser ie de m i s ­t e r e , u n a l t g e n i u a l iubi r i i . Noi s i n g u r i n u p u t e m face n imic .

— Şt iu , f r u m o s u l m e u Iub i t . D e ­aceea , în n o a p t e a as ta t r e b u e să se î n ­t â m p l e mi raco lu l . T u n u ş t i i câ te s 'au p e t r e c u t în v i a ţ a m e a .

— Nimic . — A t u n c i de ce m ' a i a les pe m i n e ? — Aşa a fost scr is . — Ah, to tu l , to tu l , p â n ă şi as ta e î n

func ţ ie d e Celăla l t . Oa re , î n a f a ră de des t in , n u s e p o a t e t r ă i al tfel ?

— N u se poa te , Francisca.* A r î n s e m ­n a să n e s u b u m a n i z ă m .

M e r g e a s t rânş i , î n l ăn ţu i ţ i . Douăzec i d e ani n ' a m î n v ă ţ a t decâ t

ceeace au v r u t a l ţ i i . Douăzec i de ani î n g e n u n c h i a ţ i .

M e r s u l cat i felat . Toa te t a ine l e î n c h i ­se în suf le t .

— P e m i n e n u m ' a iubi t n imen i , dacă iub i r ea poa t e î n s e m n a o a l t ă fa ţă a m â n t u i r i i . P e m i n e n i m e n i n u m ' a î n ă l ­ţ a t la ideia d e s f in ţen ie , dacă sf in ţenia es te o a l t ă ca t egor i e a l ibe r tă ţ i i . N i ­m e n i (m'airzi d r a g u l m e u ?), n i m e n i n u m ' a ba t jocor i t , n i m e n i n u m ' a s c h i n ­giui t , n i m e n i n u m ' a crucif icat , dacă şi su fe r in ţa es te o depăş i re a des t inu lu i .

Paş i de smoa lă p e m a r g i n i l e g e n u n i ­lor, î n t u n e r i c şi l in iş te .

— N u se r evo l t a F ranc i sca , p o a t e că... — Nu m ă revol t . D a r m i - e g roază de

i m a g i n e a vie ţ i i m e l e t r e c u t e . î n c o t r o să m e r g ? I u b e ş t e - m ă , d r a g u l m e u S b u r ă t o r , t r e b u e să m ă iubeş t i !

— Ai î nce rca t v r e o d a t ă să r e n u n ţ i ? — T u m ă înve ţ i as t fe l? N u pot . Dece

să r e n u n ţ ? I n n o a p t e a a s t a m i - a i a p ă -

(Urmare din pag. 5-a) r u t t u . P o a t e t u î n t ruch ipez i cele t re i m i s t e r e : i ub i rea , s f in ţenia , sufer in ţa . . .

— S u n t . A d e v ă r a t . S u n t toa te , F r a n ­cisca !

— A t u n c i t r e b u e s ă - m i a ju ţ i să scap. N u v r e a u să t e p i e r d (paşii se o p r i r ă t e m ă t o r i î n loc. Ochi i F ranc i scă i a-v e a u colori g re le , cenuşi i) . T r e b u e să m ă rodeş t i în n o a p t e a as ta .

— Franc i sca ! ( exc l ama ţ i e ne f i ­rească) .

— Şi to tuş i . . . T u vei p leca pes t e câ ­t eva ore . N u t r e b u e să r ă m â n s ingura . T r e b u e să pă s t r ez în m i n e ceva din e -x i s t en ţa , d in des t inu l t ău .

— N u se poa te , F r a n c i s c a ! I n t r e noi s 'ar p r ă b u ş i m i s t e r u l m â n t u i r i i .

* O r a ş u l d e o d a t ă se t rez i d in somn. A -

p ă r u r ă m a i î n t â i u cape te l e sbâr l i t e , în cadre le fe res t re lor . Apoi toţi , se m i ş ­cară . B ă r b a ţ i î n c o s t u m e s u m a r e , copil sper ia ţ i , f emei cu sâni i desp le t i ţ i şi că­măş i l e f l u t u r â n d pes t e t r u p u r i l e n u d e — a l e r g a u î n ne ş t i r e .

— Ce s'a î n t â m p l a t ? U n d e vă d u ­c e ţ i ?

— A r d e p a l a t u l Regi lor . P a l a t u l In care se d ă u l t i m u l ba l !

R ă s p u n s e s e c ineva d in u m b r ă . D e g e ­t e l e F r anc i s că i s t r â n s e r ă m a i t a r e m â ­n a o m u l u i de a l ă t u r i . Paş i i lo r u r m a r ă pe -a i celor la l ţ i . P a ş i repezi , sonor i , i n ­conş t ien ţ i p e lespezi le s t răz i lo r . U n î n ­t r e g convoi de sper ia ţ i . F l ă c ă r i l e e şeau p r i n t r e c a n a t u r i — roşii , lung i , ş e r p u i ­t oa r e . Şi sgomot d u p ă s g o m o t — că* d e a u uşi le , t a v a n u r i l e , pe re ţ i i .

— N u i n t r a , ce m a i cau ţ i acolo ? — T r e b u e , F ranc i sca . Des t inu l m e u

acolo es te . I u r e ş p ă t r u n s e p r i n t r e f lăcăr i şi fum.

F r a n c i s c a î n m ă r m u r i t ă n u ezi tă . Ce i ­la l ţ i doa r r ă m a s e r ă înfr icaţ i , v ă z â n d cele două m ă ş t i cu v e s t m i n t e roşii — a m e s t e c â n d u - s e c u focul.

î n ă u n t r u n i m e n i n u - ş i p r e c u p e ţ e a l i be r t a t ea . D a n s u l m a i spasmodic , a l ­cool şi t o l ăn i r ea d e s p u i a t ă în fotolii a a m a n t e l o r cu t r u p u r i l e a lbe . L a î n c e ­p u t F r a n c i s c a v r u să le s t r ige nebun ia , d a r el o r e ţ i n u :

— Taci ! aşa a fost scr is . O a t r a s e l â n g ă p u p i t r e l e o rhes t r e i . — Vre i să - ţ i c â n t ? N u m a i p e n t r u

t ine , F ranc i sca . U m e z i — ochii , t r e m u r ă t o a r e — g u ­

ra, îl privea-u cu be ţ i e şi z â m b e t . P a l m e l e lu i ţ i n e a u î n t r e dege te o

v ioa ră roş ie caşi v e s t m i n t e l e . A r c u ş u l e ra roşu . C â n t e c u l acela faudic , c â n t e ­cu l acela c r i span t , s o l o m o n a r e r a roşu , roşu ca v ioara , r o ş u ca v e s t m i n t e l e lor. Tăce re . î n c r e m e n i ţ i , a scu l t au . A m a n t e ­le se ridicaseră în g e n u n c h i . Cava le r i i cobor î se ră fascinaţ i . P l u t e a u p e d e - a s u -p r a d o a r a r m o n i i l e t rag ice , a le c â n t e c u ­lui de v ioa ră .

Şi deoda t ă r ă să r i p r i n uşa d in fund, cu ha ine l e a r se — o fe t i ţă b londă , p l ă ­pândă , cu fa ţa îngrozi tă , cu p r iv i r i l e r ăvăş i t e . In u r m ă , u n ş i r de a l t e fete, femei î m b ă t r â n i t e . Ch inu i t e . U i m i t e de l i m p e z i m e a pa rad i s i acă a cân tecu lu i , r ă m a s e r ă o m i n u t ă î n l e m n i t e în loc. Tor ţ e l e pe care le ţ i n e a u în m â i n i (cu care d a s e r ă foc pa la tu lu i ) se p l eca ră s l ăb i t e oda t ă cu mâ in i l e . O c l ipă . Apoi , ca t r ez i t e d i n t r ' o ha luc ina ţ i e , se î n d r e p ­t a r ă sp r e mi j locu l săl i i . F r a n c i s c a t r e ­săr i , î n g e n u n c h i a t ă . S t r â n s e m a i t a r e p ic ioare le c â n t ă r e ţ u l u i . In f run t ea lor r ecunoscuse în fe t i ţa î n e b u n i t ă , p e Ri t t a .

— F u g i ! P e n t r u D u m n e z e u , d u - t e u n d e v a . N u vezi, te vo r uc ide . Ce le -a l făcut ?

C â n t ă r e ţ u l z â m b i p r i n t r e aco rdu r i . A r c u ş u l a lunecă m a i d e p a r t e pe coarde .

— P e t o a t e ne -a i m in ţ i t . (Ri t ta avea o voce s t insă, gâfâ i tă) . T o a t e t e - a m v i ­sat . T o a t e t e - a m dor i t . Dece, b u n u l e zeu, ne -a i f u r a t i luz i i le ? C e - a m păcă tu i t , d e m ' a i pă răs i t , de ţ i -a i a l e s a l t ă i u b i t ă ?

Vocea e ra p l â n s şi mi l ă . Ochi i ce lor ­

la l te s t r ă p u n g e a u a e r u l cu sch i smă şl ven in .

— Dece n u r ă s p u n z i ? S p u n e - n e m ă ­car u n c u v â n t !

Cân t ecu l d o m i n a să lbă t ic ia nou i lo r sosi te . P o a t e că m a i e ra o f r â n t u r ă p â n ă la sfârşi t . P o a t e că t o a t e a r fi i n ­t r a t în o rd inea lor t e r e s t r ă , dacă R i t t a n u sco tea de s u b fa ldur i l e h a i n e l o r — revo lve ru l . Ţ i p ă t u l fu lgeră oda t ă cu g lon te le . î n săş i R i t t a ţ ipase . F r ancesca n u l ămur i s e , d a r ca u n r e so r t s e î n ă l ­ţase —• î m b r ă ţ i ş â n d p i ep tu l zeului . V ioa ra fă ră a r cuş c â n t a încă. G lon te l e t r e c u ş u e r e pe l ângă t â m p l e l e m u l t o r a , pe l â n g ă ob razu l F ranc i scă i şi se op r i în v ioară . Vioara s f ă r â m a t ă , to t f r e m ă ­ta . R ă m ă s e s e în ae r (ca o r a n ă vie) n e -ţ i n u t ă de n ic iun b ra ţ , coarde le l i be r e fă ră m â n g â i e r e a n i c iunu i dege t . D o a r a r c u ş u l u n d u i a aceeaşi me lod ie .

In locul c â n ă r e ţ u l u i r ă m ă s e s e o u r ­m ă d e cea ţă şi a b u r .

F ranc i sca împle t i c i t ă l ângă p u p i t r e , cu c a p u l p leca t pe podea — m a i v e d e a încă p r i n t r e oglinzi , p r i n t r e z idur i — c u m sp in tecă , u r c ă v a p o r a ş sp i r i tu l f rumosu lu i sbu ră to r .

• In l in i ş tea odăii F r a n c i s c a se t rez i

înfr ica tă , p r i v i n d hao t ic în ju r . N imic d in pe isa ju l v i su lu i . T o a t e l uc ru r i l e îşi p ă s t r a u s t a r ea lor f i rească, s t a to rn ică . D o a r l ângă nop t i e r ă —• m ă s u ţ a d e şah, pe c a r e jucase cu R i t t a î n a i n t e de cu l ­ca re . V lad d o r m e a a l ă t u r i l in iş t i t , î n ­to rs p u ţ i n c u fa ţa la p e r e t e ; pe ch ipu l lui , s e n i n ă t a t e a s o m n u l u i od ihn i to r .

R ă m a s e o cl ipă î n ă l ţ a t ă î n t r e per in l . C ă u t a să-ş i a m i n t e a s c ă to tu l aşa c u m se î n t â m p l a s e . Doar c â t e v a a m ă n u n t e m a i pe r s i s t au . L â n g ă f e reas t r ă însă, f i­g u r a o m u l u i î n h a i n e roşii i se p ă r e a vie, nec l i n t i t ă —- ca z idi tă acolo oda tă cu cele la l te l uc ru r i . El s i n g u r m a i r ă ­măsese d in f auna t r i s te i v iz iuni . F r a n ­cisca î l văzu cu n a t u r a l e ţ e a cu c a r e se con t inua din vis. F ă c u p r imi i paşi , d u p ă cobor î re , s p r e g e a m u r i , cu b r a ţ e l e s t r â n s e l ângă t r u p u l rece , s lăbi t .

— Dece-a i m a i ven i t ? (vorbise t a r e , g lasu l s p a r t d e fe res t re ) .

D a r f ă p t u r a lu i în c l ipa aceea se s t inse .

F ranc i sca d r e a p t ă , în f io ra tă — m a i s t ă r u i a h a l u c i n a n t ă p e u r m e l e lui . Văzu piese le de şah r ă s t u r n a t e . L ă c r ă m a t ă , Reg ina în colţ . S o m n o r o s şi b ă t r â n — Rege le g h e m u i t î n t r e pioni i şi ofi ţeri i credincioşi . Ş a h m a t ! S b u r ă t o r u l fuse ­se a l t ă d i m e n s i u n e , a l t ă fa ţă a o m u l u i n e î n t r u c h i p a t de n i c iunu i d in iubi ţ i i ei. E l t r e b u i a să fie cel c a r e să- i r edea a c ­cesul la fer ic i re . Ş a h m a t ! Şi v i su l fu­sese u n şah m a t m u t u a l , ca tegor ic .

Ş t ia că t o tu l p u r c e d e d in s t a r ea el bo lnăvic ioasă , d i n t a r e l e p ă s t r a t e i n ­t ac t e în conş t i in ţă ş i 'n sânge .

— Ce faci, F ranc i sca , n u do rmi ? — Mă d o a r e capu l , V l a d e ! Se în toa r se . Nu-1 vedea . P e pe re ţ i ,

î n p o r t r e t e , în b ibe lou r i — n u m a i ch i ­pu l s b u r ă t o r u l u i .

— Eşt i bo lnavă , F ranc i sca . T r e z e ş t e -te ! Ce faci acolo, cu cine joci şah ?

F ranc i sca t r e m u r a . In m â n a d r e a p t ă , p iesa de l e m n a Regine i . P e a p r o a p e sp i r i tu l de v r a j ă şi spa imă al f r u m o s u ­lui Iub i t .

— Cu î n t u n e r i c u l ! r ă s p u n s e t â rz iu , r ă s t u r n â n d toa te p iese le p e covor, î n -d r e p t â n d u - s e încovoia tă sp r e pa t . V o r începe din n o u ac te le d e s i lu i re a le lu i Vlad , ia r î m b r ă ţ i ş ă r i l e lui anos te . S c â r ­bă şi g r ea ţ ă . Se g h e m u i s u b p ă t u r i . Mâin i l e ce lu i l a l t se în t inse ră , c ă u t â n d p r i n î n t u n e c i m e a t r u p u l u i o a n u m i t ă a-legor ie a cărni i . F r anc i sca închise o -chii . Ungi i l e se în f ipseră în cea rcea ­furi .

— S'a t e r m i n a t . T o t u l s'a sfârşi t . N i ­mic . De -acu ra t o tu l e zada rn ic .

Afară , p r i n t r e v â n t u r i , p r i n t r e ce ţu r i , p r i n t r e b u r e l e zor i lor — visul îşi eva ­po ra u l t i m e l e imag in i .

LAURENŢIU FLLGA

UNIVERSUL LITERAR 18 Noembrie 1939

L i t e r a t u r a , a r t ă * i d e i . . . Primim spre publicare, următoarele:

DOMNULE DIRECTOR, In ultimul număr al revistei

„Ţara Nouă" din Cluj, văd, cu mare surpriză, dată publici­tăţii o scrisoare a mea parti­culară, adresată domnului Victor Iancu, profesor şi estet, insist: o scr isoare pa r t i cu l a ră , menită să reglementeze noile mele relaţiuni personale cu domnul Victor Iancu. De ase­menea, nu mai puţin surprins am rămas văzând amestecân-du-se în această chestiune strict personală pe domnul Liviu Rusu, profesor de este­tică la Facultatea din Cluj, care în scrisoarea mea avea doar valoarea unui element documentar.

Deci : Un estet divulgă o scrisoare

confidenţială. Un alt estet se foloseşte

de ea.

Justificările acestui proce­deu abundă probabil: redac­ţionale, morale, profesionale, etc. O singură justificare e cu neputinţă: cea es te t ică . Sunt soţi care nu citesc scrisorile soţiilor lor şi adversari, gent­lemeni, care îşi opresc adver­sitatea la graniţa indiscreţiei. Dar mai există încă o atitu­dine: cea a lui A g a m i ţ ă D a n -d a n a c h e . ,,Am o scrisoare... pac cu ea la „Războiul". . .

Esteţ i i noş t r i clujeni au a-les-o pe cea d in u r m ă .

Cu aceste explicaţii declar că nu voiu mai întinde o po­lemică măruntă. Există un respect al tragicului, care bântuie astăzi omenirea pe mare întindere.

Primiţi, vă rog, ăomnule di­rector... etc.

VICTOR PAPILIAN

O N O U A T R A D U C E R E D I N POEZIILE LUI R I L K E

E d i t u r a F u n d a ţ i a p e n t r u l i t e ­r a t u r ă ş i a r t ă „ R e g e l e C a r o l II", a t ipăr i t o n o u ă c u l e g e r e d i n p o e ­z i i l e lu i R i l k e , t r a d u s e d e M a r i a B ă n u ş .

F a ţ ă de celle p u b l i c a t e p â n ă a -c u m . t ă l m ă c i r e a ocrot i tă d e „ F u n ­d a ţ i a R e g a l ă " , p r e z i n t ă î n p r i m u l r â n d a v a n t a j u l u n u i m a i m a r e n u m ă r d e b u c ă ţ i a l e s e d i n t o a t e v o l u m e l e l i r i ce i r i l k e e n e . S u n t în to ta l 75 de p o e m e , d i n a n s a m b l u l c ă r o r a c i t i toru l care n u are l e g ă ­tură d i r e c t ă c u o r i g i n a l u l , î ş i p o a t e f a c e o î n d e s t u l ă t o a r e i d e l e d e s p r e s e n s u l u n u i l i r i s m i n f l u e n t n u n u m a i la noi , ci şi î n a l t e ţăr i e u r o p e n e . Cât d e s p r e r e u ş i t a l i ­t erară a t raducer i i , n e v o m r e ­z e r v a c o n s i d e r a ţ i i l e î n t r ' u n n u ­m ă r v i i tor a l r e v i s t e i , c â n d v o m c o n f r u n t a v e r s i u n e a r o m â n e a s c ă cu or ig ina lu l .

D e o c a m d a t ă a f i r m ă m că t ă l m ă ­c i r e a „ F u n d a ţ i i l o r " u m p l e o l i p ­s ă ; e a ar p u t e a î n l o c u i t r a d u c e ­r i l e f r a n c e z e dări , î n o r i c e caz, n u a u p e n t r u ce fi p r e f e r a t e c e l o r r o m â n e ş t i b i n e î n t o c m i t e .

D E S T R Ă M A R E , R O M A N de A L E X A N D R U M I R O N E S C U

I n e d i t u r a F u n d a ţ i a p e n t r u l i ­t e r a t u r ă şi ar tă „ R e g e l e C a r o l II", a a p ă r u t r o m a n u l „ D e s t r ă m a r e " , d e A l e x a n d r u Milronescu. A u t o ­rul e s t e c u n o s c u t p u b l i c u l u i c i t i ­tor p r i n a l t e c â t e v a cărţ i t i p ă r i t e , p â n ă a c u m , Şi care a u fos t p r i ­m i t e b i n e v o i t o r .

TRADUCERILE DIN FRANCEZA T r a d u c e r i l e d i n -limba f r a n c e z ă

a u a l t r o s t , l a no i , d e c â t c e l e d i n g e r m a n ă , e n g l e z ă s a u a l t e l i m b i ş i m a i p u ţ i n c u n o s c u t e . P e n t r u c ă l i m b a f r a n c e z ă e s t e în tr 'a tâ t c u ­n o s c u t ă , î n c â t n u e s t e admismil ca p ă r e r e a d e s p r e a u t o r i i f r a n c e z i s ă n e - o f a c e m d i n t ă l m ă c i r i . F a p ­tul că to tuş i a c e s t e t ă l m ă c i r i s e î n t r e p r i n d d e scr i i tor i i c u a u t o r i ­ta te , c a d e p i l d ă d. Al. Philippide, î n s e m n e a z ă a l t c e v a . A n u m e e l e r e p r e z i n t ă u n e x e r c i ţ i u d e a î n ­c o r p o r a î n iimiba n o a s t r ă v a i o r i d e g â n d i r e , n u a n ţ e ş i s tăr i p o e t i c e a j u n s e la u n î n a l t g r a d d e r a f i n a ­m e n t î n p r o d u c ţ i i l e l i t e r a t u r i i f r a n c e z e . î n t r e p r i n d e m d e c i , u n fe l d e e d u c a ţ i e a l i m b i i , o s u p u ­

n e r e a e i l a d i f i cu l tă ţ i s p r e a o m l ă d i a ş i î m b o g ă ţ i . N u v r e m să s p u n e m că u n v e r s t r a d u s p o a t e fi soco t i t m a i f r u m o s d e c â t c e l e a l e p o e ţ i l o r n o ş t r i o r i g i n a l i . A c e a s t a n u are c u m s e î n t â m p l e , ch iar d a c ă s'ar t ă l m ă c i d i n M a l ­l a r m é , R i m b a u d şi V a l é r y , sau , c u m e s t e (cazul f r e c v e n t , d i n B a u ­de la i re . D a r î n c e r c a r e a d e a e x ­p r i m a î n r o m â n e ş t e p o e m e c e l e ­bre , i n s t r u e ş t e t o c m a i p r i n c e e a c e e s t e a l t c e v a d e c â t p o e z i a o r i g i ­n a l ă , p r i n c a l i t a t e a ce a m n u m i - o , d e t rar i soendere a m o d a l i t ă ţ i : l i ­ricei r o m â n e ş t i .

R U G I N O A S A , R O M A N de T H E O D O R R A Ş C A N U

D. T h e o d o r R ă ş c a n u a p u b l i c a t p â n ă a c u m u r m ă t o a r e l e cărţ i : „ P a g i n i i n t i m e " , versuri!. (1905); S p r e Sofifa, (1914); R ă f u i a l a c e a m a r e , (1915); P r o b l e m a p ă m â n ­tu lu i î n R o m â n i a (1927); „ A c e e a oare t r e b u e iub i tă , r o m a n (1926); „ I l e a n a lupului" , roman (1934). V o ­l u m u l „ R u g i n o a s a " este' t ipăr i t d e ed. „ V r e m e a " ş i c o n ţ i n e u n i n t e ­r e s a n t m a t e r i a l d e s p r e v i a ţ a b o ­i e r e a s c ă d i n M o l d o v a , d e s f ă ş u r a t ă î n secoilul t recut .

CÂNTEC DE L U M I N A , POEME de I. S T Ä N C I U L E S C U -

M E H E D I N Ţ I

C e l e m a i b u n e v e r s u r i d i n p l a ­c h e t a d - l u i I. S t ă n l c k i l e s c u - M e h e -diinţi, t r ă d e a z ă i n f l u e n ţ a c o v â r ­ş i toare a lu i Ş t e f a n B a c i u , ca în u r m ă t o a r e l e s t ro fe :

într'o noapte tristă şi târzie, V o i u p o r n i c u an i i în toiag, Biet nătâng ce n'a voit să ştie Să se 'nalte 'n viaţă ca un steag.

Vom lăsa în urma mea regrete, Prieteni, parcuri şi tot ce-am iub i t Şi un crând de visătoare fete Pentru care ani am cheltuit.

P r e c i z ă m că v e r s u r i l e n u a p a r ­ţ i n lu i Ş t e f a n B a c i u , ci d - lu i I. Stănc iu les 'ou- iMehedinţ i .

MUZICALE

Doamna. Margareta Vasilescu Dejana va cânta Miercuri 22 Noembrie crt., (ora 8.20 seara) la microfonul postului de radio Bucureşti, arii de Haydn, Mo­zart, P luton, Bellini, etc.

VOR APĂREA

P â n ă la C r ă c i u n , v o r a p ă r e a în ed . „ F u n d a ţ i a p e n t r u l i t e r a t u r ă şi a r t ă R e g e l e Oaro l II". u r m ă ­t o a r e l e o p e r e :

I n B i b l i o t e c a „ E n e r g i a " : „Ulti­ma expediţie la Polul Nord'% d e c%p. S c o t t ; „Viaţa de chirurg", d e A. M a j o c c h i ; „Anthony" d e L y t -t o n ; „Suflet de infanterist", d e J. D e l m a s ; toate a c e s t e a r e d â n d în tr 'o oapt ivanită f o r m ă l i t e r a r ă m a r i l e p i l d e d e m u n c ă ş i e r o i s m ate a t â t o r a e x e m p l a r e d e e l i t ă a l e u m a n i t ă ţ i i .

I n b i b l i o t e c a „Enciclopedică": „ S t u d i i g r e c o - r o m â n e " , d e D e m . R u s s o , o l u c r a r e d e c a p i t a l ă î n ­s e m n ă t a t e a a u t o r u l u i „ E l e n i s ­m u l u i î n R o m â n i a " , c u o p r e f a ţ ă d e prof . C o n s t . C. G i u r e s c u .

I n b i b l i o t e c a „Filosofică": „De­stinul omenirii", v o l . II , u r m a ­r e a b o g a t e l o r ş i p ă t r u n z ă t o a r e l o r c e r c e t ă r i a l e d- lu i prof . P . P . N e -g u t e s c u ; „L'expérience micxophy-sique et la pensée humaine", d e d. St . L u p a ş e u .

I n b i b l i o t e c a „Scriitorii români contemporani" : „Viata lui I. L. Cara-giale", s c r i s ă d u p ă v i i şi p i ­toreşti d o c u m e n t e d e p s i h o l o g i e şi i s t o r i e l i t e r a r ă d e d. Ş e r b a n C i o ­c u l e s e u : „însemnările unui bel­fer", vo l . II d e d. I o a c h i m B o t e z ; „Concina prădată" d e d. T h e o d o r S c r o ţ e s o u ; ..Monarhia socială", d e d. M i h a i l F ă r c ă ş a n u .

I n b i b l i o t e c a „Cri t ica": „Sam­te Beuve", t e m e i n i c u l şi r e v e l a ­t o r u l s t u d i u aii d - lu i Pompittiiu C o n s t a nit inescu.

I n „Edi ţ i i d e f i n i t i v e " : ..Statui" d e m a e s t r u l M i h a i C o d r e a n u .

In „ M i c a e n c i c l o p e d i e ' : „O e" nigrmă şi un miracol istoric", d e G h . B r ă t i a n u ; „Radioelectricita-te" d e i n g . M. K o n t e s e h w e l l e r ; „Tratat de anatomie umană" d e d. Horda D u m i t r e s c u . „Din viaţa lui Ion Creangă", r o ­d u l i m p o r t a n t e l o r c e r c e t ă r i a l e d - l u i G h . U n g o r e a n u .

I n b i b l i o t e c a i n f o r m a t i v ă : „An­glia", ediţia II, d e N. P e t r e s c u .

I a r p e s t e t o a t e c e l e d e med s u s , ou l u m i n o a s a ei b i n e c u v â n t a r e p e n t r u î n t r e a g a o s â r d i e î n t r u f ru ­m o s a e d i t u r i i F u n d a ţ i e i p e n t r u L i t e r a t u r ă ş i A r t ă R e g e l e Caro l II", „Biblia" t r a d u s ă d e p ă r . G a l a G a l a o t i o n ş i V. R a d u . a l e căre i d o u ă n o u i ed i ţ i i , î n p r e g ă t i r e , c o n f i r m ă u n u l d i n c e l e m a i r ă ­s u n ă t o a r e s u c c e s e .

F L O R E N Ţ A (Urmare din pag. I-a)

lângă noua gara a Florenţei : Santa Maria Novella, cu faţada desenată de Leon Battista Alberti, cel mai cute­zător arhitect-arheolog al Quat t rocentului , năseocitor de euritmii în geometrica fugă de linii şi p lanur i pe faţada unui templu ica Malatestianul. D a r în spatele a l ­tarului din Santa Maria Novella descoperi afrescudle lui Ghirlandaio, î n care trăesc până în clipa de faţa, spre a le putea admira şi recunoaşte tu, cele ma i fami­liare figuri ale Renaşterii florentine. Ocoleşti apoi în­tâmplător un curios şi inestetic monument octogonal, fără acoperiş aparent , în faţa Catedralei ; afli mulţ ime de lume, oprită în faţa unor porţ i închise, deoarece sunt Porţile Paradisului , turna te în bronz de Ghibert i .

Mai departe, înspre Arno, a jungi la o altă biserică florentină: e Santa Croce, cu monumentul lui Dan te la intrare.

D u p ă ce ai cercetat Santa Maria Del Fiore şi Santa Maria Novella şi Samtissima Annunzia ta , fa ţada acestei biserici franciscane nu te mai poate impresiona. D a r ţi-ai făcut intrarea de fapt în Panteonul gloriilor con­sacrate în Cultul omenirii civilizate, p r i n legătura lor cu Florenţa. In Santa Croce îşi are mormântu l Michel­angelo, Machiavelli, Alfieri, Galileo, iar Dante numai cenoíaftil. ín Piaţa San Marco intri apoi în cea mai p u ­ţin a t răgă toare dintre bisericile Florenţei ; este de fapt mănăst irea în care a fost s tareţ Girolamo Savonarola, pe vremea lui Lorenzo dei Medici Magnificul. Da r gă­seşti acolo toate chiliile fraţilor dominicani luminate de viziunile celui mai serafic d in t re pictorii în pre ludiu : Beato Angelico, cel cu armiile de îngeri t râmbi ţând în albastrul şi auriul Cerurilor sale de Paradis, chemarea la dreapta Judecată din Urmă.

Sau te impresionează u n palat cu zidurile drepte de piatră, masiv până sus, ca o cetate medievală. înfru­museţat numai de înfloriturile austere ale meterezelor din vârful zidurilor şi al turlei de mijloc. D a r este P a ­latul Vechi al Florenţei, în care s'a adunat Sfatul celor o Sută de chibzuiţi dregători, să menţină independenţa Patriei în t impul celor ma i înfricoşătoare vicisitudini ;de Istorici. Iar sala în care li se aduna Sfatul avea sa fie împodobită cu două scene răsboinice de Leonardo da Vinci şi de Michelangelo.

Din arcui tura neverosimilă a Loggiei dei Lauzi (tri­buna oficială a festivităţilor din Piazza delà Signorii) , se desluşeşte linia elegantă a unui Rap t de Sabine, do­minată de scena macabră şi declamatorie a decapitării Meduzei de către Perseul lui Cellini.

Palatul Strozzi vine apoi să-şi mărturisească şi ne­întrecuta vir tute a constructorilor florentini în a înno­bila cu eleganţa lor discretă cele mai informe şi pr imi­tive mu teri al uri ; şi t imiditatea Renaşterii în a încerca să anuleze tradiţia medievală, fie chiar în Arta, tot­deauna mai radicală, a Arhitecturii .

Treci mai depar te un pod peste Arno, atras de pră­vălioarele argintarilor, patronaţ i acolo de amintirea a-celuiaş Benvenuto Cellini. Da r eşti de fap t pe Ponte Yeechio, pe care afli că va fi trecut odinioară Dante , sau, fără îndoială, Messer Niccolô Machiavelli, spre u sc duce la casa pe care a locuit-o în apropiere. Sau, în fine. afli în tâmplător o Bibliotecă publică (în afară de cea modernă, naţională, una din cele mai mari ale I ta­liei); dar ţi se spune că este Biblioteca Laurenziana, în care au aduna t întâii erudiţi ai Umanismului , pentru slăpânii lor Medici, mărturi i le cellei mai strălucite Cul­turi gréco-latine, delà cele mai vechi şi autentice texte ale Literaturii clasice, la Pandectele lui Just inian, sau palimsestele medievale. Şi ia tă : urci o înălţ ime din îm­prejurimile Florenţei : ai în farţă priveliştea delà Fie­sole, după un popas de reculegere la Villa Medici ; sau ia Castelul Vincigliata, între cei mai melancolici chi­

paroşi ; la Settignano, în căutarea lui D'Annunzio şi a Eleonorei Duse ; la Careggi, la Poggio a Ca jano , undeva, în aceste împrejurimi, care p u n în perspectivă silueta Florenţei şi îi colorează viziunea în tonalităţi vesperale.

Impresurarea ta în atâtea frumuseţi na tura le şi, tot­odată, în atâtea mărtur i i de celebrităţi consfinţite în admiraţ ia lumii, este menită să te intimideze, să-ţi pres­chimbe emoţia artistică într 'o stare sufletească de mis­tică dediţiune. Iar pent ru ca această s tare să devină mai accentuat tu lburătoare , în subconştientul celui prins în cercul magic intervine jocul en igmelor : ce sunt Etrurii , neştiuţii, dar a tâ t de înaintaţ i i în Civili­zaţie pre-Florentini ? Ce este ine mai văzut în acest pei­saj florentin, atât de inedit în schematica lui simplita­te? Ce este omenesc în s ta tuara michdanigiolescă? C e este florentin în enigma zâmbetului de Giocondă ? C e este verosimil în arcui tura de boltă a Cupolei lui Bru-nellesco ? C e este adevărat în analele care vorbesc de originale aşa de burgheze ale familiei Medici, ctitori ai aristocraticei Renaşteri de Artă şi Cul tură ? Da r unde este proverbialul Cr in Roşu al emblemei oraşului ca ­r e ţ i derivă chiar numele de la Florentia, între aceste înălţimi de p ă m â n t calcinat în piatră , de care se prind cel mul t rădăcinile de chiparos, de măslin şi de o-leandru ?

Punc t de confluenţă, aşa dar, al multiplelor sinteze înfăptui te dinspre Nordul germanic şi Sudul medi tera-nian de-alungul pragului italic, Florenţa apare drept leagănul însuş al acestor milenare sinteze. Căci dacă un filozof al ei a încercat împăcarea gândirii platoniciene cu sfânta Învă ţă tu ră creştină, realizând cea mai nobilă şi înţelegătoare faptă a spiri tuali tăţ i i moderne, speci­ficul florentin poate fi înţeles şi drept o impresionantă posibilitate de convieţuire a celui mai aristocratic şi au­tentic Clasicism, cu cea mai romanţioasă şi plebee a-firmare a individualităţi i umane .

Se adună în inseparabila sinteză florentină cele mai disparate cronologii şi provenienţe. Insă: celelalte o-raşe ale Toscanei, celelalte locuri d in imediata vecină­tate a Florenţei — Siena, Pisa, Lucea, Arezzo. Pistoia, Volterra, San Gimignaiio. La Verna Stigmatelor Sfân­tului din Assisi, Caprese Michelangelo, Cortona, Ver-silia, Ca r ra ra - vin să întregească fiecare cu nota lor de originalitate, cu splendidele lor realizări, aureola de prestigiu care încunună cu mai mare strălucire Cupola Sântei Maria del Fiore.

Alături, din marmoră, înfloreşte în pământ C a m p a ­nila lui Giottio. Turnu l Palatului Vechi, de piatră, îi precizează, dincolo, simetria. I n t i m p ce zborul încru­cişat de săgeţi al rândunelelor apoteozează Cupola ca liurerii cu aripi din icoana lui Raffaello, se aprind lu­minile în Arno, delà Cascine la Santa Croce. Colierul de puncte d iamant ine se în t rerupe din loc în loc : II Ponte a l l aCar ra ia . !1 Ponte alle Grazie, Il Ponte Vecchio.

Priveşti de sus, delà Piazzale, curgerea discretă a unei ape, cu luminile Florenţei răsfrânte în oglinda ei ne i -gră. în care nu s'a topit încă opalul unui apus înâr-ziat de soare.

Te confrunţi cu cea mai tu lburătoare viziune. Te co ­pleşeşte un sentiment de frică. Pă t runz i ou privirea dreaptă într 'o lume de fantasmagorie. In spate, deasu­pra ta, simţi cimitirul delà San Miniato, cu chiparoşii aliniaţi solemn, inflexibili, nemişcaţi, pr intre mormin­tele albe, la care nu se mai umblă. Dincolo, pe cealaltă înălţime, privirea ţi-e dusă de alaiul altor chiparoşi până în parcul vilei Poetului care-a scris pentru Poez i a i urnii poema Mormintelor.

Infr'o clipă de haiti cinat ie. cauţi scăpare înapoi. Te opreşte însă privirea scrutătoare, autori tară, ameninţă­toare a Gigantului biblic. întruchipat în statuia lui Mi­chelangelo.

Trebue să rămâi biruit . Acolo. I n faţa acelei viziuni florentine. Până îţi simţi păt runsă fiinţa de insinuarea filtrului magic, prin puterea misterioasă a căruia în­chizi în clipa de faţă ochii, spre a ţi se arăta din nou apari ţ ia de neuitat a Florenţei_jaIe.

EXANDRU MARCU

Stefan Baciu: „Căutătorul de comori," poezii; „Fundaţia pentru literatură şi artă

Regele Carol II" 1939 T i t l u l d a t d e Ş t e f a n B a c i u căr ţ i i s a l e c u

versur i , i m p u n e o a r e c u m f e l u l î n c a r e c r i ­t ica t r e b u e s ă s c r i e d e s p r e ea . „ C o m o r i " , d e ­s i g u r , f i i n d c ă p o e z i a , f a ţ ă d e s t a r e a u m a n ă o b i ş n u i t ă , e s t e m i s t e r , — r e a l i t a t e a s c u n s ă c a r e s e i re l evează n u m a i c e l o r ce s i m t n e ­v o i a să o c a u t e . Ş i c u m p o e t u l s e c o n s i d e r ă p r i n t r e c ă u t ă t o r i i m i s t e r u l u i aces ta , — e l e s t e „ c ă t ă t o r u l d e c o m o r i " . D a r d e o c a m d a t ă g l o ­s a r e a s ă n u p a r ă a t â t d e s i m p l ă ! P e n t r u c ă e x i s t ă î n t r e b a r e a d a c ă p o e z i a s e a s c u n d e t o c m a i a c o l o u n d e o c a u t ă p o e t u l , ş i d a c ă el se s l u j e ş t e î n c ă u t a r e , d e m e t o d a cea m a i n i m e r i t ă s p r e a c a p t a m i s t e r u l .

I a r r ă s p u n s u r i l e car i s e d a u l a a c e a s t ă î n ­t r e b a r e s u n t d i f e r i t e , d i n u n e l e r e i e ş i n d d e muliteorj că j o a c ă o p â l p â i r e d e p u t r e g a i , a -c o l o u n d e , d i n p r i c i n a î n t u n e r e c u l u i , s'a p ă r u t că f i e r b e d u h u l „comor i i" . Câ t p e n t r u c h i p u l d e a s c o a t e d i n p ă m â n t , — d i n n o r o i , s a u d i n n i s i p , — c a r a t e l e a u r u l u i , — î n s e m n e a z ă p r o c e d e u l , p r e f e r i n ţ a p e n t r u u n fe l d e a s e e x p r i m a , d e s p r e c a r e s e v a s p u n e iarăş i că e s t e b u n s a u rău .

S ă f i e c o m o a r a d e a u r , ş i c ă u t ă t o r u l i s c u ­si t , i a t ă v i s u l a d e v ă r a t , c ă r u i a Ş t e f a n B a c i u îi s p u n e p o e z i e , t r e s ă r i n d c u u n i n s t i n c t e x a c t a l l o c u l u i t u r b u r ă t o r .

Pădurile sunt toamne sau viori ? Nu vezi Cum cântă frunza, când o calci şi şezi ? Cine cu buciumul va trece şi va plânge, O deştepta strămoşii 'n noi; va frânge Lumina toamnei, dealurile 'n sânge. Şi sufletul se va răni şi se va strânge.

(Pag . 38.

S o c o t i m ică p e c e t e a a c e s t o r ş a s e v e r s u r i d a u s u f i c i e n t c h e z ă ş i e u n u i E l d o r a d o rea l , v i z i t a t d e t â n ă r u l c a v a l e r .

D a c ă u r m ă r i m î n p a g i n i l e căr ţ i i l o c u r i l e p r e c i s e u n d e a u t o r u l a c ă u t a t p o e z i a , v o m a v e a i n d i c a ţ i i î n t i t l u l c e l o r p a t r u c i c lur i : „ F a t a d i n i erbur i" , „ P r e t i n e t e l ă u d ă m " , „ S t e l e c ă z ă t o a r e " , „Panta rhei". D e c i , î n p r i m u l r â n d f a t a i u b i t ă , a zecea muză, c u m o n u m e ş t e î n s u ş i p o e t u l , c e l e l a l t e n o u ă f i i n d m o d a l i t ă ţ i i n t e r i o a r e a l e s p i r i t u l u i , f e l u r i d e a s e e x p r i m a d i n t r ' u n s u r p l u s , f ă r ă a c e r e s p r i j i n s t r e i n . F e m e i a i u b i t ă s e r e f u z ă î n s ă i n t e g r ă r i i ca m u z ă t o t a l ă , e a e s t e a z e c e a , — ca a icimcea r o a t ă l a c a r u l l u n i i . — d u p ă v o r b a a l t u i p o e t , — a d i c ă l u c r u c u s e n s n e ­î n d e s t u l ă t o r e x p l i c a t , — a p a r i ţ i e d e t a i n ă , c a r e s p a r g e l i n i ş t e a p r e c a r ă a m i n ţ i i . S u f e ­r i n ţ a d i n p r i c i n a f e m e i i i u b i t e e s t e i n e l u c ­tab i lă , ca a f e c t u l o r i c ă r u i e v e n i m e n t d e t a i ­nă , c u n e p u t i n ţ ă d e î m b l â n z i t î n t i p a r e l e î n ­ţ e l e p t e a l e m i n ţ i i . I n c o m p r e h e n s i b i l u l iub i r i i e s t e p o v a r a p e c a r e î n d r ă g o s t i t u l a d e v ă r a t o a ş t e a p t ă t o t u ş i f i d e l :

... Stau ca un han In drumul tău, şi-aştept, plecat, povara Să cadă în mine 'n flecare an.

(pag . 16) C â t e o d a t ă u n s e n t i m e n t d e „ p i e r d e r e " s e

a b a t e p e s t e a m a n t , c a r e n u m a i ş t i e u n d e să a ş t e p t e , u n d e s ă c a u t e :

Z a d a r n i c c a u t ă c â i n i i m e i de v â n ă t o a r e In câmp, — pecetea-ţi stranie, siderală. Unde să-ţi caut ochii, marii, vorbitorii, Prea-clarii, 'ncercănaţii, orbitorii ? Făptura ta întreagă, văd, se pierde In tainiţele l u m i i - a d â n c i , p r o f u n d e .

(pag . 18) D i s p ă r â n d î n „ t a i n i ţ e l e l u m i i - a d â n c i " , „a

z e c e a m u z ă " n u f a c e d e c â t să t r e a c ă d i n c o l o d e e x p e r i e n ţ a p r o z a i c ă şi să c a p e t e r a n g d e

Colecţia „Universul Literar"

a aparat şi se află în librarii:

REALITATE ŞI EROARE Studiu de

M i r c e a M a t e e s c u 400 de pag in i , 100 l e i

Vd apărea zilele acestea: II „CANDELA" V E R S U R I

de Ana Luca I 120 d e p a g i n i, — 50 lei

Ş e z ă t o a r e a „ U n i v e r s u l u i l i t e r a r " Şezătoarea revistei „Univer­

sul Li terar" , anun ţa t ă pentru da ta de 3 Decembrie a. c , ora 4 d. a., ia Ateneul Român, se va desfăşura după următorul p rogram: '

O conferinţă cu subiect literar pe care o va ţ ine d. Şerban Cto-culescu, u rmată de lecturi şi reci­tăr i din operele proprii, făcute de scriitorii: George Gregorian, Mi­hail Sorbul, Matei Alexandrescu, Ştefan Baciu, Emil Botta , Virgil Carianopol, Constantin Fântâ-neru, Traian Lalescu şi Victor Popescu.

Biletele au fost puse în vân­zare, cu începere delà 15 Noem­brie crt . , la librăriile „Car tea Ro­mânească" şi „Universul" . La 3 Decembrie, se vor găsi la cassa Ateneului ( In t rarea din s t r ada Franklin ) .

t r a n s c e n d e n ţ ă , s ă f i e poezie, m i s t e r c e s e c e r e „ r e v e l a t " . Ca toţ i t i n e r i i a u t o r i i d i n g e n e r a ­ţ ia sa, B a c i u a d o p t ă c a m i j l o c d e c u p r i n d e r e a i n e f a b i l u l u i , p r o c e d e u l m a t e f o r e l o r b o g a t e , d o m i n a t o a r e f a ţ ă d e c e l e l a l t e i n g r e d i e n t e a l e v e r s u r i l o r . D i n p r i m a p a g i n ă a cărţ i i , m ă r ­t u r i s e ş t e c h i a r „ fe te i d i n i e r b u r i " că

V r e a u s ă t e t o p e s c în tr 'o p ă d u r e d e i m a g i n i , C a pe o limpede stea.

A c e a s t ă „ t o p i r e într 'o p ă d u r e d e i m a g i n i " a „ s t e l e i " - e s t e o b i e c t u l p u r a l v i s u l u i , î n c a r e f e n o m e n a l i t a t e a s e t o a r n ă î n a l t e t i p a r e , t o t d e a u n a f a s c i n a n t e p r i n c a r a c t e r u l lor v a g d e a l t t ă r î m : e x i s t ă d o a r a t u n c i c â n d c o n ­ş t i i n ţ a l o g i c ă n u m a i e x i s t ă .

Nu s i m ţ i c u m u r c ă v i s u l în tine ca o m l a d ă , C e î n a d â n c a noapte îşi are rădăcini ?

(pag . 9) In „ p ă d u r e a d e i m a g i n i a l u i Ş t e f a n B a ­

c i u " f r e a m ă t ă n e c o n t e n i t „ m l a d e l e ' ' v i s u l u i :

Terţinele căutate sunt albe vise num a' Eu am cercat cu visul şi cu poezia Să înalţ în lume alte u n i v e r s u r i .

(pag. 33)

Şi visul trenă lungă de mătase li alinta pe ochi, dar fără să se rupă

(pag . 44) M i - a m păzit într'una turma mea de vise.

(pag. 44) I u b i t a f i i n d v ă z u t ă în „vis", s a u î n p ă d u ­

rea d e i m a g i n i " , v e r s u l d e v i n e , d e d r a g u l e i ' ... cel mai alb pantof de seară

Pentru un bal la care nu mai zânele se duc. (pag . 7)

i a r m e t a f o r e l e n o t a n t e s ă c o n c r e t i z e z e e x i s ­t e n ţ a e i i d e a l ă , c o m b i n a ţ i i l e c e l e m a i c a p r i ­c i o a s e .

Făptura ta înaltă în aer este ca o Coloană de lumină, ce nu se mai opreşte

Cu fruntea, ploaie de petale, P & S

Cu ochii mari, ynustind de vise

™ . . . (Pag. 8) iu stai aşa, cu ziua ca o manta pe umăr Şi cu o bogată s a l b ă d e s o a r e p e grumaz. '

(pag 9) Un suflu ce străbate 'naltele Păduri...

(pag. 17)

In a l d o i l e a c i c l u a l v o l u m u l u i , e s t e „ c ă u ­t a t a " p o e z i a î n d i v i n i t a t e ca î n t r ' u n m i s t e r m a i m a r e d e c â t p r i m u l , d a r p a r c ă m a i b l â n d m a i b i n e f ă c ă t o r . Ca şi i u b i t a , şi D u m n e z e u îşi c a p ă t ă f i i n ţ ă p r o f u n d ă î n vis, p e n t r u c ă :

C e - s e u , Părinte ? Un netrebnic rob de vise. , j , (Pag- 25)

iar d e f e l u l d e a s e m a n i f e s t a al v i s u l u i , n u e s t e r e s p o n s a b i l p o e t u l , d in m o m e n t c e t r e c e p r a g u l l i b e r u l u i c o n t r o l :

Sunt oare, Doamne, vinovat dacă într'o seară Din Sfânta lună pălărie mi-am făcut ?

(id.) U n e o r i r o b i a la vise d e v i n e t r u d n i c ă şi

p o e t u l ar p r e f e r a o a l tă r o b i e în c e r u r i :

S ă şterg de praf al îngerilor scut Şi precistei să-l văd de giuvaeruri. Seara, scoteam pe boltă luna. Dimineaţa, Eşeam cu oile Prea-Bunătăţii Tale, Şi pruncilor le-aşi fi adus d u l c e a ţ a Şi lui Sân Patru ii coseam sandale.

j j.. . , . (Pag. 26) I n s f â r ş i t , p e l a n g a a c e a s t ă u m i l i n ţ ă c r e ş ­

t ină , m ă r t u r i s i t ă ş i d e V i r g i l C a r i a n o p o l , î n ­t â l n i m ş i c o n c e p ţ i a r i e l k e a n ă d e s p r e d i v i n i ­t a t e ca m a n i f e s t â n d u - s e î n l u c r u r i l e î n s u f l e ­ţ i t e d e p o e t :

Şi-ascunde-Te în tocul care-acum Te scrie (Pag- 27)

Te căutam în hainele-afunde Şi'n pasărea ce cântă de pe pom , . (pag. 28) Inhnde-Te pe trupul meu — fii-mi haină, Infăşură-te peste deget: fii-mi inel,

m . . (Pag- 29) T â r z i u T e v ă d , Te pipăi, Te aud, Cum urci în meri şi'n firele de mătrăgună.

(pag . 30) E s t e a d e v ă r a t că , d u p ă o r t o d o x i e , p o e t u l

p o a t e g ă s i p e D u m n e z e u orişiunde, î n î n ţ e ­l e s u l că d r a g o s t e a L u i n e m ă r g i n i t ă p e n t r u c r e a ţ i e , s e v ă d e ş t e î n „ t o a t ă f ă p t u r a " . D a r D u m n e z e u c a r e urcă 'n „ m e r i ş i 'n f i r e l e d e m ă t r ă g u n ă " , a p a r ţ i n e u n u i c r e ş t i n i s m r i l k e -i a n , a l t u l d e c â t o r t o d o x i a , d u p ă c u m a a r ă ­t a t d. N i e h i f o r C r a i n i c , î n t r ' u n ar t i co l d e s ­p r e p o e t u l i n f l u e n t a l lu i B a c i u . Căc i d a c ă p o e t u l a r s p u n e s e v e i d i n „ m e r i ş i m ă t r ă g u ­n ă " c ă ea e D u m n e z e u , a c e a s t a i - a r r ă s p u n ­d e cu v o r b e l e 'Fer ic i tu lu i A u g u s t i n :

. .Nu s u n t e u D u m n e z e u , ci EI m'a f ă c u t р з m i n e " .

In c i c l u l î n t i t u l a t „ S t e l e c ă z ă t o a r e " , u n s e n s d e a n s a m b l u s'ar î n t r e v e d e a î n v e r s u r i ca a c e a s t a :

Tu orăşean nemernic, taci şi-ţi du destinul Spre lacul vechiu, cu ape fără fund, Avăntăntă-ţi înspre mijloc scrâşnetul şi

[chinul... Ai fost un semn pe ne'nţelese prunduri.

(pag . 36) S ă g e n e r a l i z ă m p e s e a m a a c e s t o r v e r s u r i ,

c e p a r a o e v o c a l i n i a e l e g i a c ă a u n e i „ s t e l e căză toare" , n u p u t e m t o t u ş i d i n p r i c i n a a l ­tora c a r e î n c h e i e c i c l u l a s t f e l : Aşa e poezia mea: de dragoste şi cer Fierbinte, colorată, tinerească.

(pag . 50) M a i r ă m â n e c e v a d e s p u s d e s p r e u l t i m a

p a r t e a cărţ i i , c u p r i n s ă s u b t i t l u l „ P a n t a rhe i" , in c a r e s e a d u n ă p o e z i i ca „ P o p a s la d o u ă ­zec i d e ani", „ A n i mic i" , „ Z ă d ă r n i c i e " , „ A g o ­n i e " şi „ T e s t a m e n t " . E s t e a i c i î n v ă ţ ă t u r a m e ­l a n c o l i c ă , p e c a r e Ş t e f a n B a c i u o c r e d e că d e ­c u r g e d i n h e r a c l i t i a n n u l p a n t a rhei şi p e c a r e o v e s i f i c ă a s t f e l :

Pentru nimeni alte sorţi In zodiacuri n'o să stee ; Peste toţi, cei duşi, cei morţi, V r e m e a p u n e h e l e ş t e e . De muncim sau de iubim Ce zadarnic ne trudim Prin această trecere.

A m s p u s d e l à î n c e p u t că n e - a m lă sa t c ă ­l ă u z i ţ i , î n a c e s t e c â t e v a o b s e r v a ţ i i a s u p r a u l -t i m u l i v o l u m d e p o e z i i a l l u i Ş t e f a n B a c i u , d e g l o s a r e a t i t l u l u i : „ C ă u t ă t o r u l d e comori" , N ă d ă j d u i m a f i a ş e z a t î n f a v o r a b i l ă l u m i n ă „ c o m o r i l e " g ă s i t e ca s ă p r e ţ u i m c u m s e c u v i n e p e „căută tor" .

— K . —

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCURESTL STR. BREZOIANU 23. Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.