Clara - Floare din ceruri

Soarele îsi trimite primele razepeste placutul tinut din PianelloLario (Como) când în casa Bosattase naste al unsprezecilea boboc,Dina. E 27 mai 1858: sunt de atun-ci o suta cincizeci de ani.

Doi ochi din cer încep a se oglindiîn apele de azur ale lacului Como.Mama îi spune surorii Marcellina,de unsprezece ani: «Pentru Dina,ocupa-te tu».

Marcellina o pregate-ste pe Dina pentru pri-ma Împartasanie. Su-fletul ei are candoareacrinului: o adolescen-ta în floare ce se de-schide la iubirea luiDumnezeu care o atra-ge cu totul la sine.

În acel colegiu, unde atâteacopile sepregatescpentru viata,Dina deja lapaisprezeceani, îsi începeactivitateade studenta-muncitoare.Un mod de a-si platiîntretinerea,oferindu-sicontributiaei prin micimuncigospodaresti.

«O, de-ar fi sufletul meu ca

si crinii!»

Marcellina doreste ca Dina sa poatastudia si într-o zi o conduce la Grave-dona, la Maicile Canossiene.

Profil biografic al fericitei sore Clara Bosatta

«Iata ziua ceamai solemna si

cea mai fericitadin viata mea...».

În catunul vecin din Camlago, parohulCarlo Coppini, ajutat de Marcellina Bo-satta si de alte fete curajoase din acelloc, a pornit o opera de caritate în folo-sul batrânilor singuri si al copilelor or-fane. Îi cere Dinei sa faca parte dingrupul tinerelor.

Dina sufera. Nu acesta este visul ei. Dar apoiîntelege: Domnul e cel care o doreste la azilul dinCamlago si i se consacra Lui împreuna cu soraMarcellina si cu alte însotitoare. Se va numi soraClara. În carnetelul ei de însemnari, la 28 iunie1878, sarbatoarea Preasfintei Inimi, noteaza:

Sora Clara estealbina benefica a micului «stup»:

Dina viseaza sadevina sora caMaicile Canossiene,sa se dedice ca siele rugaciunii siapostolatului.Însa nu acesteasunt planurile luiDumnezeu. Dina se întoarce laPianello, pastrândîn taina inimii o întrebare: «Cevoiesti, Doamne,de la mine?»

Sora Marcellina va confirma:«Era îngerul de iubire careîntarea sufletele, împaca ini-mile, înveselea casa».Iar ea, privindu-le cu duiosiepe tinerele orfane promite:

«Voi avea multa iubi-re pentru fete, le voivorbi cu blândete...».

«Vreau sa-i iubesc pe toti».

Dar la 1 iulie 1881, martir alpreotiei sale, moare parin-tele Carlo Coppini.Pe patul de moarte profete-ste: «Va veni un altul careva face mult mai mult decâtmine».

«Preasfânta Providenta a lui Dum-nezeu ai grija de noi»

«Deci sora Claranu se va mai întoarce

printre noi?»

E noiembrie când,la usa parohiei,bate parinteleAlois Guanella, un muntean din Valchiavenna. Sora Marcellinasi celelalte suntprudente: oare elva fi succesorulparintelui Carlo?

Domnul lumineaza ochiilor si, în sfârsit,recunosc în parinteleAlois un dar al Providentei. Se încredin-teaza directiunii sale spirituale.

Parintele Guanella recunoaste în sora Marcellina pe femeia pu-ternica pe care sa conteze pentru opera de caritate la care Dom-nul îl cheama si vede în sora Clara un suflet ales, chemat la culmeaiubirii si a eroismului. El va scrie despre aceasta: «Sora Clara aparcurs cu generozitate drumul perfectiunii crestine practicândtotodata nevinovatia si pocainta. Ea a fost perfect întemeiataîn umilinta... Dumnezeu a condus-o pe caile sufletelor tari».

Aproape în fiecare noapte, cele doua surori,cu o stratagema, se introduc în biserica pa-rohiala pentru adoratii fervoroase. Parinte-le Guanella e cel care le îndruma în iubireaeuharistica: «Isus din Preasfântul Sacra-ment e soarele ce lumineaza si încalzeste.În adoratie se formeaza calugaritele bune».Se face ziua când se întorc la Azil pentru acontinua sa-l iubeasca pe Isus în aproapele.

În primavara lui 1886parintele Guanella o tri-mite pe sora Clara laComo, ca responsabila aCasei Divinei Providen-te. O noapte de calato-rie în barcuta carestrabate apele din La-rio.Fetele orfane din Cam-lago se întreaba:

Parintele Guanella îida sorei Clara o ascul-tare care o va costamult: sa mearga înfiecare zi la Dongopentru a preda.De la acest sacrificiu,sora Clara începe saparcurga caile plinede bucurie si de dure-re ale vietii mistice.

Îsi oferatânara eiviata...În toamna lui1886 se îm-bolnaveste.ParinteleGuanella o re-cheama pesora Clara laPianello.Euharistia,

Rastignitul si Maria Îndurerata sunt mângâiereazilelor sale de suferinta. Noaptea spirituluiapasa peste ea care, ca si Mielul jertfit, simteasupra-i greutatea pacatelor lumii.

La Como soraClara sedaruieste cutotul pe sineînsasi pentruopera de caritate care se vedenascându-seîn saracie siîn truda.

E anul 1887.Sora Clara are 29 deani. Cu voce slaba,dar sigura, zice: «În curând voi pleca.Nu voi ajunge sa vadînflorind trandafirii,nu voi ajunge în primavara».Tânara viata a soreiClara palpita pentruCerul de acum aproa-pe: «Totul din iubirepentru Dumnezeu,totul pentru paradis:e prea frumos paradisul!».

E ora 18,00, în Vinerea Sfânta din 20 aprilie 1887. În razorul parfumatal Fiicelor SfinteiMaria a Divinei Providente, Mirele Isus culegecea mai placutmirositoare floare,pentru a o rasadi în gradinile pereneale Cerului.

Roma, San Pietro.La 21 aprilie1991 Ioan Paul IIo proclama«Fericita»pe sora Clara Bosatta.

Iar noi o invocam:

Fericita Clara,

roaga-tepentru noi.

Texte de sora M. T. Nocella - Fotograme din «La Beata ChiaraBosatta. La grandezza nell’umiltà», regia de C. De Biase, prod.FSMP - Alte fotografii: Arhivele FSMP. Traducerea în limbaromâna de D.na Cecilia Lujinschi.