Teza v.budeci [Unlocked by Www.freemypdf.com]

8/17/2019 Teza v.budeci [Unlocked by Www.freemypdf.com]

1/213

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 343.346: 347.763 (043.3)

BUDECI VITALIE

RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU INFRACŢIUNILE ÎNDOMENIUL TRANSPORTULUI RUTIER

SPECIALITATEA: 554 – DREPT PENAL

(554.01 – DREPT PENAL ŞI EXECUŢIONAL PENAL)

Teză de doctor în drept

Conducător ştiinţific: BARBĂNEAGRĂ Alexei, doctor habilitat în drept

Autorul: BUDECI Vitalie

CHIŞINĂU, 2014


2/213

© BUDECI Vitalie, 2014

2


3/213

CUPRINS

ADNOTARE ................................................................................................................................ 4

LISTA ABREVIERILOR ........................................................................................................... 7

INTRODUCERE ......................................................................................................................... 8

1. ANALIZA MATERIALELOR ŞTIINŢIFICE PRIVIND INFRACŢIUNILE ÎN

DOMENIUL TRANSPORTULUI RUTIER ............................................................................ 16

1.1. Analiza materialelor ştiinţifice referitoare la infracţiunile în domeniul

transportului rutier publicate în Republica Moldova .................................................... 16


transportului rutier publicate în alte state ...................................................................... 25

1.3. Concluzii la capitolul 1 ................................................................................................. 37

2. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INFRACŢIUNILE ÎN DOMENIUL

TRANSPORTULUI RUTIER ............................................................................................... 39

2.1. Conceptul infracţiunilor în domeniul transportului rutier şi locul acestora în

sistemul infracţiunilor în domeniul transporturilor ....................................................... 39

2.2. Aspecte doctrinare şi normative privind terminologia utilizată în cadrul

reglementărilor referitoare la infracţiunile în domeniul transportului rutier ................. 49

2.3. Elemente de drept comparat privind infracţiunile în domeniul transportului

rutier .............................................................................................................................. 59


3. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACŢIUNILOR ÎN DOMENIUL

TRANSPORTULUI RUTIER .................................................................................................... 77

3.1. Obiectul infracţiunilor în domeniul transportului rutier................................................ 77

3.2. Latura obiectivă a infracţiunilor în domeniul transportului rutier ................................ 94

3.3. Latura subiectivă a infracţiunilor în domeniul transportului rutier ............................... 147

3.4. Subiectul infracţiunilor în domeniul transportului rutier .............................................. 1623.5. Formele agravante ale infracţiunilor în domeniul transportului rutier .......................... 175

3.6. Calificarea infracţiunilor în domeniul transportului rutier în cazul concursului

de infracţiuni şi concurenţei de norme .......................................................................... 177


CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI ................................................................... 193

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 197

DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ..................................................... 211CV-ul autorului ............................................................................................................................ 212

3


4/213

ADNOTARE

Budeci Vitalie, Răspunderea penală pentru infracţiunile în domeniul transportului rutier. Teză de

doctor în drept la specialitatea 554 .01 – Drept penal (554.01 - Drept penal şi execuţional penal),

Chişinău, 2014.

Structura tezei. Lucrarea cuprinde adnotări în trei limbi, lista abrevierilor, cuprins, introducere, trei

capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie, constituită din 216 titluri, 157 pagini de text de bază.

Rezultatele obţinute sunt publicate în 6 lucrări ştiinţifice distincte.

Cuvinte cheie: infracţiuni în domeniul transportului rutier, tr afic rutier, vehicul, autovehicul, stare de ebrietate.

Domeniul de studiu. Prezenta lucrare aparţine domeniului Drept penal, şi anume părţii speciale.

Cercetarea se axează pe infracţiunile din domeniul transportului rutier, pe încălcarea regulilor de secur itate a

traficului rutier şi de exploatare a autovehiculelor.

Scopul lucrării este de a soluţiona problemele privind răspunderea penală pentru infracţiunile în

domeniul transportului rutier, prin realizarea unei cercetări complexe a temei propuse şi formularea propriului

punct de vedere asupra momentelor discutabile.

Obiectivele constau în: studierea reglementărilor altor state cu privire la infracţiunile în domeniul transportului

rutier; cercetarea specificului conţinutului constitutiv al componenţelor infracţiunilor în domeniul transportului rutier şi

disocierea răspunderii penale pentru comiterea acestora; concretizarea definiţiilor doctrinare ale termenilor „circulaţie

rutieră” şi „trafic rutier”; elaborarea conceptului „infracţiuni în domeniul transpor tului rutier”; determinarea propriului

punct de vedere cu privire la natura juridică a securităţii traficului rutier; analiza particularităţilor ce caracterizează

elementele constituve ale componenţelor infracţiunilor în domeniul transportului rutier; elaborarea unor recomandări

ştiinţifice şi formularea propunerilor de perfecţionare a normelor juridico-penale.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Investigaţia întreprinsă reprezintă o cercetare complexă a

infracţiunilor în domeniul transportului rutier, cercetare în care sunt examinate problemele privind răspunderea

penală pentru acest grup de infracţiuni şi disocierea răspunderii penale a participanţilor la traficul rutier. În

scopul perfecţionării legislaţiei, au fost formulate recomandări de lege ferenda.

Problema ştiinţifică importantă care a fost soluţionată rezidă în faptul că a fost elaborat conceptul

infracţiunilor în domeniul transportului rutier, au fost identificate deficienţele ce caracterizează reglementările

referitoare la acest grup de infr acţiuni şi formulate soluţii în vederea eliminării acestor deficienţe, ceea ce vacontribui la prevenirea şi combaterea eficientă a acestui grup de infracţiuni.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. În prezenta lucrare nu se efectuează o

simplă examinare a problemelor complicate cu privire la diferenţierea răspunderii penale a participanţilor la

traficul rutier, luându-se în calcul realizările actuale ale ştiinţei dreptului penal, ci se propun unele soluţii

concrete vizând unele sau alte aspecte discutabile sau contradictorii.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Considerăm că rezultatele investigaţiei vor contribui atât la

perfecţionarea practicii de aplicare, cât şi la optimizarea construcţiei şi conţinutului normelor juridico-penale

privind infracţiunile în domeniul transportului rutier. Lucrarea constituie un punct de reper atât în activitateadidactică, cât şi în cea practică a juriştilor preocupaţi de infracţiunile în domeniul transportului rutier.

4


5/213

ANNOTATION

Budeci Vitalie, „Criminal liability for road traffic offences”, law PhD thesis entitled to specialty

554 - Criminal law (554.01 – Criminal and executional criminal law), Chişinău, 2014.

Thesis structure. The research work contains annotations in three languages, list of abbreviations,

content, introduction, three chapters, 157 pages of basic text, general conclusions and recommendations,

bibliography of 216 titles. The results of this research have been published in 6 scientific works.

Key words: road traffic offences, road traffic, vehicle, drunk condition.

Field of study. This work belongs to the field of criminal law, namely to the special part. The

research work focuses on road traffic offences, violation of traffic security rules and the exploitation of

vehicles occupying the central place in the research.

Goal and objectives. The aim of this work is to deepen the theoretical concept of solving the

problem of criminal liability for the offences in the road traffic field by realizing the complex study of the

proposed theme and formulate our own opinion on some contentious moments.

The objectives are: the study of other states regulations on road traffic offences; the study of the

specific content of road traffic offences constitutive components and the differentiation of criminal

liability for committing this crimes, concretization of doctrinal definitions of terms „traffic”, „road

traffic” and „road traffic security”; the elaboration of the concept „road traffic offences”; determination of

our own point of view on the legal nature of traffic road security; the analysis of particularities which

characterize the constituve elements of road traffic offences’ components; the elaboration of scientific

recommendations and the formulation of proposals for improving the criminal law norms, which regulate

criminal liability for road traffic offences.

Novelty and scientific originality. Undertaken investigation represents a complex research of road

traffic offences, research work which examines problems of criminal liability for this group of offences

and the differentiation of criminal liability of traffic road participants. In order to improve the legislation,

recommandations have been formulated.

The important scientific problem which has beeen solved involves the removing of some

deficiences which characterize regulations relating to road traffic offences, deficiencies which do not

allow effective prevention and combating of such kind of crimes.Theoretical significance and applied value. In the present work has been made not just a simple

examination of complicated problems related to differentiation of criminal liability of road traffic

participants by taking into consideration the current achievements of criminal law, but some author’s

solutions on different questionable issues are proposed.

Implementation of the scientific results: We consider that the results of the investigation will

contribute both to improving the practice of application and to optimize the construction and the content

of criminal law regarding the road traffic offences. The work is the landmark for both didactical activity

and the prcatical one of different lawyers dealing with the road traffic offeneces.

5


6/213

РЕЗЮМЕ

Будеч Виталие, «Уголовная ответственность за автотранспортные преступления », диссертация

на соискание ученой степени доктора права по специальности 554 - Уголовное право

(554.01 - Уголовное и уголовно-исполнительное право), Кишинэу, 2014

Структура работы. Работа состоит из аннотаций на трёх языках, списка сокращений,

содержания, введения, трёх глав, общих выводов и рекомендаций, библиографии из 216 источников,

157 страниц основного текста. Результаты исследования опубликованы в 6 научных работах.

Ключевые слова: автотранспортные преступления, дорожное движение, транспортное

средство, автотранспортное средство, состояние опьянения.

Область исследования. Данная работа посвящена изучению одной из самых сложных и актуальных

проблем Особенной части Уголовного права: уголовной ответственности за автотранспортные преступления.

Цель исследования заключается в обосновании концепции применения ответственности за

деяния, предусмотренные ст.ст. 264, 2641, 265, 266, 276 У.к.Р.М.

Задачи исследования: изучение правовых регулирований других стран относительно

ответственности за совершение автотранспортных преступлений; изучение специфики составов

автотранспортных преступлений и дифференциации ответственности за их совершение; уточнение

научного определения понятий: «дорожное движение» и «безопасность дорожного движения»;

разработка концепции «автотранспортные преступления»; определение собственной точки зрения

относительно юридического характера безопасности дорожного движения; анализ особенностей,

характеризующих признаки составов автотранспортных преступлений; разработка научных рекомендаций

и выдвижение предложений по совершенствованию уголовно-правовых норм, регулирующих уголовную

ответственность за автотранспортные преступления.

Научная новизна и оригинальность полученных результатов. Инновационный характер

и оригинальность полученных в ходе исследования результатов состоят в том, что настоящая

диссертация представляет собой комплексное исследование составов автотранспортных

преступлений предусмотренных У.к.Р.М. В целях совершенствования законодательства были

предложены определенные изменения и дополнения.

Научная задача особой важности нашедшая решение предполагает устранение недостатков,характеризующих нормативные положения о составах автотранспортных преступлений.

Теоретическая значимость и прикладное значение. Ценность диссертации состоит в

предложенных выводах и рекомендациях законодательного характера, ориентированных на

оптимизацию деятельности, связанной с применением норм, устанавливающих уголовную

ответственность за автотранспортные преступления предусмотренные У.к.Р.М..

Внедрение научных результатов. Полученные результаты могут быть использованы в целях

усовершенствования практики применения и законодательного регулирования рассмотренных

уголовно-правовых норм. Данная работа представляет интерес как для реализации преподавательской,так и практической деятельности тех, кто заинтересован автотранспортными преступлениями.

6


7/213

LISTA ABREVIERILOR

alin. - alineat

art. - articol

C.contr.R.M. - Codul contravenţional al Republicii Moldova

CFM - Căile Ferate ale Republicii Moldova

C.p.Danez - Codul Penal al Danemarcei

C.p.F.R. - Codul Penal al Federaţiei Ruse

C.p.German - Codul Penal al Germaniei

C.p.Olandez - Codul Penal al Olandei

C.p.p.R.M. - Codul de procedură penală al Republicii Moldova

C.p.Polonez - Codul Penal al Poloniei

C.p.R.M. - Codul penal al Republicii Moldova

C.p.Rom. - Codul Penal al României

C.p.Spaniol - Codul Penal al Spaniei

HP CSJ RM - Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii

Moldova

lit. - litera

MAI - Ministerul Afacerilor Interne

M.Of. - Monitorul Oficial

nr. - numărul

p. - pagina

pct. - punctul

ş.a. - şi alţii (altele)

urm. - următoarele У.к.Р.М. - Уголовный Кодекс Республики Молдова

7


8/213

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate

Evoluţia societăţii în Republica Moldova a determinat implicit şi o dezvoltare vertiginoasă a

numărului şi tipurilor de transporturi. Astfel, după cum indică datele de statistică, în ultimii patru ani

numărul mijloacelor de transport înmatriculate în Republica Moldova s-a triplat. Acest fapt, cu

regret, însă a sporit şi numărul accidentelor comise. Potrivit datelor statistice prezentate de Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, numărul infracţiunilor în domeniul transportului rutier

înregistrate în anul 2013 este dublu în raport cu numărul acestora înregistrat în anul 2009 [56; 57].

Din acest motiv, incriminarea faptelor prejudiciabile comise prin utilizarea directă a mijloacelor cu

izvor de pericol sporit, la exploatarea cărora este obligatorie respectarea necondiţionată şi strictă a

regulilor ce asigură securitatea funcţionării lor, este foarte actuală.

Situaţia creată este explicată atât prin factori de natură social-economică sau politici, cât şi

prin lipsa unei abordări ştiinţifice complexe a problemei asigurării securităţii traficului rutier, prin

activitatea insuficientă de elaborare a unor mecanisme moderne de luptă contra infracţionalităţii în

transporturi, precum şi prin organizarea inadecvată a activităţii organelor de drept în vederea

prevenirii acesteia. Toate acestea condiţionează necesitatea intensificării cercetărilor pentru a

identifica soluţii inedite în soluţionarea problemelor de ordin teoretic, organizatoric, juridic şi de

altă natură, legate de lupta împotriva accidentelor rutiere, inclusiv prin aplicarea mijloacelor

juridico-penale.

În acest context ţinem să menţionăm că luând în consideraţie prevederile Strategiei

naţionale pentru siguranţă rutieră, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1214 din 27 decembrie

2010 [45], Guvernul îşi propune în Programul de activitate „Integrarea Europeană: Libertate,

Democraţie, Bunăstare” (care reprezintă cadrul de bază al politicilor de guvernare a Republicii

Moldova pentru perioada 2011-2014), să depună eforturi conjigate pentru promovarea

reformelor solicitate, atât de societatea moldovenească, cât şi de comunitatea internaţională îndomeniile asigurării libertăţii mass-media, independenţei sistemului judiciar, liberalizării

economiei – domenii vitale pentru promovarea veridică a integrării europene a ţării. Prin

promovarea coerentă a unor politici de europenizare ale tuturor aspectelor vieţii social- politice şi

economice a ţării şi semnarea acordului de asociere la Uniunea Europeană, Guvernul îşi propune

să transforme Republica Moldova, într -o perioadă previzibilă, într -un stat eligibil pentru aderarea

la UE.

Aşadar, integrarea europeană este percepută ca un deziderat fundamental al politiciiinterne şi externe a Republicii Moldova, iar acest lucru se va materializa, preponderent, prin

8


9/213

multiple transformări de ordin intern ale ţării. Unul dintre sectoarele-cheie care vor cunoaşte

transformări majore este cel al transporturilor şi infrastructurii.

Orientările politicii de siguranţă rutieră pentru Republica Moldova, propuse în cele ce

urmează, combină reglementările de bază în materie de documente de politici ale acesteia, dar

vizează şi o armonizare cu politicile siguranţei rutiere la nivel comunitar, precum şi cu

directivele aprobate până la acest moment.

În acest sens, în luna martie a anului 2010, Republica Moldova a semnat rezoluţia ONU

privind declararea anilor 2011-2020 „Decada acţiunilor în domeniul siguranţei rutiere”,

asumându-şi responsabilităţile ce derivă din aceasta, printre care şi obiectivul de a reduce cu

50% numărul accidentelor până în anul 2020.

În Programul său de activitate Guvernul, conştientizând seriozitatea problemelor de

siguranţă rutieră cu care se confruntă Republica Moldova, trasează drept obiectiv de guvernare

sporirea securităţii traficului rutier şi reducerea considerabilă a numărului de accidente rutiere.

Într-o societate modernă, în condiţiile unei dezvoltări intensive a traficului rutier, dreptul

penal nu trebuie să perecliteze progresul tehnico-ştiinţific, însă influenţa pozitivă a acestuia în

domeniul cercetat de noi deocamdată este infimă din cauza imperfecţiunii construcţiei anumitor

norme juridico-penale, cât şi datorită faptului că legislatorul nu ia în considerare anumite legităţi

de ordin obiectiv care se manifestă la comiterea infracţiunilor în domeniul transportului rutier.

Toţi aceşti factori determină actualitatea temei tezei de doctorat în cauză şi explică

cauzele alegerii acesteia.

O preocupare aparte a vizat analiza infr acţiunilor prevăzute în art. 264, 2641, 265, 266,

276 C.p.R.M., acordându-se o atenţie mai pronunţată infracţiunilor: “Încălcarea regulilor de

securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport” (art.264 C.p.R.M.), „Conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate

produsă de alte substanţe” (art.2641 C.p.R.M.) şi „Răpirea mijlocului de transport” (art.266C.p.R.M.), acestea fiind cel mai des săvârşite infracţiuni din categoria infracţiunilor în domeniul

transportului rutier şi ridică cele mai multe probleme în procesul aplicării acestora.

Referindu-ne, de asemenea, la actualitatea şi importanţa temei vom menţiona predilect că

atenţia şi interesul specialiştilor -cercetători şi practicieni ai dreptului este direcţionată spre mereu

actuala şi problematizanta chestiune a infracţiunilor din domeniul transportului rutier.

Totuşi vasta, complexa şi deosebit de importanta problematică a acestor infracţiuni este

departe de a fi fost epuizată, investigarea fondului ei rămânând mereu actuală, deschisă şi cuimplicaţii de cercetare.

9


10/213

Aceste motivări principale justifică opţiunea pentru cercetarea întreprinsă în cadrul şi

limitele prezentei lucrări.

Scopul şi obiectivele tezei

Scopul central al prezentei lucrări este de a soluţiona problemele privind răspunderea

penală pentru infracţiunile în domeniul transportului rutier , prin realizarea unei cercetări

complexe a temei propuse şi formularea propriului punct de vedere asupra momentelor

discutabile.

Infracţiunile în domeniul transportului rutier au constituit obiectul interesului ştiinţific

al unor cercetători şi practicieni autohtoni, fiind însă departe de a fi epuizate toate aspectele

problematice referitoare la aplicarea răspunderii pentru această categorie de infracţiuni.

În acest context, ne-am propus să realizăm o analiză aprofundată a esenţei şi

conţinutului normativ al infracţiunilor în domeniul transportului rutier prin prisma

reglementărilor internaţionale şi naţionale în această materie. La fel, scopul nostru rezidă în

identificarea punctelor vulnerabile ale sistemului juridico-penal actual de asigurare a

securităţii traficului rutier, urmând a fi identificate şi propuse măsuri juridico -penale

adecvate, menite a eficientiza cadrul reglementar penal, care să corespundă sarcinilor

stabilite în Hotărârea Guvernului nr.1214 din 27.12.2010 cu privire la aprobarea Strategiei

naţionale pentru siguranţă rutieră.

Pentru atingerea scopului scontat au fost stabilite următoarele obiective:

- Studierea reglementărilor altor state cu privire la infracţiunile în domeniul

transportului rutier, în vederea identificării contiguităţilor şi delimitărilor în raport cu

modelul de reglementare al răspunderii pentru acestea, în conformitate cu legislaţia

Republicii Moldova;

- Studierea specificului conţinutului constitutiv al infracţiunilor în domeniul

transportului rutier şi disocierea răspunderii penale pentru comiterea acestora;

-

Formularea definiţiilor doctrinare ale termenilor „circulaţie rutieră” şi „trafic rutier”, precum şi identificarea elementelor componente ale acestora;

- Elaborarea conceptului „infracţiuni în domeniul transportului rutier”;

- Determinarea propriului punct de vedere cu privire la natura juridică a securităţii

traficului rutier, precum şi corelaţia acestei noţiuni cu activitatea de asigurare a

acesteia de către organele de drept;

- Analiza particularităţilor ce caracterizează elementele constitutive ale componenţelor

infracţiunilor în domeniul transportului rutier;

10


11/213

- Elaborarea unor recomandări ştiinţifice şi înaintarea propunerilor de perfecţionare a

normelor juridico- penale, care reglementează răspunderea penală pentru infracţiunile

în domeniul transportului rutier.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute

Caracterul novator al rezultatelor obţinute este determinat de faptul că investigaţia

întreprinsă reprezintă o cercetare complexă a infracţiunilor în domeniul transportului rutier,

cercetare în care sunt examinate problemele privind răspunderea penală pentru acest grup de

infracţiuni şi dif socierea răspunderii penale a participanţilor la traficul rutier cu ajutorul celor

mai recente realizări ale ştiinţei dreptului procesual- penal, dreptului contravenţional,

criminologiei, criminalisticii şi cu luarea în calcul a ultimelor modificări ale legii penale prin

Legile nr.145 din 14.06.2013, nr.277 din 18.12.2008 şi nr.16 din 03.02.2009.

Concomitent, considerăm că lucrarea prezintă elemente de noutate atât prin modalitatea

de abordare a anumitor probleme general-teoretice şi aplicative, cât şi prin unele soluţii propuse

de autor.

Prezenta lucrare reprezintă o cercetare juridică, integrală după conţinut, a unei probleme

frecvent vehiculate la nivel de discuţii şi sub aspect doctrinar în Republica Moldova, dar care

mai generează polemici şi propuneri de modificare şi perfecţionare a legislaţiei naţionale. Pe

lângă faptul că au fost analizate opiniile existente în literatura de specialitate autohtonă, s-a făcut

referire şi la modalităţile de abordare a acestei probleme în alte state. Studiul de faţă readuce în

discuţie un subiect destul de controversat nu doar pentru doctrina penală din Republica Moldova,

dar şi pentru dreptul penal contemporan în general.

Contribuţia proprie la ascendenţa gradului de investigaţie a celor mai contradictorii

probleme ale ştiinţei şi practicii dreptului penal, vizând infracţiunile în domeniul transportului

rutier, se manifestă prin: studierea experienţei legislative a altor state privind infracţiunile în

domeniul transportului rutier; a fost propus conceptul infracţiunilor în domeniul transportului

rutier; a fost formulată definiţia traficului rutier; a fost caracterizat obiectul infracţiunilor îndomeniul transportului rutier, acesta fiind constituit din totalitatea relaţiilor sociale care apar şi

se derulează coroborate cu necesitatea asigurării securităţii traficului rutier; am recomandat ca în

procesul individualizării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la alin.(l) art.2641, precum şi

alin.(2), (4) sau (6) art.264 C.p.R.M. să nu fie invocată suplimentar prevederea de la lit.j) alin.(l)

art.77 C.p.R.M.; a fost analizată detaliat latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.264

C.p.R.M.; au fost identificate reguli de calificare a infr acţiunilor în domeniul transportului în

cazul concurenţei normelor penale şi concursului de infracţiuni; a fost propusă modificarea pct.6şi 10 ale Hotărârea Plenului CSJ RM despre practica judiciara cu privire la aplicarea legislaţiei în

11


12/213

cadrul examinării cauzelor penale referitor la încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei si de

exploatare a mijloacelor de transport, nr.20 din 08.07.1999.

În scopul perfecţionării legislaţiei, au fost înaintate următoarele recomandări de lege

ferenda: 1) modificarea denumirii şi reformularea dispoziţiei art.132 C.p.R.M., 2) modificarea şi

completarea dispoziţiei alin.(1) art.264 C.p.R.M., 3) completarea alin.(2) art.21 C.p.R.M., 4)

modificarea art.242 C.contr.R.M. şi alin.(1) art.382 C.p.R.M.

Considerăm că rezultatele investigaţiei vor reuşi să contribuie atât la perfecţionarea

practicii de aplicare, cât şi la optimizarea construcţiei şi conţinutului normelor juridico-penale

privind infracţiunile în domeniul transportului rutier.

În condiţiile social-politice concrete, cercetarea în cauză se înscrie printre puţinele lucrări

elaborate în Republica Moldova, care abordează la scară largă polemicile circumscrise

răspunder ii penale purtate pentru infracţiunile în domeniul transportului rutier.

Problema ştiinţifică importantă rezolvată rezidă în faptul că a fost elaborat conceptul

infracţiunilor în domeniul transportului rutier, au fost identificate deficienţele ce caracterizează

reglementările referitoare la acest grup de infracţiuni şi formulate soluţii în vederea eliminăr ii

acestora, ceea ce va contribui la prevenirea şi combaterea respectivelor infracţiuni cu eficienţa al

cărei grad să corespundă sarcinilor stabilite în Hotărârea Guvernului nr.1214 din 27.12.2010 cu

privire la aprobarea Strategiei naţionale pentru siguranţă rutieră. Acest fapt a condus la

clarificarea pentru teoreticienii şi practicienii din domeniul dreptului penal a semnelor

constitutive ale componentelor de infracţiuni prevăzute în art. 264, 2641, 265, 266, 276 C.p.R.M.,

în vederea aplicării corecte şi uniforme a prevederilor normelor penale respective în practica

judiciară.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării se exprimă în special prin faptul

că în lucrarea de faţă nu se efectuează o simplă examinare a problemelor dificile cu privire la

disocierea răspunderii penale a participanţilor la traficul rutier, luându-se în calcul realizările

actuale ale ştiinţei dreptului penal, în conexiune cu dreptul contravenţional, dar implicit se propun soluţii viavile asupra unor sau altor aspecte discutabile. Concluziile teoretice şi

recomandările cuprinse în prezenta lucrare pot fi utilizate:

- În cadrul viitoarelor cercetări ştiinţifice ale acestei teme sau ale temelor conexe;

- În cadrul procesului legislativ de perfecţionare a normelor juridice corespunzătoare;

- În activitatea practică a organelor de drept, în special la calificarea infracţiunilor în

domeniul transportului rutier;

-

În procesul didactic, la predarea cursului Drept penal (partea specială), precum şi aunor cursuri speciale în care sunt abordate subiecte privind calificarea infracţiunilor în

12


13/213

domeniul transportului rutier şi probleme referitoare la disocierea răspunderii penale

pentru acestea.

Aprobarea rezultatelor

Rezultatele investigaţiilor realizate în urma elaborării prezentei teze de doctorat au fost

reflectate în cele 5 publicaţii ştiinţifice ale autorului.

Principalele prevederi ale lucrării au fost prezentate şi discutate în cadrul şedinţelor

catedrei Drept Public, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.

Investigaţiile efectuate la tema propusă au fost puse în discuţie şi sub forma unor rapoarte

susţinute în cadrul diferitor simpozioane şi conferinţe naţionale şi internaţionale, în special

Conferinţa ştiinţifică universitară „Ştiinţa juridică autohtonă prin prisma valorilor şi tradiţiilor

europene”, Chişinău, ULIM, ICDPDO, ediţia 2010; Conferinţa ştiinţifico- practică internaţională

„Metode şi forme de racordare a cadrului juridic în materie de azil şi de refugiaţi al Republicii

Moldova şi al Uniunii Europene”, Chişinău, ULIM, ICDPDO, ediţia 2010, şi altele.

Sumarul compartimentelor tezei

Teza este perfectată în volumul ce corespunde standardelor stabilite de Consiliul Naţional

pentru Acreditare şi Atestare al Republicii Moldova. Structura lucrării a fost stabilită luând în

consideraţie specificul temei propuse spre cercetare; consecutivitatea expunerii materialului

corespunde caracterului investigării anumitor probleme; modalitatea de tratare este considerată de

autor ca fiind cea mai potrivită pentru dezvoltarea deplină a temei alese.

Lucrarea este alcătuită din introducere, adnotări în limbile română, rusă şi engleză, trei

capitole, care conţin 14 secţiuni, concluzii generale, recomandări şi bibliografie, declaraţia privind

asumarea răspunderii şi CV-ul autorului tezei de doctorat.

În Capitolul 1 „ Analiza materialelor ştiinţifice privind infracţiunile în domeniul

transportului rutier” am realizat analiza celor mai relevante surse doctrinare publicate în ţară şi

peste hotare, în care au fost abordate problemele privind răspunderea penală pentru infracţiunile

în domeniul transportului rutier. Sursele au fost analizate în ordine cronologică. Astfel, au fost analizate lucrările următorilor autori: colectivul de autori, condus de

A.Barbăneagră, S.Brînză, V.Stati (Republica Moldova), C.Turianu (România), Б.А.Куринов,

В.В.Лукьянов, И.К.Шахриманьян, ГА.Горбуза şi Е.О.Сухарев, Р.И.Денисов, А.И.Коробеев,

В.И.Коноплянко, В.И.Майоров, Ю.И.Скуратов şi В.М.Лебедев, В.И.Жулев şi С.И.Гирько,

А.Н.Игнатов şi Ю.А.Красиков, Н.И.Пикуров, Н.Борзенков şi В.С.Комиссаров, Н.И.Исаев.

În concluzie am constatat că izvoarele ştiinţifice nu au epuizat întreaga paletă a

componenţelor de infracţiune studiate, iar examinarea diverselor aspecte ale infracţiunilor îndomeniul transportului rutier comportă, în subsidiar, un caracter fragmentar.

13


14/213

În Capitolul 2 „Consideraţii generale privind infracţiunile în domeniul transportului

rutier” am elaborat conceptul infracţiunilor în domeniul transportului rutier, ca o subcategorie

distinctă a infracţiunilor în domeniul transporturilor, fiind propusă în acelaşi timp şi clasificarea

infracţiunilor în domeniul transporturilor, precum şi a celor care fac parte, în viziunea noastră,

din categoria infracţiunilor în domeniul transportului rutier. În acest fel a fost identificat locul, pe

care îl ocupă infracţiunile în domeniul transportului rutier în sistema părţii speciale a Codului

Penal al Republicii Moldova.

În secţiunea 2.2. a aceluiaşi capitol au fost examinate unele probleme ce ţin de

terminologia utilizată în cadrul reglementărilor referitoare la infracţiunile în domeniul

transportului rutier. Realizând analiza opiniilor doctrinare şi a actelor normative în domeniu sub

acest aspect, am remarcat faptul că legislaţia actuală a Republicii Moldova în domeniul asigurării

securităţii circulaţiei rutiere conţine un şir de carenţe, exprimate în necorespunderea formulării

anumitor termeni utilizaţi în construcţia normelor juridice; reflectarea insuficientă a elementelor

constitutive ale mecanismului comiterii infracţiunilor în domeniul transportului rutier în

dispoziţiile normelor juridico- penale ce stabilesc răspunderea pentru infracţiunile de acest gen;

precum şi diferenţierea insuficientă a răspunderii pentru săvârşirea infracţiunilor în domeniul

transportului rutier. În scopul armonizării cadrului normativ, am propus substituirea termenului

„mijloc de transport” utilizat în conţinutul art.art. 132, 264 C.p.R.M., cu termenul „autovehicul”,

iar pentru a exclude interpretarea abuzivă a acestuia am formulat şi propria definiţie a termenului

„autovehicul”. În această secţiune am examinat şi anumite opinii doctrinare referitoare la locul

săvârşirii infracţiunii prevăzute la art.264 C.p.R.M.

Realizând analiza juridico-comparativă a infracţiunilor în domeniul transportului rutier

am remarcat că legislaţia penală actuală a Republicii Moldova a preluat cele mai bune practici şi

reglementări în domeniul asigurării securităţii traficului rutier din actele normative

internaţionale, recomandările comunitare europene şi din legislaţia statelor dezvoltate, fapt care

însă nu trebuie să oprească procesul de perfecţionare continuă a legislaţiei noastre naţionale înacest domeniu.

Capitolul 3 „Analiza juridico- penală a infracţiunilor în domeniul transportului rutier”

este dedicat examinării celor patru elemente constitutive ale infracţiunilor prevăzute la art.

art.264, 2641, 265, 266 şi 276 C.p.R.M., formelor agravante ale acestor infracţiuni, precum şi

problemelor de calificare a infracţiunilor în domeniul transportului rutier în cazul concursului de

infracţiuni şi concurenţei de norme. În urma investigaţiilor realizate am ajuns la concluzia că

obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.264 C.p.R.M. îl constituie securitateatraficului rutier şi a exploatării autovehiculelor, şi anume securitatea funcţionării (mişcare şi

14


15/213

exploatare) tuturor tipurilor de autovehicule, menţionate în art.132 C.p.R.M; am pro pus definiţia

termenilor „trafic rutier” şi „securitate a traficului rutier”. Cu ocazia examinării prevederilor art.264

C.p.R.M. în comparaţie cu prevederile art.242 C.contr.R.M. şi alin.(1) art.382 C.p.R.M., am înaintat

unele propuneri de lege ferenda. Au fost examinate minuţios semnele laturii obiective ale

infracţiunilor în domeniul transportului rutier. În acest sens am constatat că locul infracţiunii este un

semn obligatoriu al laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art.264 C.p.R.M. Examinând

consecinţele prejudiciabile necesare pentru calificarea faptei în baza art.264 C.p.R.M., am ajuns

la concluzia că infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.264 C.p.R.M. constituie componenta de bază

a infracţiunii examinate, iar următoarele alineate reprezintă forme agravante ale acestei

infracţiuni. O atenţie sporită au suscitat problemele ce ţin de stabilirea conexiunii de cauzalitate

în cazul infr acţiunilor cu componenţe materiale examinate. Cu referire la acest subiect am

formulat şi unele propuneri de ordin practic. În cadrul aceluiaşi capitol am constatat că aplicarea

răs punderii conform alin.(l) art.2641 (sau alin.(2), (4) sau (6) art.264 C.p.R.M.) exclude

invocarea prevederii de la lit.j) alin.(l) art.77 C.p.R.M.

În contextul examinării infracţiunii prevăzute la art.266 C.p.R.M. am constatat că nu este

posibilă atragerea la răspundere penală pentru concurs de infracţiuni prevăzute la art.163

C.p.R.M. şi art.266 C.p.R.M., deoarece astfel s-ar admite o încălcare a principiului

inadmisibilităţii atragerii la răspundere a uneia şi aceleiaşi persoane de două ori pentru aceeaşi

faptă, fiind necesară aplicarea regulii cu privire la calificarea infracţiunilor în caz de concurenţă

dintre o normă generală şi una specială, iar temeiul aplicării art.266 C.p.R.M. nu are nicio

legătură nici cu şansele de viaţă ale victimei, nici cu faptul dacă acesteia i se acordă sau nu

ajutor. În legătură cu subiectul infracţiunilor în domeniul transportului rutier, am formulat

propunerea de de lege ferenda de a completa lista infracţiunilor prevăzute la alin.(2) art.21

C.p.R.M. cu cea prevăzută la art.264 C.p.R.M.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunilor în domeniul transportului rutier cu

componenţe materiale (art.art.264, alin.(2) art.2641, 265 C.p.R.M.), am concluzionat că acesteasunt pasibile de comitere doar din imprudenţă.

15


16/213

1. ANALIZA MATERIALELOR ŞTIINŢIFICE PRIVIND INFRACŢIUNILE ÎN

DOMENIUL TRANSPORTULUI RUTIER


transportului rutier publicate în Republica Moldova

Baza ştiinţifică a prezentei teze de doctorat o constituie investigaţiile savanţilor cu

renume atât din ţară, cât şi de peste hotare, care au abordat direct sau tangenţial problematica

infracţiunilor în domeniul transportului rutier.

În doctrina penală autohtonă, în lipsa unor studii monografice sau de disertaţie, cercetarea

infracţiunilor în domeniul transportului rutier şi-a găsit reflectare într -un şir de alte surse

ştiinţifice, cum ar fi manuale, materiale didactico-ştiinţifice, cursuri, rapoarte, articole publicate

în ultimii ani, printre care remarcăm următoarele: Codul penal al Republicii Moldova.

Comentariu, sub redacţia dr.hab., prof. univ. Barbăneagră A., 2009, autor al comentariului

Capitolului XII – „Infracţiuni în domeniul transporturilor”, fiind însăşi autorul prezentei teze de

doctorat [26]; materialul didactico-ştiinţific elaborat de autorul V.Stati - Infracţiuni în care

mijlocul de transport apare ca obiect material sau ca mijloc de săvârşire a infracţiunii, 2010

[100]; articolele ştiinţifice ale autorului V.Stati; manualul autorilor S.Brînză şi V.Stati Drept

penal. Partea specială. Vol. II., 2011 [13] etc.

Efectuând examinarea în succesiune cronologică, vom iniţia cercetarea cu una dintre

primele abordări ştiinţifice, de la intrarea în vigoare a actualului Cod Penal al Republicii

Moldova, a infracţiunilor analizate de noi. În articolul „Infracţiunea de încălcare a regulilor de

securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport (art.264 CP RM): conotaţii practice şi teoretice”, publicat de

autorului Stati V. în Revista Naţională de Dr ept, nr. 9 din 2009 [101, p.32-42], acesta efectuează

o analiză complexă a elementelor componenţei de infracţiune precum şi argumentează încadrarea juridică a faptei prejudiciabile de la art.264 C.p.R.M.

Subscriem în totalitate opiniei autorului, care indică asupra caracterului complex al

obiectului juridic special al infracţiunii analizate cre este constituit din: obiectul juridic principal,

format din relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier şi obiectul juridic secundar,

care, la rândul lui, este format din relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei [101, p. 32].

V.Stati, menţionează că latura obiectivă a infracţiunii poate avea numai următoarea structură: 1)

fapta prejudiciabilă, care constă din acţiunea sau inacţiunea de încălcare a regulilor de securitatea circulaţiei sau de exploatare a mijlocului de transport; 2) urmările prejudiciabile, care se

16


17/213

exprimă după caz în: a) vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (alin.(1) sau (2));

c) legătura cauzală; 4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii [101, p. 33]. În opinia altor autori,

neacceptată însă de autor, dacă în rezultatul încălcării regulilor de exploatare a unei maşini

autopropulsate (buldozer, excavator, combină de recoltat etc.), victimei i-au fost cauzate

vătămări ale integrităţii corporale sau sănătăţii ori a survenit decesul, atunci făptuitorul trebuie să

răspundă pentru una din infracţiunile din domeniul transportului. Se pare că această viziune este

unilaterală şi nu ia în consideraţie întreaga gamă a faptelor care pot fi săvârşite în asemenea

condiţii. Într -o altă ordine de idei, referindu-se la încălcarea infracţională a regulilor de securitate

a circulaţiei sau de exploatare a mi jloacelor de transport, V.Stati circumstanţiază implicit,

legătura cauzală – un alt semn obligatoriu al laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art. 264

C.p.R.M. Susţinem indubitabil această idee deoarece legătura cauzală este un element esenţial în

cadrul acestei componenţe de infracţiune [101, p. 36]. Ea trebuie să se stabilească între fapta

prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. Legătura de cauzalitate, fiind mai dificil de stabilit în

cazul în care în derularea evenimentelor se implică factori exogeni, precum: faptele victimei,

defectele tehnice ascunse, specificul condiţiilor rutier, influenţa factorilor naturali, etc. În acest

sens, autorul menţionează că punctul de plecare în stabilirea legăturii cauzale, în cazul unei

infracţiuni rutiere, este izolarea artificială a accidentului rutier de alte interconexiuni [101, p. 37].

Autorii Comentariului Codului penal al Republicii Moldova, sub redacţia prof.univ.

dr.hab. A.Barbăneagră, apărut în anul 2009, consideră că în calitate de obiect facultativ

(secundar) al infracţiunilor în domeniul transportului rutier pot evolua relaţiile sociale cu privire la

viaţa sau sănătatea persoanei sau relaţiile sociale cu privire la integritatea anumitor categorii de

bunuri [26].

În aceeaşi sursă, autorii consideră că în cazurile în care victima accidentului a decedat

imediat după accident, conducătorul fiind conştient de acest fapt, răspunderea penală a

făptuitorului în baza art.266 C.p.R.M. se va exclude [26, p. 598].

Autorii Comentariului Codului Penal al Republicii Moldova consideră că încălcarearegulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei poate avea loc în traficul

transportului aerian (intrarea pasagerului fără voie în cabina pilotului în timpul decolării sau

aterizării, ieşirea samavolnică a pasagerilor pe pista de decolare-aterizare), transportului feroviar

(mânarea vitelor peste calea ferată în locuri interzise, trecerea neregulamentară a intersecţiilor, a

căilor ferate de către biciclişti, conducători ai transportului cu tracţiune animală), trans portului

naval (intervenţia în acţiunile căpitanului în timpul acostării la debarcader), transportului auto şi

mecanizat (trecerea pietonilor la semnalul roşu al semaforului, trecerea străzii în locuri interzise,

17


18/213

deschiderea uşilor automobilului în timpul mişcării autovehiculului, ieşirea din automobil din

partea carosabilă a străzii) [26, p. 602].

Potrivit opiniei autorilor Comentariului Codului Penal din 2009, „nu poartă răspundere

penală alte persoane care se află în mijlocul de transport şi-i dau şoferului diverse recomandări

ce conduc la încălcarea de către conducător a regulilor de securitate a circulaţiei sau de

exploatare a mijloacelor de transport, provocând urmările indicate în art.264 C.p.R.M., deoarece

infracţiunile săvârşite din imprudenţă nu pot fi săvârşite prin participaţie penală. Însă, în cazul în

care aceste persoane se implică fizic la conducerea autovehiculului (se implică forţat la

manevrarea volanului, pun în funcţiune dispozitivul manual de frânare etc.) ele poartă

răspundere de sine stătătoare conform art.264 C.p.R.M., substituind în acest fel funcţia de

conducător al mijlocului de transport” [26, p. 590].

Asupra aplicării răspunderii penale pentru unele infracţiuni în domeniul transportului auto,

autorul V.Stati s-a expus în articolul ,,Aspecte teoretice şi practice privind aplicarea răspunderii

penale pentru unele infra ţ iuni în domeniul transportului auto” publicat în Revista Institutului

Naţional al Justiţiei nr. 1 din 2009 [98, p. 37-49]. În studiul menţionat, autorul elucidează

dispoziţiile infracţiunilor prevăzute în art.art. 2641, 266, 269 şi 276 C.p.R.M., norme, care stabilesc

răspunderea pentru infracţiunile în domeniul transportului auto (altele decât cele prevăzute la art.

264 şi 265 C.p.R.M.) [98, p. 47]. Autorul menţionează că aceste infracţiuni au fost analizate în

Hotărârea Plenului CSJ nr.20/1999, dar precizează, pe bună dreptate, că ,,acestor explicaţii le

lipseşte actualitatea de altă dată, ele devenind nesincrone în raport cu cadrul normativ penal în

vigoare” [98, p. 47]. În prezentul articol, autorul consideră că interpretarea noţiunilor şi termenilor

ce apar în articolele stipulate este importantă ,,atât pentru aplicarea reuşită a acestor norme în

practică, cât şi pentru dezvoltarea ulterioară a concepţiilor ştiinţifice” [98, p. 47]. În cercetarea

elaborată autorul efectuează caracteristica juridico- penală a infracţiunilor menţionate, prin prisma

elementelor componenţei de infracţiune, astfel exprimându-se asupra obiectului juridic, laturii

obiective, subiectului şi a laturii subiective a fiecărei infracţiuni menţionate, în acelaşi timp prezentând argumente asupra poziţiei pe care o susţine. Ţinând cont de volumul de informaţie pe

care prezentat anterior, prezentul articol a continuat şi în următorul număr (nr. 2), al revistei

nominalizate. Astfel autorul întreprinde o analiză juridico- penală a infracţiunilor prevăzute de art.

266, 269 şi 276 C.p.R.M. În afară de analiza elementelor componenţelor de infracţiune, autorul

argumentează necesitatea abordării unor aspecte practice, a unor probleme ce pot apărea în faţa

organelor de urmărire penală la încadrarea juridică şi calificarea unor fapte prejudiciabile în

împrejurările infracţiunilor menţionate. Aşadar, în contextul prezentului articol autorul considerăoportună stabilirea unor ,,criterii de delimitare a infracţiunii de părăsire a locului accidentului rutier

18


19/213

de infracţiunile adiacente” [98, p. 39]. Autorul propune, în context, delimitarea de următoarele

infracţiuni: lăsarea în primejdie (art. 163 C.p.R.M.) şi neacordarea de ajutor unui bolnav (162

C.p.R.M.), această disociere, după cum am menţionat, comportând o importanţă practică în ajutorul

organelor de urmărire penală, facilitând o calificare raţională şi corectă, bazată pe argumente atât

teoretice, cât şi practice.

Următorul studiu al infracţiunilor analizate în cadrul prezentei teze de doctorat a fost realizat

de Vitalie Stati în articolul „Aspecte teoretice şi practice privind aplicarea răspunderii penale

pentru unele infracţiuni în domeniul transportului auto, specificate la art.266, 269 şi 276 CP RM ”,

publicat în Revista Naţională de Drept nr.3 din 2010 [97].

Analizând infracţiunea prevăzută la art. 266 C.p.R.M., autorul susţine că infracţiunea

respectivă este o infracţiune pluriobiectuală. Obiectul juridic al infracţiunii este format din relaţiile

sociale cu privire la siguranţa traficului rutier, sub aspectul prohibiţiei impuse conducătorului

mijlocului de transport să părăsească locul accidentului rutier, în cazul în care a încălcat regulile de

securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijlocului de transport, dacă acesta a provocat urmările

indicate la alin. (3) sau (5) art.264 C.p.R.M. [97, p. 42]. Autorul menţionează că în plan secundar

infracţiunea în discuţie aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la activitatea de constatare

imediată şi completă a încălcărilor regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a

mijloacelor de transport, precum şi cu privire la activitatea de identificare a făptuitorului şi de

stabilire a circumstanţelor concrete în care au fost comise încălcările respective. De asemenea în

expunerea sa asupra obiectului juridic al infracţiunii de părăsire a locului accidentului rutier autorul

stipulează că infracţiunea analizată nu are nici obiect material, nici victimă [97, p. 42].

În legătură cu componenţa de infracţiune, V.Stati se raliază opiniei exprimate de А.И

Коробеев, care consideră că componenţa de infracţiune prevăzută în art.266 C.p.R.M. rezultă din

componenţa de infracţiune prevăzută în art. 264 C.p.R.M., îndeplinind o funcţie de subsecvenţă faţă

de ultima. În concluzia celor expuse autorul e de părerea că art. 266 C.p.R.M. nu poate fi aplicat în

mod autonom. El poate fi aplicat numai dacă, anterior, acelaşi făptuitor a săvârşit infracţiunea prevăzută la alin.(3) sau (5) art.264 C.p.R.M [97, p. 44].

Realizând un studiu comparat, autorul exprimă o opinie referitoare la obligativitatea

conducătorului de a nu părăsi locul accidentului rutier. Acesta afirmă că prin obligarea

conducătorului mijlocului de transport de a nu abandona locul accidentului rutier, acestuia i se

încalcă disproporţionat dreptul de a nu mărturisi împotriva sa, însă nu aceeaşi opinie este agreată de

alte sisteme de drept. În concluzie V.Stati recomandă legiuitorului abrogarea art. 266 C.p.R.M. (şi a

art.243 C.contr.R.M.) [97, p. 46].

19


20/213

În acelaşi articol, V.Stati cercetează şi infracţiunea prevăzută la art. 276 C.p.R.M.. În analiza

generală întreprinsă asupra elementelor constitutive ale componenţei de infracţiune, acesta acordă o

mai mare atenţie obiectului infracţiunii. În opinia autorului, obiectul jur idic special al acestei

infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu privire la încrederea publică în autenticitatea elementelor

de identificare ale automobilelor [97, p. 51]. Obiectul imaterial îl reprezintă seria ori numărul de

identificare a şasiului, caroseriei sau a motorului auto [97, p. 52]. Autorul precizează, la studiul

obiectului imaterial, că obiectul infracţiunii în cauză pot să-l reprezinte elementele de identificare

aparţinând numai autovehiculelor, dintr -o altă perspectivă, elementele de identificare ale

autovehiculelor trebuie diferenţiat de numărul de înmatriculare a vehiculelor.

Nu putem sa omitem unele elemente din analiza laturii obiective, unde se accentuează faptul

necesităţii de delimitare a acţiunii de falsificare a elementelor de identificare a autovehiculelor de

folosirea cu bună-ştiinţă a unui autovehicul cu seria sau numărul şasiului, caroseriei sau motorului

auto false, de asemenea aceeaşi acţiune urmează a fi deosebită de distrugerea unor asemenea

elemente de identificare, precum şi de înstrăinarea şasiului, caroseriei sau motorului auto purtând

elemente de identificare false, ori de înstrăinarea autovehiculului cu şasiu, caroserie sau motor

purtând elemente de identificare false [97, p. 53].

Problematica ce vizează infracţiunile din domeniul transporturilor a fost examinată de V.Stati şi

în articolul ,,Aspecte teoretice şi practice privind aplicarea răspunderii penale pentru unele infracţ iuni

săvârşite în domeniul transporturilor (art. 2641 , 266, 269 şi 276)”, articol ce a fost publicat în Revista

Şiinţifică a USM ,,Studia Universitatis” nr.8 din 2010 [103]. În acest articol, autorul analizează cu lux

de amănunte fiecare componentă de infracţiune menţionată în titlu, prezentând caracteristica juridico-

penală a fiecărei infracţiuni. Pe lângă interpretările doctrinare, autorul prezintă şi unele aspecte practice

problematice care pot apărea la aplicarea dispoziţiilor normelor penale menţionate, dar şi unele

probleme ce ţin de individualizarea pedepsei, autorul făcând trimitere şi la unele speţe din practica

judiciară [103, p. 121]. În contextul analizei infracţiunilor săvârşite în domeniul transporturilor, luând

în consideraţie faptul că grupul de subiecţi care poartă răspundere este mult mai vast, autorul făcând referinţă la ,,Regulamentul circulaţiei rutiere”, identifică conotaţia noţiunii de ,,participant la trafic,

considerând necesară această operaţie, luând în consideraţie interpretarea prea îngustă o noţiunii în

cauză” [103, p. 128], pa care o dă atât Regulamentul circulaţiei rutiere, cât şi Hotărârea Plenului CSJ

nr.20/1999. Pentru a elucida dispoziţiile normelor de incriminare, autorul, pe lângă analiza efectuată,

propune şi semnificaţiile unor termeni pe care legiuitorul le-a utilizat în textul prevederilor legii penale,

în contextul infracţiunilor analizate. Luând în calcul că prezentul articol prezintă o analiză profundă a

infracţiunilor ce au fost menţionate, considerăm oportun şi pe bună dreptate că ,rezultatele obţinute pot

20


21/213

fi utilizate în mod eficient în activitatea de aplicare a legii penale, de asemenea, în activitatea didactică

sau ştiinţifică [103, p. 110].

Altă lucrare la care facem referire este articolul lui V. Stati ,,Infracţiunea de punere în

exploatare a mijlocelor de transport cu defecte tehnice vădite (art.265 C.p.R.M.): analiza

elementelor constitutive”, publicat în Revista Naţională de Drept nr.1 din 2010 [102].

Autorul, pe lângă analiza juridico- penală a infracţiunii prevăzute la art.265 C.p.R.M.,

întreprinde o analiză detaliată a acestei componente de infracţiune referindu-se la diferite

regulamente şi la alte acte normative, cât şi la opiniile diferitor doctrinari. În articolul menţionat

autorul cercetează cele 4 elemente ale componenţei de infracţiune prevăzute de art. 265 C.p.R.M. sub

aspect teoretic şi practic. Astfel, în raport cu obiectul juridic al infracţiunii prevăzute la art. 265

C.p.R.M., autorul detectează şi un obiect juridic secundar, ce posedă un caracter complex, format din

relaţiile sociale ce vizează buna desfăşurare a exploatării mijloacelor de transport şi a regimului de

lucru al şoferilor sau al mecanizatorilor şi din relaţiile sociale cu privire la viaţa şi sănătatea persoanei

[102, p. 55].

De asemenea în prezentul articol autorul face referire la subiectul infracţiunii, care

concomitent cu condiţiile generale ale răspunderii penale trebuie să posede şi o calitate specială, pe

care autorul o identifică în funcţie de fapta prejudiciabilă. Autorul analizează în prezentul articol

problema subiectului infracţiunii în contextul când conducătorii sau posesorii mijloacelor de

transport au permis altor persoane să-l folosească. Argumentându-şi opinia, autorul afirmă că în

cazul dat persoana poate fi subiect al infracţiunii prevăzute la art.265 C.p.R.M. [102, p. 63].

Analizând aspectul practic al problemei, autorul articolului încearcă să răspundă la

întrebarea ,,Este sau nu art. 1772 C.p.R.M. din 1961 prototipul art. 265 C.p.R.M.?” [102, p. 60]. În

acest articol, V.Stati analizează deplin şi complet componenţa de infracţiune prevăzută la art.265

C.p.R.M., cercetând problemele teoretice prin prisma doctrinară şi a practicii judiciare.

Următoarea lucrare de referinţă este un alt articol al autorului Stati V. ,,De ce este oportună

adoptarea unei noi hotărâri explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie consacrate practicii judiciare în cauzele penale privind infracţiunile în domeniul transportului?”, publicat în Revista

Institutului Naţional al Justiţiei nr.2 din 2010 [99, p. 54-68].

Acest articol vine să iniţieze elaborarea unui proiect pentru o nouă hotărâre explicativă a

Plenului Curţii Supreme de Justiţie, pe care autorul o explicitează cu un şir de argumente care vin să

consolideze propunerea sa [99, p. 54]. Printre motivele invocate în acest articol autorul invocă

diferite fapte, cel mai adesea fiind insuficienţa unor explicaţii insuf iciente date în Hotărârea Plenului

nr.20 din 1999, dar şi se cer explicaţii asupra problemelor controversate ce ţin de calificareainfracţiunilor din domeniul transportului. Aceasta ar comporta o importanţă determinată, deoarece

21


22/213

ar concretiza aspectele doctrinare legate de controversele apărute în doctrină, dar şi ar constitui un

pilon de bază pentru unificarea practicii judiciare, astfel venind necondiţionat în ajutorul organelor

de urmărire penală care aplică normele penale. Sub alt aspect autorul argumentează adoptarea unei

noi hotărâri explicative prin faptul că a suferit schimbări cadrul normativ extrapenal de referinţă

pentru normele care stabilesc răspunderea pentru infracţiunile din domeniul transporturilor [99, p.

55]. În prezentul articol autorul face analiză comparativă şi cu prevederile Codului Penal din 1961,

pentru a elucida eficient problema survenirii răspunderii în cazul infracţiunilor din domeniul

transporturilor [99, p. 61]. Pe lângă explicaţiile care sunt aduse în prezentul articol, autorul prezintă

şi unele augmentări care, potrivit opiniei exprimate, trebuie să fie în conţinutul unei viitoare hotărâri

explicative. De asemenea se abordează problema ce se referă la subiectul pasibil de răspundere

penală al infracţiunilor din domeniul transporturilor şi probleme ce ţin de calificarea diferitor fapte

prejudiciabile. În acelaşi articol autorul pe lângă argumentele expuse aduce şi explicaţii actualelor

prevederi ale Hotărârii Plenului CSJ nr. 20/1999 completând cu neajunsurile sesizate în urma

cercetării efectuate.

Următoarea publicaţie este lucrarea elaborată de S.Brînza şi V.Stati. Aceasta datează din anul

2011. În manualul Drept penal. Partea specială, autorii S.Brânză şi V.Stati, consideră, pe bună

dreptate, că latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.264 C.p.R.M. posedă următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau în inacţiunea de încălcare a regulilor de securitate a

circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport; 2) urmările prejudiciabile, care se exprimă,

după caz, în: a) vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (alin.(l) sau (2)); b) vătăma rea

gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul unei persoane (alin.(3) sau (4)); c) decesul a

două sau mai multor persoane (alin.(5) sau (6)); 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi

urmările prejudiciabile; 4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii, şi anume - mijlocul de transport [13, p.

354].

În contextul infr acţiunii de părăsire a locului accidentului rutier, autorii autohtoni

S.Brânză şi V.Stati consideră că conducătorul mijlocului de transport, care după săvârşireaaccidentului rutier a părăsit persoana accidentată în pericol pentru viaţă, urmează să poarte

răspundere conform art.163, alin.(3) sau (5) art.264 şi 266 C.p.R.M. [13, p. 400].

Pe de altă parte, autorii S.Brânză şi V.Stati consideră că temeiul aplicării art.266

C.p.R.M. nu are nicio legătură cu şansele de viaţă ale victimei, sau cu faptul dacă acesteia i se

acordă sau nu ajutor, afirmaţie cu care suntem totalmente de acord. Dacă decesul victimei s-a

produs imediat, ca urmare a accidentului rutier, iar făptuitorul este conştient de aceasta, nu i se

va aplica răspunderea conform art.163 C.p.R.M. Însă, aceasta nu poate afecta cu nimicoportunitatea aplicării art.266 C.p.R.M. Această concluzie a autorilor se desprinde atât din

22


23/213

configuraţia obiectului juridic special al infracţiunii de abandonare a locului accidentului rutier,

cât şi din conţinutul obligaţiilor pe care nu le respectă subiectul acestei infracţiuni [13, p. 402].

Abordând problema subiectului infracţiunii art.269 C.p.R.M., autorii S.Brânză şi V.Stati

consideră că, în afară de lucrătorii întreprinderilor de transport, care au obligaţiunea de a asigura

controlul asupra stării tehnice a mijloacelor de transport, calitatea de subiect o are şi

reprezentantul organului abilitat al administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor şi

gospodăriei drumurilor, care eliberează autorizaţia specială de transport pentru admiterea în

circulaţie pe drumurile publice a mijloacelor de transport cu greutăţi sau gabarite ce depăşesc

limitele admise - poate săvârşi o altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a mijloacelor de

transport ce asigură securitatea circulaţiei [13, p. 394].

Aceiaşi autori conchid că transmiterea mijlocului de transport are loc anume în scop de

exploatare, iar posesorul acestuia, care a transmis unei alte persoane autovehiculul cu defecţiuni

tehnice evidente spre exploatare, poate fi considerat persoană responsabilă pentru exploatarea

mijloacelor de transport şi atrage, implicit, răspunderea în baza infracţiunii prevăzute la art.265

C.p.R.M.

Pe de altă parte, autorii S.Brânză şi V.Stati menţionează că răspunderea persoanei

conform art.265 C.p.R.M. nu poate fi pusă în funcţie de faptul dacă a fost tras sau nu la

răspundere penală conducătorul mijlocului de transport, din a cărui vină s-au produs urmările

prejudiciabile prevăzute la art.264 C.p.R.M. Chiar dacă acest conducător va fi găsit nevinovat,

nu înseamnă că există temeiuri a considera aceasta drept cauză de a nu trage la răspundere

persoana care a săvârşit infracţiunea prevăzută la art.265 C.p.R.M. [13, p. 395].

În legătură cu infracţiunile examinate de noi, în literatura juridică unii autori opinează că

„atitudinea psihică a făptuitorului faţă de încălcarea a normelor de securitatea rutieră şi de exploatare a

vehiculelor pot fi exprimată atât în formă de intenţie, cât şi în formă de imprudenţă, iar faţă de

consecinţele prejudiciabile – doar în formă de imprudenţă” [5, p. 118; 154, p. 81-82]. Chiar şi în cel mai

recent manual din Republica Moldova, autorii autohtoni S.Brânză şi V.Stati menţionează: „Laturasubiectivă a infracţiunii prevăzute la art.264 C.p.R.M. se caracterizează prin intenţie sau imprudenţă faţă

de fapta prejudiciabilă şi numai prin imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile [13, p. 360].

În legătură cu infracţiunea specificată la art.269 C.p.R.M., autorii autohtoni S.Brânză şi

V.Stati consideră că aceasta este o infracţiune săvârşită exclusiv în domeniul transportului auto,

prezentând şi următoarele argumente:

1) În Codul penal al Federaţiei Ruse, art.268 are denumirea „Încălcarea regulilor care

asigură activitatea în condiţii de securitate a transportului”. În proiectul Codului penal alRepublicii Moldova, art.311 are denumirea „Încălcarea regulilor în vigoare cu privire la

23


24/213

transporturi [28, p. 127]. Însă, în legea penală în vigoare, art.269 are o altă denumire: „Încălcarea

regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei”. Autorii se întrea bă retoric în

această ipoteză - să fie întâmplătoare această deviere de la concepţia iniţială?

2) În art.268 din Codul penal al Federaţiei Ruse se stipulează, implicit, că această normă

este complementară faţă de normele care, în legea penală autohtonă, sunt reprezentate de art.263

şi 264. Autorii precizează că art.263 C.p.R.M. stabileşte răspunderea pentru încălcarea regulilor

de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului feroviar, naval sau aerian. În contrast,

în art.269 C.p.R.M. nu este afirmată o asemenea complementaritate. Însă, se face trimitere la

art.264 C.p.R.M., sub aspectul urmărilor prejudiciabile produse.

3) În art.269 C.p.R.M., subiectul infracţiunii este desemnat generic prin sintagma

„participant la trafic”. Este o sintagmă al cărei înţeles este elucidat în Regulamentul circulaţiei

rutiere şi în alte acte normative vizând securitatea în domeniul transportului auto. Totodată,

această sintagmă nu este nici definită, nici utilizată în actele normative vizând securitatea în

domeniul transportului feroviar, naval sau aerian. Şi în această situaţie, autorii se întreabă dacă

pot oare asemenea acte normative să conţină norme la care ar face trimitere art.269 C.p.R.M.?

4) În Codul contravenţional, complementar cu art.269 C.p.R.M. este art.245 „Încălcarea

regulilor de circulaţie de către pietoni şi alţi participanţi la circulaţia rutieră”.

În concluzie, autorii menţionează că dacă regulile privind menţinerea ordinii şi

securitatea circulaţiei sunt încălcate de către pasager sau un alt participant la circulaţia feroviară,

navală sau aeriană, atunci, în cazurile în care nu se aplică art.263 C.p.R.M., aplicabile sunt

art.149 sau 157 C.p.R.M. Nu însă art.269 C.p.R.M. [13, p. 412].

Ne exprimăm dezacordul cu această opinie, argumentându-ne poziţia în secţiunea în care

va fi elaborat şi analizat conceptul infracţiunilor în domeniul transportului rutier.

Abordând problema subiectului infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a

circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul

de transport, aceiaşi autori menţionează că aplicarea art.264 C.p.R.M. nu exclude aplicareaart.232 ,,Conducerea vehiculului de către o persoana care nu are asupra sa permis de conducere”

din Codul contravenţional [13, p. 363].

O atenţie sporită se acordă problemei locului săvârşirii infracţiunilor în domeniul

transportului rutier. În acest sens, autorul V. Stati, consideră că în cazul în care locul comiterii

faptei nu este deschis pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor, nici nu este administrat de un

organ abilitat în calitate de drum public sau de teritoriu adiacent acestuia, nu vom putea vorbi

despre o încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor detransport [100, p. 114].

24


25/213

În lucrarea autorului V.Stati – „Infracţiuni în care mijlocul de transport apare ca obiect

material sau ca mijloc de săvârşire a infracţiunii”, apărută în 2010, este realizată o analiză complexă

a componenţelor de infracţiuni prevăzute în art.art. 1921, 264, 2641, 265, 266, 269, 276 C.p.R.M.

S-a atras atenţia, pe lângă alte opinii exprimate în această lucrare, punctului de vedere al

autorului cu referire la oportunitatea menţinerii răspunderii penale pentru fapta de părăsire a

locului accidentului rutier, potrivit căruia autorul consideră că acesta urmează a fi abrogat. În

finalul lucrării indicate, V.Stati propune un proiect de Hotărâre a Plenului CSJ în cauzele penale

privind infracţiunile în domeniul transportului auto.

„Manualul judecătorului pentru cauze penale” reprezintă o altă sursă de interes major

pentru investigaţia noastră [89]. Titlul 8 al acestui ghid este întitulat ,,Particularităţile examinării

unor categorii de cauze”, iar în § 8. Infracţiuni în domeniul transporturilor. Autorii N.Gordilă şi

V.Stati s-au expus judicios asupra analizei juridico-penale a infracţiunilor prevăzute în Capitolul

XII ,,Infracţiuni în domeniul transporturilor” din Codul penal al Republicii Moldova. Prezentul

paragraf reprezintă o analiză succintă a caracteristicilor elementelor componenţei de infracţiune:

obiect juridic, latură obiectivă, subiect, latură subiectivă, mai mult sub aspect doctrinar, după

cum rezultă şi din obiectivul prezentei lucrări, acesta fiind ,,respectarea şi aplicarea corectă şi

echitabilă a legii” [89, p. 5]. În Titlul 8, paragraful 8, manualului dat sunt abordate aspectele

generale ce ţin de survenirea răspunderii penale în cazul săvîrşirii unor infracţiuni în domeniul

transporturilor prevăzute de legea penală. Analiza efectuată în paragraful 8 [89, p. 731-780] al

acestei lucrări pe lângă caracteristicile juridico-penale, indică motivul, scopul, calităţile victimei,

care nu au importanţă la calificarea infracţiunii, dar de care judecătorul se poate conduce pentru

individualizarea şi stabilirea pedepsei. Tot în acest paragraf, pe lângă comentariile realizate

asupra componenţelor de infracţiune în variantele tip, sunt cercetate şi formele agravante cu

particularităţile corespunzătoare.

1.2. Analiza materialelor ştiinţifice referitoare la infracţiunile în domeniultransportului rutier publicate în alte state

Infracţiunile în domeniul transportului rutier au suscitat în permanenţă interesul

oamenilor de ştiinţă din alte state. Printre acestea un loc distinct îl ocupă infracţiunea de

încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport. Meritul

indubitabil al doctrinei la acest capitol rezidă nu doar în elucidarea, interpretarea şi soluţionarea

unor probleme ce derivă din cadrul incriminator al acestei fapte, dar şi în relevarea argumentelorde criminalizare a acestora.

25


26/213

Printre cele mai valoroase, în opinia noastră, surse ştiinţifice străine, referitoare la

problema studiată de noi în prezenta lucrare menţionăm: C.Turianu - Infracţiunile rutiere, 2000;

Б.А.Куринов, Уголовная ответственность за нарушение правил движения на

автотранспорте, 1957; Куринов Б.А. Автотранспортные преступления (квалификация и

наказание), 1970; В.В.Лукьянов, Безопасность дорожного движения, 1974;

Г.И.Клинковштейн, Организация дорожного движения, 1975; В.В.Лукьянов, Проблемы

квалификации дорожно-транспортных преступлений., 1979; И.К.Шахриманьян,

Безопасность дорожного движения, 1979; ГА.Горбуза, Е.О.Сухарев, О квалификации дорожно-

транспортных преступлений, 1980; Р.И.Денисов, Административный надзор в сфере

дорожного движения, 1982; П.В.Замосковцев, А.И.Коробеев, Квалификация транспортных

преступлений органами внутренних дел, 1988; В.И.Коноплянко, Организация и безопасность

дорожного движения, 1991; В.И.Майоров, Административно-правовые проблемы

управления обеспечением безопасности дорожного движения, 1997; Ю.И.Скуратов,

В.М.Лебедев, Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации. Особенная часть,

1997; В.И.Жулев, С.И.Гирько, Ответственность участников дорожного движения, 1997;

А.Н.Игнатов, Ю.А.Красиков, Уголовное право России: Учебник для вузов. В 2 т. Т. 2.

Особенная часть, 2000; Н.И.Пикуров, Квалификация дорожно-транспортных преступлений,

2001; .Н.Борзенков, В.С.Комиссаров, Курс уголовного права в пяти томах. Том 4, 2002;

В.В.Лукьянов, Проблемы квалификации дорожно-транспортных преступлений и

административных правонарушений. Специальные вопросы уголовного и административного

права, 2003; В.В.Лукьянов, Состав и квалификация дорожно-транспортных преступлений и

административных правонарушений. Специальные вопросы уголовного и административного

права, 2003; Н.И.Исаев, Уголовная ответственность за нарушение Правил дорожного

движения и эксплуатации транспортных средств, 2011, etc.

În viziunea noastr ă, principala sursă de referinţă cu privire la infracţiunile în domeniul

transportului publicată în România este monografia lui Corneliu Turianu „ Infracţiunile rutiere”,editată în anul 2000. La capitolul 1 al lucrării, autorul prezintă conceptul infracţiunilor contra

siguranţei circulaţiei rutiere şi evoluţia istorică a cestui grup de infracţiuni. În continuare, autorul

prezintă unele aspecte comune specifice infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei rutiere.

Capitolul 3 al monografiei este realizată analiza juridico- penală a componenţelor de infracţiuni

contra siguranţei circulaţiei rutiere.

Analizând modalităţile elementului material al refuzului, împotrivirii sau eschivării

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical învederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul

26


27/213

acestui examen medical, C.Turianu menţionează că „tergiversarea prezentării pentru recoltarea

probelor biologice, dacă prin aceasta s-a ajuns la expirarea termenului înăuntrul căruia ar fi

posibil să se efectueze examenul de laborator; refuzul de a opri la somaţia organului de poliţie;

fuga de sub supravegherea organelor de poliţie în timpul conducerii spre o unitate medicală în

vederea recoltării probelor biologice; invocarea unor împrejurări lipsite de orice temei pentru a

justifica neacceptarea efectuării probelor etc.” [104, p.177].

În legătură cu subiectul infracţiunii de vătămare corporală sau ucidere din culpă (analogul

infracţiunii prevăzute în art.264 C.p.R.M.), C.Turianu menţionează că trebuie să se reţină

existenţa unei activităţi de conducere, în condiţii ilegale, atunci când conducătorul a fost găsit în

timp ce staţiona cu mijlocul de transport, însă din probele administrate rezultă neîndoielnic că

mai înainte de a se fi oprit el a condus mijlocul de transport în acele condiţii. De asemenea,

dirijarea şi manevrarea unui mijloc de transport împins cu mâna, în scopul de a porni motorul,

constituie o activitate de conducere. La fel, în situaţia tractării, în scopul de a fi pornit motorul,

cel aflat la volanul mijlocului de transport remorcat efectuează o activitate de conducere propriu-

zisă. Se consideră conducere şi dirijarea unui mijloc de transport ce se deplasează pe o şosea , în

pantă, coborând în virtutea inerţiei, nu prin acţionarea dispozitivului mecanic de propulsie. Mai

mult ca atât, el menţionează că existenţa calităţii de conducător de autovehicul (subiect activ

calificat al majorităţii infracţiunilor rutiere) nu implică necesitatea ca persoana în cauză să aibă o

calitate recunoscută formal, de conducător auto profesionist ori amator, fiind suficient ca ea să

conducă, în fapt un autovehicul pe drumurile publice, chiar dacă această calitate nu se sprijină pe

o recunoaştere oficială. În afară de conducătorul unui vehicul, mai poate fi subiect activ al unei

infracţiuni rutiere persoana care deţine un autovehicul, chiar dacă nu îl conduce pe drumurile

publice (această calitate de proprietar ori de deţinător de autovehicul este cerută în cazul

subiectului activ al infracţiunii de punere în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat sau cu

număr fals de înmatriculare ori în cazul infracţiunii de încredinţare a unui autovehicul , spre

conducere, unei persoane care nu posedă permis). Alteori, subiect activ al infracţiunii poate fi persoana care execută (ca o însărcinare de serviciu în cadrul unei unităţi) lucrări de verificare

tehnică a autovehiculelor (o astfel de calitate trebuie sa posede subiectul activ al infracţiunii de

neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de verificare tehnică a autovehiculelor.

Potrivit opiniei autorului menţionat, infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe

drumurile publice sunt susceptibile de a fi săvârşite în participaţie, su b forma coautoratului,

instigării sau complicităţii. Autorul stabileşte însă unele precizări:

a) În condiţiile coautoratului pot fi săvârşite, de regulă, numai acele infracţiuni rutierecare nu au ca subiect activ o persoană ce conduce un autovehicul pe drumurile publice, căci, prin

27


28/213

natura ei, o asemenea operaţie nu poate fi îndeplinită decât de o singură persoană. Doar în mod

excepţional aceste infracţiuni sunt susceptibile de coautorat, avem în vedere acele situaţii rare în

care mai multe persoane deter mină, de o manieră esenţială, mişcarea vehiculului (de exemplu, în

cadrul unei şcoli de conducere auto, o persoană acţionează volanul şi alta apasă pe pedala de

acceleraţie).

C.Turianu consideră că în infracţiunile rutie

Teza v.budeci [Unlocked by Www.freemypdf.com]

Documents

Teza v.budeci [Unlocked by Www.freemypdf.com]