METODICA
PREDĂRII ÎNOTULUI
Lect. Dr. NICOLAE HORAŢIU POP
OBIECTIVE
• Modalităţii de formare a deprinderilor motrice specifice înotului
• Lecţia de înot
• Metode şi mijloace folosite în predarea înotului
DATE GENERALE
• Cei care s-au ocupat de educaţia fizică a tineretului au dat atenţie învăţării înotului ca deprindere utilitar-aplicativă şi ca exerciţiu fizic.
• În evul mediu înotul a figurat ca parte a educaţiei cavalereşti.
• Necesitatea predării înotului la copii este amintită în literatura pedagogică începând din perioada renaşterii: Vittorio da Peltre, Silvias Piccolomini, Pestalozzi, J.A. Comenius, L. Locke, J.J. Rousseau, etc.
• Importanţa acordată înotului a determinat introducerea lui în multe ţări, în programul de pregătire militară şi în programa şcolară de educaţie fizică.
• Înotul este o deprindere motrice dobândită care se obţine prin procesul învăţării motrice.
• Se consideră că formarea deprinderilor motrice se realizează în trei faze:
învăţarea diferitelor elemente ale mişcării şi îmbinarea acestor elemente într-o acţiune integrală,
se elimină mişcările suplimentare şi încordarea musculară inutilă,
perfecţionarea deprinderii motrice, proces mai îndelungat care continuă şi în procesul de antrenament şi duce la apariţia amprentei personale asupra execuţiei deprinderii.
DATE GENERALE
• Înotul este o deprindere motrice specifică, datorită mediului neobişnuit în care se practică, lipsa sprijinului solid, poziţiei orizontale a corpului şi a capului şi a respiraţiei acvatice.
• Vârsta de 5-7 ani este propice însuşirii înotului.
• La această vârstă sistemul osos, muscular şi nervos sunt destul de dezvoltate pentru a putea participa cu succes la un proces organizat de învăţare a înotului şi însuşirea unor tehnici de bază ale unui procedeu.
FACTORI SPECIFICI CARE
INFLUENŢEAZĂ FORMAREA
DEPRINDERII DE ÎNOT
• Capacitatea de concentrare a copiilor de 5-7 ani este suficient de dezvoltată pentru a efectua exerciţiile de învăţare ale înotului.
• Din punct de vedere fiziologic sunt câteva probleme specifice legate de necesitatea modificării într-o măsură oarecare a unor reflexe: extensia cervicală,
închiderea ochilor
oprirea respiraţiei (apnee involuntară)
• Factorul motivaţional are o mare importanţă în însuşirea înotului.
FACTORI SPECIFICI CARE
INFLUENŢEAZĂ FORMAREA
DEPRINDERII DE ÎNOT
APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE
ÎN PREDAREA ÎNOTULUI
• Participarea conştientă şi activă are o mare importanţă pe tot parcursul instruirii, dar mai ales în primele etape
• Atitudinea generală a cadrului didactic:
simţ pedagogic
calităţi de psiholog
• Conştientizarea obiectivelor imediate (învăţarea plutirii, a respiraţiei, etc.)
• O motivaţie adecvată creează o stare de "start", importantă în învingerea fricii
• În realizarea unei participări conştiente este de mare folos evaluarea rezultatelor:
numărul de respiraţii acvatice,
durata apneei,
distanţa de alunecare, etc.
• Pe măsura însuşirii elementelor de înot, capacitatea de a acţiona independent, contribuie şi ea la o participare mai activă în viitoarele lecţii sau antrenamente.
APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE
ÎN PREDAREA ÎNOTULUI
• Se foloseşte pentru crearea unei imagini corecte a mişcării sau a elementului ce urmează a fi învăţat, pentru înţelegerea cât mai bună a sarcinilor date.
• La copii, cel mai des se foloseşte demonstraţia, care este efectuată de către profesor, care trebuie să fie un foarte bun executant.
• Se poate folosi şi demonstraţia de către un elev, fapt ce dă posibilitatea elevilor de a se compara cu colegii de grupă.
• Demonstraţia de către un elev se poate folosi şi pentru a exemplifica şi corecta unele greşeli.
• Este important ca în timpul demonstraţiei elevi să fie într-o formaţie (de obicei aliniaţi pe marginea bazinului), din care pot observa bine elementul demonstrat.
• Demonstraţia este însoţită totdeauna de explicaţie, pentru a ajuta ia o înţelegere mai bună a structurii mişcărilor, a locului pe care îl au acestea în ansamblul mişcărilor clin procedeul global.
• Explicaţia trebuie să fie completă şi concisă, pentru a nu ţine un timp prea îndelungat nemişcaţi în apă, evitând astfel apariţia senzaţiei de frig.
• Raportul dintre explicaţie şi demonstraţie, în cadrul acestui principiu, este determinată de gradul de pregătire şi de vechimea în practicarea înotului.
• La începători se foloseşte preponderent demonstraţia, iar la perfecţionare se recomandă folosirea kinogramelor şi studierea înregistrărilor video.
PRINCIPIUL INTUIŢIEI
PRINCIPIUL ACCESIBILITĂŢII
ŞI SISTEMATIZĂRII
• Sunt două principii în strânsă legătură în procesul de instruire, direcţionează toată activitatea de predare a înotului pe tot parcursul unui ciclu de lecţii.
• În metodica predării înotului, în conformitate cu principiul sistematizării, s-a cristalizat o succesiune logică de predare a elementelor componente ale unui procedeu.
• învăţarea înotului se bazează pe executarea repetată a elementelor de bază şi a exerciţiilor ajutătoare aplicate gradat, de la simplu la complex, până la însuşirea lor corectă.
• Se pleacă de la însuşirea celor mai simple elemente (plutirea, respiraţia acvatică), până ce se ajunge la înot în procedeu complet, exerciţiile explicându-se treptat într-o eşalonare raţională accesibilă, atât vârstei cât şi gradului de pregătire.
• Noul element care se predă trebuie să se bazeze pe însuşirea corectă a clementului precedent.
• Principiul gradării, de exemplu nu se poate trece la însuşirea mişcărilor de vâslire numai după ce s-a învăţat poziţia corpului.
• Exerciţiile învăţate se folosesc în continuare, pentru mărirea densităţii lecţiilor, pentru a aduce o notă de varietate ca acestea să nu devină monotone.
• Densitatea se măreşte nu numai prin complexitatea exerciţiilor, ci şi prin creşterea volumului de înot şi a vitezei de execuţie.
PRINCIPIULUI ÎNSUŞIRII TEMEINICE
ŞI A DURABILITĂŢII
• Conform acestui principiu nu se trece la predarea unui
element nou din tehnica înotului numai după însuşirea corectă a acelui procedeu.
• Fără însuşirea corectă şi temeinică a elementelor predate nu se poate realiza un progres real.
• O greşeală de tehnică deja fixată este mai greu de corectat decât însuşirea unui element nou.
• Principiul durabilităţii presupune repetarea mişcărilor corect însuşite până la formarea stereotipului dinamic.
• Trebuie să subliniem însă, că aplicarea principiilor didactice dau randamentul scontat numai dacă profesorul poseda o gamă largă şi variată de exerciţii de învăţare şi corectare, şi cunoaşterea temeinică a tehnicii procedeelor de înot.
SARCINILE ŞI CONDIŢIILE UNUI CURS
DE ÎNVĂŢARE A ÎNOTULUI • La organizarea cursurilor de învăţare a înotului
iniţial trebuie alcătuit programul acestui curs.
• Aceasta se face ţinând cont de:
particularităţile şi numărul elevilor,
numărul şi calificarea instructorilor,
condiţiile materiale existente
durata cursului (nr. de lecţii - 12-16 lecţii ).
• Scopul unui curs de înot este de a învăţa un număr cât mai mare de elevi deprinderea de a
înota.
• Baza materială influenţează în bună măsură
programul cursului: durata lecţiilor se corelează cu temperatura apei,
dacă bazinul este acoperit sau descoperit,
numărul elevilor din grupă va ţine cont de adâncimea apei (apă adâncă - grupă mai mică),
dacă bazinul este public, în alcătuirea orarului se ţine cont de spaţiul rezervat celorlalte activităţi,
distanţa la care se află bazinul determină luarea unor măsuri privind deplasarea elevilor.
SARCINILE ŞI CONDIŢIILE UNUI
CURS DE ÎNVĂŢARE A ÎNOTULUI
• Criteriul principal ce stă la baza alcătuirii grupelor de iniţiere este cel al omogenităţii, din punct de vedere al vârstei şi al nivelului de pregătire.
• Nu se alcătuiesc grupe separate în funcţie de sex, • Este indicat să se alcătuiască grupe omogene ca vârstă
şi nivel de pregătire. • Astfel vom avea grupe de copii de 6-7 ani, 8-9ani, 10-1
1 ani, etc.
• În funcţie de nivelul de pregătire copii se împart în trei grupe valorice, aproximativ omogene: copii care nu ştiu de loc să înoate;
copii care stăpânesc unele clemente de înot;
copii care cunosc într-o oarecare măsură tehnica unui
procedeu de înot.
ALCĂTUIREA GRUPELOR PENTRU
ÎNVĂŢAREA ÎNOTULUI
• Primul procedeu predat a fost procedeul bras.
• Ordinea actuală în care se însuşesc procedeele sportive de înot este: procedeul liber, spate, bras şi fluture.
• Această succesiune a fost determinată de structura ciclică, relativ simplă a procedeelor de înot, în special la procedeul liber şi spate, în concordanţă cu dezvoltarea morfo-funcţională a copiilor de 5-7 ani.
ALEGEREA PROCEDEULUI DE ÎNOT
Poziţia corpului la procedeul spate uşurează mult respiraţia, din acest motiv unii specialişti îl recomandă ca prim procedeu de iniţiere, sau predarea concomitentă cu procedeul liber.
Mişcările din tehnica procedeului bras sunt oarecum artificiale, mai ales cele de picioare, nu seamănă cu mişcările naturale simple, de aceea însuşirea lor la vârsta de 5-7 ani este mai dificilă, vârsta de 14-18 ani este mai potrivită însuşirii mişcărilor complexe ale acestui procedeu.
Structura mişcărilor în cazul procedeului fluture, cu toate că sunt asemănătoare cu cele de la procedeul liber, vâslirea simultană cu ambele braţe, degajarea şi revenirea pentru o nouă vâslire necesită o forţă de care copiii dispun numai după vârsta de 8 ani şi o vechime considerabilă în practicarea înotului.
De aceea acest procedeu este ultimul în ordinea învăţării procedeelor de înot.
ALEGEREA PROCEDEULUI DE ÎNOT
