Top Banner
PUBLICAŢIE EDITATĂ DE MITROPOLIA SLĂTIOARA Revist` de cultur` teologic` ortodox` Nr. 33, Septembrie 2011
40

Traditia Ortodoxa 33

Apr 07, 2016

Download

Documents

Ana Virlan

2011
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: Traditia Ortodoxa 33

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE MITROPOLIA SLĂTIOARA

Revist` de cultur` teologic` ortodox`

Nr. 33, Septembrie 2011

Page 2: Traditia Ortodoxa 33

Fiara apocaliptică

Acum sporeşte răutatea,Deschis-a şcoală antihristŞi dăscăleşte multă lumeCu alfabetul ateist!

Căci astăzi „fiara cea gândită”Îşi mişcă capetele ei:Masoneria, comunismulŞi răzvrătiţii de evrei!

Papalitatea de la RomaŞi cu păgânii din AgarAruncă mai cu îndârjireSăgeţile lui veliar!

Din şapte capete de fiară,Aceste cinci s-au arătat,Iar, când se vor ivi şi restul,Sfârşitul s-a apropiat!

Va mai ieşi o altă fiarăCu două coarne ca de miel.Iar glasul ei ca de balaur,Având putere de la el.

Mai are fiara zece coarneCu semnele lui Lucifer,Sunt patimile pierzătoareCe strigă astăzi către cer.

Aceasta este urâciuneaCe va şedea pe locul sfântŞi cu putere diavoleascăVa fi stăpână pe pământ!

de Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva

Credinţa în poporde Vasile Militaru

O ruşine-i azi credinţa la poporul românescCă e „dumnezeu” ştiinţa şi dezmăţul sufletesc!S-a uitat credinţa sfântă cu tradiţii strămoşeştiAzi la modă-i desfrânarea şi slujirile trupeşti!

Să te-nchini azi „e ruşine”, lumea râde de păcatDumnezeu e-nchipuire, fiindcă... deh, ne-am cultivat!Deh! Strămoşii din vechime nu erau prea cultivaţi,„Astăzi merg să se închine numai cei înapoiaţi”!

Azi, cu-atâta învăţătură, cum să crezi în Dumnezeu,Când cunoşti perfect atomul şi-i despici nucleul său!Azi, când munca grea cu braţul e făcută de motor,Azi, când vezi în casă lumea, privind la televizor?!…

Ce câştig ai din credinţă când azi ai tot ce doreşti?Cum, tu om cu-nvăţătură, iarăşi să te umileşti?…O, dar iată că azi omul s-a schimbat fundamentalEste „drept, are cultură”, dar e rău, nedrept, brutal...

Iată, lipsa de credinţă de la cei ce-s cultivaţi,Că ajung să se ucidă chiar şi rude, chiar şi fraţi!Ce frumos era românul: milostiv, cinstit, smerit,Credincios şi cu nădejdea vieţii fără de sfârşit!

Oare nu aveau cultură? Varlaam era ateu?N-aveau minte sănătoasă de chemau pe Dumnezeu?Dosoftei n-avea cultură, sau Ivireanul Antim?Oare nu erau tot oameni, despre dânşii noi ce ştim?

Dosoftei cu-a lui cultură peste tot recunoscutPurta moaşte în trăsură ca odor nepreţuit.Mucenicul din Suceava peste tot l-a însoţit,Pentru ce-l purta cu dânsul Marele Mitropolit?

Tot poporul cu credinţă apăra acest pământ,Mii şi mii sunt sub ţărână, un popor martir şi sfânt!Au zdrobit păgânătatea cu puterea Sfintei Cruci,Tot pământul ţării noastre este plin de mucenici!

O, dar astăzi Sfinţii noştri, ce puţin sunt cunoscuţi,Au sfinţit aceste plaiuri în cumplite suferinţi!Azi, când gradul de cultură este mult mai ridicat,Toţi strămoşii Sfinţi ai noştri, neamul nostru i-a uitat.

Câte vieţi fără prihană, vrednice azi de urmat,Sunt trecute cu vederea, câţi români le-au cercetat?De la Daniil la Iacob, de curând mort la Iordan,Un popor întreg de Îngeri sunt în plaiul dunărean!

Câţi cunosc că la Iordan, îndurând vânturi şi ploi,De curând Iacob-Ioan este Sfânt din Dorohoi?!Care-i viaţa lui sfinţită, ştiu că pentru noi a scrisO comoară numa-n versuri până-n clipa când s-a stins!

Dacă n-are-n el voinţa să citească din Scripturi,Nu urmează nici credinţa sfintelor învăţături:Ei cred tot ce spune lumea, făr’ să ceară dovediri,Iar Scriptura, Patericul, „nu-s decât închipuiri”!

Iată cum cinstim credinţa şi pe Bunul DumnezeuNoi, românii, creştini de astăzi, am ajuns popor ateu!Iată cum cinstim strămoşii şi pe toţi ai noştri SfinţiTăvălindu-ne în rele şi-n spurcatele dorinţi.

Pentru ce-au luptat străbunii să ne scape de păgâni,Dacă noi trăim ca Hunii, dar ne socotim creştini…?

Page 3: Traditia Ortodoxa 33

TRADIŢIA ORTODOXĂpublicaţie tipărită cu binecuvântarea

† Î.P.S. VLASIE MOGÂRZAN,ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT

AL

BISERICII ORTODOXE DE STIL VECHI DIN ROMÂNIA

Revista TRADIŢIA ORTODOXĂ este publicaţie înregistrată la Biblioteca Naţională a României

Centrul Naţional de Numerotare StandardizatăTRADIŢIA ORTODOXĂ / MITROPOLIA SLĂTIOARA

ISSN 1842-7499Editura „SCHIMBAREA LA FAŢĂ”

publicaţia respectă Legea nr. 594/2004 şi Legea nr. 186/2003, privind promovarea culturii scrise -

- toate drepturile rezervate -

Page 4: Traditia Ortodoxa 33

TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Lemnul din Rai şi lemnul de pe GolgotaSfânta Cruce este cea mai frumoasă podoabă a

creştinătăţii şi cel mai puternic simbol al credinţei noas-tre. Iadul se cutremură de vederea ei cea înfricoşată, iarcetele îngerilor se bucură atunci când văd credincioşiiînchinându-i-se cu dragoste. Când cinstim Sfânta Crucea Domnului nostru, Iisus Hristos, vedem în ea instru-mentul de răscumpărare al omenirii prin pătimireaDomnului, tăria credinţei, Biserica şi mântuirea. Deaceea, facerea corectă a semnului crucii este închinăciu-ne adusă Sfintei Treimi, mărturisire a credinţei noastreortodoxe, o încredinţare a apărării noastre împotrivadiavolului şi a tuturor relelor trupeşti şi sufleteşti carevin de la el.

Tradiţia Bisericii spune că lemnul Sfintei Cruci vinedin copacul sădit de Lot, ce a răsărit din cele trei seminţepe care i le-a dat patriarhul Avraam, unchiul său.După osândirea Domnului la moarteape cruce, iudeii şi-au adus aminte de lem-nul tare şi greu moştenit de la strămoşi şiau făcut o cruce mare şi grea, pe careau oferit-o fariseilor şi cărturarilor, sprerăstignirea Mântuitorului nostru, înCare nu au crezut atunci şi nici azi nucred, a Celui pe care îl numeau „înşelătorşi răzvrătit”, pe care sinedriul Îl osân-dise la moarte, cerând apoi întărirea sen-tinţei lor prin hotărârea guvernatoruluiroman Pilat.

Prin această jertfă cutremurătoare,lemnul Sfintei Cruci s-a făcut un in-strument al iertării păcatelor oamenilorde atunci şi până acum, dar şi al drep-ţilor din Legea Veche, ce muriseră fărăsă vadă Întruparea Mântuitorului, aşacum lemnul pomului „ştiinţei binelui şirăului” (Fac. 2, 9), semnifica instrumen-tul neascultării şi al căderii în păcat aprotopărinţilor noştri, Adam şi Eva.Prin Sfânta Cruce, ortodocşii se vormântui şi de acum înainte, prin Darullui Dumnezeu, până la Judecata cea deApoi.

4444 4444 4444Descoperirea Crucii Mântuitorului

După Răstignire, Golgota a rămas ca un loc bles-temat. Gunoaiele Ierusalimului au început să fie aruncateacolo, dar Dumnezeu a schimbat cursul istoriei şi, prindecretul lui Constantin cel Mare, creştinismul a fost scosde sub interdicţia legii romane şi i s-au dat aceleaşi drep-turi ca oricărei alte religii a imperiului, prin decretul dela Milan, din 313. Prin punerea semnului crucii pe scu-turile ostaşilor împăratului Constantin, acest semn almântuirii nu a mai fost un prilej de pedeapsă pentru creş-tini. Până atunci, aşa cum vedem în catacombele romane,creştinii foloseau semnul crucii pe morminte sau pe pe-reţii lăcaşurilor de rugăciune într-o formă schimbată,neînţeleasă de ochii prigonitorilor păgâni - cel mai adeseaca o ancoră sau ca un trident.

Cea care va scoate la lumină lemnul Sfintei Cruci,spre a fi închinat de toată suflarea dreptcredincioasă a fostSfânta Elena. Împăratul Constantin, fiul împărătesei Elena,gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit peCruce şi crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şiîntărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-ola Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos.

A aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci,pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, cişi piroanele le-au aflat. Neştiind împărăteasa care ar fiCrucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O fe-meie văduvă moartă, de care s-a atins Sfânta Cruce, aînviat; iar celelalte două cruci ale tâlharilor nu au arătatnici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinatşi a sărutat Crucea, împreună cu toată suita. Şi neputândsă încapă tot poporul să se închine, s-a rugat ca măcar săo vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ie-

rusalimului, şi a înălţat deasupra am-vonului Cinstita Cruce, pe care văzând-opoporul, a început a striga: „Doamne,miluieşte!” Şi de atunci a început a seţine sărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci.

Mai departe, aşa cum ne spunSfântul Ambrozie, cărturarul Rufin şialţi urmaşi ai apostolilor, SfântaÎmpărăteasa Elena a trimis două cuiedin crucea Domnului fiului ei Cons-tantin, unul din cuie fiind încastratîntr-o diademă. Crucea a fost pusă înbiserica Sfânta Cruce din Ierusalim,zidită chiar de împărăteasa. Acolo era,de asemenea, un cui şi placa pe carePilat pusese să se scrie INRI. În faţabisericii, a fost înălţată o cruce de me-tal, pe care împăratul Teodosie al II-leaa acoperit-o cu aur şi diamante în 417.

În urma unui război cu perşii,Sfânta Cruce a fost luată ca o pradă demare valoare şi astfel Ierusalimul arămas fără cea mai sfântă mângâierea sa. În anul 614, împăratul Iraclie apornit un război contra perşilor,înfrângându-i pe aceştia şi aducând cu

mare cinste Sfânta Cruce la Ierusalim, unde patriarhuloraşului a înălţat-o în faţa poporului, în ziua de 14septembrie, când tot poporul a căzut în genunchi şi acântat cu lacrimi: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şisfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”.

4

Sfânta Cruce – Podoaba şi întărirea credincioşilor

Icoană din biserica Mănăstirii SfinteiCruci din Ierusalim: Lot udând copacul

Sfintei Cruci, alcătuit din trei esenţe(măslin, chiparos şi cedru), cu apă

adusă de la Iordan

Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim, ridicată pe loculunde a crescut pomul Crucii

Page 5: Traditia Ortodoxa 33

TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 20115

Este sigur că, în perioada iconoclasmului, SfântaCruce a fost necinstită, la fel ca şi icoanele. Astăzi, ea semai păstrează doar sub formă de bucăţi mai mici. Secrede că ea a fost ascunsă de patriarhul Ierusalimului,eventual, tăiată în bucăţi spre a fi mai uşor de ascuns şiapoi, scoasă din nou laiveală. Se presupune că afost trimisă la Constanti-nopol, atunci când pri-mejdia musulmană a cres-cut, stând acolo până înpreajma căderii cetăţii.

Unii istorici cred căatunci crucea a fost des-făcută în bucăţi mai micişi trimisă diferitelor pa-triarhii spre salvarea ei.În felul acesta, cei care du-ceau bucăţile din SfântaCruce puteau trece prinvămile musulmane fărăprimejdie.

Dar, chiar dacă as-tăzi avem doar părticeleale Sfintei Cruci, ele suntpline de aceeaşi sfinţenieca şi Crucea întreagă,fiindcă ea rămâne semnal morţii şi Învierii Domnului nostru, Iisus Hristos.Mulţimi nenumărate de mucenici au pătimit pentru ea şiau murit având în minte Patimile Domnului de pe Cruce.

4444 4444 4444

Cinstirea Sfintei Cruci în Bizanţ - Tipicul slujbeide Înălţarea Sfintei Cruci la Constantinopol, la

1437, în Biserica Sfânta Sofia

Slujba Litiei se cânta după Vecernia Mare, în vremece poporul, cu împăratul în frunte, mergeau de la Sfânta

Sofia la o biserică din apropiere, unde se afla o parte dinlemnul Sfintei Cruci. Străzile erau păzite de soldaţii înar-maţi cu suliţe. Împăratul lua Sfânta Cruce, pe careîmpărăteasa o stropea cu mir.

Cântarea „Întru mulţi ani, stăpâne”, se cânta îm-păratului, nu patriarhului(care avea închinat alt poli-hronion, şi anume: „Prea-sfinţitului şi preacinsti-tului patriarh a toată lu-mea... mulţi ani”). Dupăcăderea Constantinopolu-lui, patriarhul şi-a asumatşi rolul de împărat în pro-cesiunile bisericeşti.

După intrarea în basilicaSfânta Sofia, stranele cân-tau împăratului „Întru mulţiani, stăpâne”, până cândprocesiunea se încheia, iarel se aşeza pe tronul său,aşa cum se întâmplă astăzila slujbele în care arhie-reul nu slujeşte.

Împăratul se întorcea înbiserică la Utrenie, împre-ună cu familia şi cu ge-neralii săi după cântarea

canoanelor. Dacă dorea să vină mai devreme, i se dădea în-tâietatea în strană, fiindu-i rezervate catavasiile, stihurilede la cântarea a noua şi luminândele, exact cum seîntâmplă astăzi în Grecia la slujbele la care arhiereul stăîn strană, ajutat de cântăreţi şi de canonarhi.

La Sfânta Liturghie, Vohodul Mare avea loc în timpce strana cânta „Ca pre Împăratul tuturor”, iar împăratulera îmbrăcat în stihar, luând apoi parte la procesiune. Dinacest motiv, toate Heruvicele vechi au cratimă (terirem)în acel loc, deoarece procesiunea era mai lungă şi trebuiaacoperită de cântarea stranei. La Sfânta Liturghie, îm-

păratul rostea Crezul şi Tatăl nostru, într-un glas cu toată biserica.

Strănile cântau „Veniţi, noroade, să neînchinăm Lemnului celui de viaţă făcător”,în vreme ce norodul din biserică se închinaSfintei Cruci. După slujbă, împăratul luamasa împreună cu săracii şi nevoiaşii ce-tăţii. Acelaşi tipic al slujbei era ţinut şipentru Înălţarea Sfintei Cruci din ziua de14 septembrie (ziua aflării Cinstitei Crucide către Sfânta Împărăteasă Elena).

Procesiune la praznicul Înălţării Sfintei Cruci, Ierusalim (14/27septembrie). Crucea din imagine conţine fragmente mari din lemnul

Sfintei Cruci şi se păstrează în tezaurul ortodox al SfântuluiMormânt, nefiind expusă pentru închinare în restul anului.

(Traducere după manuscrisele învăţatului bizantinTheodor Agalianos, care la anul 1437 a alcătuitrânduiala slujbei în Duminica Sfintei Cruci dinPostul Mare, ce a rămas neschimbată până în

ziua de astăzi)

Împăratul bizantin Iustinian (cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă, având ca zide prăznuire 2 august) cu suita formată din episcopi, preoţi, diaconi şi curteni -

mozaic din catedrala San Vitale din Ravenna, Italia

Page 6: Traditia Ortodoxa 33

TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011 6

La sfârşitul secolului XVIII, sub înrâurirea şi prinostenelile Sfântului Cuvios Paisie Velicicovski, marealavră a Neamţului devine supremul centru de iradiere du-hovnicească pentru întreaga Ortodoxie. El este acum ceeace fusese Athosul în secolele XI şi XIV şi Sinaiul în seco-lul VI. Poate că niciodată Biserica noastră strămoşeascăn-a fost mai îmbogăţită de lumina creatoare a DuhuluiSfânt ca în acea vreme. De la ierarhi şi până la călugăriiumili, una şi aceeaşi năzuinţă duhovnicească îi unea petoţi: setea de mântuire, dragostea de nevoinţă şi rugăciu-ne, preţuirea poruncilor lui Dumnezeu şi străjuirea Sfin-tei Tradiţii a Bisericii. Aproape toată comoara de tipă-rituri şi traduceri ale scrierilor teologice şi dogmatice,moştenite de noi, vin dinacest veac transfiguratal paisianismului -veacul de aur al Ortod-oxiei româneşti.

Regu lamente leOrganice şi legea din1835 vor lovi însă la te-melia acestui sfânt edi-ficiu duhovnicesc, năs-când un conflict totmai intens între mănăs-tire - pe de o parte, şiguvernul şi mitropoliaMoldovei - pe de altăparte, conflict care areîn centrul său felul ad-ministrării imenselorproprietăţi mobile şiimobile ale mănăstiriiNeamţ-Secu şi schiturilor dependente de ea.

În conformitate cu noua legislaţie, statul îşi afirmaexplicit dreptul de control şi intervenţie în administrareaaverilor bisericeşti. Mănăstirile nu erau privite nici caindependente, nici drept proprietare nemijlocite ale aces-tora, ele trebuind să contribuie cu parte din venit la crea-rea şi întreţinerea de spitale şi şcoli. Averile urmau să fiegestionate de o comisie specială de clerici şi boieri, prezi-dată de mitropolit şi aflată sub controlul guvernului.

După urcarea pe scaunul Principatelor Unite a dom-nitorului francmason Alexandru Ioan Cuza, situaţia ad-ministrativă, dar mai ales duhovnicească a lavrei se în-răutăţeşte şi mai mult, din pricina adoptării Legii secula-rizării averilor mănăstireşti, ce a fost dată de Cuza cuscopul de a lua toate proprietăţile şi averile anumitor bi-serici şi mănăstiri, şi a le trece în proprietatea Statului,pentru „a spori avuţia ţării”. Tot în timpul lui Cuza,unele mănăstiri şi schituri au fost desfiinţate total sautransformate în biserici de mir, instituindu-se un impozitde 10% asupra veniturilor nete ale sfintelor lăcaşuri.

Jaful nu s-a oprit aici: ctitoriile româneşti pe care u-nele mănăstiri din Athos le-au primit cu mult timp înaintede la alţi domnitori (Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.)au fost şi ele confiscate. La nivelul întregii ţări, Biserica

a fost prădată de aproximativ 25% din suprafaţa agricolăşi forestieră a Ţării Româneşti şi a Moldovei

Dezastrul a vizat nu doar aspectele băneşti, ci maiales pe cele duhovniceşti. La conducerea Mănăstirii Neamţs-au perindat egumeni agreaţi de guvernul cuzist, care nuaveau neapărat calităţi de oameni duhovniceşti, ei fiindaleşi pe criterii legate strict de supunerea în faţa stăpâni-rii. Viaţa duhovnicească va decade abrupt, virtutea vadispărea, iar compromisurile de tot soiul vor deveni mo-neda zilnică de schimb a unei obşti cândva înfloritoare.

Biserica intra pe de-a-ntregul într-o nouă şi nefastăeră. În drumul ei, puterile întunericului puseseră o piatrăde poticnire, de care se vor împiedica mulţi din-tre cei

mici în credinţă. Era ocernere premergătoarecelei din anul 1924, oanticipare a tulburărilorlegate de schimbareacalendarului.

5555555

Din acele vremuri,ca o confirmare a celorspuse mai sus, ni s-apăstrat un act încheiatîn anul 1855, între Mă-năstirea Neamţ şi co-munitatea evreiască dinlocalitatea Târgu-Neamţ,jud. Neamţ. Mărul dis-cordiei era un azil debătrâni, pe care Mănăs-tirea îl înfiinţase înimediata vecinătate a

şcolii iudaice, însă din lipsă de spaţiu, se creau deseoriconflicte cu membrii comunităţii evreieşti.

Drept urmare, conducerea Mănăstirii Neamţ va faceapel la stăpânirea din acea vreme, pentru a strămuta şcoa-la. Sfatul administrativ local decide semnarea unei înţele-geri între cele două părţi aflate în conflict, în urma căreiaevreii aceptă strămutarea şcolii lor, cu condiţia ca Mănăs-tirea Neamţ să le ridice sinagogă în oraş, după cum s-a con-semnat în documentul de mai jos, ce s-a păstrat în formăoriginală în manuscrisul părintelui Andronic Popovici,cronicarul de atunci al marii lavre nemţene, cu titlul„Istoria sfintelor Monastiri Neamţul şi Secul, adunată şialcătuită întru acest chip de ieroschimonahul Andronic”:

5555555„Act de învoială. Anul una mie optsute cincizeci şi

cinci, luna aprilie în zece zile. Supt iscăliţii vechili (n.ed.:administratori) şi alţii, din comunitatea naţiei evreeşti, dinTârgul Neamţului, facem ştiut, că pentru siguranţa ospi-talului făcut de monastirea Neamţului, în târgul său deaceeaşi numire, după rostirea artic. 79 § 4, secţia a III-adin capul al III-le a organicescului reglement, în folosulpublic, urmând neapărată nevoie de strămutarea şcoaleievreeşti, ce se află în mare apropiere de acesta: însuşi

Act de învoială între mănăstirea Neamţului şi comunitatea naţiei evreieşti, spre a le face sinagogă

Vedere spre Mănăstirea Neamţ - pictură în ulei pe pânză, de Gheorghe Şiller (1820-1880)

Page 7: Traditia Ortodoxa 33

7 TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

ocârmuirea au încuviinţat aciasta, pe temeiul § 479 dincondica civilă şi a altor legiuiri a ţării. Spre nejignireaînsă, a dritului (drepturilor n.ed) ce are comunitatea, dea avea sinagogă, şi ca să dăscălească aproape de ea:potrivit cu cartea domnului Ioann Sturza voevod, din anul1823, luna octovrie.

Sfatul administrativ, prin încheierile sale înaltîntărite, din anul 1849 septemvrie 29 nr.245 şi 1852 noiemvrie 17 nr. 3704 şi1855 februarie 4 cu nr. 385: au pus în-datorire monastirii aceştia, ca pentrulocul şcoalei lor (a evreilor, n.ed), ce aufost în apropiere de zisul ospital, şi careşcoală s-a şi desfiinţat, cu ale sale porunci(adică din porunca sfatului administrativ alţinutului, n.ed), să ne dea locul numit a luiDrăghici, după însuşi stăruitoare cerereanoastră. Şi apoi, pe lângă locul arătat, săne mai dea monastirea şi tot materialultrebuitoriu pentru asemenea zidire. Pre-cum piatra pentru temelie: cărămidă, var,năsip şi toată cheresteaua trebuitoare.Toate acestea, scoase, făcute şi cărate demonastire, la faţa locului. Precum şi douăsute galbeni, pentru plata lucrului, tutu-ror meşterilor şi a salahorilor şi altele orice ne-ar trebui.

Acum, dar, fiind sosită vremea de a să pune în lu-crare zidirea sinagogăi noastre, pe locul arătat, după ho-tărârile ocârmuirei citate mai sus şi după luarea-amintece au făcut, şi o parte şi alta, adecă comunitatea zisă (jido-vească, n.ed) şi monastirea, am văzut multe greutăţi (îm-potriviri din partea mănăstirii n.ed), cunoscând că pentruînlăturarea acestora, neapărat urmează a să aţiţa nouăprigonire. Şi anume: că jos iscăliţii vechili din partea na-ţiei (jidoveşti, n.ed), tocmai acum s’au lămurit că numai pelocul numit a lui Drăghiciu, cerut de noi înşine cu toatăstăruirea şi încuviinţat, de prea înălţatul domn, ca locpentru sinagogă, nici cum nu este cu putinţă a încăpea zi-direa arătată, fiind acesta, numai de cinci stânjini şi unapalmă în curmezişi. Şi după hotărârile date, am cunoscutcă noi nu avem nici un drept a face cerere, de a ni să damai mult loc, fără numai acela a lui Drăghici.

Iară pe de altă parte, cerându-să acum monastireimaterialul şi cheresteaua, ce este îndatorită a ni o da,acisteia (mănăstirii, n.ed) îi vine foarte greu a intra în aşalucrare, mai vârtos acu, în timpul plugăriei, cu care, greuse struncină, atât monastirea cât şi lăcuitoriia (vieţuitoriidin mănăstire n.ed). Mai ales cu cărătura acelui tot ma-terial. În privirea dar, a împrejurărilor dezvăluite acu,găsindu-să şi o parte şi alta, în strâmtorare, am cunoscutcă lănţuirea prigonirii (iscarea unor neînţelegeri, n.ed) aceştia,mai mult nu este folositoare nici unei părţi. Şi prinurmare, după folosul ce am cunoscut, ne-am învoit, cubună mulţămire, în chipul următoriu:

1.Ca monastirea, pe lângă locul lui Drăghiciu, ca-rele este de cinci stânjini şi o palmă, încuviinţat de ho-tărârile de mai nainte, să ne mai dee încă şi osebite altedouă locuri de alăturea, numite „a ţiganilor”, cumpărate

de monastire, în măsură de patru stânjini şi şapte palme.Care locuri, unite, fac un loc de zece stânjini curmezişulla amăndouă capetele şi de douăzeci stânjini, în lungime.Ori pre cât în lungime va erta (permite, n.ed) liniereauliţilor, după împrejurările de la faţa locului, care loc, săaflă, parte din sus, între locul dumisale Anton Ioann, şiîn partea de jos, a sfinţiei sale iconomului Grigorie. Şi pe

lângă arătatul loc, să ne mai dea monas-tirea, atât benaua (construcţia, n.ed) depiatră, ce să află în fiinţă pe însuşi locullui Drăghiciu şi piatra ce este cărată totde monastire, pe acelaşi locu, încă şicinci coşuri de piatră de zidire, cărată lafaţa locului, acum din nou, care le-am şipriimit, rămânând monastirea a-şi priiminumai toate lemnăriile din casele ţigani-lor, ce le-au cumpărat.

2. Pentru tăierea cherestelii şicărătura ei din pădure, pentru facereacărămizii şi a varului şi cărătura acestormaterialuri şi a năsipului şi a altora cemai sunt de trebuinţă spre zidirea şi aco-perirea ziselor benale, precum şi aceidouă sute galbeni, hotărâţi a ne da mo-nastirea pentru lucrători. Şi pentru toate

acestea la un loc, monastirea să îndatoreşte ca potrivitînvoelii aceştia, priimită de cătră amândoauă părţile, a neda una mie galbeni zimţi, pre carii i-am şi priimit acumla facerea aceştei învoeli, iară altă nimică.

3. Pe lângă suma de bani arătată mai sus, monastirease îndatoreşte a ne da din locurile de păduri slobode,toată cheresteaua trebuitoare la înfiinţarea sinagogăi, fărăplată de giugărit (impozit pe tăierea arborilor, n.ed.), precumşi tot celalalt material, ce să va găsi pe moşia ei, fără denici o plată de dejmă, sau giugărit.

4. Dacă noi am mai cumpăra alăturea cu locul arătatla punctul întâiu şi vre un alt loc, pentru ograda şcoaleice s-ar cuprinde de zidirea trupului şcoalei noastre, mo-nastirea să fie datoare a ni întări (ajuta, n.ed) fără zeciuialacuvenită ei, rămânând iarăşi nesupus bezmănului (taxei,n.ed) cuvenit proprietăţii, în veci, după vechiul obiceiu,pre vreme cât însă aceasta va fiinţa de şcoală. Iară alteîncăperi, s-au lăcuinţe lăturalnice de spiculaţie vor fi su-puse legiuit, ca şi toate celelalte benale din târgul acesta.

5. Şi în sfârşit, tot feliul de docomenturi şi oricefeliu de înscrisuri vom fi păstrând, asupra locului sau alocurilor, pe care au fost până acum desfiinţate şcoalelede pe lângă spitaliu monastirii, toate să desfiinţează, ră-mâind ca nişte hârtii albe, bezidritul din cartea dom-nească. Fiindcă monastirea, prin darea locului arătat lapunctul întâiu, a învoelii aceştia, ne-au despăgubit întotul, rămâind locul sau locurile acelea, iarăşi în vecinicastăpânire a monastirii. Precum şi orice feliu de hârtii re-clamasitoare (reclamaţii, n.ed) despre orişice locuri admi-nistrative sau giudecătoreşti, de astăzi înainte, rământoate albe şi nelucrătoare. Şi ori la ce locuri s-ar arăta, sănu să ţie nici întru o seamă, ca pentru o pricină sfârşită,şi stânsă pentru totdeauna. Deci, spre ştiinţă şi întocmaiurmare a învoelii făcută în chipul arătat mai sus, şi

Page 8: Traditia Ortodoxa 33

8TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

primite de cătră amândouă părţile, s-au făcut două deo-potrivă acturi. Din care acesta adeverit prin iscălituri, decătră plenipotenţii comunităţii evreeşti şi alte persoanedintre noi. Precum şi osebiţi martori creştini, carii s-auîntâmplat faţă. Şi s-au dat sfintei monastiri Neamţului,primind şi noi un alt asemenea act, din partea sfinteimonastiri, supt pecetea sa, şi iscăliturile cuvenite, a so-

bornicescului sfat, a aceştii monastiri spre vecinica cur-mare a prigonirei ce au urmat până acum, pe samaaceasta a şcoalelor noastre, încredinţându-să acesta, şi delocul competent. Şi urmează iscăliturile...

În vremurile noastre din urmă, societatea cândvacreştină nu şi-l mai doreşte acum decât pe cel prin carese lucrează „taina fărădelegii” (II Tesaloniceni 2, 7); numai ştie să se apere, îngăduind celor ce ne tulbură „şivoiesc să strămute Evanghelia lui Hristos” (Galateni 1, 7)să se înmulţească mult prea mult şi să prindă putere.

Proorocia Sfântului Apostol spune că „în zilele dinurmă, vor veni vremi cumplite. Că vor fi oamenii… avândchipul bunei credinţe, iar putereaei tăgăduind” (II Timotei 3, 1-5). Înfaţa ochilor ni se prezintă omeni-rea care nu mai reuşeşte să pri-ceapă de ce Scripturile sunt denu-mite sfinte, şi că „toată Scripturaeste de Dumnezeu însuflată” (IITim. 3, 16) şi „nu este dupre om”(Galateni 1, 11). Omul nu mai are şinu mai pricepe noţiunile de Sfin-ţenie şi de Adevăr, pentru că eleste stricat cu învăţătura minci-noasă despre relativitatea univer-sală. Această stare de fapt explicănepăsarea uşuratică şi neruşinatăfaţă de cuvintele aspre ale Sfântului Apostol Pavel ce zice:„Precum am zis mai înainte, şi acum iarăşi zic: „Oricinede vă va bine vesti vouă, afară de ceea ce aţi luat,anatema să fie!” (Galateni 1, 9).

Lucrarea şi rostul Legii Vechi şi a celei Noi a Bise-ricii a fost dintotdeauna şi va rămâne acela de a păzi şi apropovădui credinţa neschimbată, revelată divin, şi făgă-duinţele lui Dumnezeu - Sfintele Scripturi şi Tradiţia.Este binecunoscută grija aparte cu care a fost păstrattextul Scripturii în perioada Vechiului Testament, atuncicând fiecare manuscris biblic care suferise stricăciuni saucare cuprindea greşeli era distrus, şi nimeni din cei ceaveau vreun defect de vorbire nu ar fi putut fi vreodatăprimit să citească din Scripturi în public.

Traducerea în limba greacă a Cărţilor Vechiului Tes-tament a Bisericii din vechime (aşa-numita Septuaginta) afost înfăptuită în secolul III înainte de Hristos, de cătrebărbaţi aleşi anume de Dumnezeu şi a fost săvârşită cumultă luare-aminte şi evlavie, sub îndrumarea nemijlocităşi acoperămîntul Bisericii Cereşti, după cum este ade-verit îndeosebi printr-un episod binecunoscut cu privirela traducerea făcută de Dreptul Simeon, primitorul de

Dumnezeu, la Cartea Proorocului Isaia care conţineatextul profeţiei mesianice despre Mântuitorul lumii careSe va naşte din Fecioară (Isaia 7, 14).

Traducerile canonice înfăptuite de oameni cu viaţăsfântă din Biserica Noului Testament sunt credincioaseînţelesului adevărat Scripturilor, cum sunt cele ale Feri-citului Ieronim (din ebraica veche în latină, ţinând seamade Septuaginta), şi cea a Sfinţilor întocmai cu Apostolii

Meftodie şi Chiril (din textul gre-cesc al Septuagintei adoptat deBiserică în slavona bisericească).

De la Reformă încoace, dupăce au fost învinse eforturile pro-tectoare ale catolicismului, tradu-cerile Bibliei apărute în limbilenaţionale aveau o amprentă a în-văţăturii protestante (precum tra-ducerea lui Luther). În vremurilemai recente nu mai există nici opiedică în calea răspândirii celormai excesive şi mai hulitoare învă-ţături mincinoase. Ca atare, spec-trul traducerilor şi al transpune-

rilor Sfintei Scripturi a fost lărgit pe măsură.Aceste falsificări ale Sfintelor Scripturi au fost o ur-

mare firească a ruperii de Biserică, întrucât Sfânta Scrip-tură aparţine doar Bisericii celei Una, Sfântă, Soborni-cească şi Apostolică, iar folosirea ei în afara contactuluicu tradiţia bisericească şi patristică (ba chiar în contra-dicţie cu ea, aşa cum fac toate comunităţile religioasecare au căzut din credinţa ortodoxă) atrage inevitabil du-pă sine denaturarea sensului şi a literei Scripturii. Potri-vit Sfinţilor Părinţi, oricine se află în afara comuniuniieuharistice cu Biserica nu poate decât să se abată dinsprePredania adevăratei Ortodoxii înspre erezie.

1111 1111 1111Prostia omului nu este singura pricină a denaturării

adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu este de nesuferit înfaţa „tatălui minciunilor”, diavolul care, prin intermediulacoliţilor săi, încearcă să-l pervertească în orice fel cuputinţă. Odată cu căderea din Adevărul lui Dumnezeu acelor care au devenit ucigaşii Lui şi au chemat asupra lorînşişi şi asupra urmaşilor lor sângele Fiului lui Dumne-zeu pe care ei L-au răstignit (Matei 27, 25), a început o

Ecumenismul – Calea spre pierzare (XIII)Falsificarea Sfintelor Scripturi şi apostazia lumii contemporane

„Sunt oarecare, ce vă tulbură pre voi, şi voiesc să strămute Evanghelia lui Hristos.Ci măcar noi, sau Înger din Cer de vă va bine vesti vouă afară de ceea ce

am bine vestit vouă, anatema să fie” (Galateni 1, 7-8).

Page 9: Traditia Ortodoxa 33

9TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

stricare cu bună-ştiinţă a cărţilor Vechiului Testamentcare fuseseră odată păzite cu străşnicie neatinse chiar decătre poporul evreu. Proorociile cu privire la întrupareaMântuitorului au fost primele care au avut de suferit o ast-fel de schimbare a sensului.

„Rabinii au viciat conţinutul Scripturilor aşa fel în-cât să se potrivească planurilor lor răutăcioase… şi leschimbă şi acum”, scria Eftimie de Chudovo (1705).Astfel de acuzaţii s-au auzit încă din vremurile apos-tolice. În perioada cuprinsă între secolele V şi X, rabiniimasoretici au convenit asupra textului Vechiului Tes-tament care a fost de atunci încoace adoptat ca fiind tex-tul oficial. În acest text, toate proorociile despre Mân-tuitorul lumii au fost practic distorsionate de o aşa ma-nieră încât să nu poată fi înţelese ca referindu-se la per-soana Domnului Iisus Hristos. Ulterior, toate copiileebraice ale textului care erau diferite de textul masoreticstabilit au fost distruse.

Stabilitatea textului masoretic al Vechiului Testamentşi lipsa versiunilor diferite ale sale au făcut ca mulţicărturari şi teologi, chiar printre creştini, să se îndrepteasupra textului ebraic ca principală autoritate, în ciudaavertizărilor aspre ale Bisericii. Pe de altă parte, exis-tenţa în Biserică a versiunilordiferite ale Septuagintei a fostconsiderată un motiv de a nute bizui pe ea. Drept urmare,nu doar apusenii catolici şi teo-logii protestanţi şi traducătoriis-au bizuit pe textul masoretical Bibliei. Prin intermediul e-diţiilor veneţiene tipărite s-a în-ceput influenţarea copiilor ul-terioare greceşti şi slavone aleScripturilor. Atunci când Bi-blia elisabetană a fost revizu-ită în Rusia anului 1751, tex-tul masoretic a fost enumeratprintre sursele fundamentale,în ciuda avertismentelor stric-te ale Sfântului Sinod.

Însă editorii Bibliei ruse din Londra (aflaţi fărăîndoială sub înrâurire masonică) şi-au permis să scrie cuneruşinare urmtoarele: „Insistăm asupra acesteia şi nedorim un singur lucru – anume: eliberarea de concepteleBisericii şi libertate faţă de traducerea celor Şaptezeci”.Societăţile biblice şi comisiile de astăzi au dobânditaceastă „libertate” cu vârf şi îndesat...

Deşi s-a făcut ulterior tot ce se putea pentru a ar-moniza această traducere cu textul bisericesc al Sep-tuagintei în versiunile sale greacă şi slavonă cu cea aSfinţilor Meftodie şi Chiril, nu s-a putut obţine o apro-piere totală. Ruptura textului rusesc de tradiţia biblicăliturgică slavonă a Bisericii a osândit această traducere lafolosirea ei doar în afara Bisericii: Sfântul Sinod a des-tinat-o doar unei lecturi edificatoare la domiciliu.”

1111 1111 1111Descoperirea manuscriselor de la Qumran de la în-

ceputul anilor '50 datând din secolul I înainte de Hris-tos (adică dintr-o perioadă pre-masoretică) a rezolvat de-finitiv şi în favoarea Septuagintei, vechea controversă avirtuţilor comparative ale textelor ebraic şi grecesc alVechiului Testament. A reieşit că manuscrisele scoase dinpeşterile de la Qumran conţin toate variantele textuluicare se află în manuscrisele greceşti şi care i-ar fi sub-minat, după cât se pretinde, autoritatea. Şi totuşi, acesteconcluzii sunt muşamalizate, iar publicarea manuscrise-lor de la Qumran aflate la dispoziţia „Casei Bibliei” dinIerusalim a fost cu totul stopată.

Orice nouă traducere a Bibliei se face încă potrivitcu textul masoretic şi chiar cu participarea cărturarilorebraici ai Bibliei. Totodată, renovaţioniştii din PatriarhiaMoscovei şi din alte biserici locale introduc în slujbelebisericeşti cu insistenţă sporită traduceri neautorizate aleScripturii în limbile etnice contemporane. Ca o regulă,toate aceste traduceri sunt de provenienţă eterodoxă şi sebazează pe textul masoretic, care nu face parte din Tra-diţia Bisericii Ortodoxe.

Odată cu modernizarea pe scară largă a limbajuluiliturgic şi a ritualurilor, introducerea calendarului apu-sean gregorian, precum şi alte nenumărate concesii fă-

cute duhului vremii, aceste tra-duceri distrug tot mai mult le-gătura acestor Biserici cu pro-priul lor trecut ortodox şi pre-gătesc terenul pentru alte re-forme suplimentare care urmă-resc întemeierea pseudo-bisericiiecumenice a lui antihrist.

1111 1111 1111Prin intermediul mişcării ecu-

menice, marea masă eretică a-puseană contemporană îşi totextinde înrâurirea asupra lumiiortodoxe. Într-adevăr, mitropo-litul Chiril de Smolensk (actua-lul patriarh al Moscovei şi alîntregii Rusii), preşedintele De-

partamentului de Relaţii Externe Bisericeşti din Patri-arhia Moscovei, a declarat la cea de-a VII-a Adunare aCMB această organizaţie ca fiind „leagănul bisericii dinviitor” (n.trad.: adică „marea desfrânată apocaliptică” - a se ve-dea capitolul 1). Pentru noi, creştinii ortodocşi, această „bi-serică” nu este nimic altceva decât „biserica” lui antihrist.

Participanţii la adunările ecumenice s-au angajat îndezvoltarea pas cu pas a învăţăturii hulitoare a acestei„biserici”, a ritualurilor şi a limbajului acesteia. Acestlimbaj profund „ecumenic” al adunărilor reflectă un ase-menea grad de conştiinţă ecumenică a participanţilor în-cât, potrivit unuia dintre liderii lor, fostul secretar gene-ral al CMB, dr. Filip Potter, la întoarcerea lor de la con-ferinţe, ceilalţi membri ai propriilor lor comunităţi nicinu pot la început să priceapă ce spun.

Pentru a-i înţelege pe ecumenişti trebuie să încetezia înţelege Evanghelia şi să te acomodezi cu urzelile lorhulitoare cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.

Peşterile de la Qumran, zonă arheologică situată pemalul vestic al Mării Moarte, la sud de oraşul antic

Ierihon, pe teritoriul statului Israel

Page 10: Traditia Ortodoxa 33

10TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Demnă de atenţie este tâlcuirea ecumeniştilor (care adevenit sloganul lor) cu privire la cuvintele Mântuito-rului: „ca toţi una să fie” (Ioan 17, 21). Ecumeniştii pre-tind că prin aceste cuvinte se subînţelege porunca luiHristos cu privire la unitatea întregii lumi – ortodocşi,sectari, iudei, musulmani şi toţi necredincioşii. Ei trecchiar cu vederea cuvintele lui Hristos care preced ne-întârziat fraza citată: „Eu pentru aceştia Mă rog, nu pen-tru lume Mă rog, ci pentru aceştia care ai dat Mie, că aiTăi sunt” (Ioan 17, 9).

Când le vine în minte ideeafalsificării, ecumeniştii nu se ru-şinează de nimic: nici de învăţăturaSfinţilor Părinţi, nici de credinţaîntregii Biserici, nici măcar de ade-vărul vădit. La fel şi papalitateasusţine, fără nici o ruşine, că papaeste vicarul lui Hristos, contrar tu-turor celor tâlcuite de Sfinţii Pă-rinţi din toate vremurile şi de pre-tutindeni. Ei au răstălmăcit cuvin-tele Mântuitorului: „şi pe aceastăpiatră voiu zidi Biserica Mea”(Matei 16, 18). Prin „piatră”, ei artrebui să înţeleagă credinţa în Hris-tos şi mărturisirea despre El cafiind Fiul lui Dumnezeu, şi nu peApostolul Petru însuşi şi pretinşiilui succesori – papii Romei.

1111 1111 1111Mitropolitul Nicodim (Rotov)

al Leningradului, care a fost însăr-cinat cu intrarea în CMB a Patri-arhiei Moscovei, a introdus chiar o erezie specială pro-comunistă atunci când a oferit o tâlcuire mincinoasă înpredicile şi articolele lui pildei cu cei doi feciori (Matei 21,28-31). El i-a asemănat pe creştini feciorului care a fostascultător în cuvinte şi nepăsător în fapte, iar în persoanafeciorului îndărătnic care a făcut voia tatălui său, el neînvăţa să-i înţelegem pe comuniştii fără de Dumnezeu(care pot fi înlocuiţi cu uşurinţă cu „democraţii” de as-tăzi), care au declarat că ţelul lor este crearea pe pământa Împărăţiei lui Dumnezeu.

Predica lui Nicodim cu privire la ideea total neor-todoxă a „Împărăţiei lui Dumnezeu” şi la fuziunea creş-tinismului cu comunismul a fost auzită în mod repetatrostită de la amvoanele bisericilor patriarhiei până cehaosul care a cuprins Rusia a eliminat-o, deocamdată,alături de celelalte sloganuri bolşevice.

O altă erezie de-a mitropolitului Nicodim a rămasneatinsă de nici unul dintre trendurile liberale ale recons-trucţiei „democratice”. Această erezie constituie unuldintre cele mai importante puncte de sprijin ale ecu-

menismului „creştin”. Aceastăerezie, repetată adesea şi adâncînrădăcinată în Patriarhia Mosco-vei a fost dedusă de mitropolitulNicodim din logica sa întorto-cheată potrivit căreia atunci cândDomnul se afla pe Cruce, a înfiatîntreaga omenire în persoana A-postolului Ioan Teologul, şi nudoar pe cei care credeau în El.Această erezie este exprimatăprintr-o singură propoziţie: „Dom-nul Iisus Hristos prin întrupareaSa a asumat în Trupul Său în-treaga omenire”.

Binecunoscutul „preot” alPatriarhiei Moscovei, GeorgiiKochetkov, care se bucură de unmare sprijin, a declarat deja cănu doar Francisc de Assisi, ci şiD. Bornhoffer, A. Schweizer şiMahatma Ghandi sunt membri ai„adevăratei biserici” şi chiar

„sfinţi” ai Ei”! Ecumeniştii, care sunt mai tari de urechi decât cei

care L-au osândit pe Hristos la răstignire (capii Sinagogiişi învăţătorii) nu aud avertismentele Domnului, şi pildasemănătorului (Matei 13, 24-30) care se pare că le vorrămâne de neînţeles până chiar în ziua secerişului - ziuaÎnfricoşatei Judecăţi a lui Dumnezeu.

Manuscris descoperit la Qumran, reprezentând cartea Proorocului Isaia

Deseori oamenii aleg a urma pilda fecioarelor nebune, alergând mai mult spre îndeplinirea scopurilor lumeşti,însă puţini sunt cei care, urmând pilda fecioarelor înţelepte, păstrează candela aprinsă veghind spre mântuire,pentru că nimeni nu ştie ceasul în care va veni Mirele. Sfânta Scriptură nu ne arată cu exactitate ziua în care vaavea loc sfârşitul lumii. Ea ne oferă totuşi câteva semne prin care putem ghici apropierea sfârşitului ei. Acestesemne ar fi:1. Propovăduirea Evangheliei lui Hristos la toate popoarele (Matei 24, 14);2. Convertirea poporului iudeu la creştinism (Matei 24, 10 şi 12);3. Căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi (Matei 24, 4);4. Înmulţirea războaielor şi a veştilor despre războaie (Matei 24, 67);5. Mari catastrofe în natură (Matei 24, 7 şi 29);

Semnele sfârşitului de veac„Şi va veni ziua Domnului ca un fur noaptea, întru care Cerurile cu sunet vor trece,

stihiile arzând se vor strica; şi pământul şi cele de pre dânsul lucruri vor arde” (II Petru 3, 10).

Page 11: Traditia Ortodoxa 33

11TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

6. Venirea lui Enoh şi Ilie (Apocalipsa 19, 1);7. Apariţia lui Antihrist (II Tesaloniceni 2, 3-11; I Ioan 2, 18),care va săvârşi împreună cu apostolii săi mincinoşi totfelul de semne ca să amăgească pe oameni. Acesta se vasubstitui lui Hristos şi va prigoni cu furie pe aleşiiDomnului (Matei 24, 5 şi 11);8. Arătarea pe cer a „semnului Fiului Omului” (Matei 24,30), adică a Sfintei Cruci.

6669666 Dacă în momentul de faţă am putea chibzui cât de

cât, nu ştim care dintre aceste semne ar fi distincte pentrulumea de azi. Ceea ce rămâne de netăgăduit este faptulcă omenirea de azi este înfricoşată de venirea unui anti-hrist. Se ştiu destule despre acesta, însă cea mai exactă şiistorică semnificaţie a cuvintelor Sfântul Apostol şiEvanghelist Ioan despre taina cifrei 666 este reprezentatăde semnificaţia numerică a formulei „ha-melek le-isra'el”,ce se tălmăceşte ca „regele Israelului”, din care se poatededuce că acel mesia, a cărui venire este aşteptată deiudei de mai multe milenii, va fi duşmanul lui Dumnezeuşi un fals hristos.

Acest mesia al iudeilor sau anti-Hristos se va arătasingur lumii, întrucât va fi proclamat în mod public şitunător. El va fi încoronat şi înscăunat în Templul dinIerusalim. Va fi nu numai un om politic, ci şi un lidercare va pretinde închinare re-ligioasă, nu în sensul că vareaduce lumea la idolatrie, civa respinge toţi zeii şi va po-runci lumii să i se închinelui, în locul lui Dumnezeu şiva trona în Templul lui Dum-nezeu - nu numai în cel dinIerusalim - ci peste tot undeva fi venerat numele lui. Deciiudeii vor fi cei dintâi careni-l vor vesti pe antihrist,când jubilarea lor în întreagalume va fi asurzitoare, iarIsraelul va exclamă bucuros:Aflat-am pe mesia!

6669666 Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită

„Iar de ani şi de vremi, fraţilor, nu aveţi trebuinţă săscriem vouă. Că înşivă adevărat ştiţi, că ziua Domnuluica un fur noaptea, aşa va veni. Căci când vor zice paceşi linişte, atunci fără de veste va veni preste dânşii pie-irea” (I Tesaloniceni 5, 1-3).

Lumea contemporană a intrat într-o amorţeală a pă-catului şi a fărădelegii. Ceea ce altădată Sfinţii Părinţiiînfierau ca păcat, azi lumea cinsteşte ca pe un lucru fi-resc. Aşa cum au adormit ucenicii în clipa când le-a fostluat Mântuitorul în grădina Ghetsemani, aşa vor adormişi creştinii în clipa premergătoare întoarcerii lui Hristosşi a intrării în lume a lui antihrist. Semnul vădit al aces-tora va fi dormitarea conştiinţei creştinilor.

Cuviosul Serafim de Sarov spunea astfel despre sem-nele sfârşitului acestui veac: „În vremurile de pe urmăarhiereii vor decădea duhovniceşte într-atât, încât nici nu

vor mai crede în dogma cea mai importantă a credinţei,adică în dogma Învierii lui Hristos”. Şi această proorociene dă de gândit în mod serios, dacă ţinem seama de pre-vederile viitoare ale celui de-al optulea sinod ecumenic cesusţine stabilirea unei date fixe a Paştelui ortodox (înaceeaşi zi, an de an, şi nu în funcţie de paştele jidovesc),adică o cădere de la dogma Învierii Domnului.

6669666Pecetea fiarei

Se spune că numele lui Antihrist va putea fi calculatde orice om raţional, ştiindu-se că fiecărei litere a alfa-betului ebraic îi corespunde o anumită semnificaţie nu-merică. Suma semnificaţiei numerice a literelor ce repre-zintă numele lui antihrist va fi egală cu numărul 666. Cualte cuvinte, când se va arăta Antihrist, atunci alături decelelalte semne înşelătoare va fi şi numele lui scris pealocuri, în care suma literelor va fi egală cu 666.

Se pare că antihrist are deja ucenici introduşi chiarîn vârful catolicismului, dacă ţinem cont de inscripţia„Vicarius Filii Dei” (vicarul Fiului lui Dumnezeu - adicăînlocuitorul lui Hristos pe pământ), ce stă scrisă pe mitrapapei de la Roma, ca o emblemă anti-Hristos. Papalitateajoacă un rol important în lume, întrucât această religie acontribuit la compromisul religios, la distrugerea creşti-nismului, încadrând lumea către noi urgii apocaliptice.

Papa vine în numele dum-nezeului lui, care este anti-hrist, pentru aceasta el vatrebui să distrugă Ortodoxiaşi să îi fure comoara, adicădogmele.

În Apocalipsa scrisă deSfântul Apostol şi Evanghe-list Ioan se spune că a văzut„o fiară roşie plină de numede hulă, care avea capete şap-te şi coarne zece” (Apoc. 17, 3).

O cercetare aprofundată aexpresiei „Vicarius FiliiDei” denotă că în limba

greacă, ebraică şi latină această expresie au dreptcorespondent numeric cifra 666, astfel: V=5, I=1,C=100, A=0, R=0, I=1, V=5, S=0, F=0, I=1, L=50, I=1,I=1, D=500, E=0, I=1, TOTAL=666. (Acolo unde litera nuare corespondent numeric apare valoarea 0).

6669666Faptele nelegiuiţilor – o altă formă

de închinare la fiară Cuviosul Efrem Sirul, vorbind despre pecetea fiarei

spunea: „Toţi cei ce vor crede în fiară şi vor primi pece-tea necurăţiei şi a chipului mişelesc se vor alipi de ea”.Despre această „credinţă în fiară”, se ştie că nu trebuienumaidecât mărturisită public, întrucât oamenii îşi vor ex-prima adeziunea şi simpatia lor faţă de antihrist prin fap-tele lor, adică lumea va fi aşa cum o descrie Sfântul Apos-tol Pavel: „Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori deargint, măreţi, trufaşi, hulitori, de părinţi neascultători,nemulţumitori, necuraţi, fără de dragoste, neprimitori de

Page 12: Traditia Ortodoxa 33

12TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

pace, clevetitori, neînfrânaţi, neiubitori de bine, vânză-tori, obraznici, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai multdecât iubitori de Dumnezeu. Având chipul bunei credin-ţe, iar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia te fereşte. Cădintru aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc prefemeiuştile cele îngreunate de păcate, cele ce se poartăcu multe feluri de pofte” (II Timotei 3, 2-6). Vrednic de afi luat în seamă este şi glasul îngerului din Apocalipsă:„Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas pu-ternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeştesemnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi eldin vinul mâniei lui Dumnezeu” (Apoc. 14, 9-10).

6669666Închinarea la fiară va veni pe amăgite

După cum vedem, pecetea fiarei devine înfricoşă-toare întrucât ea este însoţită de închinarea la fiară, careva fi prin fapte, aşa cum am descris-o mai sus. Succesiu-nea evenimentelor relatate în Apocalipsă ne conduce laideea, că întâi va fi amăgirea şi apoi primirea peceţii. Deaceea, în Apocalipsă, mai înainte de a se vorbi despre nu-mărul fiarei, se spune „Şi am văzut altă fiară suindu-se depre pământ, şi avea coarne două asemenea mielului, şigrăia ca un balaur.[...] Şi face semne mari, ca şi foc săfacă să se pogoare din Cer pre pământ înaintea oa-menilor. Şi înşală pre cei ce locuiesc pre pământ, pentrusemnele care i s-a dat ei să facă înaintea fiarei, zicândcelor ce locuiesc pre pământ, să facă chip fiarei, care arerana sabiei, şi a trăit. Şi s-a dat ei a da duh chipuluifiarei, ca să şi grăiască chipul fiarei, şi să facă ca câţinu se vor închina chipului fiarei, să se omoare” (Apoc.13, 11-15).

Aşadar, mai întâi lumeava fi amăgită şi împinsă săse închine fiarei. Ea îi vaînşela prin minuni (pogorâ-rea de foc din cer sau icoanavorbitoare a lui antihrist -televizorul). În afară de a-ceasta, lumea va fi înfrico-şată, pentru că toţi cei carenu i se vor închina, vor fi u-cişi. Amăgirea oamenilor seva face prin promisiuni min-cinoase despre o viaţă mai bu-nă, mai lungă şi mai fericită, plină de belşug material,apoi prin acceptarea peceţii (a numărului 666), ceea ceduce la pierderea Darului Sfântului Duh, ruperea de Bi-serică şi căderea în stăpânirea lui antihrist.

6669666

„Căutaţi să nu vă amăgească cineva pre voi”(Mt. 24, 4)

Cuvintele Mântuitorului rostite pentru vremurile apo-caliptice rămân cu un însemnat ecou pentru noi. „Cău-taţi să nu vă amăgească cineva pre voi.(...) Atunci de vazice vouă cineva: Iată aicea Hristos sau acolo; să nu cre-deţi. Că se vor scula hristoşi mincinoşi, şi prooroci min-cinoşi, şi vor da semne mari şi minuni, cât să amăgeas-că de va fi cu putinţă şi pre cei aleşi” (Matei 24, 4-12, 23-

24). Iarăşi a mai zis: „Neamul acesta cere semn” (Marcu8, 12) şi, până la urmă, neamul acesta va găsi semnul pe ca-re îl caută. Prin semn se va amăgi şi semnul îl va înşela.

Oamenii slabi în credinţă, lipsiţi de voinţa mântuirii,vor fi înşelaţi de semnele false ale proorocilor minci-noşi, adică vor fi îmbătaţi de „dragostea şi pacea”, pro-povăduite de ecumenism în numele toleranţei şi al uma-nismului. Vor fi prinşi în această horă eretică protestan-ţii, papistaşii şi... „ortodocşii”. Ce dragoste oferă aceşti ere-tici? Ce pace dau ei celor pe care îi aruncă în cele mainesuferite munci ale iadului prin convertirea la erezialor? Această erezie nu se va ierta nici în veacul acesta,nici în celălalt. Ei nu au dragoste, nu au pace. Ei se laudăcă au umanism, dar această noţiune nu mântuieşte. Cefolos are omul din cei câţiva bănuţi pe care îi primeştede la sectele „made in USA”, sau de la un sac de hainela mâna a doua? În schimbul acestor mici recompense,ucenicii iadului îi rup pe oameni de Biserica lui Hristos.

S-a umplut Moldova de capişti şi „biserici” care decare mai dubioase! Te înspăimânţi, când vezi puzderia debiserici catolice, ori case de rugăciuni protestante care auspurcat acest pământ sfinţit! Aici nu e deloc dragoste, ciamăgire, e schimb drăcesc: fură mântuirea, amăgesc su-flete şi le trag în beznă! Aceştia nu sunt decât înaintemer-gătorii lui antihrist, iar înşelăciunea cea mare abia acumurmează.

Sfântul Andrei al Cesareei spune că ucenicii falsuluimesia vor face totul spre amăgirea oamenilor, pentru caaceştia să-l socotească pe antihrist drept Dumnezeu. Şise va strădui să pună fiecăruia pe mâna dreaptă semnul

numelui de pierzare al apos-tatului, pentru curmarea fap-telor bune şi drepte, de ase-menea şi pe frunte, ca să-iînveţe pe cei amăgiţi să fieîndrăzneţi în înşelăciune şiîn faptele întunericului.

Dacă omul va fi nepăsătorfaţă de mântuirea sufletului,va ajunge cu uşurinţă pradăasalturilor şi va fi înlănţuitde semnele şarpelui celui răuşi viclean. Unul ca acesta nuva afla milă la Judecată. A-colo se va descoperi că a că-

zut de bună voie în cursa chinuitorului.

6669666„Să amăgească, de va fi cu putinţă,

şi pre cei aleşi”(Mt. 24, 4) Vrăjmaşul mântuirii nu are de cucerit lumea eretică,

păgână, ori pe cei ce se închină la bani. Ei sunt deja ailui şi nu îi mai trebuie decât în măsura în care, prin ei,poate aduce noi suflete în groapa pierzării. Când va sunatrâmbiţa, lumea aceasta căzută va veni pur şi simplu sin-gură sub stăpânirea sa. Cei ce sunt din lumea aceasta,adică oamenii pătimaşi, murdari de păcate şi neiubitoride Dumnezeu, nu vor face decât să recunoască în ceeace le oferă antihrist, obiectul real al patimilor lor. Dar

Page 13: Traditia Ortodoxa 33

13TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

mai sunt şi cei pe care Hristos i-a ales din lume, dupăcum a zis: „De aţi fi din lume, lumea ar iubi pre al său;iar căci din lume nu sunteţi, ci Eu v-am ales pre voi dinlume; pentru aceasta urăşte pre voi lumea” (Ioan 15, 19).

Aceşti aleşi, adică cei care nu fac parte din lumeapăgână şi întinată cu păcate grele, vor fi piatra de po-ticnire pentru antihrist.Tocmai de aceea, el îşirevarsă toată ura îm-potriva ucenicilor luiHristos.

Dar cine sunt ale-şii? Lumea creştiniloreste fărâmiţată. Fie-care grupare „creşti-nă” şi orice sectă deapartament este con-vinsă că ea este cea a-devărată, purtătoareadarurilor apostolice şimoştenitoarea proo-rocilor.

Cercetând cu a-tenţie mijloacele de în-şelare ale lui antihrist, putem să ne dăm seama cine estecăzut în înşelare şi cine încă mai stă în picioare. Lupta dia-volului se duce împotriva celor care încă mai ţindreapta credinţă. Să ne aşteptăm deci la ispite.

6669666Ultima luptă

Mulţi dintre cei care vor asculta Scripturile Dumne-zeieşti, le vor citi şi vor cugeta asupra lor. Ei vor şti săocolească ispitirea antihristului, căci ei vor înţelege claruneltirile şi înşelăciunea ispitirii sale: ei vor şti să oco-lească mâinile sale şi se vor ascunde în munţi şi în cră-păturile pământului, şi cu lacrimi şi inimă înfrântă vorcauta pe Cel iubitor de oameni, Care îi va smulge din mre-jele lui şi-i va mântui de ispitirile grele ale înşelătorului,În chip nevăzut, cu mâna Sa dreaptă îi va acoperi pe ei,pentru că ei, după cuviinţă şi dreptate, au căzut la picioa-rele Lui.Cei necredincioşi vor suspina; şi când abia se va zori de

ziuă, ei vor aştepta să vină noaptea, ca să se liniştească detulburările lor. Iar când îi va prinde noaptea, ei, zguduiţide necontenitele cutremure şi uragane, vor aştepta ne-răbdători să se arate ziua şi, odată cu ea, să îi răpunămoartea, oricât de grea ar fi.

Viaţa îndurerată o va deplânge atunci întregul pământ;vor deplânge marea, vântul şi soarele; o vor deplânge şifiarele sălbatice împreună cu păsările, o vor deplângemunţii, dealurile şi pădurile – şi toate acestea din cauzaneamului omenesc, care s-a abătut de la Dumnezeul CelSfânt şi s-a lăsat ademenit de marele înşelător, primind

chipul acestui nelegiuitşi duşman al lui Dum-nezeu în locul dătă-toarei de viaţă Cruci aMântuitorului.

Vor deplânge şibisericile marea du-rere. Pentru că atuncinu se vor mai aducedaruri, nu se vor să-vârşi tamâieri, nicislujbe plăcute lui Dum-nezeu; clădirile biseri-cilor vor fi asemeni bor-deielor destinate păs-trării roadelor; nu sevor face în acele zileSfinte Liturghii. Sluj-

bele obşteşti vor fi oprite, cântarea psalmilor va înceta,nu se va mai citi Sfânta Scriptură.

Se va lăsa beznă peste oameni; se vor auzi numaigemete şi hohote de plâns. Vor arunca atunci argintul şiaurul pe drumuri, şi nimeni nu-l va strânge şi de jurîmprejur totul va fi respingător. Atunci, toţi vor căuta cuînfrigurare să fugă şi să se ascundă, negăsind însă un locferit de furia necuratului. Ca nişte pecetluiţi şi purtătoriai semnului lui, ei vor fi lesne descoperiţi şi recunoscuţi.

Şi afară, şi înlăuntru, va fi groază şi tulburare, zi şinoapte. Atât pe uliţe, cât şi în case vor fi trupuri; secetăşi foamete; pe uliţe – îmbulzeală; în case - hohote de plâns.Va dispărea frumuseţea de pe feţe; trăsăturile feţelor oa-menilor vor fi ca de mort.

Fericiţi sunt cei care-l vor birui pe tiran, că aceştiavor fi socotiţi ca mai slăviţi şi măriţi decât întâii muce-nici. Mucenicii de altădată făceau biruinţă asupra oşti-rilor lui antihrist, iar aceştia din urmă vor avea de învinspe însuşi diavolul, fiul pierzării. Şi, ajungând învingătoriasupra lui, de ce lauri şi cununi se vor învrednici ei în fa-ţa Împăratului Hristos!

Atac la sănătatea umanăComercianţii de boli inventate

Cu treizeci de ani în urmă, totul părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosuluifarmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie alfirmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” şi, după modelul mareluiproducător şi distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei deceniimai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.

222 222 222

Page 14: Traditia Ortodoxa 33

14TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Strategiile de marketing ale marilor firme farma-ceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oameniisănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin „tulburărimentale”; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri din-tre cele mai obişnuite, sunt transformate în „afecţiuniînfricoşătoare”. Din ce în ce mai mulţi oameni normaliajung „bolnavi” peste noapte.

Într-o carte din 2005 - „Comercianţii de boli inven-tate sau despre cum firmele farmaceutice vor să ne trans-forme pe toţi în bolnavi”, Alain Cassels (cercetător în po-litica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Ca-nada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în sănătate)au făcut o radiografie necruţătoare a strategiilor de mar-keting criminale ale producătorilor de medicamente. Ceidoi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promo-vare concertate, industria farmaceutică mondială, cu ocifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, ex-ploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului:de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.

Pe măsură ce, în ţările dezvoltate, majoritatea locui-torilor se bucură de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă,mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi trans-formă pe cei grijulii cu sănătatea lor pur şi simplu înnişte oameni panicaţi. Probleme minore sunt descrise catulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grab-nice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate so-cială”, iar simplul fapt de a fi expus la un risc de îm-bolnăvire devine boală în sine.

Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite.Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar pri-mesc 50% din medicamen-tele prescrise pe glob.Cheltuielile populaţiei cusănătatea s-au dublat înultimii şase ani, din cauzăcă preţurile la medicamentecresc dramatic, dar mai a-les pentru că doctorii pres-criu din ce în ce mai mult.

222 222 222Aceeaşi maladie cu altă pălărieAmericanul Vince

Parry este un profesionistal acestui tip de marke-ting. Într-un articol, el explică metodele prin care firmelesale „favorizează crearea” tulburărilor medicale:- controale obligatorii dese ale stării de sănătate;- redefinirea unor boli cunoscute de mult şi re-denumirea lor; - crearea unor „disfuncţii” din nimic – orice jenăsau mică durere este amplificat până atinge proporţiicatastrofale, şi astfel se mai naşte o „boală” sau măcarun „sindrom”.

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie mo-dul în care companiile farmaceutice definesc condiţiilepentru crearea pieţei pentru produsele lor. Sub patronajulfirmelor de marketing, experţi medicali şi profesionişti ai

comerţului şi reclamei, precum Parry, se aşează laaceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli şistări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezintepotenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită.

Un raport al Business Insights, destinat conducă-torilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic esteîncă şi mai clar: Capacitatea de „a crea pieţe pentru bolinoi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari.Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit ra-portului, este de a schimba modul în care oamenii pri-vesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi” că „pro-bleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi”necesită „intervenţia medicului”. Acelaşi raport are şi oconcluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceu-tice: „Anii care vor veni vor fi martorii inventării unorboli pe hârtie”.

222 222 222Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănă-

tos şi omul bolnav. Dar este la fel de evident că, cu câtse extinde aria de definire a unei boli, cu atât ea va atingemai mulţi bolnavi potenţiali şi cu atât mai mult vor creştevânzările de medicamente.

Deseori, afirmă Cassels şi Moynihan, experţii me-dicali care redactează suma tehnicilor ce trebuie aplicateîn funcţie de cazul aflat în îngrijire sub tratament sunt înacelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar indus-tria prosperă dacă tehnicile le favorizează vânzările. Po-trivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de otulburare numită… hipertensiune arterială, iar 40 de mi-lioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza

nivelului ridicat al coles-terolului. Bineînţeles, toateaceste maladii sunt vin-decabile cu medicamen-te, deşi ar putea fi evitateprintr-o educaţie sănă-toasă.

Dar metodele de pre-venţie sunt trecute înplan secundar. Rar li sespune oamenilor că unmod de viaţă sănătos îiajută mai mult decâtmedicamentele-otravă,care au mai multe con-

traindicaţii decât indicaţii!

222 222 222Epidemia de marketing

În cartea de succes intitulată „Inventatorii de boli”,Jorg Blech, biochimist german, stabilit în America şicorespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi TheGuardian, explică în ce mod industria farmaceutică încolaborare cu experţii de marketing au impus scă-derea arbitrară a nivelului considerat normal al coles-terolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devinăpeste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două deceniifemeile în vârstă sunt terorizate cu spectrul osteoporozeipentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar pre-veni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei

Page 15: Traditia Ortodoxa 33

15TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilu-lelor contraceptive.

Între 1984 şi 1987, anuarul „Manualul diagnosti-celor şi statisticelor bolilor mentale” (DSM 4), care estecartea de căpătâi a psihiatrilor americani, au fost intro-duse 77 de noi boli mentale. Pentru a introduce aceste noiboli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine re-simte la un moment dat o stare de rău devine automatbolnav. Şi, bineînţeles, pentru fiecare boală există un me-dicament. Iată câteva exemple de „boli noi”:222 timiditatea este reinventată din punct de vederemedical sub numele de „anxietate socială”; 222 regurgitarea naturala la bebeluşi devine „refluxesofagian patologic”; 222 îmbătrânirea organismului şi implicit a vaselor desânge se transformă în „insuficienţă circulatorie cere-brală”; 222 până şi stresul de la loterie este legat de „trau-matismul biletului necâştigător”.

În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine docu-mentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove,cercetător la University of Masachussets Boston, şipublicată în prestigioasa revistă „Psycho-Therapy andPsychosomatics”, a de-monstrat că mai bine dejumătate dintre psihiatriicare au lucrat la redac-tarea DSM 4 au fost plă-tiţi de firmele care fabricăexact medicamentele caretratează aşa-zisele bolinou-introduse în manual.

222 222 222

Impresia de depresie Numărul persoanelor

depresive de pe mapa-mond a crescut de şapteori din 1970 până în1996. În Statele Unite,numărul de consultaţii înurma cărora s-au prescrisantidepresive s-a dublat în-tre 1980 şi 1989. O ten-dinţă similară s-a înre-gistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau anti-depresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioanede copii americani le iau cu regularitate. Cu toate căantidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiiloruşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv. Două suntmotivele pentru care medicii o fac totuşi:222 1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii apus la punct un program de formare rapidă, cu durata deo jumătate de zi, care să permită medicilor să pună undiagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurileclinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor gene-ralişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câtevaori a vânzărilor de antidepresive.222 2. Societăţile farmaceutice au dat vina pe medici,acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuci-

derilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficienteantidepresive. S-a lansat chiar ideea că 60-70% dintre si-nucideri sunt cauzate de depresiile netratate.

Producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketingapelează la frica naturală de îmbătrânire a femeilor pen-tru a-şi vinde produsele pe bază de hormoni animali. Şiasta în ciuda deselor efecte secundare ale tratamentului:dureri de cap, greţuri, infecţii urinare, varice la picioare,sensibilitate glandulară etc. Culmea ironiei face ca tocmaicomunitatea medicală să fie în mari dubii în ceea cepriveşte eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi a-vertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.Cu alte cuvinte, nici ei nu sunt convinşi că este bineceea ce ne prescriu, dar ne prescriu, fiindcă ei ne vormai degrabă morţi decât vii şi sănătoşi. Populaţiaglobului va trebui redusă la jumătate - aşa au ajuns sădeclare francmasonii.

222 222 222

Exploatarea fricii Cea mai eficientă strategie de marketing pentru

„vânzarea bolilor” este frica. Pentru a vinde femeilorde vârsta a doua hormonul de substituţie, s-a mizat pe

frica de criza cardiacă.Pentru a vinde părinţilorideea că cea mai micădepresie necesită un tra-tament greu şi îndelun-gat, s-a mizat pe teamade sinucidere a tinerilor.Pentru a vinde medica-mente anticolesterol, s-amizat pe teama morţiipremature. Şi asta în po-fida faptului că de multeori medicamentele promo-vate agresiv produc efec-te inverse celor scontate.

În noul limbaj de mar-keting se vorbeste deja de„farmacoterapia fricii”.

„Dacă altădată pu-team spera să găsim untratament pentru fiecareboală, negustorii de sănă-

tate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi oboală pentru fiecare medicament fabricat”, constată me-dicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech,„Inventatorii de boli”. „Manipulând membrii influenţi aicomunităţii medicale, culisele industriei farmaceutice aumodificat încet-încet normele anumitor valori biologice(colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfelcreşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi. A-iface pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că tre-buie să se îngrijescă pe viaţă reprezintă pentru fabri-canţi un profit asigurat pentru tot restul vieţii”.

Page 16: Traditia Ortodoxa 33

16TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Căldiceii în credinţă

„Precum se poartă încolo şi încoace o corabie lipsită de cârmă, la fel şi sufletul lipsit de harul lui Dumnezeu, se află neîncetatsub conducerea păcatului, care îl atrage nu acolo unde el doreşte, ci unde este îndreptat de drac.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

„Primejdia vine de la fraţii cei mincinoşi, care sunt duşmani ascunşi cu atât mai periculoşi, cu cât cred că ei sunt fraţi curaţi.Propovăduiesc şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi al stăpânitorului acestei lumi.

Predica lor e ca o hrană prielnică care a început să se strice şi în loc să hrănească, otrăveşte pe cei care o mănâncă.” Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva

În cartea Apocalipsei, Sfântul Apostol şi EvanghelistIoan îi mustră pe creştinii slabi în credinţă din Laodiceea(pe teritoriul Turciei de astăzi), pe căldiceii gata oricândsă facă pe placul vrăjmaşilor lui Dumnezeu: „Şi îngerulBisericii celei din Laodiceea scrie: „Ştiu faptele tale, cănici rece eşti nici fierbinte. O, de ai fi rece, sau fierbinte!Iar fiindcă eşti cald, şi nici fierbinte, nici rece, te voivărsa din gura Mea” (Apoc. 3, 16).

8888dD8888

Oare de ce acei fii ai Bisericii nou-născute erau atât de puţin credincioşi? Fiindcă erau co-

mozi, lipsiţi de profun-zime şi trăire duhovni-cească, aşa cum suntemşi noi astăzi. Acele cu-vinte cred că se adreseazăîn aceeaşi măsură şi nouă,celor ce trăim o nouă„epocă laodiceană” a is-toriei Bisericii, o epocă aumanismului în care „omuleste centrul şi măsura tu-turor lucrurilor” şi în careel se consideră autoritateafinală în orice subiect şiproblemă. Această filozo-fie este atât de răspândită,atât de pătrunzătoare, încât a infiltrat orice aspect al so-cietăţii umane. În viaţa socială, „zeul suprem” este tole-ranţa de sine, hrănită de bani şi lucrurile materiale.

8888dD8888Ne place să ne considerăm credincioşi, dar nu pu-

nem umărul la greu. Nu ne place osteneala trupească sausufletească, ci „religiozitatea respectabilă”, credinţa sen-timentală, superficială, eventual acompaniată de „deco-ruri” care sfidează orice canon al Bisericii: tablouri reli-gioase renascentiste cu pretenţii de „icoane”, cântări deinspiraţie sectară, discursuri seci. Ne plac slujbele trans-mise la televizor sau pe internet şi nu ne mai ducem labiserică, pentru că ne este „prea greu”. Aranjăm treburileprin casă, vorbim la telefon, iar slujba se revarsă pestenoi prin boxele calculatorului. Suntem împăcaţi cu noiînşine. „Am reuşit să-L mulţumim pe Dumnezeu, ammai făcut şi un pic de activitate casnică”.

În mintea noastră, toate-s bune. Dar adevărul este că Ortodoxia noastră trăită se apropie de zero. Râvnaeste un cuvânt uitat, prăfuit, „inventat” de Sfinţi pentruei înşişi. Noi suntem creştinii plini de duh laodiceean,

„oamenii Noii Ere”, nu avem nevoie de „lecţii” de laSfinţii Părinţi. Mâine-poimâine, vom ajunge să declarămcă nu avem nevoie nici de Dumnezeu. Fie ca aceasta sănu se întâmple!

8888dD8888Cum se manifestă duhul bisericesc laodiceean?

Cum îi place creştinului căldicel să vorbească despreDumnezeu şi despre legea Sa? Ei au discursuri prin carese auto-justifică, încercând să dea propria lor interpretareunor citate scripturistice, mai ales din Noul Testament.Iată unele dintre ele: „dă-i cezarului ce-i a cezarului”;

„toată puterea este de la Dum-nezeu”; „pentru cei curaţi, to-tul e curat”… adică să ne su-gereze că nu e aşa mare lucrusă faci un compromis în ma-terie de credinţă şi, chiar deajung să se înfrupte din alua-tul viclean, „mintea le rămânela Dumnezeu”. Mare înşelare!

Nu demult, discutam cucineva care îmi aducea un „ar-gument” laodiceean: „Părinte,dar spus este în Evanghelie,că „Dumnezeu a iubit lumea”(Ioan 3, 16), iar voi faceţi apelcătre credincioşi să se lepedede lume, să se îngrădească deea, să dispreţuiască viaţa o-

bişnuită de zi cu zi – să nu accepte codurile de identifi-care, să renunţe la televizor şi la distracţiile societăţii”.

Despre acest lucru, Sfântul Ierarh Ignatie Briancia-ninov spune aşa: „Prin cuvântul lume este numită toatăomenirea. Despre această lume vorbeşte şi Sfânta Scrip-tură aici: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât peUnul născut Fiul Său L-a dat, pentru ca oricine crede înEl să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Prin cuvântul lume sunt numiţi acei oameni care ducun mod de viaţă păcătos, potrivnic voii lui Dumnezeu,care trăiesc pentru trup şi nu pentru suflet, adică pentruveşnicie. Despre această lume grăieşte Scriptura în urmă-toarele: „De aţi fi din lume, lumea ar iubi pre al său; iarcăci din lume nu sunteţi, ci Eu v-am ales pre voi dinlume; pentru aceasta urăşte pre voi lumea” (Ioan 15, 19).

8888dD8888

Nu iubiţi lumea„Nu iubiţi lumea, nici cele din lume; de iubeşte cine-

va lumea, nu este dragostea Tatălui întru dânsul. Pentrucă tot ce este în lume, adică, pofta trupului, şi pofta ochi-

Ruinele cetăţii antice Laodiceea

Page 17: Traditia Ortodoxa 33

17TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

lor şi trufia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume este”(I Ioan 2, 15-16).

„Au nu ştiţi că dragostea lumii acesteia vrăjmăşieeste la Dumnezeu? Deci oricare va vrea să fie prietenlumii, vrăjmaş lui Dumnezeu se face” (Iac. 4, 4). Aşadar,lumea este vieţuirea trupească şi cugetarea trupească.Slujirea lumii este incompatibilă cu slujirea lui Dumne-zeu, nu poate exista aşa ceva, cu toate că privirii bolnă-vicioase a robilor acestei lumi i se pare că există. Nu, nuexistă! Iar ceea ce pare a fi nu este altceva decât făţăr-nicie, prefăcătorie, auto-înşelare şi înşelarea altora. Celce este prieten cu lumea, neapărat, poate fără a observa,devine un crunt vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al proprieimântuiri.

8888dD8888„Nu eşti nici rece, nici fierbinte…”

Comparând trăsăturile bisericii Laodiceene dinApocalipsă cu actuala viaţă bisericească, vedem practicurmătoarele trăsături ale actuali-lor credincioşi laodiceeni:dD Căldicia, lipsa râvnei du-hovniceşti: „Ştiu faptele tale, cănici rece eşti nici fierbinte. O, deai fi rece, sau fierbinte! Iar fiind-că eşti cald, şi nici fierbinte, nicirece, te voi vărsa din gura Mea”(Apoc. 3, 16).

dD Autosatisfacţia, mulţumireade sine şi căderea în lumesc: „Căzici: Că bogat sunt, şi m-am îm-bogăţit şi de nimic nu am lipsă”(Apoc. 3, 17).

dD Căderea duhovnicească şi lipsa Darului: „Şi nu ştiică tu eşti cel ticălos, şi mişel, şi sărac, şi orb, şi gol.Sfătuiescu-te să cumperi de la mine aur lămurit din foc,ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci, şi sănu se arate ruşinea goliciunii tale; şi cu colirion ungeochii tăi, ca să vezi” (Apoc. 3, 17-18).

Goliciunea este simbolul pierderii Darului. Dupăcăderea în păcat a protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, hai-na dumnezeieştii lumini care îi înconjura a dispărut şi eişi-au văzut goliciunea. Toate zeităţile păgâne din Haldeia,Egipt, Grecia şi Roma erau reprezentate prin goliciune.Îngerii sunt reprezentaţi întotdeauna în haine luminoase.

dD Orbirea duhovnicească: „eşti orb… cu colirion ungeochii tăi, ca să vezi” (Apoc. 3, 17-18)

8888dD8888

Trăim în plină eră laodiceeanăJudecând după indiferenţa creştinilor ortodocşi care

trebuie să fie învăpăiaţi de credinţă vie şi dorinţa de a-ilumina pe alţii, după fariseismul larg răspândit şi înde-plinirea doar a ritualurilor exterioare ale Ortodoxiei,dar şi după indiferenţa care atât de uşor se strecoară îninimile tuturor celor care nu îndură prigoane făţişe, pu-tem spune că această perioadă într-adevăr a început.

Oare de ce starea aceasta de căldicie îi este atât deurâtă lui Dumnezeu? Pentru că cel căldicel balansează în-

tre adevăr şi minciună, între bine şi rău. El parcă nu ardori intenţionat să-L mânie pe Dumnezeu şi în baza a-cestei abţineri se consideră pe sine evlavios, însă odată cuvenirea unei ispite mari, el se leapădă de adevărurile cre-dinţei, capitulând în faţa vrăjmaşilor lui Hristos şi aiBisericii.

Căldicelul se teme să fie un răufăcător evident, însăniciodată nu se va hotărî la vreo nevoinţă jertfelnică maimare sau mai mică. El se teme de prigoane pentru ade-văr, nu este gata să îndure lipsurile, greutăţile şi batjo-cura. Mai simplu vorbind, nu-şi doreşte „dureri de cap”.După cum arată şi Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul, „tră-sătura de bază a păcătosului nu este întotdeauna păcă-toşenia, viciul, ci lipsa râvnei însufleţite şi jertfelnice pen-tru a bineplăcea lui Dumnezeu”.

Căldicelul este fariseul, care-şi acopere urâţenia su-fletului cu masca evlaviei, însă această evlavie exterioarăşi buna-cuviinţă făţarnică nu pot să-i îndrepte neorân-

duiala lăuntrică şi să-i acopere go-liciunea ruşinoasă. El este orb laminte, se află într-o stare de jalnicăauto-înşelare, de lipsă de griji, într-un somn duhovnicesc mortificator,şi de aceea nici nu-şi simte stareapericuloasă în care se găseşte. Lipsagrijii şi neglijenţa (în cele duhov-niceşti) devin cauzele neştiinţei şiîngâmfării lui.

Căldicelul este foarte sărac îndragostea sinceră care îi deosebeştepe adevăraţii urmaşi ai lui Hristos.Credinţa sa este din plastic. Dum-

nezeu pentru el nu mai este Dumnezeul cel Viu, pe Careîl simte cu întreaga sa fiinţă, ci doar o idee raţional-abstractă, asemeni luminii reci şi îndepărtate a unei stele.De aceea, laodiceenii, zicând că-L iubesc pe Hristos, gă-sesc posibilitatea să îmbine această „dragoste” cu dragos-tea părtinitoare pentru această lume şi pentru ce este înlume (Ioan 2, 15).

Se ştie că, pe când a fost scrisă Apocalipsa, oraşulLaodiceea era un oraş bogat, vestit prin neguţătoria sa şiîndeletnicirile sale. Vieţuirea în acest oraş era plină de is-pite şi atracţii, iar lupta creştinilor laodiceeni era maimare decât râvna lor duhovnicească. Ei sperau să pri-mească cu Darul lui Hristos veşnica fericire, însă nu segândeau că pentru aceasta trebuie să se lepede de ispitelelumeşti, calea mântuirii fiind calea îngustă a lepădării desine. Aceasta era starea duhovnicească a vechilor creştinilaodiceeni.

Cu părere de rău trebuie să spunem, dar aceastăstare ne este caracteristică şi nouă, creştinilor de azi,fiindcă şi printre noi sunt nu puţini creştini nici reci,nici fierbinţi, ci doar căldicei. Creştinii laodiceeni seaseamănă unor oameni care vă conving de prietenia şifidelitatea lor, dar când vine ceasul să arate prin fapteaceastă prietenie şi credinţă prin fapte pline de jertfire desine, ei dau bir cu fugiţii.

Ei nu pot cuprinde învăţătura cuvântului lui Dumne-zeu despre lepădarea de lumea aceasta: „Nu puteţi să

Page 18: Traditia Ortodoxa 33

18TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6, 24); „Cineva voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dum-nezeu” (Iac. 4, 4); „Înţelepciunea lumii acesteia este nebu-nie înaintea lui Dumnezeu” (I Cor. 3 , 19) etc.

Cei care se numesc pe sine creştini, dar nu urmeazăînvăţăturii Evanghelice în care se arată în ce constă ade-vărata slujire lui Hristos, care îndrăznesc să îmbine slu-jirea lui Hristos cu slujirea lumii, râvnesc doar aparentpentru evlavie, totodată dedându-se slujirii omeneşti. Eise tem să-şi ridice glasul împotriva fărădelegii, împo-triva lepădării de Dumnezeu şi împotriva luptei cu Dum-nezeu. Aceştia merită reproşul adresat creştinului laodi-ceean: „tu nu eşti nici rece, nici fierbinte, ci doar căldi-cel” (o traducere mai exactă ar fi - „călduţ”, „abia cald”).

„O, de ai fi rece, sau fierbinte!”, zice mai departeMântuitorul. Adică alegerea să fie concretă: sau eşti creş-tin adevărat, sau mai bine ar fi să nu fi ştiut deloc desprecreştinism şi Ortodoxie, după cum spune Sfântul ApostolPetru: „mai bine era lor a nu cunoaşte calea dreptăţii,decât după ce o au cunoscut a se întoarce înapoi de lasfânta poruncă ce li s-a dat lor” (II Petru 2, 21).

Necunoaşterea lui Hristos - deşi este un foartemare rău - este totuşi un rău mai mic în comparaţiecu trădarea lui Hristos şi cu lepădarea de El (este evi-dent că această lepădare se poate săvârşi nu numai prin

cuvinte, ci şi prin fapte). De aceea s-a şi zis: „Iar slugaceea ce a ştiut voia Domnului său şi nu a gătit, nici afăcut după voia Lui, se va bate mult. Iar cela ce nu a ştiutşi a făcut cele vrednice de bătăi, se va bate puţin. Şi totcăruia s-a dat mult, mult se va cere de la el; şi căruia is-a încredinţat mult, mai mult vor cere de la el” (Luca 12;47-48). Şi deseori căldiceii, care au doar masca evlaviei,sunt mai departe de mântuire decât cei mai mari păcătoşi,ceea ce şi vedem din pildele Evangheliei: pe de-o partedesfrânata, vameşul şi tâlharul care s-au pocăit, iar pecealaltă parte cărturarii făţarnici şi fariseii.

În vremurile noastre, când există îndoieli atât deputernice chiar şi în legătură cu existenţa adevărului, cândfiecare „adevăr” este socotit drept adevăr absolut, consi-derându-se potrivit ca fiecare persoană să aibă „propriulei adevăr”, lupta pentru adevărul dumnezeiesc capătă unînţeles deosebit de însemnat. Iar cine nu sprijină aceastăluptă, cine vede în ea doar o manifestare a „fariseismului”şi propune aplecarea înaintea minciunii prin lepădareaadevărului, ar trebui să fie recunoscut în mod firesc drepttrădător (lepădător) al adevărului dumnezeiesc, oricine arfi, oricum şi-ar spune sau s-ar socoti pe sine.

Când omul vrea să ia locul lui DumnezeuClonarea umană

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a

făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan I, 1-4).

Omul contemporan este un om al neliniştilor, fiindcăaşa este epoca în care trăim. El a ajuns, în clipele sale desingurătate apăsătoare, să nu-şi mai înţeleagă cauzelepropriei nelinişti. Ceea ce ne frământă pe fiecare dintrenoi nu este altceva decât faptul că Dumnezeu pur şi sim-plu strigă din inima fiecăruia. Noi trebuie să-L „zămis-lim” pe Dumnezeu în inimile noastre prin lucrarea Du-hului Sfânt şi să-L „naştem” lumii, neîncetat, în toatăviaţa noastră. Acest om „neliniştit” (lipsit de credinţă şide frica lui Dumnezeu) vrea să cloneze fiinţa umană şi,mai târziu, poate va încerca să-L „cloneze” chiar pe Hristos.

3333jJ3333Ce este clonarea?

Conform unei definiţii ştiinţifice, clonarea (de la cuvântul grecesc klon, mlădiţă, altoi, butaş) înseamnă (re)producereaunui organism având acelaşi genom nuclear (patrimoniu genetic) ca un alt organism. Termenul de klon (klona) pro-vine din greaca antică şi înseamnă ceva care nu ar trebui să ne sperie: ramură, vlăstar, mlădiţă. Succint, donareaumană s-ar defini drept procedeul genetic prin care se pot obţine cópii identice ale aceluiaşi individ. Câte cópii?Practic, un număr infinit. Ineditul constă în faptul că prin clonare poţi obţine noi indivizi fără a avea nevoie de ambelesexe! O singură femelă, de orice specie, este suficient!

Din punct de vedere tehnic, procedeul de clonare este acţiunea de modificare a ADN-ului unui embrion saugermene cu un altul, prelevat de la o entitate din aceeaşi specie, cu scopul de a crea o fiinţă identică cu cea de lacare s-a „împrumutat” ADN-ul. Cea mai răspândită tehnică de clonare (de fapt, singura care a dat roade) este aceeaprin care se înlocuieşte nucleul embrionului abia format cu unul dintr-o celulă adultă, după care urmează primadiviziune şi tot aşa până la obţinerea individualităţii biologice identică genetic cu cea de la care s-a prelevat nucleul.

În 1997, nişte cercetători din Edinburg au obţinut prin clonare o oaie, numită Dolly. Această reuşită, Dolly, a

Page 19: Traditia Ortodoxa 33

19

murit în februarie 2003, îmbătrânind foarte repede, cadovadă a incompetenţei omului în domeniul ingineriei ge-netice, a creării a ceva viu.

În anul următor, se anunţa naşterea a două vaci şi aaproximativ 50 de şoareci prin aceeaşi metodă. În decem-brie 1998, avem primul anunţ despre o clonă umană laSeul. Prof. Lee Po Yon a obţinut un embrion uman prinfertilizarea unui ovul, după care a fost denucleat şi trans-plantat în el nucleul unei celule adulte provenind de laaceeaşi persoană. Oficial s-a mai anunţat că procedeul afost întrerupt în stadiul de 4 celule.

În noiembrie 2001, un cercetător din Statele Unite a-nunţa obţinerea mai multor embrioni prin tehnica trans-ferului de nucleu, dar care au murit în stadiul de 2, 4 şi6 celule. În decembrie 2002, s-a anunţat de către o sectăpseudo-religioasă că în ianuarie 2003 se vor naşte douăfetiţe clonate. Un pseudo centru ştiinţific din Statele Uniteanunţa că în februarie 2003 se va naşte un băieţel, şi a-cesta tot clonat.

Până în prezent, în ciuda eforturilor făcute de uniiziarişti investigatori, nici unul din cei trei anunţaţi nu aufost de găsit. În urma cercetărilor aceloraşi ziarişti s-aajuns la concluzia că anunţurile au fost nişte glume sauîncercări de a impresiona opi-nia publică. Oficial, până acumnu s-a reuşit clonarea unui om.

3333jJ3333Se poate clona un om?

Teoretic e posibil, întrucâtrezultatul unei clonări de acestgen va da un om cu toate capa-cităţile intelectuale şi insticteleomeneşti specifice unui omnăscut pe cale naturală. Un omclonat va avea trăsături gene-tice umane, deci poate fi edu-cat şi instruit. Să spunem că îlclonăm pe Stalin. El va creşteşi va fi educat, să zicem, într-un oraş mare din Brazilia. Vaajunge noul Stalin un dictatorcrud? Dumnezeu să ne pă-zească! Probabil va ajunge fot-balist, actor, om de afaceri sauorice altceva, numai dictator nu. Depinde de mediul încare creşte şi de exemplul părinţilor adoptivi. Probabil cănici nu va semăna fizic cu fostul dictator. Tot ce vor aveaîn comun este doar ADN-ul, adică „zestrea” genetică.

Pretextul invocat de oamenii de ştiinţă este că teh-nicile folosite sunt îndreptate spre colectarea tulpinilor decelule din nucleul blastocitelor pentru a trata o gamălargă de boli cum ar fi: diabet, leucemie şi alte cancere,HIV, dar şi boli neurodegenerative ca Alzheimer sauParkinson.

Acestea sunt scopurile sau mai bine zis pretextele dea se „juca” cu informaţia genetică. Joaca lor de-a Dum-nezeu înlătură de fapt grija lui Dumnezeu, confundândcreatura cu Creatorul, iar apostazia lumii moderne apu-sene sugerează ideea că, după actul creaţiei, Dumnezeu

S-ar fi retras din lume. Astfel, ei, creatură fiind, se credcreatori, rămânând stăpâni absoluţi, dumnezei, argu-mentându-şi „munca” cu porunca „creşteţi şi vă înmul-ţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi pestepeştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele,peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste totpământul” (Facere 1, 28).

3333jJ3333Consecinţe grave ale clonării umane

1. Pierderea diversităţii. Cum ar fi dacă toţi am fila fel? Totul ar deveni plictisitor. Deşi este greu de rea-lizat, puteţi să vă imaginaţi cum ar fi ca toţi să arătăm lafel. S-ar putea să nu avem aceeaşi culoare a părului, darîn general am fi cam la fel. Frumuseţea umanităţii constăîn diversitatea ei. 2. Marea epidemie. Ar fi începutul sfârşitului umani-tăţii. Dacă întreaga umanitate ar deveni identică din punctde vedere genetic, ar înseamnă că întreaga rasă ar fi ame-ninţată de un singur patogen. Un alt pericol ar fi reprodu-cerea între persone cu acelaşi genotip, lucru care ar ducela dispariţia rasei.3. Dezumanizarea. Ca şi oamenii, clonele trebuie să

mănânce, să bea şi să doarmăpentru a supravieţui. Dacă oa-menii ar fi clonaţi, ar deveniproprietatea celui care le poatecumpăra, aşadar o marfă, lucrucare este inuman şi imoral.

3333jJ3333De ce este imoralăclonarea umană?

Un răspuns ar putea fi a-cesta: pentru că omul se credecreator. De fapt el modifică ceeace Dumnezeu a creat, „corec-tând” creaţia lui Dumnezeu. Eun fel de mândrie în care omulse crede creator. „Nu veţi muri!Dar Dumnezeu ştie că în ziuaîn care veţi mânca din el vi sevor deschide ochii şi veţi fi caDumnezeu, cunoscând bineleşi răul” (Facere 3, 4-5). Dumne-

zeu a creat lumea din iubire. Omul modifică creaţia dinmândrie, încercând să-şi demonstreze că este capabil săfacă şi el ceva. Tot acest „chin” nu este o acţiune izvorâtădin iubirea de aproapele, ci spre a se autoslăvi.

3333jJ3333„Şi au văzut Dumnezeu toate câte făcuse: şi toate

erau bune foarte” (Facere 1, 31). Deci omul are tot ce-itrebuie să se mântuiască. De ce se chinuie să mai facăceva ce nu-i foloseşte sau pe care îl are la îndemână şi nu-lvede? Clonarea este un alt „măr” aruncat de şarpe ome-nirii. Să nu gustăm din el!

Oaia Dolly împreună cu Ian Wilmut, cercetătorul ce a creat-o prin clonare genetică

TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Page 20: Traditia Ortodoxa 33

20TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

% 11. În septembrie 1990, Patriarhia de la Bucureşti asalutat şi şi-a declinat adeziunea faţă de semnarea Acor-dului de la Chambessy, Elveţia. Aici, o comisie ortodoxăavând în alcătuire un singur episcop („mitropolitul”Damaschin al Patriarhiei Ecumenice din Constantino-pol), a semnat împreună cu monofiziţii un act prin carecare amândouă părţile au convenit, în esenţă, să ignorepatru sinoade ecumenice (IV, V, VI şi VII) şi să se unească.

Partea ortodoxă a fost de acord să „ridice anatema”

dată împotriva ereziei şi a ereticilor monofiziţi. Aceştiase despărţiseră de Ortodoxie în secolul al V-lea, neprimindcel de-al patrulea şi următoarele Sinoade ecumenice aleBisericii Ortodoxe. Patriarhia Română de la Bucureşti s-aarătat tot atât de „satisfăcută” chiar şi un an mai târziu,când în iulie 1991, Sinodul Patriarhiei Antiohiei a imple-mentat o serie de măsuri ce urmăresc unirea deplină cubisericile siriene monofizite.

În „Declaraţia comună”, se îngăduie rugăciunea îm-preună şi intercomuniunea cu iacobiţii (monofiziţi). Acestlucru a condus la recunoaşterea monofiziţilor şi din par-tea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. Sinodul aces-tei Biserici a recunoscut pe ereticii monofiziţi ca fiindortodocşi, deşi aceşti eretici se află sub anatemele a patruSfinte Sinoade ecumenice şi nici până în prezent nu aulepădat erezia monofizită şi nu mărturisesc Crezul de laCalcedon, întrucât ei consideră pe Sfinţii Părinţi par-ticipanţi la acest Sfânt Sobor ca fiind „înşelaţi”. Se ştiedespre această relaţie cu ereticii că la începutul lui 2008,monofiziţii copţi au slujit în Paraclisul Facultăţii deTeologie din Bucureşti cu hramul Sfânta Ecaterina.

% 12. În anul 1991, la Canberra, în Australia, a avutloc a 7-a adunare generală a Consiliului Mondial al Bise-ricilor. La această adunare, organizaţia internaţională asodomiţilor a devenit membră a Consiliului Mondial al„Bisericilor”, alături de Patriarhia Română şi celelaltereprezentante ale „ortodoxiei” oficiale, exact atunci cândtema adunării, a fost denumită, în mod blasfemiator: „Vino,Duhule Sfinte – reînnoieşte întreaga creaţie!”

În cortul de slujbe al adunării, băştinaşii au susţinutun concert de muzică rock. În acelaşi cort, „ortodocşii”au slujit Sfânta Liturghie. Ritualurile băştinaşilor ţinute

în cort includeau elemente păgâne, panteiste, animiste,fiind chemate spiritele pădurii aborigene.

% 13. În 1993 s-a semnat Acordul de la Balamand,Liban. Reprezentanţi ai mai multor Biserici „ortodoxe”oficiale au căzut de acord cu romano-catolicii (papista-şii) şi au spus că toţi împărtăşesc „…o singură credinţă,o singură preoţie, un singur botez” şi că „sunt Biserici-surori (doi plămâni ai aceluiaşi trup) şi ar trebui să cautecomuniunea desăvârşită şi deplină”. Patriarhia Română s-a

găsit în prima linie a apostaziei. Ea a ratificat şi a recu-noscut fără rezerve acest acord.

Iată ce spunea despre aceasta un ierarh al PatriarhieiRomâne, mitropolitul Teofan al Moldovei: „Cele douăBiserici [ortodoxă şi papistă, n. red.] cred că pe Sfânta Masăîn Sfântul Altar este prezent în mod real Acelaşi HristosCare S-a născut în Bethleem, Care S-a jerfit pe Golgota,Care S-a înălţat la cer, şade de-a dreapta Tatălui şi Careva veni să mă judece pe mine, pe noi şi pe toată lumea.”

Tot în anul 1993, la Chambesy, a avut loc o nouăîntrunire între ortodocşi şi monofiziţi. Iată ce spune pă-rintele Nicolae Necula, decanul Facultăţii de Teologie dinBucureşti: „Cu această ocazie s-a hotărât ridicarea anate-melor şi restabilirea unităţii ecleziale. În 1993, noi amsemnat actul de unire definitivă cu aceste biserici şi urmaca să definitivăm modalităţile de conslujire, chiar de îm-părtăşire şi împreună slujire a Sfintei Liturghii. Dar auintervenit unele semne negative [protestele antiecumeniste alemonahilor, n. red.] din partea Bisericilor ortodoxe greceştişi ruseşti şi s-a amânat. Dar documentul există, fiindcăel a fost semnat de toţi reprezentanţii Bisericilor Orto-doxe şi vechi orientale (monofizite). În aceste documenteoficiale ale Bisericii Ortodoxe Române, ca şi în cele sem-nate în anii următori, se spune printre altele că s-ar fifăcut o greşeală când monofiziţii au fost anatemizaţi, căacel context era unul al „dezbinării şi al lipsei de iubirefrăţească”.

Deci, după părerea lor, Sfântul Ioan Damaschin,Sfântul Maxim Mărturisitorul, chiar şi Sfânta Eufimia,care au considerat că monofizismul este erezie, ar fifost în înşelare şi ar fi fost lipsiţi de iubire.

% 14. Pe 3 iulie 1994, în catedrala romano-catolică

Pan-erezia ecumenistă curge în venele Bisericilor Ortodoxe oficiale (II)Acest material are drept scop exclusiv informarea societăţii despre activitatea publică religioasă a liderilor patriarhiilor

oficiale şi e îndreptat spre a atenţiona pe toţi creştinii credincioşi despre situaţia dezastruoasă în care se află Bisericile lorecumeniste – starea de rugăciune şi comuniune euharistică.

Octombrie 2002, Vatican: fostul patriarh Teoctist, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, slujind „liturghia cuvântului”împreună cu defunctul papă Ioan Paul al II-lea. La această slujbă ecumenică s-au citit Crezul şi Evanghelia.

Page 21: Traditia Ortodoxa 33

21TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Sfântul Hristofor din Canberra, Australia, s-a ţinut o„slujbă specială”, la care au participat şi trei patriarhii„ortodoxe”: a Greciei, a României şi a Antiohiei.

„Slujba” a început cu băştinaşii aborigeni, printr-un„ritual al purificării” care a fost făcut în „altarul” cate-dralei papiste. Băştinaşii păgâni şi-au făcut ritualurile înfaţa „altarului”, pregătindu-se pentru a le vorbi spiritele(diavolii). După aceea au adus „fumul purificator”, prinfaţa căruia au trecut reprezentanţii tuturor confesiunilorprezente: „ortodocşi”, printre care erau şi reprezentanţiiBisericii Ortodoxe Române (de stil nou), anglicani, nes-torieni, monofiziţi, romano-catolici, protestanţi etc. Apois-au „unit” cu toţii în rugăciune. Evanghelia a fost adusătot de femeile păgâne, în costumele lor populare şi citităde o femeie eretică...

% 15. Între 30 august şi 1 septembrie 1998, PatriarhiaRomână şi Preşedinţia au organizat la Bucureşti sub pa-tronajul comunităţii papiste „San Egidio”, o întrunireinterreligioasă mondială cu titulatura „Oameni şi religii”,având subtitlul „Pacea este numele lui Dumnezeu. Dum-nezeu, omul, popoarele”. Cu această ocazie s-au practicatîn centrul Bucureştiului ritualuri păgâne, s-au aprinslumânări de către toţi reprezentanţii religiilor, inclusivpatriarhul BOR Teoctist, iar în aula patriarhiei s-au ţinutconferinţe ecumeniste.

% 16. Între 7 şi 9 mai1999, papa Ioan Paul al II-leaa vizitat România, aceastafiind prima vizită a unui papăîntr-o ţară majoritar orto-doxă. Aici a participat la li-turghia ortodoxă, rostind:„Pace tuturor!” şi „binecuvân-tând” poporul. În discursurilerostite atunci de oficialii Pa-triarhiei Române, se spuneaclar că se doreşte ajungereala „un singur potir”.

%17. În anul 2004, SinodulBisericii Ortodoxe Române(de stil nou) a salutat deciziaPatriarhiei de Constantinopol, care prin reprezentantulsău, mitropolitul Augustin al Germaniei, a recunoscut„botezul” luteran, prin semnarea unui acord. Aceasta în-seamnă că, atunci când un eretic luteran se întoarce laOrtodoxie, nu ar trebui botezat, ceea ce contravine ca-noanelor Sfinţilor Părinţi.

%18. În anul 2005, la Vatican, a avut loc înmormânta-rea papei Ioan Paul al II-lea, cu participare oficială, îndeo-sebi a Patriarhiei Române cu parastase oficiate de ierarhişi preoţi. Un oficial al Patriarhiei Române, mitropolitulBartolomeu Anania, a doua zi după moartea ereticului papă,spunea, în cadrul predicii din catedrală: „L-am pomenitastăzi în rugăciunile noastre, aşa cum aţi ascultat, iubiţiimei, pe arhiereul Ioan Paul al II-lea. Catolicii se roagăpentru sufletul papei Ioan Paul al II-lea pe bună dreptate,

pentru că este şeful Bisericii lor. Noi ne-am rugat şi nerugăm pentru arhiereul Ioan Paul al II-lea, pentru că estefratele nostru întru Hristos, având succesiune apostolicăîntocmai ca orice arhiereu din Biserica Română. Admi-nistrativ, distanţele dintre noi sunt sau pot părea foartemari, dar ca arhierei ai lui Hristos suntem egali în aceeaşislujire (...) Cel care vă vorbeşte s-a îmbrăţişat frăţeşte cucel care ne-a părăsit (papa Ioan Paul al II-lea). Şi ne-amîmbrăţişat nu ca mai mari sau mai mici, ci ca egali întruaceeaşi slujire întru Iisus Hristos. De aceea, am hotărâtca la Liturghia de astăzi să facem ectenie pentru pome-nirea lui şi l-am pomenit şi la ieşirea cu Sfintele Daruri(...). Dacă n-am ajuns încă cele două Biserici (catolică şiOrtodoxă) să atingem comuniunea euharistică, către caretindem şi care va fi când va vrea Dumnezeu, am rămasşi suntem în comuniune de rugăciune (...)”.

% 19. Sinodul Patriarhiei Române a recunoscut îniunie 2006 botezul ereticilor (romano-catolici, greco-catolici, anglicani, monofiziţi, luterani, congregaţioniştişi unitarieni - aceştia din urmă neagă Sfânta Treime. Întextul înţelegerii se precizează: „Suntem de acord, îm-preună, să recunoaştem Taina Botezului administrată înbiserica fiecăruia dintre noi şi să promovăm folosireaCertificatului de Botez comun.”

% 21. S-a dovedit colabo-rarea ierarhilor din Biserica Or-todoxă Română de stil nou cuputerea anticreştină, şi s-a re-cunoscut din partea acestor ie-rarhi supremaţia puterii civileanticreştine şi comuniste asu-pra Bisericii lui Hristos, faptadeverit odată cu cercetarea do-sarelor ierarhilor din B.O.R.

% 22. Sinodul PatriarhieiRomâne permite ca în lăcaşu-rile sale de cult să se ţină slujbeneortodoxe de către eretici(romano-catolici, monofiziţietc.) dar şi de către masoni,

cum s-a întâmplat în Catedrala din Timişoara, unde, înluna mai 2008, cavalerii de Malta au desfăşurat o amplăceremonie de depunere a jurământului.

%%%%%%%Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi,

zice Domnul...Chiar dacă unii dintre creştini se îndoiesc cu privire

la felul în care ar trebui să privim relaţia dintre BisericaOrtodoxă de Stil Vechi, care păzeşte întreg aşezământulSfinţilor Părinţi - pe de o parte - şi celelalte Biserici şi Pa-triarhii care s-au unit cu vrăjmaşii lui Dumnezeu, prigo-nitorii credinţei şi ai Bisericii lui Hristos - pe de altă parte- aceste îndoieli trebuie acum să fie complet şterse, prinînsuşi faptul că odată ce au intrat în comuniune de slujirecu papistaşii, acestea nu mai pot fi numite ortodoxe.

Sfântul Teodor Studitul spune că cel ce se împăr-

Patriarhul Bartolomeu împărtăşindu-i pe membrii unuiordin masonic (cavaleri de Malta)

Page 22: Traditia Ortodoxa 33

22TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

tăşeşte din „euharistia” ereticilor se împărtăşeşte cu în-suşi duhul satanei; iar cei ce se împărtăşesc din Sfânta şiDumnezeiasca Euharistie, care este adevăratul Trup şiSânge al Domnului nostru Iisus Hristos, prezent numai înUna Biserică Ortodoxă, devin una întru Hristos.

Deci cei ce se vor împărtăşi cu ereticii sau vor aveapărtăşie cu cei ce s-au împărtăşit din euharistia ereti-cească devin un trup comun diavolesc, potrivnic lui Hristos.Toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe arată că îm-preuna-împărtăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire laLiturghie înseamnă unul şi acelaşi lucru.

La fel, Sfântul Ioan Gură de Aur mărturiseşte că „nudoar cei aflaţi în erezie, ci şi cei ce ţin comuniunea cuaceştia sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu”. Întocmai şi dum-nezeieştile Scripturi ne poruncesc: „Şi nu vă amestecaţicu faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci maivârtos le mustraţi” (Efeseni 5, 11) şi: „Pentru aceea ieşiţidin mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul; şi de ne-curăţie să nu vă atingeţi şi eu vă voi primi pre voi. Şi voi

fi vouă Tată, şi voi veţi fi mie fii şi fiice, zice DomnulAtotţiitorul” (II Corinteni 6, 17-18).

Sfântului Marcu al Efesului mărturiseşte şi el zicând:„Toţi Părinţii şi Învăţătorii Bisericii, toate Soboarele şi Dum-nezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce ţinrele învăţături şi să ne separăm de comuniunea cu ei.”În acelaşi sens şi noi, Biserica Ortodoxă de Stil Vechidin România, sfătuim pe credincioşi să rupă legăturacu aceşti ierarhi apostaţi, căzuţi de la adevărul decredinţă, întrucât adevăraţii creştini ortodocşi nu potfi în comuniune cu episcopii eretici, deoarece împăr-tăşirea din acelaşi potir presupune mărturisirea ace-leiaşi credinţe, după cum ne sfătuiesc şi Sfinţii Părinţiai Bisericii Ortodoxe.

Capcana făţărnicieiAcum, când lumea e plină de prooroci şi învăţători

mincinoşi, suntem invadaţi de o sumedenie de indivizicare se pricep de minune să vorbească despre foloaseleunei vieţi petrecute în rugăciune şi nevoinţe duhovni-ceşti. Dacă sunt întrebaţi de chestiuni în legătură cucredinţa, răspund că acestea ar trebui lăsate de o parte,căci ele influenţează negativ viaţa spirituală; este ca şicum Darul dumnezeiesc ar putea exista şi fără înţele-gerea ortodoxă.

Nefiind luptători pen-tru credinţă, aceste persoa-ne nu supără pe nimeni,fiind în relaţii bune cu toatălumea; se vorbeşte de binedespre ei, unii îi numescchiar sfinţi. Unelte deosebitde eficace ale ecumenismu-lui, ei fac mult rău credin-cioşilor naivi şi binevoitori,convingându-i să închidă o-chii şi să-şi urmeze orbeştepăstorii.

Această teribilă erezie nuar fi prins rădăcini fără ajutorul lor, căci au capacitateade a adormi pe cei care ar putea deveni aprigi luptătoripentru Ortodoxie. Sfântul Isidor Pelusiotul spunea des-pre aceştia: „Precum pescarul, ca să prindă peştele, punemomeala în ac, ascunzându-l, tot astfel, aliaţii vicleni aiereziilor îşi acoperă inteligenţa lor vicioasă şi învăţătu-rile cele rele cu făţărnicie şi-i agaţă pe cei de bună-credinţă, ducându-i la moarte sufletească”.

aAaAaACa să nu fie izgoniţi din sinagogă

Când Hristos era pe pământ, mulţi din conducătoriievreilor şi-au dat seama Cine este El, dar n-au îndrăznit

să-L mărturisească, temându-se de urmări. Sfânta Scrip-tură spune despre aceştia: „Însă şi din boieri mulţi aucrezut într-Însul, dar pentru farisei nu mărturiseau, casă nu fie goniţi din sinagogă, pentru că au iubit slava oa-menilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 42-43).

Astăzi se întâmplă la fel. Mulţi din liderii „nouluiIsrail” - Ortodoxia - înţeleg perfect ce se întâmplă, îşi dauseama că dreapta-credinţă a fost practic înlocuită de sin-cretismul mondial, dar nu sunt dispuşi să recunoascăpublic aceasta, ca să nu-şi piardă avantajele lumeşti, res-

pectul oamenilor, admirato-rii, poziţia socială, salariile.Ierarhi, preoţi, profesori uni-versitari de mir, îndrumă-tori ai organizaţiilor religi-oase trădează astfel pe Hris-tos, îngroziţi că ar putea fialungaţi din sinagogă şi sesupun cu slugărnicie înalţilorpreoţi care continuă să-L răs-tignească pe Mântuitorul.

aAaAaAPiatră în loc de pâine

Învăţăturile ecumeniste prezintă două caracte-ristici fundamentale:

aA1. Introducerea unui nou tip de ecleziologie,străină Ortodoxiei, conform căreia un creştin poate prac-tica o credinţă diferită de a ierarhului său (adică ideeaprofund greşită că ierarhul poate fi ortodox ecumenist,dar credinciosul de rând poate fi anti-ecumenist şitradiţionalist).

aA2. Atacarea prin orice mijloace - legale saunu - a Bisericii vechi-calendariştilor.

Piatra de încercare (III)Câteva cuvinte scrise cu jale şi durere, despre Ortodoxia de azi

Page 23: Traditia Ortodoxa 33

23TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Una din caracteristicile înţelepciunii lumeşti constăîn abilitatea de a face ca negrul să pară alb sau invers.Dar Dumnezeu i-a ales pe „nebunii” lumii să o demaşteşi să facă cunoscut oamenilor că „Nu este în-ţelepciuneaaceasta de sus pogorându-se, ci pământească, sufleteas-că, drăcească” (Iacov 3, 15). Este o înţelepciune rece, us-cată, înţepenită în litera legii, arogantă, cerebrală; nuajută nimănui şi nu poate aduce pacea lui Hristos inimii,ci numai dezordine şi confuzie.

Aceasta este dealtfel intenţia vrăjmaşului: de a se-măna îndoială, neorânduială, zguduind sufletele slabe,lipsite de educaţie spirituală ortodoxă. Vai vouă, călăuzeoarbe, care oferiţi pietre celor care vă cer pâine, careconduceţi turma spre gura lupului. Aveţi „chipul drepteicredinţe” (II Timotei 3, 5), dar mentalitate şi înţelegerelumească. Cei ce căutaţi să păstraţi ordinea şi disciplinaexclusiv cu mijloace lumeşti; care cereţi, înainte de orice,supunere necondiţionată în fata autorităţii. Cât despreadevăr: ce este adevărul? Câteva proteste vi se par deajuns pentru a-l substitui. E vreo diferenţă între o astfelde mentalitate şi cea a iezuiţilor? Între o astfel de ecle-ziologie şi cea a papistaşilor?

aAaAaA„Zicându-se pre sine a fi înţelepţi, au înnebunit”

(Rom. 1, 22)

Religia creştină e simplă, după cum spunea odi-nioară pictorul Fotie Kontoglou; este simplitatea însăşi.Oamenii fac însă din ea un soi de sistem complicat, ase-menea tuturor celorlalte sisteme corupte ale lor. Stră-dania creştinilor ortodocşi tradiţionalişti este limpede caapa unui izvor. Ei se lup-tă să păstreze Ortodoxiaaşa cum au primit-o de laSfinţii Părinţi şi Apos-toli. În acelaşi timp, du-pă multe complicaţii,răstălmăciri şi adăugiri,înţelepţii lumii ajung laagnosticismul absolut, lanegarea credinţei.

aAaAaAScrie unul din ei:

„Mă veţi întreba dacă Ate-nagoras este în ochii Dom-nului patriarh ortodox. Aşteaptă oare Dumnezeu vreunsinod care să hotărască dacă acesta a căzut din credinţă?”Şi iată cum răspunde la această întrebare: „Nu suntem he-ruvimi sau serafimi, ca să putem cerceta arhivele cereşti.Cine dintre noi ar putea şti cu certitudine ce hotărăşteDomnul în legătură cu cutare preot sau ierarh?”

Chiar aşa să fie? Dacă nu avem capacitatea de adistinge între adevăr şi greşeală, între Ortodoxie şi erezie,atunci care este credinţa noastră? De ce credem în Hris-tos şi nu în Buddha? De ce îl urmăm pe Sfântul Atanasiecel Mare şi nu pe Arie? De ce respectăm hotărârile celuide-al 7-lea Sinod ecumenic, care a condamnat icono-clasmul şi nu pe cele ale celuilalt al 7-lea sinod, cel tâl-hăresc, care condamnă Ortodoxia? Au stat oare creştinii

ortodocşi din perioada iconoclasmului cu mâinile în sân,aşteptând hotărârile vreunui sinod, ca să afle ce scrie înarhivele cereşti? Cum s-ar mai fi păstrat credinţa până lanoi, dacă strămoşii noştri ar fi gândit precum gândescduşmanii de astăzi ai Ortodoxiei? Sfântul Apostol Pavelspunea despre ei că s-au rătăcit în gândurile lor şi inimalor cea nesocotită s-a întunecat: „Zicându-se pre sine a fiînţelepţi, au înnebunit” (Rom. 1, 22).

aAaAaAAutoritatea

De o parte, sunt ei, adică majoritatea Bisericii Orto-doxe. De cealaltă parte, câţiva vechi-calendarişti. Cei carepăstrează adevărul sunt puţini la număr şi se confruntă nucu persoane, ci cu Biserici întregi. Dar faptul că suntempuţini la număr nu contează. „Mai bun unul care îm-plineşte voia Domnului decât o mie de păcătoşi” (Sirah16, 4). „Unul poate pune pe fugă o mie, şi doi, zece mii”(Deut. 32, 30).

Oricât de puţini ar fi cei care rămân în Ortodoxie şicucernicie, ei sunt Biserica; ei continuă să rămână subautoritatea şi protecţia poruncilor bisericeşti în pofidapersecuţiilor la care sunt supuşi. Domnul a spus: „Nu teteme turmă mică; că bine a voit Tatăl vostru să vă deavouă Împărăţia” (Luca 12, 32).

Tabăra majoritară a adoptat în totalitate mentalitateapapistaşă. Potrivit acesteia, creştinii sunt împărţiţi în ofi-ţeri şi soldaţi, iar ofiţerii, în viziunea lor, sunt ierarhii. Ede neconceput pentru papistaşi ca vreun mirean credin-cios, călugăr sau preot, să se opună unui ierarh care calcăîn picioare Tradiţia Sfinţilor Părinţi.

Ceea ce s-a întâmplatadeseori în întreaga is-torie a Bisericii a de-venit acum condamna-bil în ochii duşmanilorcreştinilor ortodocşi tra-diţionalişti. Pentru ei,Biserica este ierarhiacare se răsteşte la unsfânt ce ar îndrăzni să-ireproşeze abaterile:„Cine eşti dumneata?Eşti cumva mai mare îngrad decât mine? Eujudec, eu decid, eu sunt

autoritatea!” Astfel de afirmaţii nu sunt deloc specifice Bisericii

Ortodoxe. Căci Duhul Sfânt, nu ierarhia, este autoritateasupremă în Biserică. Cine-L are, are şi autoritatea. Dacăierarhii aflaţi în rătăcire dau anatemei pe cel credincios,blestemul se va coborî asupra capetelor lor, căci cine sedesparte de Duhul Sfânt, se desparte de Viaţă. În Orto-doxie, esenţial este nu să urmezi orbeşte pe ierarhii rătă-ciţi, ci să te supui glasurilor Duhului Sfânt, adică Sfin-ţilor Părinţi.

Page 24: Traditia Ortodoxa 33

24TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

CAP. X. Chinuri mai grele şi minuni mai mari După vreo câteva zile, intrând frica în miliţienii de

la Piatra Neamţ, dar totodată şi răutatea mai mare, în locsă le dea drumul părinţilor acasă, i-au trimis la Bucureştiîn penitenciarul de la Văcăreşti.

Aici şi mai rău, cu cătuşele la mâini şi la picioarelegaţi cu lanţuri i-au băgat într-o hală la subsol pe niştegrătare, iar apa curgea pe dedesubt. Amar chin! Santi-nela sta lângă ei şi cu un bici îi băteau şi îi purtau să zăn-gănească lanţurile. În întunericul acela şi în acea ume-zeală au stat câteva săptămâni, nemaiştiind Sfântul Gli-cherie nici zilele măcar. Atunci a căzut în deznădejde pu-ţin şi ştiind că trebuie săfie pe aproape sărbătoa-rea Sfântului Ilie, s-arugat mai multe nopţicu mâinile întinse cătrecer, şi cu cătuşele pe eleşi cu tot deadinsul astrigat la Sfântul Ilie săvină să-l scape de aco-lo, zicând: Sfinte Ilie,tu cel care ai omorât su-te de popi idoleşti carese rugau lui Baal să lemistuiască jertfa şi apoisă dea ploaie, care s-auadunat pe Muntele Car-melului, nereuşind ni-mic, tu, Sfinte Ilie, cuputerea Domnului Dum-nezeului nostru ai po-gorât foc din cer şi amistuit jertfa, apoi ai dat şi ploaie, vino şi la mine aici întemniţă, şi-mi dezleagă lanţurile acestea, că sunt foartegrele şi nu le mai pot purta, precum şi mâinile din că-tuşe, ca să pot face o sfântă cruce! Te rog, Sfinte!

Şi, o, minune! Uşa temniţei s-a deschis singură şi aintrat Sfântul Procopie şi i-a zis: „De ce plângi aşa, pă-rinte, că a auzit Domnul ruga ta şi m-a trimis la tine, căastăzi e ziua mea”. Şi toată încăperea aceea s-a umplutde lumină, iar Sfântul Procopie s-a atins de lanţurileSfântului Glicherie şi toate au căzut jos.

Apoi a intrat şi Sfântul Ilie şi i-a zis: „- La ce m-aichemat, părinte?” „- Te-am chemat, Sfinte, să mă scoţide aici, că nu mai pot!” Atunci Sfântul Ilie s-a întorscătre Sfântul Procopie şi l-a întrebat: Ce i-ai adus, Sfinte,că astăzi e ziua ta?

Iar Sfântul Procopie i-a dat Sfântului Glicherie douăpâini albe şi calde şi Sfântul Ilie a zis iarăşi: Părinte, dinaceste două pâini veţi mânca şi veţi fi sătui două săp-tămâni, până la ziua mea. Atunci voi veni şi-ţi voi maiaduce încă două pâini cu care veţi mai trăi încă trei săp-tămâni şi apoi vă vor scoate de aici. Şi încă ceva: Câtmai stai aici, să alcătuieşti în minte acatistul meu, că nu

este scris până acum, că te vor scoate de aici şi te vorduce cu domiciliul forţat să lucrezi moşia boierului Arsân-tescu şi acolo îl vei scrie. Uşa iarăşi s-a deschis singurăşi sfinţii au plecat, iar acea încăpere iar s-a întunecat.

Spunea Sfântul Glicherie, că atât cât au stat Sfinţiişi a fost lumină, a văzut că pe lângă pereţii acelei încă-peri, mai erau vreo douăzeci de deţinuţi care zăceau bol-navi, nemaiputând nici să vorbească.

A rupt atunci Sfântul Glicherie o pâine cerească şile-a dat la toţi să guste şi o, minune!, toţi s-au făcut sănă-toşi şi s-au întărit şi au început să vorbească. Văzând şisantinelele acele minuni nu au mai dat cu biciul în părinţi

şi nici lanţuri pe SfântulGlicherie nu au mai pus,iar bolnavii care s-au tă-măduit au zis: Mare esteDumnezeu cu Sfinţii Luişi tot Sfânt şi acest preot,că de nu era el aici, noimuream.

După ce au trecut şicele treisprezece zile, avenit şi Sfântul Ilie şi i-aadus şi el două pâini şiiarăşi s-a făcut lumină şil-a întrebat: Acum, pă-rinte, e mai bine? Părin-tele atunci i-a mulţumit căîntr-adevăr la toţi le-a fostmai uşor.- Să nu uiţi de acatistulmeu – i-a mai zis SfântulIlie şi a plecat.

După aceea, Sfântul Glicherie a rupt iar o pâinecerească şi le-a împărţit-o celor arestaţi şi o, minunileTale, Doamne, că mâncând din pâinile acelea, nu le-amai fost foame.

După ce au trecut şi cele trei săptămâni de care a zisSfântul Ilie, cu adevărat pe Sfântul Glicherie l-au scos deacolo şi l-au dus cu domiciliul forţat la boierul Arsân-tescu. Acest boier a fost foarte bun şi cu frica lui Dum-nezeu. Era şi ceva mai mare în partid şi în ascuns ţineape vechi. Aici, Sfântul a dat-o foarte bine, numai că nuera liber să meargă măcar o dată pe lună să-şi vadăcreştinii săi.

Într-o sărbătoare, după ce şi-a făcut pravila şi a statla masă, Sfântul s-a culcat să se odihnească puţin. Şicum dormea, a venit îngerul Domnului şi l-a deşteptat,zicându-i: „Scoală-te şi începe a scrie acatistului Sfân-tului Ilie, că eu te voi ajuta unde va fi nevoie”. AtunciSfântul Glicherie s-a ridicat repede şi s-a dus la boier,spunându-i cele văzute. Auzind boierul acestea, i-a aduscaiet şi condei şi l-a aşezat la masa de scris.

Cu ajutorul Sfântului Înger a scris Sfântul Glicherietot acatistul şi cu cele trei rugăciuni de la urmă. Când a

Mărturii din vremuri de prigoană Minuni şi întâmplări din viaţa Sfântului Glicherie,

istorisite de cei ce l-au cunoscut (V)

Sfântul Glicherie la Slătioara, înconjurat de sobor. În stânga sa, seaflă preasfinţitul Silvestru Onofrei,

iar în dreapta - preasfinţiţii Demosten şi Pahomie.

Page 25: Traditia Ortodoxa 33

25TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

fost gata, boierul l-a dat la tipar şi a scos mai multe căr-ticele. Acel boier s-a învrednicit a auzi cum îi dicta Sfân-tul Înger părintelui când scria, dar de văzut nu l-a văzut.Cu o mulţumire nemărginită în suflet, boierul a zis cătreSfântul Glicherie: „Am luptat cu mine însumi să-mi ţincredinţa cea adevărată, dar că am să-l văd pe cel careluptă din răsputeri pentru a o păstra şi duce mai departe,nu m-am gândit niciodată”.

După aceea, Sfântul Glicherie a căpătat şi mai multăîncredere în boier şi i-a spus multe de prin cărţi, cum afost la Sfântul Munte şi cum a fost trimis iarăşi în Ro-mânia, şi câtă bătaie a luat la Piatra Neamţ, cum a fostaruncat şi în foc, cum a vorbit cu Sfântul Procopie şi cuSfântul Ilie în temniţă la Bucureşti şi cum a fost adus de

acolo aici.I-a mai spus că va veni un război mare şi că

atunci vor fi la conducere cei săraci, iar boierii vorcădea. Sărmanul boier întristându-se, l-a întrebatpe Sfântul ce poate să facă el ca să scape. IarSfântul l-a învăţat să-şi vândă moşiile şi castelele şisă-şi lase numai o casă de locuit, ca astfel, deve-nind sărac, va scăpa, însă banii să-i păstreze, pen-tru că va veni o perioadă foarte grea după război.Şi aşa a făcut boierul, după învăţătura Sfântului şitoate cele proorocite de dânsul s-au împlinit. Cât astat Sfântul Glicherie la boier, doi ani de atunciîncolo, tot ce făcea, făcea după ce îl întreba pe Sfân-tul: cum să muncească, ce să semene şi cum să sepoarte cu servitorii.

După ce Sfântul Glicherie a fost eliberat şi avenit la Brusturi, a mers şi boierul cu dânsul să va-dă bisericile şi pe adevăraţii creştini, aducându-leşi cărticele cu acatistul Sfântului Ilie. Chiar şi a-

cum, pe la Brusturi se mai păstrează acele acatiste şi suntfoarte folositoare. Avem şi noi una şi o păstrăm ca pe oicoană vie a Sfântului Glicherie şi când o citim la vremede furtună mai ales, îi sărutăm iscălitura lui cu dragoste.

Mai ştim însă că atunci când s-a început a se faceMănăstirea Slătioara, printre primii ctitori a fost şi bo-ierul Arsântescu, cu tot neamul lui, căci a venit şi a adusbani pentru ctitorie chiar el, şi i-a mulţumit SfântuluiGlicherie pentru sfaturile date, că aşa a făcut cu averilelui, după cum l-a învăţat Sfântul şi a ieşit foarte bine.

Scări către Cer (II)Stăreţismul

Stareţul – icoană a sfinţeniei Nu arareori, pustnicul care s-a înălţat până la curăţenia vieţii

de sfânt, în sihăstrii îndepărtate, trebuie să se întoarcă iarăşi înlume, spre a sluji semenilor săi, aproapelui său. Aşa se ajunge lascopul ultim al ascetismului lucrător. De aceea, adevărata şcoalăa monahului, care poartă în el pe viitorul ascet, nu se poate desă-vârşi în deplina singurătate. Ea are nevoie de numeroasele legă-turi ce se ivesc în viaţa de obşte a mănăstirii şi, mai cu seamă, delegăturile nemijlocite cu stareţul şi călăuzitorul său.

Negreşit că acela care păşeşte pe treapta cea mai înaltă a as-cetismului poate să se educe apoi şi singur, ca anahoret. Acestaeste însă privilegiul celor aleşi, care ajung pe treapta cea maiînaltă a lepădării de lume. Pentru cei mulţi, care îi urmează peaceşti învăţători, viaţa de anahoret este numai o pildă - pilda creş-tineştilor fapte bune ce se dobândesc prin fuga de lume şi însingu-rarea în această viaţă de sihăstrie.

Trăirea ideii creştine - în înţelesul ei înalt - în viaţa mănăsti-rească îşi are temelia, poate, nu atât în dorinţa de a dobândi mân-tuirea, ci în dorinţa de a împlini acea dragoste fără de hotar cătreDumnezeu şi către om. Şi aceste două înţelesuri sunt foarte strânslegate laolaltă.

Iubirea lui Dumnezeu depinde de iubirea aproapelui şi in-vers. Viaţa stareţilor care au urcat până pe treptele cele mai înalteale nevoinţei creştine este poate cea mai bună dovadă a adevărului

Paginile 1 şi 2 din Acatistul Sfântului Prooroc Ilie, alcătuit şi tipărit de Sfântul Glicherie

Sfântul Cuvios Nil Sorski

Page 26: Traditia Ortodoxa 33

26TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

spuselor Sfântului Dorothei, căci stareţii au trăit şi s-auostenit atât în dragostea neţărmurită către Dumnezeu, câtşi în dragostea de oameni - de aproapele lor. În chipulstareţilor, se înfăţişează Ortodoxia – o credinţă a bucurieişi a dragostei - care prin jertfă şi numai prin jertfă aducemântuirea lumii.

%%%%%%Dezvoltarea stăreţiei în Rusia a avut loc abia către

sfârşitul veacului al XV-lea, când s-au răspândit scrierileascetice şi mistice ale Sfântului Nil Sorski şi ale uceni-cilor săi. Înainte de această epocă, stăreţia a fost preapuţin cunoscută. Asupra însemnătăţii sale din veacurile alXVII-lea şi al XVIII-lea nu avem date aproape deloc. Înultimul sfert al veacului al XVII-lea, s-a ivit însă figurastareţului Paisie Velicicovski, unul din cei mai de seamăreprezentanţi ai stăreţiei. Lui îi revine meritul de a fi în-scăunat această păstorire duhovnicească drept călăuzire spi-rituală atât a călugărilor, cât şi a laicilor, spre o nouă viaţă.

Stăreţia a ajuns la cea mai mare înflorire în veacul alXIX-lea, mai întâi în câteva mărunte mănăstiri sau sihăs-trii singuratice din Rusia Cen-trală, iar apoi, în deplina ei stră-lucire, prin apariţia cu totul a-parte a Sfântului Serafim deSarov din sihăstria Optina.

%%%%%%Stareţul sau bătrânul

duhovnicescStareţul este un călugăr

mai în vârstă, care, după ce a stră-bătut o cale lungă şi plină de re-nunţări, pentru propria lui îmbu-nătăţire, îşi ia răspunderea de aînvăţa şi călăuzi pe drumul îndu-hovnicirii pe anumiţi călugări începători sau chiar pe mi-reni. Rostul lui era de a îndruma şi a se îngriji de voinţa şisufletul noilor începători, încă neştiutori întru ale vieţii du-hovniceşti, pentru a-i face să străbată fără primejdii drumu-rile prăpăstioase şi pline de ispite ale vieţii pământeşti.

Din experienţa şi învăţămintele dobândite, stareţulcunoaşte locurile întunecoase, de unde pândeşte vrăjma-şul. El îi îndrumă pe toţi credincioşii care-l întreabă, aju-tându-i să se ferească de orice rătăcire. Stareţul este ini-ma tuturor inimilor care îl caută şi care îi cer îndrumaresau alinare. El este calea spre desăvârşirea morală şicreştină a tuturor sufletelor credincioase din jurul său, aoamenilor care i s-au încredinţat lui spre călăuzire, re-nunţând cu totul la voinţa lor proprie.

În mănăstire, stareţul nu are de obicei nici o ascul-tare: el este numai călăuzitorul duhovnicesc, sfătuitorulîn jurul căruia se grupează locuitorii mănăstirii, care-i suntucenici, iar dânsul îşi ia asupră-şi, plin de îndrăzneală, con-ştient de marea sa răspundere, povara unei grele sarcini.

În locul unei învăţături prin exemple din trecut, elpractică o învăţătură mereu proaspătă, amestecându-senecontenit şi nemijlocit în viaţa ucenicului, care i s-aîncredinţat şi care singur şi l-a ales drept călăuzitor. Mulţi

au fost aceia care, după o convorbire cu stareţul pe carel-au căutat pentru un sfat, au rămas legaţi de el pentru totrestul zilelor şi au ajuns apoi să îmbrace veşmintele călu-găriei, depunând voia şi sufletul lor, plini de încredere, înmâinile învăţătorului ce şi l-au ales.

Esenţa legăturilor dintre învăţător şi ucenic se înte-meia pe sinceritatea, cuminţenia, ascultarea şi smerenia fiu-lui duhovnicesc, pe căldura sufletească şi pe dreapta as-prime a stareţului călăuzitor. Aceste legături erau împo-dobite prin dragostea dumnezeiască în care trăiau amân-doi - învăţător şi ucenic. Astfel, sufletul deschis al uceni-cului afla dulceaţa lăuntrică a rugăciunii, puterea atot-biruitoare a iubirii şi toată plinătatea harului dumneze-iesc, a vieţii adevărate închinate lui Dumnezeu şi Fiului Său,Iisus Hristos, Cel înviat din morţi. Aceasta ar fi, pe scurt,esenţa stăreţiei.

%%%%%%Gânditorul rus Ioan Kireievski, care a stat sub călău-

zirea Stareţului Macarie din Sihăstria Optina, scria înpreajma anului 1840: „De mai multă însemnătate decât

cărţile şi decât toată filo-sofia este să găseşti un sta-reţ sfânt, ortodox, care să-ţifie călăuză, căruia să-i poţiîncredinţa gândurile şi dela care vei primi nu numaipărerea lui, mai mult saumai puţin înţeleaptă, ci în-săşi judecata Sfinţilor Pă-rinţi. Şi astfel de stareţi –slavă Domnului! - sunt încăîn ortodoxie”.

Aşezământul stăreţieieste foarte vechi în viaţa Bi-sericii răsăritene. Acest aşe-

zământ stă în legătură, pe de o parte, cu chemarea sprepocăinţă în viaţa monahală, iar pe de alta, cu orânduireavieţii mănăstireşti în general. Stareţul este părintele du-hovnicesc care îl ajută şi îl îndrumă pe călugăr în luptalui pentru liniştire şi renunţare, stând mereu de veghelângă el.

Expresia părinte duhovnicesc sau avva se întâlneşte,mai întâi, în scrierile ascetice ale Părinţilor vechiuluicreştinism - deci începând din veacul al IV-lea. Aceastădenumire a fost întrebuinţată, în acelaşi timp, de aproapetoţi călugării sau asceţii din Egipt, Palestina, Siria şi, deasemenea, de Părinţii latini ca, de pildă, Sfântul IoanCassian. Prin această denumire nu se arată un preot sauduhovnic, ci un „bătrân părinte” - un stareţ, care adeseorinu avea nici preoţia, ci trăia într-o mănăstire sau schit,dând îndreptări şi călăuzire monahilor începători pedrumul desăvârşirii, fiind, de cele mai multe ori, ales decei începători ca „părinte îndrumător”. De multe ori, sta-reţul avea căderea să primească mărturisirea, căci abia laurmă, începând din veacul al VII-lea sau al IX-lea - şi,de altfel, destul de rar - călugării aveau un duhovnic pelângă stareţul lor.

%%%%%%

Page 27: Traditia Ortodoxa 33

27TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Ascultarea – virtute mântuitoareStăreţia este un aşezământ propriu ascezei şi îşi are

legile ei duhovniceşti şi monahale, pe care le-a păzit custrăşnicie, iar pe acelea pe care le-a socotit drept teme-iurile ascetismului şi neapărat trebuitoare pentru caleamântuirii sufletului, le-a întărit şi înălţat. Astfel, au fostînscrise în fruntea legilor monahale ascultarea şi rugă-ciunea. Îndrumarea aceasta sufletească se întemeiază,înainte de toate, pe Sfânta Scriptură.

Ascultarea şi smerenia Fiului lui Dumnezeu ţin deesenţa fiinţei dumnezeieşti în Sfânta Treime. Domnul şiDumnezeul nostru Iisus Hristos le-a spus Apostolilor:„M-am pogorât din ceruri nu ca să fac voia Mea, ci voiaAceluia Care M-au trimis”; „Învăţătura Mea nu este aMea, ci a Aceluia Ce M-a trimis pe Mine”...; „Căci n-amvenit din voia Mea, ci din voia Celui Ce M-au trimis”...,iar Sfântul Apostol Pavel scria către Filipeni: „El S-asmerit singur şi a dus ascultarea până la moarte, maimult, până la moartea pe cruce”.

Această virtute a ascultării aparţine şi celei de ATreia Persoane a Sfintei Treimi, Sfântului Duh. Despre El,Mântuitorul spunea: „.... pe Care Tatăl Meu Îl va trimiteîn numele Meu”; „Iar când va veni Acela, Duhul Adevă-rului, vă va povăţui pe voi la tot adevărul; căci nu vă vagrăi de la Sine, ci câte va auzi va grăi, şi cele viitoare leva vesti vouă”. Pentru Părinţii Bisericii şi asceţii vechiu-lui creştinism, călătoria noastră pământească nu este de-cât o pregătire pentru viaţa veşnică, spre îndumnezeire, iarmijloacele pentru aceasta ne sunt date prin viaţa ascetică.Printre vlăstarele virtuţii creştineşti, care urcă treptelescării spre Rai, ascultarea a fost cea mai preţuită, încă dinvremurile vechi. Însăşi călăuzirea duhovnicească (stăreţia)este, de aceea, strâns legată de ascultare.

Călăuzirea duhovnicească nu poate aduce roade pealtă cale, decât pe calea ascultării. Nu cineva de rând, ciînsuşi Sfântul Ioan Scărarul a aşezat ascultarea, pescara Raiului, pe treapta a patra, numind-o „un mormântal voinţei”, o moarte de bună voie, arătând că cel maiînalt scop al vieţii monahale este ascultarea până lamoarte. „Adevăratul ucenic al ascultării - spune Scărarul- va şti întotdeauna că, dacă ar ajunge chiar sădobândească darul ceresc al lacrimilor, dacă ar putea săînvie chiar morţii, aceste daruri sunt câştigate prinînvăţătorul său duhovnicesc”.

Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Efrem Sirul sauSfântul Nil Sinaitul, au închinat în scrierile lor ascetice

o luare-aminte deosebită călăuzirii duhovniceşti. „Adevă-rata şi desăvârşita ascultare a celor ce se supun dască-lului lor se vădeşte prin aceea - spune Sfântul Vasile celMare - că, după poruncile stareţului, ei se ţin departede cele rele şi stricătoare, dar fără voia lui - aînvăţătorului - nici fapte de laudă nu săvârşesc”.

Avva Dorothei († 540), care a făcut o lungă şcoalăde ascultare ascetică la stareţul Serida, spune în nepre-ţuitele sale Cuvinte duhovniceşti: „Aşa cum, atunci cânddoi trag la o căruţă, nici unul nu se poate pune înmişcare dacă celălalt stă, pentru ca nu cumva să ajungătotul în zadar, trebuie ca smerenia şi ascultarea sămeargă laolaltă, sub acelaşi acoperământ. Cei ce nu aupovăţuitor, cad ca frunzele; mântuirea vine acolo unde sepăzesc poruncile şi se ascultă sfaturile. Câtă vreme eşticu voinţa tăiată, nu te lua niciodată după inima ta.Vechile deprinderi te fac orb. Nu urma în nici o privinţăjudecata ta, nu lua hotărâri singur, fără să întrebi. Nu-ţipăstra cu încăpăţânare părerea ta, socotind-o mai înţe-leaptă sau mai dreaptă decât a mai marelui tău. Şi îţi potspune, întemeiat pe întâmplări ale vieţii, că ascultarea şilepădarea de voia ta te pot scăpa chiar din primejdie demoarte”.

Sfântul Antonie cel Mare ne-a lăsat multe sfaturibune: „Dacă vezi că un călugăr tânăr năzuieşte spre cerbizuindu-se pe propria sa voinţă, ţintuieşte-l pe loc şitrage-l în jos, căci nu va putea, sărmanul, să dobân-dească nici un folos. Pe părinţii tăi duhovniceşti iubeşte-imai mult decât pe adevăraţii tăi părinţi trupeşti, căci eite pregătesc pentru Dumnezeu. Fă în aşa fel, încâtpurtarea şi ridicarea ta să-i bucure, acolo, în mijlocul ce-telor de sfinţi, unde se vor găsi, pe părinţii monahi, carete-au născut duhovniceşte”.

%%%%%%Povestea lui Dorothei şi Dosithei ne dă o frumoasă

pildă de legătură între stareţ şi ucenicul său, tâlcuind vor-bele Sfântului Ioan Scărarul despre ascultarea până lamoarte.

Dosithei, ucenicul, păstra în toată vremea în inimalui gândul către Dumnezeu; Dorothei, stareţul său, îl în-văţase să rostească neîncetat: „Doamne, Iisuse Hristoase,fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! Fiul lui Dumnezeu,ajută-mă!” Această scurtă rugăciune, Dosithei o purtamereu pe buzele lui. Când s-a îmbolnăvit, Dorothei îispuse: „Gândeşte-te la mica ta rugăciune. Caută să n-ouiţi!” Dosithei: „Vreau să fac aceasta. Roagă-te pentru

Page 28: Traditia Ortodoxa 33

28TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

mine!” Când începu răul să crească, Dorothei îlîntrebă: „Ei, cum stai cu rugăciunea? Mai merge?”„Da, stăpâne, mulţumită rugăciunilor tale”. Apoi,când durerile s-au înteţit şi mai mult, de puteausă-l mişte pe bolnav numai cu cearceaful, Doro-thei a întrebat iarăşi: „Cum merge rugăciunea,Dosithei?” „Iartă-mă, stăpâne! Nu mă mai potaduna!” Dorothei zise: „Atunci, lasă ruga! Dar păs-trează amintirea lui Dumnezeu şi nu uita că Eleste lângă tine!”

Bolnavul avea dureri mari. Deschise într-untârziu ochii spre omul cel sfânt, zicând: „Nu maipot, dezleagă-mă!” Învăţătorul: „Mai rabdă încă,fiul meu. Îndurarea Domnului este aproape”.

Totuşi, Sfântul Dorothei înţelese după faţachinuită de suferinţă a lui Dosithei că acesta nu va

mai putea să rabde mult. După o zi, Dosithei spuse din nou către învăţătorul său: „Bunule, nu mai pot...” Şi atunciînvăţătorul l-a dezlegat: „Mergi în pace! Păşeşte în faţa Sfintei Treimi şi treci peste hotarul nostru!”

Prin întreaga lor trăire, vechii nevoitori arată că ascultarea şi smerenia sunt temelia vieţii ascetice şi, deşi recu-nosc legătura tuturor virtuţilor creştine ca într-un lanţ duhovnicesc, după cum a spus Avva Macarie Egipteanul, totuşi,pe acest lanţ, stau întotdeauna scrise cuvintele: „Nici frica de Dumnezeu, nici credinţa, nici milostenia, nici înfrâ-narea, nici vreo altă faptă bună nu se pot câştiga fără smerenie” (Dorothei). „Este mai bine să păcătuieşti faţă de Dum-nezeu, decât faţă de duhovnicul tău, căci păcatul faţă de Dumnezeu poate fi iertat de duhovnic. Cine, însă, îţi vaierta pe pământ păcatul către duhovnic?” (Ioan Scărarul).

Trebuie, de asemenea, arătat că ascultarea şi smerenia, în scrierile ascetice, alcătuiesc miezul îndeletnicirilor lu-crării dintru început a nevoinţei celei din afară. Ele sunt mijloacele ajutătoare în lupta dusă împotriva celor opt păcatede căpetenie: lăcomia, curvia, mânia, întristarea, iubirea de arginţi, mândria, trândăvia şi deşartă slavă.

Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (VIII)Icoana „Bucuria tuturor scârbiţilor”

(cunoscută şi sub numele de „Bucuria celor necăjiţi”)

Datorită credinţei oamenilor în mila pe care o are MaicaDomnului faţă de neamul omenesc, s-a format obiceiul de azugrăvi preacinstit chipul său potrivit cu ceea ce se aude încuvintele rugăciunii către ea: „O, Preasfântă Stăpână deDumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât Heru-vimii şi mai cinstită decât Serafimii, Fecioară de Dumnezeualeasă, bucuria tuturor celor necăjiţi, dă-ne mângâiere şinouă celor ce suntem în necazuri, că, afară de tine, altăscăpare şi ajutor nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucu-riei noastre şi, ca Maica lui Dumnezeu şi Maica milostivirii,stând înaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poţi să ne ajuţinouă, că nimeni dintre cei ce se roagă ţie cu credinţă nu esteruşinat. Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru, pe noi ceice cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ţie”. În această icoană făcătoare de minuni, Maica Domnului este

zugrăvită în întregime. La picioarele Sale sunt reprezentaţi ne-căjiţii care se roagă: cei goi, asupriţi, înfometaţi, dar şi sfinţiiîngeri, trimişi celor sărmani pentru alinarea suferinţei lor. Eise apleacă spre oameni, le-o arată pe Maica Domnului şiînvaţă să se roage Împărătesei cerurilor.

Icoana originală, făcătoare de minuni, care a tămăduit-o pe bolnava Eftimia.

Ea se află şi astăzi în biserica „Schimbarea la Faţă” de pe strada Ordânka din Moscova

Page 29: Traditia Ortodoxa 33

29TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Îngerii poartă rugăciunile lor către Doamna şi Stăpânatuturor care, din Rai, cererile şi suspinul tuturor celornecăjiţi, mijlocind la Fiul ei.

uUuUuUÎn anul 1648, la Moscova s-a

săvârşit prima minune cu aceastăicoană, asupra bolnavei Eftimia,care era sora patriarhului Ioachimşi care locuia pe strada Ordânka.Ea suferea cumplit din pricina uneirăni deschise la stomac. Rana eraatât de mare şi de dureroasă încâtbolnava îşi aştepta moartea, însănu îşi pierduse nădejdea în ajutoruldumnezeiesc.

Odată, dimineaţa, în timpulrugăciunii ea a auzit un glas:„Eftimia! Mergi în biserica Schim-bării la Faţă a Fiului meu; acoloeste icoana numită «Bucuria tutu-ror scârbiţilor». Pune preotul săslujească un Maslu şi o Agheazmăşi vei dobândi vindecare de boală.După ce te vei vindeca, să le pro-povăduieşti tuturor mila care ţi s-aarătat datorită acestei icoane, ca sănu rămână ascuns izvorul vindecă-rilor pline de Dar faţă de toţi ceicare au nevoie”.

Eftimia a îndeplinit poruncaPreasfintei Născătoare de Dum-nezeu: a aflat că în Moscova pestrada Ordânka există într-adevărbiserica Schimbării la Faţă; i s-aslujit un maslu şi bolnava s-avindecat. Acest lucru s-a întâmplatpe 24 octombrie / 6 noiembrie.

uUuUuU

În anul 1890, pe 6 / 19 octom-brie, toţi cei care se rugau înbiserica din Ordânka au fost mar-torii minunatei vindecări a tână-rului de 14 ani - Nicolae Gracev,care avea crize de epilepsie şi su-ferea de slăbănogirea mâinilor.Doctorii au spus că boala lui în-delungată nu poate fi vindecată.Odată, camera bolnavului a fostclar luminată de strălucirea uneilumini cereşti şi tânărul i-a văzutpe Fecioara Maria, pe SfântulNicolae făcătorul de minuni şi peîncă un sfânt cu potcap alb. Maica Domnului i-a poruncittânărului să meargă în paraclis şi i-a spus că numai dupăaceea se va vindeca. Bolnavul i-a îndeplinit porunca. Ajun-gând în biserică, s-a apropiat de icoană şi epilepsia l-apărăsit, iar mâinile lui au căpătat putere şi de atunci adevenit complet sănătos.

Într-un alt tip al icoanei „Bucuria tuturor scârbiţilor”(imaginea alăturată), Preacurata Fecioară este înfăţişată în

icoană în întregime cumâinile întinse, stând îngrădina Raiului, printreflorile care niciodată nuse ofilesc, având braţeledeschise, pentru a puteaprimi rugăciunile creşti-nilor. Deasupra, în nori,şade Mântuitorul, Careţine în mâna stângăSfânta Evanghelie, iarcu mâna dreaptă binecu-vintează.

Chipul ei este puţinaplecat în partea stângă.Veşmântul de deasupra alMaicii Domnului este deculoare albastru-închis,iar cel de dedesubt roşu-închis. Capul ei este îm-podobit cu o aură şi esteînvăluit într-un acoperă-mânt alb. De o parte şide alta a icoanei sunt în-făţişaţi îngeri şi, printreei, oameni suferinzi.

uUuUuU

Câtă mângâiere estecuprinsă numai în de-numirea acestei icoane,denumire care trezeşte şiîntăreşte credinţa oame-nilor în Maica Domnu-lui, în Ocrotitoarea lorminunată care grăbeştepretutindeni unde audesuspinul suferinţei ome-neşti, şterge lacrimilecelor ce plâng şi în mij-locul necazului dăruieşteclipe de bucurie cerească!

uUuUuU

Bucură-te în veci,Ceea ce eşti Bucuria ce-rească a celor necăjiţi şiîmpovăraţi!

Alte versiuni ale icoanei „Bucuria tuturor scârbiţilor”

Page 30: Traditia Ortodoxa 33

30TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Când prin voia lui Dumnezeu am fost numit preot alparohiei Asău din judeţul Bacău, am vrut să aflu, cumera şi firesc, care este istoria acestui sfânt lăcaş şi cui îşidatorează el existenţa. Cel care mi-a făcut această bucu-rie a fost un bătrân din sat, pe care toată lumea îl cu-noaşte: moş Gheorghe Rotaru. Cu el m-am întors înapoiîn timp şi am rememorat cele mai importante crâmpeiedin istoricul bisericii.

Biserica parohiei Asău a fost ctitorită în anul 1956din iniţiativa părintelui Gheorghe Catrinoiu şi a credin-cioşilor Alexandru Răuţă, Ion Rotaru şi alţii. AlexandruRăuţă împreună cu DârlăuCatinca, ce erau vecini şifraţi după trup, s-au hotărâtsă doneze o bucată de terenpentru a se începe cons-truirea bisericii.

Pe acel loc nefolosit,plin de mărăcini şi de gropi,a început ridicarea biseri-cii de către credincioşii or-todocşi de stil vechi dinzonă, conduşi de părinteleGheorghe Catrinoiu dinlocalitatea Petru-Vodă, jud.Neamţ, hirotonit la Bucu-reşti de către ÎPS Mitropolit Galaction Cordun. Sfinţia sava înfiinţa parohia Apa-Asău şi va începe demersurilepentru obţinerea actelor necesare construcţiei.

La început, s-a construit un locaş mic, cu hramul„Intrarea Maicii Domnului în Biserică” care a fost fi-nalizat în mai puţin de un an. În anul 1957, se executaudeja lucrările de pictură. Există o mărturie în acest senschiar pe peretele dinspre răsărit al sfântului altar, undeeste înscrisă data de 06.01.1957, cu menţiunea că picturaa fost executată de pictorul Ilie Cuţuhan.

Vreme îndelungată, bisericuţa a purtat numele de„casă de rugăciune” pentru că nu avea turle - iar asta eradin pricina presiunii şipiedicilor puse de autori-tăţile comuniste, care refu-zau eliberarea actelor deconstruire. Chiar şi aşa, cutoate ameninţările şi per-cheziţiile efectuate, credin-cioşii veneau în numărmare la slujbă, găsind aiciun loc de adăpost şi rugă-ciune, atât de preţios şi derar, mai ales în acele tim-puri de prigoană.

Înainte de evenimen-tele din decembrie 1989,creştinii s-au gândit să maiprelungească biserica şiastfel au mai făcut o ca-meră, ce a slujit drept

pridvor. Moşul Ion Petroieş şi Gheorghe Rotaru (fiul lui Ion

Rotaru) au coordonat lucrările de construcţie. Mai târziu,s-a mai construit o altă încăpere cu aceeaşi destinaţie,care funcţionează şi astăzi ca pridvor al bisericii. Cumultă greutate, s-au mai făcut modificări şi îmbunătăţiri,care să ofere înlesniri săvârşirii slujbelor dumnezeieşti.În anul 1985, în condiţii vitrege, s-a construit, tot dinlemn, o clopotniţă destul de modestă, iar piatra de teme-lie a fost sfinţită de vrednicul întru pomenire mitropolitSilvestru Onofrei.

fFfFfFfFfFfFfF

După cum i-a fost naş-terea, aşa i-a fost ş viaţa:biserica a trecut prin dife-rite etape de prigoană, pă-rintele Gheoghe fiind ur-mărit şi persecutat ca nucumva să se facă slujbe înbiserică. Din această prici-nă, se slujea noaptea, la lu-mina lumânărilor, geamu-rile fiind acoperite.

Din toate evocările pă-rintelui, demne de o carteîn toată regula, putem

afirma că a avut parte de multe ispite pe care le-a dus cudragoste şi credinţă în Dumnezeu. La frumoasa şi cuvi-oasa vârstă de 94 de ani, pe care i-a împlinit anul acesta,părintele Gheorghe Catrinoiu este totodată cel maivârstnic preot încă slujitor al Bisericii Ortodoxe de StilVechi din România, îndeplinindu-şi cu multă dragosteascultarea sa. Zeci de ani de-a rândul, el a făcut navetaneobosit pe ruta Petru-Vodă (Neamţ) - Asău (Bacău),mergând pe jos mulţi kilometri înainte de fiecare slujbă,pe orice vreme, nelipsind niciodată de la slujbe.

În iarna anului 2008, la 21 noiembrie / 4 decembrieîn ziua hramului – IntrareaMaicii Domnului în Bise-rică, din mila lui Dumne-zeu am fost hirotonit de că-tre ÎPS Mitropolit VlasieMogârzan, ca nou preot alacestei parohii, pentru a-lsusţine şi ajuta în activi-tatea pastorală pe părinteleGheorghe.

Încă de atunci se vorbeadespre necesitatea construi-rii unui nou sfânt locaş înaceastă parohie, luându-sehotărârea de a începe oastfel de lucrare.

Ţinând cont că terenul pecare se află actuala bisericăeste foarte limitat, s-a hotă-

Parohia Asău - cuvinte, fapte, chipuri- un crâmpei din mărturisirile părintelui paroh Andrei Onofrei

Părintele Gheorghe Catrinoiu, alături de părintele Andrei Onofrei şi prezvitera Elena

Page 31: Traditia Ortodoxa 33

31TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

rât să se înceapă anul acesta lucrările de construcţie, peun teren donat de către familia Ungureanu Toader, la 500m distanţă de biserica actuală - care va servi în conti-nuare ca paraclis al parohiei.

fFfFfFfFfFfFfF

La data 16 / 29 mai 2011, în Duminica Orbului dinnaştere, parohia Asău s-a bucurat de un dublu eveni-ment: sfinţirea locului pentru noua biserică şi aducereaunei racle cu 30 de sfinte moaşte. Dis-de-dimineaţă,credincioşii, împreună cu un sobor de preoţi în frunte cupreasfinţitul episcop Antonie Ploieşteanul, au pornitîntr-o procesiune cu racla sfintelor moaşte de la bisericaactuală la noul loc pentru biserică, unde s-a săvârşitSfânta Liturghie şi rânduiala de sfinţire a locului pentrunoul sfânt lăcaş.

Soborul de preoţi şi diaconi, împreună cu un grupde fete şi băieţi îmbrăcaţi în costume naţionale şi repre-zentanţi din partea autorităţilor locale au întâmpinat sfin-tele moaşte, ce au fost aduse într-o caleaşcă rustică, îm-podobită cu flori. Alaiul s-a deplasat condus de călăreţiiîmbrăcaţi şi ei în costume naţionale, ce au înfrumuseţataceste clipe de sărbătoare şi bucurie, cu o nuanţă tradi-ţională specifică zonei.

Pe toată durata procesiunii, cântăreţii au cântat„Hristos a înviat” şi troparele sfinţilor ale căror sfintemoaşte au fost aduse din mai multe parohii din ţară. Ceice ne-au făcut aceste nepreţuite daruri duhovniceşti aufost: părintele protoiereu Pavel Onofrei din Zăneşti,părintele ieromonah Ghermano de la Schitul „Sfântul

Efrem Sirul”- Valea Uzului, părintele Nicolae Onofreide la Focşani, preacuvioasa maică stareţă Varvara Blagade la Mănăstirea Brădiţel-Neamţ şi alţii.

Credincioşii din Asău vor avea acum mai multămângâiere duhovnicească, iar sfintele moaşte aduse vorrămâne pentru totdeauna în parohia Asău spre a fi cins-tite de către creştini, care vor primi râuri de tămăduiri şisfinţenie. Sfântul Apostol Toma, Sfinţii Ierarhi Vasiliecel Mare, Ioan Gură de Aur, Glicherie Mărturisitorul,Marcu Efeseanul, Vlasie, Modest, Sfinţii Mucenici Gheor-ghe, Pantelimon, Haralambie, Teodor Stratilat, Trifon,precum şi Sfintele Muceniţe Filoteea, Varvara, Marina,Iustina, Sfinţii Cuvioşi Onufrie Egipteanul, GheorgheHozevitul, Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian- sunt doar câteva nume din cei ce vor veghea rugăciu-nile credincioşilor din Asău.

Vreau să aduc mulţumiri tuturor celor ce au ajutat şisusţinut începerea construcţiei unei noi biserici în cinsteaSfântul Prooroc Ilie Tesviteanul şi fac un apel de sufletcătre toţi cei care vor să devină ctitori şi doresc să ajutela începerea lucrărilor pentru biserică. Orice jertfă, câtde mică, este mai mult decât bineprimită. Dumnezeu -cel ce iubeşte pe dătătorul de bunăvoie - Maica Domnuluişi Sfinţii ale căror moaşte se află în parohia Asău să bine-cuvinteze această lucrare şi să o aibă în pază până lasfârşitul veacului!

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu!Pentru donaţii în cinstea noii biserici:

Cont RON: RO34BTRL00401205H92751XX, deschisla BANCA TRANSILVANIA (Comăneşti).

Aducerea sfintelor moaşte şi sfinţirea locului unde va fi construită noua biserică a parohiei Apa-Asău, judeţul Bacău

Page 32: Traditia Ortodoxa 33

32TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Sfârşitul libertăţii omuluiTelefonul care îţi va citi gândurile

Firma americană PLX Devices, în colaborarecu gigantul Apple, a dus tehnologia pe culmi deneimaginat acum un an sau doi, prin realizareaunui aparat de telefon inteligent, cu funcţiunimultiple, dotat printre altele şi cu un dispozitivcare iţi citeşte mintea, prin intermediul unei apli-caţii instalate.

Acest iDevice este asemănător unui set decăşti, înfăşurat în jurul frunţii, având un cablucare se poate conecta la iPhone, iPad sau iPodTouch prin intermediul unei mufe. XWave, aşacum a fost denumit acest aparat, are un senzorasamblat în interior care simte şi cel mai micimpuls electric transmis prin craniu către supra-faţa frunţii.

El transformă undele cerebrale din semnaleanalogice în semnale digitale, înainte de a le afişaîn culori variate pe ecran. Senzorul hi-tech dininteriorul aparatului a fost dezvoltat prin utilizareatehnologiei folosite ani la rând de doctori în

tratarea epilepsiei şi a altor boli. În momentul de faţă există două aplicaţii principale pentru XWave, care pot fi descărcate gratis de pe internet.

Programele permit vizualizarea undelor cerebrale şi oferă o interfaţă pentru antrenarea atenţiei şi meditaţiei. Pemăsură ce mintea se fixează pe o anumită sarcină,graficele se modifică, indicând nivelul de concen-trare şi de relaxare al utilizatorului. Programulpermite utilizatorilor să controleze obiecte de peecranul telefonului mobil cu ajutorul minţii,precum şi să îşi antreneze creierele pentru sporireanivelurilor de atenţie şi relaxare.

Aplicaţia secundară XWave Tunes permite utilizatorului să îşisincronizeze undele cerebrale cu orice piesă din librăria sa de fişiereaudio, softul fiind capabil să găsească alţi utilizatori cu aceleaşipreferinţe muzicale bazate pe starea de confort a gândurilor.

Se pare că XWave deschide drumul pentru tehnologia viitorului,compania PLX Devices declarând că lucrează la alte metode princare această modalitate de înrobire a omului poate fi dezvoltată, cumar fi controlarea jocurilor cu puterea minţii sau controlarea luminilordin locuinţe, posibilităţile fiind practic infinite. Fondatorul şidirectorul executiv al firmei PLX Devices, Paul Lowchareonkul a de-clarat: „Creierul uman este cel mai puternic, complex lucru în uni-vers, şi pentru prima dată, suntem capabili să îi protejăm uimitoareaputere şi să o conectăm cu tehnologia”. Vrăjmaşul sufletelor ome-neşti ştie că mintea umană este puternică, mai ales când ea are drepthrană rugăciunea către Dumnezeu. El ştie că nu o poate înrobi decâtdespărţind-o de Ziditorul ei şi „conectând-o cu tehnologia” care, înacest caz, este sinonimă cu vicleanul diavol.

uUuUuUuUuUuU

Senzor frontal pentrudetectarea undelor cerebrale

Indicator al gradului deîncărcare a bateriei

Buton ON/OFF

Compartiment baterie alcalină

Contact de ureche pentrudetectarea undelor cerebrale

Detector al undelor cerebrale,asigurat de firma

NEURO Sky

Aplicaţie (interfaţă) asiguratăde firma PLX Devices

Page 33: Traditia Ortodoxa 33

33TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Cel mai mic copil al familiei noastre - o fetiţă - s-anăscut în ziua de 17 martie 2009. La naştere a avut ogreutate normală şi eram bucuroşi că Dumnezeu ne-a dă-ruit şi o fetiţă, după cei cinci băieţei. Maria noastră(nume scump şi drag tuturor creştinilor) se dezvolta nor-mal şi nu avea nici un semn al vreunei afecţiuni.

Dar în ziua de 12 aprilie, Dumnezeu a vrut să nepună la încercare credinţa. Chiar în noaptea dinspre Du-minica Floriilor, fetiţa s-a trezit plângând în hohote. Cutoate încercările noastre, nu am reuşit să o liniştim, iardupă o jumătate de oră a intrat în convulsii.

În cel mai scurt timp, a fost transportată de urgenţăcu salvarea la spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti şi afost internată la secţie de terapie intensivă. Au urmatinvestigaţii peste investigaţii... Pentru o mamă al căreicopil se zbate între viaţă şi moarte, clipele au un cu totulalt curs şi o altă unitate de măsură. Doar părinţii care autrecut prin aşa ceva pot înţelege ceea ce simţeam atunci.Secundele ni se păreau ani şi tresăream ori de câte ori sedeschidea uşa secţiei unde era internat copilul nostru.Simţeam că ceva grav se întâmplă şi, sincer, mă temeamca doctorii să nu încerce să mă mintă şi să mă consolezeîn vreun fel. Ştiam că diagnosticul va fi unul dur, însăpăstram nădejdea în suflet.

„Doctorii sunt oameni şi ei şi se pot înşela când pundiagnosticul unui bolnav - îmi spuneam - dar Dumnezeue atotputernic şi milostiv. Domnul nu ne va lăsa. Suntatâţia Sfinţi ajutători, pe care îi pot chema prin rugă-ciuni. Încercam să mă rog, dar fiinţa mea nu putea decâtsă strige către Maica Domnului după ajutor”.

Într-un sfârşit, plini de înfrigurare, am primit rezul-tatul investigaţiilor: „hemoragie talamică dreaptă cu efrac-ţie panventriculară în resorbţie”. Termenii probabil că nuspun nimănui mare lucru, aşa cum nici nouă nu ne-auspus, însă medicii ne-au explicat că practic tot creierulMariei era inundat de sânge. Un om adult ar fi muritimediat într-un caz asemănător. În cazul copiilor mici însă,datorită oaselor încă moi ale craniului, există şanse desupravieţuire.

Aceasta era vestea bună. Vestea proastă a picat ime-diat, ca un trăznet: în urma hemoragiei, a mai intervenit

o boală: hidrocefalia, adică acumularea de lichid în creier.Datorită acestui fapt, a fost operată de patru ori. Ultimadată, intervenţia chirurgicală s-a făcut în două locuri con-comitent. Practic, au fost două operaţii în acelaşi timp.

Priveam acel trupuşor atât de mic şi de chinuit şi mise sfâşia inima de durere pentru faptul că nu puteam săîmi ajut copilul să trăiască, dar vedeam şi simţeam tot-odată şi ajutorul dumnezeiesc. Deja cazul Mariei între-cuse pronosticurile medicilor, le sfidase teoriile. În teoriaşi practica medicală, majoritatea copiilor cu acelaşi diag-nostic rămân cu diferite deficienţe pentru tot restul vieţiişi au nevoie de foarte multe ore de recuperare. Doctoriidădeau miraţi din umeri, însă până la recuperarea totalămai era cale lungă. Dumnezeu a vrut să ne încerce încăşi mai mult. La spitalul Marie Curie, fetiţa ne-a fost tra-tată şi de meningită, timp de trei săptămâni, cu antibiotice.

În tot acest răstimp de aproape 6 luni, cât a duratboala fetiţei noastre, pot spune că hrană şi mângâiere ne-au fost doar rugăciunile şi lacrimile. Nu cred că a existatsfânt pe care să nu-l fi chemat să ne ajute. Nu cred că afost sfânt care să nu ne fi auzit durerea. Cât de dragi neerau Paraclisul Maicii Domnului, acatistele Sfinţilor Pan-telimon, Ioan Rusul, Nectarie de Eghina şi al CuvioaseiParascheva! Mă rugam şi înainte, dar niciodată până a-tunci nu simţisem atâta pace în suflet ca în acele zile.Când nu puteam citi rugăciunile, parcă îmi lipsea ceva,parcă nu eram deplină. Atunci rosteam în gând rugă-ciunea: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te,ceea ce eşti plină de Dar...”

Minunea s-a întâmplat - Maria este minunea noastră.Ne uităm la ea şi ne amintim clipă de clipă de facerile debine ale lui Dumnezeu, de dragostea Sa şi de ajutorul pecare Sfinţii Săi îl dau celor ce îi cheamă la nevoie. Mezinanoastră a împlinit doi ani şi este un copil minunat şi vioi.Acum este la vârsta explorărilor. Vrea să cerceteze, săcunoască. Merge, vorbeşte, se joacă, ne înţelege - într-uncuvânt, este un copil normal.

Mulţumesc lui Dumnezeu, Maicii Sale şi tuturorsfinţilor, pentru ajutorul ce ni l-au dat în acele clipe decumpănă ale vieţii noastre.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Sfinţii care mi-au salvat fetiţaMărturia prezviterei Constandache Irina

Ocrotitorii cereşti ai Mariei noastre

Page 34: Traditia Ortodoxa 33

34TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

O erezie de dimensiuni planetare ce loveşte Orto-doxia se numeşte Noua Eră, New Age sau Noua Eră aVărsătorului. Adepţii acestei rătăciri susţin că în perioadadezvoltării Imperiului Roman, soarele a intrat în zodiaPeştilor, şi astfel a început Era Peştilor. Aceasta a fostepoca în care a trăit Hristos, Era Creştinismului. Acumei spun că această epocă a luat sfârşit şi începe o nouăeră, Era Vărsătorului...

Astfel, New Age este o uriaşă reţea de organizaţii ceau o oarecare legătură între ele. Faptul că este o mişcareantihristică se vede şi din doctrina pe care se bazează:religiile orientale, teosofia, masoneria, satanismul, vrăji-toria, credinţa în reîncarnare etc.

Noua Eră foloseşte anumite simboluri, care nu suntsimple embleme ale mişcării, ci simboluri cu un conţinutocult, purtătoare ale energiei duhurilor viclene.Trebuie să avem mare grijă ce mâncăm, ce bem, unde in-trăm, cu ce ne îmbrăcăm şi ce semnăm. Credincioşii suntdatori să se ferească de ele, indiferent sub ce formă le-arfi prezentate: ca inscripţii pe diverse obiecte sau îmbrăcă-minte, logo-uri ale firmelor (în special bănci, societăţifinanciare şi de capital, cazinouri, săli de cinematograf,sedii de televiziuni – adică acolo unde lucrează oameniiNoii Ere...), mesajele subliminale ale reclamelor TV sauelemente arhitecturale.

La intrarea în cazinouri, sunt puse de obicei firmeluminoase cu chipuri de idoli (ei îi numesc „zei”): idolulnorocului, al banului, al soarelui: Fortuna, Moloh. Fie şinumai pentru acest fapt, aceste locuri pot fi consi-derate, pe bună dreptate, adevărate capişti idoleşti.Au tot ce le trebuie, din păcate, pentru a fi îndreptăţiţi săle numim astfel: sunt închinate (ridicate în cinstea) unuiidol; în ele se aduc jertfe (banii pe care îi pierd naivii şicare intră în conturile organizaţiilor oculte ce adminis-trează aceste cazinouri). Dar cel mai trist este faptul căîn ele se pierd suflete, pentru că cei împătimiţi de astfelde jocuri ajung să vândă tot ce au pentru a face rost debani lichizi. Când nu mai au ce bunuri să vândă, îşi vândsufletul diavolului.

Atenţie! Niciodată aceste simboluri satanistenu sunt puse din întâmplare acolo unde sunt puse,ci au scopul de a-l spurca pe omul naiv si de a-lface să se lipsească pe cel botezat de DarulSfântului Duh. Iată care sunt simbolurile satanistecel mai des întâlnite:1. Arcada cerească (culorile curcubeului)

Este simbolul cel mai folosit. Pe acesta îl poategăsi cineva peste tot: pe cadouri pe jucării, pe haine.Aşa cum învaţă discipolii Noii Ere, simbolizeazăpuntea dintre om şi „Marea Minte Universală”, adicăLucifer.2. Numărul 666

Este numărul numelui lui Antihrist, despre carese vorbeşte în Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghe-listul (13, 18). Alice Ann Bailey, „mama spirituală” aNoii Ere, scrie că numărul acesta are calităţi sacre şică trebuie folosit cât mai mult posibil, cu scopul de a

veni cât mai repede Noua Eră. Astfel se explică de ceaproape toate produsele din comerţ sunt marcate cu uncod de bare, în care, la început, la mijloc şi la sfârşit seaflă liniile care reprezintă cifra 6. Avem adică trei de 6(666).

În contabilitatea firmelor, orice tranzacţie bancară ceimplică dobânzile trece prin contul 666 „Cheltuieliprivind dobânzile” - cu alte cuvinte, firma care împru-mută bani de la bănci este apoi obligată să restituie lunaro tranşă din suma împrumutată, plus o dobândă (camătă)pe care o va înregistra în contabilitatea sa proprie în con-tul 666. Dobânzile reprezintă tocmai profitul băncilor,sursa lor de existenţă. Oare întâmplător s-a atribuit acestsimbol tocmai acestui cont? Nu este oare ciudat că toc-mai băncile, deţinute aproape în totalitate de către organi-zaţii evreieşti, având legături strânse cu masoneria mon-dială, îşi trag „seva” tocmai din contul denumit cu nu-mele satanei.3. Ying şi yang (simbolul taoismului)

Acest simbol arată că „binele şi răul” (Dumnezeu şisatana) sunt două puteri egale care se completează una pealta. Îl găsim expus pe sigla unor restaurante şi nu numai.4. Pentagrama

Este folosită de magia neagră şi de către iudei. 5. Svastica (cunoscuta cruce frântă)

Crucea frântă (îndoită) înspre stânga se foloseşte maiales în ocultism. Crucea frântă înspre dreapta a constituitemblema nazismului.6. Fulgerul

Este simbolul lui Lucifer. Sataniştii se mândresc cuspusa lui Hristos din Noul Testament: Am văzut pe sa-tana ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18).

7. Emblema păciiAşa-numita „emblemă a păcii”, este în realitate o

cruce răsturnată şi ruptă, circumscrisă într-un cerc magic.Din păcate mulţi tineri poartă tricouri, blugi şi alt soi deîmbrăcăminte ce afişează acest semn, crezând că este un

Simbolurile sataniste de care creştinul ortodox trebuie să se ferească

Simboluri oculte

Page 35: Traditia Ortodoxa 33

35TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

semn al păcii. 8. Crucea egipteană sau profanată

Se foloseşte mai ales în magie. Trebuie însă atenţio-naţi acei creştini care merg la Sfintele Locuri şi trec prinEgipt, că pe papirusurile pe care le aduc de acoloexistă crucea egipteană.9. Steaua lui David – este steaua cu şase colţuri, repre-zentată ca un tot întreg, fără intersecţii şi linii (adică nuca în cazul stelei de pe drapelul statului contemporan Israel).

Potrivit tâlcuirii masonilor şi a păgânilor o astfel deimagine – hexagrama – semnifică lupta a două începuturi:a lui Dumnezeu şi a lui satan, reprezentaţi în formă de

triunghiuri. Potrivit simbolisticii lor, anume satana L-arînvinge pe Dumnezeu. Totodată, ei scriu incantaţii în carespun că ceea ce a fost deasupra (adică Dumnezeu), va fi de-desubt, iar ce a fost dedesubt (satan), va fi deasupra.

Antihristul ce va veni va lua ca simbol al său celedouă triunghiuri intersectate care formează „steaua luiDavid”. În aşa fel, el va arăta că este continuator al mul-ţimii iudeilor luptători cu Dumnezeu, cât şi faptul că a-nume el este acel „biruitor” al Dumnezeului celui Viu.Chiar pe turla catedralei ortodoxe din Sankt Petesburg,în mijlocul crucii era pus şi semnul acesta al evreilor. Nudupă mult timp (25 august 2006), turla a fost mistuită deflăcări.

Turla catedralei ortodoxe Sviato-Izmailovski din Sankt Petersburg, mistuită de flăcări

Steaua lui David pe policandrul din catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova

Page 36: Traditia Ortodoxa 33

36TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

Pregătirea pentru Sfânta Liturghie începe din searaprecedentă, prin slujba Vecerniei şi Utreniei, care semni-fică crearea lumii prin aprinderea lumânărilor şi a cande-lelor, în vreme ce îmbrăcarea preotului în veşminte semni-fică crearea omului în primul lui veşmânt trupesc, neprihănit.

Măreţia zidirii lui Dumnezeu o amintim prin citireaPsalmului 103: „Binecuvintează suflete al meu pe Domnul;Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte...” Dato-rită căderii omului ne tânguim: „Doamne, strigat-am cătreTine, auzi-mă...” (Psalmul 140, primind în schimb făgădu-inţa Mântuitorului despre care au spus proorocii. Izbăvireadin împărăţia întunericului şi a păcatului se anunţă princântarea: „Lumină lină” a Vecerniei şi a Slavosloviei de laUtrenie: „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina...”

kKkKkKkKSfânta Liturghie este o repetare a trăirii evenimente-

lor din viaţa Mântuitorului. Ea se împarte în trei părţi:Slujba Proscomidiei, Liturghia catehumenilor şi Liturghiacredincioşilor. Sfânta Liturghie este darul omului cătreDumnezeu şi a lui Dumnezeu către om. Precum Melchi-sedec a dăruit pâine şi vin lui Avraam, aşa şi noi, aducândaceste jertfe neînsemnate, dar care sunt foarte de trebuinţăvieţii omului, primim de la Dumnezeu viaţă, luând făgă-duinţa Învierii, după cum ne învaţă şi Sfântul Irineu deLugdun: „Aşa cum vlăstarul viţei de vie, după ce a fostpus în pământ, rodeşte la tim-pul său, precum grăuntelespicului de grâu, atunci cândcade pe pământ se împrăştie,aşa cum pâinea şi vinul pri-mesc cuvântul lui Dumnezeuşi se fac Euharistie (SfântaÎmpărtăşanie), adică Trupulşi Sângele lui Hristos, aşa şitrupurile noastre care se hră-nesc din Sfânta Împărtăşanie,după ce sunt aşezate în pă-mânt şi se descompun, vorînvia la vremea lor datorităCuvântului lui Dumnezeu,Care le-a dăruit învierea, spre slava lui Dumnezeu şiTatăl” (SC 153, 37).

kKkKkKkK

Slujba Sfintei Proscomidii Aceasta se săvârşeşte în taină, în latura nordică a

sfântului altar, numită proscomidiar, ce simbolizează peş-tera din Bethleem şi prefigurează toate evenimentele ce s-audesfăşurat în acea noapte, precum apariţia stelei, închi-narea magilor, a păstorilor şi a îngerilor etc. k Din prima prescură, preotul scoate Sfântul Agneţ, a-

dică Trupul Domnului, amintind de răscumpărarea omuluidin blestemul legii prin scump sângele lui Hristos, rostindpentru fiecare etapă câte o rugăciune specifică.

După ce Sfântul Agneţ este aşezat pe Sfântul Disc, eleste împuns cu vârful Sfintei Copii în partea stângă sus,însemnată cu iniţialele IC (adică Hristos), precum a stră-

puns ostaşul coasta Domnului din care a curs sânge şi apă.Ajungând la rugăciunea: „Şi unul din ostaşi cu suliţa

coasta Lui a împuns”, preotul toarnă vin în Sfântul Potir,simbolizând sângele lui Hristos şi apă, în amintirea apei cea curs din coasta lui Hristos atunci când a fost străpunsăde suliţă. În acest moment, vinul din Sfântul Potir nu esteSângele lui Hristos, ci numai vin binecuvântat şi pregătitpentru a se transforma mai târziu în Sângele lui Hristos, întimpul Liturghiei credincioşilor.

Sfinţii Părinţi consideră că Sângele şi apa sunt părţicomponente ale Sfintei Euharistii. Din acestea s-a născutBiserica: „Hristos a creat Biserica din coasta Lui, exactaşa cum a creat-o pe Eva din coasta lui Adam. Aşa cum fe-meia a fost luată din coasta lui Adam în timp ce acesta dor-mea, aşa şi Hristos, adormind pe Cruce a dat naştere Bise-ricii din coasta Sa” (Sfântul Ioan Gură de Aur, EPE 30, 394 şi27,168). k Din a doua prescură se scoate părticica Maicii Dom-

nului, rostindu-se o rugăciune de preamărire a Împără-tesei, precum: „Întru cinstea şi pomenirea Preabinecuvân-tatei, Slăvitei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeuşi pururea Fecioară Maria, pentru ale cărei rugăciuni,primeşte Doamne jertfa aceasta în Jertfelnicul Tău cel maipresus de ceruri...”. Aceasta se aşează în partea dreaptă aSfântului Agneţ, rostindu-se: „De faţă a stătut Împără-teasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată şi prea-

înfrumuseţată.” k Din a treia prescură, se scot nouă păr-

ticele, simbolizând nouă cete ale sfinţilor carestau de-a stânga Sfântului Agneţ, adică de-a stân-ga lui Hristos. Cea dintâi părticică este a Sfân-tului Ioan Botezătorul, „cel mai mare născutdin femeie”, urmată de o alta a sfinţilor proo-roci ai Vechiului Testament, precum Moise,Aaron, Ilie, Elisei, David, Iesei, Daniil etc.

Urmează o altă părticică, închinată Sfin-ţilor Apostoli din Noul Testament. În con-tinuare, şirul continuă cu cele închinate Ierar-hilor, Mucenicilor, a femeilor Muceniţe, a Cu-vioşilor şi a Cuvioaselor femei, a Sfinţilor

Doctori fără de arginţi, a Sfinţilor şi Dumnezeieştilor Pă-rinţi Ioachim şi Ana şi a tuturor Sfinţilor, ultima părticicăfiind închinată Sfântului a cărui Sfântă Liturghie se săvâr-şeşte (a Sfântului Ioan Gură de Aur sau Vasile cel Mare). k Din a patra prescură, se scot părticele pentru drept-

credincioşii împăraţi şi arhierei - ocârmuitorii lumii şi aBisericii. Aceste părticele se aşează în faţa Sfântului Agneţ,în semn că aceştia vor da socoteală în faţa lui Hristos des-pre felul în care au ocârmuit lumea şi Biserica. Tot dinaceastă prescură, printr-o mişcare circulară cu SfântaCopie, se scot miride pentru sufletele celor vii ce se pome-nesc la Sfânta Liturghie, rostindu-se rugăciunea astfel:„Primeşte, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea păca-telor tuturor fraţilor celor întru Hristos şi pentru tot sufle-tul creştinesc cel necăjit şi dosădit, căruia îi trebuieşte mi-la şi ajutorul lui Dumnezeu; pentru apărarea ţării acesteiaşi a celor ce vieţuiesc într-însa şi pentru pacea şi înte-

Sfânta Liturghie – cerul pe pământ (II)Sfânta Proscomidie - rânduiala şi explicarea sa

Page 37: Traditia Ortodoxa 33

37TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

meierea a toată lumea; pentru bunăstarea sfintelor luiDumnezeu biserici, pentru mântuirea şi ajutorul celor cecu osârdie şi cu frică de Dumnezeu se ostenesc şi slujesc,părinţi şi fraţi ai noştri; pentru cei trimişi; pentru cei cesunt în călătorie; pentru tămăduirea celor ce zac în boli;pentru izbăvirea celor robiţi; pentru cei ce sunt în jude-căţi, în ocne, în izgoniri, în necazuri şi îmbulzire; pentrucei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentrucei ce ne miluiesc şi slujesc nouă şi pentru cei ce ne-auporuncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii;pentru fraţii noştri care sunt în slujbe şi pentru toţi cei ceslujesc şi au slujit în sfânt locaşul acesta.”

Aceste miride (firimituri) se lasă să cadă tot înainteaSfântului Agneţ, alături de cele două părticele ale arhie-reilor şi împăraţilor, în semn că împreună cu împăraţii şiarhiereii vom fi judecaţi de către Hristos. Deci la SfântaProscomidie preotul dreptslăvitor dator este să rostească:„pomeneşte, Doamne, pe cei dreptslăvitori arhierei şi con-ducători...” întrucât arhiereii şi împăraţii eretici, schis-matici sau atei nu au parte de aceste daruri închinatelui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie nu sepomenesc vrăjmaşii Bisericii lui Hristos, ciîi pomenim numai pe arhiereii şi con-ducătorii dreptslăvitori, întrucât îm-preună cu aceştia vom sta înaintea luiHristos la Învierea cea de obşte. kA cincea prescură este în-

chinată în întregime sufletelor ce-lor adormiţi care se pomenesc laSfânta Liturghie. Din aceasta, sescoate mai întâi o părticică ce seaşează şi aceasta în faţa SfântuluiAgneţ şi alături de cele două părticeleale împăraţilor (conducătorilor) şi ar-hiereilor.

Din această prescură, printr-o mişcarecirculară cu Sfânta Copie, se scot miride pentru sufle-tele celor adormiţi întru Domnul, în timp ce preotul ros-teşte în taină rugăciunea prin care sunt pomeniţi aici toţicei adormiţi din veac în diferite împrejurări ale vieţii,precum „cei pe care i-a acoperit apa, râurile, marea saurăzboiul i-a secerat, cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-auucis sau focul i-a ars, cei ce s-au făcut mâncare fiarelor,păsărilor, jigăniilor şi la toată firea celor din mare, ceirăpiţi de moarte fără de veste, cei arşi de trăsnete saugerul i-a strâns în munţi, în cale, în locuri pustii sau însihăstrie, cei sfârşiţi de întristare sau de bucurie, cei ceau pătimit în zile bune sau în nenorociri, cei ce i-au răpitcalul (cei ucişi de dobitoace) sau grindina sau ploaiaînmulţită, cei pe care ţărâna i-a împresurat şi de nă-prasnă au căzut, cei ce i-au omorât băuturile otrăvitoareşi înecările cu oase, cei loviţi de aruncarea fierului, apietrei, cei sfârşiţi în chiotul tare, de alergare grabnică,de palmă, de pumn, de ciumă, de foame, de sete, demuşcăturile cele înveninate, de înghiţirea şerpilor, desugrumare, cei ucişi de cel de aproape sau pământul des-făcându-se sau marea i-a înghiţit, cei de toată vârstabătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără devreme, parte bărbătească şi femeiască, şi toţi cei ce nu

s-au putut pomeni pentru neştiinţă, pentru uitare saupentru mulţimea numelor lor ...” Rugăciunea se încheiecu expresia rostită de preotul slujitor astfel: „Însuţi îipomeneşte, Dumnezeule, Cel ce ştii vârsta fiecăruia şinumirea”.

kKkKkKkKDupă pomenirea pomelnicelor ctitorilor, miluito-

rilor, binefăcătorilor, dreptslăvitorilor adunaţi la SfântaLiturghie sau care din pricini binecuvântate nu au pututlua parte la această slujbă, preotul continuă Sfânta Pros-comidie prin săvârşirea Cererilor, adică o rânduială spe-cială, în funcţie de trebuinţele şi cererile dreptslăvitorilorpomeniţi la rugăciune.

Aceste cereri sunt grupate pe de o parte pentru fo-losul sufletesc şi trupesc al omului, iar pe de altă partepentru potolirea stihiilor, îmblânzirea mâniei lui Dumne-zeu ce vine peste noi, pentru mulţimea păcatelor noastreşi pentru mulţumirea pe care poporul o aduce către Dum-nezeu. Cererile presupun câte o rugăciune aparte, urmată

de un şir de ectenii, prin care preotul cere de laDumnezeu iertarea păcatelor credincioşilor şi

îndeplinirea cererilor lor, după folosul celsufletesc.

Cererile sunt: pentru cei ce călă-toresc, pentru cei bolnavi, îmblân-zirea vrăjmaşilor omului, pentru slo-bozirea celor ce sunt în închisori şiîn temniţe, pentru izbăvirea popo-rului dreptslăvitor de mânia păgâ-nilor, pentru izbăvirea poporului de

boli epidemice şi moarte năprasnică,pentru înmulţirea şi întărirea dra-

gostei sufleteşti între oameni şi dez-rădăcinarea urâciunii şi vrajbei diavoleşti,

pentru izbăvirea poporului de orice fel deprimejdii pământeşti; îndepărtarea stihiilor; molimă,

secetă; pentru contenirea ploilor; pentru dobândireacelor ce sunt de folos pentru poporul drepslăvitor etc.Toate acestea se încheie cu o rugăciune de mulţumirecătre Dumnezeu, pe care preotul o rosteşte în numelepoporului său: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeulnostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, acărui milă este nemăsurată şi iubirea de oameni adâncneajuns, la a Ta slavă căzând cu frică şi cu cutremur, canişte robi netrebnici, cu umilinţă aducem acummulţumire bunătăţii Tale pentru binefacerile ce au fostasupra robilor Tăi (numele celor pomeniţi la SfântaLiturghie); şi ca pe Domnul, Stăpânul şi Binefăcătorul Teslăvim, cântăm Ţie şi Te lăudăm; şi iarăşi căzând îna-intea Ta, mulţumim rugând cu umilinţă nemăsurata şinespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit să primeştiacum rugăciunile robilor Tăi, şi cu îndurare i-ai învred-nicit a li se împlini cererile, aşa şi de acum înainte în-vredniceşte-i a spori întru dreapta credinţă, întru dra-gostea cea către Tine şi către aproapele, întru toatefaptele bune şi a dobândi ale Tale binefaceri, împreunăcu toţi credincioşii Tăi. Mântuieşte-i de toată reaua în-tâmplare, dăruindu-le pace şi linişte. Şi ne învredniceşte

Page 38: Traditia Ortodoxa 33

38TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 33, Septembrie 2011

pe toţi, totdeauna mulţumire a-Ţi aduce, cele prea bunea grăi şi a cânta Ţie şi Celui fără de început al TăuPărinte şi Preabunului şi de viaţă făcătorului DuhuluiTău, Dumnezeului Celui slăvit întru o fiinţă. Slavă Ţie,Dumnezeului nostru, dătătorului nostru de bine, în veciivecilor. Amin!”

kKkKkKkKÎn încheierea Sfintei Proscomidii, din a patra pres-

cură (cea închinată lumii celor vii), preotul scoate câtevamiride, rostind: „Pomeneşte, Doamne,după mulţimea îndurărilor Tale şi amea nevrednicie, iartă-mi toată gre-şeala cea de voie şi cea fără de voie şisă nu opreşti pentru păcatele mele Da-rul Preasfântului Duh, de la darurileacestea ce sunt puse înainte”. Aceastărugăciune o face preotul întru iertarea pă-catelor lui şi pentru ca Dumnezeu să-lînvrednicească cu milostivire spre sfin-ţirea pâinii şi a vinului, adică trans-formarea acestora în Trupul şi Sângelelui Hristos, prin buzele preotului carerostesc rugăciunea specifică acestui mo-ment şi mâna preotului care le bine-cuvintează în acelaşi timp.

După aceasta, aducându-se tămâiebinemirositoare, preotul binecuvinteazătămâia rostind: „Tămâie aducem Ţie,Hristoase, Dumnezeul nostru, întru mi-ros de bună mireasmă duhovnicească,pe care primind-o în Jertfelnicul Tăucel mai presus de ceruri, trimite-ne nouăDarul Preasfântului Tău Duh.”

Tămâierea acestora închipuie bine-cuvântarea şi pogorârea Sfântului Duh,cum scrie şi Sfântul Ghermano: „Tămâia cea binemiro-sitoare este mireasma Sfântului Duh care merge înainte.”

kKkKkKkK

De aici începe acoperirea darurilor Sfintei Prosco-midii, ce vor fi închinate lui Dumnezeu, adică pâinea şivinul binecuvântat, fiecare acoperământ în parte fiindtămâiat, după care este aşezat la locul său.

Pe Sfântul Disc, deasupra Sfântului Agneţ şi a părti-celelor despre care am pomenit mai sus, preotul aşeazăcu grijă Sfânta Steluţă, în amintirea stelei ce a stătutdeasupra peşterii unde S-a născut Hristos, rostind: „şivenind steaua a stătut deasupra unde era Pruncul” Aco-perind Sfântul Disc în amintirea scutecelor în care a fostînfăşurat Pruncul, preotul rosteşte: „Domnul S-au împă-răţit, întru podoabă S-au îmbrăcat; îmbrăcatu-S-auDomnul întru putere şi S-au încins; pentru că au întăritlumea, care nu se va clăti.”

De aici, se merge la Sfântul Potir, care se acoperă larândul său cu ripida, în timp ce preotul rosteşte: „Aco-perit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, şi de lauda Taeste plin pământul.” Imediat după aceasta, atât SfântulDisc cât şi Sfântul Potir sunt acoperite din nou cu o altăpânză mai mare, numită Sfântul Aer, care le cuprinde peamândouă. Acest acoperământ, de dimensiuni mai mari,

simbolizează binecuvântarea Tatălui pentru jertfirea Fiu-lui, prin care vrăjmaşul a fost gonit de la noi, iar noi amfost acoperiţi cu aripile milostivirii şi dreptăţii lui Dum-nezeu. Pentru aceasta, preotul rosteşte în acest moment:„Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale,goneşte de la noi pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul, împacăviaţa noastră Doamne, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şimântuieşte sufletele noastre ca un bun şi de oameniiubitor”.

După aceasta, jertfa pe care omul oaduce către Dumnezeu este tămâiată dinnou, slăvind pe Dumnezeu „Care bineau voit aşa”, rostindu-se rugăciunea:„Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel cepâinea cea cerească hrană a toatălumea, pe Domnul nostru Iisus HristosL-ai trimis Mântuitor, Izbăvitor şi deBinefăcător, Carele ne binecuvintează şine sfinţeşte pe noi, Tu Însuţi Doamnebinecuvintează această punere-înainteşi o primeşte pe dânsa în JertfelniculTău cel mai presus de ceruri. Pome-neşte, Doamne, ca un bun şi iubitor deoameni pe cei ce o au adus (slujitorii) şipe cei pentru care s-a adus (cei vii şimorţi pomeniţi la Liturghie), iar pe noine păzeşte neosândiţi întru sfinţitalucrare a Dumnezeieştilor Tale Taine,că s-a sfinţit şi s-a proslăvit precinstitulşi de mare cuviinţă numele Tău, alTătălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.”

Finalul Sfintei Proscomidii estemarcat de apolisul rostit de preot astfel:

„Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugă-ciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între Sfinţi pă-rintele nostru Ioan Gură de Aur (sau Vasile cel Mare,când se săvârşeşte Liturghia acestuia) şi pentru ale tutu-ror Sfinţilor să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi caun bun şi iubitor de oameni.”

După aceasta, preotul închinându-se de trei ori şizicând: „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul”,sărută cu evlavie Sfintele Daruri şi le tămâiază rostind:„În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dum-nezeu, în Rai cu tâlharul şi pe Scaun ai fost HristoaseDumnezeule împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, toateumplându-le, Cela ce eşti necuprins.” Şi ieşind din pros-comidar, preotul tămâiază Sfânta Masă din Sfântul Altarşi întreaga Biserică, pregătindu-se pentru începerea Sfin-tei Liturghii.

Page 39: Traditia Ortodoxa 33

Fiara apocaliptică .............................................................................Credinţa în popor.............................................................................. Sfânta Cruce – Podoaba şi întărirea credincioşilor ................................... Act de învoială între mănăstirea Neamţului şi comunitatea naţiei evreieşti ....Ecumenismul – Calea spre pierzare (XIII) .............................................Semnele sfârşitului de veac.................................................................. Atac la sănătatea umană - Comercianţii de boli inventate .......................... Căldiceii în credinţă .......................................................................... Clonarea umană ............................................................................... Pan-erezia ecumenistă curge în venele Bisericilor Ortodoxe oficiale (II)......... Piatra de încercare (III)...................................................................... Mărturii din vremuri de prigoană (V)................................................... Scări către Cer (II) - Stăreţismul.......................................................... Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (VIII).............................Parohia Asău - cuvinte, fapte, chipuri.................................................... Telefonul care îţi va citi gândurile......................................................... Sfinţii care mi-au salvat fetiţa..............................................................Simbolurile sataniste de care creştinul ortodox trebuie să se ferească........... Sfânta Proscomidie - rânduiala şi explicarea sa.......................................

224681013161820222425283032333436

Cuprinsul numărului 33 - Septembrie 2011

Page 40: Traditia Ortodoxa 33

TRADIŢIA ORTODOXĂADRESA REDACŢIEI: Mitropolia Slătioara,

Comuna Râşca, judeţul SuceavaEDITURA „SCHIMBAREA LA FAŢĂ”TEL/FAX: 0230/570.831, 0230/570.837

Email: [email protected]: http://mitropoliaslatioara.ro