Top Banner
152

Tezaurul sahului romanesc

Aug 08, 2015

Download

Documents

teordora
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: Tezaurul sahului romanesc
Page 2: Tezaurul sahului romanesc

T E Z A U R U L Ş A H U L U I R O M Â N E S C Nemuritoarele succese şahiste româneşti

Prof. Constantin Ionescu Mare maestru internaţional - secretar general al F.R. ŞAH

www.frsah.ro Florin Voiculescu Constantin Marin Arbitru – publicist şah Arbitru – jurnalist cultură

Iulian Oprescu Arbitru naţional

- CONTINE DVD CU BAZA MONDIALĂ DE PARTIDE - APĂRUT SUB EGIDA UNIUNII CLUBURILOR DE ŞAH DIN ROMÂNIA ŞI A FUNDAŢIEI VOICULESCU – www.voiculescu-chess.ro

Page 3: Tezaurul sahului romanesc

Redactor coordonator : CONSTANTIN IONESCU Redactor si realizare diagrame : FLORIN VOICULESCU

Redactor şi corectură : CONSTANTIN MARIN Istoriografie şi studiere arhive : IULIAN OPRESCU

Nicolae Grigorescu – Roşior călare © Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorilor.Tipărit în România.

BUCUREŞTI – PLOIEŞTI 2008

2

Page 4: Tezaurul sahului romanesc

3

Cuvânt înainte al autorilor

Ideea realizării acestei lucrări a pornit odată cu scoaterea la lumină a unor partide de excepţie ale jucătorilor români în confruntări cu foşti campioni mondiali sau mari maeştrii aflaţi în luptă pentru titlul mondial, partide puţin cunoscute marelui public, ci numai unui cerc restrâns de mari maeştrii, antrenori şi cercetători ai istoriei şahului. De asemenea, am găsit o serie de probleme de şah ale compozitorilor români, premiate, în cadrul unor mari concursuri internaţionale, realizări deosebite despre care în literatura de specialitate (cărţi, reviste, baze de date, buletine de informare etc.) nu a s-a scris ori au apărut numai referiri sumare despre acestea.

Pe de altă parte nu apăruse în ţara noastră o lucrare unitară care să abordeze subiectul marilor realizări ale şahului românesc din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Acestea fiind datele iniţiale, am plecat la drum realizând un prim volum ce se referă numai la şahul practic şi şahul artistic masculin românesc. Am încercat să-i menţionăm pe toţi marii corifei ai şahului românesc, luptători şi învingători în marile bătălii şahiste (campionate mondiale, europene, olimpiade, mari turnee internaţionale) fie ca jucători, compozitori, antrenori, arbitrii, scriitori, jurnalişti, organizatori sau promotori ai şahului.

Pentru aceste realizări, cu care noi, ca naţiune, ne mândrim trebuie să mulţumim şi miilor de părinţi şi de cadre didactice care au încurajat şi sprijinit, de pe băncile şcolilor, tânăra generaţie să păşească în universul unui joc logic uimitor, joc care se va dovedi mai târziu că îi va ajuta enorm şi în viaţa de toate zilele. De altfel, şahul a beneficiat din plin de progresul tehnic accelerat al zilelor noastre iar răspândirea sa cu ajutorul tehnicii de calcul şi de comunicaţie a dus la îmbrăţişarea acestui joc( sport, ştiinţă şi artă, în acelaşi timp), pe toate meridianele planetei - sute de milioane de jucători amatori şi profesionişti practicând cel puţin una din multiplele competiţii şahiste :

– şah practic la tabla de joc (la timp normal, şah activ, şah rapid, blitz); – şah artistic (compoziţie de probleme şi studii, dezlegări de probleme ); – şah prin corespondenţă (prin poştă, prin e-mail); – şah prin internet (on line); – şah programat pe calculator, PDA, telefon sau computere de şah portabile. Cititorii sunt invitaţi să găsească soluţiile unor combinaţii, probleme şi studii,

din ”tezaurul românesc”, a căror rezolvare este dată la finalul cărţii. Mulţumim pentru sprijinul acordat la realizarea acestei lucrări eruditului

colectiv al Federaţiei Române de Şah şi marilor maeştrii ce ne-au transmis documente, materiale de maximă utilitate în realizarea acestei lucrări. Mulţumiri speciale sunt adresate domnului Volodia Vaisman, maestru internaţional, pentru amabilitatea cu care ne-a oferit, un bogat material din arhiva personală.

În speranţa realizării unei lucrări şahiste utile, ce va aduce un nou impuls promovării şahului în ţara noastră, vă lăsăm să vă bucuraţi de bijuteriile acestui tezaur şahist românesc şi vă dorim mult succes în şah şi în viaţă !

Page 5: Tezaurul sahului romanesc

4

ÎNCEPUTURILE ŞAHULUI ROMÂNESC

Ziua de duminică 4 ianuarie 1925 a constituit cea mai importantă pagină de cronică din istoria şahului românesc. Atunci a avut loc constituirea federaţiei de profil. Cum s-a ajuns la acest eveniment, ,,piatră de hotar”? Iată, o parcurgere succintă, a etapelor istorice, în derularea lor.

După şatrandj, ,,strămoşul” jocului de şah, care a fost adus în Ţările Române atât de armatele otomane, prin năvălirile lor succesive, după 1369, cât şi direct din Persia sau India, prin Rusia pe la începutul anilor 1500, şahul se ,,instalează” pe teritoriul românesc, la curţile regale ale marilor voievozi Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrân. De asemenea, şahul este ,,importat” cu ajutorul negustorilor ce făceau comerţ în special cu Imperiul Austriac şi Imperiul Otoman, a ambasadorilor, consilierilor şi cărturarilor vremii. Se presupune că jocul de şah era cunoscut în secolul XVI în special în Ardeal şi Banat, mai puţin în Muntenia şi Moldova.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea apare şahul european. Este adus din Franţa, prin intermediul intelectualilor români care-şi făceau studiile la Paris. În anul 1872 se tipăreşte, la Bucureşti, prima carte (cu litere latine) pentru popularizarea şahului, Amiculu jocului de schach teoreticu şi practicu, scrisă de Adolf Albin. Ce a urmat? În 1875, violonistul L. Wiest organizează primul ,,Salon de şah” la Cafeneaua ,,Concordia”, de pe str. Smârdan, din Bucureşti. Tot lui A. Albin i se datorează apariţia, în anul 1881, a revistei ,,Siachistul Român” (un singur număr, inaugural). În 1892 se înfiinţează primul ,,Club de Şah” din ţară, cu sediul la Cafeneaua Kübler, din Bucureşti, fondat de M. Armand şi condus de C. Mareş, printre membrii activi numărându-se Hercule A. Gudju, V. Johnson, Gr. Băleanu, I. Brâncoveanu, Şerban Emanoil. În revista ,,Adevărul Ilustrat”, din Bucureşti (la 1896) apare prima rubrică de şah. Ea era redactată de M. Armand.

Dar şi în celelalte mari oraşe ale României de la sfârşitul secolului XIX activitatea şahistă ia ampliare. La Galaţi, în anul 1894, generalul Scheletti pune bazele unui club de şah. La Iaşi, redactorii celor două reviste rivale (,,Convorbiri Literare” – a cercului ,,Junimea” şi ,,Contimporanul” – a cercului socialist) se confruntau, amical, pe tabla de şah. Printre ei se aflau Emanoil-Costache Epureanu (fost prim-ministru), Theodor Rosetti, B.P. Hasdeu, Mihai Eminescu. În Ploieşti, Craiova, Bacău, Constanţa, Timişoara, Arad, Cluj, Sibiu se juca şah prin cafenele şi restaurante. La Oradea apărea revista ,,Familia” (editată de Iosif Vulcan), iar una din rubricile permanente era dedicată jocului de şah.

Primele concursuri, cu amploare internaţională, erau iminente, după ce unele, cu caracter naţional, deveniseră cunoscute (Anglia – 1851; S.U.A. – 1857; Germania – 1863; Franţa – 1867; Austria – 1870; Olanda – 1873; Canada – 1873; Italia – 1875; Rusia – 1876; Ungaria – 1884; Australia – 1887; Africa de Sud – 1891; Danemarca – 1889). Au început să apară federaţiile naţionale de şah (S.U.A. – 1858; Anglia – 1862; Canada – 1872; Olanda – 1873; Germania – 1877; Elveţia – 1889; Ţările Baltice – 1898; Italia – 1898).

Page 6: Tezaurul sahului romanesc

5

În anul 1906, cu ocazia organizării ,,Expoziţiei Generale Naţionale” din Bucureşti, se constituie un ,,Comitet de iniţiativă”, compus din G. Dragu (preşedinte), S. Reiss (vicepreşedinte), A. Procopie (secretar), A. Henţiescu (casier), M. Dragomirescu, Hercule A. Gudju, D. Jecu şi P. Negreanu (membri), care, la 16 mai 1906, tipăreşte un apel Către amatorii jocului de şach din România. Se anunţă că pe durata expoziţiei ,,va avea loc un Congres al Amatorilor de şach din România combinat cu o luptă de şach (turnoi, Turnier)”, obţinându-se ,,o sală proprie în Palatul Artelor din incinta Expoziţiei, unde va avea loc Congresul, precum şi o subvenţie pentru decernarea de premii participanţilor învingători”. În final, Apelul roagă pe cei care vor participa să trimită casierului suma de zece lei, pentru ,,preîntâmpinarea cheltuielilor ce vor trebui a se face”. Această manifestare, desfăşurată în dimineaţa zilei de 30 noiembrie 1906, în Parcul Libertăţii, reprezintă primul pas spre constituirea unei federaţii de şah. La turneul de şah organizat au participat şase jucători din Bucureşti, care s-au clasat în următoarea ordine: 1.S. Herland – 8 puncte (din 10 partide); 2.H.A. Gudju – 6 p.; 3. M. Armand – 5 p.; 4. W. Pauly – 4 ½ p.; 5.F. Adolf – 3 ½ p.; 6.R. Stern – 3 p.

Anii trec, iar în 1920 se reconstituie, tot la Bucureşti, Comitetul de Iniţiativă pentru înfiinţarea Federaţiei Române de Şah, condus de farmacistul Adam Henţiescu, căruia i se alătură tinerii dr. Sever Bobeş, ing. L. Loeventon, Al. Bibescu şi mai ales lt. Ion H. Gudju, ,,motorul” ce a dus la obţinerea succesului. O contribuţie morală a oferit-o şi scriitorul I. Al. Brătescu-Voineşti, entuziast susţinător al şahului pentru valenţele sale estetice şi etice.

În anul 1921 existau patru centre şahiste puternice, la Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi Constanţa. De menţionat că la Timişoara, în 1912, se desfăşurase un turneu internaţional, cu 34 de participanţi, printre care maeştrii R. Reti, G. Breyer, L. Asztelos şi K. Havasi. A crescut la 19 numărul federaţiilor naţionale (li s-au adăugat cele din: Danemarca – 1903; Boemia – 1905; Ungaria – 1911; Rusia – 1914; Indiile Olandeze – 1915; Suedia – 1917; Austria – 1920; Belgia – 1920; Franţa – 1921; Finlanda – 1921; Argentina – 1923.

Din nou, Franţa impulsionează evenimentele şahiste din ţara noastră. În iulie 1924, la Paris, se organizează o ,,Preolimpiadă şahistă”, la care participă şi o delegaţie română. Secretarul Federaţiei Franceze de Şah Pierre Vincent prezintă, cu această ocazie, protocolul pentru înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Şah (F.I.D.E.), elaborat în colaborare cu un grup de specialişti în probleme juridice englezi, elveţieni, olandezi şi italieni. Actul de fondare era semnat şi de delegatul României Ion H. Gudju.

Evenimentul aşteptat de aproape două decenii – înfiinţarea Federaţiei Române de Şah – s-a produs în dimineaţa zilei de 4 ianuarie 1925, când plenul delegaţilor sosiţi din majoritatea localităţilor ţării, cu o viaţă şahistă mai avansată, a dat aprobările pentru crearea Federaţiei Române de Şah. Iată componenţa comitetului provizoriu: Preşedinte – A. Henţiescu (Bucureşti); Vicepreşedinţi – Mihail Sadoveanu (Iaşi), G. Mayer (Timişoara), P. Xantopol (Constanţa), V. Munteanu (Sibiu), Al. Rugină (Botoşani), M. Constantinescu (Bucureşti), T. Aburel (Galaţi) şi I. Gudju (Bucureşti); Membri – S. Bobeş (Bucureşti), preşedintele comisiei tehnice, V. Oniţiu (Sibiu), J. Sachetti (Odobeşti), I. Schlarke (Timişoara), I. Osterzetzer (Iaşi), G. Neştianu (Bârlad), I. Balogh (M. Ciuc), N. Brody (Cluj), I.

Page 7: Tezaurul sahului romanesc

Tabacu (Galaţi), Gh. Corneanu (Botoşani), M. Wechsler (Constanţa), A. Roth (Sibiu), dr. Janny (Arad), L. Loeventon, G. Davidescu, I. Timuş, Al. Dumitrescu, Al. Bibescu (toţi din Bucureşti).

Sediul provizoriu al Federaţiei Române de Şah a fost stabilit la Bucureşti, în Palatul Camerei de Comerţ, din strada Bursei nr. 4, corespondenţa urmând a fi primită în str. M. Kogălniceanu 24.

În zilele de 13 şi 14 martie 1926 s-a desfăşurat primul congres al Federaţiei Române de Şah, la sediul cercului ,,Camera de Comerţ”, din Bucureşti. A fost definitivat regulamentul de funcţionare a federaţiei. Preşedinte a fost ales academicianul Mihail Sadoveanu, marele scriitor fiind şi mai târziu, ani îndelungaţi, unul dintre cei mai activi promotori ai şahului românesc.

Tot în acel an, 1925, într-un mic orăşel de provincie din nordul ţării, apărea Revista Română de Şah, la iniţiativa entuziastului ei fondator, inginerul Anatole F. Ianovcic.

Fotografie-document de la al III-lea campionat de şah al României,

organizat între 2 şi 9 aprilie 1929, la Iaşi.

În imagine pot fi recunoscuţi (de la dreapta la stânga, pe scaune):

A. Tyroler – câştigătorul turneului, I. Gudju, maestrul Mihail Sadoveanu – preşedintele

F.R.Ş., A. Mendelsohn şi dr. I. Balogh, iar în picioare A. Lernovici,

M. Caraman, A. Winkler, dr. N. Linţia, B. Freytag ş.a.

******************

6

Page 8: Tezaurul sahului romanesc

7

ACADEMIA ROMÂNĂ ŞI ŞAHUL

Mişcarea şahistă din ţara noastră a beneficiat constant de simpatia şi sprijinul

Academiei Române. Cei mai mulţi dintre membrii săi – în diferite faze ale vieţii, cu

deosebire în tinereţe – au apelat la exerciţiul mental asociat „tablei cu 64 de

pătrate”. Mihail Sadoveanu, Gheorghe Mihoc, Pius Brânzeu şi Mugur Isărescu

au fost chiar Preşedinţi ai Federaţiei de specialitate. Primul dintre ei admitea că

„Lângă ştiinţă, pe care o respectăm, lângă artă, pe care o iubim, trebuie să

adăugăm şi acest misterios joc născut din geometrie şi numere, gimnastică pură

intelectuală, nobleţe nevinovată”.

Contribuţii notabile la descifrarea conexiunilor şahului cu matematica,

informatica şi programarea optimală, cu literatura şi arta aparţin unor academicieni

ca Solomon Marcus, Mihai Drăgănescu, Florin Filip, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Marin Sorescu, Ştefan Augustin Doinaş, Alexandru Balaci, Nicolae Manolescu, Nicolae Breban şi alţii. Biblioteca noastră conservă un valoros fond

bibliografic dedicat acestui fenomen.

Ilustre personalităţi ale omenirii au evocat elogios virtuţile formative ale sportului

minţíi. Pentru Goethe, „Şahul este piatra de încercare a inteligenţei”. Zweig afirma că „Dintre toate jocurile, şahul este singurul care scapă suveran tiraniei

hazardului, singurul în care nu datorezi victoria decât propriei inteligenţe. Mersul

său este mecanic, dar nu are rezultate decât graţie imaginaţiei jucătorului; el este

strict limitat într-un spaţiu geometric fix, şi cu toate acestea combinaţiile sale sunt

nelimitate”. În cazul lui Prokofiev, şahul reprezintă „o lume specifică, cea a

luptei, a proiectelor şi a pasiunilor... Mi-ar plăcea – nota el – să-i compar pe cei

doi stâlpi ai şahului mondial [este vorba de Capablanca şi Lasker] cu două genii

ale muzicii, Mozart şi Bach. Dacă prin jocul său complex şi profund Lasker îmi

aminteşte de muzica grandioasă a lui Bach, pe Mozart, mereu tânăr, mi-l evocă

jocul vivace şi impetuos al lui Capablanca...” Marele nostru compatriot Nicolae Iorga considera că „Şahul este cel mai minunat mijloc de disciplinare a gândirii,

de ordonare a domeniilor de cunoaştere şi de recreaţie a spiritului. Este un

univers comprimat pe 64 de pătrate”. Următoarea reflecţie a lui Franklin este şi

ea relevantă: „Jocul de şah nu este o simplă distracţie. Unele calităţi foarte

preţioase ale minţii, necesare omului în activitatea zilnică se cer în mod deosebit

Page 9: Tezaurul sahului romanesc

la acest joc şi, devenind deprinderi, sunt foarte folositoare în multe prilejuri în

viaţă”.

Şcoala a fost întotdeauna o gazdă primitoare a disputei „dintre piesele albe şi

negre”, dispută ce se caracterizează prin transparenţă perfectă, reguli precise

şi stabile, deplina egalitate de şanse ale competitorilor, absenţa circumstanţelor

care ar favoriza în vreun fel sau altul lipsa de fair-play. Fireşte, şahul nu se

poate substitui efortului necesar al elevilor şi studenţilor pentru asimilarea

disciplinelor moderne de bază, pentru cunoaşterea limbilor străine de circulaţie

internaţională, pentru utilizarea curentă şi productivă a programelor

computerizate, în principiu pentru o temeinică pregătire profesională şi de viaţă.

Exersat însă cu măsură şi sub o anumită asistenţă calificată, el îi poate ajuta pe

tineri în formarea armonioasă a viitoarei lor personaliţi. Un fost Preşedinte al

instituţiei noastre, Gheorghe Mihoc, îl cita deseori pe un alt matematician -

celebrul campion mondial Max Euwe – care afirmase că „cine practică şahul nu

se droghează”. Desigur, aici nu este vorba doar de cocaină, ci şi de multiplele

mijloace materiale şi informaţionale „inventate” pentru agresarea identităţii

fiinţei umane şi a moralităţii publice.

Academia Română apreciază iniţiativa actualei conduceri a federaţiei de

specialitate de a revigora tradiţiile mişcării şahiste din şcoala românească şi va

sprijini această acţiune.

Acad. Emilian Dobrescu, Mare Maestru Compoziţie Şahistă Acad. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române

8

Page 10: Tezaurul sahului romanesc

PARTEA I

ŞAHUL PRACTIC – MASCULIN

Primul jucător român cu rezultate notabile în domeniul şahului a fost ADOLF ALBIN (14.09.1848 – 1.02.1920), născut la Bucureşti. El a participat cu succes la mari concursuri internaţionale: 1886 –Viena; Dresda – 1892; New York – 1893 şi 1894, când a ocupat locul II, după marele campion Emanuel Lasker, dar înaintea lui Harry Pilsbury; Hastings – 1895; Nürnberg şi Budapesta – 1896; Berlin – 1897; Köln – 1898; Monte Carlo – 1902 şi 1903; Viena – 1907. A. Albin a obţinut victorii asupra unor şahişti celebri: Steinitz, dr. Tarrasch, Pillsbury, Janovski, Mieses, dr. E. Lasker, Charousek, Blackburne, Schlechter.

Albin are o contribuţie de seamă la fundamentarea teoretică a deschiderii care îi poartă astăzi numele: Contragambitul Albin, o armă de luptă împotriva Gambitului Damei: 1.d4 d5 2.c4 e5 3.d:e5 d4 4.Cf3 Cc6 şi apoi 5.Cbd2 sau 5.a3; ideea acestui contragambit este de a prelua iniţiativa cu negru, chiar de la începutul partidei, cu preţul unui pion. Deşi este destul de rar jucat, Contragambitul Albin duce la un joc complicat şi interesant, ce necesită o analiză atentă. Dresda, 20 iulie 1892, Runda a patra. Alb: Adolf Albin Negru: Siegbert Tarrasch

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Nc5 4.c3 Cf6 5.d4 exd4 6.cxd4 Nb4+ 7.Nd2 Cxe4 8.Cxb4 Cxb4 9.Nxf7+ Rxf7 10.Db3+ d5 11.Ce5+ Rf6 12.Dxb4 c5 13.Da4 De8 14.Dd1 Cg5 15.f4 Ce6 16.Cc3 g6 17.Cxd5+ Rg7 18.0-0 cxd4 19.f5 Cf4 20.f6+ Rf8 21.Ce7 Db5 22.Txf4 Dxe5 23.Dxd4 Dxd4+ 24.Txd4 Ne6 25.Td6 Rf7 26.Te1 Nxa2 27.Cd5 Thd8 28.Te7+ Rf8 29.Txd8+ Txd8 30.Cc3 Nf7 31.Txb7 a6 32.Ta7 Td2 33.Ce4 Txb2 34.Ta8+ Ne8 35.Cd6. 1-0 Hastings, 1895 Alb: Mihail Cigorin Negru: Adolf Albin

1.e4 e6 2.De2 Cc6 3.Cf3 e5 4.g3 Nc5 5.c3 Nb6 6.d3 d5 7.Ng2 d4 8.0-0 Ng4 9.Ca3 a6 10.Nc4 Na7 11.h3 Nxf3 12.Nxf3 h6 13.Cd2 Cf6 14.c4 g5 15.Ng2 Tg8 16.a3 Ce7 17.Cf3 Cg6 18.Ch2 Dd7 19.Df3 De6 20.Df5 c6 21.Dxe6+ fxe6 22.b4 Tc8 23.a4 Tb8 24.Nd2 Nc7 25.Nf3 Rd7 26.Cg4 Cxg4 27.hxg4 Ch8 28.Rg2 Ta8 29.Tfb1 Tgb8 30.Nd1 b6 31.b5 axb5 32.cxb5 cxb5 33.Txb5 Cf7 34.Tb2 Cd6 35.Nb3 b5 36.Tba2 bxa4 37.Nxa4+ Re7 38.Tc1 Na5 39.Nxa5 Txa5 40.Tc7+ Rf6

9

Page 11: Tezaurul sahului romanesc

10

41.Th7 Tba8 42.Tc2 Txa4 43.Tcc7Tg8 44.Txh6+ Tg6 45.Thh7 Ta3 46.Tcd7 Ta6 47.Rf1 Tg8 48.Th6+ Tg6 49.Thh7 Ta1+ 50.Rg2 Ta6 1/2 - 1/2

Budapesta, 4 octombrie 1896, Runda 1 Alb: Harry Nelson Pillsbury Negru: Adolf Albin

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Cf6 4.e5 Cfd7 5.f4 c5 6.dxc5 Nxc5 7.Dg4 g6 8.h4 h5 9.Dg3 Cc6 10.a3 Cd4 11.Nd3 Cf5 12.Nxf5 gxf5 13.Dg7 Tf8 14.Cf3 De7 15.b4 Nb6 16.Dh7 a5 17.Cb5 axb4 18.Cd6+ Rd8 19.Cg5 Rc7 20.Cgxf7 Rb8 21.Dxh5 Nd4 22.Tb1 Cc5 23.Dg6 Ce4 24.h5 Dc7 25.Th3 Nc3+ 26.Rf1 b6 27.Rg1 b3 28.Txc3 Dxc3 29.Tb2 De1+ 30.Rh2 Dxc1 31.Txb3 Dxf4+ 32.Rg1 Df2+ 33.Rh2 Cd2 34.Tc3 Ta4 0 - 1

Hastings, 5 august 1895, Runda 15 Alb: Adolf Albin Negru: Emanuel Lasker

1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 g6 5.Cxc6 dxc6 6.Df3 Cf6 7.h3 Ne6 8.Cc3 Ng7 9.Nd3 Cd7 10.Dg3 Db6 11.Ne2 h5 12.h4 Ce5 13.0-0 Cg4 14.Nxg4 hxg4 15.e5 Nf5 16.Te1 Nxc2 17.Dxg4 Nf5 18.Dg3 Db4 19.Ng5 Dxb2 20.Tad1 Db4 21.De3 Db6 22.Df4 Td8 23.Txd8+ Dxd8 24.g4 Ne6 25.Db4 Dc7 26.a3 Nh6 27.Df4 Nxg5 28.Dxg5 Rf8 29.Te3 Dd7 30.Tg3 Nb3 31.h5 Nd5 32.Rh2 De6 33.h6 f6 34.Dxg6 Df7 35.Dxf7+ Rxf7 36.Cxd5 Txh6+ 37.Rg2 cxd5 38.Tf3 Re6 39.exf6 exf6 40.Tb3 Th7 41.Rg3 d4 42.Rf4 Tc7 43.Re4 Tc3 44.Txb7 d3 45.Re3 Txa3 46.f4 d2+ 47.Rxd2 Tg3 48.g5 fxg5 49.fxg5 Txg5 50.Txa7 1/2-1/2

Nürnberg, 1896 Alb: A. Albin Negru: W. Steinitz

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Nc5 4. c3 Cf6?! 5.d4 e:d4 6.e5 Ce4 7.c:d4 Nb4 8.Rf1! De7 9.Dc2 f5 10.h4 Na5 11.a3 Nb6 12.Ne3 0-0 13.Nc4 Rh8 14.h5 (Cu ideea Cf3–h4–g6) 14...De8 15.De2 Ce7 16.Cc3 d6 17.Nf4 Nd7! 18.Te1 Nc6 19.Th2 Td8 20.g3 d5 21.Nd3 Rg8?! 22. Rg2 Nd7 23. Nc2 Ne6 24.Td1 h6 25.De3 Rh7 26.Na4 Df7 27.Ce2 c5 28.b4!? c:b4 29.a:b4 Tc8 30.Ce1 Tc4 31.f3 Tb4 32.Nc2 Tc8 33.g4 Tb2 34.De1 Ta2 35.Db1 Tac2 36.Cc2 Cc3 37.C:c3 T:c3 38.g5 h:g5 39.N:g5 Cc6 40.Db2 Tc4 41.f4 Dc7 42.Rh1! Na5 43.Ce3 Tb4? 44.Dg2 Df7 45.Tg1 Td4 46.Nf6!! Td3 47.D:g7 D:g7 48.T:g7 Rh6 49.Tb7 şi fostul campion mondial a cedat 1 - 0

Monte Carlo, 1902 Alb: A. Albin Negru: F. Marshall

1.Cf3 d5 2.e3 c5 3.b3 Cc6 4.Nb2 Ng4 5.Ne2 Cf6 6.h3 N:f3 7.g:f3 d4 8.Nb5 e5?! 9.N:c6!? b:c6 10.De2 Dd5 11.Ca3 Nd6 12.e4 De6 13.Da6 Ne7 14.0-0-0 0-0

Page 12: Tezaurul sahului romanesc

15.Tdg1 Ch5 16.h4 Cf4 17.Rb1 Tab8 18.d3 Tb6 19.Da7 Tfb8 20.Cc4 T6b7 21.Da5 Tb4 22.a3 T4b5 23.Dd2 Nd8 24.Ra2 Rh8 25.Nc1 Nc7 26.h5 Dc8 27.Dd1 Ce6 28.h6 g6 29.Ng5 C:g5 30.T:g5 f6 31.Tgg1 Da6 32.Rb2 Na5 33.Rc1 Nc3 34.f4!? Tf8 35.Dg4 e:f4 36.D:f4 Db7 37.Dd6 Db8 38.D:b8 Tb:b8 39.f4 Rg8 40.f5 Rf7 41.f:g6 h:g6 42.h7 Rg7 43.Cd6 Ta8 44.a4 Th8 45.Tg2 Th7 46.Thg1 g5 47.e5 f:e5 48.Tg5 Rf6 49.Ce4 Re6 50.Tg6 Re7 51.Cc3 d:c3 52.Tc6 şi negrul a cedat, deoarece cad pionii c3 şi c5 1 - 0

Nicolae Grigorescu – Gornistul dă alarma

11

Page 13: Tezaurul sahului romanesc

HERCULE ANTON GUDJU

Hercule Anton Gudju s-a născut în anul 1846. Aflat la Paris, la studii, din 1875 ajunge, după numai patru ani, să se remarce printre amatorii de şah de la ,,Café de la Regence”, unde se întâlneau mulţi maeştrii cunoscuţi din Franţa, dar şi din întreaga lume. La concursurile lunare organizate aici a câştigat de patru ori şi de două ori a ocupat locul al doilea. În noiembrie 1880 a fost invitat la turneul organizat de ,,Cercle des eches de Paris”. Turneul a reunit 26 de concurenţi şi a fost câştigat clar H.A. Gudju, cu 10,5 puncte din 12 posibile. La ediţia din anul următor s-a clasat pe locul trei, dovedind însă o combativitate extraordinară: deşi avea locul doi asigurat, prin acceptarea propunerii de remiză a adversarului său (în ultima rundă, adversarul având o

jumătate de punct mai mult) nu a acceptat, încercând să forţeze câştigul, pentru a ocupa primul loc. Din păcate, adversarul său a respins combinaţia concepută de H.A. Gudju, câştigând până la urmă partida şi locul întâi în clasament.

În 1882, H.A. Gudju câştigă din nou, în acelaşi turneu, dar împărţind locul întâi cu Kafmann. După terminarea studiilor, în 1883, se întoarce în ţară, unde majoritatea jucătorilor de şah frecventau cafeneaua ,,Bulevard”. Reuşeşte să formeze primul club de şah din Bucureşti, în 14 ianuarie 1890, format din 102 membri. În 1899 organizează primul meci de şah prin corespondenţă din România, acceptând invitaţia unui pasionat al şahului, J. Sachetti, meci pe care l-a câştigat cu scorul general de 11 la 5. Printre promotorii organizării primului congres al amatorilor de şah din România, desfăşurat în vara anului 1906, s-a aflat maestrul H.A. Gudju, după congres organizându-se primul turneu de şah, realizat după modelul celor ce se disputau în aproape toate capitalele europene. În turneul principal a câştigat Sigmund Herland, urmat de H.A. Gudju, M. Armand şi W. Pauly. Hercule Anton Gudju s-a stins din viaţă la 14 iulie 1920, regretat de toţi cei care l-au cunoscut şi admirat. Numele său va rămâne în istoria jocului de şah, înscriindu-se la loc de cinste printre precursorii mişcării şahiste româneşti. Iată două partide de antologie ale maestrului H.A. Gudju. Alb: H.A. Gudju Negru: M. Cigorin Paris, 1883

Deschiderea Vieneză

1.e4 e5 2.Cc3 Cc6 3.Cf3 Cc6 4.Nb5 Nb4 5.d3 Cd4! 6.Nc4 b5. Negrul are o uşoară iniţiativă. 7.Nb3 d6 8.h3 0-0 9.0-0 Nxc3 (dublează pionii albi pe coloana ,,c”, dar pierde perechea de nebuni) 10.bxc3 Ce6 11.Ch2 (prudent, mai activ era

12

Page 14: Tezaurul sahului romanesc

11.Cg5) d5 12.exd5 Cxd5 13.Nxd5?! (era necesar 13.c4 bxc4 14.Nxc4 Cb6 15.Nb3, cu joc suficient de activ) 13…Dxd5 14.Df3 Nb7! 15.Dxd5 Nxd5 16.Cg4 f6 17.f4 exf4 18.Nxf4 Cxf4 19.Txf4 Tae8 20.Rf2 Te6 21.Ce3 Nb7 22.a4 Tfe8 23.Te1 a6 24.axb5 axb5 25.Tb4! Na6 26.Tbb1 Rf7 27.Cd5 Txe1 28.Txe1 Txe1 29.Rxe1 Nb7 30.Ce3?! (mai bine era bătaia la ,,c7”) Re6 31.Rf2 c5 (mult mai bine era 31…f5 şi albul avea calul destul de limitat) 32.g3 (şi mai bine era 32.Rg3) 32…f5 33.h4 Re5 34.Cf1 f4 35.Cd2 Nd5 36.g4 g6 37.Cf3+ Nxf3 38.Rxf3 h6 39.Re2 g5. Poziţia negrului este superioară, datorită prezenţei regelui său în centrul tablei, dar căile de pătrundere spre pionii albi sunt aproape nule. 40.hxg5 hxg5 41.Rf2 b4! 42.d4+! cxd4? (mai bine era 42…Rd5) 43.cxb4 Rd5 44.Rf3 şi după câteva mutări s-a căzut de acord asupra remizei.

Alb : H.A. Gudju + M. Armand Negru : A. Albin Bucureşti, 1893, Café Bulevard

1.e4 e5 2. Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.0-0 Cxe4 (jucătorii cu albul jucau în consultaţie, având de combătut pe prestigiosul maestru Albin, conaţionalul lor) 5.d4! Ne7. S-a intrat în Apărarea berlineză. 6.De2 Cd6 7.Nxc6 bxc6 8.dxe5 Cb7 9.Cd4 0-0 10.Td1 De8 11.Te1. (cu planul de a împiedica d6 sau d5) Nc5 12.Cf3 d5?! 13. Nf4 Ng4 14.Cbd2 Cd8 15.Dd3 Ce6 16.Cg5! Cxg5 17.Nxg5 Tb8 18.Cb3! (albul deţine superioritatea, datorită structurii sale de pioni şi controlului câmpurilor negre) Nb6 19.a4! a5 20.Nd2 Ta8 21.Ne3 Ne6 22.Nd4 Dc8 23.Te3 Nf5 24.Dc3! Ta6? 25.Tae1 Dd7 26.Tg3 Ng6 27.Nc5! Te8 28.Cd4 Nxc5 29.Dxc5! (acum calul bun al albului câştigă contra nebunului rău al negrului, finalul acesta fiind foarte instructiv) 29…Dd6 30.Tc3 f6? (o încercare de eliberare, dar grăbeşte sfârşitul) 31.e6! Tb8 32.Dxd6 Cxd6 33.Cxc6 Tb7 34.Cxa5! Tb8 35.Cc6! Tba8 36.b3 Rf8 37.Cd4 Tb6 38.Tc7 Ne8 39.f3 h5 40.Rf2 g6 41.Te3 T6b8 42.T3c3 Tb4 43.Re3 f5 44.Th7 şi negrul cedează.

Nicolae Grigorescu – Atacul de la Smârdan 13

Page 15: Tezaurul sahului romanesc

GEORGE MARCO

George Marco este născut în ziua de 27 noiembrie 1863, în Bucovina, la Cuciurul Mare. El îşi începe studiile la Cernăuţi, unde se iniţiază în tainele jocului de şah iar în 1885 se stabileşte la Viena, pentru a studia medicina. La Bucureşti, îl cunoaşte pe maestrul Adolf Albin şi participă la întrecerile amicale dintre maeştrii timpului, desfăşurate la cafeneaua ,,Bulevard”. Maestrul George Marco participă, în anul 1890, la concursurile de la Graz şi Viena, iar în 1892, la Dresda, ocupă locul patru. În 1893, la Viena, susţine un meci de zece partide cu marele maestru K. Schlechter, meci terminat la egalitate. În acelaşi an i se încredintează conducerea revistei ,,Wiener Schachzeitung”.

Au urmat turneele de la Leipzig – 1894, Hastings – 1895, Budapesta şi Nürenberg – 1896, Berlin – 1897, Viena – 1898, Londra – 1899, Paris – 1900, clasându-se în partea superioară a clasamentelor.

Apogeul carierei şahiste a lui George Marco îl constituie anul 1912, când, la concursul de la Stockholm, acesta se clasează pe locul 2, după Alexandr Alehin.George Marco a publicat cărţi de şah: Internazionale Schachkogress im Karlsbad, 1907; Das Internazionale Schachturnir – Wien, 1908 şi altele. A decedat la Viena, în anul 1923.

Iată patru victorii de prestigiu ale maestrului, asupra unor mari maeştrii renumiţi ai vremii:

Monte Carlo, februarie 1902, Runda 17 Alb: George Marco Negru: Frank James Marshall

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 f5 4.d4 fxe4 5.Cxe5 Cxe5 6.dxe5 c6 7.0-0 cxb5 8.Cc3 d5 9.exd6 Dxd6 10.Dh5+ g6 11.Dxb5+ Nd7 12.Dxb7 Dc6 13.Db3 Nd6 14.Te1 Cf6 15.a4 Ne5 16.Ng5 Tb8 17.Da3 Nxc3 18.bxc3 Tf8 19.Tad1 Tb6 20.a5 Tb5 21.Td6 Txg5 22.Txc6 Txc6 23.Dd6 Nd7 24.f3 Td5 25.Dc7 Rf7 26.fxe4 Tc8 27.Df4 g5 28.Dg3 Txa5 29.e5 Cg4 30.h3 Ch6 31.Dxg5 Cf5 32.Df6+ Rg8 33.e6 Ne8 34.e7 Nd7 35.Td1 Ce3 36.Txd7 Ta1+ 37.Rh2 Cf1+ 38.Dxf1 Txf1 39.Td8+ Tf8 40.exf8D şah mat. 1 - 0

Ostende, 1905 Alb: George Marco Negru: Geza Maroczy

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 a6 5.Ne3 Cf6 6.Cd2 d5 7.e5 Cfd7 8.f4 Cc6 9.c3 g5 10.Cxe6 fxe6 11.Dh5+ Re7 12.f5 Cf6 13.Nc5+. 1 - 0

14

Page 16: Tezaurul sahului romanesc

Haga, 1921 Alb: Frederick D. Yates Negru: George Marco

1. e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cd7 4.Nc4 c6 5.Cc3 Ne7 6.0-0 h6 7.Ne3 Cgf6 8.Nb3 Dc7 9.Cd2 g5 10.a4 Cf8 11.a5 Cg6 12.Te1 Cf4 13.f3 Tg8 14.Cf1 Ne6 15.Cg3 Dd7 16.d5 Nh3 17.gxh3 Dxh3 18.Dd2 C6h5 19.Df2 g4 20.Rh1 gxf3 21.Tg1 Nh4 22.Nxf4 exf4 23.Cxh5 Nxf2 24.Txg8+ Re7 25.Cxf4 Dh4 26.Tg7 Rf8 27.Txf7+ Rxf7 28.dxc6+ Rg7 29.Ce6+ Rh8 30.Cd5 bxc6. 0 – 1 Monte Carlo, 1901 Alb: Gh. Marcu Negru: I. Gunsberg

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.Cc3 Nc5 5.Ce5 Ce5 6.d4 Nd6 7.f4 Cc6 8.e5 Nb4 9.e:f6!? D:f6 10.d5 Cd4?! 11.Nd3 Nc5 12.Ce4 De7 13.0-0!! C:c2 14.Rh1 C:a1 15.Te1 Rd8 16.Nd2 Nd4 17.d6! c:d6 18.Nb4 De6 19.D:a1 a5 20.N:d6 Te8 21.Dc1 Nb6 22.Te2 Dd5 23.Cg5! Te2 24.Ne2 Re8 25.Na3 f6 26.Nh5! g6 27.De1 Rd8 28.Nf3 Dd4 29.De7 Rc7 30.Ce6 şi negru a cedat. Partida a fost distinsă cu premiu de frumuseţe.

*********

SIGMUND HERLAND s-a născut la Viena, la 27 septembrie 1865, stabilindu-se în România, la Bucureşti, în anul 1887. Prima sa afirmare pe plan internaţional are loc în 1890, când termină la egalitate (trei remize) un meci cu reputatul maestru german Jacques Mieses, venit în vizită la Bucureşti. Devine prieten cu Hercule Gudju şi Mauriciu Armand. Ulterior, îl cunoaşte pe problemistul român de valoare mondială Wolfgang Pauly, de la care învaţă tainele şahului artistic. Jucător, dar şi un foarte apreciat compozitor de probleme şi studii de şah.

Sigmund Herland s-a stins din viaţă în seara zilei de 15 august 1954, la aproape 89 de ani, din care peste 65 i-a dedicat şahului.

Iată două partide, edificatoare pentru stilul său de joc :

Bucureşti, 1907 Alb: H. Johnsohn Negru: Sigmund Herland

1.e4 e5 2.Cc3 Cf6 3.Nc4 Cxe4 4.Dh5 Cd6 5.Nb3 Cc6 6.Cb5 g6 7.Df3 De7 8.Cxc7+ Rd8 9.Cxa8 b6 10.Ce2 Nb7 11.Cxb6 axb6 12.0-0 Cd4 13.Dd3 Dg5 14.f3 C6f5 15.Cxd4 Nc5 16.c3 exd4 17.Rh1 Te8 18.Nxf7 Cg3+ 19.hxg3 Dh5+ 20.Rg1 dxc3+ 21.De3 cxd2 0-1

15

Page 17: Tezaurul sahului romanesc

16

Breslau, 1912

Alb: S. Herland Negru: O. Cranz

1.e4 c5 2.d4 c:d4 3.Cf3 e6 4.Cd4 Cf6 5.Cc3 Cc6 6.Ne2 d5 7.e:d5 e:d5 8.0-0 Ne7 9.Ng5 0-0 10.Nf3 Ce5?! 11.Te1 C:f3 12.D:f3 h6 13.T:e7! D:e7 14.C:d5 Dd6 15.N:f6 g:f6 16.C:f6 Rg7 17.Ch5 Rh7 18.c3 Dg6 19.Cf4 Dg5 20.Te1 Ne6 21.De4 Rh8 22.Cd:e6 f:e6 23.Cg6 Rg8 24.C:f8 T:f8 25.De6. 1 – 0

*******

ALEXANDRU TYROLER s-a născut la 19 octombrie 1891, în localitatea Garam-szt Kereszt, învăţând şahul la Budapesta, în timpul şcolarizării. În anul 1920 se stabileşte cu familia în Timişoara. Face parte din echipa României, cu care ia parte la ,,Mica Olimpiadă” de la Budapesta (1926), unde câştigă o partidă de bun nivel tehnic. A câştigat titlul de campion naţional al României în anii 1926, 1927, 1929. A participat cu bune rezultate şi la turnee internaţionale individuale şi olimpiade. La vârsta de 43 de ani se retrage definitiv din activitatea şahistă.

Haga, 1928, Runda 6 Alb: Andre Cheron Negru: Alexandru Tyroler

1.d4 d5 2.Cf3 Cf6 3.c4 c6 4.e3 Nf5 5.cxd5 cxd5 6.Cc3 e6 7.Nb5+ Cbd7 8.Ce5 a6 9.Na4 Nd6 10.f4 Nxe5 11.fxe5 Ce4 12.0-0 Cxc3 13.bxc3 0-0 14.Na3 Te8 15.Nxd7 Dxd7 16.Nd6 Tac8 17.Db3 Tc4 18.a4 Tec8 19.Tfc1 Dc6 20.Ta3 b6 21.Nb4 a5 22.Nd6 f6 23.h3 Ne4 24.Rh2 f5 25.Rg1 h6 26.Rh2 Rh7 27.Rg1 g5 28.Rh2 Rg6 29.Ne7 Dd7 30.Nd6 T8c6 31.Taa1 Dc8 32.Ta3 Dd8 33.Db2 h5 34.Tf1 h4 35.Rg1 Dc8 36.Tc1 Dd8 37.Tf1 Dc8 38.Tc1 Dd7 39.Tf1 Dc8 40.Tc1 Dd8 41.Tf1 Tc8 42.Tc1 T4c6 43.Tb3 g4 44.Df2 Dg5 45.hxg4 fxg4 46.Na3 Th8 47.Tf1 Nf5 48.e4 dxe4 49.Nc1 g3 50.De2 Dh5 51.De3 Tb8 52.Tb5 Tbc8 53.Nd2 Rh7 54.Dg5 Dxg5 55.Nxg5 h3 56.gxh3 Nxh3 57.Tc1 Txc3 58.Txc3 Txc3 59.Txb6 Ta3 60.Tb1 Txa4 61.d5 exd5 62.e6 Nxe6 63.Rg2 Ta3 64.Nf4 d4 65.Nxg3 Ta2+ 66.Rf1 e3 0-1

Haga, 1928, Runda 9 Alb: Alexandru Tyroler Negru: Max Euwe

1.d4 d5 2.Cf3 Cf6 3.c4 c6 4.Cc3 dxc4 5.e3 b5 6.a4 b4 7.Ca2 e6 8.Nxc4 Nb7 9.Nd2 a5 10.Cc1 c5 11.Cb3 cxd4 12.Cbxd4 Ne7 13.0-0 0-0 14.De2 Cbd7 15.Tfd1 Db6 16.Tac1 Cc5 17.b3 Cfe4 18.Ne1 Cd6 19.Cd2 Tfd8 20.f3 Cxc4 21.Cxc4 Da6 22.Dc2 Tac8 23.Ng3 Nd5 24.Cb5 Ng5 25.Nf2 Cxa4 26.bxa4 Txc4 27.Db1 Txc1 28.Txc1 Nc6 29.Tc5 Ne7 30.Te5 Nd5 31.Cd4 Nf6 32.Th5 g6 33.Th3 Dc4 34.Nh4 Tc8 35.Nxf6 b3 36.Cxb3 Dxb3 37.Dxb3 Nxb3 38.Th4 Tc4 1/2-1/2

Page 18: Tezaurul sahului romanesc

17

Haga, 1928, Runda 10 Alb: Karel Treybal Negru: Alexandru Tyroler

1.e4 e6 2.De2 b6 3.Cc3 Nb7 4.Cf3 Ce7 5.d3 d5 6.Ng5 c6 7.Dd2 f6 8.Nh4 d4 9.Ce2 e5 10.Ng3 c5 11.h4 Cbc6 12.Ch2 Dd7 13.Cc1 h5 14.Ne2 g6 15.0-0 0-0-0 16.a3 a5 17.Ca2 Nh6 18.De1 Nf4 19.b4 Dd6 20.Tb1 Rc7 21.Cf3 Nc8 22.Cd2 Ne6 23.Cc4 Nxc4 24.dxc4 axb4 25.axb4 Ta8 26.bxc5 bxc5 27.Cc1 Cb4 28.Nd3 Ta3 29.De2 g5 30.Cb3 gxh4 31.Nxf4 exf4 32.Ta1 Txa1 33.Txa1 Cec6 34.Df3 Rb6 35.Cc1 Ce5 36.Dxf4 Tg8 37.Rf1 Tg4 38.Df5 Tg5 39.Dh7 Cec6 40.e5 Txe5 41.Ce2 Tg5 42.Ne4 De7 43.Dxe7 Cxe7 44.Ta8 Te5 45.Nd3 Cxd3 46.cxd3 Cc6 47.Tf8 Tf5 48.Cg1 Ce5 49.Re2 Cg6 50.Tb8+ Rc7 51.Tb5 Cf4+ 52.Rf3 h3 53.gxh3 Cxh3+ 54.Rg2 Cxf2 55.Tb3 Cg4 56.Cf3 Ce5 57.Cxe5 Txe5 58.Rg3 Rd7 59.Rf4 Re6 60.Tb7 Tg5 61.Tc7 Tf5+ 62.Re4 Rd6 63.Th7 Re6 64.Tc7 Tg5 65.Th7 Rd6 66.Tf7 Tg6 67.Th7 Tg3 68.Th6 Te3+ 69.Rf4 Txd3 70.Txf6+ Rc7 71.Re4 Te3+ 72.Rd5 d3 73.Tf7+ Rb6 74.Tf6+ Ra5 75.Rxc5 d2 76.Td6 Te5+ 77.Rc6 Te6 0-1

A III-a Olimpiadă, Hamburg, 1930 Alb: S. Tartakower Negru: Al. Tyroler

1.d4 e6 2.Cf3 Cf6 3.c4 b6 4.Cc3 Nb7 5.e3 d5 6.Nd3 Cbd7 7.0-0 Ne7 8.De2 0-0 9.c:d5 e:d5 10.Ce5 Ce4 11.f4 f5 12.Nd2 c5! 13.Ce4 f :e4 14.Na6 N :a6 15.D:a6 Ce5 16.f:e5 Dd7 17.b3 Ng5! 18.De2 g6 19.Tac1 Tf1 20.Tf1 Tf8 21.T:f8 R:f8 22.Rf1 Re7 23.Re1 h5 24.Da6 c:d4 25.e:d4 N:d2 26.R:d2 Re6 27.Df1 De7 28.Db5 Dd7 29.a4 Db5 30.a:b5 g5. Albul a propus remiză 1/2

*******

JANOS BALOGH

Janos Balogh s-a născut la 10 septembrie 1892, în Târgu Secuiesc. În anul 1930 devine campion al României iar în anul 1953 obţine titlul de maestru internaţional. Apărarea care începe cu mutările 1.e4 d6 2.d4 f5 îi poartă şi astăzi numele: Apărarea Balogh. A jucat de mai multe ori în echipa olimpică a României. Începând din anul 1980 s-a stabilit în Ungaria. Prezentăm două partide, realizări de excepţie ale maestrului Janos Balogh.

1937

Alb: Janos Balogh Negru: Paul Keres

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Cf3 Ce4 5.Dc2 f5 6.g3 b6 7.Ng2 Nb7 8.Cd2 Nxc3 9.bxc3 Cd6 10.Nxb7 Cxb7 11.e4 0-0 12.0-0 Cc6 13.Na3 Ce7 14.Tae1 c5 15.f4 Te8 16.d5 Cd6 17.e5 Cf7 18.Cf3 exd5 19.cxd5 Cxd5 20.Dxf5 Cxc3 21.Dg4 Ch6 22.Dh5 Cd5 23.f5 d6 24.f6 Txe5 25.Cxe5 Cxf6 26.Dxh6 gxh6 27.Cc6 Df8 28.Ce7+ Rg7 29.Nb2 Te8 30.Te6 1-0 1959

Page 19: Tezaurul sahului romanesc

18

Alb: Janos Balogh Negru: O'Kelly

1.e4 g6 2.d4 Ng7 3.Cf3 d6 4.Nc4 c6 5.Cc3 Cf6 6.De2 0-0 7.Ng5 b5 8.Nd3 Dc7 9.e5 dxe5 10.Dxe5 Dd8 11.Df4 Ca6 12.a3 Cc7 13.Ce2 c5 14.dxc5 Ne6 15.De3 Cd5 16.Dd2 Cxc5 17.Td1 Nb7 18.0-0 Cxd3 19.Dxd3 Db6 20.Tfe1 a6 21.Ced4 Tfe8 22.Dd2 e5 23.Cb3 Tac8 24.Te2 f6 25.Ne3 Dc7 26.c3 Nf8 27.De1 Nd6 28.Nc1 Rf7 29.h3 e4 30.Cfd4 f5 31.Ng5 Db6 32.f3 exf3 33.Txe8 Txe8 34.Dh4 h5 35.gxf3 Dc7 36.Cxf5 Te2 37.Cbd4 Nc5 38.Rf1 Dh2 39.Ch6+ Rg7 40.Cxe2 Dh1+ 41.Cg1 Nxg1 42.Re2 Dg2+ 43.Re1 Ch2 44.Txd5 Ng3+ 45.Rd1 Dxf3+ 46.Rc1 Nxd5 47.Dd4+ Rh7 48.Ne3 Nd6 49.Da7+ Nb7 50.Db6 Nf4 0-1

Un alt jucător de seamă al echipei olimpice a României, ABRAHAM

BARATZ, a realizat cel mai bun punctaj la masa a treia, la olimpiada de la Praga, din anul 1931: 10,5 puncte din 12 posibile. Iată două din partidele sale :

Alb: Abraham Baratz Negru: David Janowski Hyeres, 1926

1.d4 d5 2.Cf3 Cf6 3.c4 dxc4 4.Cc3 e6 5.Ng5 h6 6.Nh4 Nb4 7.Da4+ Cc6 8.a3 Nxc3+ 9.bxc3 Dd5 10.Nxf6 gxf6 11.Dc2 f5 12.Cd2 b5 13.a4 Na6 14.e4 fxe4 15.Cxe4 0-0-0 16.Ne2 e5 17.dxe5 Cxe5 18.axb5 Nxb5 19.0-0 Nc6 20.f3 f5 21.Cf2 Cd3 22.Tfd1 Dc5 23.Nxd3 cxd3 24.Txd3 Txd3 25.Dxd3 Td8 26.Da6+ Rb8 27.h3 Db6 28.Da2 Nb7 29.Tb1 Dc6 30.Dc2 Td5 31.c4 Tc5 32.Db2 a5 33.Cd3 Rc8 34.Dh8+ Rd7 35.Dg7+ Rd8 36.Df8+ De8 37.Dxc5 1-0

Nisa (Franţa), 18 martie 1931, Runda 8 Alb: Abraham Baratz Negru: Znosko-Borovsky

1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Cf6 4.Ng5 Cbd7 5.e3 c6 6.Cf3 Da5 7.Nxf6 Cxf6 8.Cd2 Nb4 9.Dc2 0-0 10.Ne2 Te8 11.f4 Nxc3 12.bxc3 Dc7 13.0-0 c5 14.Tac1 b6 15.e4 dxe4 16.Cxe4 Cxe4 17.Dxe4 Nb7 18.Dd3 Tad8 19.Nf3 Nxf3 20.Txf3 Td6 21.De4 Ted8 22.Td3 g6 23.d5 exd5 24.cxd5 c4 25.Td4 Dc5 26.De7 Txd5 27.Dxc5 bxc5 28.Txc4 Td2 29.Txc5 Txa2 30.Tg5 Tdd2 31.f5 Rg7 32.fxg6 hxg6 33.Tg3 a5 34.c4 Rf8 35.h3 Te2 36.Rh2 Re7 37.Tcc3 a4 38.c5 Tac2 39.Txc2 Txc2 40.Tg4 a3 41.Ta4 Tc3 42.Ta7+ Re6. 1/2 – 1/2

GHEORGHE GICĂ ALEXANDRESCU

Gheorghe Gică Alexandrescu s-a născut la 10 decembrie 1906, în

Bucureşti. El a obţinut titlul de Campion al României, în anul 1951. A antrenat mai multe generaţii de copii ce aveau să devină maeştrii renumiţi.

Iată o victorie a sa asupra unui renumit mare maestru. Bucureşti, 1951, Runda 6

Alb: Kazimierz Makarczyk Negru: Gheorghe Gică Alexandrescu

1.d4 d5 2.Cf3 c6 3.c4 Cf6 4.Cc3 dxc4 5.e3 b5 6.a4 b4 7.Cb1 Na6 8.Dc2 b3 9.Dd1 e6 10.Ne2 c5 11.0-0 Cc6 12.Cc3 cxd4 13.exd4 Db6 14.Ne3 Cd5 15.Cd2 Ca5 16.Cxd5 exd5 17.Te1 Ne7 18.Nf3 Dd6 19.Cb1 0-0 20.Cc3 Nb7 21.Dd2

Page 20: Tezaurul sahului romanesc

Dd8 22.Nf4 Nb4 23.h4 Dd7 24.h5 h6 25.Te3 Tfe8 26.Te5 Txe5 27.Txe5 Cc6 28.Nf4 Te8 29.g3 Cd8 30.Rg2 Ce6 31.Ne3 f6 32.Dc1 Cg5 33.Ne2 Nc6 34.a5 a6 35.Dh1 Df5 36.Dh4 Nxc3 37.bxc3 b2 38.Td1 b1D 0 – 1

*******

ION H. GUDJU

Ion H. Gudju a primit Medalia de aur, cu ocazia aniversării

semicentenarului F.I.D.E.

Ion H. Gudju a văzut lumina zilei la 2 iulie 1897, la Bucureşti, în cartierul Filaret, lângă Parcul Libertăţii. A învăţat şahul la vârsta de 4 ani, urmărind partidele jucate de tatăl său, H.A. Gudju şi apoi asistând la analizele făcute de acesta la tabla de joc, mai târziu, pe la nouă ani, începând să joace frecvent cu tatăl său şi cu fraţii săi mai mari. În toamna anului 1908, reuşeşte la concursul de admitere la Liceul ,,Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. În anii de liceu se preocupă de studiul şahului, întelegând că acest joc necesită studiu, cunoştinţe teoretice.

În anul 1910, Ion H. Gudju înfiinţează cercul de şah ,,M.C. Epureanu”, primul cerc de şah pentru şcolari, în amintirea unuia dintre primii şahişti români care se distinsese şi peste hotare. Primul concurs organizat în cadrul acestui cerc de şah este câştigat, la mare luptă, chiar de întemeietorul acestuia.

Fiind convins de nenumăratele virtuţi ale practicării şahului, Ion H. Gudju face eforturi deosebite de popularizare a acestuia în ziarele şi revistele vremii, prin publicarea de rubrici de şah. În 1915, el publică, în două ediţii, broşura Jocul de şah, noţiuni pentru începători.

Cu ajutorul eminentului om de ştinţă, matematicianul Gheorghe Ţiteica, Ion H. Gudju a început să predea un curs de şah, în cadrul Societăţii ,,Prietenii Ştiinţei”, destinat tuturor celor care doreau să înveţe şi să aprofundeze şahul. A fost primul curs public de şah organizat în România.

În noiembrie 1920, câştigă campionatul cercului de şah Bucureşti, devansân-du-i, cu o jumătate de punct, respectiv un punct, pe celebrii problemişti ai vremii: Wolfgang Pauly şi Leon Loewenton. Profesor universitar fiind, Ion H. Gudju îşi rezervă timp pentru a susţine propagarea jocului de şah, participând la diverse concursuri, ţinând conferinţe şi acordând simultane de şah. Părinţii, profesorii, tineretul deveneau tot mai conştienţi de imensul rol cultural-educativ al acestui joc. În aceşti ani, se înfiinţează multe cercuri de şah, mai ales în marile oraşe ale ţării. În anul 1923, devine primul campion naţional al României, înaintea lui S. Herland, M. Wechsler şi L. Loewenton. Ion H. Gudju participă la numeroase olimpiade şi turnee internaţionale iar ca o recunoaştere pe plan mondial a meritelor sale, în anul 1982, la Congresul F.I.D.E. de la Lucerna, românul Ion Gudju a fost declarat, în unanimitate, vicepreşedinte de onoare al Federaţiei Internaţionale de Şah.

19

Page 21: Tezaurul sahului romanesc

Iată trei frumoase realizări ale maestrului Ion H. Gudju:

Paris, 1924, Runda 1 Alb: Ion Gudju Negru: C. Wreford Brown

1.e4 d5 2.exd5 Cf6 3.Cc3 Cxd5 4.Cxd5 Dxd5 5.Cf3 Cc6 6.d4 Ng4 7.Ne2 0-0-0 8.c3 e6 9.Ne3 Ne7 10.b4 Nxf3 11.Nxf3 Dc4 12.Db3 Dxb3 13.axb3 Cxb4 14.cxb4 Nxb4+ 15.Re2 a6 16.g3 Td7 17.Ta4 a5 18.Ta2 Thd8 19.Tc2 Rb8 20.Ne4 g6 21.Ng5 Tf8 22.Nf6 Ne7 23.Nxe7 Txe7 24.Ta1 Td8 25.Re3 f5 26.Ng2 e5 27.Txa5 f4+ 28.gxf4 exf4+ 29.Rd3 Ted7 30.Tc4 c6 31.Te5 Rc7 32.Re4 b5 33.Txb5 Td5 34.Txd5 Txd5 35.Tc5 1 - 0

Paris, 1929 Alb: Ion Gudju Negru: Bogdanovsky

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Cf6 4.d4 exd4 5.0-0 Cxe4 6.Te1 d5 7.Cc3 Ne6 8.Cxe4 dxc4 9.Ceg5 Dd5 10.Cxf7 Rxf7 11.Cg5+ Rg8 12.Cxe6 Tc8 13.Nh6 Nb4 14.Cxg7 Ce5 15.Te2 d3 16.c3 Cf7 17.Ch5 Df5 18.Te8+ Txe8 19.Dg4+ Dxg4 20.Cf6 # 1 - 0 Această partidă este considerată de maestrul Gudju ca fiind cea mai frumoasă realizare a sa. Partida a fost publicată în mai multe reviste de şah din lume.

Maestrul Ion H.

Gudju s-a ocupat de-a lungul îndelungatei sale cariere şi de şahul artistic. Iată un studiu compus de maestru, în anul 1953.

Albul câştigă (soluţia studiului, la pag. 140)

20

Page 22: Tezaurul sahului romanesc

21

ION BĂLĂNEL

Ion Bălănel s-a născut la 7 iunie 1926, în Bucureşti. A primit titlul de maestru internaţional în anul 1954. Ocupă locul I în turneele internaţionale de la Miedzi-Zdroj şi Ploieşti. Participă la două ,,zonale” şi la cea de-a 12-a Olimpiadă.A fost campion al României în anii 1950, 1953,1955 şi 1958. Iată trei realizări ale maestrului internaţional Ion Bălănel :

Miedzy-Zdroj, 8 iunie 1952, Runda 2 Alb: Ion Bălănel Negru: Ştefan Szabo

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.a3 Nxc3+ 5.bxc3 c5 6.e3 0-0 7.Nd3 d6 8.Ce2 Cc6 9.0-0 e5 10.e4 Ng4 11.f3 Nh5 12.d5 Ca5 13.g4 Ng6 14.Ng5 h6 15.Nh4 Nh7 16.Nf2 Cd7 17.Cg3 Te8 18.Ne3 Rh8 19.Ta2 Tb8 20.Tg2 Cf8 21.Ch5 Ng6 22.Cg3 Nh7 23.Dd2 Cb3 24.Dc2 Ca5 25.Tb1 Cg6 26.Cf5 b6 27.Rh1 Dd7 28.Dd2 f6 29.h4 Ce7 30.Cg3 Tf8 31.Ch5 Cg8 32.Tbg1 Ng6 33.Cg3 Nh7 34.Cf5 Ng6 35.f4 Tbe8 36.h5 Nh7 37.Ch4 exf4 38.Nxf4 Txe4 39.Nxe4 Nxe4 40.Rh2 Nh7 41.Cg6+ Nxg6 42.hxg6 Cxc4 43.Dd3 Ce5 44.Nxe5 dxe5 45.d6 e4 46.Dd5 f5 47.Td1 e3 48.Df7 Dd8 49.d7 Dh4+ 50.Rg1 e2 51.Txe2 Dxg4+ 52.Rf1 Td8 53.Dxg8+ Txg8 54.d8D Dxg6 55.Dh4 Dc6 56.Td3 c4 57.Tde3 Rh7 58.Df4 Tf8 59.Te7 Dh1+ 60.Rf2 Tf6 61.Te1 Dd5 62.Dd4 Dxd4+ 63.cxd4 c3 64.Tc7 Td6 65.Td1 h5 66.d5 h4 67.Tc6 c2 68.Txc2 g5 69.Tc7+ Rg8 70.Rc6 Td8 71.Tg6+ Rf7 72.Txg5 Rf6 73.Th5 Re5 74.Th7 h3 75.Txh3 b5 76.Te3+ Rd6 77.Te6+ Rc5 78.Tc6+ 1-0

Marianske Lazne – Praga, 1951, Runda 6 Alb: Gedeon Barcza Negru: Ion Bălănel

1.Cf3 Cf6 2.g3 c5 3.Ng2 Cc6 4.d4 e6 5.0-0 b6 6.c4 cxd4 7.Cxd4 Nb7 8.Cc3 Nb4 9.Ca4 Ca5 10.Nxb7 Cxb7 11.Cc2 Ne7 12.Cc3 Tc8 13.Ce3 0-0 14.Nd2 Cd6 15.Da4 Dc7 16.Tac1 Dc6 17.Dxc6 dxc6 18.f3 Nb7 19.Cc2 Tfd8 20.Tfd1 Cd6 21.b3 Cf5 22.Rf1 e5 23.Ng5 h6 24.Nxf6 Nxf6 25.Ce4 Ne7 26.e3 g6 27.Re2 Cg7 28.Cf2 Ce6 29.Cg4 e4 30.Cxh6+ Rg7 31.Cg4 exf3+ 32.Rxf3 Cg5+ 33.Re2 Ne4 34.Txd8 Txd8 35.Cd4 c5 36.Cf3 Nf6 37.Cxf6 Rxf6 38.Tc2 g5 39.g4 Re6 40.h4 gxh4 41.Cxh4 Th8 42.Cf3 f5 43.gxf5+ Rxf5 44.Tc1 Cg3+ 45.Rd3 Td8+ 46.Rc2 Re4 47.Cd2+ Rxe3 48.Cb1 Td7 49.Rb2 Th7 50.Te1+ Ce2 51.Cc3 Th2 52.a4 Tg2 53.a5 Rf3 54.Tf1+ Re3 55.Cxe2 Rxe2 56.Tf7 Rd3+ 57.Ra3 Tg1 58.Txa7 b5 59.Th7 Ra1+ 60.Rb2 Txa5 61.Td7+ Re4 62.cxb5 Txb5 63.Rc3 Tb4 1/2 – 1/2

Praga – Marianske Lazne, 1954 Alb: I. Bălănel Negru: L. Szabo

1.e4 c5 2.d3 Cc6 3.Cf3 e6 4.g3 d5 5.Cbd2 Cf6 6.Ng2 Ne7 7.0-0 b6 8.Te1 Dc7 9.Cf1 d:e4 10.d:e4 Na6 11.Nf4 e5 12.Ng5 Td8 13.C3d2! N:f1 14.R:f1 C:e4?! 15.N:e4 N:g5 16.N:c6 D:c6 17.T:e5+ Rf8 18.T:g5 Dh1+ 19.Re2 Te8+ 20.Rd3 Td8+ 21.Rc3 Dc6 22.Df3! Dd7 23.Dd3 De7 24.Td5 Tc8 25.Df5 1 – 0

Page 23: Tezaurul sahului romanesc

Nicolae Grigorescu – Artilerişti în marş

DOLFI DRIMER

Dolfi Drimer este născut la 16 octombrie 1934; doctor inginer în mecanică.

Obţine titlul de maestru internaţional în anul 1969. Campion national în anii 1954, 1956, 1957, 1960, 1961 şi 1971. A participat cu succes la mai multe turnee internaţionale şi olimpiade. Renunţă la şahul competiţional, dedicându-se activităţii sale de profesor universitar.

Vă prezentăm patru partide speciale ale maestrului, în care s-a înfruntat cu campioni mondiali şi maeştrii extraclasă.

22

Page 24: Tezaurul sahului romanesc

23

Leipzig Olympiad Fin, 1960 Alb: Dolfi Drimer Negru: Mihail Botvinnik

1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 d6 6.Ng5 e6 7.Ne2 a6 8.0-0 Ne7 9.Dd2 Nd7 10.Tad1 Dc7 11.Cb3 Td8 12.Nxf6 Nxf6 13.Dxd6 Dxd6 14.Txd6 Re7 15.Td2 Nc8 16.Tfd1 Txd2 17.Txd2 h5 18.a3 g5 19.h3 Ne5 20.Td1 Nc7 21.Cc5 Ce5 22.b4 g4 23.hxg4 Cxg4 24.g3 Tg8 25.Rg2 Cf6 26.Th1 1/2-1/2

Luhacovice, 1969, Runda 13 Alb: Dolfi Drimer Negru: Viktor Korcinoi

1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 e6 5.Cb5 d6 6.c4 Cf6 7.C1c3 a6 8.Ca3 Ne7 9.Ne2 0-0 10.0-0 Tb8 11.Ne3 Nd7 12.f3 Da5 13.Db3 b6 14.Tfd1 Tfc8 15.Nf1 Ne8 16.Dc2 b5 17.cxb5 axb5 18.Caxb5 d5 19.a4 dxe4 20.fxe4 Cg4 21.De2 Cxe3 22.Dxe3 Cb4 23.De2 Db6+ 24.Rh1 Dc5 25.e5 Td8 26.Txd8 Txd8 27.Cd6 Nc6 28.Te1 Cd5 29.Cde4 Dd4 30.Dc4 Dxc4 31.Nxc4 Cb6 32.Nb5 Nxb5 33.axb5 Cc4 34.Ca4 Cxe5 35.Rg1 Tb8 36.Cec3 f6 37.Td1 Rf7 38.Rf1 Tb7 39.Re2 Cc4 40.Td4 Ce5 41.b3 f5 42.h3 Re8 43.Rd2 g5 44.Rc2 h5 45.b4 Cd7 46.Rb3 Nf6 47.Tc4 g4 48.hxg4 hxg4 49.Tc6 Rf7 50.b6 Ne5 51.Cc5 Cxc5+ 52.bxc5 Tb8 53.Rc4 Re7. 1/2 – 1/2

Hastings, 1969 Alb: Vasili Smîslov Negru: Dolfi Drimer

1.d4 Cf6 2.c4 e5 3.dxe5 Cg4 4.Cf3 Nc5 5.e3 Cc6 6.Ne2 Ccxe5 7.Cxe5 Cxe5 8.0-0 0-0 9.Cc3 Te8 10.b3 a5 11.Nb2 Ta6 12.Ca4 Nf8 13.f4 Cc6 14.c5 Ta8 15.Tf3 d6 16.Tg3 dxc5 17.Dc2 De7 18.Nd3 Cb4 19.Nxh7+ Rh8 20.Db1 Ta6 21.f5 Th6 22.f6 Txf6 23.Txf6 Dxf6 24.Tf3 Dh6 25.Te4 1/2-1/2

Hastings, 1969 Alb: Jan Timman Negru: Dolfi Drimer

1.c4 e5 2.Cc3 Cc6 3.g3 g6 4.Ng2 Ng7 5.Tb1 Cge7 6.b4 0-0 7.e3 a6 8.Cge2 d6 9.0-0 Nf5 10.d3 Dd7 11.a4 Nh3 12.Nxh3 Dxh3 13.b5 axb5 14.axb5 Cd8 15.Cd5 Dd7 16.Db3 Ce6 17.Na3 Cg5 18.f3 Cxd5 19.cxd5 f5 20.e4 fxe4 21.dxe4 Dh3 22.Dd3 b6 23.Nc1 Dxf1+ 24.Rxf1 Txf3+ 25.Dxf3 Cxf3 26.Rg2 Ce1+ 27.Rf1 Cd3 28.Ne3 h5 29.Tb3 Ta1+ 30.Rg2 Cc5 31.Nxc5 dxc5 32.Cg1 Ta2+ 33.Rh3 Nh6 34.Cf3 Rf7 35.Td3 Re7 36.g4 hxg4 37.Rxg4 Te2 0-1

Page 25: Tezaurul sahului romanesc

Theodor Aman – Voievodul Vlad Ţepeş, primindu-i pe solii turci

VICTOR CIOCÂLTEA

Victor Ciocâltea s-a născut la 16 ianuarie 1932, în Bucureşti. Obţine titlul de maestru internaţional în 1957 şi titlul de mare maestru internaţional în 1979. A câştigat titlul de campion al României în anii 1952, 1959, 1961, 1969, 1970, 1971, 1975 şi 1979. A câştigat turneele de la Reggio Emilia 1966-67, 1968-69, Dortmund 1974 şi Bucureşti 1975. La superturneul de la Thessalonik 1983 a ocupat locul al treilea. A trecut la cele veşnice în Spania, la turneul de la Manresa, 1983, răpus de un atac de cord, în timp ce analiza o partidă în camera sa de la hotel.

Nemuritoare rămâne victoria sa asupra genialului mare maestru american Robert Fischer la olimpiada de la Varna 1962, remizele cu foşti campioni mondiali şi victorii la majoritatea marilor maeştrii ai vremii.

Olimpiada de la Varna (Bulgaria), 1962 Alb: Victor Ciocâltea Negru: Boris Spasski

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d3 d5 4.Cbd2 Cc6 5.g3 Cf6 6.Ng2 Ne7 7.0-0 0-0 8.Te1 b6 9.De2 a5 10.e5 Cd7 11.Cf1 a4 12.Tb1 b5 13.h4 b4 14.Nf4 Na6 15.Dd1 a3 16.b3 Ca7 17.C1h2 Cb5 18.Ta1 Tc8 19.Cd2 Rh8 20.Dg4 Cd4 21.Tac1 Cb8 22.Chf3 Cbc6 23.Cxd4 Cxd4 24.Cf3 Cxf3+ 25.Nxf3 Dd7 26.h5 Tc7 27.Tcd1 Tfc8 28.h6 g6 29.Ng5 Nf8 30.Df4 Rg8 31.Rg2 De8 32.Df6 De7 33.Df4 De8 34.Df6 1/2 – 1/2

24

Page 26: Tezaurul sahului romanesc

25

Varna, 1962, Runda 5 Alb: Victor Ciocâltea Negru: Robert James Fischer

1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d3 Cc6 4.g3 g6 5.Ng2 Ng7 6.0-0 e5 7.c3 Cge7 8.Ch4 0-0 9.f4 exf4 10.gxf4 f5 11.Cd2 Rh8 12.Cdf3 fxe4 13.dxe4 d5 14.exd5 Dxd5 15.Dxd5 Cxd5 16.Cg5 Cb6 17.Ne3 Ca4 18.Tae1 Nd7 19.Nc1 Nf6 20.Chf3 Nf5 21.Ce5 Ce7 22.Ce4 Nh4 23.Td1 Tac8 24.Cd6 Tc7 25.Cb5 Tcc8 26.Cxa7 Ta8 27.Cb5 Ta5 28.c4 Cb6 29.Cc3 Ca4 30.Cb5 Cb6 31.Ca3 Nf6 32.Tfe1 Ca4 33.Cb5 Cb6 34.Cc3 Cc6 35.Nxc6 bxc6 36.b3 Cd7 37.Ca4 Cxe5 38.fxe5 Nh4 39.Tf1 Rg7 40.Td6 Taa8 41.Ne3 Nh3 42.Txf8 Txf8 43.Td1 Tf5 44.Cxc5 Tf3 45.Nd4 Tf4 46.e6+ Rf8 47.Ne5 Nf2+ 48.Rh1 Tg4 49.Cd7+ Re7 50.Ng3 Rxe6 51.Td6+ Re7 52.Td2 Nxg3 53.hxg3 Txg3 54.Ce5 c5 55.Rh2 Te3 56.Cd3 Nf5 57.Cxc5 h5 58.a4 h4 59.a5 g5 60.a6 Rf6 61.a7 Te8 62.Ta2 Ta8 63.b4 g4 64.b5 g3+ 65.Rg2 Rg5 66.b6 Rg4 67.b7 h3+ 68.Rf1 g2+ 69.Rxg2+ 1-0 Partida nemuritoare a marelui maestru Ciocâltea.

Sochi, 1963

Alb: Vasili Smîslov Negru: Victor Ciocâltea

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 d6 5.Cf3 0-0 6.Ne2 e5 7.0-0 Cc6 8.d5 Ce7 9.b4 Ce8 10.c5 h6 11.Cd2 f5 12.Cc4 Cf6 13.f3 f4 14.a4 g5 15.Na3 Cg6 16.b5 Ce8 17.a5 Tf7 18.b6 axb6 19.axb6 cxb6 20.Cxb6 Tb8 21.Cb5 Nf8 22.Ca7 Nd7 23.Cxd7 Txd7 24.c6 bxc6 25.Cxc6 Db6+ 26.Rh1 Ta8 27.Nc5 Db7 28.Nf2 Cf6 1/2 - 1/2

Riga, 1967 Alb: Mihail Tal Negru: Victor Ciocâltea

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 0-0 8.c3 d6 9.h3 h6 10.d4 Te8 11.Cbd2 Nf8 12.Cf1 Nd7 13.Cg3 Ca5 14.Nc2 Cc4 15.a4 c5 16.b3 Ca5 17.axb5 axb5 18.d5 g6 19.Ne3 Dc7 20.Ch2 Ng7 21.Tf1 c4 22.b4 Cb3 23.Txa8 Txa8 24.Nxb3 cxb3 25.Dxb3 Dc4 26.Dxc4 bxc4 27.Tb1 Nb5 28.Chf1 Ta3 29.Tc1 Cd7 30.Cd2 h5 31.Rf1 Nf6 32.Re1 Nd8 33.Cb1 Ta2 34.Td1 Na4 35.Tc1 Nb5 36.Cd2 Cb6 37.Nxb6 Nxb6 38.Cgf1 Rf8 39.Ce3 Nxe3 40.fxe3 h4 41.Re2 Rg7 42.Tf1 g5 43.Rd1 Na4+ 44.Re1 Nc2 45.Tf5 f6 46.Cxc4 Nxe4 47.Cxd6 Nxf5 48.Cxf5+ Rf8 49.c4 Txg2 50.c5 g4 51.c6 gxh3 52.Rf1 Td2 53.Rg1 Txd5 54.e4 Td1+ 55.Rh2 Tc1 56.b5 Tc5 57.Cd6 Re7 58.Cf5+ Re6 59.Cg7+ Re7 60.Cf5+ Rd8 61.Cd6 Rc7 62.Ce8+ Rb6 63.Rxh3 Txb5 64.c7+ Tc5 65.Cxf6 Rxc7 66.Rxh4 Tc1 67.Cg4 Rd6 68.Rg3 Tf1 69.Rg2 Tf8 70.Rg3 Te8 71.Rf3 Rc5 72.Re3 Rc4 73.Ch2 Ta8 74.Cf3 Ta5 75.Re2 Rc3 76.Re3 Rc2 77.Re2 1/2 - 1/2

Beverwijk (Olanda), 1969

Alb: Victor Ciocâltea Negru: Nona Gaprindaşvili

1.e4 g6 2.d4 Ng7 3.Cc3 d6 4.Ne3 c6 5.Dd2 b5 6.f3 Cd7 7.Ch3 a6 8.Ne2 c5 9.dxc5 Cxc5 10.Cf4 Nb7 11.0-0 Cf6 12.b4 Ccd7 13.a4 Tc8 14.Ta3 a5 15.Cxb5

Page 27: Tezaurul sahului romanesc

axb4 16.Dxb4 Na8 17.c4 Cc5 18.e5 dxe5 19.Nxc5 exf4 20.Td1 Cd7 21.Tad3 Nc6 22.a5 Tb8 23.Na7 Ne5 24.Nxb8 Dxb8 25.Dd2 Nxb5 26.cxb5 Nd6 27.b6 1-0

Constantin Brâncuşi – Alb şi negru

TEODOR GHIŢESCU

Teodor Ghiţescu s-a născut la 24 ianuarie 1934, în Bucureşti. A obţinut titlul de maestru internaţional în anul 1961 şi titlul de mare maestru în 1986. A fost campion al României în 1963. A participat la opt olimpiade, cu echipa României, a câştigat turneul internaţional al României din anul 1976. Obţine, în continuare, rezultate deosebite şi ca antrenor.

Olimpiada de la Leipzig, 1960 Alb: M. Euwe Negru: Th. Ghiţescu

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.g3 Ng7 4.Ng2 d6 5.Cc3 0-0 6.e4 Cbd7 7.Cge2 e5 8.d5 a5 9.0-0 Cc5 10.h3 Ce8 11.Ne3 f5 12.e:f5 g:f5! 13.f4 e4 14.Dd2!? h5 15.Rh2? h4 16.Nd4 h:g3+ 17.C:g3 Tf7 18.Cce2 N:d4 19.C:d4 Dh4 20.Cc2 Tg7 21.Ce2 Cf6 22.Ce3 Cd3 23.Cd4! Cg4+!! 24.C:g4 f:g4 25.De3 g3+ 26.Rg1 N:h3 27.D:e4 N:g2 28.R:g2 Dh2+ 29.Rf3 Cc5 30.Dc2 g2 31.Tg1 Dh3+ 32.Re2 Tae8+ 33.Rd1 De3! 34.Ce2 Ce4 35.a4 Cf2+ 36.Re1 Ch3. 0 - 1

26

Page 28: Tezaurul sahului romanesc

Olimpiada de la Skoplje, 1972 Alb: Theodor Ghiţescu Negru: Mihail Tal

1.c4 e5 2.Cc3 d6 3.d4 exd4 4.Dxd4 Cc6 5.Dd2 Ne6 6.b3 Cf6 7.e4 g6 8.Nb2 Ng7 9.g3 Ce5 10.f4 Ced7 11.Ng2 0-0 12.Cge2 Cc5 13.0-0 c6 14.Cd4 Db6 15.Rh1 Nd7 16.Tae1 Tfe8 17.Na1 a5 18.Cc2 Tad8 19.h3 Nc8 20.Rh2 Te7 21.Te2 Dc7 22.Td1 Tee8 23.Cd4 Td7 24.Tde1 Db6 25.Cc2 Tde7 26.Nf3 h5 27.Te3 Da7 28.T3e2 Db6 29.Te3 Ne6 30.T3e2 Dc7 31.Cd4 Nd7 32.Cc2 Rh7 33.Cd4 Nc8 34.Cc2 Db6 35.Te3 Td8 36.T3e2 Ne6 37.Cd5 cxd5 38.exd5 Tde8 39.dxe6 Txe6 40.Txe6 Txe6 41.Txe6 fxe6 42.Nd4 Dc7 43.Nxc5 Dxc5 44.Cd4 Ce4 45.Nxe4 Dxd4 46.Dxd4 Nxd4 47.Nxb7 Rg8 48.Rg2 Rf7 49.Rf3 Nc5 50.Ne4 Na3 51.g4 hxg4 52.hxg4 Rf6 53.g5+ Rf1 1/2 EU-chT Bath, 1973, Runda 2 Alb: Victor Korcinoi Negru: Theodor Ghiţescu

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 d6 5.Cf3 0-0 6.Ne2 e5 7.0-0 exd4 8.Cxd4 Te8 9.f3 c6 10.Rh1 d5 11.cxd5 cxd5 12.Nb5 Cbd7 13.exd5 a6 14.Na4 b5 15.Cc6 Db6 16.Nb3 Nb7 17.a4 Cc5 18.Ng5 Cxb3 19.Dxb3 Nxc6 20.dxc6 Dxc6 21.axb5 axb5 22.Txa8 Txa8 23.Tc1 h6 24.Te3 Dc4 25.Dd1 b4 26.Ca4 De6 27.Cb6 Te8 28.Cc4 Tc8 29.Dd3 Cd5 30.Nd2 Nxb2 31.Te1 Cf4 32.Dc2 Dxc4 33.Te8+ Rh7 0 – 1

PARADA MILITARA DE ZIUA NATIONALA - 1.DEC. 2008

27

Page 29: Tezaurul sahului romanesc

CORVIN RADOVICI

Corvin Radovici este născut în localitatea Călăţele, judeţul Cluj, la 19

decembrie 1931; profesor de limba şi literatura română. Maestru naţional din 1958, maestru internaţional din 1968; jucător în echipa olimpică a României la ediţiile din 1960, 1962 şi 1964. Este de trei ori campion naţional cu echipa de primă divizie C.S. Petrolul Ploieşti. Participă cu bune rezultate la multe turnee internaţionale. Antrenor emerit cu rezultate excepţionale: primul antrenor al marilor maeştrii Florin Gheorghiu şi Dieter Liviu Nisipeanu. Toţi elevii săi îi sunt foarte recunoscători, atât antrenorului, profesorului, dar mai ales OMULUI Corvin Radovici !

Prezentăm două partide, reprezentative pentru forţa de joc a maestrului.

Tel-Aviv, 1964 Alb: Vasili Smîslov Negru: Corvin Radovici

1.c4 e5 2.Cc3 Cc6 3.g3 d6 4.Ng2 g6 5.e3 Ng7 6.Cge2 Cge7 7.0-0 0-0 8.d4 exd4 9.Cxd4 Nd7 10.Cde2 Dc8 11.Cf4 Ce5 12.De2 Te8 13.Nd2 c6 14.Ce4 Dc7 15.Nc3 Tad8 16.h3 d5 17.cxd5 Cxd5 18.Cxd5 cxd5 19.Cg5 h6 20.Cf3 Dc4 21.Dd1 Cxf3+ 22.Dxf3 Nxc3 23.bxc3 Dxc3 24.Tfc1 De5 25.Dxd5 Dxd5 26.Nxd5 Nxh3 27.Nxb7 Te7 28.Ng2 Nxg2 29.Rxg2 Td2 30.Tc3 Tb7 1/2-1/2

Hamburg, 1965, Runda 7 Alb: David Bronstein Negru: Corvin Radovici

1.d4 d5 2.c4 c6 3.Cf3 Cf6 4.Cc3 dxc4 5.e3 b5 6.a4 b4 7.Cb1 a5 8.Nxc4 e6 9.0-0 Ne7 10.Cbd2 0-0 11.e4 Cbd7 12.De2 Nb7 13.e5 Cd5 14.Ce4 c5 15.dxc5 Cxc5 16.Cxc5 Nxc5 17.Nd3 Dc7 18.Cg5 g6 19.h4 Ne7 20.h5 Nxg5 21.Nxg5 Db6 22.Tad1 Na6 23.Nxa6 Dxa6 24.Df3 Tac8 25.Tfe1 Tfe8 26.Te2 Tc4 27.Nh6 Dc6 28.hxg6 hxg6 29.Ted2 Th4 30.Ng5 Th5 31.Dg3 Dxa4 32.Tc1 Dd7

28

Page 30: Tezaurul sahului romanesc

29

33.Nf6 Tc8 34.Tcd1 De8 35.Td4 Db5 36.Tg4 Rh7 37.Df3 Tc7 38.Tgd4 Cxf6 39.exf6 De5 40.g3 Df5 41.Tf4 Dh3 42.Dg2 Dxg2+ 43.Rxg2 g5 44.Tf3 Tc8 45.Td6 Rg6 46.b3 Thh8 47.Ta6 Ta8 48.Tc6 Thc8 49.Td6 Td8 50.Tc6 Td4 51.Tc5 Td5 52.Tc7 Tad8 53.Ta7 Tc5 54.g4 Tdc8 55.Th3 T8c7 56.Ta8 Rxf6 57.Th7 Re5 58.Tf8 Rd4 59.Th3 Td5 60.Tf3 Tdd7 61.Ta8 Tc3 62.Txa5 Txf3 63.Rxf3 Rc3 64.Txg5 Rxb3 65.Re4 Rc4 66.Tg8 Tc7 67.Tb8 b3 68.f4 Rc3 69.Re5 b2 70.f5 exf5 71.gxf5 Tc4 72.Rf6 Tb4 73.Txb4 Rxb4 74.Rxf7 b1Q 75.f6 Rc5 0 - 1 Victorie asupra vicecampionului mondial : partida nemuritoare a maestrului Radovici !

*******

GHEORGHE MITITELU

Gheorghe Mititelu este născut la Apaţa, judeţul Braşov, la 30 octombrie 1934; inginer constructor; maestru naţional din 1958, maestru internaţional din 1963. Este vicecampion naţional al României în anii 1956, 1959 şi 1974. Scrie, în 1980, în colaborare cu Constantin Ştefaniu, cartea Momente critice în pregătirea şahistă, o lucrare foarte utilă pentru cei aflaţi în luptă pentru obţinerea forţei de joc a unui maestru.

Iată două realizări deosebite ale maestrului:

Reykjavik, 11 iulie 1957, Runda 1 Alb: Gheorghe Mititelu Negru: Bent Larsen

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Ng5 h6 5.Nh4 c5 6.d5 b5 7.e3 Nb7 8.d6 0-0 9.Cf3 g5 10.Ng3 Ce4 11.Dc2 Da5 12.Tc1 Dxa2 13.cxb5 Cxc3 14.bxc3 Dxc2 15.Txc2 Ne4 16.Tc1 Na3 17.Td1 a6 18.b6 Cc6 19.Cd2 Nd5 20.Tb1 f5 21.f3 f4 22.exf4 gxf4 23.Nf2 Cd8 24.Cc4 Nxc4 25.Nxc4 Cb7 26.Td1 Nb2 27.Rd2 Cxd6 28.Ne2 Cb5 29.Nxb5 axb5 30.Nxc5 Tfb8 31.Rc2 Na3 32.Nf2 d5 33.Tb1 Ta5 34.Tb3 Td6 35.Thb1 b4 36.cxb4 Tb5 37.Rd3 e5 38.Nc5 Nf8 39.g3 fxg3 40.hxg3 Rf7 41.f4 Re6 42.fxe5 Ne7 43.Ne3 Tg8 44.Nf4 Txb6 45.b5 h5 46.Th1 Tgb8 47.Thb1 Tg8 48.Th1 Tgb8 49.Txh5 Txb5 50.Txb5 Txb5 51.Th6+ Rf5 52.Rd4 Nc5+ 53.Rxd5 Nf8+ 54.Rc6 Nxh6 55.Rxb5 Ng7 1/2 - 1/2

Turneul zonal de la Sofia, 1957, Runda 12 Alb: Gheorghe Mititelu Negru: Gerhard Pfeiffer

1. d4 Cf6 2.c4 c6 3.Cf3 d5 4.Cc3 e6 5.e3 Cbd7 6.Nd3 dxc4 7.Nxc4 b5 8.Nd3 Nb7 9.0-0 b4 10.Ce4 c5 11.Cxf6+ gxf6 12.e4 cxd4 13.Cxd4 Nc5 14.Cb3 Nb6 15.De2 a6 16.Td1 De7 17.Ne3 Nxe3 18.Dxe3 Ce5 19.Ne2 0-0 20.Cc5 Nc8 21.Tac1 Rh8 22.f4 Cg6 23.g3 Tg8 24.Rf2 a5 25.h4 Cf8 26.Nf3 Tb8 27.e5 f5 28.h5 Rg7 29.Dd4 h6 30.Dd6 Da7 31.Dd4 Db6 32.De3 Rh8 33.Td6 Da7 34.Dd4 De7 35.Td1 Ch7 36.Td8 Tb5 37.Td6 Cf8 38.Nc6 Tb8 39.Td8 Nd7 40.Txb8 Nxc6 41.Dd6 Dxd6 42.Txd6 1 – 0

Page 31: Tezaurul sahului romanesc

30

VOLODIA VAISMAN

Volodia Vaisman este născut în localitatea Bălţi (Republica Moldova), la 21 decembrie 1937; maestru internaţional, din 1975; antrenor român, din 1969, şi francez, din 1993; arbitru, din 1968; a publicat sute de articole şi patru cărţi. În România: participant la 14 semifinale, 3 finale B şi 15 finale A (locul 6 în 1973; 3-4, în 1974; 1-2, în 1978); participant la 37 de turnee internaţionale, ocupând locul I la: Iaşi – 1970, 1971, 1975; Wroclaw şi Budapesta – 1975; Kikindia –

1981; Caorle – 1982; Val Thorens – 1983; component al echipei naţionale, cu patru meciuri pe echipe, două Balcaniade şi un campionat European (semifinală şi finală); a fost, un timp, jucător prin corespondenţă, obţinând titlul de campion al României, în 1966-1967 şi 1968-1969; antrenor al echipelor Medicina (1969-1975), Universitatea Iaşi (1978-1979), Calculatorul Bucureşti (1980-1984), cu care a câştigat titlul de campion, în 1981; este autorul cărţii O idee străbate deschiderile (1983) şi a multor articole în ,,Revista română de şah” şi alte publicaţii străine. Din anul 1984 se stabileşte în Franţa. În Franţa: câştigător de openuri şi turnee, obţinând două norme de mare maestru; este participant la şase campionate ale Franţei: patru openuri şi două finale; deţine şase titluri de campion veteran şi două titluri de vicecampion, începând din 1998; participant la peste 90 de openuri rapide, obţinând două titluri de campion, în 1987 şi 1992; component al echipei Montpellier (1985-2002), câştigătoare a două ,,Coupe de France”; antrenor-formator al federaţiei franceze, pregătind, între 1993-2002, 122 de noi antrenori; colaborator la publicaţiile şahiste ,,Europe Eches” şi ,,Echec et Mat”; a publicat, în limba franceză, trei cărţi de şah; a lansat pe internet site-ul www.chesstraining.fr; are în pregătire o carte, pentru anul 2008.

Wroclaw, 1974 Alb: Volodia Vaisman Negru: R. Grabezewski

1.Cf3 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 d5 4.d4 c5 5.c:d5 C:d5 6.e4 C:c3 7.b:c3 c:d4 8.c:d4 Cc6 9.Nc4 b5!? 10.Ne2! a6 11.0-0 Nb7?! 12.a4 b4 13.d5! e:d5? 14.e:d5 Ca5 15.Nb5+! a:b5 16.Te1+ Rd7 17.Ce5+ Rc7 18.Dc2+! Cc4 19.C:c4 b:c4 20.D:c4+ Rb8 21.Te8!! D:e8 22.Nf4+ Ra7 23.Dd4+ Ra6 24.Nc7! 1 – 0

Page 32: Tezaurul sahului romanesc

31

Montana Crans, 1976 Alb: Edwin Bhend Negru: Volodia Vaisman

1.e4 e5 2.f4 d5 3.exd5 e4 4.Nc3 Nf6 5.De2 Ne7 6.d3 exd3 7.Dxd3 0-0 8.Ne3 Ca6 9.0-0-0 Cb4 10.Dc4 Nf5 11.Td2 b5 12.Dd4 c5 13.dxc6 Da5 14.Nxb5 Tfd8 15.Dc4 Ne6 16.Txd8+ Txd8 17.c7 Nxc4 18.cxd8D+ Nxd8 19.Nxc4 Cg4 20.Cd1 Cxe3 21.Cxe3 Dc5. 0 – 1

Sandomierz Vitrobud op. Polonia, 1976, Runda 7 Alb: Volodia Vaisman Negru: Peter Liangov

1.e4 c5 2.Cc3 d6 3.f4 a6 4.Cf3 Cf6 5.d4 cxd4 6.Cxd4 Dc7 7.a4 g6 8.Ne2 Ng7 9.Cb3 0-0 10.0-0 Cc6 11.g4 Cb4 12.g5 Cd7 13.a5 b6 14.Ne3 b5 15.Nf3 Nb7 16.Tf2 Tac8 17.h4 Tfd8 18.h5 e6 19.hxg6 hxg6 20.Df1 Cxc2 21.Txc2 b4 22.Dh3 bxc3 23.Txc3 Db8 24.Cd4 Txc3 25.bxc3 e5 26.Ce6 fxe6 27.Dxe6+ Rf8 28.f5 Cc5 29.Nxc5 gxf5 30.Nh5 Dc7 31.Nxd6+. 1 – 0

Bienne, 1984

Alb: H. Haselhorst Negru: Volodia Vaisman

1.e5 c5 2.Cf3 e6 3.d3 d5 4.Cbd2 Cc6 5.g3 Cf6 6.Ng2 b6 7.0-0 Nb7 8.Te1 Ne7 9.e5 Cd7 10.Cf1 g5!? 11.h3 h5 12.C1h2 Dc7 13.De2 0-0-0 14.c3 Tdg8 15.g4 h:g4 16.C:g4 Na6 17.Dc2 Rb8 18.Nd2 Cf8 19.Tab1 Cd8! 20.Tec1 Cg6 21.Nf1 Ch4! 22.Cfh2 f5! 23.e:f6 Nd6 24.b4 N:h2+ 25.C:h2 g4! 26.Rh1 g:h3 27.f3 D:h2+! 28.R:h2 C:f3+ 0 - 1

Interviu cu Maestrul Internaţional Volodia Vaisman

– Care au fost vicisitudinile copilăriei dvs. în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale?

– Născut în oraşul Bălţi, în decembrie 1937, am fost nevoit, împreună cu familia, să ne retragem în timpul războiului, traversând tot sudul Uniunii Sovietice, până la Marea Caspică. Ca mulţi alţii din generaţia mea, am cunoscut lagărele şi bolile, mi-am pierdut tatăl şi am trăit privaţiunile şi ororile războiului, fiind şi grav rănit de o mină care a omorât alţi doi copii. Din fericire, natura m-a înzestrat cu o rezistenţă şi o forţă de caracter deosebite, care m-au ajutat să ies cu bine din toate necazurile.

– Şi totuşi, cum aţi ajuns mai întâi în România şi apoi în lumea şahului ? – După război, mama s-a recăsătorit cu un prizonier român. Fiind

repatriat, el ne-a adus la Botoşani, unde, intrând la şcoală, a trebuit să învăţ limba română. Ca elev, am practicat mult timp atletismul (aruncarea discului şi a greutăţii), tenisul de masă şi jocurile sportive (mai ales volei şi baschet). Şahul l-am învăţat destul de târziu, cu un coleg de şcoală, dar am progresat repede fiind, la un moment dat, chiar convocat la o tabără naţională de juniori la Poiana Braşov, ceea ce mi-a trasat într-un fel viitorul. Şi nu regret deloc, pentru că astăzi, la încheierea carierei mele, pot spune că şahul mi-a oferit o viaţă destul de interesantă: am locuit în trei ţări, am trecut prin nenumărate altele, am vizitat

Page 33: Tezaurul sahului romanesc

32

o mulţime de locuri şi am cunoscut tot felul de oameni cu care m-am întreţinut în câteva limbi. – Aţi răzbătut cu dificultate în elita şahului românesc ?

– Drumul spre afirmare n-a fost pentru mine deloc uşor: pe de o parte, lipsa acută de literatură şahistă, de antrenori şi de adversari puternici, în micul meu orăşel moldovean şi apoi obişnuitul baraj al „combinaţiilor” jucătorilor suceveni. În 1955 reuşesc să câştig sferturile regionale şi să intru apoi la Facultatea de Filologie din Iaşi. Cu aceasta începe adevărata mea ascensiune: câştig sferturile din 1956-57-58-60, al 6-lea la semifinala din Craiova 1957, al 2-lea la finala universitară 1959, locurile 1-2 la semifinala din Iaşi şi 9-11 (din 20) în finala naţională din 1961. Jucam în fine de la egal la egal, cu cei mai buni maeştri din ţară! De atunci, am participat la 14 semifinale, 3 finale B şi 15 finale A, unde, cele mai bune locuri au fost: al 6-lea în 1973, 3-4 în 1974 şi 1-2 în 1978. Dacă adaug la aceasta cele 14 campionate pe echipe, pot spune că am jucat în jur de o mie de partide, cu un procentaj de reuşită de peste 80%. Eram de mult bun pentru ieşirea peste hotare, dar se părea că F.R.Ş. a lui Hartman avea favoriţii ei! – Ce amintiri păstraţi de la finala naţională din 1978 ?

– Am dominat concursul, dar înfrângerea la ultimul clasat (Ilijin) a făcut să termin la egalitate cu Mihai Ghindă. Atunci a intrat în funcţiune obişnuita „morişcă” de club, pentru ca ulterior să pierd meciul pentru titlu. Îmi aduc aminte cu plăcere de o întreruptă, cu Stanciu, pe care „echipa” de analiză adversă a considerat-o remiză, iar eu am găsit un câştig de studiu ! – Ar fi interesantă o trecere în revistă a activităţii dvs. internaţionale !...

– M-am mulţumit mult timp cu participarea la competiţiile interne, dar ambiţia de a mă măsura cu maeştrii străini m-a făcut să organizez un mic turneu la Iaşi, devenit ulterior „Memorialul Mihail Sadoveanu” (pe care l-am câştigat în 1970, 71, 75). Pe baza acestuia, am profitat de câteva reciprocităţi cu jucătorii polonezi. Datorită rezultatelor obţinute, federaţia îmi oferă, în 1975, două turnee la Wroclaw şi Budapesta, pe care le câştig, realizând şi normele de maestru internaţional. Sunt apoi chemat în echipa naţională pentru un meci cu R.F.G., la Bucureşti, o deplasare în Italia, la semifinala de la Crans Montana (3,5 pct. din 4 !) şi finala de la Moscova a Campionatului European pe echipe. Urmează turneele de la Vrbas, Halle şi Sandomierz, unde am obţinut rezultate foarte bune, ajungând la un Elo de 2485 (al doilea în ţară, după Florin Gheorghiu). Deodată însă, totul s-a oprit: nici o selecţie în echipa naţională, pentru turneul de la Bucureşti sau străinătate, nici măcar invitat la finala naţională. Se părea că sunt pus la index, aşa că m-am văzut obligat să mă descurc singur, plecând la turnee cu paşaport de turist. Pot astfel enumera: în Polonia la Krosno şi Rzeszow 1978, Bialystok 1979 (2-3) şi 1980 (4-5); în Cehoslovacia: Metro - Praga 1980 (3) şi 1981 (3); în Iugoslavia: Zrenjanin 1980, Kikinda 1980 (1) şi 1981 (3), Stara Pazova 1981 (4-5) şi 1982 (5), Crkva 1982; în Italia: Caorle 1982 (1-4); în Elveţia: Bienne 1982 şi în Franţa: Bagneux 1983(2-8), Val Thorens 1983 (1-2).

– Care ar fi motivele acestei marginalizări pe care o invocaţi ? – Viaţa noastră, o carieră, momentele de reuşită sunt, din păcate, efemere.

Sosirea mea în elita şahului românesc a trezit se pare gelozii şi atunci anumiţi

Page 34: Tezaurul sahului romanesc

33

invidioşi interesaţi s-au pus pe treabă: că-i vorba de hărţuiala şefului clubului meu din Iaşi, de intrigile celor care râvneau postul meu de antrenor sau de maeştrii cărora le luam locul în echipa naţională?! Cert este că, încetul cu încetul, am fost privat de toate şi, deşi am încercat să rezist câtva timp, mi-am dat seama că n-am altă alternativă decât să plec. Întâi am schimbat clubul pentru „Calculatorul” lui Graţianu, apoi am continuat să plec la competiţii cu paşaportul meu de turist din Iaşi, dar ceva în mine parcă s-a stricat. Luându-mi-se sensul existenţei mele, adică motivaţia pentru performanţă şi practica de antrenor, nu am văzut altă soluţie decât să emigrez. Bineînţeles că nu se poate lua uşor o asemenea decizie când ai deja 47 de ani şi trebuie să laşi un apartament proprietate personală şi bunurile acumulate într-o viaţă. Şi, mai ales, când îţi rişti libertatea şi viaţa dacă nu reuşeşti. După multe aventuri, cu paşapoarte eliberate şi apoi retrase de către Securitatea ieşeană, nu reuşesc să plec decât singur în iulie 1984. Revenit apoi acasă, facem o nouă cerere: de astă-dată, paşapoartele ies numai pentru mine şi soţia mea, fiind obligaţi să ne lăsăm acasă, în garanţie, fetiţa noastră de 15 ani. Cu toate că între timp sunt obligat să mă operez de o hernie hiatală, în sfârşit plecăm şi, la finele lui decembrie 1984, ajungem în Franţa, unde cerem imediat azilul politic. Desigur că la început nimic n-a fost uşor dar, amândoi fiind tare muncitori, am reuşit să răzbim şi mai ales, cu ajutorul preşedintelui Mitterrand, să ne recuperăm fiica, după nouă luni de despărţire. O viaţă nouă a început pentru noi şi nici în ziua de astăzi niciunul dintre noi nu regretă nimic… – Aţi reintrat cu greutate în circuitul competiţional ?

– Pentru a-mi câştiga existenţa, a trebuit să fac de toate: să antrenez, să scriu şi, mai ales, să joc cât mai mult şi tot felul de turnee, openuri, meciuri, maratoane, simultane etc. Dintre acestea, pot menţiona cca. 70 de concursuri individuale mai serioase (cu un procentaj de reuşită de 72%), dintre care: victorii în numeroase openuri; locul 3 şi normă de mare maestru la Openul mondial, Montpellier 1985; victorie şi a doua normă de mare maestru la Sofitel Masters, Montpellier 1987; locul 5 în Naţionalul din Epinal 1989; victorie în turneul Masters Montpellier 1992; şase titluri de campion la veterani şi două locuri 2, între 1998-2007. Având deja două norme, puteam, desigur, să devin uşor mare maestru dar, pentru aceasta, trebuia să ies peste hotarele Franţei, lăsându-mi postul de antrenor obţinut cu greu… – De fapt, când v-aţi început activitatea de antrenor ?

– Fiind repartizat în 1959 ca profesor la Costeşti, un sat neelectrificat din nordul ţării, am fost nevoit să-mi răresc mult activitatea competiţională. De aceea, după trei ani, m-am decis să plec din învăţămînt, iar când clubul din Iaşi mi-a propus postul de antrenor, m-am înscris pentru a trece examenele necesare. Aveam, astfel, mai mult timp pentru a mă pregăti şi perfecţiona, atât ca jucător cât şi ca antrenor: am devenit astfel maestru internaţional în 1975 cu un Elo de 2485, iar ca antrenor am trecut între 1969-1977 de la categoria IV la I, cu o inspecţie a lui Petre Seimeanu de nota 10 şi o lucrare de avansare, Întreruperea, analiza şi reluarea partidelor de şah, publicată în 7 numere din ,,Revista Română de Şah” (nr. 4-10/1976). În acest timp, am antrenat echipele Medicina

Page 35: Tezaurul sahului romanesc

34

Iaşi (1969-75), Universitatea Iaşi (1978-79), Voinţa Suceava (1981-82), Calculatorul Bucureşti şi lotul naţional de juniori (1980-84).

– În ce parametri a decurs activitatea dvs. de antrenor în Hexagon ? – Ajungând la Montpellier cu o asemenea carte de vizită, am avut şansa de

a obţine un contract la Serviciul de sport al Primăriei, care mi-a fost reînnoit de-a lungul a 18 ani, până la ieşirea mea la pensie, în anul 2002. Primii ani au fost mai grei, căci trebuia să umblu prin diverse şcoli. Apoi am obţinut un mic local, prin care au trecut de-a lungul anilor mii de copii. Desigur că de anumiţi tineri mă ocupam mai mult, iar alţii solicitau chiar cursuri private. Am format astfel mulţi jucători buni, dar cea mai mare reuşită a mea a fost Sophie Millet, devenită campioană a Franţei, actuala mare maestră cu un Elo de peste 2400. Federaţia franceză m-a chemat apoi să dau cursuri de perfecţionare şi, după ce am reprezentat-o la un seminar franco-german (Stuttgart, 1993), am fost numit director pentru formarea antrenorilor. Cu noua mea diplomă de antrenor-formator II, am pilotat între1993-2002 zece stagii cu un număr de 122 noi antrenori şi am echivalat alte zeci de diplome pentru maeştri şi mari maeştri internaţionali. Cum federaţia franceză este independentă şi neuitând ce prostii a trebuit să învăţ la timpul meu pentru ca să-mi trec examenele de antrenor, am încercat să-i formez pentru adevărata meserie de antrenor...

– Sunteţi în polemică faţă de o abordare tradiţionalistă a conceptului ? – Concepţia mea de antrenor-formator este că şahul e şi aşa destul de

complex ca să mai pierdem timpul şi cu alte discipline (pe care cine vrea poate eventual să le studieze). Ştiu că în România sunt mulţi antrenori formaţi după vechile canoane ale sporturilor fizice. Dar să nu uităm că şahul este o disciplină specială şi, numai îndepărtându-se de rigidităţile Şcolii Naţionale de antrenori, F.R.Ş. ar putea forma şi perfecţiona mai bine adevăraţii ei specialişti. De altfel, nu-i normal ca un simplu cunoscător în biologie, anatomie, fiziologie etc. să poată deveni cu uşurinţă antrenor de şah. În plus, faţă de alte discipline, aria antrenorilor de şah este mult mai diversă: animatorul-organizator al unui grup sau secţii, pedagogul care lucrează cu copiii, maestrul - coach al unei echipe, maestrul - consultant în teorie, specialistul - cercetător în metodologia şahistă, marele maestru angajat pentru pregătiri ocazionale, maestrul - antrenor care se ocupă de toate într-un club etc., între toate aceste ,,specializări“ putând, desigur, exista nenumărate interconexiuni. Bineînţeles că nu putem spune că un tip este superior altuia, totul depinde de personalitate şi de eficacitatea muncii. Chiar şi un mărunt animator care insuflă pasiunea şahului către mii de copii merită tot respectul nostru, în aceeaşi măsură ca şi antrenorul emerit care a scos câţiva campioni sau a condus o echipă la victorie. Important este ca fiecare să se afle la locul potrivit, ca o verigă într-un imens lanţ al depistării, formării şi perfecţionării viitoarelor generaţii de jucători de şah.

– Aţi fost unul dintre cei mai consecvenţi participanţi la concursurile pe echipe ! Aţi putea să împărtăşiţi câteva dintre secretele succesului în acest domeniu ?

– Din timpurile când conduceam echipa ieşeană ca antrenor-jucător, eram obişnuit cu atmosfera şi felul de a juca meciurile pe echipe. De altfel, pe această temă a căpitanului de echipă, am publicat un articol interesant în ,,Revista

Page 36: Tezaurul sahului romanesc

35

Română de Şah” nr. 9/1982, pe care îl recomand spre lectură. Întrucâtva îndatorat preşedintelui meu de club Jean-Claude Loubatière (care a devenit ulterior preşedintele federaţiei), foarte mult timp am fost omul său de bază în obţinerea rezultatelor: astfel, pornind de jos, am jucat şase ani în divizia a doua şi alţi şase în prima, am fost finalişti în 1988 şi de două ori câştigători ai Cupei Franţei, în 1989 şi 1997. La nivel internaţional, am jucat într-un meci Franţa – Elveţia 1986, un altul contra Cataloniei (în 2000) şi la Cupa Mitropa 1987, realizând în total 6,5 pct. din 9.

– Practicaţi cu succes şahul rapid. Sunteţi încrezător în viitorul lui ? Ce părere aveţi despre blitzuri ?

– Inexistente pe vremuri în România, openurile rapide erau în Occident foarte populare. Cum să câştigi ceva bani într-o singură zi nu era de lepădat, a trebuit să mă familiarizez cu ritmul practicat şi tehnica de joc adecvată. Pot să spun chiar că excelam în acest gen de şah, pentru că, în perioada 1985-2004, am jucat, printre altele, nu mai puţin de 90 de openuri rapide, cu două titluri de campion al Franţei şi un procentaj de reuşită de 80%. În ceea ce priveşte blitzurile, ele sunt doar o formă distractivă a şahului şi, practicate în mod exagerat, nu pot decât să deformeze stilul şi să scadă forţa de joc. Doar dacă între timp ai devenit mare maestru ! Personal, le-am practicat întotdeauna cu multă moderaţie, dar rezultatele din puţinele concursuri la care am participat au fost întotdeauna bune, fiind chiar într-un an campion regional.

– Nu sunt prea mulţi jucătorii de şah practic care sunt atraşi concomitent de problemistică şi corespondenţă. Cum s-au combinat la dvs. aceste pasiuni ?

– Atracţia mea pentru şahul artistic datează din anii de studentie, cînd petreceam ore întregi în faţa poziţiilor propuse de către Paul Leibovici. La îndemnul lui, am compus chiar câteva probleme şi studii, dintre care unele publicate, iar o problemă în 3 mutări a primit premiul 4 la concursul revistei iugoslave PROBLEM din 1959. La dispariţia marelui problemist, soţia sa mi-a pus la dispoziţie arhiva lui şi am redactat o plachetă cu cele mai bune creaţii ale sale, apărută ca Supliment nr.5/1977 al revistei Buletin Problemistic. Părerea mea de jucător este că, dacă unele studii artistice pot să ne dezvolte simţul combinativ, iar cele analitice tehnica de final, celelalte genuri de probleme (heterodoxe şi feerice) nu fac decât să ne îndepărteze de sensul luptei practice dintr-o partidă unde, nefiind dinainte condamnat, adversarul n-are nici cea mai mică intenţie să colaboreze, ba din contra! Mai târziu, când n-am putut să mă deplasez la concursuri din cauza profesoratului meu la ţară, am început să joc prin corespondenţă, cu rezultate destul de bune: primul în semifinala Campionatului Naţional 1963/64, 1-2 la finala din 1965/66, campion în 1966/67 şi 1968/69, al 2-lea în finala din 1970/71. Am mai jucat într-un meci cu Franţa (1965-68), în ediţia a VIII-a (1968-69) a semifinalei Campionatului Mondial (cu o victorie la Yivo Ney şi unde mi-am cheltuit ultimii bani cu o victorie contra unui australian) şi cu echipa Iaşiului în semifinala + finala Cupei Evrard - Delannoy (1973-74).

– Care dintre figurile şahului ieşean v-au rămas în memoria afectivă ? – Iaşiul a dat o serie de mari personalităţi şahiste, începând cu : Victor

Costin, Mihail Sadoveanu, Paul Leibovici, Octav Costăchel, Aurel Lernovici,

Page 37: Tezaurul sahului romanesc

36

Traian Ichim, Anatole Ianovcic, Milu Milescu, Sergiu Samarian etc., iar în ultimul timp : Ion Moisini (cu care am colaborat un timp), Margareta Perevoznic, Ovidiu Foişor, Gabriela Olăraşu etc.

– Sunteţi şi un om al condeiului. În ce măsură v-aţi continuat peste hotare activitatea publicistică?

– Mi-au plăcut dintotdeauna poezia, expresia scrisă, cuvântul just, ceea ce m-a făcut să urmez filologia şi să frecventez la Iaşi personalităţile literare amatoare de şah. După cum ştiţi, am scris mult pentru ,,Revista Română de Şah”, pe timpul lui Valeriu Chiose, am colaborat chiar la publicaţii străine şi am scris o carte, O idee străbate deschiderile (Bucureşti, 1983). Dacă mi se acceptau încă articolele la revistă şi mi s-a tipărit cartea, este pentru că anumitor persoane le convenea mai mult să scriu decât să joc… După părerea mea, pentru a scrie îţi trebuie înainte de toate idei, cuvintele le poţi găsi în dicţionare ! De aceea, pe măsura progreselor mele în franceză, am continuat să scriu pentru revista ,,Europe Echecs” (1985-86), apoi am elaborat o serie de cursuri în cadrul Planului naţional de antrenament al Federaţiei franceze (1987-88), am avut rubrica mea în magazinul federal ,,Echec et mat” cu peste 50 de articole între 1995-2005, în fine am mai publicat trei cărţi: Stratégies de jeu en début de partie (2000), L’intermède logistique début - milieu de partie (2001), Stratégies de jeu positionnel en milieu de partie (2002). Mai am încă multe alte manuscrise (articole şi cărţi) pe care sper să am timpul şi oportunitatea de a le face cunoscute.

– Ordinatorul e sau nu prietenul dvs.? – Informatica şi anexele ei sunt probabil cea mai mare descoperire a

comunicaţiei umane. Mă folosesc cu plăcere de avantajele ei dar, din punct de vedere şahist, agreez numai funcţia de mixer de informaţii. În schimb, consider că a juca şi a te antrena prea mult pe ordinator te poate îndepărta de specificul şahului uman, bazat în principal pe psihologie şi intuiţie.

– Anii senectuţii pot rima cu o activitate şahistă prelungită? – Cei care au crezut cu ani în urmă că m-au ,,înmormîntat” s-au înşelat

amarnic. Trecând peste cei câţiva ani de persecuţie şi apoi perioada necesară de aclimatizare a unui emigrant, pot spune că anii petrecuţi în Franţa au fost cei mai productivi din viaţa mea. De câţiva ani sunt la pensie, dar nu am abandonat decât în parte ocupaţia mea favorită. Desigur, pe măsură ce erudiţia şi experienţa cresc, forţa de joc şi performanţele scad. Aceste două aspecte nu pot merge mult timp şi la acelaşi nivel împreună, căci maestrul este, prin definiţie, un exterminator, în timp ce antrenorul este înainte de toate un pedagog. Este şi o problemă de mentalitate: egoism şi pregătire secretă contra altruism şi partajul cunoştinţelor. De aceea, personal consider că nu trebuie continuată performanţa până la adânci bătrâneţi: în primul rând, din cauza pericolului tensiunii pe care un organism în vârstă n-o mai poate suporta şi apoi, un fost mare jucător are altceva mai bun de făcut: să transmită experienţa sa tinerelor generaţii. Marea şansă a vieţii mele a fost o familie unită, cu o căsnicie de peste 40 de ani şi o fiică extrem de reuşită: multidiplomată, asistentă universitară cu un doctorat în pregătire, măritată cu un profesor de informatică cu care are o fetiţă de 10 şi un băieţel de 14 ani. Deci, acum nu joc decât din când în când o partidă pe echipe cu clubul meu, apoi nu-mi mai fac nervi cu nici un elev (deşi cererile sunt nenumărate), dar în schimb

Page 38: Tezaurul sahului romanesc

continuu să scriu. În acest sens, am deja pe ordinator cartea Stratégies d’attaque en milieu de partie şi pregătesc un site pe internet: chesstraining.fr, unde-mi voi prezenta cărţile, cariera, partidele cele mai reprezentative, o culegere de aforisme şahiste şi o metodologie a antrenamentului.

– M-aş bucura mult dacă acest interviu a reuşit să readucă sub un spot de lumină una dintre figurile importante ale şahului românesc!

– Profit de această ocazie ca să-i salut pe foştii mei elevi şi coechipieri, cât şi pe toţi aceia care mi-au păstrat o amintire plăcută. Mi-ar face multă plăcere să fiu contactat pe e-mailul: [email protected] Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, octombrie 2007

Constantin Brâncuşi – Poarta sărutului

37

Page 39: Tezaurul sahului romanesc

FLORIN GHEORGHIU

Florin Gheorghiu s-a născut în ziua de 6 aprilie 1944, în Bucureşti, doi ani mai târziu stabilindu-se cu părinţii la Ploieşti. Primul său antrenor a fost maestrul internaţional Corvin Radovici. La vârsta de 16 ani obţine primul titlu de campion de seniori al României. A obţinut titlul de maestru internaţional în anul 1963 iar în anul 1965 a devenit mare maestru internaţional, fiind primul jucător român care obţinea acest titlu. În anul 1961 devine vicecampion mondial de juniori iar doi ani mai târziu în 1963 devine campion mondial de juniori la Vrnjacka Banja în Iugoslavia. De asemenea, Florin Gheorghiu a obţinut locul întâi în campionatul României, în anii:

1960, 1962, 1964, 1965, 1966, 1967, 1973, 1977 şi 1984. A fost jucătorul de bază al echipei naţionale la multe olimpiade. A câştigat multe super turnee internaţionale: New York, Nisa, Buenos Aires, Manila, Dortmund şi multe altele.

Monte Carlo, 1963 Meci România - Ungaria, Bucureşti Alb: Lajos Portisch Negru: Florin Gheorghiu

1.d4 d5 2.c4 dxc4 3.Cf3 Cf6 4.e3 Ng4 5.Nxc4 e6 6.Db3 Nxf3 7.gxf3 Cbd7 8.Dxb7 c5 9.Cc3! Ne7?! (de recomandat era 10…Nd6, cu joc complicat şi şanse de ambele părţi) 10.d5! Tab8 (sacrificând al doilea pion, negrul caută contraşanse) 11.Dxa7 Tba8 12.Db7 Tab8 13.Da6 Ta8 14.Dc6 0-0! 15.dxc6 Cde5! (sacrificând al patrulea pion, negrul a obţinut o minunată poziţie de atac) 16.exf7+ Rh8 17.De6 Cexf3+ (primul obiectiv al negrului a fost realizat: albul nu va mai face rocada) 18.Rf1 Cfg5 (negrul recâştigă forţat, cu tempo, al doilea pion) 19.Df5 Cgxf7 20.Nxf7 Txf7 21.Rg2 Df8! (se ameninţa foarte neplăcut deschiderea coloanei f, cu piesele grele ale negrului dublate asupra pionului f2) 22.Thf1 Taa6! (o excelentă mutare de atac, care aduce în joc turnul din a8, ameninţând distrugător sosirea lui la g6) 23.Rh1 Cg8 24.Dc2! (singura apărare: pionul f2 nu poate fi abandonat) Tf3! (împiedică definitiv orice degajare a albului) 25.e4 Tag6 (în sfârşit, turnul a fost adus pe cel mai bun loc) 26.Ne3 Cf6 (calul negru revine şi el în atac) 27.Tfg1 Cfg4 28.Tgxg4! (singura şansă a albului consta în acest sacrificiu forţat de calitate) 28…Tgxg4 29.De2 Tgh4 30.Tad1 h6?! (în criză de timp, negrul strică puţin din frumuseţea acestei partied; după 30…Db8! albul ar fi trebuit să cedeze, căci nu există apărare pentru h2. După mutarea din partidă, lupta se mai prelungeşte puţin) 31.Tdd5 Ng5 32.Nxg5 hxg5 33.Tdd8 Dxd8 34.Dxf3 Db8 35.Dg3 Dxb2 36.Rg2

38

Page 40: Tezaurul sahului romanesc

39

Dd2 37.Ccd5 Dc2 38.Cc3Dd2 39.Cd5 Dd4! 40.Cc3 Thf4 41.a4 şi odată terminată criza de timp, albul, convins la analiza de acasă de inutilitatea oricărei rezistenţe, a cedat.O partidă de vis, câştigată cu negru la marele maestru Lajos Portisch, supranumit campionul lumii la alb, datorită faptului că mulţi ani a deţinut acest record şi a fost, de asemenea, mai mereu unul din pretendenţii la titlu mondial.

Monaco, Monte Carlo, 1968 Alb: Mihail Botvinnik Negru: Florin Gheorghiu

1.c4 Cf6 2.Cf3 g6 3.g3 Ng7 4.Ng2 0-0 5.0-0 d6 6.Cc3 Cc6 7.d3 e5 8.Tb1 Cd4 9.Cxd4 exd4 10.Cb5 Ce8 11.e3 dxe3 12.Nxe3 a6 13.Cc3 Cf6 14.h3 c6 15.Dd2 Ne6 16.Ce2 d5 17.Cd4 Nc8 18.b4 Te8 19.c5 Cd7 20.Tfe1 Cf8 21.Cf3 Ce6 22.d4 b5 23.cxb6 Dxb6 24.Tec1 Nd7 25.Ce5 Nxe5 26.dxe5 d4 27.Nh6 a5 28.a3 axb4 29.axb4 Db5 30.Te1 Ta3 31.Nf1 Dd5 32.Ng2 Db5 33.Db2 Ta4 34.Nf1 Dd5 35.Db3 Dxb3 36.Txb3 Tb8 37.Teb1 Cc7 38.Nd2 Ne6 39.T3b2 Nd5 40.Ng2 Nxg2 41.Rxg2 Ce6 1/2 - 1/2

Olimpiada de la Havana, Rd: 12, 1966 Alb: Florin Gheorghiu Negru: Robert James Fischer

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.f3 d5 5.a3 Nxc3+ 6.bxc3 0-0 7.cxd5 exd5 8.e3 Ch5 9.Dc2 Te8 10.g4 Cf4 11.h4 c5 12.Rf2 Cg6 13.Nd3 Cc6 14.Ce2 Ne6 15.g5 Tc8 16.h5 Nf8 17.g6 fxg6 18.hxg6 h6 19.Db1 Ca5 20.Cf4 c4 21.Nc2 Tc6 22.Ta2 Cd7 23.a4 Cf6 24.Na3 Dd7 25.Tb2 b6 26.Tb5 Cb7 27.e4 dxe4 28.Nxe4 Tcc8 29.Te5 Ng4 30.Cd5 Txe5 31.Cxf6+ gxf6 32.dxe5 Cc5 33.Nxc5 Dd2+ 34.Rg3 Nxf3 35.Nxf3 Txc5 36.Dc1 Dxc1 37.Txc1 Txe5 38.Rf4 Rg7 39.Ne4 h5 40.Td1 Re7 41.Td5 Rh6 42.Td6 Rg7 43.Tc6 h4 44.Txc4 h3 45.Rg3 Rh6 46.Nb1 Te3+ 47.Rh2 Te1 48.Nd3 Te3 49.Th4+ Rg5 50.g7 1 - 0

Palma de Mallorca, 1972 Alb: Florin Gheorghiu Negru: Viktor Korcinoi

1.Cf3 c5 2.c4 Nc6 3.g3 Cf6 4.Ng2 d5 5.cxd5 Cxd5 6.Cc3 Cc7 7.d3 g6 8.Ne3 Ce6 9.Ca4 Ccd4 10.0-0 Ng7 11.Tc1 Da5 12.Cxc5 Cxf3+ 13.Nxf3 Cxc5 14.Txc5 Dxa2 15.b4 0-0 16.Rc7 Nf6 17.Db1 Da4 18.Tfc1 Tb8 19.Dc2 Da3 20.Nh6 Ng7 21.Nxg7 Rxg7 22.Dc5 Db2 23.Dxa7 Nh3 24.Da1 Dxa1 25.Txa1 Tfc8 26.Txe7 Tc2 27.Nd5 Tbc8 28.f4 Ng4 29.Ta7 Txe2 30.Txe2 Nxe2 31.Txb7 Td8 32.Txf7+ Rh6 33.Nc4 Nxd3 34.Nxd3 Txd3 35.Rg2 Td2+ 36.Rh3 Tb2 37.Tb7 Tf2 38.b5 Tf1 39.Rh4 Tf3 40.h3 Tf2 41.Tf7 Tb2 42.g4 g5+ 43.fxg5+ Rg6 44.Tf6+ Rg7 45.Tb6 Tb3 46.g6 h6 47.g5 1-0

Londra, aprilie 1980, runda 9

Alb: Florin Gheorghiu Negru: Bent Larsen

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 Nb4+ 4.Nd2 a5 5.g3 b6 6.Ng2 Nb7 7.0-0 Ca6 8.Ng5 Ne7 9.Nxf6 Nxf6 10.Cc3 0-0 11.e4 d6 12.Dd2 g6 13.Tad1 Ng7 14.Tfe1 De7 15.e5 Tad8 16.De2 Tfe8 17.exd6 cxd6 18.Ch4 Nxg2 19.Cxg2 Db7 20.Ce3

Page 41: Tezaurul sahului romanesc

40

Cc7 21.a4 h5 22.Cb5 Cxb5 23.axb5 Ta8 24.b3 Tec8 25.Df1 a4 26.bxa4 Txa4 27.d5 e5 28.Ta1 Txa1 29.Txa1 Nh6 30.Cc2 Dc7 31.Ta4 Rg7 32.Dd3 h4 33.Rg2 hxg3 34.hxg3 Ng5 35.Rf1 Dd7 36.Df3 Te8 37.Ce3 e4 38.Dg4 De7 39.Dd1 Nxe3 40.fxe3 Dg5 41.Dd4+ Te5 42.Re2 Dxg3 43.Rd2 f6 44.Ta7+ Rh6 45.Ta1 Df3 46.Dxb6 Th5 47.Rc3 Th3 48.Rb4 Df2 49.Ta3 Db2+ 50.Ra4 Dc2+ 51.Ra5 Dd2+ 52.Ra6 Db4 53.Ta5 Rg5 54.c5 Th8 55.Dc6 Td8 56.b6 dxc5 57.b7 c4 58.Tb5 Da3+ 59.Rb6 f5 60.Dc5 1-0

Moscova, 1981, Runda 2 Alb: Garry Kasparov Negru: Florin Gheorghiu

1.d4 Nf6 2.c4 e6 3.Nf3 b6 4.g3 Ba6 5.Nbd2 Bb7 6.Bg2 Be7 7.O-O O-O 8.Qc2 d5 9.cxd5 exd5 10.Ne5 c5 11.Ndf3 Nbd7 12.Bf4 Ne4 13.dxc5 Nxe5 14.Nxe5 Bxc5 15.Rad1 Qc8 16.Qb3 Qf5 17.Nd3 Rfd8 18.Nxc5 Nxc5 19.Qb4 Rac8 20.Be3 h6 21.Qa3 Qd7 22.Bd4 Qb5 23.Bh3 Rc7 24.Qf3 Ne6 25.Bxe6 fxe6 26.Qe3 Qe8 27.Rc1 Rdc8 28.Qe5 Rf7 29.g4 Rc6 30.f4 Qd7 31.h4 Qc7 32.Rxc6 Qxe5 33.Bxe5 Bxc6 34.Rc1 Bb7 35.h5 Rf8 36.Rc7 Rf7 37.Rc3 Kh7 38.Kf2 g6 39.hxg6 Kxg6 40.Ra3 Bc6 1/2 - 1/2

Moscova, 1982 Alb: Mihail Tal Negru: Florin Gheorghiu

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 a6 5.Cc3 Dc7 6.Ne2 b5 7.Nf3 Nb7 8.De2 Cc6 9.Cxc6 dxc6 10.e5 Ce7 11.0-0 Cd5 12.Ng5 Cxc3 13.bxc3 Ne7 14.Nxe7 Dxe7 15.De3 0-0 16.Tfd1 c5 17.Txb7 Dxb7 18.Td6 h6 19.h4 Dc7 20.h5 Da5 21.Dxc5 1/2 – 1/2

Dubai, 1986 Alb: Florin Gheorghiu Negru: Anatoli Karpov

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 d5 4.Cc3 dxc4 5.e3 a6 6.a4 c5 7.Nxc4 Cc6 8.0-0 cxd4 9.exd4 Ne7 10.d5 exd5 11.Cxd5 Cxd5 12.Nxd5 0-0 13.Nxc6 bxc6 14.Dxd8 Txd8 15.Ce5 Nd7 16.Cxd7 Txd7 17.Ne3 Tb7 18.Tfc1 Txb2 19.Txc6 a5 20.g3 h6 21.Nd4 Td2 22.Ne3 Td3 23.Ta2 Nb4 24.Tcc2 Tad8 25.Tc5 Nc3 26.Ta3 Td1+ 27.Rg2 Nd2 28.Tb3 Ta1 29.Ta3 Tb1 30.Taa2 Nc1 31.Te2 Td5 32.Ne3 Nxe3 33.Txe3 Tb4 34.Te8+ Rh7 35.Te7 Tf5 36.h4 g5 37.hxg5 hxg5 38.Ta7 g4 39.Rf1 Rg6 40.Te7 Rf6 41.Te3 Tf3 42.Te8 Tc3 43.Re2 Tcc4 44.Ta8 Te4+ 45.Rd3 Te5 46.Tc8 Td5+ 47.Rc3 Tf5 48.Tc4 Tf3+ 49.Rd4 Tfb3 50.Tac2 Rf5 51.Rc5 f6 52.Rd4 Txc4+ 53.Txc4 Rg6 54.Tc5 Tf3 55.Tc2 Ta3 56.Tc4 f5 57.Rc5 Tb3 58.Rd5 Tb2 59.Tf4 Rf6 60.Rd6 1/2 - 1/2

Iată, în cele ce urmează, zece diagrame reprezentând finaluri de partide ale

marelui maestru internaţional Florin Gheorghiu. Vă invităm să găsiţi combinaţiile de câştig. (soluţiile combinatiilor le veti gasi la pagina 140 dar este de preferat sa aveţi satisfacţia de a le găsi chiar dumneavoastră )

Page 42: Tezaurul sahului romanesc

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: Theodor Ghiţescu, Bucureşti, 1966. Albul câştigă.

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: J. Enricci, Esquel, 1979. Albul câştigă.

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: Gunther Moehring, România, 1966. Albul câştigă.

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: T. Palma, Badenweiler, 1988. Albul câştigă.

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: L. Portisch, Bucureşti, Meci România–Ungaria, 1963.

Albul câştigă.

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: Ove Kinnmark, Haga, 1961. Albul mută şi câştigă.

41

Page 43: Tezaurul sahului romanesc

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: Karoly Honfi, Bucureşti, 1962. Albul câştigă.

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: Svend Pedersen, Sinaia, 1965. Albul mută şi dă mat în 6 mutări.

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: Vladimir Savon, Sinaia, 1965. Albul mută şi câştigă.

Alb: Florin Gheorghiu; Negru: L. Vyzantiadis, Havana, 1966. Albul mută şi câştigă.

VALENTIN STOICA

Valentin Stoica este născut în Bucureşti, la 15 februarie 1950. Este de profesie inginer. Devine campion naţional de juniori în 1967. Obţine titlul de maestru, în 1972, maestru internaţional din 1977. Vicecampion naţional de seniori în anul 1983. Câştigător al mai multor turnee internaţionale: Agard – 1976, Atena – 1977, Timişoara – 1981, Bougoin-Jallieu – 1982. Jucător în echipa naţionala la olimpiadele din 1980 şi 1982. Un foarte bun antrenor.

Am ales să vă prezentăm doua realizări deosebite ale maestrului Stoica : Bucureşti, 1978 Alb: Valentin Stoica Negru: Wolfgang Uhlmann

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.Ce2 dxe4 5.a3 Ne7 6.Cxe4 Cc6 7.Nf4 Cf6 8.Dd3 0-0 9.0-0-0 b6 10.C2c3 Cd5 11.Cxd5 exd5 12.Cc3 Nf6 13.Df3 Ne6 14.Ne3 Ce7

42

Page 44: Tezaurul sahului romanesc

15.g4 c5 16.Ng2 Tc8 17.Ce2 Cc6 18.h4 Dd7 19.Nh3 cxd4 20.Cxd4 Cxd4 21.Nxd4 Nxh4 22.De3 Tfe8 23.Dd2 Dc7 24.f4 Nd7 25.Rb1 Ng3 26.Ne5 Txe5 27.fxe5 Na4 28.Tc1 Dxe5 29.g5 Td8 30.Tcf1 g6 31.Tf3 Te8 32.Thf1 Te7 33.Db4 Tc7 34.Dxa4 1 - 0

Lucerna (Elveţia), 1985, Runda 1. Alb: Alexandr Beliavski Negru: Valentin Stoica

1.d4 Cf6 2.Cf3 c5 3.d5 g6 4.Cc3 Ng7 5.e4 0-0 6.a4 d6 7.Ne2 Ca6 8.0-0 Cc7 9.Nf4 b6 10.Te1 a6 11.h3 Cd7 12.Dd2 Tb8 13.Nh6 b5 14.axb5 axb5 15.Txg7 Rxg7 16.b4 cxb4 17.Ca2 Nb7 18.Cxb4 Cf6 19.De3 e6 20.Cd4 Ta8 21.Txa8 Dxa8 22.Dc3 Dc8 23.Cdc6 exd5 24.Ng4 Da8 25.exd5 Nxc6 26.dxc6 Te8 27.Ta1 Dd8 28.Ta7 Te5 29.Txc7 Dxc7 30.Ca6 Cd5 31.Dxe5+ dxe5 32.Cxc7 Cxc7 33.Nd7 Rf8 34.Rf1 Re7 35.Re2 Rd6 36.Rd3 Cd5 37.Ne8 f5 38.c4 Cf4+ 39.Rc3 bxc4 40.Rxc4 Cxg2 41.Rb5 Rc7 42.Rc5 Cf4 43.h4 Cd3+ 44.Rd5 e4 45.h5 Cxf2 0 – 1

Constantin Brâncuşi – Gândind

43

Page 45: Tezaurul sahului romanesc

44

MIRCEA PAVLOV

Mircea Pavlov este născut în Salonta, în ziua de 14 septembrie 1937; inginer; maestru internaţional din 1977; campion naţional în anii 1958, 1964, 1965, 1969, 1970, 1972, 1973; câştigător al mai multor turnee internaţionale. Este component de bază al echipei olimpice a României, la mai multe ediţii. Se dedică activităţii de antrenor şi obţine cu elevii săi multe succese pe plan intern şi internaţional. În anul 1982 i se acordă titlul de antrenor emerit. Îmbină cu succes activitatea de antrenor cu publicistica şahistă, cărţile domniei sale fiind foarte apreciate. Iată două din partidele de vârf jucate de maestrul Mircea Pavlov.

Campionatul European pe echipe Moscova, 1977 Alb: Jonathan Speelman Negru: Mircea Pavlov

1.c4 c5 2.Cc3 g6 3.g3 Ng7 4.Ng2 Cc6 5.a3 e6 6.Tb1 a5 7.Ch3 Cge7 8.Cf4 0-0 9.0-0 b6 10.e3 Nb7 11.b3 d6 12.Nb2 Tb8 13.De2 Na6 14.d3 Dd7 15.Tfd1 Rh8 16.Nh3 f5 17.d4 Cd8 18.Ng2 Te8 19.Dd2 Cc8 20.dxc5 bxc5 21.Ca4 Dc7 22.Nc3 Nxc3 23.Dxc3+ Rg8 24.e4 fxe4 25.Nxe4 Nb7 26.Te1 Cc6 27.Cd5 Df7 28.Cf6+ Rf8 29.Cxe8 Rxe8 30.Df3 Dxf3 31.Nxf3 Cd4 32.Nxb7 Txb7 33.Te3 Ce7 34.Rg2 Cef5 35.Td3 Rd7 36.Tbd1 e5 37.f3 Rc6 38.Tb1 h5 39.Tb2 g5 40.Rf2 g4 41.fxg4 hxg4 42.Cc3 Cxb3 43.Rg2 Cfd4 44.Ce4 a4 45.Tc3 Cf5 46.Cf2 Tg7 47.Te2 Ch6 48.Te4 Cd2 49.Tee3 Cb3 50.Tc2 Tg8 51.Ce4 Cf5 52.Td3 Tg7 53.Tf2 Cbd4 54.Tc3 Tb7 55.Cf6 Tg7 56.Cd5 Tb7 57.Ce3 Cxe3+ 58.Txe3 Te7 59.Te4 Te6 60.Tf7 d5 61.cxd5+ Rxd5 62.Txg4 e4. 1/2 – 1/2

EU-chT (Men), 6 iulie 1973 Alb: Dragoljub Velimirovic Negru: Mircea Pavlov

1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 a6 6.Ng5 Cc6 7.Dd2 Nd7 8.0-0-0 b5 9.De1 Cxd4 10.Txd4 Db6 11.Dd2 Nc6 12.Cd5 Db7 13.f3 h6 14.Nh4 Tc8 15.Ne2 Nd7 16.f4 Cxd5 17.exd5 g5 18.fxg5 Ng7 19.gxh6 Nxh6 20.Ng5 Ng7 21.Te1 Ne5 22.Nf4 f6 23.Nf3 Nxd4 24.Dxd4 Rd8 25.Ne4 Tc4 26.De3 Rc8 27.b3 Tc5 28.c3 a5 29.Rb2 a4 30.Nf3 axb3 31.axb3 b4 32.cxb4 Dxb4 33.Tc1 Txc1 34.Dxc1+ Rb7 35.Dd2 Dxd2+ 36.Nxd2 Txh2 37.Cc3 Nf5 38.Nf4 Th1

Page 46: Tezaurul sahului romanesc

45

39.g3 Tf1 40.Ne2 Tf2 41.Nc4 Ne4 42.Rd4 Ng2 43.Re3 Tf3+ 44.Rd4 Rb6 45.Nd3 Nf1 46.Nc4 Rb7 47.Re4 Nxc4 48.bxc4 Tc3 49.Rd4 Tc2 50.Rd3 Ta2 51.Rc3 Rc8 52.Rb4 Tc2 53.Rb3 Te2 54.Rb4 Te4 55.Rb5 Td4 56.Rb4 Rd7 57.Rc3 Td1 58.Rc2 Td4 59.Rc3 Te4 60.Rd3 f5 61.Rc3 Re8 62.Rb4 Rf7 63.Rb5 Rd4 64.Ne3 Td3 65.Nf4 Tb3+ 66.Rc6 Tc3 67.Rb5 Rf6 68.Rb4 Td3 69.Rb5 Tb3+ 70.Rc6 Tc3 71.Rb5 Tc2 72.Rb4 Tb2+ 73.Rc3 Tb1 74.c5 Tb5 75.cxd6 Txd5 76.dxe7 Rxe7 77.Rc4 Td7 78.Ne5 Rf7 79.Rc5 Rg6 80.Nd6 Rg5 81.Rc6 Td8 82.Rc7 Te8 83.Rd7 Te4 84.Nb8 Rg4. 0 – 1

Interviu cu MI Mircea Pavlov – antrenor emerit

Rep: Domnule Mircea Pavlov, să începem cu… începutul. Aşadar, când v-

aţi născut, unde şi cum aţi învăţat să faceţi primele mutări pe tabla de şah? Mircea Pavlov: M-am născut în Salonta, undeva pe lângă Oradea, în 1937

(deci anul în curs este un an rotund pentru mine) şi am copilărit în oraşul Buzău. De fapt, acolo am făcut primii paşi în şah. Am învăţat şah de la un prieten de-al meu care mă bătea de mă stingea şi atunci mama, ca să mă ambiţioneze, mi-a adus nişte partide. În primul rând mi-a adus un şah, ceea ce era mare lucru pe vremea aia şi am început să joc cu copiii la şcoală. Începutul adevărat şahist a fost prin anul 1951, când am venit cu familia în Bucureşti. Ţin minte că am plecat într-o dimineaţă, eu am venit în Bucureşti în papuci, pantofii erau pe vremea aceea un lux, şi îmi plăcea să vizitez Bucureştiul în lungi excursii care începeau în Lainici, undeva pe lângă Dămăroaia (nu sunt sigur cum se cheamă acum cartierul) şi veneam până în centru, iar prima mea cunoştinţă şahistă a fost, cred, unul dintre marile noroace din viaţă. Unde se află acum restaurantul Lido, pe la ora 4 şi jumătate era o sală mare, cu nişte uşi mari deschise şi, uitându-mă înăuntru, am văzut nişte mese de şah şi, cu curiozitatea copilului, bineînţeles că am intrat în sala respectivă, mai ales că înăuntru cineva cânta la pian. M-am aşezat lângă el – şi acum sunt pasionat de muzică – dacă nu mă înşel, cânta ceva din Bach şi l-am ascultat vreo 20 de minute, după care s-a oprit, s-a întors spre mine, era un bărbat respectabil, purta nişte ochelari interesanţi şi zice “Ţie îţi place muzica?” Zic: “Da” “Şi tu joci şah?” “Am învăţat puţin şah” – i-am spus. “Să facem prezentările. Pe mine mă cheamă Tudor Flondor”. Am avut noroc să fac cunoştinţă cu campionul României din acel an. Bineînţeles că, după şcoală, timpul mi-l petreceam la acel club. Şi al doilea noroc a fost să-l cunosc pe maestrul Petrică Seimeanu cu care jucam şi ping-pong. Ţin minte că într-o sâmbătă, când jucam ping-pong, mă întreabă “Dar tu mâine dimineaţă ce faci?” Zic “Ce să fac?!” “Te scoli de dimineaţă şi vii la Palatul Pionierilor”. Nu ştiam unde era Palatul Pionierilor.

Rep: Era antrenor acolo? Mircea Pavlov: Era antrenor la Palatul Pionierilor şi duminică dimineaţă m-

am sculat la ora 6 şi am plecat pe jos de acolo de unde stăteam eu şi am ajuns la ora 11, tot întrebând şi căutând Palatul Pionierilor. Am intrat acolo şi am văzut pentru prima dată în viaţa mea un simultan de şah. Nea Petrică juca cu vreo 50 de copii. Imediat m-a întrebat “De ce vii aşa de târziu? Aşează-te la o masă!” I-a bătut pe toţi şi mie mi-a dat şah etern. A fost o întâmplare care credeam că o să treacă neobservată, dar minunea care s-a petrecut în continuare a fost că, ducându-mă la

Page 47: Tezaurul sahului romanesc

46

liceu – eu am făcut liceul la Cantemir – odată mă cheamă directorul în cancelarie. M-am speriat, gândindu-mă să nu fi făcut ceva rău. Era un director de care tuturor ne era frică, pentru că ne mai şi trăgea câte o scatoalcă. Am spus “Bună ziua! M-aţi chemat?” M-a întrebat “Tu ştii să joci şah?” “nu prea, aşa şi aşa.” “Păi, cum? Ai făcut remiză cu maestrul Seimeanu!” Ce se întâmplase? Apăruse în gazeta “Pionierul” un întreg articol despre “marea mea performanţă”. Ei m-au obligat să fac cerc de şah la şcoală. Liceul Cantemir a avut o generaţie de buni şahişti.

Rep: Vă amintiţi de câţiva dintre ei? Mircea Pavlov: Da, cum să nu-mi amintesc. Au fost nişte jucători care au ajuns până în semifinalele ţării. Pucki Barton, de exemplu, sau Adrian Roie; am făcut un cerc de şah foarte puternic. De fapt, să ştiţi că în acea vreme era o intensă viaţă sportivă şcolară. De exemplu, pasiunea noastră era concursul interlicee care se desfăşura simultan la mai multe ramuri de sport, baschet, volei, tenis de masă, şah şi mi se pare că şi orchestre de muzică uşoară. Şi fiecare ne mândream că facem parte din acel liceu.

Rep: Dar primul antrenor cine a fost? Cum se lucra atunci? Mircea Pavlov: Primul meu antrenor a fost maestrul Henry Kapuscinski. Eu l-am prins şi pe bătrânul Herland, dar maestrul Kapuscinski avea o cultură extraordinară şi mi-a dat să citesc Partidele alese ale lui Capablanca. A fost cartea mea de căpătâi, prima carte şi de fapt cartea pe care o voi termina săptămâna viitoare (interviul a fost realizat în luna februarie, la finalele de seniori de la Amara - n.r.) e pe o temă menită tocmai să contrazică una dintre afirmaţiile lui Capablanca.

Rep: Cum se desfăşurau antrenamentele? Mircea Pavlov: Vreau să vă spun că eu am reluat acest sistem în zilele de astăzi, pentru că una dintre formele de antrenament cele mai utile era aceea în care maestrul Kapuscinski m-a pus să dau simultan la 3-4 mese a l’aveugle. Eu am început acum, cu noua generaţie de copii, această metodă de antrenament care sunt convins că deocamdată dă nişte rezultate grozave. Ne punea să jucăm foarte multe partide a l’aveugle şi ne punea să rezolvăm diagrame a l’aveugle, dar primul şi singurul meu antrenor a fost regretatul campion al României, Ion Bălănel. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că l-am cunoscut pe acest om, care sunt convins că este unul dintre geniile şahiste din România. Nu ştiu şi nu o să înţeleg niciodată de ce îi plăcea să lucreze cu mine, căci altminteri nu-i plăcea să lucreze cu alţi şahişti. El m-a atras să joc, m-a pregătit şi mi-a spus “Sunt sigur că vei intra în finala ţării. Şi am intrat din 16-imi, optimi, sferturi, semifinale şi am ieşit în finală pe locul 3, el încheind finala pe locul I.

Rep: Când se întâmpla? Mircea Pavlov: În 1958.

Rep: V-aş propune să ne întoarcem puţin în timp. Tocmai mi-a trecut prin mână o carte Turneul internaţional de şah al României din 1953…

Mircea Pavlov: …la care am fost demonstrator. Rep: Povestiţi-ne cum a fost atunci. Ştiu că au jucat 3 viitori campioni mondiali.

Mircea Pavlov: Da, vă referiţi la turneul la care au fost Petrosian, Smîslov, a fost şi Toluş care a câştigat, a fost şi Furman, a fost şi Spasski. De fapt atunci l-am cunoscut îndeaproape pe Spasski şi m-am împrietenit cu Tigran Petrosian, care a fost un om extraordinar, prietenia noastră a durat mulţi ani; din păcate s-a sfârşit

Page 48: Tezaurul sahului romanesc

47

prematur. A fost un turneu extraordinar în care se juca pe Lipscani. Este un teatru, a fost un teatru sindical acolo.

Rep: Rapsodia. Mircea Pavlov: Dacă nu mă înşel au fost şi Stahlberg şi Stoltz. Îmi

amintesc că a fost o iarnă teribilă pe care le-am trăit eu. Bineînţeles că eram suporterul înfocat al lui Victor Ciocâltea care a jucat şi nişte partide foarte frumoase acolo, dar îl iubeam foarte mult pe Ştefan Szabo, care iubea foarte multe copiii şi care ne ţinea numai în braţe pe noi, copiii, un om extraordinar care avea o forţă şi o putere de concentrare cum rar găseşti în ziua de astăzi. Îmi amintesc cum l-a scos de pe tablă pe Holmov care era vicecampionul Rusiei. A fost un turneu extraordinar de frumos ca partide. Ştiţi că pe vremea aceea demonstratorii erau aleşi dintre cei mai buni copii.

Rep: Tocmai de aceea v-am rugat să ne şi povestiţi. Mircea Pavlov: De exemplu, una dintre partidele pe care am demonstrat-o

şi care m-a uluit. Şi azi mă uit la ea şi nu-mi vine să cred că am trăit clipele acelea de tensiune, pentru că a fost o partidă extraordinară jucată de Filip contra lui Korcinoi, o partidă în care Filip a început un atac diabolic, probabil a avut un atac decisiv, probabil a crezut că rezolvă partida câştigând dama adversarului pentru două piese uşoare. Paradoxal, după ce a câştigat dama pentru două piese uşoare, Korcinoi a jucat extraordinar şi a câştigat magistral partida pe contraatac şi nimeni nu putea să creadă. Toată lumea credea că Korcinoi va ceda partida. Eu cred că o să o dau, am intenţia să o dau într-o carte ca exemplu de apărare şi de contraatac, pentru că a fost un dezechilibru total material, aparent. Şahul are frumuseţea lui intimă şi, pe măsură ce descoperi această frumuseţe, te cucereşte şi rămâi bolnav de această boală care se cheamă şah.

Rep: Cum era atmosfera atunci în sală, erau spectatori, cum erau îmbrăcaţi combatanţii?

Mircea Pavlov: Da, în primul rând, ce regret e că în ziua de astăzi şahul nu mai este tratat cu respectul şi cu consideraţia de care s-a bucurat în acele vremuri. Vreau să vă spun că sala era arhiplină. În general, la finalele ţării care se desfăşurau la Aula Universităţii, sala era arhiplină, veneau mari personalităţi, venea Şerban Tassian, a fost Jean-Paul Belmondo care a asistat rundă de rundă la o finală, este pasionat şahist. Vreau să vă spun că la partida decisivă pentru titlu, Ciocâltea cu Gheorghiu, de exemplu, de prin anii 60, toată Aula Universitară era înconjurată şi erau 4 table de demonstraţii pentru oamenii care stăteau afară în frig ca să urmărească pentru că nu au mai reuşit să intre în sală din lipsă de loc. Şi scările erau arhipline. Deci a existat o pasiunea, publicul spectator, cum să zic, se aplauda în sală, era un spectacol acolo. Astăzi, când văd că turneele sunt fără spectatori, este ca şi când pentru şahiştii care iubesc şahul şi vor să creeze partida de şah, mi se pare ca fotbaliştii care joacă fără public pe stadion. În sfârşit, vremurile s-au schimbat. Nu sunt un nostalgic, dar regret acele timpuri. Încă mai există, culmea, ştiţi, trebuie să facem ceva să readucem şahul acolo unde a fost la noi, încă în Europa sunt concursuri extraordinare, cu participare de cinci mii de jucători, de exemplu Wijk aan Zee este un festival al prieteniei oamenilor din întreaga lume. Televiziunea, de exemplu, în Olanda are două, trei ore de şah. Ce mă mâhneşte, vedeţi, ultimii cinci ani din viaţa noastră şahistă au lăsat o amprentă

Page 49: Tezaurul sahului romanesc

48

groaznică vizavi de interesul presei pentru şah. Ştiţi că în zilele noastre se desfăşoară două concursuri mari de şah. A fost turneul de la Wijk aan Zee şi acum se desfăşoară în paralel turneul de la Linares. În dorinţa de a populariza şi a vorbi despre şah, m-am adresat personal rubricii de sport de la “Realitatea”, cu ideea ca, pe lângă multitudinea de ştiri sportive, să spună că mai există în lume un turneu la care joacă astăzi Anand, Topalov ş.a.m.d. Din păcate, la noi nu se mai spune nici un cuvânt despre şah şi trebuie să facem ceva ca să readucem interesul oamenilor pentru şah.

Rep: Haideţi să ne întoarcem puţin în timp. Spuneţi-mi, cum erau îmbrăcaţi atunci oamenii, concurenţii. Cum intrau în sală, aveau un mod anume?

Mircea Pavlov: Vai de mine ! În primul rând, nu se concepea să vii la partida de şah fără cravată şi fără cămaşă albă şi fără să ai un sacou sau ceva, un pantalon călcat. Veneai ca la o sărbătoare. Nu se putea, nu puteai să intri pentru că erau spectatorii care te urmăreau. Nu se putea veni în blugi, nu se putea aşa ceva. Erai tratat şi taxat ca atare, imediat. Bine, ştiţi că şi Fischer de exemplu, Fischer a spus că dorinţa lui este ca şahul să se joace în smochinguri.

Rep: Vreau să ne povestiţi cum se pregătea un şahist în perioada anilor ’50. Existau reviste de şah, se mai editau cărţi?

Mircea Pavlov: Eu am avut norocul să fiu solicitat de campionul României, Bălănel. Se pregătea şi îşi făcea o schimbare de repertoriu. Trecea de la d2-d4 la e2-e4 şi a vrut, a ţinut să facă treaba asta numai cu mine. Avea o metodă de lucru foarte interesantă. De exemplu, documentaţia era foarte puţină. De fapt, singurele cărţi erau cele ale lui Pachman, în limba cehă, o limbă dificilă pentru noi, erau revistele ruseşti şi revista noastră. Vreau să vă spun că revista noastră de şah noi o ştiam pe de rost. Ştiam că, la pag 14, sus în dreapta, este partida dintre cutare şi cutare şi când mă uit ce bogăţie de literatură este acum la noi şi foarte greu cineva se mai decide să mai cumpere o carte, cu toate că şahul se învaţă numai din cărţi - asta să fie foarte clar, pentru toată lumea - mi se pare ciudat. Dar începusem să povestesc, deci în primul rând căutam să ne facem, din puţinele reviste pe care le aveam, să ne alegem nişte partide model. Pe baza acestor partide model, urma consultarea cărţilor de teorie existente. Era o carte, mi se pare, în limbă germană şi cărţile lui Pachman, dar vedeţi, fiind foarte puţin material, contribuţia personală avea un rol decisiv. De exemplu, Bălănel a rămas, într-un fel, celebru pentru că foarte multe inovaţii pe care el mi le-a arătat şi eu le-am aplicat, erau publicate în revistele ruseşti peste un an, doi, ca o analiză a echipajului de pe nu ştiu care navă rusească sau, de exemplu, jumătate din cartea lui Averbach despre finaluri de dame este scris de Bălănel. Averbach a lansat un concurs în revista “64”, de final de dame cu pion pe coloana “g”. Bălănel a muncit, eu ştiu cele 80 de pagini pe care le-a trimis şi pe care le-am regăsit în cartea lui Averbach. Bălănel a descoperit unde trebuie să stea regele părţii mai slabe ca să obţină remiză, dar e vorba de multe alte inovaţii. Eu am câştigat o partidă la maestrul internaţional Bela Soos fără să am o mutare personală. Totul era analiză, mutare de mutare. Bine, tipul a fost genial. Eu am obligaţia morală să scriu o carte despre el pentru că, de exemplu, cineva se îndoia de el pentru că păţise o chestie grozavă. M-am întâlnit cu maestrul Silaghi care m-a întrebat ce este cu maestrul Bălănel. Întreb: ,,Dar ce s-a întâmplat?” “Am păţit o chestie

Page 50: Tezaurul sahului romanesc

49

groaznică cu el. Tocmai când stăteam bine în partidă, s-a uitat spre mine şi mi-a anunţat mat în opt mutări, la care m-am uitat jumătate de oră, crezând că îmi va spune ceva serios. N-am reuşit să văd nimic. N-am văzut nici prima mutare, nici cea de a doua mutare, numai cu două mutări înainte am văzut o manevră extraordinară”. Bălănel o văzuse - de altfel am dat-o şi în cartea mea de combinaţii, Cooperarea tactică. Bălănel a fost genial, păcat că s-a prăpădit cum s-a prăpădit.

Rep: Poate cei care vor lectura interviul nu ştiu ce s-a întâmplat cu Ion Bălănel. Ne puteţi spune dvs.?

Mircea Pavlov: Bălănel a fost una din victimele acestui serviciu de Securitate de la noi. Probabil că a avut nişte ,,prieteni”, pentru că întotdeauna se găsesc astfel de ,,prieteni”, care l-au turnat pentru nişte motive, nu se cunosc care. A fost ridicat de către Securitate, a fost anchetat şi a plecat direct la ospiciu. Aceasta se întâmpla în 1958.

Rep: De care dintre personalităţile anilor ’60 vă mai amintiţi şi aţi putea să ne vorbiţi? Dr. Troianescu?

Mircea Pavlov: Dr. Troianescu era un sufletist şi, ce mi-a plăcut, era un luptător. Juca cu o plăcere extraordinară. Deja era la o vârstă înaintată, juca cu noi în finală şi se ambiţiona şi ne mai bătea, se mai înfuria. Bine, în primul rând a fost un profesionist, un specialist, a fost chirurg ORL, la Spitalul de Urgenţă. El se scula în fiecare dimineaţă la ora 6 şi până la 7 făcea şah, după care pleca pe jos la serviciu. A fost un om, avem o amintire extraordinară pentru delicateţea, pentru fineţea acestui om. De fapt, toată generaţia lui, aş putea să mai vorbesc de Silberman, de maestrul Toma Popa, au fost nişte oameni deosebiţi. În general, în vechea generaţie erau oameni de mare cultură.

Rep: Pe acea vreme toţi marii jucători ai României lucrau, nimeni nu se putea dedica şahului.

Mircea Pavlov: Eu, toată viaţa, am făcut inginerie. Era şi foarte greu. Într-adevăr, mai erau şi nişte facilităti, se acorda un program redus de 4 ore, dar în general nu puteai să-l faci pentru că îţi era ruşine faţă de ceilalţi colegi. În general, toţi marii şahişti au fost doctori, ingineri, profesori, economişti. Singurul care, probabil, a fost profesionist era Victor Ciocâltea care, tot aşa, din motive neplăcute, nu a putut urma o facultate. El nu a putut să facă nici armată. Era campionul României şi a fost luat la rezervele de muncă, la lopată, pentru că, fiind fiu de burghez, de chiabur, nu avea voie să ţină puşca în mână şi el a muncit la cazma. Era campionul României, câştigase meciul cu Troianescu. Noi am trăit nişte vremuri pe care nu le dorim celor tineri.

Rep: Au fost nişte jucători în anii ’50, ’60, un vicecampion dacă nu mă înşel, Gunsberger, au mai fost şi alţii care au dispărut de pe firmament.

Mircea Pavlov: Vă face impresia că Gunsberger a dispărut. Gunsberger este cel mai vechi prieten al meu, vorbim pe internet. Este stabilit în Israel şi chiar a jucat la ultima ediţie a veteranilor şi e supărat pe mine pentru că nu m-am dus să joc şi eu.

Rep: Tocmai asta vroiam să subliniez, să ne amintiţi de persoanele care au dispărut din şah, pentru că aşa era situaţia, aşa era sistemul.

Page 51: Tezaurul sahului romanesc

50

Mircea Pavlov: Da, am avut nişte şahişti foarte talentaţi, de exemplu inginerul Gavrilă. Era un talent. După aceea, Veniamin Urseanu, iarăşi un profesor, un antrenor, un om de cultură, cu un caracter minunat. De cine să vă mai povestesc? Mişu Rădulescu, de exemplu. E greu să vi-l descriu, Mişu Rădulescu trebuia văzut, cu acel zâmbet al lui şi cu modul de a analiza. “Stai, băiete, că nu e chiar aşa cum zici tu”. Era o altă lume. Ce deosebeşte lumea de atunci de lumea de astăzi este faptul că exista o familie şahistă, oamenii erau prieteni între ei, toţi ne ajutam, sufeream unul pentru altul şi am rămas prietenii. Uitaţi, eu şi acum am rămas prieten cu Dorel Ghizdavu, care este în America, iarăşi un jucător de excepţie, maestru internaţional, dar care plecând în America s-a pierdut. Îmi promite acum că vine să joace la mine în echipă (râde)... Acum nu mai este acea prietenie între şahişti, între şahiste.

Rep: Apropo de şahiste. A fost momentul Emmen, Olanda, 1957. Dvs. precis că aţi urmărit alături de alţi şahişti români de la Bucureşti. Apăreau în presa de sport, în presa vremii, rezultatele, se transmiteau la Radio?

Mircea Pavlov: Bineînţeles. În primul rând, rubrica de şah în toate revistele de sport era una dintre rubricile care ocupa un spaţiu suficient de mare. De exemplu, să vedeţi comentariul de la fiecare rundă din finală. Fiecare partidă era prezentată, cu diagrame, cu întâmplări, cu momente de partidă, cu greşeli ş.a.m.d. Deci lumea urmărea, lumea citea. Rezultatul a fost apreciat la Bucureşti şi de fapt n-aş vrea să jignesc pe nimeni, însă şahul în România a trăit în special datorită rezultatelor fetelor care au avut atâtea rezultate frumoase la olimpiadă. Am avut şi eu o contribuţie la obţinerea medaliilor de argint de la Lucerna, când noi am condus până în ultima rundă. Şahul a fost apreciat datorită rezultatelor de mare valoare ale fetelor, ale lui Gheorghiu şi ale lui Ciocâltea.

Rep: La câte olimpiade aţi participat? Mircea Pavlov: La două ca jucător şi la 8 ca antrenor şi căpitan de echipă.

Rep: Aici vroiam să ajung. V-aţi ocupat şi de antrenorat. Cum a evoluat munca aceasta de antrenorat de-a lungul deceniilor, de la anii ’50 şi până în prezent ?

Mircea Pavlov: E o temă greu de abordat. În mare, aş vrea să spun că am început să mă ocup de antrenorat prin 1978 când am preluat echipa olimpică feminină.

Rep: Cum se prelua echipa atunci? Se făceau propuneri la federaţie, care era sistemul?

Mircea Pavlov: Eu am fost chemat şi mi s-a spus: “de mâine te ocupi de echipa olimpică feminină”. Şi cu asta basta, nu se putea discuta mai mult. Era o sarcină. Într-adevăr, ni se creau nişte condiţii, ni se acordau unul sau două cantonamente pe an, dar cantonamente în care se lucra foarte intens. Toată problema a fost metodica antrenamentelor. Din punctul ăsta de vedere, lucrurile sunt greu de explicat. Părerea mea este că unele dintre rezultate la olimpiade se datoresc metodelor noastre de pregătire. Noi am venit, probabil, cu nişte metode de pregătire bune, poate nu din punct de vedere tehnic, ci din punct de vedere psihologic. Marea majoritate a timpului, antrenorii, colectivele noastre de antrenori şi eu am lucrat în permanenţă cu un antrenor de excepţie care nu este nici astăzi solicitat, un om care are nişte cunoştinte şahiste ieşite din comun, mă

Page 52: Tezaurul sahului romanesc

51

refer la Şerban Neamţu. El a fost colegul meu de lot şi marea majoritate a timpului l-am consumat analizând partidele adversarelor, mai ales a partidelor câştigate cu greşeli pentru că aşa e făcută lumea, în general o fată dacă a câştigat o partidă, ea o va repeta fiind convinsă că a jucat bine. La olimpiada de la Lucerna, din 1982, din cele 33 de puncte, 9 puncte s-au făcut tocmai datorită pregătirii deosebite, speciale, la adversar, pe care noi am folosit-o. Noi nu aveam cartotecile pe care le aveau ruşii, dar am căutat acest sistem pe care îl aflasem de la Pinter. El făcea altfel. Tocmai apăruseră enciclopediile şi căuta defectele din enciclopedii ca să le folosească drept noutăţi. Baza stătea totuşi într-un volum de muncă nu atât de mare, cât foarte foarte bine orientat pe teme. Rep: Cum se lucra în cantonamente, individual sau în colectiv?

Mircea Pavlov: Eu am preferat munca individuală, să lucrez ochi în ochi cu jucătorul. Se mai fac şi şedinţe de tehnică de calcul, care nu necesită contactul direct cu jucătorul.

Rep: Câte ore se lucra în cantonament? Mircea Pavlov: 6-8 ore, minimum, dar în general se lucra mai mult. Este

vorba de dorinţa personală de perfecţionare a jucătorilor. Rep: Aţi avut satisfacţia muncii dvs. la turnee de mare anvergură, la

olimpiade, să vedeţi că aţi pregătit exact o jucătoare? Mircea Pavlov: Un exemplu care mi-a plăcut foarte mult. Există şi acum

dacă nu mă înşel, Caietul antrenorului nr. 3. Ca să fac pregătirea pentru olimpiadele de la Malta si de la Lucerna, am căutat şi am înjghebat un material care există şi acum (eu nu-l mai am din păcate) în care am luat principiile de final ale lui Capablanca şi le-am exemplificat cu poziţii tip. Două dintre jucătoare mi-au creat mari satisfacţii, Marina Pogorevici şi Dana Nuţu. Luând principiile lui Capablanca şi plecând de la faptul că cooperarea damă - cal este mai bună de regulă decât cea dintre damă şi nebun a fost una dintre tema cantonamentului dinaintea unui turneu zonal pe care Marina Pogorevici l-a câştigat detaşat, în 1980 dacă nu mă înşel. Era primul ei mare turneu şi în prima rundă a jucat cu Eretova, o mare maestră experimentată, care participase la 4-5 cicluri de campionat mondial. A jucat o variantă extrem de simplă, s-au schimbat piesele grele. Marina a schimbat un nebun şi a intrat în final cu damă şi cal contra damă şi nebun şi a pus toţi pionii pe culoarea nebunului, adică a aplicat exact planul de joc pe care noi îl făcusem la antrenamente. Mi-a plăcut foarte mult pentru că nu a fost o găselniţă de deschidere, a fost o chestie de concepţie pe care ea şi-o însuşise la perfecţiune. Ăsta e unul din cazuri, dar sunt multe altele. 9 partide s-au câştigat din deschidere. Dana Nuţu, de exemplu, care a făcut 11 din 12 la acea olimpiadă, a câştigat 4 partide din deschidere într-o variantă din Siciliană pe care noi o jucam.

Rep: Cum se jucau campionatele de echipe altădată? Mircea Pavlov: Eu cred că aceste campionate de echipe sunt baza

dezvoltării mişcării şahiste într-o ţară. Campionatul pe echipe era o sărbătoare a şahului. Aşa cum Olimpiadele sunt sărbătoarea şahului mondial, campionatul pe echipe era sărbătoarea şahului naţional. Tot anul, jucătorii se pregăteau pentru acest campionat şi viaţa cluburilor depindea în mare măsură de rezultatele acestor campionate. Se juca pe echipe mixte, peste tot se joacă pe echipe mixte, în

Page 53: Tezaurul sahului romanesc

52

campionatul Franţei sunt echipe mixte. Am fost foarte supărat după această măsură acceptată de F.R. Şah, de separare a campionatului, masculin şi feminin, pentru că este metoda sigură de a omorî şahul feminin care ne-a adus atâtea performanţe. Altfel se ocupă cluburile de şahul feminin atunci când echipele sunt mixte şi altfel se ocupă cluburile când sunt campionate separate. În sfârşit, eu cred că ar trebui să se revină asupra acestei măsuri.

Rep: Să vorbim în continuare de Mircea Pavlov, autorul de cărţi de şah... Mircea Pavlov: Eu am avut nişte perioade destul de triste în şah. Aşa e viaţă

făcută, dar pe de o parte, poate fiecare rău are binele lui, cum se spune. De exemplu, una dintre perioadele mele triste a fost în anii ’85 când, tot aşa, o lucrătură prietenească a unui grup de tovarăşi m-a eliminat din toate loturile. Mi-au fost inventate nişte motive, astăzi lumea ar râde dacă ar auzi, dar în sfârşit 5 ani am fost fără paşaport. Şi atunci, m-am gândit ce aş putea să fac pentru şahul românesc. De ce? Pentru că în 1985, ducându-mă la Campionatul mondial sau european cu una dintre şahistele noastre foarte talentate (care din păcate a plecat peste graniţă), Mădălina Stroe, m-am oprit la prietenul meu Holmov, la Moscova, să stăm la un pahar de vorbă. Atunci, am văzut la el pe raft un material, nişte foi trase la xerox şi curiozitatea nu m-a lăsat şi m-am uitat pe acele foi, să văd despre ce este vorba. Mi-a spus “Este un material pentru copiii supradotaţi. Eu mă duc acum să o pregătesc pe Sofieva pentru Mondiale”. În timp ce vorbea, mă uitam pe carte ca să văd esenţa procesului de pregătire şi a metodicii şi am aflat nişte lucruri care mi-au deschis ochii. Pentru că am avut plăcerea să lucrez foarte mult cu Tal, i-am fost şi secondant la turneul de la Montpellier, unde analizam cu el. În 1985 am început să strâng mult material pentru a-i înarma pe copiii noştri cu aceste cărţi. De fapt ele reprezintă gândirea şahistă modernă, care poate fi văzută în orice partidă jucată de un mare maestru. Ceea ce mă doare cel mai mult este că unii dintre antrenori, din orgoliu, nu recomandă aceste cărţi copiilor. Cunosc jucători ajunşi la nivel de candidat de maestru sau categoria I care nici nu au auzit de aceste cărţi.

Rep: Să trecem în revistă titlurile... Mircea Pavlov: Prima carte a fost despre meciul Kasparov - Anand. A doua

a fost Cooperarea tactică. A treia carte a fost Olimpiada de la Elista, în care poate am reuşit, zic eu, cred că va rămâne mult timp o olimpiadă de referinţă pentru echipa masculină pentru că în ultima rundă noi am jucat la masa 1. Asta nu s-a mai întâmplat la nici o olimpiadă, dar a fost o echipă de aur atunci. După aceea sunt cele două cărţi de Cooperarea tactică, volumul 1 şi 2, Construcţia colaborării dintre figuri şi urmează volumul 3, în curs de apariţie.

Rep: V-aş ruga să vorbiţi şi despre o personalitate a şahului românesc, autor de cărţi, Sergiu Samarian...

Mircea Pavlov: Sergiu Samarian este poate unul din oamenii de o bogăţie sufletească şi de o dragoste neţărmurită faţă de şah. Pentru acea vreme, era omul care umbla după cărţile de şah cum umblă arheologul după descoperiri. Cărţile de şah erau cea mai mare delectare pentru el. Când găsea o carte, primul lucru pe care îl făcea este să te cheme la el ca să ţi-o arate şi să ţi-o dea să o citeşti, adică un om extraordinar. Ca jucător de şah, nu a fost o valoare, dar a fost un om de o cultură deosebită. El ne-a învăţat extraordinar de multă psihologie şahistă. Puteai să

Page 54: Tezaurul sahului romanesc

53

discuţi cu el orice, vorbea multe limbi. Era un om deosebit care nu a mai putut suporta şi a plecat în Germania, prin 1976.

Rep: Am văzut că semna cu nume diferite. A avut probleme până să plece? Mircea Pavlov: El a fost bănuit că ar fi fost legionar şi nu a avut drept de

semnătură. Nu a avut serviciu. El lucra ca om de serviciu, aşa era plătit. Pentru el şahul era viaţa, altceva nu avea. Era persona non-grata. De aceea, până la sfârşit nu a putut suporta şi în 1976 a plecat în Germania unde a fost făcut imediat antrenor federal.

Rep: Ce ar fi făcut maestrul Mircea Pavlov dacă nu ar fi fost inventat şahul? Mircea Pavlov: ...E foarte greu de spus. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a

făcut un om bogat. Nu în sens material. Bogăţia constă în oamenii cu care ai avut de a face. Eu am avut de a face şi am putut să stau de vorbă cu Petrosian, cu Tal, Korcinoi, Ciocâltea, cu Averbach, Holmov, Spasski. Am jucat blitz-uri cu Najdorf. Oamenii ăştia te îmbogăţesc sufleteşte.

Rep: Vă gândiţi să semnaţi şi o carte de memorialistică şahistă? Mircea Pavlov: Când mă uit cât de puţin interesaţi sunt tinerii în general faţă

de şah, nu ştiu în ce măsură ar mai fi utilă o asemenea carte. Deocamdată vreau să-mi termin volumul 3 şi vreau neapărat, o consider o datorie morală, să scriu o carte despre Bălănel. După aceea, mai vorbim...

(Interviu realizat de Ştefan Baciu) ©Federaţia Română de Şah, 2007

*******

SERGIU HENRIC GRUNBERG

Sergiu Henric Grünberg este născut în 1947 la Timişoara; maestru internaţional; locul 3 la campionatul naţional din anul 1978 şi campion naţional în anul 1984. Antrenor emerit. Succesele din ultimii 15 ani ai echipei AEM – LUXTEN Timişoara precum şi ai campionilor naţionali de la acest club sunt, în bună măsură, şi rodul străduinţelor acestui antrenor de top.

Iată una din frumoasele victorii obţinute de maestrul Grunberg împotriva unuia dintre marii maeştrii din topul primilor 20 de jucători din lume. Budapest Spring Open, 1990, Runda 1 Alb: Peter Leko Negru: Sergiu Henric Grunberg

1.e4 Cf6 2.Cc3 d5 3.exd5 Cxd5 4.Nc4 Cb6 5.Nb3 a5 6.a3 a4 7.Na2 Cc6 8.Cge2 Ng4 9.0-0 e6 10.d4 Ta5 11.f3 Nf5 12.Ne3 Ne7 13.Dd2 0-0 14.Tad1 Cd5 15.Nxd5 exd5 16.Tfe1 b5 17.Cg3 Ng6 18.Cce2 b4 19.axb4 Cxb4 20.Tc1 a3 21.bxa3 Txa3 22.Cf4 Da8 23.Cxg6 hxg6 24.Nf4 Dd8 25.Ta1 Txa1 26.Txa1 Cc6 27.Dc3 Nf6 28.Ne3 Ce7 29.Ta7 c6 30.Dc5 Te8 31.Rf2 Db8 32.Ta3 Rh7 33.Tb3 Dc7 34.Ta3 Nh4 35.Da7 Dd6 36.Dc5 De6 37.Td3 Cf5 38.Da3 c5 39.Dc1 c4 40.Tc3 Db6 41.Dd1 Db2. 0 - 1

Page 55: Tezaurul sahului romanesc

CAROL PARTOŞ (Campion naţional 1972- maestru internaţional)

Montreux, 1977 Alb: Viktor Korcinoi Negru: Carol Partos

1.c4 Cf6 2.Cc3 e6 3.e4 d5 4.cxd5 exd5 5.e5 d4 6.exf6 dxc3 7.De2+ Ne6 8.dxc3 Cd7 9.fxg7 Nxg7 10.Cf3 0-0 11.Dc2 Te8 12.Ne2 Nc4 13.Ne3 Nxe2 14.Dxe2 Cf6 15.0-0 Cg4 16.h3 Cxe3 17.fxe3 Te6 18.Df2 Df6 19.Tae1 Tae8 20.Ch4 Dxf2+ 21.Rxf2 b5 22.Cf5 a5 23.Te2 Td8 24.Tc1 Ne5 25.Re1 Rf8 26.Td1 Txd1+ 27.Rxd1 Re8 28.Rc2 c6 29.g4 h6 30.Td2 Tg6 31.Tf2 Nc7 32.b3 Ne5 33.a4 bxa4 34.bxa4 Rd7 35.Ch4 Tg7 36.Tf5 Ng3 37.Cf3 Nc7 38.Ce5+ Nxe5 39.Txe5 Tg5 40.Txg5 hxg5 41.Rd3 c5 42.Re4 Re6 43.c4 f6 44.Rf3 Re5 45.Rf2 Rd6 46.Rg3 Re5 47.h4 gxh4+ 48.Rxh4 Re4 49.Rh5 Rd3 50.Rg6 Rxc4 51.Rxf6 Rb4 52.g5 c4 53.g6 c3 54.g7 c2 55.g8D c1D 56.Dg4+ Ra3. 1/2 - 1/2

*******

MIHAI VIOREL GHINDĂ

Mihai Viorel Ghindă s-a născut în ziua de 25 iulie 1949, la Bucureşti. A obţinut titlul de maestru internaţional în anul 1977. A câştigat titlul de campion al României în anii: 1976, 1978 şi 1983. Din participările sale la turnee internaţionale: Hamburg – 1980 (1-2); Hamburg – 1982 (1-2); Katerini – 1982 (1-

54

Page 56: Tezaurul sahului romanesc

55

2). În perioada 1978-1982 a fost component al echipei olimpice a României. Este unul dintre cei mai buni antrenori români în activitate.

Iată trei partide jucate de maestrul Mihai Ghindă cu trei mari maeştrii de top :

Dortmund, 1979, Runda 5 Alb: John Nunn Negru: Mihai-Viorel Ghindă

1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 e6 6.g4 h6 7.g5 hxg5 8.Nxg5 Cc6 9.Dd2 Db6 10.Cb3 a6 11.0-0-0 Dc7 12.f4 b5 13.Ng2 b4 14.Ca4 e5 15.fxe5 dxe5 16.h3 Ne6 17.Df2 Cd7 18.Ne3 Ca5 19.Rb1 Cc4 20.Cac5 Cxc5 21.Nxc5 Tc8 22.Nxf8 Rxf8 23.Cc5 Th6 24.Cxe6+ Txe6 25.Td3 Tf6 26.Nf3 Cd6 27.Dd2 a5 28.Td1 Cc4 29.De2 Td6 30.Txd6 Cxd6 31.Td5 Ce8 32.Ng4 Td8 33.Dd2 Txd5 34.Dxd5 Cf6 35.Da8+ Re7 36.Ne2 Db6 37.Nd1 g6 38.b3 Dd4 39.Nf3 De3 40.Dxa5 De1+ 41.Rb2 Dc3+ 42.Rb1 1/2 – 1/2

Varşovia, ianuarie 1979, Runda 7 Alb: Mihai-Viorel Ghindă Negru: Wlodzimierz Schmidt

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cc6 5.Cc3 a6 6.Ne2 d6 7.f4 Cf6 8.Ne3 Ne7 9.Dd2 0-0 10.0-0-0 Nd7 11.g4 Cxd4 12.Dxd4 Nc6 13.g5 Cd7 14.Thg1 e5 15.Dd2 exf4 16.Nxf4 Ce5 17.h4 b5 18.h5 Tc8 19.Rb1 Dc7 20.g6 fxg6 21.Nxe5 dxe5 22.hxg6 Nb4 23.Ng4 Tce8 24.Nd7 Nxd7 25.gxh7+ Rh8 26.Txg7 Rxg7 27.h8D+ Txh8 28.Dg5+ Rf7 29.Tf1+ Nf5 30.Dxf5+ Rg8 31.Dg6+ Dg7 32.Dxe8+ Nf8 33.De6+ 1/2 – 1/2

Balcaniada de la Plovdiv, 1982 Alb: M. Ghindă Negru: M. Knezevici

1.e4 Cf6 2.e5 Cd5 3.d4 d6 4.Cf3 d:e5 5.C:e5 g6 6.Nc4 Ne6 7.Nb3! c6! 8.0-0!? Ng7 9.c4!? Cb6 10.Te1 0-0 11.Cc3 N:e5 12.T:e5 Cbd7 13.T:e6! F:e6 14.De2 Cf6 15.D:e6+ Rg7 16.c5! Cbd5 17.C;d5 C;d5 18.De5+ Rg8 19.Nh6 Tf7 20.De6! Dc8 21.N:d5 c:d5 22.D:d5 Df5 23.D:f5 T:f5 24.Ne3! g5 25.h3 Td5 26.b4! h6 27.a4 Tad8 28.Rh2! e5 29.d:e5 T:e5 30.b5 Te4 31.a5 Tb4 32.b6 a.b6 33.a:b6 Td7 34.Ta8+ Rg7 35.g4! Te4 36.Rg3 Tee7 37.h4! g:h4+ 38.R:h4 Tf7 39.Tc8 Tde7 40.c6 b:c6 41.Nd4+ 1 - 0

Interviu cu Maestrul Internaţional Mihail Viorel Ghindă, antrenor emerit Noţiunea de model şahist - uneori vie, alteori pietrificată - a avut o pondere însemnată în primii dvs. paşi spre performanţă ? Joc şah de când mă ştiu. Mi-ar fi greu să precizez când şi cum am început săjoc. Cred că dintotdeauna, aşa că nu am putut avea niciun model precis. Măduceam în Cişmigiu, „la Pătrăţica” şi jucam şah toată ziua, de multe oriuitând de şcoală sau casă. Aici am văzut pentru prima oară în viaţă un şahistadevărat, în carne şi oase: pe marele campion Ion Bălănel. Intrat deja într-un con de umbră (a părăsit şahul de mare performanţă din cauza unei bolinedrepte provocată de persecuţiile suferite, în care un rol important l-a jucatSecuritatea stârnită de câţiva delatori geloşi pe talentul său) juca încă unşah fenomenal pentru mine. Jucând cu el, am văzut în premieră mondială

Page 57: Tezaurul sahului romanesc

56

varianta care începe cu 9...Nb7 în Spaniola clasică, care a fost ulteriorbotezată varianta Zaiţev.In timp (nu mai ţin exact minte când) m-am înscris la cercul de şah de laPalatul Pionierilor la maestrul Traian Ichim (campion naţional îin 1947), careavea o răbdare îngereasca cu noi şi in mod special cu mine care eram celmai neastâmpărat dintre ucenici. Mult mai târziu, atunci când m-am întorsdin armată în 1970, i-am cunoscut îndeaproape pe şahiştii de mare şi medieperformanţă şi ce am văzut nu prea m-a încântat: aranjamente, „bisericuţe”pe clanuri sau cluburi, campionate individuale jucate „pe echipe”. DinamoBraşov nu era deţinătoarea patentului „jocului în haită” (= datul de puncteunui singur jucător pentru a-l scoate campion), el fusese inventat înainte dea mă apuca eu de şah. Completau peisajul bârfele duşmănoase, dar la loc decinste tronau turnătoriile la Securitate. Aici a fost coadă mare, turnătoriadevenind prin condeiele unora o adevarată artă, dusă cu voluptate peculmile perfecţiunii. Nu aş vrea să redeschid răni încă nevindecate, dar tipulde turnător rafinat şi de succes ca Bălăceanu-Stolnici a avut multe clone şi înlumea şahului. Şi azi vă mai întâlniţi cu ei/ele şi vă daţi un „bună ziua”ceremonios, neştiind că vorbiţi cu adevăraţi scriitori/oare, specializaţiexclusiv în literatura „de sertar”.Eram în termeni buni şi uneori prieten cu mai toţi puştii din generaţia mea:Sergiu Grunberg, Dorel Ghizdavu, Iulian Drăghici, Monel Tratatovici, DanWolf etc.De generaţia matură m-am ţinut precaut la distanţă, cu excepţia notabilă amaestrului Vasile (Ţuţu) Georgescu Sr., cel care mi-a influenţat profundcariera şi chiar cursul vieţii. În primul rând Ţuţu m-a făcut să înţeleg ceînseamnă bunătatea, eleganţa în comportament şi nobleţea sufletească.Dispariţia lui prematură, după o boală necruţătoare, a lăsat un golpermanent în sufletul meu.Toata viaţa am fost un tip aparte (nu întotdeauna în sensul bun alcuvântului), căruia nu i-a plăcut să imite pe nimeni şi de aceea nu am avutmodele de urmat. În 1966 obţineaţi la Ploieşti titlul naţional de juniori, la egalitate cu Dumitru Ghizdavu. Acest ex-aequo poate fi interpretat şi la modul simbolic, printr-un paralelism ulterior al carierelor ? În primul rând vreau să precizez că pe vremea junioratului meu existanumai un singur campionat de juniori, unde participau toţi jucătorii de la 0 la17 ani. Mai luasem şi în 1965 o medalie, cea de bronz, iar în 1966 era ultimamea şansă să ies campion. De aceea am jucat în fiecare partidă până la regecontra rege.Dorel Ghizdavu a fost probabil cel mai talentat jucător al generaţiei noastre,al treilea în ierarhia naţională după Gheorghiu şi Ciocâltea, aşa că un titlul decampion de juniori „suflat” la potou datorită victoriei în partida directă a fostun bun start în cariera de şahist de mare performanţă.Cu aceasta ocazie am intrat pe „lista neagră” a lui Dorel, care m-a urmăritcu înverşunare pe unde jucam, lucru extrem de benefic pentru mine. Amînvăţat mult din partidele cu el şi am sfârşit prin a deveni prieteni, în pofidaconcurenţei. Ne pregăteam împreună, scriindu-ne caietele de deschideri lamaşină şi schimbând copiile făcute la indigo...Din 1971 am devenit colegi în echipa naţională de seniori şi din 1973 colegide club la Universitatea Bucureşti, unde am fost amândoi cei mai tineri

Page 58: Tezaurul sahului romanesc

57

antrenori salariaţi din şahul românesc. Aici am construit împreună cuprietenul nostru comun Iulian Drăghici (care în calitatea sa de conducător alsecţiei de şah ne-a adus pe amândoi ca antrenori aproape simultan) cea maiputernică echipă de jucători tineri avută vreodată de un club universitar. Maimult ca sigur, Universitatea Bucureşti din anii 1973-1983 a fost echipa cu celmai mare IQ şi cultură din întreaga istorie a şahului românesc.Pe lângă noi doi mai jucau Sergiu Grunberg, Mihai Şubă, Valentin Stoica,Dan Zara, Şerban Teodorescu, Florin Stoenescu, Dorin Bena, ElisabetaPolihroniade, Eugenia Ghindă etc. Începând din 1974 am câştigat frecventcampionatul naţional pe echipe având la pupitru ca manager şi căpitan peIulian Drăghici care, datorită diplomaţiei şi priceperii sale, reuşea sămobilizeze şi să armonizeze atâtea personalităţi puternice.Dorel Ghizdavu a debutat mult mai devreme decât mine în echipa olimpică -în 1972 - iar la Olimpiada de la Nisa 1974 a făcut pe masa a 4-a unul dintrecele mai bune rezultate individuale din istoria participărilor româneşti laOlimpiade 12,5 puncte din 18 partide (!!), adică 69,4% (cu tot cupreliminarii). Păcat că din 1974 drumurile ca şi carierele noastre profesionale s-audespărţit radical, emigrarea sa în SUA şi apoi viaţa de acolo obligându-l peDorel să abandoneze o carieră şahistă atât de promiţătoare.Chiar şi acum menţin cu Dorel o legătură strânsă prin Yahoo Messenger şiSkype. Este bine merci la Cleveland, mai pasionat de şah ca oricând şiştiind absolut tot ce se întâmplă în România şi în şahul mondial şiromânesc. De multe ori mai bine decât mine ☺. Aţi fost martor la jumătate de veac din istoria şahului. Ar fi interesant de aflat care sunt jucătorii pe care-i consideraţi emblematici, pe decenii: ‘60, ‘70, ‘80, ‘90 şi, fireşte, şahistul actualei perioade. Ce părere aveţi despre cariera lui Korchnoi (l-aţi cunoscut personal ?), care acoperă tot acest interval ? Cam mult o jumătate de secol, să spunem mai degrabă 40 de ani. Cred căşahul modern a fost influenţat în mare măsură de cei 2 giganţi care auschimbat esenţial trendul epocii. Primul este fără îndoială Bobby Fischer, celcare a modernizat complet şahul, modificând percepţia contemporanilordespre strategie şi mai ales despre dinamica partidei. Să nu uităm că totBobby este primul care a cerut condiţii foarte bune pentru jucătorii de top şică tot el a deschis calea spre premiile mari din ziua de azi. Pe aceeaşitreaptă a podiumului, frizând şi el perfecţiunea, se află Gary Kasparov,şahistul nepereche, cel care a părăsit mult prea devreme (la fel ca şi Bobby)arena competiţională. Amândoi au fost mistuiţi de intensitatea cu care s-audăruit zeiţei Caissa şi nedorind să fie altfel decât unici s-au retras în plinăglorie. Personal sunt convins că, cel puţin până la momentul actual, Gary a fostultimul monstru sacru al şahului mondial. Cei care joacă acum sunt fărăîndoială şahişti foarte puternici, dar care nu impresionează în mod deosebit.De altfel se vede cu ochiul liber: campionii mondiali se schimbă unul dupăaltul, ca într-un carusel. Nimeni nu rezistă mai mult de un an şi este normal.Sunt mulţi jucători de valori apropiate şi câştigă cel care este în formă maibună sau care este mai motivat ori mai bine pregătit teoretic. Din aceastăcauză este greu de spus care este liderul actualei perioade, alegeţi voi.Original este Morozevich, încântător este Shirov, supererudit este Ivanchuk,

Page 59: Tezaurul sahului romanesc

58

tehnică perfectă are Kramnik, încrâncenat este Topalov. Cel care are dintoate aceste calităţi este Anand, dar parcă acum îi lipseşte câteodată energiaşi apetitul pentru joc; de parcă titlul de campion mondial a venit prea târziuşi Vishy este deja obosit şi uzat de cei 30 de ani petrecuţi în fata tablei.Viktor Korchnoi este unul dintre cei mai controversaţi şahişti din istoriaşahului modern. Poţi să-l iubeşti (mai greu căci este tare rău de gură) saupoţi să-l deteşti (o mare parte din colegii de superclasă o şi fac), dar nu poţisă-l ignori. Este un fenomen, unic prin puterea sa uriaşă de recuperare şiprin talent, aflat în prima linie a şahului mondial din ultima jumătate desecol. L-am cunoscut la Bucureşti, unde am debutat ca.... demonstrant la Turneulinternaţional al României din 1966, demonstrând mai toate partidele sale.Deşi pe vremea aceea era un mare admirator al lui Bachus, făcând deseorilibaţii şi înainte de partidă, Viktor Lvovich a câştigat cu multă uşurinţăturneul cu 12,5 p. din 14 runde, lăsând numai 3 remize cu Gheorghiu,Kavalek şi Czerniak. În timpul turneului am facut remiză cu el într-unsimultan dat împotriva loturilor de juniori/tineret a României în care puştii i-au făcut multe clipe grele marelui jucător. Pe urmă l-am revăzut de maimulte ori, dar mai lungă a fost întâlnirea din 1980 la 3200 de metrialtitudine la un turneu în Franţa, la Courchevel. Viktor Lvovich pregătea oechipă franceză şi uneori serile jucam din plictiseală bridge, unde raportul deforţe era invers celui de la şah.Olimpiadă dupa olimpiadă ne-am tot întâlnit şi am rămas plăcut impresionatde gentileţea cu care vorbea cu mine. Un mare jucător care va rămâne înistorie, un adevărat truditor al şahului, care impresionează prin uriaşa savitalitate atât la tablă, cât şi în viaţa de toate zilele. Desigur că a fost şi estesocotit un tip extrem de incomod, dar cum să-l judec pe Korchnoi tocmai eu,care candidez cu succes la titlul de „cel mai incomod şahist” din ultimele 4decenii ale şahului românesc !? Aţi obţinut primul titlu naţional în 1976, la Timişoara, determinând Revista Română de Şah să titreze: „Mihai Ghindă – campion al ţării înaintea marilor favoriţi !”. Pentru dvs. a reprezentat chiar o surpriză? Surpriza ar fi fost dacă câştigam campionatul din 1970, la debutul meu la 21de ani (după doi ani de armată „la sânge”) în finala de seniori.Şi atunci (în 1970) am jucat foarte bine, câştigând partidă dupa partidă (+8=10 -1) şi fiind în frunte mai toată finala. Dar, jucând încrâncenat rundă derundă, (eu nu am aparţinut niciodată vreunui clan) am obosit şi ultimele 2runde (a 18-a şi a 19-a !!) am ratat elementar (în partida cu Adrian Buzăaveam mat în câteva mutări, material în plus şi am „înghiţit” o elementarăcombinaţie de şah etern). Am fost întrecut de Gheorghiu şi Ciocâltea, carese „odihniseră” fiecare în câte 5-6 partide, cam câţi şahişti număra clanulfiecăruia. Ba chiar erau unii care cotizau în ambele părţi pentru a nu supărape cei doi care aveau un cuvânt greu în şahul românesc.Revenind la finala din 1976, m-a distrat cumplit un truc nou din uriaşapanoplie a lui Florin Gheorghiu. Conducând eu cu o jumătate de punctînaintea ultimelor runde vine Florin la mine şi-mi spune cu un glas gingaş desirenă, destinat marilor „şurubării”:„Mihai, eu nu pot să-mi permit (sic!) ca să ies în urma altui şahist român.Uite ce îţi propun, mai fă şi tu o remiză, mai câştig şi eu câte una şi ieşim la

Page 60: Tezaurul sahului romanesc

59

egalitate şi facem meci de baraj”. Nepricepând de ce aş participa la acestproiect bizar mă uitam la el perplex şi atunci vine explicaţia:„Ştii că eu sunt foarte ocupat şi nu o să mă prezint la meci. Tu o să câştigioricum titlul de campion, fie şi prin forfait, eu nu ies în urma ta şi toatălumea este mulţumită. Plus că vei avea tot sprijinul meu pentru echipanaţională şi dacă eşti “băiat bun” facem rost şi de invitaţii peste hotare şi teajut şi la vize”.Am refuzat politicos, cu toate riscurile de rigoare, afilierea la clanulGheorghiu şi am câştigat toate partidele rămase, rămânând cu jumătateamea de punct avans.Am aflat 12 ani mai târziu în 1988 după Olimpiada de la Salonic ce memorielungă poate avea Fl. Gheorghiu. Atunci am fost suspendat 2 ani dinactivitatea internaţională (împreună cu Ovidiu Foişor) pentru că după 20 deani de jucat în echipa reprezentativă am fost demascat în cel mai pur stilcomunist drept „un rău coleg de echipă”, un „misfit”. Vă las să ghiciţi cinedeclarase acest lucru în faţa comisiei de anchetă? Ce loc consideraţi că aveţi în cadrul generaţiei dvs., care a scris pagini importante din istoria şahului românesc? Am avut şansa să fac parte dintr-un şah puternic, cu mulţi jucători de clasăinternaţională. Este greu să delimitezi generaţiile în şah, termenul„generaţie” este prea vag. Sociologic are 10-15 ani.În acestă perioadă de reală glorie a şahului românesc masculin (cea aşahului feminin începuse cu mult înainte) au jucat cu motoarele turate lamaximum atât şahişti cu 15-20 de ani mai în vârstă decât mine (V. Ciocâlteaşi Th. Ghiţescu), cât şi cu 10-15 ani mai tineri (Const.Ionescu, Ovidiu Foişor,M. Marin şi Dan Bărbulescu). Deci „generaţia mea” s-ar întinde teoretic pe oplajă de 25-30 de ani, plină de şahişti puternici.Ce pot să vă spun? Cred că locul meu, în perioadele de formă maximă, afost în zona locurilor 3-4, mese pe care am jucat cu mici excepţii în echipaRomâniei, începând din 1967 şi terminând cu retragerea voluntară dinnaţională în 1992.Au fost destui jucători de primă mână în generaţia mea propriu-zisă. Înprimul rând Mihai Şubă (1947), apoi Valentin Stoica (1950) şi SergiuGrunberg (1947). Toţi trei mi-au fost colegi de echipă, atât la UniversitateaBucureşti, cât şi la echipele naţională şi olimpică.Singurul dintre toţi şahistii din generaţia mea cu care am fost cu adevăratprieten din copilărie şi până în prezent (timp de 44 de ani) este SergiuGrunberg, cu care nu m-am certat niciodată. În ciuda faptului că de multeori am avut interese divergente, amândoi conducând formaţii puternice,echipe fanion în şahul românesc, întotdeauna ne-am sprijinit reciproc înaceastă junglă a şahului, apărându-ne reciproc spatele.Numai cu Sergiu am chefuit în noaptea de iarnă a lui 1974 în care s-a născutLaura - fiica mea - şi bănuiesc că pe MI Mihai Grunberg, primul său născut,nu-l cheamă întâmplător aşa. Cu Sergiu stăteam în cameră la cantonamenteşi când mergeam cu echipa naţională, până când Sergiu a devenitsecundantul lui Şubă, care l-a mutat „manu militari” în cartierul său generaldin camera vecină, ca să aibă un auditoriu inteligent dupa partidă, până laprimele ore ale dimineţii.

Page 61: Tezaurul sahului romanesc

60

În anul 1977, echipa masculină a României a obţinut un excepţional loc 4 la Campionatul European de la Moscova, cu atât mai remarcabil cu cât s-a jucat într-o formulă „lungă” (8 mese), a priori mai puţin favorabilă nouă. Cum s-a ajuns la această clasare ? A fost un succes major al şahului masculin, primul (cred) dintr-o serie cares-a întins pe o perioadă de peste 15 ani, în care o combinaţie fericită deexperienţă (Gheorghiu, Ciocâltea, Ghiţescu, Ungureanu, Vaisman) şi tinereţe(Şubă, Ghindă, Urzică, Stoica şi mai târziu Const. Ionescu, Foişor şi M.Marin) a dat rezultate deosebite. Majoritatea noului val de atunci juca cuferocitate la câştig (spre deosebire de majoritatea jucătorilor din actualageneraţie) iar cei cu experienţă „ţineau” foarte bine în frâu adversarii declasă, altoindu-i când li se ivea ocazia.La Moscova, într-o companie foarte selectă, în ultima rundă am jucat cuIugoslavia cu medaliile pe masă. Clasamentul era mai mult decât ameţitorpentru o echipă cu un singur mare maestru: URSS 35,5 p, ROMANIA 26,5,Ungaria 25,5 şi Iugoslavia 24,5 etc. Era suficientă o înfrângere cu 3-5 pentruo medalie de bronz şi o înfrângere la limită sau un meci egal pentru medaliade argint, în funcţie de rezultatul meciului Ungaria-Cehoslovacia.Eu, deşi campion en-titre, nu am putut juca primele 6 runde din turneu fiindinternat la un spital din Moscova cu o puternică hemoragie gastrică,declanşată de un ulcer imediat după ce am ajuns la hotel.„Profitând” de absenţa mea, echipa a jucat senzaţional dar în ultimele 3runde Vaisman şi Urzică au pierdut repetat şi au trecut pe „ -2”. Probabil şidin cauza mizei uriaşe, dr. Octav Troianescu, eternul căpitan al echipeiRomâniei a considerat că ar trebui să joc neapărat în ultimul meci pentru a-l„neutraliza” cu negrul pe MMI Bruno Parma. După o ceartă interminabilă cupersonalul, am ieşit din spital fără asentimentul medicilor, pe semnăturaproprie, angajându-mă să-mi asum toate riscurile. Deşi tactica noastră areuşit parţial, negrul remizând 3 partide din 4 (a pierdut surprinzător tocmaiŞubă la Matanovic), am pierdut din păcate de 2 ori cu piesele albe şicoroborat cu victoria la scor simetric a Ungariei (5,5 – 2,5) am „căzut” pelocul 4, dar la o distanţă considerabilă +8, faţă de locul 5 Bulgaria. Peultimul loc (VIII !) s-a clasat Anglia, cu 5 mari maeştri şi John Nunn la primamasă. De la noi cel mai bine a jucat (pentru a câta oară ?) Mihai Şubă, carea şi câştigat masa a treia cu 4,5 din 7 şi cu victorie la Balashov. O piesă romantică, deloc în rimă cu vremurile actuale pline de turbulenţe, se numea „Heidelbergul de altădată”. Ce amintiri păstraţi din oraşul unde v-aţi impus în turneul din 1979 ? Heidelbergul a fost primul turneu internaţional cu premii consistente câştigatde mine în Occident, la o a doua participare de acest gen. A fost un turneudestul de tare, pe locul II clasându-se unul din cei mai puternici şahişti aiepocii, MMI Roman Dzindzichashvili. La acest turneu principala meapreocupare a fost să „scutur” de solzi şarpele monetar european, dar la felde mult am dorit să las o bună impresie organizatorilor şi oficialilor princombativitate şi sportivitate la debutul meu în RFG în turnee individuale.Cu scorul de 7,5 puncte din 9 runde şi luptând până la regii „goi” am reuşitamândouă dezideratele şi timp de un deceniu am fost invitat an de an înGermania. Din păcate, deşi au mai urmat destule victorii în Germania şi nu numai, eraprea târziu pentru mine; aveam deja 30 de ani.

Page 62: Tezaurul sahului romanesc

61

Indiferenţa celor din FRŞah (până la venirea d-lui Anghel Vrabie) faţă dejucătorii tineri, lupta nonstop pentru un loc sub soare cu generaţia maturăcare recurgea la orice arme permise şi adesea nepermise de etică, condiţiiledure de viaţă din comunism, marile dificultăţi în obţinerea paşaportului, lipsaunei locuinţe decente, salariul şi premiile de mizerie m-au frânat enorm îndezvoltarea mea şahistă. Şi nu numai pe mine! Toată generaţia mea a trăitîn aceste condiţii! Unii au făcut compromisuri majore cu regimul, alţii, printrecare m-am numărat, au preferat viaţa grea pactului cu diavolul.Ca să nu mai menţionez faptul că eu (iarăşi ca mai toată generaţia mea) amfost autodidact, trebuind să redescopăr de unul singur focul şi roata. Pelângă criza de antrenori, care se perpetuează şi azi, în acele vremuri nuexistau nici măcar cărţi de şah, numai câteva titluri bune pentru jucătoriidebutanţi de genul „300 partide alese ale lui Alehin” sau „100 de partide alelui Botvinnik”. Noroc că lunar vedeam câteva sute de partide din cele 3-4reviste sovietice, cât a fost posibil şi asta până spre sfârşitul anilor ‘80, cândabonamentele la orice presă străină au fost interzise.Astăzi dacă investeşti câteva sute de euro poţi să te apuci să studiezi singurşi să devii MMI dacă ai timp şi putere de muncă. Ai bani, poţi să-ţi permiţi săangajezi pe cei mai buni antrenori din lume.Acum dacă ai chef, te urci în tren sau avion şi pleci direct la Cappelle sauHeidelberg. Noi făceam luni de zile de anticameră, trebuind să linguşimdiverşii lachei ai camarilei roşii, promiţând recompense grase la întoarceredoar-doar primim vreo viză sau ni se dă vreo invitaţie. Ca să plec laHeidelberg, a trebuit ca secretarul general de atunci al FRŞah, dl Vrabie, săgireze personal pentru mine că mă voi întoarce acasă la soţie şi copil,riscându-şi slujba printre altele.Ce timpuri ! Frumoase pentru că eram tineri, oribile din cauza servituţilor.Eheu! Fugaces labuntur anni! Ce a mai rămas din încărcătura psihologică a barajelor pentru titlul naţional din anii 1978 şi 1980, unul câştigat, altul pierdut?Două baraje diferite cu doi jucători total opuşi.În 1978 cu Volodea Vaisman a fost o simplă formalitate, datorită diferenţeimare de întelegere a jocului de şah dintre adversari. Ba chiar mi-am permisşi o licenţă în ultima partidă, când la scorul de 2-1 pentru mine am refuzatremiza propusă la mutarea 20 de Vaisman, deşi dacă pierdeam aş fi ratattitlul de campion.L-am refuzat pentru că 2,5-1,5 mi se părea prea puţin şi am vrut să-l batcât mai rău, pentru a tranşa la tablă neînţelegerile din viaţa de zi cu zi. S-aterminat cu 3-1 şi cu regretul că am irosit o poziţie cu avantaj clar în rundaa treia şi scorul nu a fost şi mai sever. Amuzant a fost că secundantul meula acest baraj a fost tocmai Mihai Şubă, cel cu care am jucat în barajul din1981. Aici situaţia era exact invers, Mihai Şubă era favoritul şi mie îmi ajungea 2-2ca să fiu campion. În finală (în care ne-am distanţat mult faţă de locul 3, cu+4 sau + 5), făcusem o remiză paşnică şi scorul dintre noi doi era pânăatunci egal (2-2) şi destule remize.Am remizat prima rundă, am câştigat cu un elegant sacrificiu în runda adoua şi îmi mai trebuia o remiză din ultimele 2 partide pentru un nou titlu.Dar... eram în plin proces de divorţ (nefinalizat de altfel) şi noapte de noaptemă certam cu soţia mea, căreia nu-i păsa dacă eu joc bine sau rău. Nopţile

Page 63: Tezaurul sahului romanesc

62

nedormite şi tensiunea nervoasă şi-au spus cuvântul şi am pierdut ambelepartide în poziţii decente. Şocul a fost atât de mare, încat am pierdut şiurmătoarele 5 partide din turneul de mari maeştri de la Bochum (jucat la osăptămână distanţă) unele cu piesă curată în plus (Hermann) sau cu doipioni în plus (Chandler).Şapte partide pierdute la rând, asta da „încărcătură” psihologică! Aţi jucat în echipa naţională a României la 7 Olimpiade consecutive, între anii 1978-1990, cu un scor de 35,5 pct. din 64, iar între 1980-1986 aţi avut procentaje de peste 60%. Este Olimpiada de la Salonic, unde ţara noastră a ocupat un excelent loc 5, cea la care ţineţi cel mai mult?Ca să fiu cinstit, eu nu ţin în mod special la niciun rezultat de al meu. Nusunt prea mulţumit de calitatea şahului pe care l-am jucat în relativ scurtamea carieră şahistă de 40 de ani (scurtă comparativ cu alţii care au jucatîncă 20-30 ani după vârsta la care eu m-am retras: Korchnoi, Smyslov sauNajdorf, etc), nici de multele ratări care au caracterizat jocul meu. Nu credcă există turneu, inclusiv cele câştigate categoric de mine, în care să nu firatat 2-3 poziţii cu avantaj clar sau decisiv. Întotdeauna mi-a lipsit ceva, laun colţ, ceva care să-mi permită să spun că eu am fost sau sunt un marejucător. Desigur, scuze sunt destule şi ţin să vă reamintesc că noi, şahiştii românisuntem printre cei mai mari specialişti din lume în găsitul lor. Nu are rost săvă înduioşez enumerând pomelnicul obişnuit al copilului crescut fără tată,răpit de cea mai crudă societate din secolul 20, „societatea socialistămultilateral dezvoltată”. Nici numeroasele „aproape norme” de maremaestru pe care le-am ratat la 0,5 puncte sau din cauza unui adversar fărăElo la momentul respectiv ori din pricina faptului că am dat-o în bară,remizând cu calitate şi 2 pioni în plus în runda decisivă.Toate rezultatele mele sunt ale unui şahist decent, inteligent, autodidact,care înţelegea mai mult decât putea să joace din cauza temperamentuluicare îi juca feste urâte tocmai când îi era lumea mai dragă.Mie mi-a plăcut toată viaţa cântecul acela: „To Be Number 1” iar faptul căeram numărul 3 sau 4 nu m-a făcut niciodată mulţumit, darămite fericit.Ce contează este faptul că în acea epocă echipa României era puternică, căsăream la gâtul tuturor adversarilor, că eram una din primele 5-6 echipe alelumii având numai 2 mari maeştri de exceptie Şubă şi Gheorghiu. Ceilalţi (şiputeţi vedea cine în fotografia cu echipa de la CM din 1985) eram jucătoribuni, capabili câteodată de partide de excepţie (rar) dar strict atât. Bunimeseriaşi, care iubeam şahul şi trageam cât puteam atunci când jucam înnaţională. În 1985, la Cupa Mondială de la Lucerna, echipa naţională masculină a obţinut cea mai bună performanţă din istorie la o competiţie mondială: locul 4. Cum s-a produs acest rezultat remarcabil ? Păi relativ simplu: trăgând din răsputeri la tablă. Tocmai vă spuneam că toţieram jucători decenţi, dar extrem de motivaţi când jucam în naţională.Într-o primă etapă am ieşit în primele 5 echipe la Olimpiada din 1984 :1.URSS 41 2.Anglia 37 3.SUA 35 4. Ungaria 34,5 5. ROMANIA 33. Feteleau ieşit şi mai bine pe locul 3 !. 1.URSS 32 2.Bulgaria 27,5 3. ROMANIA27.

Page 64: Tezaurul sahului romanesc

63

Şi la această olimpiadă, după runda a 11-a eram pe ameţitorul loc trei cumedaliile de bronz zăngănind prin buzunare. Prima dată am fost pe acelaşiloc trei după 11 runde la Olimpiada de la Malta din 1980, în spateleechipelor URSS şi Ungariei.Apoi primelor 6 echipe de la Olimpiadă li s-au adăugat 4 campioane sauvice-campioanele continentale şi uite aşa am ajuns la Lucerna la prima ediţiea unui Campionat Mondial între primele 10 echipe din lume.S-a jucat la 6 mese (+ 2 rezerve) şi aveam numai cei 2 mari maeştri deextraclasă şi 6 MI „meseriaşi”. Am început bine în prima rundă, pierzând cugreu la URSS 3,5-2,5. Gheorghiu a pierdut o poziţie „chioară” de remiză laJussupow, remiză care ar fi dus la un 3-3 de prestigiu după câştigul-bombăal lui Stoica la Beliavsky.Au urmat şi alte meciuri bune, unele câştigate clar la Anglia şi RFG. Dar iaram pierdut sever la Ungaria (1,5- 4,5) eterna noastră pacoste şi în final amîmpărţit „doar” locurile 4-5, dar pe locul 5 la coeficienţii de departajare (careor fi fost şi ăia, căci mai întodeauna ne-au dezavantajat).Să fii 2 ani consecutivi în primele 5 echipe din lume demonstrează o clasăînaltă. Adunând şi locul 4 de la CE 1977, locul 5 de la Olimpiada BuenosAires 1978 ca şi locurile 5-6 la Europenele de la Haifa 1989 obţinem ovaloare certă şi pe termen lung.Tare mă îndoiesc că aceste rezultate vor fi repetate vreodată de actualageneraţie, cu reprezentanţi care se mulţumesc cu locul 33 la EuropeneleHeraklion 2007. Cel mai bun rezultat individual a fost un „+2” modestobţinut cu 2 victorii „zdrobitoare” în meciurile cu nevinovaţii din Luxemburgşi Monaco. Nemaivorbind de faptul că înfrângerea cu 3-1 în faţa echipeiTurciei depăşeşte pentru noi, cei din generaţia care juca în anii ‘80, şi celemai incredibile scenarii de filme SF.Pentru a fi foarte clar, exclud din orice comentariu făcut la adresa actualeigeneraţii pe MMI Dieter Nisipeanu şi MMI Andrei Istrăţescu, care aparţin alteigeneraţii (1975) şi unei alte categorii de şahişti, cei de extraclasă. Când v-aţi descoperit vocaţia de conducător de echipă şi care sunt realizările dvs. majore în această direcţie ? Mi-am descoperit-o de voie, de nevoie, atunci când Dorel Ghizdavu aemigrat în SUA şi Iulian Draghici a plecat de la conducerea echipei noastreUniversitatea Bucureşti. Şi înainte trebuise să mai „căpitănesc” dar cuintermitenţe; din 1979 a trebuit să o fac sistematic.Realizări? Cea mai importantă a fost numărul mare de jucători de medie şimare performanţă care au plecat din clubul nostru după ce absolveaufacultatea şi pe care cluburile sindicale îi vânau ca să-i angajeze.O altă realizare a fost numărul mare de titluri de campioni naţionaliindividuali şi pe echipe câştigate de clubul meu care a avut diverse nume de-a lungul anilor: Universitatea Bucureşti, care a fuzionat cu Politehnica Buc în1983, care a fuzionat cu Sportul Studenţesc în 1988, care a fuzionat cuPolicolorul în 1995.Aici „s-a rupt filmul” în 1999, atunci când câştigasem tot ce mişca princampionatele de seniori ale României, dar am fost desfiinţaţi printr-o decizieadministrativă a noilor proprietari ai Policolor SA, nefiind „rentabili”. Să văspun numai primele 4-5 mese de la echipa masculină: Nisipeanu, Istrăţescu,Atalik, Nevednichy, Ghindă. Juniorul era Mircea Pârligras. Ce părere aveţi?Am trecut imediat cu arme şi bagaje la AEM–Luxten, care a preluat atât

Page 65: Tezaurul sahului romanesc

64

jucătorii cât şi obiceiul de a câştiga tot ce se poate.Aici era şi este preşedinte Sergiu Grunberg, care ne-a primit cu braţeledeschise, bucuros de două ori. Ne avea în echipă şi scăpase şi de cea maiputernică echipă concurentă. Rezultatele le ştiţi, unii chiar pe pielea proprie.Oricum, ar trebui să menţionez că am câştigat cu echipa mea (oricum s-anumit) de peste 15 ori titlul de campioană absolută a României, record deneegalat, decât dacă se va reînfiinţa campionatul mixt pe echipe. Titlurileobţinute la echipe feminine, masculine şi de juniori, ca şi titlurile individualede campioni obţinute de jucătorii pregătiţi de mine au trecut cu mult de osută. Nu ştiu câte sunt; nici nu am răbdare şi nu văd rostul să le număr. A surprins retragerea dvs. relativ timpurie din activitatea de jucător. Care au fost, totuşi, resorturile ei? Este simplu: Atunci când toată viaţa ai fost armăsar de rasă, este normal sărefuzi statutul de gloabă. Când am văzut că pierd repetat poziţii câştigate lajucători din eşaloanele II şi III, am hotărât că a venit momentul să măretrag. Atunci când vezi că un MMI de talia lui X sau Y este alergat de juniori petabla de şah, îţi piere cheful să te faci de ruşine pentru câteva kopeici. Sepot face şi altfel bani în şah, nu trebuie să te faci de râsul târgului. Existălecţii, articole teoretice, cantonamente şi scrisul cărţilor de specialitate. Aţi dat viabilitate în perimetrul şahului autohton unei sintagme care a făcut carieră: „fabrica de mari maeştri”. Unde începe procesul tehnologic ? Are el un final sau este o operă perpetuă ? Bună întrebare! În glumă aş putea spune că procesul tehnologic începe dinmomentul transferului de gene de la părinţi către viitorul şahist şi se terminăodată cu transferul şahistului la alt club sau alt antrenor.Ca să fiu mândru de realizările mele, titulatura completă ar fi trebuit să fie„Fabrica de mari maeştri făcuţi în mod cinstit (la o vârstă fragedă) cu Elo depeste 2550”.Cred că se vorbeşte prea mult despre „fabrica de mari maeştri”, titlul acestade MMI este azi accesibil, aproape ca numai cine nu vrea nu devine maremaestru. Normele sunt mult mai de uşor de îndeplinit, condiţiile sunt lejereşi uneori adversarii sunt dispuşi să colaboreze în schimbul unui mic ajutorsocial. După părerea mea ar trebui inventat un nou titlu, care să reflectezediferenţa dintre jucătorii de 2800/2750 şi cei de 2550/2500 care se numescidentic: MMI..Dar revenind la întrebare, „fabrica” de MMI a funcţionat mulţumitor, ieşinddestui MMI din ea. Jucători care erau şi tineri şi peste 2550, spre satisfacţiaFederaţiei. Cu atât mai insolentă mi se pare declaraţia lui Vlad Jianu din interviul luniinoiembrie, în care spunea textual că nu există antrenori suficient de calificaţiîn România pentru a-l pregăti pe el la şah. Nu ştiu ce gândesc antrenori şitehnicieni de talia lui Mihail Marin, Sergiu Grunberg, Ovidiu Foişor, ValentinStoica, Mircea Pavlov etc. despre această declaraţie arogantă, dar sunt sigurcă nu este nevoie de Jussupow sau Podgaets pentru a-i preda principiiledezvoltării figurilor în deschidere. Ca să evite să piardă la un junior de 16 ani(Cristi Chirilă) numai în 12 (!!) mutări la Amara 2007, era suficient şi unantrenor de copii care să-l lămurească care sunt priorităţile în deschidere.

Page 66: Tezaurul sahului romanesc

65

Aveţi un prototip de elev preferat ? Inteligent, memorie de excepţie, muncitor, talentat, puternic fizic şi psihic,cult, decent şi loial.De-a lungul anilor am avut destui elevi care au avut multe dintre acestecalităţi, dar cel mai aproape de prototipul enunţat a fost de departe AndreiIstrăţescu. Am început să lucrez cu el de la 10 ani, până atunci Andreifăcând 2 ani preliminari cu soţia mea, Eugenia Ghindă.La 16 ani câştiga cu 10 puncte din 10 partide Campionatul de juniori alRomâniei, cu o generaţie extrem de dotată.A câştigat imediat şi CE individual de juniori Mamaia 1991, depăşind clar cu8 puncte din 9 partide restul competitorilor printre care erau Nisipeanu,Topalov şi Almasi.La 17 ani debuta la Manila în echipa olimpică cu un rezultat bun: +2.S-a întrerupt colaborarea cu el o vreme, după ce a plecat de la Sportulstudenţesc la RATB, dar am reluat-o atunci când s-a reîntors la Policolorcâţiva ani mai târziu. Cu mine ca secundant, Andrei s-a calificat în finalaprimului Campionat Mondial KO de seniori din 1997, trecând prin etapelezonalului 1995 şi a meciului de baraj de la Budapesta.Acest CM din 1997 a prilejuit şi ultima noastră colaborare, Andreiangajându-se tot mai mult pe drumul care l-a dus azi la locul modest pecare-l ocupă în ierarhia mondială, absolut neconform cu talentul şi IQ-ul său,ieşite cu mult din comun.A avut suficient potenţial să ajungă chiar în primii 10 şahişti din lume, iaracum a ieşit şi din prima sută de jucători. Păcat! În ce măsură credeţi că omul poate fi mai prieten cu calculatorul decât cu seamănul său ?Calculatorul este un asistent sofisticat şi constituie un „passe temps” deexcepţie. Însă atenţie, numai o unealtă ! Dar care poate deveni o „gaurăneagră”, în care s-au prăbuşit mulţi adolescenţi şi nu numai. Pe lângădistrugătoarele jocuri tip RPG şi shootere, se suprapune şi tentaţiagambling-ului online şi mai ales a chatului, de fapt a trăncănelii nesfârşiteonline. Pentru şahişti computerul ar trebui să fie numai un aliat de nădejde, obibliotecă uriaşă la lungimea braţului şi un eventual partener de analiză.Din păcate, folosit fără discernământ leneveşte creierul şi chiar îl spală.Modulele de analiză distrug forţa de calcul a şahistului, iar chat-ul abuzivproduce generaţii de analfabeţi care nu ştiu să scrie (decât cu prescurtăriincredibile) sau îi împiedică să citească şi să folosească mai mult de 500 decuvinte. „Sal” „k” „vb” „nb” sunt câteva dintre hidoşeniile lingvistice ale chatului. Amavut şi o controversă pe RoChess cu un tânăr mare maestru specialist înjocuri pe computer, chat şi declaraţii teribiliste fără acoperire la adresaantrenorilor români. A trebuit să renunţ după câteva schimburi de mesaje:scria atât de încâlcit şi incoerent încât nici după 2-3 reprize de citit nuînţelegeam dacă mă lauda sau mă înjura.Deci, eu cred că pe fiecare calculator al şahiştilor ar trebui să scrie: „Numaipentru şah” şi „Nu depăşiţi doza prescrisă”. Finalul anului trecut a adus o mare bucurie iubitorilor şahului, prin titlul mondial obţinut de elevul dvs. Cristian Chirilă la Campionatul

Page 67: Tezaurul sahului romanesc

66

Mondial de juniori de la Antalya. Ce evoluţie prevedeţi colaborării dvs. cu el ?Greu de spus! Eu nu sunt nici ghicitor în stele şi nici chiromant. Fără îndoialăCristi este extrem de talentat, dar în şah talentul contează în proporţie maimică decât se crede.Cu mici excepţii, toţi marii jucători de şah sunt deosebit de muncitori. Elo-ullor este direct proporţional cu numărul de ore petrecute în faţa tablei. Ori, însocietatea noastră, care nu s-a desprins complet din sec XIX (da, da, sec.XIX !), domneşte în continuare o mentalitate de provincie, descrisă minunatde Marquez.După Europenele câştigate în 2005, mai toţi ziariştii s-au năpustit asupra luiDieter cu aceleaşi întrebări stupide referitoare la numărul de clase absolvite.Era uluitor pentru provincia balcanică în care trăim faptul că Dieterrenunţase voluntar la şcoală spre a avea timp suficient pentru pasiunea vieţiisale: şahul !In SUA, Dieter ar fi fost întrebat orice, începând de la câte ore lucrează pe zişi câţi antrenori are şi terminând cu modul de a-şi cheltui premiul, dar nu l-ar fi întrebat nimeni, decât accidental, dacă a făcut Harvardul sau Yale.Deci nu ştiu cât timp va putea acorda Cristi şahului, mai ales acum când seapropie bacalaureatul şi admiterea la facultate. Nu ştiu precis planurilefamiliei în legatură cu viitorul lui. Iar rezultatele la şah sunt directproporţionale cu timpul dedicat pregătirii. Sper că va avea suficient timp sărealizăm programul ambiţios propus. Iar Federaţia de-abia aşteaptă săinvestească în el.Vom vedea...numărăm toamna bobocii. Care este punctul dvs. de vedere relativ la continua scădere a vârstei de intrare în lumea marii performanţe ? De la ce vârstă a unei grupe de copii talentaţi aţi fi dispus să vă ocupaţi de pregătirea ei ? Nu-mi dau seama în ce măsură scăderea vârstei de intrare se va repercutala ieşirea din tunel. Kasparov s-a retras la puţin peste 40 de ani şi areconstituţia fizică a unui tauraş. Să vedem cât vor rezista aceşti tineri unuistress început atât de devreme şi întins pe durata a 20-30-40 de ani.Eu unul sunt sceptic referitor la efectele benefice ale unei asemeneasuprasolicitări. Îmi aminteşte pe undeva de gimnastele cu copilăria şi trupulschilodite de părinţi şi antrenori supra-ambiţiosi, gimnaste care la 18-20 anitermină simultan atât adolescenţa, cât şi cariera sportivă.De la ce vârstă să încep să mă ocup de pregătirea lor? Depinde de talentul şicalităţile fiecăruia. Şahul se învaţă individual, nu pe grupe, că doar nusuntem la sporturile de echipă. De câtva timp v-aţi angrenat în lumea şahului prin corespondenţă, prezenţă cu atât mai interesantă, cu cât numărul jucătorilor români de profil, care să aibă titluri internaţionale la şahul practic, este mic. Care este filosofia acestei specii de şah, azi, în era computerelor personale ? Care era raţiunea ei de a fi ieri, în epoca unei solidarităţi sporite între oameni, implicit a întrajutorării între şahişti ?Mda, a fost un simplu experiment, să văd cum este. Răspunsul este dejavizibil în întrebarea pusă. A devenit deja un sport pentru „centauri’ adicăpentru complexul om-maşină. Contează mult ce computer ai, câte ai, câttimp ai şi câţi bani ai pentru software. Nu este neglijabil aportul prietenilor

Page 68: Tezaurul sahului romanesc

67

sau celorlalţi jucători din clubul din care faci parte.Ca să fii un bun jucator de CC trebuie să fii şi fanatic. Îi mulţumesc luiMarius Ceteraş pentru că mi-a prilejuit această experienţă extrem deinteresantă. Cunosc acum câţiva dintre jucătorii români prin CC, care mi-au trezit unprofund respect. Fără glumă, dacă vreunul dintre marii mei maeştri aranaliza aşa de bine şi de departe ca şahiştii CC, aş fi avut elevi de peste2650 de multă vreme.România are la ora actuală 4 (patru) jucători calificaţi la TurneeleCandidaţilor la titlul mondial şi vă pot spune că ei joacă şah de zbârnâietabla: Karacsony, Şerban, Crăciuneanu, Mathe. Şi se ocupă şi de treburileprofesionale alte 8-12 ore pe zi. Plus familie, obligaţii etc. Nu vreau să daunume ca să nu-i jignesc prin omisiune pe ceilalţi.Oricum: Jos pălăria! La începutul anilor 90 aţi avut, la cotidianul „Ziua”, o intensă activitate jurnalistică. Ce v-a apropiat de ea şi… de ce n-aţi continuat-o ? Este simplu. Mi-a plăcut să scriu şi am putut îmbina plăcutul cu utilul. Astfel,am avut şi noi în România câţiva ani o rubrică permanentă într-un ziar demare tiraj.Rubrică bine apreciată în general, dar care mi-a adus şi câteva procese decalomnie. Procesele le-am câştigat, dar am căpătat şi mai mulţi inamici, deparcă nu aveam destui care mă duşmăneau pentru predilecţia mea de aface glume acide pe seama celor fără simţul umorului sau celor care cred căaxa polilor Pământului trece prin capul lor. Ei bine acum puteam să o fac şiîn presă şi m-am folosit din plin de ocazie.Nu am mai scris la ZIUA din momentul în care, ani mai târziu s-a schimbatorientarea ziarului şi au survenit o serie de reduceri progresive din bugetul şispaţiul paginilor de sport.În plus, girarea treburilor noii mele echipe Policolor-Sportul StudenţescBucureşti mă solicita tot mai mult şi plecam tot mai greu la turnee din cauzaarticolelor care trebuiau predate zilnic.Plecarea mea a coincis cu venirea unui şef de secţie la Sport, căruia îi păsade şah cum îmi pasă mie de zăpada de anul trecut din Nepal, aşa că amrenunţat să mai fac respiraţie artificială unei rubrici tot mai reduse cadimensiuni şi frecvenţă. Ce specific aparte are şahul feminin de performanţă şi care sunt frâiele pe care un antrenor ar trebui să le stăpânească pentru reuşita în domeniu ?Am fost căsătorit mulţi ani cu o jucătoare de şah şi am pregătit în cadrulechipelor mele multe alte şahiste de mare performanţă, am şi fostsecundantul lor la destule turnee, deci cred că pot să am o opinie autorizatăîn domeniu.Este evidentă diferenţa fiziologică dintre bărbaţi şi femei. Această diferenţăse evidenţiază şi la şah: femeile obosesc mai repede, au capacitate mai micăde memorare şi acuză din plin şocurile psihice produse de partidele pierdute.În timp ce o jucătoare bună din elita mondială se circumscrie azi graniţei Elo2475-2525 (cu câteva excepţii notabile) la bărbaţi graniţa este undeva la Elo2700-2800. La noi jucătoarele de top se regăsesc în zona 2400 şi cele bune

Page 69: Tezaurul sahului romanesc

68

pe la 2350. La băieţi suntem (cu excepţia lui Dieter Nisipeanu şi AndreiIstrăţescu) situaţi în jurul Elo-ului 2550-2575. Diferenţa de Elo dintre băieţişi fete este mai mult decât elocventă.Unui antrenor specializat în şahul feminin i se cer toate cunoştinţele de laşahul masculin, plus o înţelegere adâncă a psihologiei aparte a şahistelor şi adiferenţelor, uneori bine ascunse, dintre şahul feminin şi restulcompetitorilor la şah (copii, juniori şi bărbaţi).Cred că un bun antrenor de femei trebuie să ştie să depăşească toate acesteimpedimente, să poată să alcătuiască un repertoriu de deschideri potrivit lamilimetru cu posibilităţile elevei sale, să-i reîmprospăteze periodiccunoştinţele fundamentale din poziţiile tip din jocul de mijloc şi din final şisă-i refrişeze în permanenţă deschiderile.In plus căpitanul echipei de club sau naţionale ar trebui să ştie cum vareacţiona jucătoarea sa în anumite tipuri de poziţie, care stadii ale partidei îiplac şi care nu, ce deschideri agreează şi cele de care fuge, pentru a o puteapune să joace cu adversara compatibilă sau să o scoată din echipă în cazulunei nepotriviri evidente.Din păcate, la ora actuală avem în activitate extrem de puţini antrenori cuadevărat specializaţi în şahul feminin şi chiar şi mai puţini cu adevăratexperţi in domeniu. De aici şi rezultate modeste şi conul de umbră în care sesituează şahul feminin, care se bazează numai pe 3-4 jucătoare bune şicâteva jucătoare decente.Uitaţi-vă în lista Elo feminină mondială şi în cea românească şi vă veţi lămuriimediat ce vreau să spun. Cea mai bine clasată jucătoare română în Top 50(lista mondială) MMI Cristina Foişor ocupă ultimul loc 50-52 cu un Elo lalimită, numai 2412. Unde sunt anii când echipa feminină a României ocupanumai primele 3 locuri la Olimpiade şi câştiga cam tot ce se putea înmeciurile interţări?Este logic - au dispărut antrenorii foarte buni au dispărut şi rezultatele foartebune. Mă întreb ce se va întâmpla atunci când vor dispărea şi antrenoriimedii? Dintre jucătoarele cele mai reprezentative pe care le-aţi pregătit, la progresul cărora credeţi că aţi avut un aport esenţial ?Presupun că am contribuit la progresul tuturor, dar o să vă dau un singurexemplu care sigur nu va stârni vreun protest din partea altor antrenori caresă fi lucrat cu jucătoarele „vinovate” de a se fi pregătit şi cu mine:Atunci când ne-am cunoscut prin 1972, soţia mea muta cu evidentădificultate calul, numărând câmpurile cu degeţelul. După câţiva ani depregătire la sânge, a intrat în prima echipa a Universităţii (o puteţi vedealângă Lili Polihroniade în fotografia echipei campioane din 1974 în albumulfoto) şi în finala ţării. A urmat debutul cu succes în arena internaţională şicâştigarea titlului de campioană naţională în 1982, după un baraj cu LigiaJicman. Selecţionarea ei în naţionala României (a doua naţiune ca pondereîn şahul mondial feminin de atunci) a venit ca o încununare logică a uneidemonstraţii de forţă ca antrenor.Dacă mă gândesc bine, MI Eugenia Ghindă a fost o reuşită mai mare caantrenor decât faptul că, pe vremea când se pregătea cu mine, MarinaPogorevici a ajuns prima mare maestră română la numai 20 de ani,câştigând un zonal extrem de puternic sau că Viorica Ilie-Ionescu a câştigatmedalia de bronz la Europenele de junioare 20 de ani, după Nana Ioseliani şi

Page 70: Tezaurul sahului romanesc

69

Pia Cramling. Care sunt preferinţele şi care sunt recomandările dvs. legate de literatura şahistă contemporană ? S-au scris atâtea cărţi, încât este imposibil să le citeşti pe toate. Plus că nu-mi permit să dau cu ochii închişi 20-30-40 de euro pe o carte uitându-mănumai la coperţi şi citind cele câteva rânduri de prezentare. Cărţile bunesunt rare, ştim cu toţii că nu toate scoicile au perle. Numeroase volume suntcărţi comerciale, de fapt marea lor majoritate pleacă de la ideea de a fi câtmai bine vândute. Multe dintre cărţile de azi seamănă, după părerea mea,cu muzica dodecafonică: sunt înţelese numai de cei Iniţiaţi. Din acestemotive mă uit cu destulă reticenţă la cărţile noi care se vor deosebite cuorice preţ.Ori, eu predau unor fiinţe umane care vor să înveţe să joace şah, nu să seocupe de disecţia înnebunitoare pe „n” pagini a unui banal final de turnuri,comentat în aşa fel cu Rybka sau Deep Fritz de pare că finalul este jucat deCel Atotputernic. Trebuie ceva practic, nu atât de doct. De aceea folosesccărţile scrise şi publicate în anii 70-80-90 de tehnicieni şi pedagogi excelenţi:Pachman, Uhlmann, Kotov, Koblenz, Averbach, Smyslov, Polugaevsky.Cunoştinţele în şah sunt limitate fizic, factorii strategici rămân aceiaşi,dinamica idem, aşa că eu caut cărţile cu cunoştinţe concentrate, cusemnificaţie concretă, cu exemple edificatoare şi comentarii succinte.In mod special, eu nu cumpăr cărţi de teorie a deschiderilor. Sunt pierderecurată de bani şi timp. In momentul apariţiei sunt deja depăşite. In schimb„Enciclopedia iugoslavă” este un „rău necesar”, care sistematizează binematerialul de studiat.Mă orientez în principal după autor şi cum cunosc pe toţi jucătorii buni dinlume, cam ştiu ce-i poate pielea autorului. In mod sigur cărţile scrise deJohn Nunn, Jan Timman sau Kasparov pot fi cumpărate cu ochii închişi. Suntfoarte interesanţi Dvoretzky (anumite cărţi, în altele este redundant)Seirawan, Korchnoi, Dorfman. In rest, cumpăratul cărţilor este o loterie,recenziile favorabile fiind făcute adesea de colegi, prieteni sau alţi MMIclienţi ai caselor de editură. Într-o viaţă dedicată plenar şahului, aveţi un violon d’Ingres ? Mă pasionează tot ce este frumos, am bătătorit coridoarele tuturormuzeelor în care am putut pune piciorul. Muzica, pictura, sculptura m-aufermecat de mic. Dar pasiunea mea cea mare o constituie cititul. De mic m-am refugiat în cărţi, realitatea mi s-a părut întotdeauna mult prea trivială şinici nu sunt un mare iubitor de oameni. Sper că nu sunt mizantrop şi nici nucred că o să devin, dar un anume instinct şi un IQ rezonabil îmi permit să-midau seama că lumea noastră nu este frumoasă. Nici lumea şahului nu faceexcepţie. Cel puţin generaţiile mai vechi, „bătrânii”din care fac parte cu totmai multă satisfacţie, citeau, citeau pe rupte. Aveai ce să discuţi princantonamente sau călătorii. Cărţile erau ieftine: începeau de la preţul a 2pâini şi cele mai scumpe, albumele de artă ajungeau până la 10-15 pâini.Acum cartea este de 10 mai scumpă şi din păcate lumea citeşte de 30 de orimai puţin. A mai apărut şi internetul cu chatul lui interminabil, ca să punăbomboana pe coliva culturii. Într-un fel sau altul, fiecare dintre noi avem de predat o ştafetă, a

Page 71: Tezaurul sahului romanesc

70

unui proiect de viaţă sau a unui ideal profesional. Cum stau lucrurile în cazul dvs. ?Toata viaţa am fost un om conştiincios, căruia i-a plăcut să munceascăpentru mult-puţinul avut. Nu-mi plac aranjamentele şi am evitat cât amputut să am de-a face cu ele. Nu mi-a plăcut să stau cu mâna întinsă si nicisă-i iau altuia mâncarea din farfurie atunci când era întors cu spatele.Mi-am educat jucătorii în acelaşi spirit şi să nu facă compromisuri la tablăsau în afara ei. In bună parte am reuşit, dar am şi (foşti) elevi, şahiştiputernici dealtfel, care nu au rezistat chemării de sirenă a « dark side »-ului.Dat fiind că nu intenţionez să vă părăsesc în viitorul apropiat, o să continuisă explic şahul aşa cum îl înţeleg eu, iar ştafeta n-o predau încă, o păstrez încontinuare cât mai mult timp cu putinţă. Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, ianuarie 2008© Federaţia Română de Şah

Antrenorul vrăjitor – maestrul internaţional Mihai Ghindă

Când l-am cunoscut pe Mihai Ghindă era un puşti simpatic şi înfipt, plin de

talent la şah. Am prevăzut atunci că va ajunge un mare jucător, dar nu mi-am imaginat ce antrenor de rasă va ieşi. După 10-12 ani de atunci Mihai era un tip cu o cultură enciclopedică, vorbea bine câteva limbi străine şi devenise antrenor la selectul Club al Universităţii Bucureşti. Deşi a câştigat 6 titluri naţionale individuale, nu mai ştiu câte campionate pe echipe şi multe turnee internaţionale şi a devenit component de bază al echipei olimpice, nu şi-a neglijat nici o clipă meseria de antrenor. Nici eu şi nici alţii nu prea puneam mare preţ pe virtuţile acestei meserii, am văzut însă cu timpul că toţi cei pe care îi pregătea, fie ei şahişti începători, medii sau avansaţi, jucau vizibil mai bine. Proba cea mai elocventă de competenţă sau poate de vrăjitorie a fost când soţia sa, care nu ştia să joace şah când l-a cunoscut, a ajuns în câţiva ani campioană naţională. Majoritatea şahiştilor români de valoare au trecut pe la Mihai, şi chiar dacă unii nu o recunosc, se vede în jocul lor amprenta maestrului. Ce mi se pare interesant este că a lucrat cu unii jucători care nu gemeau de talent şi a reuşit să-i ducă mult mai sus decât putea cineva să-şi imagineze. Care e secretul lui Mihai? Munca, conştiinţa profesională, devotamentul – din astea mai au şi alţii şi nu au succesele lui. Unii spun că explicaţia rezidă în inteligenţa şi pasiunea cu care îşi face meseria şi că găseşte mereu cu iscusinţă calea de comunicare adecvată cu elevul, cunoscându-i fiecăruia abilităţile, sensibilităţile şi disponibilităţile şi ştie să-i motiveze ca nimeni altul. Şi astăzi îl găseşti până noaptea târziu pe computer, căutând reţete pentru partida de mâine a unuia din elevii săi, care joacă un turneu la 1000 km distanţă şi aşteaptă mesajul salvator de la Mihai. Puţini ştiu că Mihai a stat în spatele multor succese pe echipe ale Universităţii, Policolorului sau AEMului, fiindcă jucătorul este evident mai vizibil ca antrenorul.

Aiurea, toate astea sunt vrăjeli şi cred că în spatele bibliotecii lui imense, exista o cămăruţă secretă cu sticluţe pline de licori fermecate, selectate după deschideri, joc de mijloc şi finaluri. Mihai face doze potrivite şi le administrează elevilor, bine asezonate cu lecitina. El este oricum un personaj inedit în lumea sahului şi nu numai. Fiindcă într-o lume a falsităţii, unde se consideră o mare dovadă de comportament

Page 72: Tezaurul sahului romanesc

civilizat să nu spui lucrurilor pe nume şi nici adevărul în faţă, Mihai procedează exact invers. Şi nu e greu de ghicit cât îl iubesc unii, în special pentru spiritul său justitiar şi limba sa ascutiţă. Acum dacă-l prindem cu vrăji, vă daţi seama ce-l aşteaptă! Noroc că nu mai suntem în Evul Mediu! Eu unul, până avem probele materiale de vrăjitorie, i-aş acorda Oscarul şahist pentru activitatea lui prodigioasă de peste 35 de ani în şah. Îi urez sănătate şi viaţă lungă, mai ales că sunt, mai sunt destule talente neşlefuite în sala de aşteptare a maestrului. Dacă cumva punem şi noi, ăştia care lucrăm onest, mâna pe sticluţele lui, sigur se va umple ţara asta de mari maeştri

Sergiu H. Grunberg

Constantin Brâncuşi – Regele regilor

71

Page 73: Tezaurul sahului romanesc

MIHAI ŞUBĂ

Mihai Şubă s-a născut la 1 iunie 1947, în Bucureşti. A obţinut titlul de maestru internaţional în anul 1975 şi pe cel de mare maestru internaţional în anul 1978. El a câştigat Campionatul României în anii 1980, 1981 şi 1986. Mihai Şubă intră în atenţia internaţională în anul 1982, când ocupă locul 2, cu Gyula Sax, după Zoltan Ribli, la Concursul internaţional de şah de la Băile Herculane. A ocupat locul 1: la Dortmund – 1983, Praga – 1985 şi Timişoara – 1987. În luna august 1988, Mihai Şubă cere azil politic în Marea Britanie, el jucând pentru această ţară în anul 1989, la Campionatul European pe Echipe.

Las Palmas, 1982, Runda 13 Alb: Bent Larsen Negru: Mihai Şubă

1.c4 Cf6 2.Cc3 c5 3.g3 e6 4.Cf3 b6 5.e4 Nb7 6.d3 d6 7.Ng2 Ne7 8.0-0 0-0 9.Te1 a6 10.d4 cxd4 11.Dxd4 Cbd7 12.b3 Dc7 13.Nb2 Tac8 14.h3 Tfd8 15.De3 Nf8 16.Cd4 Te8 17.Te2 Db8 18.Td1 g6 19.Rh1 Ng7 20.g4 h6 21.Dg3 Cc5 22.Na1 e5 23.Cc2 b5 24.cxb5 Ccxe4 25.Cxe4 Cxe4 26.Dd3 Cc5 27.Dxd6 Ted8 0 - 1 Beer Sheva, 1984, Runda 11 Alb: Viktor Korcinoi Negru: Mihai Şubă

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 c5 4.d5 exd5 5.cxd5 d6 6.Cc3 g6 7.Nf4 a6 8.e4 Ng7 9.Da4+ Nd7 10.Db3 Dc7 11.Nxd6 Dxd6 12.Dxb7 0-0 13.e5 Nc8 14.Dxa8 Db6 15.Nxa6 Nxa6 16.0-0-0 Ng4 17.d6 Nxe5 18.Cxe5 Nxe5 19.Df3 Cd7 20.Td2 Tb8 21.Te1 Nb7 22.De3 Nd4 23.Dg3 Cf6 24.Te7 Nc8 25.Ca4 Db5 26.Db3 Dxb3 27.axb3 Ne6 28.Tc7 Ce4 29.Te2 Cxd6 30.Cxc5 Nf5 31.Td2 0 – 1 Lucerna, 1985 Alb: Anatoli Karpov Negru: Mihai Şubă

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Cf3 c5 5.g3 Cc6 6.Ng2 Ce4 7.Nd2 Cxd2 8.Dxd2 cxd4 9.Cxd4 Ce5 10.Cc2 Ne7 11.Ce3 f5 12.0-0 a6 13.Rh1 0-0 14.f4 Cf7 15.Cc2 Dc7 16.b3 Tb8 17.Cd4 Cd6 18.a4 b6 19.e4 fxe4 20.Cxe4 Cxe4 21.Nxe4 Nb7 22.Nxb7 Dxb7+ 23.Dg2 Nf6 24.Tad1 Tfc8 25.Dxb7 Txb7 26.Tf2 d5 27.cxd5 exd5 28.Rg2 Tc3 29.Tf3 Tbc7 30.Ce6 T7c6 31.Txc3 Txc3 32.Txd5 Txb3 33.Cc7

72

Page 74: Tezaurul sahului romanesc

73

Ta3 34.Cxa6 Txa4 35.Cc7 Ta2+ 36.Rh3 Tb2 37.g4 Tb3+ 38.Rg2 Tb2+ 39.Rf3 h6 40.g5 hxg5 41.fxg5 Nxg5 1/2 - 1/2

Dubai, 1986 Alb: Garry Kasparov Negru: Mihai Şubă

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Cf3 c5 5.g3 cxd4 6.Cxd4 0-0 7.Ng2 d5 8.Db3 Nxc3+ 9.bxc3 Cc6 10.cxd5 Ca5 11.Dc2 Cxd5 12.Dd3 Dc7 13.0-0 Nd7 14.e4 Cb6 15.f4 e5 16.fxe5 Cac4 17.g4 Cxe5 18.Dg3 Cbc4 19.Nf4 Dc5 20.Tae1 Tad8 21.g5 Tfe8 22.Rh1 b5 23.Td1 Nc8 24.h4 Ng4 25.Cb3 Dc8 26.Td5 Txd5 27.exd5 Nh5 28.Cd4 Cg6 29.Nc1 Dd7 30.Cf5 Te5 31.Df2 Ne2 32.Te1 Txf5 33.Dxe2 Te5 34.Df2 Txe1+ 35.Dxe1 Dg4 36.Rh2 Dxh4+ 37.Dxh4 Cxh4 38.Nf1 Cf5 39.a4 a6 40.axb5 axb5 41.Nd3 Cfd6 42.Nf4 Rf8 43.Rg3 Re7 44.Nc1 Ce5 45.Nc2 Cdc4 46.Rf4 Rd6 47.Re4 Rc5 48.Nb3 Cg6 49.Nxc4 Rxc4 50.Ne3 Cf8 51.Nd4 h5 52.Nxg7 Cd7 53.d6 Rc5 54.Ne5 h4 55.Nf4 Rc4 56.Nd2 h3 57.Rf3 Rd5 58.Ne1 Ce5+ 59.Rg3 Re4 60.c4 bxc4 61.Nc3 Cd7 62.Rxh3 Rd3 63.Nb2 Re4 1/2 - 1/2

Vîrşeţ, 1983 Alb: M. Şubă Negru: J. Tarjan

1.d4 Cf6 2.Cf3 g6 3.g3 d5 4.Ng2 Ng7 5.0-0 0-0 6.c4 c6 7.c:d5 c:d5 8.Ce5 Cg4 9.f4 C:e5 10.d:e5! Cc6 11.Rh1 Ne6 12.Cc3 d4 13.Ce4 f6 14.e:f6 N:f6 15.Cc5 Nf7 16.f5! Nd5 17.e4 ! Nc4 18.Nh6 Ng7 19.N :g7 R :g7 20.Tc1 Ng8 21.C :b7 Db6 22.e5! C:e5 23.Tc5! Cd7 24.D:d4+ Cf6 25.De5 Tae8 26.Tc7 Tf7 27.Cc5 Dd6 28.Ce6+ Rh8 29.Dc3 g:f5 30.Tc6 Dd7 31.T:f5 Tff8 32.Td5! Db7 33.Td1 N:e6 34.T:e6 Db8 35.Tde1 Dd8 36.h3 Tg8 37.g4 Dc8 38.Nc6 Td8 39.De5 Td3 40.Ng2 Df8 41.T:e7. 1 - 0

*******

DAN BĂRBULESCU

(Născut la 23 iunie 1964; în 1984 a obţinut titlul de maestru internaţional)

Olympiada, Salonik (Grecia), 1984, Runda 7 Alb: Dan Bărbulescu Negru: Walter Shawn Browne

1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 a6 6.Ne3 e6 7.Dd2 b5 8.f3 Nb7 9.g4 Cc6 10.0-0-0 Ne7 11.g5 Cd7 12.h4 0-0 13.Cxc6 Nxc6 14.h5 Ce5 15.f4 Cg4 16.Nh3 Cxe3 17.Dxe3 b4 18.h6 g6 19.Ce2 e5 20.Rb1 Da5 21.f5 Dc5 22.Dxc5 dxc5 23.f6 Nd8 24.Cg3 c4 25.Td6 Nb5 26.Thd1 Nc7 27.T6d5 Nb6 28.Cf1 Nd4 29.Nd7 Nxd7 30.Txd7 c3 31.Ch2 cxb2 32.Cf3 Nc3 33.T1d5 a5 34.Cxe5 a4 35.Cc4 a3 36.e5 Tae8 37.Te7 Td8 38.Txd8 Txd8 39.Cd6 b3 40.e6 bxa2+ 41.Rxa2 fxe6 42.f7+ 1 - 0

Page 75: Tezaurul sahului romanesc

74

Memorial Rubinstein, Polanica Zdroj, August, 1984, Runda 4 Alb: Dan Bărbulescu Negru: Maia Chiburdanidze

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Tb3 0-0 8.c3 d6 9.h3 Ca5 10.Nc2 c5 11.d4 Dc7 12.Cbd2 cxd4 13.cxd4 Td8 14.Cf1 d5 15.Cxe5 dxe4 16.Cg3 Nd6 17.Nf4 Cc4 18.Cxe4 Nxe5 19.Cxf6+ gxf6 20.Dd3 Txd4 21.Dxd4 Nxd4 22.Te8+ Rg7 23.Nxc7 Nb7 24.Txa8 Nxa8 25.Td1 Nxb2 26.Td8 Nc6 27.Nd6 Na3 28.Nxa3 Cxa3 29.Nb3 b4 30.Tc8 Nb5 31.Tc7 Rg6 32.g4 Rg5 33.Txf7 Nd3 34.Td7 Nb1 35.Td4 a5 36.Td5+ Rf4 37.Txa5 f5 38.Ta4 1 - 0

*******

AUREL URZICĂ (Maestru internaţional, campion naţional în 1974)

(Croaţia), 1975 Alb: Aurel Urzică Negru: Ulf Andersson

1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 e6 6.Ne2 a6 7.0-0 Ne7 8.f4 Dc7 9.De1 0-0 10.Rh1 Cc6 11.Ne3 Cxd4 12.Nxd4 b5 13.Dg3 Nb7 14.a3 Nc6 15.Tae1 Tae8 16.Nf3 Td8 17.Cd1 Ce8 18.Ce3 Nf6 19.c3 e5 20.fxe5 Nxe5 21.Dh4 Rh8 22.Nd1 Td7 23.Nb3 Rg8 24.Cf5 Nb7 25.Td1 Nxd4 26.Txd4 g6 27.Td3 Dd8 28.Dh6 Df6 29.Th3 Dh8 30.Dh4 h5 31.Tg3 Dh7 32.Ce7+ Rg7 33.Tgf3 d5 34.exd5 Dh6 35.Cxg6 Dxg6 36.Tg3 Td6 37.Nc2 Dxg3 38.Dxg3+ Rh8 39.De5+ 1 - 0

*******

ADRIAN NEGULESCU

Mare maestru internaţional, campion naţional în 1986 Vicecampion mondial de juniori în anul 1977 Kocevje, 1976 Alb: A. Negulescu Negru: I. Gerger

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cd4 4.Cd4 Cf6 5.Cc3 d6 6 Nc4 Cc6 7.Nb3 a6 8.Ne3 Ne7 9.De2 Dc7 10.0-0-0 0-0 (momentul critic al variantei de unde începe cursa contracronometru) 11.Thg1 h6? (trebuia jucat 11…b5) 12.g4 Ch7 13.f4 Cd4 14.Nd4 b5 15. g5 hg5 16.Dh5! b417.Tg3!! bc3 18.Th3 cb2 19.Rb1 f6 20.Dg6! Nd8 21.f5! De7 22.Tg1 Tb8! 23.Dh7 Rf7 24.Dg6 Rg8 25.Tgg3 Tb3! 26.ab3 ef5 27.ef5 De1! 28.Rb2 De4 29.Dh7 Rf7 30.Dg6 Rg8 31.Th7! Dd432.Ra2 Tf7 33.Tg7 Tg7 34.De8 Rh7 35.Th3 Dh4 36.Th4 gh4 37.Dd8 Nf5 38.Df6 Ng6 39.Dh4 Rg8 40.Dd8 Rh7 41.Dd6 1 - 0

Page 76: Tezaurul sahului romanesc

World Open: 3-Day 4 iulie 2003 Alb: Adrian Negulescu Negru: Walter Shawn Browne

1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.Nb5+ Cd7 4.d4 Cgf6 5.Cc3 a6 6.Nxd7+ Cxd7 7.0-0 e6 8.dxc5 Cxc5 9.Nf4 Dc7 10.Dd2 b5 11.b4 Ca4 12.Cxa4 bxa4 13.Dd3 e5 14.Ne3 Ne6 15.Cd2 Ne7 16.c4 0-0 17.Tac1 Tfc8 18.a3 Db7 19.f3 Tc7 20.Tc2 1/2 - 1/2

*******

MIHAIL MARIN

Mihail Marin este născut în anul 1965 la Ploieşti; obţine titlul de mare maestru în anul 1988; este campion naţional în anii 1988, 1994, 1999; participant la mai multe olimpiade, ca reprezentant de bază al echipei naţionale; câştigător al mai multor turnee internaţionale; autor al unor cărţi de şah premiate pe plan internaţional: Secrets of the Chess Defence, Learn from the Legends, Secrets of the Attacking Chess. Aceste cărţi au fost traduse şi în italiană, spaniolă, în curând şi în germană. Cea mai recent apărută este Beating the Open Games, iar în scurt timp pleacă la tipar Spanish Repertoir for Black, care este de fapt un volum, un complement al lui Beating the Open Games.

Iată câteva din partidele marelui maestru internaţional Mihail Marin :

A 34-a Olimpiadă, Istanbul, 6 noiembrie 2000, Runda 9 Alb: Mihail Marin Negru: Viktor Korcinoi

1.c4 c5 2.g3 g6 3.Ng2 Ng7 4.Cc3 Cc6 5.Cf3 d6 6.0-0 e5 7.d3 h6 8.a3 Cge7 9.Tb1 a5 10.Ce1 Ne6 11.Cc2 d5 12.cxd5 Cxd5 13.Cxd5 Nxd5 14.b4 Nxg2 15.Rxg2 cxb4 16.axb4 0-0 17.bxa5 Dd7 18.Nd2 Cxa5 19.Tb6 e4 20.Nxa5 Txa5 21.dxe4 De7 22.Dd3 Td8 23.Dc4 Tc5 24.Db4 Td7 25.Ce1 Td4 26.Db1 Tc7 27.Cf3 Txe4 28.e3 Tec4 29.Dd3 Tc3 30.Dd5 T3c5 31.Dd3 Td7 32.Da3 Tc2 33.Dxe7 Txe7 34.Cd4 Ta2 35.Rg1 Rf8 36.Tfb1 Nxd4 37.exd4 Tee2 38.Tf1 Tab2 39.Txb2 Txb2 40.Tc1 Re7 41.Tc7+ Re6 42.Rg2 b5 43.Rf3 b4 44.Tb7 g5 45.h4 gxh4 46.gxh4 Rd5 47.Rg4 Rxd4 48.f4 b3 49.Rf5 Tb1 50.h5 b2. 1/2 – 1/2

75

Page 77: Tezaurul sahului romanesc

76

Oakham, 1986 Alb: Mihail Marin Negru: Viswanathan Anand

1.d4 Cf6 2.c4 d6 3.Cc3 Cbd7 4.Cf3 e5 5.e4 g6 6.Ne2 Ng7 7.0-0 0-0 8.Dc2 Te8 9.Td1 c6 10.dxe5 dxe5 11.Ca4 De7 12.c5 Ch5 13.g3 Cf8 14.b4 Ng4 15.Nb2 Ce6 16.Cxe5 Nxe2 17.Td7 Cd4 18.Nxd4 Dxd7 19.Cxd7 Nxd4 20.Te1 Ng4 21.e5 Nxd7 22.Dd2 Nxf2+ 23.Dxf2 Tad8 24.Cc3 Nf5 25.Ce4 Nxe4 26.Txe4 Cg7 27.Td4 Td5 28.Txd5 cxd5 29.b5 Ce6 30.c6 bxc6 31.bxc6 d4 32.Rf1 Tc8 33.Df3 h5 34.Dd5 Tc7 35.Dd6 Rg7 36.h4 Rg8 37.Rf2 Rg7 38.Rf3 Rg8 39.g4 hxg4 40.Rxg4 Rg7 41.h5 gxh5 42.Rxh5 Rh7 43.Rg4 Rg6 44.Dd5 Te7 45.De4+ Rg7 46.Df3 Tc7 47.Rf5 Rf8 48.Dd5 Rg7 49.Dg2+ Rf8 50.Rf6 d3 51.De4 Cd8 52.Dd4 Txc6+ 53.Rf5 Ce6 54.Dxd3 a6 55.Da3+ Re8 56.Da4 Cd8 57.Re4 Re7 58.Rd5 Te6 59.Dh4+ Rd7. 1/2 – 1/2 Olimpiada Bled (Slovacia) 30 octombrie 2002, Runda 5 Alb: Andrei Sokolov Negru: Mihail Marin

1.e4 d6 2.d4 Cf6 3.Cc3 g6 4.Ne3 c6 5.Dd2 Cbd7 6.Cf3 e5 7.Td1 De7 8.Ne2 Ng7 9.0-0 0-0 10.Tfe1 Te8 11.Nc4 b5 12.Nb3 a5 13.Cg5 Tf8 14.a4 b4 15.Cb1 Cg4 16.Cxf7 Txf7 17.Ng5 Nf6 18.Nxf6 Cgxf6 19.dxe5 dxe5 20.Dd6 Dxd6 21.Txd6 Ce8 22.Txc6 Nb7 23.Nxf7+ Rxf7 24.Tc4 Cd6 25.Tc7 Re7 26.Cd2 Rd8 27.Txb7 Cxb7 28.Cc4 Tc8 29.b3 Txc4 30.bxc4 Cbc5 31.g3 Cb6 32.f4 Cxc4 33.Rf2 Cxa4 34.Re2 Re7 35.Rd3 Cab2+ 36.Re2 a4 37.h4 a3 38.Ta1 Ca4 39.Rd3 Cab2+ 40.Re2 Ca4 41.Rd3 Ccb2+ 42.Re3 Cc3 43.fxe5 Cb5 44.Tf1 Cc4+ 45.Rd3 Cxe5+ 46.Re3 Re6 47.Rd2 Cc4+ 48.Rd3 Cb2+ 49.Rd2 Cc3 0 – 1

Interviu cu Marele Maestru Internaţional Mihail Marin

Jucător în echipa naţională la numeroase Olimpiade, comentator, autor de monografii de deschideri pe CD, idei interesante susţinute de exemple şi adunate în câteva cărţi în limbi străine, antrenor. Aceasta este o sintetică prezentare a marelui maestru Mihail Marin, pe care vă invităm să-l descoperiţi lecturând interviul :

Rep: La ce vârstă ai învăţat modul în care mută piesele de şah? Mihail Marin: Dacă amintirile mele sunt corecte, cam în jurul vârstei de 4

ani, de la tata. Se poate ca primele noastre partide pe şahul magnetic, pe care-l ţin minte şi acum, să nu fi respectat neapărat regulile aşa cum au fost ele inventate, dar în orice caz, ne jucam pe tabla de şah. Poate chiar un pic înaintea vârstei de 4 ani.

Rep: Îţi mai aminteşti de primul concurs la care ai participat? Mihail Marin: Mi-a rămas clar în memorie primul simultan la care am

participat, simultan dat de doamna Margareta Teodorescu, iar întâiul concurs cred că l-am jucat la 8 ani la RATB (ITB cum era pe vremea aceea), concurs în care, făcând 4,5 puncte din 9, mi-am luat şi categoria a III-a.

Rep: Cum ai evoluat ca junior?

Page 78: Tezaurul sahului romanesc

77

Mihail Marin: Destul de încet, destul de lent. În perioada timpurie, să zicem după debutul meu ca jucător în concursuri oficiale, deci după vârsta de 8 ani, interesul meu pentru şah era diminuat sau, să zicem, umbrit de o atracţie, mă rog, pe care o observ şi la generaţia din ziua de azi, faţă de fotbal, acest joc magic pentru care de fapt nu aveam aptitudini şi talent. Ştiu că tata îmi dădea exemplul lui Dridea care era cel mai bun fotbalist dintre şahişti şi cel mai bun şahist dintre fotbalişti, dar mai bun fotbalist decât şahist şi îmi sugera ca eu să fiu invers, însă eu insistam că “Nu, eu voi fi ca Dridea”. Până la urmă, cred că în jurul vârstei de 13-14 ani - probabil şi ca urmare a unei insistenţe gen “picătură chinezească” a lui tata de a mă ţine de şah, de a studia singur - cam în perioada aceea am început să devin ceea ce am fost pe urmă toată viaţa, un autodidact.

Rep: Cine au fost oamenii care au reuşit să te modeleze cât de cât în lumea şahului, începând de mic?

Mihail Marin: A fost domnul Pavlov în primul rând, cu care am lucrat timp de un şi jumătate, în jurul vârstei de 10 ani. Ce mi-a rămas în primul rând de la “maitre” Pavlov este obişnuinţa, obiceiul de a face combinaţii, mai ales înainte de concurs şi probabil că, în ciuda faptului că dispun de un arsenal de deschideri eminamente poziţional, în fundul sufletului am rămas un jucător tactic. E posibil ca unele dintre limitele mele de jucător să fie de natură strategică, tocmai din cauză că atenţia se îndreaptă în primul rând către detalii tactice. Ceva mai târziu am avut o perioadă scurtă, n-aş putea să o definesc, în jurul vârstei de 13-14 ani, când doamna Teodorescu a lucrat nişte finaluri cu mine. Am figurat pe lista de elevi ai lui Emanuel Reicher, care a evitat cu dibăcie întâlnirile cu mine în faţa mesei de şah, având un elev consacrat în care îşi punea toate speranţele, nu contează numele, el s-a şi lăsat de şah între timp. Marele maestru - maestru internaţional pe vremea aceea - care poate mi-a dat impulsul de a trece de la stadiul de junior cu unele perspective către marea arenă internaţională, a fost însă Theodor Ghiţescu. Eram amândoi la ITB, eu aveam cred că 16 ani, dânsul avea obiceiul să-şi aleagă câte un sparring partner tânăr, viguros, dar în principiu mai puţin experimentat, cu care să joace partide uşoare, blitz, în mod periodic, de două, trei ori pe săptămână, nu mai ţin minte. Şi, dintr-un motiv sau altul m-a ales pe mine, ştia poate că nu se ocupa nimeni de mine în perioada respectivă. De fapt, nu l-am întrebat niciodată pe ce şi-a bazat alegerea. E diferenţa mare de vârstă, este şi o persoană care îţi stârneşte un respect deosebit. La scurt timp, a trecut la Politehnica Bucureşti, un club studenţesc în care se strecuraseră şi câţiva jucători cu mare experienţă, regretatul Paul Joiţa, profesorul Dolphi Drimer şi, în primul rând, Theodor Ghiţescu care s-a alăturat acestui grup. Domnul Ghiţescu nu m-a abandonat niciodată ca elev al lui şi, chiar dacă eram încă la ITB unde făceam tuşă ca junior, am început să merg la orele pe care le ţinea la clubul Politehnica, în Facultatea de Chimie, situată undeva pe Calea Victoriei. Am participat şi la unul sau două cantonamente la Costineşti cu Politehnica, deşi încă nu aveam dezlegare de la ITB. ITB-ul nu mă folosea, dar nici nu îmi dădea drumul. Era cumva un paradox. Am încercat de multe ori să evadez de la ITB, dar probabil că Emanuel Reicher ştia ce ştia. Intuia că sunt un potenţial pericol dacă aş nimeri pe mâna unui antrenor bun, dar nici nu mă ajuta să progresez în vreun fel şi nici nu mă lăsa să plec. După ce am terminat armata, fiind deja

Page 79: Tezaurul sahului romanesc

78

student la zi, dezlegarea a venit automat. Am continuat cu domnul Ghiţescu, deci am învăţat câteva lucruri, câteva deschideri care mi-au servit ani de zile. De exemplu, Benoni încă îl mai joc ocazional cu succes. De Siciliana Najdorf m-am lăsat la un moment dat, dar au fost deschideri care, în esenţă, m-au dus până la interzonal, în 1987, când eram în anul 3 de facultate. Am început calificările din 1986, cu Liga B, apoi finala ţării. Toate au fost cumva la limită atunci. În Liga B am pierdut o partidă la un jucător mai slab cotat, Vasile Ismănescu, dar am reuşit să mă calific. În finală am fost din nou la limită, în zonal la fel, deci toate calificările au fost la foarte mare luptă. Dar vroiam să vorbesc despre rolul domnului Ghiţescu care a găsit doza care îmi trebuia mie. Eu fiind în esenţă un autodidact, nu aveam nevoie de foarte multe îndrumări, aveam nevoie de o direcţie. Dânsul îmi prezenta din, cum le numea dumnealui, caieţelele tărcate: erau nişte caiete studenţeşti în care erau scrise variantele cu creionul, dar erau foarte sintetic prezentate, ceea ce pe mine mă incita la o dezvoltare a subiectului. Cumva se pare că a fost o simbioză. În mod asemănător a profitat şi Adrian Negulescu, deşi la el era vorba de altceva. El avea nevoie, pur şi simplu, de un mic schelet pe care să-şi dezvolte talentul lui uriaş. La el nu cred că a fost vorba niciodată de o dezvoltare ulterioară a analizelor, dar cumva cred că amândoi am fost doi dintre elevii care au beneficiat cel mai mult de pe urma domnului Ghiţescu.

Rep: Privind retrospectiv, până la vârsta recunoaşterii tale internaţionale, cât la sută a fost talent şi cât la sută “transpiraţie” ca să nu zic muncă, în viaţa ta de şahist?

Mihail Marin: Sincer să fiu, eu nu înţeleg foarte clar ce înseamnă talent, de unde s-ar putea deduce că nici nu-l posed în cantităţi deosebite. Dacă ar fi vorba de talent, ar trebui să fie un talent al muncii, al “transpiraţiei”. Pot să-mi găsesc singur teme de investigaţie. Pot să fiu preocupat zile sau săptămâni de un anume subiect, deci cred că este o calitate, în absenţa unui talent exploziv, cum au fost Florin Gheorghiu, Adrian Negulescu, Bela Badea, Andrei Istrăţescu.

Rep: Eu aş mai adăuga şi pe alţii care s-au pierdut din diverse motive, precum Cătălin Cojocaru sau Nicolae Lorentz.

Mihail Marin: Bine, aici vorbim de cazuri extreme. Eu mă refer la jucătorii care au realizat ceva, care s-au consacrat. Sigur că au fost mulţi ceilalţi, dar au fost cazuri extreme, deci au făcut tot posibilul ca să nu reuşească, într-un fel şi-au tăiat singuri craca. Jucători ca Gheorghiu, Negulescu, Bela Badea, Istrăţescu au făcut nişte eforturi, dar au fost frânaţi de una sau alta: motive de sănătate, de ordin psihologic, de anturaj, nu contează, dar dintre ei, Gheorghiu în primul rând s-a apropiat cel mai tare de posibilităţile lui. E unul dintre marile mele regrete ! Eu aveam 14 ani când el a ratat calificarea la Interzonal, în 1979, la Riga. Urmărindu-i partidele şi înţelegându-i uriaşele lui posibilităţi tehnice, îmi vine uneori să plâng - şi nu exagerez - pentru că resimt ca o durere fizică faptul că Gheorghiu nu a ajuns la meciurile candidaţilor, faptul că el nu a jucat, nu şi-a împlinit la maximum talentul. Oarecum, el a fost cel mai aproape. Negulescu, Bela Badea, Istrăţescu, au ajuns desigur jucători redutabili, s-a auzit de ei, dar nu s-au ridicat la înălţimea lui Gheorghiu, pentru care a lipsit puţin până ca el să intre în marea istorie a şahului.

Page 80: Tezaurul sahului romanesc

79

Rep: Cuantificând evoluţia ta pe plan internaţional şi munca pe care ai depus-o, cu cine crezi că te-ai putea compara dintre personalităţile şahului mondial? De exemplu, eu te-aş compara cu Lajos Portisch.

Mihail Marin: Chiar pe el îl aveam în cap, gând la gând cu bucurie ! Sigur, pentru mine Portisch rămâne, poate şi prin faptul că am pierdut toate cele trei partide jucate cu el, poate şi prin faptul că am pierdut partide din ce în ce mai scurte, deşi teoretic eu progresam, iar el devenea mai puţin tânăr. Recent am avut revelaţia motivului pentru care nu l-am înţeles pe Portisch şi nu am reuşit poate să beneficiez atât de pe urma partidelor directe, cât şi de pe urma partidelor pe care le-am studiat. Eu îl considerasem pe Portisch un strateg şi întotdeauna am încercat să privesc partidele lui ca pe nişte mutări profunde, strategice. Am încercat să-l asimilez de fapt cu ceea ce l-au asimilat toţi colegii de generaţie, Botvinnik al Ungariei. De curând am descoperit că este o mare greşeală să-l consideri pe Portisch un strateg. Sigur avea o bază solidă, el deschiderile şi le punea la punct, dar în esenţă, părerea mea este, în momentul de faţă, că Portisch era un jucător care căuta întotdeauna excepţia, căuta extrem de mult. Încerca întotdeauna să-şi surprindă adversarul, în caz că reuşea să facă 3, 4 mutări la rând care să fie neaşteptate pentru acesta, chiar dacă să zicem că strategic ar fi făcut o concesie. Ca atare reuşea să tulbure partidele în aşa măsură, eu cred că şi el se simţea bine şi probabil că şi succesul era garantat. De multe ori făcea greşeli, dar cred că tocmai din cauză că el calcula foarte mult mutare de mutare. Se ştie că Reti a spus “întotdeauna calculez două mutări, dar două mutări bune”. Deci un mare maestru calculează normal să zicem mai mult de două mutări de două-trei ori în cursul unei partide, în momente critice când trebuie să-şi ia capul în mâini şi să gândească. Eu cred că Portisch calcula în permanenţă. Părerea mea este că întotdeauna căuta o rupere de ritm. Ei, n-am înţeles chestia asta în timp, dar acum repetând ce am spus mai devreme, că eu sunt în fundul sufletului un tactician, poate că într-adevăr, fără să îmi dau seama, încerc să fiu o miniatură, un Portisch mai aşa de buzunar.

Rep: Aş vrea să ne întoarcem puţin la primele tale finale jucate înainte de Revoluţie. Cu cine te-ai confruntat în acele finale, participau toţi marii jucători, cum se desfăşurau acele finale, aveau public, aveau audienţă?

Mihail Marin: Prima mea finală a fost în 1984, care s-a desfăşurat… în ianuarie 1985. De fapt eu cred că trecuse deja momentul marilor finale. Ştiu că numai cu câţiva ani înainte când a ieşit Şubă campion, am fost în sală atunci şi întradevăr erau spectatori, nu două mii de persoane ca la ruşi, dar poate 30, poate 40. Într-adevăr, avea un aspect de eveniment şi prezenţa jucătorilor pe scenă, văzuţi din sală, luminile, creau o impresie plăcută, ţi-ai fi dorit să fii în locul lor, oferea iluzia unei lumi aparte. Când am jucat finala anului 1984, am jucat la Faur (fostul “23 August”), în Bucureşti. Era o sală imensă, cu locuri pentru spectatori, dar cumplit de geroasă, cu lumina care după ce că era slabă se mai şi întrerupea uneori, se juca şi la capătul oraşului. Singurul spectator pe care-l ţin minte era Gabi Georgescu, care cred că de fapt era responsabil cu sala. Dacă mai veneau 2- 3 spectatori pe lângă el, era mare lucru ! Cel puţin asta ţin minte. Se poate să greşesc, dar e drept că lipseau cei mai buni 4 jucători: Şubă, Gheorghiu, Ghindă, care se pregăteau pentru zonal şi Stoica. Ultimul avea şanse să fie inclus în zonal, până la

Page 81: Tezaurul sahului romanesc

80

urmă nu a jucat, el îi ajuta în pregătire pe cei trei care au lipsit de la finală. Chiar şi aşa, din punctul meu de vedere, pe vremea aceea ligile B erau nişte evenimente deosebite. Eu cred că se pierde foarte mult prin transformarea finalei într-un open de 100-150 de oameni. În sfârşit, ştiu că sunt probleme economice, dar eu vorbesc pur şi simplu din punctul de vedere al jucătorului care crede că şahul este în primul rând o ştiinţă şi o artă. Chiar dacă îl considerăm sport, formula de open mi se pare mai mult o loterie.

Rep: Din generaţia anilor 80 cu cine te-ai întâlnit, ce rezultate ai până acum? Mă refer la Gheorghiu, Şubă, Ciocâltea eventual...

Mihail Marin: Pe Ciocâltea l-am cunoscut, dar din păcate el a murit când aveam 17-18 ani. În perioada ceea era încă la ITB, ştiu că a făcut la un moment dat câteva glume cu mine, am schimbat poate câteva fraze, dar nu aveam cum să ne întâlnim în faţa tablei de şah. Am luat contact cu creaţia lui, cu moştenirea lui şahistă mult mai târziu când, împreună cu Dieter Nisipeanu, am studiat în paralel şi puţin şi împreună ceea ce se numeşte Benoni cehesc sau Benoni închis, dar care s-ar putea numi foarte bine şi Benoni-ul românesc pentru că era jucat insistent de Ciocâltea, Gheorghiu, iar peste ani de Dieter şi de mine, mai ales de Dieter cu foarte mare succes. Eu să zicem că l-am jucat mai puţin. Cu Gheorghiu am numai remize. Gheorghiu, mă rog, îi ştim cu toţi limitele lui de ambiţie. Eu eram deja un tânăr în creştere când am jucat cu el primele partide şi o singură dată a încercat să mă bată la zonalul din 87, când de fapt îşi propusese să bată doi jucători, pe mine şi pe polonezul Kuczynski şi să facă remize restul partidelor foarte repede, o tactică ce nu poate da roade cât timp te scoţi singur din formă. Nu a câştigat nici la mine, nici la Kuczynski. În rest el a fost cel care a propus remiză. Chiar o dată l-am refuzat cu remiza pe parcursul unei partide, tot remiză a ieşit, deci el mă inclusese deja în categoria jucătorilor care nu pot fi bătuţi. Şubă este cu totul alt aluat. Deşi el nu deţine calităţile tehnice ale lui Gheorghiu, are o ambiţie nemărginită, o plăcere uriaşă pentru joc, iar în prezent se află chiar în topul listei Elo a jucătorilor români, ca să nu mai dăm rezultate concrete. Cu Şubă am pierdut trei partide şi am făcut câteva remize, dar nu am avut niciodată şanse de câştig. Rep: Să ne întoarcem la Zonalul din 1987. Cum te-ai calificat în interzonal ?

Mihail Marin: Am nimerit la Zonal după nişte calificări la limită. Am ajuns la Varşovia şi principalul meu gând a fost să nu ies chiar ultimul. Eram singurul maestru FIDE din cele două grupe de 12 jucători, jucători de mare renume, unii mai tineri, alţii mai experimentaţi. O bună parte a turneului am stat pe minus 1, am pierdut prima partidă, am câştigat apoi la Jansa, primul mare maestru pe care l-am bătut, am pierdut-o pe a treia copilăreşte la Csom. Apoi am câştigat la Radulov. Momentul cel mai important istoriceşte pentru mine a fost partida cu Kiril Gheorghiev. Situaţia era foarte strânsă în grupa mea. Se calificau doi. Gyula Sax avea plus 4, era de neajuns, jucase foarte tare. Locul 2 era Kiril Gheorghiev cu plus 2, cu plus unu era Schmidt iar eu mă găseam într-un grup cu 50%. În mod brusc mi-am dat seama că, jucând aşa cum jucasem, oarecum mă apărasem, nu făcusem nişte partide foarte creative, doar cele câştigate fuseseră bune, în rest au fost aşa un fel de joc tulbure, mi-am dat seama că, dacă l-aş învinge pe Kiril Gheorghiev şi în afară de cazul în care Schmidt ar câştiga, dar Schmidt nu era genul de jucător care să forţeze foarte tare, aş intra într-un baraj cu cei trei, ceea ce ar fi însemnat un

Page 82: Tezaurul sahului romanesc

81

succes uriaş pentru maestrul FIDE debutant. Cumva ideea cred că era aşa de neaşteptată - eu ţin minte că am menţionat-o de vreo 10 ori faţă de ceilalţi români prezenţi la zonal – lumea se uita la mine ca prin sticlă şi continua să vorbească despre şansele de calificare ale lui Şubă din cealaltă grupă. Ce s-a întâmplat a fost că Şubă a ratat calificarea, de fapt el a pierdut, destul de rău, eu l-am bătut pe Kiril Gheorghiev după ce l-am refuzat de două ori cu remiza. Cred că a fost extraordinar de surprins că l-am refuzat. El avea aproape 2600 Elo, 2595, care pe vremea aceea înseamna aproape de Top 10, eu aveam 150 de puncte mai puţin. Eu îmi făceam normă de maestru internaţional, norma finală, cu remiză. Nu mă interesa, aveam două norme şi ştiam că o pot face uşor. Cert este că am câştigat partida după întrerupere. Ăsta a fost momentul când mi-am intrat în formă. Forma asta mi-a folosit foarte tare deoarece am câştigat şi primele două partide la barajul care a început două zile mai târziu la Kiril Gheorghiev şi la Schmidt. În retur am pierdut la Kiril Gheorghiev, dar cu remiză la Schmidt mi-am asigurat locul întâi fiindcă aveam Sonneborn-ul cel mai bun din grupă pentru că îl învinsesem pe Gheorghiev.

Rep: Câte turnee interzonale ai jucat până acum? Mihail Marin: Două. Primul a fost cel de la Szirak din 1987, după zonalul

de la Varşovia. Al doilea, la Manila, în 1990, a fost primul interzonal open. La Szirak a fost o grupă de 18 jucători.

Rep: De câte ori ai ieşit campion al României? Mihail Marin: De trei ori. De două ori singur pe primul loc, în 1988 la

Predeal şi în 1994 la Bucureşti. În 1999 situaţia a fost uşor neclară. Am ieşit pe locul 1-2, cu Costică Ionescu. Cred că el a avut Sonneborn mai bun. Era prevăzut un meci, care până la urmă nu s-a mai jucat şi pe cale verbală ni s-a spus că suntem amândoi campioni, exact cum figurează în scriptele Federaţiei. Deci eu aş putea spune de trei ori, dar s-ar putea să fie doar două titluri.

Rep: Să trecem acum la Mihail Marin scriitorul de cărţi. Cum a apărut această valenţă?

Mihail Marin: Am putea să ne întoarcem la perioada armatei şi a facultăţii. În armată am legat o strânsă prietenie cu Mihai Panait, eram colegi de dormitor, deşi eram în plutoane diferite. Ulterior am fost colegi de grupă în facultate şi cumva între cei doi Mihai diviziunea muncii era clară. Eu eram inginerul sadea, care învaţă şi ia examenele şi nu are probleme deosebite, în schimb el era cel cu valenţe literare, nimerit într-o lume pe care nu o înţelegea, făcând eforturi uriaşe pentru a reuşi să treacă de examene, dar nutrind speranţa că într-o zi talentul său literar - şi într-adevăr avea idei şi calităţi de scriitor – să se desfăşoare. Propriu-zis, până în ziua de astăzi el nu a reuşit să-şi atingă acest vis, dar ceva din talentul şi ideile lui cred că s-au răsfrânt asupra mea şi asta s-a întâmplat mult mai târziu când el, Mihai Panait, a pus bazele unei reviste de şah, Chess Extrapress, Şah, mă rog a avut mai multe nume. El era editorul, eu eram principalul colaborator. Am pornit-o cu entuziasm, fără a ne gândi la avantaje materiale. Ne-am zbătut, practic era o revistă care mergea în pierdere, dar el mi-a oferit posibilitatea să îmi încerc pana literară. La început erau nişte comentarii pline de variante, tocmai era epoca când intraseră computerele, aveam un computer puternic, dar încet-încet am început să-mi dezvolt un stil care a ajuns să fie apreciat chiar pe plan internaţional. Am colaborat foarte bine la o revistă

Page 83: Tezaurul sahului romanesc

82

suedeză. Mutaţia principală s-a produs în urmă cu 7-8 ani: mă surprindeam în momentul când deja partida era înscrisă pe un curs favorabil şi era greu să mai scap victoria şi când adversarul gândea, mă plimbam prin sală şi, în loc să calculez variante, începeam să explic unui public imaginar ceea ce se întâmplase până în acel moment şi ceea ce se va întâmpla. În acel moment am simţit nevoia de a comunica ceea ce gândeam şi impresiile mele din timpul partidei. Cred că atunci s-a produs deviaţia psihologică către scris. Sigur, pentru mine jocul rămâne cel mai important aspect al şahului, dar spre deosebire de anii tinereţii când nu puteam concepe altceva decât să joc şah şi să mă pregătesc, mă simt foarte bine când scriu, dar mai ales când termin de scris o carte sau un articol.

Rep: Când a apărut prima carte de şah? Cum a apărut? La început au fost, mi se pare, nişte CD-uri...

Mihail Marin: Au apărut aproape în acelaşi timp un CD de Engleză 1.c4 c5 pentru ChessBase şi prima mea carte “Secrets of the Chess Defence”. De fapt prietenul meu cel mai bun din acea perioadă, Dorian Rogozenco, intrase în contact cu editorii şi scrisese o carte, deci un CD despre varianta Svesnikov şi era în lucru cu o carte pentru editura britanică Gambit. Mi-a spus şi mie despre această posibilitate. Bine, eu cu ChessBase mai avusesem contacte, mai colaboram cu ei şi mi s-a părut o opţiune interesantă, am intrat cu editorii într-o legătură mai strânsă. Le-am dat nişte articole pe care le scrisesem. Lor li s-au părut interesante şi am primit comandă pentru carte, respectiv CD. A ieşit se pare destul de bine, editorii au fost foarte mulţumiţi în ambele cazuri. Cartea a fost nominalizată pentru cartea anului la Chesscafe, nu ştiu dacă nu a intrat şi la British Chess Federation. Oricum, a fost o nominalizare care a atras atenţia publicului asupra mea, ca scriitor. Următoarea carte însă a fost un succes deplin. A fost nominalizată la British Chess Federation, nu am câştigat, dar am triumfat la Chesscafe, un site de şah extrem de popular. Dvoreţki are rubrică permanentă de finaluri, au material, magazin de şah. Practic pot vota cititorii din toată lumea.

Rep: Să enumerăm titlurile cărţilor pe care le-ai semnat până acum... Mihail Marin: Secrets of the Chess Defence, Learn from the Legends,

Secrets of the Attacking Chess. Aceste cărţi au fost traduse şi în italiană, spaniolă, în curând şi în germană. Cea mai recent publicată este Beating the Open Games, apărută în urmă cu câteva săptămâni, iar în scurt timp pleacă la tipar Spanish Repertoir for Black, care este de fapt un volum, un complement al lui Beating the Open Games.

Rep: Pentru că suntem în zona literară, în ce cărţi te regăseşti cel mai mult ? Pe de altă parte, ce muzică îţi oferă un sentiment de împlinire ?

Mihail Marin: Din momentul in care am citit Conversaţie la Catedrală, Mario Vargas Llosa mi-a devenit un model în materie de gândire şi exprimare literară. După ani, l-am citit şi în original, ceea ce m-a ajutat să îi inţeleg mai pe deplin arta. Încerc să nu ratez nici unul dintre romanele sale; în momentul de faţă mi-ar plăcea sa găsesc versiunea spaniolă a romanului El hablador (Povestaşul, în versiunea românească). Petrec multe ore în fiecare zi ascultând muzică clasică. Colegul meu de bancă din treapta a doua de liceu avea o cultură vastă în acest domeniu şi mi-a insuflat şi mie dragostea pentru marea muzică. Îmi amintesc că Toni (acesta era numele prietenului meu) folosea uneori metode mai puţin agreate

Page 84: Tezaurul sahului romanesc

83

de profesori: îmi fredona linii melodice din Grieg sau Brahms în timpul orelor. Trebuie însă precizat că nu sunt un cunoscător în materie. Pur şi simplu ascult şi îmi place. Din aşa numita muzică uşoară, am o slăbiciune pentru Julio Iglesias şi alţi cântăreţi hispanici. Recent, am început să ascult melodii italiene de prin anii ‘80, pentru a-mi perfecţiona cunoştintele de limba italiană. Să nu uităm însă filmele, în sfera cărora favoriţii mei absoluţi sunt Stan si Bran (urmaţi la oarecare distanţă de Charlie Chaplin). Mă regăsesc aproape zilnic în situaţiile de un comic inimitabil al celebrului cuplu. Dintre actorii moderni îmi plac Hugh Grant şi Andie Mac Dowell.

Rep: Sunteţi o întreagă familie de şahişti activi; cum vă completaţi reciproc ? Mihail Marin: Aş insista mai degraba pe noţiunea de comunicare.

Binecunoscuta lozincă a FIDE „Gens una sumus” este raportată în general la populaţia întregii planete, dar ea se aplică în mod remarcabil la nivelul unei familii propriu-zise. Nimic nu este mai minunat decât să ai un subiect comun de discuţie aşa de interesant şi captivant cum este şahul. Nu exagerez când spun că acest hobby-profesie ne cimentează relaţiile de familie. Recent, am realizat un mic experiment în premieră: am jucat cu toţii la un open în Sardinia. Experimentul a fost încununat cu succes, atât pe planul rezultatelor, cât şi al atmosferei. Îl vom reitera în vară în aceeaşi formulă, dar schimbând ţara: Spania.

Rep: De scurt timp ai abordat, cu mult succes, latura dezlegărilor de probleme, devenind campion naţional şi component al echipei reprezentative; ce-ţi propui în această direcţie ?

Mihail Marin: S-a întâmplat totul destul de brusc şi neaşteptat. În 2006 am participat la campionatul de dezlegări mai mult ca „obligaţie de serviciu” din partea clubului Dinamo, la care sunt legitimat. Oarecum surprinzător pentru un jucător de turneu, am petrecut 2 ore minunate şi... m-am ales cu medalia de argint. A fost de ajuns ca să devin un dezlegător pasionat... In linii mari, îmi propun două lucruri. Primul, cu adevărat important, este dorinţa de a obţine satisfacţia intelectuală pură pe care ţi-o dă lupta cu noţiunile abstracte şi cu propriile slăbiciuni. Acest lucru este mai greu de realizat în şahul de concurs, unde intervin adeseori factori exteriori legaţi de temperamentul sau comportamentul adversarului sau, şi mai rău, al coechipierilor. Si fiindcă oamenii sunt obişnuiţi să cuantifice totul, chiar şi „nenumărabilul”, voi menţiona că visul meu ascuns este ca până în 2 ani să obţin o clasificare superioară la un campionat mondial sau european.

Rep: Să vorbim puţin şi despre relaţia om-computer în şah. Până unde poate merge omul ca să nu ajungă în situaţia de a fi dependent de un computer, ca de un narcotic.

Mihail Marin: Este una dintre întrebările foarte importante în ziua de astăzi. Am gustat puţin din toate situaţiile posibile. Aş prezenta ceea ce consider scenariul optim pe care nu întotdeauna îl realizez, dar când îl realizez, mă simt foarte bine şi rezultatele sunt excelente. Omul trebuie să analizeze poziţia pe tablă, pornind de la o carte sau de la o pagină tipărită. Un jucător, un mare maestru, care analizează cu dăruire şi consecvenţă o poziţie sau o variantă, întotdeauna va da rezultate foarte bune pe care te poţi baza, rezultate pe care computerul nu le va răsturna. Va răsturna poate 10%, poate va face mici corecturi. Să vă dau un exemplu. În 1987

Page 85: Tezaurul sahului romanesc

84

mă calificasem în interzonal şi aveam un examen la Maşini Electrice. Învăţam şi, în paralel, analizam o variantă critică din Benoni. A durat cam două săptămâni, examenul l-am luat şi am pus la punct o analiză de care eram foarte sigur, am scris-o în caietul meu de Benoni. La interzonal, Salov a intrat pe analiza respectivă, dar a ieşit foarte repede. În analiză, negrul putea să facă remiză oarecum la limită, se apăra bine şi făcea remiză. Salov a ieşit foarte repede de pe cursul principal, a nimerit în poziţie foarte proastă şi numai cu mare noroc nu a pierdut. Au trecut 20 de ani... Am fost recent în Spania, la Ciudad Real, la un festival grandios, cu foşti campioni, vicecampioni mondiali, cu turneu de şah rapid, blitz şi random. La turneul de blitz, jucam cu negrul cu un mare maestru originar din Letonia, Friedman, mi se pare că are 2640. Pe tablă a survenit, după 12 mutări, poziţia respectivă. Nu am avut nici o dificultate să îmi aduc aminte analiza. El a deviat la un moment dat, mai târziu decât Salov. A făcut o mică concesie, a ajuns în poziţie mai slabă şi a pierdut partida. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată dacă vei analiza o partidă, pornind Fritz-ul sau un modul de analiză. Vei uita această analiză de cum ai închis computerul. Am avut cazuri clare, de adversari, doi mari maeştri, care mi-au zis: “Am văzut că joci c4 la prima mutare, eu n-am jucat niciodată e5, dar ştiu că după e5 poziţia este egală, am analizat 3 ore cu computerul, am ajuns la tablă şi n-am mai ţinut minte nimic.” Au pierdut amândoi ca nişte copii. Dacă vei proceda aşa, nu se va lipi nimic şi partea cea mai gravă, capcana cea mai cumplită a computerului este următoarea: să zicem că eşti jucător de concurs, nu te interesează marea performanţă. Vrei să descoperi adevărul unei poziţii. Porneşti Fritz-ul sau un alt program specific. Ai găsit o variantă, trei ramificaţii, ai închis computerul şi zici că ai găsit adevărul. Nimic mai fals. Computerele au tendinţa să prezinte o listă cu trei mutări candidat care sunt echivalente, dar care au o anumită evaluare. Sunt puse într-o ordine firească, mutarea cea mai bună, mutarea mai putin bună. Efectuezi mutarea cea mai bună, situaţia se repetă timp de 3, 4 mutări. Înmulţim cu 3 sau 4 probabilitatea de greşeală, mutare de mutare şi ajungem la un factor astronomic. Sunt poziţii în care o singură mutare este bună, iar pe aceea computerul nu o va găsi niciodată, deci poziţii de fineţe. Nu vorbesc despre ceva tactic, simplu, la care computerul este foarte bun ca să ne verifice. Un om care se va uita foarte atent la poziţie câteva ore sau câteva zile, va găsi soluţia.

Rep: Cunoşti cazuri de şahişti care s-au prăbuşit din cauza dependenţei de computer?

Mihail Marin: Am văzut un caz interesant, la San Luis, unde am fost prezent ca secondant la Campionatul Mondial, partida Leko – Anand. Anand a jucat Rusa cu negrul, o deschidere în care negrul pierde greu, dar n-ar trebui să câştige niciodată. Leko a jucat ca o mitralieră primele 23 de mutări, Anand a gândit. După mutarea 23, Leko şi-a luat capul în mâini, cred că a gândit o oră şi a pierdut forţat. Ulterior, el a declarat că a ţinut minte perfect analiza, dar că a uitat că e bună pentru negru şi nu pentru alb, lucru pe care eu nu-l cred. M-am uitat să văd ce spune ‘domnul’ Fritz. Fritz spune că, de-a lungul întregii variante pe care el o sugerează, albul stă poate puţin mai bine, dar poziţia este egală. Când ajungi în sfârşit la mutarea 24, începe să aibă dubii şi el. Leko, fiind jucător cu o anumită înţelegere, a urmat orbeşte ceea ce ‘analizase’, a ajuns acolo şi s-a întrebat de ce poate fi bună poziţia respectivă pentru alb. Poziţia nu este chiar pierdută, dar este

Page 86: Tezaurul sahului romanesc

85

un dezastru. Albul trage din greu de remiză, iar psihologic el n-a mai avut capacitatea să se adapteze la situaţie. Este un caz văzut de mine, eu nu cred ce a spus el. Mai este cazul meciului Kramnik – Leko, când, la scorul de 1-1, Kramnik s-a hotărât să intre în Spaniolă şi să-i desfiinţeze Atacul Marshall al lui Leko, după ce evitase varianta şi nu obţinuse nimic. A analizat, a jucat ca o mitralieră până la o poziţie în care computerul spunea că are foarte mare avantaj, +3, o piesă în plus, Leko era în criză de timp dar, cu mutări umane, neştiind părerea computerului, a câştigat în câteva mutări forţat. Iată ce stăpân nemilos poate fi computerul atunci când el îşi depăşeşte condiţia de simplă unealtă, ascultătoare. Este probabil o capcană a omenirii, nu numai în şah.

Rep: Care este prototipul viitorului campion mondial? Mihail Marin: S-ar putea ca, la răspunsul acesta, limitele mele de persoană

în esenţă conservatoare să genereze un răspuns nu foarte apropiat de realitate. Eu consider că va putea să ajungă un nou Kasparov, nu jucători care prind o formă bună de moment. Va fi un jucător de tipul lui Kasparov, Karpov, care să îşi depăşească cu decenii epoca. Un astfel de jucător va înţelege la adevărata valoare moştenirea şahistă a anilor ’50, ’60, ’70, maxim ’80. Kasparov s-a retras din păcate, îl avem pe Ivanciuk care ar putea fi un astfel de prototip, dar din păcate Ivanciuk nu are sistemul nervos suficient de bine pus la punct pentru a rezista întotdeauna cerinţelor unei competiţii. El este capabil de rezultate fantastice, l-a bătut frecvent pe Kasparov, dar pe ansamblu nu a reuşit să iasă campion mondial. A pierdut finala cu Ponomariov, un jucător mult mai slab decât el. Este de fapt şi o palmă dată sistemului de joc cu o oră şi jumătate pentru toată partida, iar cât timp se va juca în acest ritm nici nu poate fi vorba despre un jucător care să aducă ceva nou. Dacă se va juca şah la 7 ore, atunci putem spera că va ieşi un campion mondial care să lase urme în istoria şahului. Mai este şi Morozevici, care însă are şi el scăderile lui. Evoluţia lui la Linares a fost uluitoare. A generat inovaţii aproape partidă de partidă. Vedeam însă cu disperare că rezultatele lui sunt cu mult sub ceea ce gândea şi producea el. La un moment dat, era pe ultimul loc. Din fericire, spre sfârşit şi-a revenit şi a câştigat ultimele 4 din 5 partide şi a ieşit pe 2, un loc pe care îl merita.

Rep: După marele maestru Mihail Marin, după scriitorul Mihail Marin, să vorbim puţin şi despre comentatorul marilor turnee de şah ale lumii. Iată ce grozav este Internetul, comentatorul poate sta acum la mare distanţă de locul desfăşurării competiţiei şi o poate urmări în timp real.

Mihail Marin: Apropo de avantajele internetului, zâmbesc uneori când îmi spune cineva ”A, tu eşti la Moscova”, “Tu eşti în Mexic”, pentru că vede comentariile mele de pe chessbase.com. Prima experienţă de acest gen am avut-o anul trecut cu turneul de la Linares şi trebuie să mărturisesc că este unul dintre cele mai plăcute lucruri. Sigur, descoperi şi multe idei fantastice, şi greşeli. În general, când comentez o partidă, încerc să o comentez ca pentru mine. Multă lume mi-a spus că eu comentez foarte clar, lucru pe care alţi mari maeştri nu îl fac. Sunt poate un jucător cu o înţelegere poziţională limitată, tactician care tot timpul gândeşte în mici trucuri, fiţe şi atunci încerc să-mi formulez nişte reguli, de ce poziţia asta este mai bună la alb, de ce este egală şi poate îmi este un pic ruşine de modul meu concret de a gândi şi atunci încerc să îmbrac totul, să generez categorii, să generez

Page 87: Tezaurul sahului romanesc

86

principii. Explicându-mi mie acest lucru, probabil că sunt pe întelesul cititorilor care poate au o gândire strategică asemănătoare cu a mea sau mai slabă.

Rep: Să vorbim acum şi despre Mihail Marin antrenorul, o nouă vocaţie, ţinând cont de faptul că ai fost invitat în ultimii ani, după ce ai condus naţionala feminină a României, iată că să lucrezi cu componenţii echipei Scoţiei, precum şi în Italia. Cum ai ajuns în această postură, cum te pregăteşti pentru a fi un adevărat profesor în faţa unor elevi pretenţioşi?

Mihail Marin: Cumva porţile spre această nouă faţetă mi-au fost deschise de succesul meu ca scriitor. Naţionala Scoţiei, un lot lărgit, fără cei mai tari doi jucători, are, două ori pe an, nişte sesiuni de antrenamente, prelegeri, la Glasgow şi Edinburgh. Invitaţii sunt, de obicei, Jussupow, Dvoreţki, antrenori cu foarte mare faimă. Anul trecut, când se plănuia sesiunea din martie, unul dintre componenţi a întrebat de ce nu îl chemăm pe Marin. Probabil era cineva care îmi citise cărţile, probabil că i-a plăcut modul în care explic. Am fost contactat. Eu am spus că nu am făcut practic niciodată sistematic aşa ceva, să se gândească de două ori şi totuşi au insistat să ţin aceste sesiuni de antrenament şi prelegeri. Despre modul cum m-am pregătit... În general, mi-am căutat exemple care să simt că îmi plac şi mie şi mă învaţă ceva şi pe mine, exemple care să-mi pună mintea la încercare. Dacă un exemplu nu l-am considerat bun ca exerciţiu, din cauză că nu aduce ceva nou, pur şi simplu l-am scos. Sigur că ai nevoie - 30 de ore au fost cu totul - de multe exemple, de cel puţin 100 de fragmente de partidă şi nu este aşa uşor să le găseşti. Se pare că au fost mulţumiţi de prestaţia mea, sper sincer că le-a folosit, ei au declarat că da. Pe acelaşi calapod s-a modelat şi invitaţia în Italia. Federaţia italiană concesionează Academiei şahiste “Le due Torri” câteva sesiuni de 20 de ore cu loturile de perspectivă, maeştri internaţionali şi maeştri FIDE, cel mai slab avea 2280, cel mai tare, aproape 2500. A fost un aspect anecdotic. În Italia am ajuns să fiu cunoscut prin faptul că volumul “Learn from the Legends”, care a câştigat premiul pentru Cartea anului la Chesscafe, a fost tradus în italiană şi a câştigat, ce coincidenţă, premiul pentru Cartea anului acordat de Federaţia Italiană de Şah. Şi presupun că s-a repetat istoria, cineva a spus probabil “ce-ar fi să-l chemăm şi pe Marin”. Anecdoticul acestei vizite a fost că, după ce stabilisem totul foarte clar şi după ce luasem şi biletele de avion, preşedintele Academiei mi-a spus “băieţii noştri nu ştiu prea bine engleză, ar fi bine dacă ai vorbi în... italiană”. Era un aspect foarte plăcut pentru mine, eu sunt o optime italian, o pereche de străbunici au venit din Lombardia în Dobrogea ca să caute o viaţă mai bună – sună ciudat la nivelul anului 2007 – dar aşa erau vremurile. Era însă o problemă, eu nu vorbesc italiană. Mai aveam 3 săptămâni. Am încercat să mă eschivez, dar mi-au spus că pot să strecor şi cuvinte în engleză. M-am gândit că, vorbind spaniolă, pot strecura cuvinte în spaniolă. De fapt, lucrul cel mai greu nu a fost nu să pregătesc materiale, o parte dintre ele le aveam pregătite, pe lângă experienţa pe care o deţin. Nu am refolosit nimic din materialele din Scoţia deoarece unul dintre elevii din Scoţia, Sabino Brunello, era invitat special în Italia. Principala dificultate a fost să învăţ un pic de italiană inteligibilă. Diferenţele între spaniolă şi italiană nu sunt cuvintele mari, ci micile cuvinte, rădăcinile. Am reuşit, şi o consider una dintre marile mele victorii, să pot ţine nişte lecţii de şah într-o limbă pe care nu o vorbisem niciodată.

Page 88: Tezaurul sahului romanesc

Rep: În ce locuri din lume îţi place să revii ? Mihail Marin: Spania, Italia, Olanda, Suedia, Argentina... sunt o mulţime. Am şi câteva ţări în care sper ca paşii să nu mă mai poarte niciodată în viitor, dar nu le voi menţiona pentru a nu jigni sensibilitatea vreunuia dintre cititori. Ah, era să uit: cel mai mult îmi place să revin în... România.

(Interviu realizat de maestrul Ştefan Baciu) ©Federaţia Română de Şah PRIMUL MAREŞAL AL ARMATEI ROMÂNE

GENERALUL ALEXANDRU AVERESCU

87

Page 89: Tezaurul sahului romanesc

Constantin Brâncuşi – Coloana infinitului

ANDREI ISTRĂŢESCU

Mare maestru internaţional, campion naţional 1992, vicecampion naţional în anii 1994 şi 1996

După ce a ajuns campion european de juniori, în 1991, mulţi l-au văzut în

câţiva ani în elita şahului, mai sus ca Mihai Şubă sau Florin Gheorghiu. Inteligenţa, spontaneitatea, fantezia sa debordantă, şi nu în ultimul rând memoria sa incredibilă, păreau argumente suficiente pentru ascensiunea sa. Asta nu înseamnă că nu avut rezultate bune atât la echipa olimpică sau pe plan naţional, dar în orice caz, nu pe măsura aşteptărilor. Rezultatul lui Andrei la Campionatele Europene 2007, un excepţional loc 4, ne îndreptăţeşte să sperăm în continuare. A fost un turneu de orgoliu, care a demonstrat ce poate Andrei, când se ambiţionează. Uşurinţa şi dezinvoltura cu care a câştigat la jucători de clasă e de-a dreptul dezarmantă. Sperăm că acest succes îi va da aripi spre topul şahului mondial.

Iată două din partidele de vis ale marelui maestru internaţional Andrei Istrăţescu :

88

Page 90: Tezaurul sahului romanesc

Budapesta, 1993 Alb: Lajos Portisch Negru: Andrei Istrăţescu

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 d6 5.Ne2 0-0 6.Ng5 c5 7.d5 e6 8.Dd2 exd5 9.exd5 a6 10.a4 Te8 11.Cf3 Ng4 12.0-0 Cbd7 13.h3 Nxf3 14.Nxf3 Dc7 15.Tfe1 h5 16.Txe8+ Txe8 17.Te1 Ce5 18.Ne2 Ch7 19.Ne3 h4 20.Rh1 g5 21.b3 De7 22.Nd1 Cg6 23.Nc2 De5 24.Ce2 Cf4 25.Cg1 Cf8 26.Tb1 C8g6 27.b4 b6 28.bxc5 bxc5 29.Tb6 Da1 30.Txd6 Df1. 0 - 1

Meci Karpov – Istrăţescu,

Bucureşti, 22 martie 2005, Runda 3 Alb: Andrei Istrăţescu Negru: Anatoli Karpov

1.e4 e5 2.Cf3 Cf6 3.Cxe5 d6 4.Cf3 Cxe4 5.Cc3 Cxc3 6.dxc3 Ne7 7.Nf4 Cd7 8.Dd2 Cc5 9.0-0-0 0-0 10.Ne3 Te8 11.Nc4 Ne6 12.Nxe6 Cxe6 13.h4 Dd7 14.Rb1 Db5 15.Th3 Tad8 16.Cg5 Nf8 17.a4 Dxa4 18.Dd3 Cxg5 19.hxg5 De4 20.De2 Dxg2 21.Tdh1 De4 22.Th4 Df5 23.Dc4 Te7 24.Th5 Tde8 25.Dh4 Te4 26.Dh2 f6 27.gxf6 Dxf6 28.Txh7 T8e5 29.Dg2 d5 30.T1h6 Df5 31.Nc5 Te7 32.Nxe7 Txe7 33.Th3 Dxh7 34.Dxd5+ Rh8 35.Txh7+ Rxh7 36.Dxb7 c5 37.Dd5 g6 38.Ra2 Tc7 39.c4 Tg7 40.f4 Rh8 41.Rb3 Th7 42.Ra4 Rg7 43.De5+ Rf7 44.f5 gxf5 45.Dxf5+ Rg8 46.Dd5+ Tf7 47.c3 Rg7 48.b4 cxb4 49.cxb4 Rf6 50.c5 Nh6 51.Rb5 Nf4 52.Ra6 Te7 53.b5 Ne3 54.Df3+ Rg6 55.Dg4+ Rf6 56.Dh4+ Rf7 57.Dc4+ Rf6 58.Dd5 Rg6 59.b6 axb6 60.cxb6 Nf4 61.b7 Tf7 62.De4+ Rg7 63.Dxf4 Txf4 64.b8D Tf5 65.Rb6 Rg6 66.Rc6 Tf6+ 67.Rd5 Tf5+ 68.Re4 Tf7 69.Dd8 Tf6 70.Dg8+ Rh6 71.Re5 Ta6 72.Dd8 Ta1 73.Dd3 Rg5 74.Dc3 Ta4 1 – 0 AL DOILEA MAREŞAL AL ARMATEI ROMÂNE

GENERALUL CONSTANTIN PREZAN

89

Page 91: Tezaurul sahului romanesc

CONSTANTIN IONESCU

Mare maestru internaţional,

campion naţional în 1999, vicecampion naţional

în 1982, 1984, 1989, 1990. Secretar General

al Federaţiei Române de Şah Căpitan al echipei naţionale la

mai multe olimpiade. Iată cîteva din realizările deosebite ale

marelui maestru:

Sochi 42/123, 1986. Alb: Constantin Ionescu Negru: Vasili Smîslov

1.Cf3 b6 2.e4 Nb7 3.Cc3 e6 4.d4 Nb4 5.Nd3 Cf6 6.Ng5 h6 7.Nxf6 Dxf6 8.0-0 Nxc3 9.bxc3 d6 10.Cd2 e5 11.f4 exd4 12.e5 dxe5 13.Dh5 g6 14.De2 Cc6 15.fxe5 De7 16.e6 f5 17.Nb3 0-0-0 18.cxd4 Cxd4 19.Cxd4 Txd4 20.De5 Thd8 21.Tae1 Ta4 22.Nb5 Txa2 23.Td1 Txc2 24.Txd8+ Dxd8 25.Nd7+ Rb8 26.Td1 Dg8 27.Nb5 a6 28.e7 Txg2+ 29.Rf1 Db3 30.e8Q+ Ra7 31.Ne2 Dh3 32.Re1 Dh4+ 33.Rd2 Dg5+ 34.Rc3 1 - 0 Sochi, 1986 Alb: Mihail Tal Negru: Constantin Ionescu

1.d4 Cf6 2.Cf3 e6 3.e3 c5 4.Nd3 b6 5.b3 Nb7 6.Nb2 Ne7 7.0-0 0-0 8.Cbd2 d6 9.De2 Cbd7 10.c4 Te8 11.Tad1 Nf8 12.Nb1 Dc7 13.dxc5 Dxc5 14.e4 g6 15.Tfe1 Tad8 16.Cf1 Dc7 17.Tc1 Nh6 18.Tcd1 Ng7 19.Tc1 Nh6 20.Tcd1 1/2 – 1/2 Varna (Bulgaria), 1994, Runda 3 Alb: Veselin Topalov Negru: Constantin Ionescu

1.d4 Cf6 2.Cf3 e6 3.g3 b5 4.Ng5 Nb7 5.Cbd2 Ne7 6.e3 a6 7.a4 b4 8.Cb3 d6 9.Ng2 Cbd7 10.c3 bxc3 11.bxc3 Ta7 12.0-0 Da8 13.Te1 h6 14.Nxf6 Cxf6 15.Ch4 Nxg2 16.Cxg2 0-0 17.Dd3 c5 18.dxc5 dxc5 19.Cd2 Td8 20.Dc2 Dd5 21.Ta2 Tad7 22.Te2 Cg4 23.h3 Ce5 24.Ce1 c4 25.a5 Cd3 26.Cef3 e5 27.e4 De6 28.Rg2 Tb7 29.Cf1 Nc5 30.Ce3 Nxe3 31.Txe3 Tdb8 32.Da4 Tb2 33.Te2 Txa2 34.Txa2 Tb3 35.Tc2 Cc5 36.Da1 Cxe4 37.De1 Dd5 38.De3 f6 39.Te2 Cxc3 40.Td2 Db7 41.Dc5 Ce4 42.Dxc4+ Rh7 43.Td7 Dxd7 44.Dxb3 Dc6 45.Db6 Dc2 46.Ch4 De2 47.Cf5 Cd2 48.Ce3 Df3+ 49.Rg1 Ce4 50.Cg2 Dd1+ 51.Rh2 Df1 52.De3 Cxf2 53.g4 h5 54.g5 fxg5 55.Dxe5 Dd3 56.Dxg5 Dxh3+ 57.Rg1 Ce4 58.Df4 De6 59.Df3 g6 60.Ce3 Cg5 61.Dg3 De5 0 – 1 90

Page 92: Tezaurul sahului romanesc

91

Interviu cu Marele Maestru Internaţional Constantin Ionescu

– Care dintre atributele care v-au consacrat ca pe unul dintre cei mai buni

şahişti români ai ultimelor două decenii consideraţi că vă reprezintă în activitatea de răspundere administrativă pe care o desfăşuraţi ca Secretar general al F.R. Şah ?

– Echilibrul, seriozitatea, onestitatea şi mai ales capacitatea de a evita situaţiile conflictuale; consider că am fost mereu un liant în cadrul formaţiilor din care am făcut parte.

– Timpul pe care munca de funcţionar public vi-l lasă pentru practicarea propriu-zisă a şahului este minimal. Vedeţi în şahul prin corespondenţă un posibil debuşeu pentru spiritul dvs. competitiv ?

– În actuala epocă a computerelor, şahul prin corespondenţă este... o lucrare a diavolului ! În momentul în care jocul va fi elucidat din punct de vedere logico-matematic, acest capitol din cadrul şahului va dispărea. Totuşi respect tenacitatea celor care se dedică acestei forme de şah, prin excelenţă cronofagă. În privinţa timpului restrâns care-mi mai rămâne pentru practicarea şahului, încerc ca momentele petrecute în jurul eşichierului, fie în calitate de căpitan al naţionalei masculine, fie jucând o competiţie (de ex. CN echipe în 2006) să le consider ca minivacanţe. Oricum, cu ocazia fiecărui turneu de anvergură, sacrific cel puţin o oră în fiecare dimineaţă pentru a vedea şi analiza partidele jucate.

– A existat o opţiune personală în alegerea şahului ca domeniu de afirmare sau impulsul iniţial trebuie căutat în altă parte ? Aţi mai practicat şi alte sporturi într-un cadru competitiv ?

– Întotdeauna există o opţiune proprie. Trebuie să menţionez suportul oferit de tatăl meu, care chiar dacă era jucător amator (ca forţă de joc, max.de categ.I), mi-a cultivat această atracţie pentru şah. Un rol important l-a avut Revista Română de Şah, care mi se părea fascinantă la data când am primit-o întâia oară de la tatăl meu (în 1972). Interesantă a fost surmontarea primului obstacol: mergând în toamna anului 1973 la CSU Braşov, dl. antrenor Şeitan a ezitat să mă primească, pentru că eram... prea „bătrân” (15 ani). După ce m-a văzut jucând câteva partide, a decis că e bine să mă păstreze, iar anul următor am jucat semifinalele de juniori !

– Sunteţi un om realizat atât ca intelectual, cât şi ca sportiv. În ce măsură şahul v-a ajutat în studiile pe care le-aţi urmat ? Sau reversul monedei: obligaţiile didactice au constituit un impediment în dedicarea totală către şah ? Ar fi interesantă o extrapolare a concluziei dvs.

– Mai degrabă se poate spune invers: matematica te poate ajuta să joci mai bine şah, în sensul că studiul ei te obligă la o gândire mai riguroasă, proces care nu poate fi decât benefic şi la şah. E drept că, în timpul când eram student, nici nu erau prea multe turnee, cum e cazul azi. Desigur că nu e uşor să împaci şcoala şi sportul, dar m-am străduit şi am făcut-o destul de bine, terminând în primii 30 de absolvenţi ai promoţiei 1982 (din câteva sute). Trecerea prin şcoală e totuşi necesară (înainte vreme era obligatorie), oferă o deschidere spre universalitate şi desigur că o persoană care urmează o facultate capătă un minimum de abilităţi de a utiliza orice material scris. Calchierea experimentului surorilor Polgar a fost un miraj cu rezultate discutabile,

Page 93: Tezaurul sahului romanesc

92

căci s-a omis amănuntul fundamental că baza materială a celebrei familii maghiare le-a permis fetelor o solidă pregătire generală „la domiciliu”.

– De ce credeţi că se ratează, îndeobşte, copiii teribili ai şahului românesc ? De pildă, la concursurile de copii ale generaţiei 1976, Adrian Muşat sau Gabriel Schwartzmann îl depăşeau deseori pe Dieter Nisipeanu. Astăzi primii doi au dispărut total sau aproape din lumea performanţei, pe când al treilea a ajuns şahistul nr. 1 al României.

– Esenţial este caracterul, structura fiecăruia, consecventa şi seriozitatea în urmărirea ascensiunii pe scara valorilor. Contează fireşte şi rolul antrenorilor care le-au influenţat evoluţia, precum şi întâmplările vieţii care aduc în prim-plan o tentaţie sau alta. Gabi Schwartzmann a beneficiat de o publicitate intensă până la un moment dat, precum şi de susţinerea financiară masivă a părinţilor. Fără îndoială că a fost un talent autentic, dar după stabilirea sa în Statele Unite priorităţile lui au devenit altele. Dieter este o excepţie fericită, pentru seriozitatea şi perseverenţa cu care s-a dedicat perfecţionării şahiste !

– Cum vedeţi balanţa dintre experienţă şi tinereţe în alcătuirea unei echipe competitive de şah ? Vă întreb având în vedere atât funcţia dvs.de căpitan al echipei naţionale masculine a României, cât şi stagiul îndelungat de participant la Campionatele pe echipe ale României.

– Aspectele sunt destul de delicate. Dacă e vorba de un lider veritabil, precum Korcinoi, el ar trebui categoric menţinut în echipă. Altminteri e discutabil, pentru că trendul actual indică o întinerire a echipelor, explicaţia constând în câştigarea experienţei prin participarea la competiţii de asemenea anvergură; în plus, apariţia atâtor mari maeştri tineri e un fenomen căruia trebuie să i se dea curs.

– Păstrez în amintire o foarte spectaculoasă finală a CN, desfăşurată în 1982 la sala ITB şi câştigată strălucit de Ovidiu Foişor. Dvs. v-aţi clasat pe locul 2, devansându-l pe Florin Gheorghiu. Bucuria dvs. de la festivitatea de premiere rămâne de neuitat pentru mine, chiar şi după 25 de ani. Care finală unde aţi fost medaliat vă este, totuşi, cea mai dragă ?

– Bucuria mea se datora mai ales finişului spectaculos pe care l-am avut atunci, câştigând ultimele 3 partide. Ţin cel mai mult la două finale: 1979 şi 1999 (cea la care am ieşit campion). Totuşi parcă mai dragă mi-e cea dintâi, la care l-am învins în ultima rundă pe mentorul meu, dl. Corvin Radovici. Oricum, impactul primelor finale a fost mare pentru mine, întrucât am întâlnit personalităţi aparte ale şahului românesc (de ex. V. Ciocâltea, Gh. Mititelu, C. Botez, V. Georgescu sau P. Voiculescu).

– Cum a decurs întâlnirea cu fostul dvs. antrenor Corvin Radovici anul trecut la Predeal ? Pare o persoană de o eternă tinereţe...

– Ne vedem cam o dată pe an, la divizii. Rămâne aceeaşi persoană plină de tact, aspect psihologic esenţial pentru un antrenor care se respectă. Resursele sale pedagogice sunt încă viabile şi m-aş bucura ca tinerii să mai beneficieze de ele.

– Cum s-a produs prima dvs. selecţie în echipa olimpică a României, la Dubai? Apropo, pentru unii este un loc fabulos. Aşa e şi pentru dvs. sau aveţi alte preferinţe în geografia dvs.spirituală ?

– Într-un fel, consider că puteam să fiu selecţionat încă din 1984 (pentru Olimpiada de la Salonic), dar a fost preferat Dan Bărbulescu, jucător talentat, dar fără vreo chemare deosebită pentru şah (ca dovadă că l-a şi abandonat de multă vreme).

Page 94: Tezaurul sahului romanesc

93

Subscriu la aprecierile elogioase pentru Dubai. A fost gazda celei mai formidabile Olimpiade la care am participat şi, probabil, din toate timpurile. – Ce argumente şi contraargumente aveţi pentru predarea ştafetei şahiste în familie ?

– În principiu, tradiţia arată că, în două generaţii succesive, e greu ca valoarea să se păstreze la acelaşi nivel ridicat. Eu personal sunt mulţumit de drumul urmat de fiul meu (în vârstă de 26 ani), chiar dacă nu a îmbrăţişat şahul: lucrează ca specialist în domeniul computerelor, la Dublin.

– Pentru un jucător de şah practic, aveţi o propensiune deosebită către genurile problemistice neortodoxe (ajutoare, inverse). Sunteţi tentat să perseveraţi pe această direcţie ?

– Înclinaţia aceasta o datorez colegului meu de facultate Tiberiu Dumitrescu, actualmente conferenţiar dr. la catedra de algebră a Facultăţii de Matematică din Bucureşti, care în armată mi-a arătat primele probleme de mat ajutor. După ce colegul meu Dinu Nicula mi-a împărtăşit câteva din frumuseţile problemelor de mat invers, chiar mă gândesc să continui. De altfel, am şi participat în luna ianuarie a acestui an la un interesant concurs de dezlegări, organizat la sala RATB.

– Sunteţi în general un pasionat al jocurilor logice. Care este favoritul dvs. ? Favorite ar fi, în ordine: Sokoban, Sudoku şi Rebus (varianta careurilor de definiţii).

– Am remarcat cu plăcere la dvs. o certă sensibilitate culturală. Înclinaţi mai mult spre literatură sau film ? În privinţa muzicii, întrezăresc preferinţa dvs. pentru cea din „old good times”. Aşa e ?

Prefer literatura, dar nu refuz niciodată un film adevărat. Cât despre muzică, epoca anilor ’80 a produs multe lucruri de bun gust, valabile şi azi. De altfel, mă relaxez de multe ori cântând la chitară. – Vă place adesea să citaţi din Kafka. Credeţi că lumea se află sub pecetea lui?

– Da, în mod cert lumea birocratică ! Dar consider că, în egală măsură, Dostoievski defineşte foarte bine esenţa societăţii. Pentru un plus de optimism, revin din când în când la Kazantzakis („Alexis Zorba”) şi la vestitul Svejk al lui Hasek.

– Cu care dintre şahiştii din generaţia dvs. regretaţi că nu aţi jucat până acum? Dintre cei întâlniţi în cariera dvs, pe care îl respectaţi cel mai mult ?

– Am ratat întâlnirea aşteptată cu Karpov la Olimpiada din 1988 de la Salonic, întrucât el jucând o întreruptă în dimineaţa zilei respective, nu a mai intrat în echipă după-amiază. Dintre cei dispăruţi, Mihail Tal, care emana din priviri o energie deosebită şi te uluia prin fantezia variantelor calculate, cât şi Ratmir Holmov, care mi-a dat o lecţie exemplară într-un final de turn + 2 pioni contra a 2 figuri uşoare. Iar dintre cei în viaţă, l-aş aminti pe Rafael Vaganian, pentru uşurinţa formidabilă cu care joacă.

– Oraşul Stalin... Braşov... mai înainte vreme Kronstadt. Cum subsumaţi toate aceste identităţi ale oraşului dvs. natal ? Iar factorul politic (de o culoare sau de alta) care le-a dictat, îşi pune amprenta în vreun fel asupra şahului ?

– Într-adevăr, când mergeam la grădiniţă vedeam scris pe Tâmpa, cu trunchiuri de copaci: „OR. STALIN”. Aşa e consemnat şi în certificatul meu de naştere ! Braşovul rămâne în esenţă un oraş frumos, dar a fost grav afectat de politica de industrializare, precum şi de migraţia populaţiei minoritare, în special de origine germană. Nu cred că factorul politic îşi lasă o amprentă semnificativă asupra şahului,dar şansa de a avea adevăraţi iubitori ai şahului printre oamenii politici poate fi realmente benefică. – Încercaţi o scurtă paralelă între statutul jucătorului român înainte şi după 1989... ?

Page 95: Tezaurul sahului romanesc

– Privind în urmă cu detaşare, se poate spune că şahiştii aveau o viaţă mai uşoară înainte de 1989, pentru că exista acea formă mascată de susţinere a sportului, care permitea încadrarea într-un serviciu şi plata aferentă, fără participarea efectivă la procesul muncii. În prezent lucrurile au devenit mai complicate şi doar unii dintre sportivii de vârf pot beneficia de un tratament asemănător, şi asta cu destule dificultăţi administrative.

– Unde se va ajunge cu scăderea continuă a vârstei în competiţiile pentru copii? Subscrieţi la acest trend ?

– Nu-mi dau seama unde se va ajunge, dar nu sunt partizanul coborârii continue a limitei de vârstă. Mi se pare o agresare a lumii copilăriei, care are farmecul ei şi trebuie ferită de stres, factor ale cărui acumulări negative se pot răsfrânge asupra sănătăţii ulterioare.

– În opinia dvs. care sunt durata şi structura optime pentru un cantonament? – Durata optimă e de 5-7 zile. Structura ar trebui să fie omogenă, pentru că

altminteri se consumă timp cu explicaţii suplimentare pentru cei aflaţi pe un nivel mai jos. În situaţiile însă în care aceste cantonamente se desfăşoară mult înaintea unor competiţii majore, se poate accepta şi o formulă mai hibridă.

– Vă plac vorbele de spirit, calambururile, definiţiile rebusiste inteligente. Care este definiţia dvs. preferată ?

– „Oul din apă !” (6 litere) = OXIGEN – Şahul a ocupat locul preponderent în toată activitatea dvs. de până azi.

Puneţi, totuşi, ceva mai presus decât şahul, ca valoare intrinsecă ? – Din punct de vedere ştiinţific matematica, întrucât include şi şahul, ca de

altfel şi toate celelalte jocuri logice care fiind finite, vor fi elucidate complet, mai devreme sau mai târziu. Pe latură umană, liniştea sufletească este în mod absolut pe primul loc. (interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, februarie 2007)

AL III-LEA MAREŞAL AL ARMATEI ROMÂNE

GENERALUL ION ANTONESCU

94

Page 96: Tezaurul sahului romanesc

ROMEO SORIN MILU (Maestru internaţional, campion naţional în 1995)

Bucureşti, 1995, Runda 7 Alb: Romeo Sorin Milu Negru: Levon Aronian

1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 g6 6.g3 Cc6 7.Ng2 Cxd4 8.Dxd4 Ng7 9.a4 0-0 10.a5 Ne6 11.Db4 Dc7 12.0-0 Cd7 13.Ng5 Nxc3 14.bxc3 f6 15.Ne3 Tfc8 16.Tfb1 Dxc3 17.Dxc3 Rxc3 18.Txb7 a6 19.e5 Tac8 20.exd6 exd6 21.Ta7 Cc5 22.Td1 Ra3 23.h4 d5 24.Nxc5 Txc5 25.Te1 1 – 0

*******

GEORGE – GABRIEL GRIGORE

(Mare

Maestru Internaţional)

A 34-a Olimpiadă, Istanbul, 8 noiembrie 2000, Runda 11 Alb: Kevin Spraggett Negru: George - Gabriel Grigore

1.Cf3 Cf6 2.g3 g6 3.b3 Ng7 4.Nb2 0-0 5.c4 d6 6.Ng2 e5 7.d3 Te8 8.0-0 Cbd7 9.Cc3 c6 10.Dc2 a6 11.e3 Tb8 12.h3 d5 13.cxd5 cxd5 14.Tac1 b5 15.b4 Cb6 16.Ce2 Cfd7 17.h4 Nb7 18.Na1 De7 19.a3 e4 20.Cd2 Tbc8 21.Db3 exd3 22.Dxd3 Ce5 23.Db3 Cbc4 24.Tcd1 Tcd8 25.Cf4 Cg4 26.Nxg7 Rxg7 27.Dc3+ Rg8 28.Cb3 Ccxe3 29.fxe3 Dxe3+ 30.Dxe3 Cxe3 31.Cc5 Nc6 32.Td3 Cxf1 33.Rxf1 Td6 34.Cxa6 d4 35.Nxc6 Txc6 36.Cc5 Td6 37.Rf2 h6 38.Rf3 g5 39.hxg5 hxg5 40.Ce4 g4+ 41.Rxg4 Txe4 42.Rf3 Te5 43.Ce2 Tde6 44.Cxd4 Tf6+ 45.Rg2 Td6 46.Rf3 Ted5 47.Re3 f5 48.Td2 Rf7 49.Cf3 Te6+ 50.Rf2 Txd2+ 51.Cxd2 Rf6 52.Cb3 Te4 53.Cd2 Tg4 54.Cf3 Re6 55.Ch2 Tc4 56.Cf3 Rd5 57.Re3 Te4+ 58.Rf2 Tg4 59.Ch2 Tc4 0 – 1

95

Page 97: Tezaurul sahului romanesc

96

Interviu cu Marele Maestru George-Gabriel Grigore

– Cum te-ai apropiat de sportul minţii ? – Am învăţat mutările de la mama mea, pe la 6-7 ani cred. Dar activitatea

şahistă am început-o mult mai târziu. După clasele I-IV, în mod normal ar fi trebuit să merg la o şcoală din cartierul în care locuiam, dar părinţii mei m-au mutat la alta, dorită a fi mai bună, dar mai departe ca distanţă. Orarul era invers celei la care ar fi trebuit să mă duc, când eu aveam şcoala dimineaţă, la celalaltă se învăţa după-amiaza, aşa că, dintr-odată, nu m-am mai putut întâlni cu niciunul dintre prietenii din şcoala generală. Programul meu era foarte ocupat, în paralel făceam şi şcoala de muzică şi de asemenea, meditaţii la limbi străine: engleza din necessitate, deoarece la noua şcoală se începuse din clasa a doua, şi franceza pentru continuitate, fiindcă o învăţasem la fosta şcoală. Dar în timpul liber nu prea aveam ce face. S-a nimerit ca să fie un club, Electrica Constanţa, la vreo 200 metri de mine, aşa că în 1982, la 11 ani am ajuns la şah.

– Ce antrenori ai avut în Constanţa ? – Primul antrenor a fost MF Vasile Constantin (consacrat la şahul prin

corespondenţă şi cu veleităţi componistice), dar dumnealui a plecat la foarte scurt timp de la Electrica. Ulterior, la club mai susţineau lecţii CM Popa Mircea şi M Spulber Gabriel (fratele lui Cicirone). Dar, practic, în primii 6 ani şahişti am muncit singur. Aş vrea să-i menţionez pe domnul inginer-şef Petran, din Electrica, şi domnul Berlogea, fost ministru al Sănătăţii. Părinţii mei nu erau prea fericiţi de aventurile mele şahiste, aşa că fără susţinerea celor doi de mai sus cred că astăzi nu aş mai fi fost jucător de şah.

– Ce adversari puternici ai avut în timpul junioratului şi cum au evoluat ei prin comparaţie cu tine ?

– În Constanţa, cel mai bun junior era Abibula Aytechin. Ulterior el a plecat la facultate şi a avut alte priorităţi decât şahul. La 15 ani am câştigat campionatul judeţean de seniori dar, din păcate, Constanţa nu era unul dintre centrele şahiste importante, aşa că nu pot să spun că a reprezentat un mare succes. Cât despre adversarii puternici la nivel naţional, Daniel Moldovan şi Badea Bela erau de departe cei mai tari, cu două clase peste mine. Daniel avea mult talent, Bela multă înţelegere a jocului. Partidele cu ei erau întotdeauna foarte dificile. Creşterea mea a fost destul de lentă, astfel că am obţinut prima mea medalie la juniori, titlul de campion naţional, de-abia la 20 de ani.

– În mare parte te-ai format ca sportiv înainte de 1989. În acest sens, ce atribute ale vremurilor de atunci consideri că au fost un lest ? Au fost şi altele cu o valoare motorie ?

– Vremurile erau dificile din cauza atmosferei de neîncredere generalizată, de penurie în magazine, de program media mizerabil, cu un cult al personalităţii manifestat excesiv. Dar eu aveam problemele mele proprii. Mult mai importante decât cele datorate regimului. Iar unele dintre problemele mele erau create chiar de mine. Oricum, ca şahist nici nu puteam să cer mare lucru, având în vedere că nivelul meu era destul de scăzut. Cât despre valoarea motorie, ea exista însă cu siguranţă. Pe vremea respectivă a fi sportiv, însemna că poţi să ieşi din ţară (lucru foarte dificil pe atunci), însemna acces la valută, însemna posibilitatea de a fi scos

Page 98: Tezaurul sahului romanesc

97

din producţie. Însemna, de asemenea, posibilitatea de a căpăta recunoaştere şi respect într-o lume în care individualitatea era călcată în picioare ca principiu.

– Te-aş ruga să faci o scurtă definire a atmosferei de la echipele la care ai activat.

– Prima mea echipă a fost Electrica Constanţa. Echipă de divizia B, fără şanse nici de promovare, nici de retrogradare. Astfel că atmosfera era într-un fel de vacanţă. Se juca şah de plăcere. Reţin atmosfera excepţional de amicală din ultimul meu an de la ei. Trecut de miezul nopţii, toată echipa într-o cameră, majoritatea jucam cărţi, Kutnik Alexandru cu Iordache Traian blitz. Imposibil de explicat în cuvinte. Am ajuns în 1988 la Politehnica Bucureşti devenită apoi Sportul Studenţesc Bucureşti. Divizia A, orice altceva decât primul loc era un insucces, atmosfera era mult mai concentrată, normală pentru un club cu pretenţii. Venit dintr-odată de la un „şah de ţară” la campioana naţională, m-am adaptat mai greu. În primul an de juniorat, am luat medalia de aur cu echipa, dar aportul meu a fost foarte modest. Dar faptul de a juca într-o echipă cu jucători de top ai României te stimulează evident. În acea perioadă, din 1988 până în 1990, vreo 2 ani şi jumătate, l-am avut ca antrenor pe MI Mihai Ghindă, care a exercitat o influenţă foarte bună, în domeniul deschiderilor mai ales, unde jocul meu era de amator. Din păcate, perioada respectivă a coincis cu examenul de la facultate şi cu stagiul militar, aşa că întâlnirile noastre erau destul de rare (mai ales că eu locuiam în Constanţa şi dumnealui în Bucureşti). În 1991 şi 1992 am jucat foarte bine la divizii. Ca atmosferă generală pot spune că era o atmosferă profesionistă. În 1993 Sportul s-a desfiinţat de facto şi eu am trecut prin mai multe echipe, care rând pe rând au dispărut. Cea mai importantă de menţionat e Policolor, cu care am luat o medalie de aur în 1997, dar trecerea mea a fost foarte scurtă, am jucat pentru ei doar în retur. O altă echipă cu care am luat mai multe medalii a fost Venus RGAB, unde am ajuns în 1998. Pentru mine era prima dată când aveam la un club carte de muncă, cu condiţii foarte bune, practic o stabilitate pe care nu o mai întâlnisem. Atmosfera foarte bună din colectivul de jucători, combinată cu un manageriat foarte bun din partea domnului director Bârnaure, au făcut ca echipa să crească foarte repede, de la o candidată la retrogradare în 1998, la campioană naţională în 1999 (e adevărat, profitând şi de destrămarea Policolorului de la care au venit Dieter Nisipeanu şi Andrei Istrăţescu). În acei ani mi-am făcut toate normele de Mare Maestru, lucru pe care însă nu l-am ştiut ! Începând cu 2000 a venit o perioadă de instabilitate, RGAB-ul urma să se privatizeze şi nu era clar ce se va întâmpla cu echipa de şah, domnul director Bârnaure a plecat de la conducerea echipei şi ulterior din RGAB, iar atmosfera n-a mai fost cea de dinainte. În decurs de 1-2 ani au plecat 5 viitori sau deja MM: Nisipeanu, revenit ulterior, Istrăţescu, Jianu, Motoc şi cu mine. La câţiva ani după aceea, a mai fost o hemoragie de jucători, când au plecat pe rând unii dintre cei mai buni MI din ţară: Bârnaure, Nanu, Szabo, Mateuţă, Ardelean. Eu am revenit în 2003, dar atmosfera era mult mai dificilă. Erau trei oameni care explicau jucatorilor ce să facă, deşi doi dintre ei nu aveau nici o treabă cu şahul de performanţă. Iar în 2004 am avut parte de unul dintre cele mai urâte episoade din cariera mea şahistă din partea conducerii echipei şi am plecat. La ora actuală joc la Victoria Techirghiol. Ca resurse, Victoria e o echipă mică, dar supravieţuieşte în Superligă, iar atmosfera e foarte plăcută.

Page 99: Tezaurul sahului romanesc

98

Probabil că acest lucru a contribuit şi la rezultatul recent, foarte bun consider eu, locul 2 la Cupa României de şah rapid pe echipe.

– Ce rezultat îl consideri drept succesul major al carierei tale ? – Campionatul Naţional pe echipe reprezintă cel mai solicitant turneu pe

care- l joc anual. Nivelul de stress e considerabil mai mare decât la competiţiile individuale deoarece răspunderea e şi pentru echipă, nu numai pentru sine. De aceea, medaliile de aur le consider a fi cele mai bune. La Politehnica Bucureşti/Sportul Studenţesc am obţinut de două ori cel mai bun rezultat (cel puţin procentual vorbind) pe masă şi în echipă în 1991 şi 1992, la Venus în 1999 am facut 8 din 10. Altfel şi la turneele de la Genova, Castellaneta şi Arco, au fost rezultate foarte bune, locul 1 cu performanţe Elo mari, dar prefer aurul obţinut în România.

– Ce acumulări au fost necesare pentru saltul de la MI (1991) la MMI (2002) ? – Am devenit MM prin acumulări venite din abilităţi practice. Spus altfel, am

jucat mult, şi problemele s-au corectat de la sine. O parte cel puţin. Nu e însă o soluţie prea bună. Probabil şi datorită felului meu de a fi, în acea perioadă de creştere, de la MI la MMI, nu am avut un antrenor cu care să colaborez constant o perioadă mai lungă şi care să mă poată observa să-mi corecteze deficienţele şi să-mi sugereze ameliorări. Şi nu am lucrat nici cu alţi jucători. Aici am greşit, deoarece am avut propuneri de lucru in comun. Am şi muncit mult, dar haotic. De aceste aspecte îmi dau însă seama mai degrabă azi, când eu la rându-mi mă ocup de antrenament şi încerc să-mi clarific ce e de făcut. Deasemenea, cred că un alt punct forte era combativitatea. Probabil antrenată în multele turnee open în care jucasem. Iar într-un fel, MM am devenit datorită domnului Pessi. În 2001 mă lăsasem de şah, unul dintre motive fiind faptul că n-am reuşit să devin MM. N-am mai jucat, nu m-am mai pregătit aproape un an şi jumătate. Prin iulie 2002, domnul Pessi mi-a atras atenţia asupra faptului că a apărut pe Internet regulamentul de norme al FIDE. În România, ultimul tipărit data probabil cu 10-15 ani în urmă. Am descoperit cu surprindere că aveam nu 1, nu 2, ci 3 norme valabile, făcute între 1998-2000. La primul Congres, în octombrie 2002, am primit titlul. Atunci am decis să reiau şahul, mai ales că tocmai se renunţase la obligativitatea vizelor, un alt aspect care punea mari probleme.

– După absolvirea Facultăţii de Matematică în 1996, ai avut ceva activitate profesională în domeniu ?

– Am încercat, în anul în care am abandonat şahul, să revin la informatică. Aceasta se întâmpla în 2001. Am făcut cursuri, am învăţat un an de zile încercând să mă aduc la zi după 5 ani de pauză de la terminarea facultăţii. Am avut şi o experienţă scurtă ca agent imobiliar, prin 2002, dar perioada era foarte slabă din acest punct de vedere. Dar a apărut situaţia legată de titlul de MM şi am revenit la şah. Dacă ar fi vorba de o meserie extraşahistă, cel mai mare regret al meu e faptul că n-am făcut Facultatea de Psihologie.

– Originar din preajma mării (Constanţa), ai simţit vreodată acest fapt ca pe un ascendent?

– Personal, prefer muntele. La înot aş avea mari probleme să obţin echivalentul categoriei a 3-a şahistă. Cred că un atu real la şah e să provii dintr-un centru cu tradiţie. Ideal ar fi să aparţii de un centru cu o şcoală structurată, în care să existe antrenori pe niveluri, oameni cu experienţă în predare, care au ridicat

Page 100: Tezaurul sahului romanesc

99

jucători. Ori Constanţa, cum am spus mai sus, nu avea acea tradiţie precum Iaşiul ori Timişoara. În prezent e un avantaj pentru jucătorii din zonă faptul că se organizează multe turnee la mare.

– Ce amintiri păstrezi de la prima Olimpiada la care ai fost prezent (Istanbul 2000) ?

– Organizarea la Istanbul a fost foarte bună şi atmosfera în echipă a fost foarte plăcută. Am avut şi bucuria unui rezultat peste nivelul nostru. Şi sunt regretele. Unul general legat de rezultatul final. Practic am căzut cel mai jos la sfârşit. Şi altul particular legat de mine. Am jucat două Olimpiade (2000 şi 2004) şi la ambele am fost anunţat că joc cam cu o lună înainte. Asta în condiţiile în care la ambele veneam după circuitul de vară, în care jucasem multe turnee şi eram cu resursele la minim. Dacă aş fi ştiut mai din vreme, aş fi jucat mai puţin, încercând să fiu într-o formă mai bună. Altfel, rezultatul meu a fost bun (intâlnind 8 MM şi un MI): 2 victorii, 1 înfrângere, 6 remize, din perspectiva omului negru (adică 7 negre si 2 albe). Sper ca pe viitor să nu mai fie nevoie să se facă astfel de selecţii, de ultim moment.

– Cele două bronzuri naţionale obţinute (1993, 1997) au însemnat clasări în apropierea lui Dieter Nisipeanu, acest şahist de vârf al României. Cum au decurs partidele tale cu el (de-a lungul timpului) ?

– Eu am crescut în echipă cu Andrei Istraţescu. În 1988 el era rezerva mea, apoi a trecut repede pe lângă mine şi în 1992, era la masa 1 a Sportului Studenţesc. Practic Andrei îi eclipsa pe ceilalţi prin talentul său, inclusiv pe Dieter, care avea parte de mai puţină atenţie. În 1993, Dieter a câştigat pe deplin meritat Campionatul Naţional. Dacă nu mă înşeală memoria, Dieter a dat 2 remize fără joc în acel turneu şi în rest a făcut 8 din 9, inclusiv o victorie în ultima rundă la Parik Ştefanov, care condusese tot turneul. Dar în 1993 nu ne-am întâlnit. Am jucat cu el la finala din 1994 şi înfrângerea la el a fost oarecum neaşteptată pentru mine, deşi strict tehnic vorbind, el a jucat foarte bine acea partidă. În 1997 situaţia era radical schimbată, Dieter făcuse deja un salt major, iar atitudinea mea în partida cu el a fost sinucigaşă. Felul în care am jucat cu negrul contra unui jucător de 2600+ arată că la vremea respectivă nu înţelegeam mare lucru legat de lupta şahistă. În mod ciudat, am început să fac remize cu el mai recent, când are un ELO mai mare decât în trecut. Una la Ploieşti în openul de şah rapid când era proaspăt Campion European şi una la Superligă din 2007.

– Ai câştigat 4 turnee internaţionale în Italia, de-a lungul timpului. Ce factori din peisajul peninsular – geografic şi spiritual – îţi sunt atât de favorabili ?

– Şi eu m-am întrebat de ce îmi merge bine în Italia. Dar nu am reuşit să găsesc un răspuns. Pur şi simplu se întâmplă. Probabil că după primul succes, starea mea interioară a devenit mai încrezătoare şi am abordat altfel următoarele turnee.

– Eşti un practicant de Qi Gong. Care sunt principalele elemente cu directă aplicabilitate în viaţa unui şahist ?

– Să arătăm mai întâi ce reprezintă Qi Gong-ul. Cel mai simplu ar fi de spus că e lucrul cu energia, dar aceasta pentru mulţi nu înseamnă nimic. O altă definiţie mai simplă, incompletă însă, ar fi gimnastică tradiţională chineză sau să spunem că e pentru chinezi ceea ce e yoga pentru indieni. Un mare avantaj din punctul de

Page 101: Tezaurul sahului romanesc

100

vedere al şahului e forma fizică. Constat acum, când m-am mutat înapoi în Constanţa şi am redus foarte mult practica, ce importantă era forma fizică pe care o aveam pe vremurile în care practicam frecvent. Un alt aspect mult mai important e însă la nivel uman, de evoluţie în părţile care ţin de aspecte sufleteşti. Aici tehnicile învăţate la Qi Gong, alături de cărţi precum Tao Te King sau Yi King, precum şi cărţile lui Serghei Nikolaevici Lazarev, cred că reprezintă cele mai importante lucruri cu care am intrat în contact vreodată.

– În privinţa interferenţei psihologiei cu şahul, care sunt elementele supralicitate şi care cele încă insuficient abordate ?

– Văd la amatori o tendinţă de a explica înfrângerile pe baza unor justificări psihologice, când de fapt ei fac gafe grave şahiste. De aceea, întâi le corectăm pe cele şahiste şi apoi putem discuta şi de psihologie. Cred că aici clasificarea lui Dvoreţki e cea mai bună. Facem gafe tactice. Acestea pot fi cel mai rapid corectate. Facem gafe strategice. A le corecta durează mai mult, câţiva ani. Şi facem gafe legate de caracterul nostru. Acestea sunt cel mai greu de corectat. De aceea, o îmbunătăţire umană, generală va aduce rezultate şi la şah. Există şi aspecte care diferă la şah, spre exemplu nivelul de agresivitate, care ar trebui să fie puţin mai ridicat decât în mod obişnuit. Ideal pentru un jucător ar fi să lucreze cu un psiholog. Dar având în vedere resursele foarte limitate existente în şah, aceasta rămâne mai degrabă un deziderat.

– Cum explici forcingul din anul 2007, când ai devenit vicecampion naţional la Amara şi ai ocupat locul 3 la Memorialul Victor Ciocâltea ?

– Cu 3 luni înainte de Amara, la Predeal, dacă aş fi câştigat un final simplu cu avantaj decisiv, aş fi luat titlul naţional în 2006. Toate acestea s-au întâmplat în câteva luni. Explicaţia nu e tocmai plăcută. Am avut nişte probleme de familie şi m-am întors spre şah mai mult ca o evadare. Cred că a fost o energie, negativă la origine, canalizată în mod pozitiv spre şah. Ulterior, m-am adaptat cu situaţia pe care o aveam, energia s-a consumat şi a apărut o problemă pur şahistă. Faptul că nu lucrasem serios la şah mai mulţi ani, a făcut ca să fiu foarte uşor de „pregătit”. De aceea, rezultatele mele au scăzut. Nu prea apuc să trec de deschideri cu jucătorii mai tari. Iar de jumătate de an m-am implicat mai mult în antrenamente şi timpul pentru lucrul propriu tinde spre zero. Rămâne o provocare pentru mine în perioada următoare să-mi gestionez timpul mai judicios.

– Cum a decurs experienţa din Africa de Sud ? – Am fost două luni în Africa de Sud. Iniţial ne înţelesesem ca să vin să lucrez

cu loturile olimpice ale acestei ţări. Dar cu băieţii lor m-am întâlnit vreo 15 ore, cu fetele vreo 10. Activitatea principală a constat în simultane, pe tot teritoriul Africii de Sud. Număram şahiştii cu care jucam. Am pierdut şirul la 850. Mia am depăşit-o în mod sigur, dar nu ştiu să spun un număr exact. Foarte obositor. Ţara e imensă şi drumurile combinate cu simultanele m-au consumat foarte mult. În plus exista o problemă de comunicare. Practic am fost în 17 locaţii diferite şi ceea ce spuneam unuia, nu era comunicat altuia. Nu cred că le era clar ce anume vor. Pe de o parte îmi vorbeau de o pregătire serioasă, de o construcţie, de antrenamente cu jucătorii buni, pe de altă parte întâlneam mai ales copii, cu care făceam lucruri elementare. Ştiu că eram nemulţumit de ceea ce se întâmpla. Acum însă, mi se pare amuzant. A fost o experienţă interesantă. Faptul că am întâlnit într-un interval scurt atâţia copii, m-a ajutat să-mi clarific anumite aspecte privitoare la predarea şahului la acest nivel.

Page 102: Tezaurul sahului romanesc

101

– Ce jucători străini întâlniţi de tine i-ai apreciat cel mai mult ? – Am jucat la Bastia în 2003. În cele două openuri de şah rapid de la Bastia

am întâlnit 8 jucători între 2600 şi 2750. Am câştigat 2 partide, am pierdut 3 şi am făcut 4 remize. Dintre toţi cei cu care am jucat, m-a impresionat Motylev. Am pierdut cu albul la el, având impresia că nici n-am apucat să egalez. Am rămas o zi în plus, pentru a-i vedea în direct pe cei 16 calificaţi din Open, care jucau în sistem eliminatoriu. În primul tur a jucat Motylev cu Topalov. Atunci am simţit prima dată clar, care e diferenţa dintre un jucător de 2700 şi unul de 2600. Topalov a câştigat prima partidă şi avea nevoie de remiză în a doua ca să se califice mai departe. Dar impresia mea era că voia neapărat să câştige a doua partidă, ceea ce a şi făcut. Manifesta o forţă de joc şi energie impresionante. I-am fost fan necondiţionat până la episodul cu Kramnik, când consider că a greşit grav acceptând punctul obţinut fără joc. Altfel, dacă vorbim de şahişti cu care am jucat efectiv, le ţin pumnii pentru a deveni Campioni Mondiali lui Aronian şi Magnus. Iar la ciclul actual, cred că pentru şah ca imagine, cel mai bine ar fi să câştige tot Anand. Deşi, statistic, aş spune ca şansele sunt 30% Kramnik, 30% Anand, 30% Topalov, 10% Kamsky. Poate câteva puncte în plus pentru Kramnik. – Dublă victorie la Condom (Franţa) în 2006 şi 2007. Încerci tripla anul acesta ?

– Cum spune Daniel Moldovan: „Nu e 2 fără 3”. Din păcate, mai sunt alte turnee unde n-am reuşit să o aplic. Voi fi acolo şi vedem.

– Care sunt preferinţele tale culturale ? – Muzica şi filmele. Constat însă că am îmbătrânit. Sau să o spun mai frumos,

m-am maturizat. Acum câţiva ani aş fi spus că rock-ul si heavy-metal-ul în special sunt preferinţele mele muzicale. Astăzi însă, văd că mă duc din ce în ce mai mult spre pop. Chiar dacă mai trec şi prin extreme, de la muzică de meditaţie budistă la Sepultura. Pe de altă parte, trăim o epocă specială. Înainte de '89 dacă aveai un album Led Zeppelin erai cineva. Azi dai drumul la calculator, te duci pe Youtube şi asculţi ce vrei şi poţi să vezi şi videoclipul respectiv. Ca să dau un exemplu: Ten Years After la Woodstock. I'm Going Home. Muzică excepţională din punctul meu de vedere.

– Faţă de trecut, şahul a devenit pe plan mondial un sport în care se poate câştiga consistent. Va aduce aceasta cu sine şi o alterare a spiritului său de fair-play?

– Eu nu percep şahul ca un sport în care se câştigă tot mai mult, ci mai degrabă invers. În 1992 câştigam 3000 de mărci într-un open în care eram 3 MI. Astăzi, la un premiu echivalent de 2000 Euro probabil că vor veni 10 MM şi 15 MI. Cât despre spiritul de fair-play, sunt mai multe aspecte. Unul legat de controlul de timp. Cred că jocul cu increment scoate acea modalitate de a câştiga prin jocul exclusiv la timp, pe care eu o percep ca nefiind fair-play. Altul ţine de aranjamentul partidelor. Ori aici, nu cred că sunt mai multe sau mai puţine decât în trecut. În România, după o perioadă sălbatică a anilor '90, s-a redus fenomenul. Următoarea provocare e legată de folosirea software-ului şahist. Asta pe măsură ce totul se miniaturizează şi implicit creşte riscul ca să existe ajutoare exterioare. Oricum, nu cred că bogăţia îi strică pe oameni. În principiu, o persoană care câştigă foarte bine şi cinstit, parcurge sănătos nişte trepte de pe piramida trebuinţelor umane a lui Maslow, mergând spre nivelul cel mai înalt, de autodepăşire.

Page 103: Tezaurul sahului romanesc

102

– Ce le-ai recomanda juniorilor care merg spre şahul de performanţă şi părinţilor lor?

– Scopul trebuie să fie top 100 mondial dacă vor să devină jucători profesionişti. Un pariu deloc uşor, dacă ţinem cont că în ţară avem doar 2 jucători la acest nivel. Altfel, în România de azi sunt foarte multe oportunităţi de joburi, iar situaţia cred că va merge spre mai bine. De aceea, trebuie urmărită o curbă a performanţelor, altminteri e preferabil ca la vârsta de 15-16 ani prioritatea să devină studiile şi meseria, şahul rămânând ca hobby. Există o viaţă boemă, foarte atrăgătoare pentru tineri, în a merge din concurs în concurs, a cunoaşte multă lume, a vizita diferite locuri, dar e bine să păstreze ochii deschişi şi să se gândească şi la viitor. Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, mai 2008 – © Federaţia Română de Şah

LEVENTE VAJDA

(Mare maestru internaţional ; campion mondial de juniori, în 1997 jucător în echipa olimpica naţională)

Budapesta, 1999, Runda 4 Alb: Teimour Radjabov Negru: Levente Vajda

1.Cf3 Cf6 2.b3 g6 3.Nb2 Ng7 4.g3 0-0 5.Ng2 d5 6.c4 e6 7.0-0 a5 8.d4 Cbd7 9.Cc3 c6 10.Dd3 b6 11.e4 Na6 12.e5 dxc4 13.bxc4 Cd5 14.Cd2 Cb4 15.Db1 Nh6 16.Cce4 c5 17.f4 Dc7 18.Cd6 Tab8 19.a3 Cc6 20.d5 Cd4 21.dxe6 fxe6 22.Nxd4 cxd4 23.Dd3 Cc5 24.Dxd4 Tfd8 25.Tad1 Nf8 26.Cf3 Cb7 27.Cg5 Nxd6 28.exd6 Txd6 29.Cxe6 Txd4 30.Cxc7 Txd1 31.Txd1 Nxc4 32.Td4 Nf7 33.Ca6 Td8 34.Txd8+ Cxd8 35.Cc7 Rf8 36.Nf1 Re7 37.Ca8 Rd6 38.Cxb6 Cc5 39.Cd7+ Rd4 40.Ce5 Nb3 41.Nb5 a4 42.Cd7 Ce6 43.Cf6 1/2 – 1/2 Olimpiada de la Bled (Slovacia) 2002 Alb: Gennadi Timoshchenko Negru: Levente Vajda

1.Cf3 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 d6 5.d4 0-0 6.Ne2 e5 7.Ne3 Ca6 8.0-0 Cg4 9.Ng5 De8 10.dxe5 dxe5 11.h3 h6 12.Nc1 Cf6 13.Ne3 Ch5 14.Te1 c6 15.c5 Ne6 16.Cd2 Cf4 17.Cc4 De7 18.Nf1 Nxc4 19.Nxc4 Cxc5 20.b4 Cce6 21.Nxe6 Cxe6 22.b5 Tfd8 23.Da4 Cd4 24.bxc6 bxc6 25.Tac1 Tab8 26.Cb1 Tb4 27.Da3 Db7 28.Cd2 Db5 29.Rh1 a5 30.Cb3 a4 31.Cc5 Nf8 32.Dc3 Tb2 33.Cxa4 Te2 34.Txe2 Cxe2 35.Dxc6 Db4 36.Tf1 Da3 37.Dc4 Td3 38.Te1 Cd4 39.Nc1 Txh3+. 0 – 1

Page 104: Tezaurul sahului romanesc

BELA BADEA

(Mare maestru internaţional ; campion naţional în 1997 şi 1998)

Cologne, 1991 Alb: Bela Badea Negru: Mihail Tal

1.c4 e6 2.Cc3 Nb4 3.Cf3 Cf6 4.g3 0-0 5.Ng2 d5 6.cxd5 exd5 7.a3 Nd6 8.d4 Te8 9.Ng5 c6 10.0-0 Cbd7 11.b4 a6 12.e3 Cf8 13.Ca4 Ng4 14.h3 Nh5 15.Cc5 Ta7 16.g4 Ng6 17.Ce5 h6 18.Nh4 Nh7 19.f4 Cg6 20.Nf2 b6 21.Cxc6 Dc7 22.Cxa7 bxc5 23.dxc5 Nf8 24.Da4 Dxa7 25.Nxd5 1/2 – ½

*******

VLADISLAV NEVEDNICHY

(Mare maestru internaţional, campion naţional 2008)

Marx Gyoergy Chess Memorial 5 iunie 2004, Runda 1 Alb: Vladislav Nevednichy Negru: Alexandr Beliavsky

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Cf6 4.d3 Ne7 5.0-0 0-0 6.Te1 d6 7.a4 a5 8.c3 Cd7 9.Ne3 Nf6 10.Cbd2 g6 11.h3 Ng7 12.d4 exd4 13.cxd4 Cb4 14.Ng5 De8 15.Cf1 Cb6 16.Nb3 Ne6 17.d5 Nd7 18.e5 dxe5 19.Cxe5 Nxe5 20.f4 Nxb2 21.Txe8 Tfxe8 22.Tb1 Ng7 23.Tc1 Tac8 24.Nh4 Nf5 25.Cg3 Nd3 26.Rh2 Te3 27.d6 cxd6 28.Txc8+ Cxc8 29.Dc1 Te8 30.Dc7 d5 31.Dxa5 Nf8 32.Dc7 Cd6 33.Nf6 Nc4 34.Nd1 Cc6 35.Db6 Na6 36.Nb3 Cc4 37.Nxc4 dxc4 38.Na1 Ng7 39.Nxg7 Rxg7 40.Db2+ Rg8 41.h4 Te3 42.Db6 Te6 43.h5 Rg7 44.Db2+ f6 45.Dd2 Ce7 46.Dd7 Rf7 47.f5 Te5 48.fxg6+ hxg6 49.h6 c3 50.Dc7 b5 51.axb5 Nxb5 52.Dxc3 Rg8 53.Df3 Cd5 54.Db3 Rh7 55.Dxb5 Rxh6 56.Dd7 Ce7 57.Db7 Cd5 58.Db2 Ce3 59.Dd4 f5 60.Rg1 Cg4 61.Dd2+ Rg7 62.Ce2 Te4 63.Cf4 Rf6 64.Dd8+ Rf7 65.g3 Cf6 66.Dc7+ Te7 67.Dc4+ Re8 68.Cxg6 1 – 0

103

Page 105: Tezaurul sahului romanesc

Marx Gyoergy Chess Memorial 13 iunie 2004.06, Runda 8 Alb: Lajos Portisch Negru: Vladislav Nevednichy

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 d5 4.Cf3 Ng7 5.e3 0-0 6.cxd5 Cxd5 7.Nc4 Cb6 8.Nb3 Cc6 9.0-0 e5 10.d5 Ca5 11.e4 Ng4 12.h3 Cxb3 13.axb3 Nxf3 14.Dxf3 Cc8 15.Cb5 Cd6 16.Cxd6 cxd6 17.De3 a6 18.Nd2 f5 19.f3 fxe4 20.fxe4 Tc8 21.Txf8+ Nxf8 22.Tc1 Txc1+ 23.Nxc1 Dc7 24.Dc3 Dd7 25.Rf2 Ne7 26.Re1 Rf7 27.Rd1 Nd8 28.Ne3 Re8 29.Rc2 Db5 30.Dc4 Rd7 31.Rb1 h5 32.g4 hxg4 33.hxg4 Nc7 34.Nd2 Dxc4 35.bxc4 b5 36.b3 Nb6 37.Rc2 Nd4 38.Rd3 Nb6 39.b4 Nd4 40.Nh6 Re7 41.Ng5+ Rd7 42.Nf6 bxc4+ 43.Rxc4 Nf2 1/2 - 1/2

*******

LIVIU – DIETER NISIPEANU

Campion naţional în 1993. Mare maestru internaţional.

Locul trei la Campionatul Mondial din S.U.A. anul 1999.

Campion european în anul 2005. Joaca pentru trei echipe de club : în Romania în Germania şi în Franţa .

Liviu-Dieter Nisipeanu este născut la 1 august 1976, Braşov, judeţul Braşov.

Primul său antrenor, cel care l-a îndrumat de la vârsta de 7 ani, a fost maestrul internaţional Corvin Radovici, acelaşi antrenor ce l-a descoperit şi şlefuit pe Florin Gheorghiu, primul mare maestru român. La vârsta de 17 ani a câştigat campionatul naţional de seniori.

Consacrarea internaţională o obţine în anul 1996 când reuşeşte un remarcabil loc 2 la Campionatul European de Juniori. În anul 1999 a participat la semifinalele Campionatului Mondial de Şah disputat în Las Vegas, învingându-i în drumul său pe principalii favoriţi ai turneului, Alexei Shirov şi Vasily Ivanchuk. A fost învins de viitorul campion mondial Alexander Khalifman.

În vara anului 2005, Liviu – Dieter Nisipeanu reuşeşte cea mai mare performanţă din cariera sa şi din istoria şahului românesc: câştigarea medaliei de aur la Campionatul European de Şah (Varşovia). Această performanţă l-a propulsat pe locul 15 în ierarhia mondială, cu un coeficient Elo de 2707. Competiţia a avut la start 220 de participanţi. Nisipeanu a obţinut 7 victorii şi 6 remize, cu un coeficient foarte bun, de 10 puncte din 13 posibile. Rata lui de

104

Page 106: Tezaurul sahului romanesc

105

şahist este de peste 2700 de puncte. Cea mai mare rată din lume este de 2851, obţinută de Gary Kasparov, în ianuarie 2000, record înregistrat de Guiness Book. În lista Elo, publicată de FIDE la data de 1.07.2006, Dieter Nisipeanu ocupa locul 21 mondial, cu un coeficient Elo 2696. În aprilie 2006, Nisipeanu a jucat patru partide împotriva campionului mondial FIDE Veselin Topalov. Topalov a câştigat cu scorul de 3–1.

Dieter Liviu Nisipeanu ţinteşte şi titlul de campion al lumii !

Tiberiu Stama

Pentru unii poate că a fost o supriză. Dar cunoscându-l destul de bine pe Dieter-Liviu Nisipeanu, încă din anii de început în sportul minţii, mă grăbesc să afirm contrariul. Nu, strălucita victorie a şahistului nostru la ediţia 2005 a Campionatului European de Şah de la Varşovia era de aşteptat. Acest succes s-a cristalizat aproximativ după Campionatele Mondiale de Şah din SUA, de la Las Vegas, acolo unde, în urmă cu 6 ani, Dieter a fost la un pas de titlul suprem. S-a oprit (mai exact a fost oprit!) pe treapta a treia a podiumului. Dar Dieter avea să fie considerat una din revelaţiile mondialelor din 1999. Cei care au considerat drept surpriză victoria lui Dieter Nisipeanu la C.E. de la Varşovia sunt, pe undeva, tributari faptului că tânărul (totuşi, chiar la 29 de ani) a avut un parcurs în carieră destul de lent. Până şi antrenorul său, excepţionalul artizan din municipiul de sub Tâmpa, maestrul internaţional Corvin Radovici (de fapt născut la Calatele - Cluj, dar consacrat ca sportiv şi antrenor la Braşov) a avut unele rezerve vizavi de ascensiunea elevului său; oricum, cel mai tenace dintre toţi care s-au format la ,Şcoala” sa. Maestrul Radovici l-a descoperit pe Dieter în vara lui 1986, adică atunci când viitorul campion continental nu avea decât 10 ani. Provenea dintr-o familie de saşi. Era, într-un fel, un argument în sprijinul seriozităţii şi al lucrului bine făcut... Ceea ce pentru maestrul Radovici însemna un punct câştigat din start, în ceea ce priveşte modelarea viitorului şahist. Încă un argument în sprijinul unor posibile reuşite: faptul că Dieter s-a îndrăgostit repede de tabla cu cele 64 de pătrăţele. Se afla mereu printre primii la pregătire. Dorea să mai rămână şi după consumarea orelor de antrenament. Mai mult, solicita (apoi îşi procura singur) tot ce ţinea de stilul jocului de şah, apariţii editoriale în ţară, din păcate încă prea puţine, sau de peste hotare. Din mica sa bibliotecă aproape că nu lipsea nici o lucrare de specialitate. De asemenea, era la curent cu tot ce apărea în presa sportivă şi mai ales în ,,Revista de Şah”. Îmi amintesc că regretatul meu coleg, dr. Valeriu Chiose, împreună cu Radu Voia, cel care a condus o vreme această admirabilă publicaţie şahistă, îl anunţau la timp ori de câte ori revista avea în sumar articole de analiză pe care Dieter le savura, pur şi simplu. Iar în redacţie, când Dieter îşi făcea din când în când apariţia, toată lumea (,,Revista de Şah” şi-a avut sediu în acelaşi etaj IV din Vasile Conta 16, în care se afla şi ,,Sportul popular”, revistele ,,Stadion” şi cea din Cultură Fizică şi Sport), se grupa în jurul lui Dieter. Aşa cum, cu ceva timp mai înainte, de aceeaşi atenţie se bucura şi un alt viitor mare şahist, Florin Gheorghiu, cel care avea să ajungă, la 23 noiemebrie 1963, campion mondial de juniori, la Vrnjacka Banja, după ce cu doi ani mai înainte, la Tbilisi,

Page 107: Tezaurul sahului romanesc

106

fusese vicecampion al lumii! Dieter Nisipeanu n-a avut privilegiul de a se afirma într-un fel decisiv, la nivelul speranţelor eşichierului. A urcat, totuşi până la poziţia secundă la Campionatul European de juniori din 1996, din Ungaria, de la Siofok. A fost de bună seamă un adevărat semnal în ceea ce priveşte parcursul său viitor în marea performanţă. Apoi încă un semnal: locul I la ,,Memorialul Internaţional Victor Ciocâltea”, în 1997. Maestrul Corvin Radovici l-a întâlnit pe undeva, chiar dacă unele rateuri n-au făcut decât să întârzie cristalizarea unei reuşite de dimensiuni ieşite din comun. Maestrul Radovici consideră că ,,ceea ce este definitoriu la acest tânăr şahist este nu numai talentul, pe care în România îl au foarte mulţi exponenţi ai generaţiilor în plină formare, ci mai ales perseverenţa...” O calitate pe care Dieter Nisipeanu şi-o exprima încă din primii ani, în cadrul secţiei de şah a clubului sportiv Dinamo Braşov, primul său club, care i-a deschis orizontul către posibile mari împliniri. Cu această armă redutabilă, care este perseverenţa, mereu prezentă în activitatea sa sportivă, Dieter Nisipeanu avea să anunţe la trei ani distanţă de europenele pentru juniori de la Siofok apariţia unui as şi la nivelul seniorilor. Evenimentul s-a petrecut, cum am şi semnalat în 1999, la Campionatele Mondiale de la Las Vegas. Era de aşteptat şi de dorit ca Dieter Nisipeanu să-şi continue ascensiunea sau măcar să-şi menţină o anumită poziţie între fruntaşii eşichierului mondial. Dacă acest lucru nu s-a întâmplat, nu i se datorează lui, în mod special, ci faptului că a fost lipsit de şansa de a fi prezent la o serie de turnee ,,închise”, adică alături de şahişti de prima mână. În 2001 a repetat succesul din ‘97 de la ,,Memorialul Victor Ciocâltea”. Dar, ca şi în alte discipline sportive, nu îţi poţi depăşi un anumit nivel, când eşti pus în situaţia de a te confrunta cu parteneri sau adversari sub valoarea ta. Pe de o parte nu prea ai ce învăţa, iar pe de altă parte nu exista stimulentul necesar spre a-ţi spori cunoştinţele şi mai ales strategia de joc, ci doar de a aduna, cel mult, reuşite de orgoliu. Ceea ce l-a salvat, într-un fel, pe Dieter Nisipeanu, de a nu atinge pragul blazării, în pofida faptului că Elo-ul său urcase până la o cifră cu totul remarcabilă nu numai în România (2.679!) a fost preocuparea pentru studiu. Aceasta a mers atât de departe, încât, la un moment dat, n-a mai putut să-şi continue şcoala, nici chiar să încheie ciclul liceal. Tot timpul său, practic 12 ore pe zi, iar uneori chiar şi mai multe, l-a dedicat şahului, literaturii şahiste. A fost la curent cu prima carte de şah, tipărită la Salamanca, aparţinând unui spaniol, Lucena, intitulată Repeticion de Amores, y Arte de Axedrez con 150 juegos de partido, apoi lucrarea lui Demiano de la Roma, Libro de imparare giocare a scachii ; după aceea, o altă lucrare, din anul 1625, a genialului Gioachino Greco, sub formă de foiletoane - manuscrise, cu capitole din istoria şahului, anticipând într-un fel revistele de specialitate care aveau să apară peste secole... Nu îi sunt străine lui Dieter Nisipeanu nici lucrările unor contemporani de peste hotare (Euwe, Botvinnik, Keres, Alehin, Tartakover, Holmov, Taimanov, Fischer, Barcza, Unzicker, O’Connell, Golombek) dar şi din ţara noastră : Dumitru Urma, Ilisie Camaras, Octav Troianescu, Victor Ciocâltea, Mihai Rădulescu, Virgil Nestorescu, Ştefaniu, Fătulescu, Mititetu şi, desigur, MMI Elisabeta Polihroniade, veşnic tânără propagatoare a sportului minţii în ţara noastră, la nivelul copiilor şi juniorilor, pe nedrept considerată de către unii, din intimitatea federaţiei persona non grata! Cum se întâmplă adesea cu marile valori, cu cele autentice.

Page 108: Tezaurul sahului romanesc

107

Din talent incontestabil, cum îl descoperise maestrul Corvin Radovici, dar şi din aplecarea sa către studiul şahist a putut ajunge Dieter Nisipeanu la spectaculoasa sa performanţă obţinută la europenele de la Varşovia: campion continental, cu 10 puncte la activ, din 13 posibile! Un parcurs de regularitate, cu şapte victorii şi şase remize. Ultima victorie şi cea mai importantă? În confruntarea cu slovenul Alexandr Beliavsky. Înaintea ultimei runde, cei doi aspiranţi la titlul european se aflau la egalitate de puncte, 9. Beliavsky păstra un avantaj din plecare, faptul că urma să ,,deschidă” cu piesele albe. Slovenului i-ar fi fost de ajuns şi o remiză. A forţat, însă, victoria, spre a nu se bucura efectiv de succes. A avut un anumit avantaj, dar pe care n-a reuşit să-l şi fructifice. Poate prea sigur că victoria finală îi va surâde. De partea cealaltă, Dieter Nisipeanu a câştigat la un moment dat un ,,nebun”, care s-a transformat ulterior într-un ,,turn”, ceea ce avea să schimbe aproape radical datele disputei. Beliavsky a mai încercat echilibrarea raportului de forţe, dar a intrat în criză de timp, ceea ce i-a mărit tensiunea! Şi pe acest fond nervos, şahistul sloven nu s-a mai putut regăsi. Eşecul său avea să fie iremediabil! A fost cel mai reuşit turneu la care a participat Dieter Nisipeanu în cariera sa sportivă de până acum! Un turneu european de la care n-au lipsit nume cu sonoritate în şah, de talia ucrainianului Vassily Ivanciuk - locul 5 FIDE. Apoi armeanul Levon Aronian - locul 10, precum şi rusul Alexey Dreev - locul 20. E drept, au absentat câţiva şahişti de top, precum Kramnik, Leko sau Topalov, pe care competiţia se vede că nu i-a interesat, păstrându-se, cum au şi declarat, pentru competiţia mondială. De la care, acum după acest succes, nu va lipsi nici Dieter Nisipeanu.

Titlul de campion european îi adaugă noi puncte, astfel că Elo-ul său va urca cu mult peste 2.700! În octombrie, când se va afişa un nou clasament la zi, vom vedea care va fi cifra exactă. Oricum, Dieter va urca între primii 20 de jucători ai lumii, din care face parte şi Garry Kasparov, cu un prag de extramaestru. Ceea ce pentru el şi viitorul său contează, în primul rând. Pentru că în plan financiar, noul titlu nu îi spune prea mult; pe lângă calificarea la mondiale, el nu s-a ales decât cu un premiu de numai 20.000 de euro. Poate că va mai primi ceva din Bundesliga, de la clubul berlinez la care este în prezent legitimat. Am subliniat: numai 20.000 de euro, de vreme ce în 1999, când s-a aflat pe treapta a treia a mondialelor, de la Las Vegas, s-a întors în ţară cu un premiu de 150.000 de dolari! O sumă ameţitoare pentru un jucător de şah, cu care a reuşit să-şi cumpere un apartament în Capitală, să facă o investiţie într-o afacere (din păcate, prea puţin profitabilă), dar să aibă totodată prudenţa de a mai păstra ceva bani şi într-o bancă. El ,,ţinteşte” spre şi mai sus, la titlul de campion al lumii. Talentat, muncitor şi perseverent, Dieter Liviu Nisipeanu este capabil să facă şi acest uriaş pas. Succes!

Page 109: Tezaurul sahului romanesc

108

Siofok, august 1996, Runda 8 Alb: Liviu Dieter Nisipeanu Negru: Ruslan Ponomariov

1.e4 c6 2.d4 d5 3.e5 Nf5 4.Cf3 e6 5.Ne2 Ce7 6.0-0 Ng6 7.c3 Cd7 8.Ch4 c5 9.Ne3 Cc6 10.Cxg6 hxg6 11.Cd2 Ne7 12.Cf3 0-0 13.g3 cxd4 14.cxd4 Db6 15.b3 Tfc8 16.h4 Tc7 17.Rg2 Cb4 18.Ce1 Tac8 19.Th1 Cf8 20.Nf1 Dc6 21.Nd2 Cc2 22.Tc1 Cxe1+ 23.Dxe1 Db6 24.Txc7 Dxc7 25.Nd3 f5 26.exf6 Nxf6 27.Ne3 Db6 28.Da1 Db4 29.Td1 Tc6 30.Db2 Rf7 31.De2 a6 32.Df3 Re8 33.Nb1 De7 34.Dg4 Df7 35.Te1 Ne7 36.Nd2 Rd7 37.Te3 Nf6 38.Tf3 De8 39.Nd3 Df7 40.Tf4 De8 41.Df3 Rc7 42.a4 e5 43.dxe5 Dxe5 44.Tf5 gxf5 45.Nf4 Cg6 46.Nxe5+ Cxe5 47.Dxd5 Cxd3 48.Dxd3 f4 49.De4 fxg3 50.fxg3 Rb8 51.b4 Nc3 52.g4 Tc8 53.g5 Tc7 54.Df4 a5 55.b5 b6 56.Dd6 Rb7 57.Rf3 Na1 58.Rg4 Nc3 59.Rh5 Na1 60.Rg6 Nc3 61.Df4 Na1 62.h5 Nc3 63.Df3+ Rb8 64.Dxc3 Txc3 65.Rxg7 Tc7+ 66.Rf6 Tc4 67.g6 Txa4 68.g7 Tg4 69.h6 1 – 0 World FIDE, Las Vegas, 1999, Runda 5 Alb: Alexei Shirov Negru: Liviu Dieter Nisipeanu

1.e4 c6 2.d4 d5 3.e5 Nf5 4.Cc3 e6 5.g4 Ng6 6.Cge2 c5 7.h4 h6 8.f4 Ne7 9.Ng2 Nxh4+ 10.Rf1 Ne7 11.f5 Nh7 12.Cf4 Dd7 13.Ch5 Nf8 14.dxc5 Cc6 15.Cb5 Nxc5 16.c4 Cxe5 17.De2 Cxc4 18.Nxd5 Dxb5 19.Nxc4 Db6 20.fxe6 0-0-0 21.exf7 Ce7 22.De6+ Rb8 23.Nf4+ Ra8 24.Dxb6 axb6 25.Ne5 Thf8 26.Re2 Cd5 27.Thf1 Ce3 28.Nb5 Cxf1 29.Txf1 Ng6 30.Tf4 Nd6 31.Nxd6 Txd6 32.Nc4 b5 33.Nb3 Nd3+ 34.Re3 g5 35.Tf2 Nc4 36.Nxc4 bxc4 37.Re4 Td7 38.Tf6 Tfxf7 39.Txh6 Tfe7+ 40.Rf5 Td5+ 41.Rg6 Te2 0 – 1 15th European Team Championshi, 31 iulie 2005 Alb: Viktor Korcinoi Negru: Liviu Dieter Nisipeanu

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.Cc3 Nb4 5.Db3 c5 6.a3 Na5 7.Nd2 0-0 8.e3 Nb7 9.dxc5 Nxf3 10.gxf3 bxc5 11.f4 Cc6 12.Ng2 Tb8 13.Dc2 Ce7 14.0-0-0 d5 15.cxd5 exd5 16.Cxd5 Nxd2+ 17.Txd2 Cexd5 18.Nxd5 Cxd5 19.Thd1 Cxe3 20.Txd8 Cxc2 21.Txb8 Txb8 22.Rxc2 Rf8 23.Td7 Tb6 24.Txa7 Th6 25.b4 cxb4 26.axb4 Txh2 27.b5 Txf2+ 28.Rc3 Tf3+ 29.Rc4 Txf4+ 30.Rc5 Tf5+ 31.Rc6 Tf6+ 32.Rc7 Re7 33.b6 Tf1 34.b7 Tc1+ 35.Rb6 Tb1+ 36.Rc6 Re6 37.Ta5 Txb7 38.Rxb7 f5 39.Rc6 g5 40.Rc5 Re5 41.Rc4+ Re4 42.Rc3 h5 43.Rd2 h4 44.Re2 g4 45.Ta4+ Re5 46.Re3 h3 47.Ta5+ Rf6 48.Rf4 Rg6 49.Tb5 Rh6 50.Tb6+ Rg7 51.Ta6 Rf7 1/2 – 1/2 Mtel Masters, Sofia, 10 mai 2007, Runda 1 Alb: Veselin Topalov Negru: Liviu Dieter Nisipeanu

1.e4 d5 2.exd5 Dxd5 3.Cc3 Dd6 4.g3 Cf6 5.Ng2 c6 6.d4 g6 7.Nf4 Db4 8.Cge2 Ng7 9.Dc1 0-0 10.0-0 Ng4 11.a3 Da5 12.h3 Nxe2 13.Cxe2 Cbd7 14.c4 e5 15.b4 Dc7 16.dxe5 Cxe5 17.Dc2 a5 18.Tae1 axb4 19.axb4 Tfe8 20.c5 Cd5 21.Nd2 Cd7 22.Dc4 C7f6 23.g4 h5 24.Cg3 hxg4 25.hxg4 Dd7 26.g5 Txe1 27.Txe1 Ce8 28.Nf3 Cec7 29.Ng4 Dd8 30.Rg2 Cb5 31.Td1 Ta1 32.Txa1 Nxa1 33.Nf3 Ne5 34.Ce2 Cdc7 35.Ne3 Ce6 36.Ng4 Cbc7 37.De4 Ng7 38.f4 Dd1 39.Rf2 Nc3 40.b5

Page 110: Tezaurul sahului romanesc

De1+ 41.Rg2 Cd5 42.bxc6 bxc6 43.Dd3 Nd4 44.Nxe6 Cxe3+ 45.Rh2 Df2+ 46.Rh3 Df3+ 47.Cg3 Dg2+ 0 – 1

European Club Cup, 13 octombrie 2006, Runda 6 Alb: Kiril D Georgiev Negru: Liviu Dieter Nisipeanu

1.d4 Cf6 2.Cf3 e6 3.c4 c5 4.d5 b5 5.dxe6 fxe6 6.cxb5 d5 7.g3 a6 8.bxa6 Nd6 9.Ng2 0-0 10.0-0 Cc6 11.b3 Nxa6 12.Nb2 De8 13.Cbd2 Td8 14.Te1 Cg4 15.h3 Cxf2 16.Rxf2 Cd4 17.g4 h5 18.g5 Df7 19.e3 Cxf3 20.Cxf3 Nh2 21.Nf1 Dc7 22.Nxa6 Dg3+ 23.Re2 Dg2+ 24.Rd3 c4+ 25.Rc3 Txf3 26.Dd4 Tf2 27.Db6 Ne5+ 28.Rb4 Tb8 29.Nb7 Nxb2 30.Dxe6+ Rh8 31.Rc5 Nxa1 32.Nxd5 Dxg5 33.Txa1 c3 34.h4 Dxh4 35.e4 c2 36.Tc1 Dg5 37.Dh3 Dxc1 0 – 1

Declarată cea mai bună partidă a anului 2006 de ,,Sahovschi informator” Am lasat comentariile în original :

The former European Champion, L. D. Nisipeanu, achieved such an exceptional victory against Kiril Georgiev at the European Team Championship that it was voted as the best game of volume 98 by the Chess Informant jury. Although playing as black, the Romanian grandmaster sacrificed a knight early in the game (15…Nf2!) and began a direct attack on the white king. After just several more moves, Nisipeanu reinforced the pressure with the extraordinary 20…Bh2!!, cutting off the white king’s escape route. The further tactical strokes 21…Qc7! and 24…c4! completely destroyed White’s defenses and gave Nisipeanu a beautiful victory. So the Chess Informant article singles out 15… f2!, 20… h2!!, 21…c7!, and 24…c4! as outstanding tactical strokes.

Liga de Campeones, Spania, 7 noiembrie 2007, Runda 5 Alb: Judit Polgar Negru: Liviu Dieter Nisipeanu

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.0-0 Cxe4 5.d4 Cd6 6.Nxc6 dxc6 7.dxe5 Cf5 8.Dxd8+ Rxd8 9.Cc3 Nd7 10.Ce4 h6 11.b3 b6 12.c4 c5 13.Nb2 Rc8 14.Tad1 a5 15.a4 Ne6 16.h3 Rb7 17.g4 Ce7 18.Cg3 g6 19.Ce4 Cc6 20.Cf6 Ng7 21.Rg2 Tad8 22.Rg3 Cb4 23.Nc3 Ca2 24.Na1 Cb4 25.Nc3 Ca2 26.Nb2 Cb4 27.Nc3 1/2 – 1/2

Mtel Masters, Sofia, 18 mai 2007, Runda 8 Alb: Liviu Dieter Nisipeanu Negru: Michael Adams

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 d6 8.c3 0-0 9.h3 Ca5 10.Nc2 c5 11.d4 Cd7 12.Rh1 Te8 13.d5 Cb6 14.b3 Nd7 15.Ne3 Dc7 16.g4 c4 17.b4 Cb7 18.Cbd2 a5 19.a3 Ta6 20.Cf1 Tea8 21.Nc1 Cd8 22.Ce3 axb4 23.cxb4 f6 24.Cf5 Nc8 25.Tg1 Cf7 26.h4 Nd8 27.Tg3 Rh8 28.g5 g6 29.Ce3 fxg5 30.hxg5 Rg8 31.Rg2 Ca4 32.De1 Nd7 33.Dh1 Dc8 34.Dh2 Cc3 35.Rf1 Ne7 36.Nb2 Ca4 37.Nc1 Nf8 38.Dh4 Ne7 39.Dh2 Nf8 40.Dh4 Ne7 41.Cf5 Df8 42.Ch2 h6 43.Cg4 hxg5 44.Nxg5 Cxg5 45.Cgh6+ Rh7 46.Cf7+ Rg8 47.C7h6+ Rh7 48.Cf7+ Rg8 49.Cxg5 Nxg5 50.Txg5 Ne8 51.Rg2 T8a7 52.Th1 Df6 53.Ch6+ 1 – 0

109

Page 111: Tezaurul sahului romanesc

Liga de Campeones, Spania, 9 noiembrie 2007, Runda 6 Alb: Liviu Dieter Nisipeanu Negru: Rustam Kasimdzhanov

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 d6 8.c3 0-0 9.h3 Te8 10.d4 Nb7 11.Cbd2 Nf8 12.Nc2 d5 13.exd5 Dxd5 14.Ce4 exd4 15.Cfg5 Cxe4 16.Nxe4 Txe4 17.Cxe4 d3 18.Dg4 Rh8 19.Cg5 f6 20.De4 Dxe4 21.Cxe4 Ce5 22.b3 Td8 23.Nf4 Cg6 24.Nxc7 Td7 25.Nb6 d2 26.Cxd2 Txd2 27.Tad1 Txd1 28.Txd1 h5 29.Td7 Ne4 30.Ta7 Rh7 31.Ne3 Na3 32.Txa6 Nb2 33.a4 Nxc3 34.axb5 Ne5 35.b6 Nc6 36.Ta5 h4 37.b4 Ce7 38.b5 Nd5 39.Ta7 Cf5 40.Nc5 Ne6 41.Ta8 Nd5 42.Td8 Nb7 43.Td7 Nc8 44.Ta7 Ne6 45.Ta6 Nd5 46.Ta4 Rg6 47.Ta7 Ne6 48.f3 Rh7 49.Nf2 Rg6 50.Ta8 Nd5 51.Td8 Nb7 52.Rf1 Rh7 53.Re2 Rg6 54.Rd3 Cd6 55.Nxh4 Cxb5 56.Nf2 Cd6 57.Td7 Nc6 58.Tc7 Nb5+ 59.Rc2 Nf1 60.g3 Nxh3 61.b7 Cxb7 62.Txb7 Ne6 63.Ta7 Nd5 64.f4 Nb8 65.Td7 Nc6 66.Te7 Nd6 67.Te6 Na4+ 68.Rc3 Nf8 69.Ta6 Nd1 70.Ta5 Ng4 71.Nc5 Nxc5 72.Txc5 Rf7 73.Rd4 Re6 74.Tc7 g6 75.Re4 1 – 0

Nisipeanu – Karpov, la Turneul MTEL

2007

Interviu cu Dieter Nisipeanu, apărut în ,,Chess Today”, 4 aug. 2006, în limba engleză.

Profilul unui jucător : Dieter Nisipeanu GM Golubev a luat următorul interviu celui mai bun jucător român al

momentului, publicat pe ChessPro.ru, în limba rusă. (...) - Numele dvs. din lista rating este Liviu-Dieter. Însă prietenii şi colegii, mai

ales în România, vă spun simplu “Dieter”. Care este explicaţia? - E adevărat, numele meu întreg este Liviu-Dieter, însă părinţii mei mi-au spus

întotdeauna Dieter şi aşa îmi place şi mie să mă prezint. - Care a fost cea mai bună realizare a dvs. în concursurile de juniori? - Nu am făcut mare impresie ca junior şi cel mai bun rezultat al meu în acea

perioadă a fost un loc 2 la Campionatele Europene de Juniori de la Siofok, în Ungaria.

110

Page 112: Tezaurul sahului romanesc

111

- Când aţi devenit şahist profesionist? - Mă consider şahist profesionist începând cu anul 1993, când, la vârsta de

17 ani, am câştigat Campionatul României. - Ce amintiri păstraţi de la Campionatul Mondial FIDE Las Vegas 1999?

Regretaţi că nu aţi devenit atunci Campion Mondial? - Las Vegas a fost pentru mine dovada (de care aveam nevoie!) că pot juca la

cel mai înalt nivel. Normal că nu m-am aşteptat să ajung chiar până în semifinale, dar jocul mi-a mers nesperat de bine şi cred că rezultatul a fost pe deplin meritat. Cât priveşte titlul mondial, cred că atunci nu eram pregătit, din punct de vedere mental, pentru acest pas important şi de aceea nu regret nimic.

- Kasparov i-a numit pe participanţii la campionatul knockout FIDE “turişti şahişti”. Unii jucători, ca de exemplu Akopian şi Movsesian, i-au răspuns în presă. Ce credeţi despre aceste afirmaţii?

- Deşi remarcile lui Kasparov nu sunt plăcute, am înţeles imediat că acestea atacau FIDE şi nu pe jucători. Chiar şi aşa, având în vedere rezultatele sale în “ciclul” organizat de el, cred că ar fi făcut mai bine să se abţină de la comentarii.

- Consideraţi că obţinerea titlului de Campion European în 2005 este cel mai mare succes din cariera dvs.?

- Da, deoarece am jucat bine acolo şi asta în condiţiile în care adversarii au fost puternici. Apoi, în ordine, vin Las Vegas 1999 şi locul I ex-aequo la Pune, deoarece şi acolo am jucat inspirat.

- Puteţi să numiţi cele mai memorabile precum şi cele mai bune partide jucate până acum de dvs.?

- Cele mai memorabile sunt partidele câştigate la Shirov şi la Halifman în Las Vegas 1999. Cea mai bună cred că este partida jucată împotriva lui Volkov, la Saint-Vincent în 2003.

- Este corect să fiţi numit “cel mai bun jucător român din toate timpurile”? - Cred că alţii trebuie să-şi dea cu părerea în această chestiune…

- În decembrie 2005 aţi refuzat să jucaţi la Cupa Mondială de la Khanty Mansiysk. Din ce motiv? Veţi juca la Olimpiada din 2010, care se va desfăşura tot acolo?

- Nu am putut juca atunci deoarece eram foarte bolnav. În plus trebuia şi să călătoresc iarna în Siberia, aşa că înţelegeţi decizia mea. Cât priveşte Olimpiada din 2010, încă nu ştiu sigur.

- În acest an aţi jucat la Bucureşti un meci împotriva lui Topalov. Cum a fost? - Obiectiv vorbind, Topalov a meritat victoria. Calitatea partidelor a fost

destul de bună, însă din păcate meciul a trecut oarecum neobservat. - Jucătorii de vârf din România sunt susţinuţi financiar de către Federaţia

Română de Şah sau de către stat? - După alegerile de la Federaţia Română de Şah, desfăşurate în acest an, a avut

loc o clară îmbunătăţire a situatiei. Au apărut turnee interesante în România, cu premii atractive pentru jucătorii români, fapt care permite acum jucătorilor autohtoni să aibă şansa unor câştiguri mai mari. Statul român, însă, nu a acordat şi în continuare nu acordă sprijin semnificativ şahului.

- Vă recunoaşte lumea pe stradă?

Page 113: Tezaurul sahului romanesc

112

- Se mai întâmplă, dar, slavă Domnului, am încă suficient “spaţiu privat”. În Romania, şahul apare în presă doar atunci când se implică vreun înalt personaj politic sau când există un rezultat sportiv cu adevărat spectaculos. Aşa că nu există “pericolul” ca şahul să devină mult prea popular!

- Câte cluburi cu adevărat profesioniste sunt acum în România? - Nu mai mult de unul sau două. - Pentru câte cluburi europene jucaţi? - În acest moment joc la cinci cluburi diferite.

- Care este opinia dvs. despre (…) noua conducere a Federaţiei Române de Şah ? - (…) Noul preşedinte, I.S. Dobronăuţeanu, este foarte activ şi, pentru prima

dată, înainte să ia decizii importante cere opinia jucătorilor de top. Sunt foarte optimist în privinţa lui şi a susţinătorului său Doru Ionescu, de la care aştept să sprijine viaţa şahistă din România în anii care vor veni.

- Stiu că l-aţi numit pe Ivanchuk jucătorul preferat. Unii au crezut că e o glumă, având în vedere că l-aţi învins la Las Vegas în 1999. Ce credeţi de fapt despre Ivanchuk?

- Cei care cred că am glumit ar trebui să analizeze mai atent partidele lui Ivanchuk şi de-abia apoi să emită judecăţi de valoare. Ca şi Fischer, Ivanchuk m-a impresionat, deoarece partidele sale câştigate sunt clare precum cristalul.

- Cine au fost antrenorii dvs.? - Nu am avut decât doi antrenori cu care am lucrat pentru perioade mai lungi.

Ca junior, am avut norocul să-l am pe MI Corvin Radovici ca antrenor. Mai târziu am lucrat (şi încă o mai fac) cu unul dintre cei mai buni antrenori din România – MI Valentin Stoica. Acum am şi un secondant permanent, al cărui nume îl voi dezvălui cu altă ocazie…

- După câte ştiu, încă nu sunteţi membru al Asociaţiei Şahiştilor Profesionişti (ACP). Ce credeţi despre ACP?

- Mulţi dintre cei pe care-i cunosc au devenit membri doar pentru a juca în turneele de pe Internet. Cum nu-mi place să joc pe Internet, nu am alte motive de a deveni membru ACP. Nu am o părere prea bună despre conducerea ACP şi am senzaţia că unii de acolo au cam multe avantaje prin simplul fapt că sunt membri în board-ul ACP.

- Dacă aţi fi avut posibilitatea, cu cine aţi fi votat la alegerile pentru preşedinţia FIDE, la Torino?

- Personal, aş fi votat pentru Bessel Kok, însă, ca reprezentant al unei federaţii naţionale, nu ştiu…

- Când aţi început să folosiţi computerul în pregătirea şahistă? - În 1999, după Las Vegas, mi-am cumpărat primul laptop şi de atunci folosesc

programele de şah pentru a-mi verifica analizele. Epoca precomputer a fost extraordinară şi aş fi vrut să “prind” mai mult din ea! Adevărat, întreruptele erau puţin neobişnuite, însă am învăţat mult mai mult din analizele la întrerupere decât din cărţile de finaluri.

- Riscati un pronostic pentru apropiatul meci Topalov-Kramnik? - Lăsând la o parte faptul că nu înţeleg necesitatea acestui meci, eu sper că

Topalov va câştiga. Vreau să vă fie clar: eu consider că Topalov este, de fapt, campionul mondial necontestat.

Page 114: Tezaurul sahului romanesc

- Cât timp dedicaţi şahului între turnee? Care este pauza de şah cea mai lungă pentru dvs.?

- Prefer să mă odihnesc între turnee. Dacă intervalul este scurt, atunci nu mai fac şah deloc. Cea mai lungă pauză este de două săptămâni, dar asta s-a întâmplat doar când am fost foarte obosit.

- Care este cel mai exotic loc în care aţi jucat? - Santo Domingo, în Republica Dominicană, un loc foarte frumos, de altfel. - Ce hobby-uri aveţi?

- Îmi plac tenisul de câmp şi cel de masă, la fel şi snooker-ul sau alte forme de biliard. În ultima vreme mi-a captat atenţia şi Sudoku.

- Care credeţi că va fi şahul viitorului: cel clasic, şahul rapid, jocul pe Internet sau Fischer Random?

- Sper din tot sufletul să nu fie şahul rapid sau cel pe Internet – ultimul mi se pare a fi o distrugere a şahului.

- Credeţi că este nevoie de o listă rating pentru şahul rapid? - Părerea mea este că şahul rapid ar trebui introdus numai la turneele

demonstrative şi de aceea cred că o listă specială rating pentru şahul rapid este un nonsens.

- Cum v-aţi descrie stilul de joc? - Plin de conţinut. - Ce vă atrage cel mai mult în şah? - Lupta pe tabla de joc şi aspectele psihologice care apar. - Puteţi să-mi spuneţi câteva cuvinte despre familia dvs.?

- Familia mea m-a susţinut mereu şi doresc încă o dată să le mulţumesc alor mei pentru aceasta. Oricum, această parte a vieţii mele trebuie să rămâna privată.

- Câte limbi vorbiţi? - În afară de română, vorbesc germana şi engleza. - Dacă n-aţi fi fost şahist profesionist, ce aţi fi vrut să fiţi?

- Nu cred că aş fi avut un job convenţional, mai degrabă mi-ar fi plăcut să fiu pilot de curse.

- Credeţi că este posibil ca un şahist modern să-şi mai ridice forţa de joc după vârsta de 30 ani?

- Urmăriţi-mă cum voi juca de acum înainte! (traducerea în limba română – maestru F.I.D.E. Radu Breahnă

PARADA MILITARA DE ZIUA NATIONALA 2007

Sistemul de artilerie antiaeriana blindat GEPARD

113

Page 115: Tezaurul sahului romanesc

BERESCU ALIN – Mare maestru international Campion naţional în anii 2004 şi 2005

SHISHKIN VADIM - BERESCU ALIN Memorialul VICTOR CIOCÎLTEA 2007

1. d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Dc2 0-0 5.a3 Nxc3+ 6.Dxc3 b6 7.Ng5 d6 8.Df3 c6 9.e3 Nb7 10.Nd3 Cbd7 11.Dg3 c5 12.Cf3 Ne4 13.Ne2 Dc7 14.0-0 Ng6 15.Cd2 h6 16.Nh4 Tfe8 17.b4 e5 18.Nf3 Tac8 19.dxe5 dxe5 20.h5 Nd3 21. Nxf6 Cxf6 22. Tfe1 e4 23.Dxc7 Txc7 24.Ne2 Td7 25. Ta2 Nxe2 26. Txe2 Cg4 27.h3 Ce5 28.Cxe4 Cxc4 29.Cc3 Td3 30.Tec2 f5 31.Rf1 Ted8 32.Re2 Rf7 33.a4 Ca5 34.Cb1 Re6 35.Cd2 Cb3 36.Cc4 Td1 37.Ta3 Cc1 38.Rf3 Cd3 39.Rg3 Ce5 40.Cxe5 Rxe5 41.a5 Tb1 42.axb6 axb6 43.Ta7 Rf6 44.Tc7 Txb5 45.Ta2 Td6 46.Ta8 g6 47. Th8 h5 48.f4 Re6 49.Te8+ Rd5 50.Rh4 Tb2 51.g4 hxg4 52.hxg4 Tg2 53.e4+ fxe4 54.Rg5 c4 55.Tce7 Te2 56.Te5+ Rd4 57.T5e6 Txe6 58.Txe6 Tg2 59.Rxg6 Txg4+ 60.Rg5 Tg8 61.Txe4+ Rd3 62.Te6 Tb8 63.Re5 b5 64.f5 b4 65.f6 b3 66.f7 Tf8 67.Tf6 b2 0-1 Turneul international memorial Ciocîltea editia 2007 a fost câştigat de marele maestru Alin Berescu.

114

Page 116: Tezaurul sahului romanesc

VLAD CRISTIAN JIANU

Mare maestru internaţional,

campion naţional în anul 2006

European Individual Championships, Dresda, 5 aprilie 2007, Runda 3 Alb: Vlad Cristian Jianu Negru: Valerij Popov

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 d5 4.Cc3 dxc4 5.e3 a6 6.a4 c5 7.Nxc4 Cc6 8.0-0 Ne7 9.De2 cxd4 10.Td1 e5 11.exd4 exd4 12.Ce5 0-0 13.Nf4 Nd7 14.Cd5 Cxd5 15.Nxd5 Nf6 16.Cc4 Te8 17.Dh5 Ne6 18.Nxc6 bxc6 19.Cd6 Te7 20.Ce4 Td7 21.Cxf6+ Dxf6 22.Ne5 Dd8 23.Ta3 f6 24.Nf4 Db6 25.De2 c5 26.Tg3 Tad8 27.h4 Nb3 28.Te1 Tf7 29.Nh6 Db7 30.Dh5 Nxa4 31.Dxc5 Nb5 32.Nxg7 1 – 0

Interviu cu Marele maestru internaţional Vlad-Cristian Jianu

– Anul acesta ai obţinut titlul de mare maestru; când ai început să te gândeşti la acest moment nu doar ca la un vis, ci ca la un fapt realizabil ?

– De când m-am apucat de şah mi-am dorit să ajung MMI. Nu înţelegeam exact ce înseamnă, dar ştiam că e ultima treaptă. Am descoperit că se poate mai mult cu siguranţă, în ziua de azi mai toţi sunt GM. Bănuiesc că mi-am dorit titlul când am jucat în India la Campionatul Mondial U20 în companie mai selectă, mi-am dat atunci seama că fără titlul de GM nu prea contezi. Plus că nu mi se părea prea greu de realizat. A durat totuşi cam doi ani. E o realizare personală, o diplomă care atestă faptul că ai înţeles ceva din sportul acesta.

– Ce amintire îi păstrezi antrenorului Theodor Ursuianu ? – Domnul Ursuianu a fost primul meu antrenor, cel care m-a descoperit şi m-a

învăţat regulile şahului. Medaliile obţinute se datorează efortului pe care l-a depus în instruirea mea. Practic, de la dânsul a pornit totul. Plus că m-a învăţat Dragon.

– Aş dori să evoci, pe scurt, povestea celor două medalii de argint de la Mondialele şi Europenele de juniori din 1994.

– Aveam 10 ani, poftă de joc, destulă experienţă pentru vârsta mea, circa 100 partide pe an, cu seniori, străini, partide tari. Pur şi simplu m-am dus acolo şi am jucat ce ştiam, restul a venit de la sine. Îmi pare rău că la mondiale nu am luat aur, era posibil. În runda a 5-a am făcut o combinaţie excelentă, vreo 7 mutări, sacrificiu de damă, mat. Antrenorul mi-a zis că în lojă, de unde priveau spectatorii, au fost aplauze şi felicitări.

115

Page 117: Tezaurul sahului romanesc

116

– De ce, odată cu urcarea la categoriile superioare de vârstă pentru juniori, medaliile internaţionale n-au mai venit (ultima în 1996, dacă nu mă înşel, referindu-mă la competiţiile individuale) ? E un simptom extins pentru şahul românesc ?

– La juniori mici stăteam foarte bine. Constant aduceam medalii. Probabil datorită talentului, era din plin în România pe-atunci. Apoi, când am crescut, ne-am culcat pe o ureche că suntem buni, muncind foarte puţin sau deloc. E şi normal că străinii ne-au depăşit, în special ruşii, care pe lângă talentul lor munceau zilnic câteva ore (noi doar dădeam interviuri că munceam atât). Munca susţinută bate talentul.

– Balatonlelle s-a dovedit un loc fast pentru tine, aici obţinând 3 medalii cu naţionala de juniori între anii 2000-2002. Cât de strânsă a fost lupta pentru ele ?

– Era un Campionat European mai restrâns. Totuşi aveam parte de echipe puternice precum Ucraina, Ungaria, Serbia şi mai ales Germania (mereu ne-au pus probleme nemţii, foarte bine pregătiţi teoretic). Am luat trei medalii (bronz, argint şi apoi aur), deoarece aveam o echipă omogenă, prieteni între noi şi destul de pricepuţi (şi la fotbal, îi băteam pe nemţi, că nu-i ajuta teoria). O amintire plăcută este meciul cu Serbia. În acel moment sârbii ocupau locul 1, noi pe vreo 3. Am reuşit să-i învingem cu 4-0, deşi erau mai bine cotaţi decât noi, la fiecare masă. De ce am reuşit asta?... Pentru că asta ne-am dorit ! Şi astfel am luat aurul. Aici mi-am dat seama că încă mai pot încerca să-i prind din urmă pe cei mai consacraţi de vârsta mea. I-am prins în India, doi ani mai târziu.

– Ce factori au fost esenţiali în obţinerea performanţei tale maxime pe plan intern – titlul de campion naţional în 2006 ?

– Un repertoriu beton, pofta de joc (agresiv de obicei), frica de nimeni şi mereu un pic de noroc. Dar titlul în sine a contat prea puţin, atâta timp cât jucători români de elită (Nisipeanu, Istrăţescu, Vajda şi alţii) nu au participat. Când se va face o finală de 16, cu cei mai buni din România la momentul respectiv, câştigătorul va putea fi numit campionul ţării.

– În acelaşi an ai devenit campion naţional al dezlegătorilor, într-o finală desfăşurată la Predeal, unde au participat şi componenţii echipei naţionale la dezlegări. Am afirmat atunci (poate şi ca un challenge…) că este un rezultat-surpriză. Te-ai pregătit special pentru acea finală ?

– A fost primul meu turneu de dezlegări. Habar n-aveam cu ce se mănâncă. Mă bazam însă pe faptul că pe vremea junioratului făceam extrem de multe combinaţii, calculând foarte mult şi repede. Plus că am imaginaţie bogată, asta ajută.

– La Pardubice, în luna iulie a acestui an, ai primit botezul focului ca membru al echipei României la dezlegări. Personal, ca antrenor al formaţiei, am fost mulţumit de prestaţia pe care ai avut-o. Cum ai perceput acest debut ?

– Mi-am dat seama că mai am de învăţat. Îmi place să dezleg, pot, dar îmi lipseşte experienţa. O să continui să alternez dezlegările cu şahul la tablă. Ar fi bine ca fiecare junior să ştie să şi dezlege, să înţeleagă că pe lângă competiţie, şahul poate fi şi o artă.

– Startul C.E. Dresda 2007 a fost excelent pentru tine. Ce a lipsit ca să ai o finalizare pe măsura lui ? Care sunt principalele câştiguri pe care le-ai avut de pe urma acestei competiţii ?

Page 118: Tezaurul sahului romanesc

117

– La Dresda a fost interesant. Când mi-am dat seama că nu e nici o problemă să joci de la egal la egal cu GM de 2600, am început să tratez altfel partidele. Dacă prindeam unul sub 2600 deja mi se părea că am meci uşor. Am avut noroc în primele partide, am ajuns să joc cu Jakovenko 2708 (una dintre cele mai bune partide ale mele, anul acesta), dar apoi s-a tăiat filmul. M-au învins Eljanov 2686 şi Roiz 2602, ambii exploatând o deficienţă în repertoriu. Mi-am dat seama că la nivelul acesta, pe lângă deschiderile mele agresive, trebuie să am şi un e5, un d5, de jucat la egalitate. Cea mai importantă învăţătură a fost "că se poate". Doar să joci fără frică, de la egal la egal şi cu mult tupeu. Câteva puncte Elo, chiar şi sute, pot fi înlocuite de voinţă. Ah da: şi noroc !

– Ce feeling ai ca unic jucător cu rezultat bun în echipa României la C.E. Heraklion ?

– Am jucat destul de solid în Grecia, nimic spectaculos. Ceilalţi însă au fost ieşiţi din formă sau doar obosiţi după divizie. Mai trebuie să treacă ceva ani şi experienţă până ce o echipă tânără ca a noastră va putea emite pretenţii. Asta dacă va exista răbdare şi un program mai concret de pregătire. Am mers acolo ca să acumulăm experienţă şi să tragem nişte învăţături. Am făcut ambele.

– Ce părere ai despre dualitatea antrenor la club - antrenor personal? – Consider că la club, un antrenor nu-şi poate concentra toată atenţia asupra

progresului unui singur elev. De aceea, orice copil care doreşte să urce cât mai repede trebuie să apeleze la un antrenor particular. Sunt din ce în ce mai mulţi, fiecare având metoda proprie, unii bazându-se pe deschideri şi-un repertoriu bun, alţii descurcându-se mai bine în finaluri, poziţii de joc etc. Părerea mea că de la fiecare se poate învăţa ceva (se poate fura meserie, vorba unui antrenor de-al meu) şi astfel că fiecare antrenor (club, particular) trebuie să înţeleagă că singurul lucru care contează e progresul şi viitorul elevului (adică să nu se supere dacă elevul "lui" mai face şi cu altul). Egoul antrenorului nu trebuie mereu satisfăcut, iar dacă da, atunci numai pentru că aşa alege elevul. Din păcate, la noi asta nu s-a implementat foarte bine, dar vremurile se vor schimba, sper eu.

– Deşi încă nu te-ai decis să urmezi cursurile Şcolii Naţionale de Antrenori, ai deja câţiva elevi. Care sunt aceştia şi pe care mizezi în mod special ?

– O să mă apuc la anul să fac şi Şcoala de Antrenori, e nevoie. Ca antrenor particular am doi elevi, locul 1 la B16 şi locul 4 la F12. Ce să vreau mai mult de la ei decât medalii ? Pe Tibi Georgescu îl vreau MI în 2008, iar Diana Şerbănescu sper să ia o medalie la naţionale şi să-şi îmbunătăţească jocul. Dacă fiecare GM/MI tânăr ar avea câte 1-2 juniori în pregătire, nu s-ar mai plânge lumea că n-avem antrenori. Dacă eu pot, bănuiesc că pot şi alţii... Dar e mai simplu să judecăm, să bârfim şi să denigrăm decât să muncim. Să muncim şi cu sufletul, în România, aproape imposibil chiar.

– Ce pondere trebuie să aibă pregătirea în grup, în nuclee comune de analiză, pentru practica unui mare maestru ? Cu cine eşti compatibil în această privinţă ?

– Întrucât nu avem antrenor român pentru nivelul de GM (a adus federaţia pe Jussupow şi Podgaets, comparându-i cu aceştia zic că nu avem) am hotărât să lucrăm şi între noi, de valori apropiate. Mă antrenez cu Costică Lupulescu, când avem ocazia, lucrând pe repertoriu şi îmbunătăţindu-l. Trebuie cumva să ne sprijinim reciproc, altfel nu avem nici o şansă.

Page 119: Tezaurul sahului romanesc

118

– Care sunt cărţile de şah care te-au marcat ? – Nimzovici desigur, nu aş fi putut înţelege şahul fără cele două volume. Au

urmat apoi cărţi de combinaţii şi cele de finaluri simple. Dvoretsky, Jussupow şi Nunn pentru îmbunătăţirea jocului, fără cărţi nu e posibil să înveţi ceva. Poţi juca sute de partide, tot nu vei înţelege că un pion blochează doi şi de ce tura stă mai bine în spatele pionului. Zero şanse de progres dacă pregătirea este doar pe pc şi în turnee. Continuă încă marea greşeală a antrenorilor, in special de juniori şi fete, care pregătesc elevul "la adversar" înainte de rundă, îngrăşând porcul în ajun, elevul nereţinând nimic pentru viitor. Şahul se învaţă acasă, în turneu doar vii şi aplici ce ai învăţat.

– …Dar cărţile-cărţi ? – Poker şi licitaţie. Glumesc, ca şi cărţi de citit prefer stilul fantastic, orice

legat de viaţa vampirilor. Există să ştii! De asemenea mi-a placut să citesc Anne Rice, Stephen King, Jules Verne şi James Clavell (cărţile preferate fiind Shogun şi Tai-Pan). În prezent citesc Ben-Hur, sper s-o termin curând.

– Mulţi din generaţia ta sunt fani ai jocurilor pe calculator. Care sunt preferatele tale şi de ce ?

– Jocurile pe calculator te relaxează, produc ceva satisfacţie şi-ţi distrug viaţa socială. Da, mai toţi sunt dependenţi. Preferatele mele sunt cele de strategie, unde e nevoie de multă gândire.

– Câteva cuvinte despre studenţia ta… – Am încercat mai întâi să fac ANEFS-ul, renunţând după un an de studii,

deoarece mi-am dat seama că mi-e imposibil să merg şi la facultate şi să progresez în acelaşi timp. Am ales apoi să merg la o facultate particulară, unde sunt încă student anul IV la marketing. Sper să termin anul acesta facultatea, să mă pot apuca de şcoala de antrenori şi să-mi văd de şahul meu.

– Cât de mare este procentul de viaţă privată care poate fi sacrificat pe altarul şahului ?

– Unii oameni pot face şah şi nu consideră că sacrifică nimic. Dacă simţi că sacrifici ceva pentru şah, mai bine lasă-te. Dacă preferi să faci şah, în locul unei băute cu prietenii sau unui meci, faci pentru că asta vrei. Zicea Kramnik ceva de genul că el era un copil care unde-l puneai, acolo rămânea, aşa că l-au pus la tabla de şah.

– Ce loc consideri că ocupă Anand în galeria campionilor mondiali ? – Am aşteptat cam mult triumful acesta a lui Anand. Toţi speram să fie mai

devreme. La momentul actual este cel mai bun, dar mulţi îl considerau cel mai bun de ani de zile. Imaginaţie, teorie, joc rapid, fără gafe, mereu agresiv, toate într-un tip simpatic, elegant şi mereu la locul lui.

– Cine crezi că va fi campionul mondial al anului 2012 şi care ar fi locul tău în respectiva ierarhie ?

– Până în 2012 mai sunt patru ani şi ceva. Sigur vreun alt copil minune nu va ajunge la 2700+, dar cei existenţi vor avea pretenţii la titlu. Mizez că în 2012 titlul va aparţine unui puşti, Carlsen, Radjabov sau Karjakin. Eu sper să mă calific la CM să-i văd live, în patru ani cam greu să-i şi ajungi din urmă.

– Cât bine şi cât rău fac forumurile de pe internet ?

Page 120: Tezaurul sahului romanesc

– Singurele pagini cu adevărat de şah sunt www.frsah.ro şi blogul lui Christiansen. Site-ul F.R. Şah este util în special pentru calendarul de turnee, din ce în ce mai plin, iar Christiansen urmăreşte şi prezintă foarte bine şi rapid evenimentele şahiste. Ca formă de comunicare, forumurile ar fi mai utile dacă s-ar scrie ontopic, despre şah.

– Doare mai mult înfrângerea la o jucătoare ? – Dacă pierzi în faţa unei jucătoare de talie acceptabilă nu doare aşa rău. Tot o

partidă pierdută e, din păcate, şi nimeni nu poate fi fericit după o înfrângere. – Agreezi şahul rapid şi blitzul sau le consideri ca pe forme secundare de

practicare a acestui sport ? – Şahul rapid şi blitzul sunt într-adevăr forme secundare, având ca principal

scop destinderea şi distracţia unui şahist. Poate îmbunătăţeşte jocul, ajutându-te în situaţiile de criză de timp, dar mai mult nu. Şi cu siguranţă blitzul în exces dăunează calităţii şahului jucat. O medalie la competiţiile internaţionale e egală cu cea de la practic numai în ochii ANS, niciun şahist adevărat nu ia în serios aşa ceva.

– Care este turneul la care ţi-ar plăcea să joci cel mai mult ? – Un meci pentru titlul mondial contra lui Bobby Fischer ! Altfel, m-aş mulţumi

şi cu un Linares sau Wijk aan Zee. Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, noiembrie 2007

Theodor Aman – Lupta de la Călugăreni

119

Page 121: Tezaurul sahului romanesc

CONSTANTIN LUPULESCU

Mare maestru internaţional ;

campion naţional al României

în anul 2007

Oropesa del Mar ESP 22 octombrie 2001, Runda 2 Alb: Craig A Hanley Negru: Constantin Lupulescu 1.c4 Cf6 2.g3 c5 3.Ng2 d5 4.cxd5 Cxd5 5.Cc3 Cc7 6.Cf3 Cc6 7.0-0 e5 8.Ce1 h5 9.h3 f5 10.f4 h4 11.gxh4 exf4 12.e3 Ce6 13.Da4 Nd7 14.Db3 g5 15.Dxb7 Tb8 16.Da6 Tb6 17.Dc4 Ce5 18.Dd5 Td6 0 - 1

******

IOAN CRISTIAN CHIRILĂ

Maestru internaţional;

Campion mondial juniori 16 ani –

2008

World Youth Championship 2007 (16) Limra Hotel - Kemer/Antalya (6.5), 22.11.2007 (3626) Chirilă, Ioan Cristian (2423) - Mammadov, Ayaz (2235) [C17]

120

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.e5 c5 5.a3 Na5 6.b4 cxd4 7.Cb5 Nc7 8.Cxc7+ Dxc7 9.f4 Ce7 10.Nd3 Cbc6 11.Cf3 Nd7 12.Nd2 a6 13.0–0 Cf5 14.De2 Db6 15.Df2 Cce7 16.a4 Ce3 17.a5 Da7 18.Tfe1 C7f5 19.Nxf5 Cxf5 20.g4 Ce3 21.Txe3 dxe3 22.Nxe3 d4 23.Nxd4 Db8 24.Nc5 Nc6 25.Cd2 Nd5 26.c4 Nc6 27.Nd6 Dd8 28.Cb3 h5 29.g5 f5 30.Cc5 Rf7 31.g6+ Rg8 32.Cxe6 De8 33.Cg5 Th6 34.Dd4 Txg6 35.Rf2 Txg5

Page 122: Tezaurul sahului romanesc

121

36.fxg5 De6 37.Re3 Tc8 38.Rd3 Dg6 39.Rc3 De6 40.Nc5 Te8 41.Te1 Na4 42.Nd6 Tc8 43.h4 Te8 44.Tg1 g6 45.Te1 Nc6 46.Rb3 Td8 47.Tc1 Td7 48.Rb2 f4 49.Dxf4 Tf7 50.Dd4 Tf3 51.Tc3 Tf1 52.Tc2 Df5 53.b5 Ne4 54.Tc1 Tf2+ 55.Ra3 Df3+ 56.Tc3 De2 57.Rb4 b6 58.axb6 a5+ 59.Rc5 Nb7 60.Dd3 Db2 61.Tb3 1 – 0

Interviu cu maestrul internaţional Cristian Chirilă

– Care au fost atuurile cu care te-ai impus la Antalya ? – În primul rând încrederea în mine însumi: în săptămânile dinaintea plecării, la

fiecare antrenament, maestrul Ghindă mi-a repetat că sunt într-o formă foarte bună, că ,,văd" mai repede şi mai bine decât am făcut-o vreodată. Apoi tactica de concurs aleasă: n-am ezitat să-mi asum riscuri, să intru în poziţii foarte tăioase (recunosc, îmi şi plac !) şi m-am descurcat binişor în câteva poziţii grele pe care le-am avut, ceea ce este foarte important într-un asemenea open, unde o singură înfrângere te poate arunca în pluton. Şi, în sfârşit, atmosfera creată la faţa locului de maeştrii Danilov şi Ceteraş, cărora le mulţumesc pe această cale.

– Cui consideri că datorezi cu precădere ascensiunea ta vertiginoasă în ierarhia mondială a juniorilor ?

– Fără discuţie maestrului Ghindă, care mi-a creat un repertoriu modern, potrivit aptitudinilor mele şi care a crezut cu încăpăţânare în mine, antrenându-mă fără să ţină seama de momentele mai slabe prin care am trecut. Un aport la această ascensiune l-au avut multe alte persoane: antrenorii cu care am lucrat, şefii de club, organizatorii, părinţii. Tuturor le mulţumesc !

– Cât de greu apreciezi că va fi pentru tine anul 2008, primul în noua categorie de vârstă la care vei urca ?

– Va fi greu oricum, pentru că fiecare rezultat îmi va fi analizat prin prisma acestui titlu. Asta mă va responsabiliza şi determina să dau mai mult în pregătire. Participarea la Campionatele Mondiale într-o categorie superioară de vârstă nu mă sperie: ştiu că la 18 ani e cu mult mai greu decât la 16, dar voi începe campionatul viitor numai cu gândul de a câştiga. Totuşi nu schimbarea categoriei mi se pare importantă: ţelul principal îl consider a fi creşterea forţei de joc, eliminarea punctelor slabe, iar acestea să se concretizeze într-un Elo de peste 2500.

– Pe care dintre actualii corifei ai şahului mondial îi ai ca repere ? – Unul dintre corifei este un băiat de vârsta mea: Magnus Carlsen. Nu cred că

mai e necesar să vă explic de ce-i apreciez evoluţia. – Pe lângă talentul de la şahul practic, ai demonstrat de-a lungul timpului

aptitudini deosebite şi la dezlegări. Ai de gând să aprofundezi acest domeniu ? – Pentru şahul practic m-am antrenat şi rezolvând probleme de mat şi studii.

Tatăl meu îmi mai dă câte un test spre rezolvare din când în când. O să încerc să acord mai mult timp acestui aspect şi poate voi deveni un dezlegător de frunte. Doar atât, compoziţia nu mă preocupă momentan. – Care sunt activităţile tale pe care le consideri ca fiind complementare şahului ?

– Cred că sunt importante activităţile care să contribuie la dezvoltarea mea ca şahist. În acest sens nu neglijez alte sporturi (dar nici nu fac abuz!) şi aş dori să-mi formez şi plăcerea de a citi (activitate pe care o consider relaxantă).

– Pe când titlul de mare maestru ?

Page 123: Tezaurul sahului romanesc

– Anul 2008 aş vrea să-mi aducă măcar prima normă, dacă nu titlul ! Oricum mai important mi se pare să joc ca un mare maestru, chiar dacă obţinerea titlului o să mai întârzie.

Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula

Constantin Brâncuşi – Masa tăcerii

122

Page 124: Tezaurul sahului romanesc

PARTEA A II-A

ŞAHUL ARTISTIC ÎNCEPUTURILE PROBLEMISTICII ŞAHISTE ROMÂNEŞTI

În ţara noastră, începuturile problemisticii şahiste se confundă cu începuturile mişcării şahiste în general. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şahul cunoştea un mare avânt în majoritatea ţărilor europene şi în America. S-au făcut şi la noi primii paşi spre dezvoltarea unei activităţi şahiste autohtone. În condiţile de atunci însă, lucrurile se urneau greu. Cei câţiva amatori existenţi atunci n-au putut pune bazele unei vieţi şahiste organizate, astfel că jucătorii talentaţi au căutat să se afirme în străinătate.

Spre deosebire de jocul la tablă, întrecerile la care iau parte problemiştii au un caracter aparte, ele desfăşurându-se în timp îndelungat, rezultatele fiind, de regulă, tipărite în publicaţii de specialitate, supuse apoi cercetării dezlegătorilor pentru verificarea corectitudinii soluţiilor şi, în sfârşit, judecării unor arbitrii aleşi dintre compozitorii consacraţi şi cu autoritate.

În afară de concursurile anuale instituite cu regularitate de revistele de specialitate, existau şi concursuri ocazionale, meciuri interţări etc, în care caz lucrările participante sunt prezentate fără nume, autorii lor devenind cunoscuţi abia după publicarea rezultatului final.

Dezavantajaţi din start, compozitorii şahisti nu se bucură decât târziu de succesul înregistrat de creaţiile lor, aşteptând uneori ani la rând verdictul arbitrilor.

Între maeştrii cunoscuţi ai timpului găsim doi români: A. Albin şi G. Marco iar spre sfârşitul secolului mai apar câţiva maeştrii: Hercule A. Gudju, Mauriciu Armand şi Sigmund Herland.

H. A. GUDJU

,,La Strateggie”, 1881

Negrul mută – Remiză

(2+4)

(Soluţia studiului,

la pagina 140).

123

Page 125: Tezaurul sahului romanesc

124

În lipsa posibilităţii de a lua parte la concursuri, amatorii de şah şi-au îndreptat privirile spre compoziţie, mai uşor accesibilă. Cu timpul, numele compozitorilor români de studii şi mai ales de probleme începe să apară din ce în ce mai des în revistele de şah ale timpului, în special în ,,Deutsche Schachzeitung” şi în ,La Strategie”. Unele dintre lucrările lor au fost premiate, altele s-au impus prin valoarea lor pentru şahul practic, ca de exemplu cunoscutul studiu al lui Hercule A. Gudju, publicat în 1881, pe care-l găsim reprodus atât în clasicul tratat de finaluri al lui J. Berger cât şi în lucrările mai moderne ale lui R. Fine (Basic Chess Ending) şi S. Gawlikowski (Konkowa Hra Szachowa). Cea mai veche rubrică de şah românească se pare că a apărut în revista ,,Familia”, editată de Iosif Vulcan, în 1840. Graţie eforturilor deosebite ale redactorului ,,Buletinului Problemistic” actual – domnul dr. Dinu Ioan Nicula – au fost scoase la lumină 29 de probleme de şah publicate în revista ,,Familia”, în perioada 1871-1882. Printre compozitorii publicaţi menţionăm: Auraru S., Lăzărilă C., Strâmbu N.

Unul dintre promotorii şahului în această perioada a fost boierul de viţă veche Manolache Costachi Epureanu, ce a îndeplinit importante funcţii publice în stat, inclusiv cea de prim-ministru. A publicat câteva interesante probleme de şah sub pseudonim. Un alt tezaur problemistic, de peste 100 de probleme româneşti vechi, a fost descoperit în colecţia ziarului ,,Adevărul” (1895-1899), urmare a eforturilor mai multor entuziaşti şi în special a doamnei Teodorina Nicula. Menţionăm principalii compozitori ce au publicat în ziarul ,,Adevărul”: Bălăşescu I. Gh., Costin Victor, Dobregeanu Alexandru, Iţicovici Iosif, Patin Paul, Sieges M. Iosua, Smărăndescu A. Paul, Soffer D. Solomon, Weiss Marcus.

Odată cu începutul secolului al XX-lea problemiştii români încep să se afirme din ce în ce mai mult în arena internaţională. Maeştrii Herland şi în special W. Pauly ajung în primele rânduri ale problemisticii mondiale, câştigând o serie de premii importante, în special în domeniul problemelor în 3 şi mai multe mutări. În jurul lor încep să se grupeze şi alţi compozitori de talent.

Sigmund Herland (născut la Viena, la 27 septembrie 1865 – decedat la Bucureşti, la 15 august 1954) se stabileşte în România în anul 1887. Din anul 1900 începe să fie preocupat de şahul artistic, intrând în atenţia tuturor publicaţiilor de pe glob. Este un compozitor complet, abordând toate secţiile: probleme directe, feerice şi studii. În cei 50 de ani de activitate, elaborează circa 1.600 de lucrări, obţinând peste 300 de distincţii, din care 40 premii I.

Wolfgang Pauly (născut la Duhna – Dresda, 15 august 1876 – decedat la Bucureşti, 3 martie 1934) este matematician. Jucător la tablă, compozitor genial, debutează în şahul artistic în anul 1895, cu o lucrare directă în 2 mutări, publicată în revista ,,Deutsches Wochenschach”. Între anii 1900-1910 i se publică în toate revistele de specialitate din lume cele aproximativ 300 de lucrări. Creează, până la finalul vieţii peste 4.000 de probleme de toate genurile, mai puţin studiile, care nu l-au atras. Un timp s-a ocupat de tema ,,en passant”, a trecut apoi la ,,ecou”. A fost considerat la fel de celebru precum problemistul american Sam Loyd. Scrie, în colaborare, The White Rooks (1910), The theory of pawn promotion (1912 şi Asimmetry (1927), publicate în SUA şi Marea Britanie.

Iată trei studii de valoare create de maestrul Sigmund Herland.

Page 126: Tezaurul sahului romanesc

SIGMUND HERLND

,,Deutsche

Schachzeitung“ 1913

Albul câştigă

(4+4)

(Soluţia, la pagina 141).

SIGMUND HERLND

,,Deutsche Wochenseschach“,

1913

Albul câştigă (7+8)

(Soluţia,

la pagina 141).

125

Page 127: Tezaurul sahului romanesc

1913

126

SIGMUND HERLAND Albul câştigă (4+3) Soluţia La pag.141

În epoca dintre cele două războaie mondiale, în jurul lui Wolfgang Pauly şi

Sigmund Herland au apărut o întreagă pleiadă de compozitori de forţă: I.A. Schiffman, L. Loeventon, R. Cofman, F. Raduch, A. Ianovcic, I. Schlarko, O. Costăchel şi mulţi alţii.

Profesorul de geometrie descriptivă Victor Costin (1872-1939), de la Universitatea din Iaşi, a realizat o carte de şah pentru începători în 1912 iar în 1913 editează revista de şah ,,Recreaţiunea”, al cărei conţinut principal era format din probleme de şah. Iată, în diagrama de mai jos, una din cunoscutele sale compoziţii:

VICTOR COSTIN

,,Schachminiature de Blumenthal”,

1902

Mat în 3 mutări (3+4)

(Soluţia, la pagina 141).

Page 128: Tezaurul sahului romanesc

Începând cu 1928 se remarcă un mare creator de studii, Herman Ginninger, care va organiza şi primele concursuri internaţionale de compoziţie şahistă în România. Iată, în diagrama alăturată şi în următoarea, două studii create de maestrul Herman Ginninger, studii premiate la mari concursuri internaţionale: HERMAN GINNINGER ,,Ceskoslovenswky Sach”, 1932 Premiul I Remiză (5+5) (Soluţia, la pagina 141).

HERMAN GINNINGER ,,Sahmati v SSSR”,1933 Premiul I Albul câştigă (8+6) (Soluţia la pagina 141).

127

Page 129: Tezaurul sahului romanesc

PAUL FARAGO

Pe scena problemisticii apărea o nouă stea de primă mărime: maestrul Paul Farago,născut la 4 aprilie 1886 la Cluj de profesie inginer geodezic. Invaţă jocul de şah la 6 ani si este atras de la inceput de sahul artistic. Publica primul studiu în 1899, la vârsta de numai 13 ani.El publică numeroase studii şi probleme în revistele şi ziarele vremii. Studiile sale sunt foarte greu de rezolvat. Analizând, în lumina evoluţiei generale a compoziţiei de studii, toate străduinţele maestrului Farago de a merge pe căi noi, de a îmbogăţi conţinutul studiului clasic cu un complex de elemente noi, bazate în general pe ideea centrală a rafinării şi desăvârşirii contrajocurilor negrului, concluzionăm că ne aflăm în faţa unei rezolvări deosebit de interesante a problemei evoluţiei acestei ramuri a şahului artistic.

Căutând cu forţe proprii să deschidă noi perspective compoziţiei de studii, maestrul Farago a ajuns la forme concrete şi specifice, care corespund în mare măsură tendinţelor care se manifestă din ce în ce mai mult în structura studiilor moderne.

În 1936, maestrul Paul Farago cucereşte premiul I şi medalia de aur la Olimpiadă. Studiul cu care a învins la acest concurs, ca şi cel cu care a câştigat premiul I la concursul internaţional organizat de Federaţia olandeză de şah în 1937, ne dau o imagine a stilului maestrului: studii de tip analitic, în care poantele artistice coincid cu momentele cele mai dificile ale soluţiei. După aceste succese importante lucrarile sale apar din ce in ce mai multe reviste de specialitate din intreaga lume. Un alt moment de succes al maestrului Farago este obţinerea medaliei de bronz la Olimpiada de la Helsinki din 1952. In indelungata sa cariera de peste 70 de ani a elaborat aproape 300 de studii, de mare valoare pentru care a fost rasplatit cu 30 de premii I şi mai mult de 80 alte premii şi distincţii. Înalta valoare a operei sale se datorează conţinutului ei artistic, original si exceptionalei dificultătii a solutiilor.

Iată două fantastice realizări ale maestrului Farago :

128

Page 130: Tezaurul sahului romanesc

PAUL FARAGO Olimpiada din 1936, Premiul I Remiză (4+5) (Soluţia, la pagina 142).

PAUL FARAGO

Concursul internaţional al Holand Chess Federation, 1937 Premiul I Remiză (4+3) (Soluţia, la pagina 142).

Începând cu luna mai 1925, apare ,,Revista de Şah”, prima revistă română

dedicată exclusiv şahului. Această revistă a contribuit mult la unificarea mişcării

129

Page 131: Tezaurul sahului romanesc

şahiste din ţară şi, în special, la organizarea problemiştilor români. Chiar în anul fondării, ,,Revista de Şah” organizează pentru prima dată în România un concurs de compoziţie pentru problemiştii debutanţi.

Este semnificativ faptul că la acest concurs debutează, printre alte nume mai putin cunoscute, I. A. Schiffmann şi Rafael Kofman, viitori maeştrii ai compoziţiei de faimă mondială. ,,Revista de Şah” era susţinută de către marele iubitor al şahului, maestrul Mihail Sadoveanu, care din anul 1927 a fost şi directorul ei. Această revistă devine din acel an organ oficial al Federaţiei Române de Şah. În anul 1930 îşi schimbă numele în ,,Revista Română de Şah”, apărând, cu unele întreruperi, până în zilele noastre.

În perioada până la cel de-al doilea război mondial s-au remarcat numeroşi compozitori români: C. Seneca, V. Bergraser, I. Grosu, P. Leibovici, O. Costăchel, H. Ginninger, Izabela Keler, Gh. Gosman, S. Thau, C. Raina, N. Brody, I. Camaras, Gh. Dulcu, M.I. Stan, M. Niculescu, E. Rusenescu, V. Cuciuc, Fr. Szalai, H. Goritz, P. Vătărescu şi mulţi alţii.

Anul 1948 aduce un prim succes remarcabil în domeniul problemisticii şahiste: la Praga echipa României cucereşte titlul mondial la dezlegări de probleme şi studii. Selectionata României, medaliată cu aur, formată din: Paul Leibovici, Petre Seimeanu, Eugen Rusenescu, Leon Loeventon, Adrian Lapedatu, Radu Voia, Emilian Dobrescu, Saul Segenreich, Rubin Moise, Paul Diaconescu realizează un procent de 98% răspunsuri corecte, câştigând detaşat competiţia mondială, înaintea unor superputeri ale şahului, ca Rusia, Germania, Franţa şi Anglia. Începând cu anii ’50 se remarcă o nouă generaţie de talentaţi problemişti: Emilian Dobrescu, Virgil Nestorescu, Mircea Manolescu, Paul Diaconescu, Radu Voia, Paul Joiţa, Virgil Tacu, Uli Friedberg, Sergiu Lambă, Gheorghe Leu şi mulţi alţii. Cu această generaţie plină de talent, compoziţia românească reuşeşte să obţină rezultate de prestigiu în domeniul şahului artistic.

Fregata ” REGELE FERDINAND ”

130

Page 132: Tezaurul sahului romanesc

IANOVCIC F. ANATOLIE

131

Născut la Soroca la 17 februarie 1897, învaţă şahul la 14 ani,devine inginer agronom. Obţine titlul de maestru in 1957. Este campion national la compoziţie şahista în anii 1948, 1953, 1969 şi 1970. Compozitor complet şi publicist erudit. Elaborează peste 560 de lucrari ( în special maturi în doua si trei mutări ) obţinând mai mult de 90 de distinctii in care 28 de premii I.

În anii 1932 1933 crează “Tema Ianovcic” ce avea sa fie recunoscută pe plan mondial. Problemele sale se disting prin

originalitatea conceptiei, bogăţia variantelor,forma atragătoare şi economică. Este fondatorul “Revistei Române de Şah” iniţiată încă din 1919 şi aparând la tipar ca organ oficial al Federaţiei Române de Şah in mai 1925 şi fiid considerată una dintre cele mai bune reviste de specialitate din lume. În anul 1950 publică o carte de şah pentru începători, în 1967 apare volumul Şahul artistic, reeditat în 1979 . Din 1965 este redactorul rubricii de şah din ziarul“ Tribuna Sibiului ”

Iată două frumoase lucrări ale maestrului : A.F. IANOVCIC PREMIUL I Arbejter Skak, 1933

Solutia la pag. 143 3≠ Mat în trei mutări

Page 133: Tezaurul sahului romanesc

A.F. IANOVCIC

Premiul I Themes 64, 1959

Solutia la pag.143 Invers 3≠ Mat invers trei mutări

RADU VOIA Radu Voia a fost un remarcabil gazetar sportiv şi om de şah. Născut la 4 octombrie 1922, în oraşul Chişinău, Radu Voia s-a afirmat încă din tinereţe pe eşichier, fiind component al echipei naţionale a României la dezlegări, campioană mondială în 1948. Maestru al sportului, s-a consacrat în domeniul compoziţiei prin remarcabile studii, peste 25 dintre ele obţinând distincţii internaţionale; în mai multe rânduri a fost campion naţional la compoziţie - studii, ramură în care a obţinut şi titlul de arbitru internaţional. Numele său este legat în mod strălucit de existenţa ,,Revistei Române de Şah”, ca şi de jurnalistica dedicată în ansamblu sportului (nu doar şah, ci şi tenis, fiind autorul unor cărţi esenţiale despre sportul alb).

Iată una din realizările maestrului Radu Voia, un studiu cu care a câştigat titlul de campion naţional în anul 1951:

132

Page 134: Tezaurul sahului romanesc

Radu Voia Locul I,

Campionatul României, 1951

Albul mută şi câştigă

(6+6)

(Soluţia, la pagina 143).

EMILIAN DOBRESCU Emilian Dobrescu este născut în Bucureşti (22.05.1933); doctor în ştiinţe economice. Debutează în 1948, în domeniul problemelor directe în 2 şi 3 mutări, din care compune 30 de lucrări şi obţine o serie de succese remarcabile. După 1957, fiind înzestrat cu o mare putere de analiză şi posesorul unei tehnici de artizan, se dedică studiilor de final, elaborând peste 180 de lucrări de o mare valoare artistică. Compoziţiile sale sunt profunde, cu idei originale, poziţii economice, create cu o deosebită măiestrie. Maestrul Emilian Dobrescu aduce o remarcabilă contribuţie la tehnica finalurilor, prin studiile realizate. Lucrările sale create între 1948 – 1996, peste 250, apreciate cu 55 de premii I şi alte peste 100 distincţii, îl situează printre cei mai valorosi etudişti din lume.

În 1974 publică, în colaborare cu Virgil Nestorescu, o excelentă antologie a şahului artistic din România. În anul 1978 primeşte titlul de mare maestru la compozitia şahistă. Este de mulţi ani membru al Academiei Române.

Iată două din bijuteriile marelui maestru al compozitiei : 133

Page 135: Tezaurul sahului romanesc

EMILIAN DOBRESCU

Locul I – 1949 Meci România –

Polonia

Mat în două mutări

(9+8)

(Soluţia,

la pagina 143)

EMILIAN

DOBRESCU

Premiul I – ,,Italia Scachistica”,

1968

Albul mută şi câştigă (9+8)

(Soluţia,

la pagina 143)

134

Page 136: Tezaurul sahului romanesc

Problema nemuritoare a marelui maestru Emilian Dobrescu

La ediţia a treia a campionatului mondial de compoziţie din 1984-1988 au

luat parte 290 de compozitori din 28 de ţări, care au concurat cu 629 de lucrări. Tema A2 a secţiunii de probleme cu mat în două mutări, conform regulamentului, menţionează: ,,Într-o problemă cu mat în două mutări există cel puţin două încercări care creează aceeaşi ameninţare de mat; ameninţarea poate fi parată de cel puţin două apărări negre sau una din aceste apărări poate fi o respingere a fiecărei încercări; apărările negrului trebuie să fie posibile după efectuarea încercărilor, sau pot fi prevăzute în jocul iniţial (aparent); toate apărările negre tematice trebuie să se regăsească ca variante în soluţie”. O temă dificilă, problema marelui maestru Emilian Dobrescu realizând recordul de obţinere a temei date în 4 variante (cu 4 curse tematice), un record foarte greu de atins.

EMILIAN DOBRESCU

Locul I, Campionatul mondial

1984-1988

Mat în două mutări

(7+12)

(Soluţia, la pagina 143).

Şi acum, despre studiul nemuritor al aceluiaşi mare maestru. Este o tradiţie ca odată cu Olimpiada şahistă să se desfăşoare şi un turneu de

compoziţie, la care sunt invitaţi să ia parte toţi compozitorii lumii. La toate secţiile concursului olimpic, lucrările prezentate au avut de îndeplinit o

temă dată. Spre deosebire de secţiile de probleme, la studii a fost fixată o temă cu caracter special, intitulată ,,strategia turnului alb”, temă aleasă de organizatori nu întâmplător, întrucât aceasta aminteşte de celebrul ,,Turn Alb”, veche construcţie

135

Page 137: Tezaurul sahului romanesc

medievală, devenită emblema oraşului Salonic - gazda Olimpiadei şahiste a anului 1984.Cum este uşor de înţeles, tema presupune ca jocul să se desfăşoare în jurul manevrelor turnului alb. Şcoala românească de compoziţie a repurtat un important succes la Olimpiada de la Salonic.

EMILIAN DOBRESCU Locul I,

Olimpiada Salonic 1984

Albul câştigă

(7+5)

(Soluţia, la pagina

144).

136Corneliu Baba – Eu sunt regele !

Page 138: Tezaurul sahului romanesc

VIRGIL NESTORESCU Virgil Nestorescu este născut la Pîrscov –

Buzău, la 8 februarie 1929; cercetător ştiinţific, doctor în filologie, autor al unor apreciate lucrări în domeniul lingvisticii.

Ca problemist, s-a remarcat la problemele ortodoxe cu mat în două şi trei mutări, probleme feerice, iar din anii ’70 se dedică mai ales studiilor de final. Studiile sale se remarcă prin varietate tematică, economie, claritate şi eleganţa soluţiilor. Este un veritabil specialist în miniaturi.

Maestrul Virgil Nestorescu are o creaţie şahistă foarte diversă, cu contribuţii majore la teoria finalurilor de turnuri şi piese uşoare. De altfel, datorită frecvenţei lor în jocul practic şi dificultăţii, finalurile de turnuri sunt considerate cel mai important capitol al teoriei finalurilor.

Este compozitor a peste 600 de lucrări, din care aproximativ 160 studii. A obţinut 289 de distincţii, din care 64 de premii I. Lucrările sale sunt originale, cu poziţii clare şi economice.

VIRGIL NESTORESCU

Premiul I

,,Revista de Şah”, 1968

– Album FIDE

Mat în 3 mutări (6 + 13)

(Soluţia,

la pagina 144).

137

Page 139: Tezaurul sahului romanesc

VIRGIL

NESTORESCU

,,Themes 64”, 1970,

Album FIDE

Mat ajutor în două mutări

(5+3)

b) pc3→c5 c) pe2→c5 d) Ca3→c5

(Soluţia, la

pagina 144).

VIRGIL NESTORESCU

Premiul I, ,,Schach –

Echo”, 1987

Albul câştigă (5+3)

(Soluţia,

la pagina 144).

138

Page 140: Tezaurul sahului romanesc

MIRCEA MIHAI MANOLESCU

Mircea Mihai Manolescu s-a născut în Arad, la 9 iunie 1938. Este de profesie inginer. Devine maestru în anul 1982 şi maestru F.I.D.E. în 1992, în baza problemelor selecţionate şi publicate în Albumele F.I.D.E. Compozitor talentat, Mircea Mihai Manolescu a realizat şi publicat peste 230 de lucrări, în special probleme în două, trei şi mai multe mutări. Multiplu campion naţional la acest gen de probleme. A primit peste 50 de distincţii, din care aproape jumătate au fost pentru premiul întâi, la numeroase concursuri interne şi internaţionale.

Iată două din realizările de excepţie ale maestrului Manolescu, premiate pe plan internaţional:

MIRCEA MIHAI MANOLESCU

Premiul IV,

Concurs Olimpic, Novi Sad – Iugoslavia,

1990

Mat invers în trei mutări

(14+10)

(Soluţia, la pagina 144).

Elicopterul IAR 330 SOCAT

139

Page 141: Tezaurul sahului romanesc

MIRCEA MIHAI

MANOLESCU

Locul VI, Campionatul Mondial

de Compoziţie, 1994 – 1996

Mat în 8 mutări

(10+13)

(Soluţia, la pagina 144).

VALERIU PETROVICI Născut la 2 septembrie 1932 de profesie inginer in mecanica. Maestru si multiplu campion naţional . Arbitru FIDE la compozitie sahista. Senior editor al Buletinului problemistic al Federaţiei Române de şah. Iată o problemă inedită a maestrului Valeriu Petrovici :

Soluţia la pag.145 5≠ MAT ÎN CINCI MUTĂRI

140

Page 142: Tezaurul sahului romanesc

141

SOLUŢIILE COMBINAŢIILOR, PROBLEMELOR ŞI

STUDIILOR A. Soluţiile combinaţiilor din partidele marelui maestru internaţional Florin Gheorghiu (diagramele de la paginile 41 - 42): I. Florin Gheorghiu – Teodor Ghiţescu, 1966: 1.a4! Tb6 2.Cd3 Ng7 3.Nxb6, cu câştig de calitate şi poziţie câştigată. II. Florin Gheorghiu – J. Enricci, 1979: 1.Cxc8! urmat de 2.Cxf5 şi 3.Ce7. III. Florin Gheorghiu – Gunther Moehring, 1966: 1.Th5! cu mat imparabil. IV. Florin Gheorghiu – T. Palma, 1988: 1.Cxc6! şi apoi 2.Txa7+. V. Florin Gheorghiu – Lajos Portisch, 1963: 1.Nxb7 2.Txf6 şi 3.Txd4. VI. Florin Gheorghiu – Ove Kinnmark, 1961: 1.Txd6! Dxd6 2.Cxf7+ Txf7 3.Te8+ Tf8 4.Dd2 şi albul câştigă. VII. Florin Gheorghiu – Karoli Honfi, 1962: 1.Ta6! Ta7 2.Txf8+ cu câştig. VIII. Florin Gheorghiu – Svend Pedersen, 1965: 1.Txh7+ Rxh7 2.Th1+ Nh4 3.Txh4 Rg6 4.Cf4+ şi albul câştigă. IX. Florin Gheorghiu – Vladimir Savon, 1965: 1.Ng7+! Rg8 2.Nxf6+ Txg4 3.Txg4+ apoi 4.Nxd8 şi albul câştigă. X. Florin Gheorghiu – L. Vyzantiadis, 1966: 1.Cc6!, 2.Cxe7 şi 3.Dh4. B. Soluţiile problemelor şi studiilor I. Ion H. Gudju (pag. 22): 1.Cd4 h1D 2.Ce2+ Rh2 3.Db8+ Rg2 4.Db7+ Rh2 5.Dc7+ Rg2 6.Dc6+ Rh2 7.Dd6+ Rg2 8.Dd5+ Rh2 9.De5+ Rg2 10.De4+ Rh2 (regele negru nu are alte mutări, pentru a nu pierde dama) 11.Dh4+ Rg2 12.Cf4+ Rg1 13.De1+ Rh2 14.Df2 şi albul câştigă.

II. H. A. Gudju (pag. 123): Conţinutul acestui studiu este edificator pentru nivelul atins de amatorii români în acea vreme. Conform analizelor lui Kling si Horowitz (care considerau această poziţie câştigată pentru negru), negru câştigă aducându-şi nebunul pe câmpul d4. Dar albul reuşeşte să împiedice eliberarea nebunului printr-o poantă instructivă: 1…Ng1 2.Tb2 (la 2.Tf2? urmează 2…Nh2

Page 143: Tezaurul sahului romanesc

142

3.T oriunde, a2, b2, c2, 3…Rh3! şi nebunul negru scapă. Evident, nebunul nu poate fi luat 2.Rxg2 e2! şi negrul câştigă) 2…Nh2! Acum, la o mutare oarecare a turnului alb, urmează 3…Rh3 şi nebunul scapă. Dar dupa 3.Tf2! mutarea Rh3 nu mai este posibilă, turnul nu poate fi luat din cauza patului şi negrul este obligat la 3…Ng1, după care albul obţine remiză, atât prin repetarea mutărilor cât şi prin 4.Rxg1 e2! 5.Tg2 +Rf4 6.Txe2 fxe2 7.Rxf2.

III. S. Herland (pag.125): Soluţia acestui studiu foloseşte o manevră simplă, instructivă, pentru jocul practic: 1.Cb5! Txe4 (calul nu poate fi luat din cauza 2.d7 Tb1+ 3.Re2! şi albul câştigă) 2.d7 Tf4+ 3.Rg2 Tf8 4.Cc7+ Rb8 5.Ce8 şi albul câştigă.

IV. S. Herland (pag.125): Acest studiu reprezintă una din primele încercări pe tema ,,transformărilor minore”, care mai târziu a fost foarte la modă în anii 1925-1935. Pionul alb a nu poate fi împiedicat să se transforme, de aceea negrul se apără creând o poziţie de pat: 1.a6 Ng1! 2.a7 h2 3. a8C! (dacă albul transformă pionul în altă figură, atunci după 3…h3 poziţia de pat a negrului nu poate fi stricată) 3…h3 4.Cb6! (calul se sacrifică pentru a strica poziţia de pat) 4…cxb6 5.c7 b5 6.c8C! (din nou, pionul nu se poate transforma în altă piesă, deoarece după 8…b4 negrul este iarăşi pat!) 6…b4 7.Cd6! exd6 8.e7 d5 9.e8D şi albul câştigă.

V. S. Herland (pag.126): 1.Nb4!! Tb4 2.Cc3 Ra1! 3.a7 Tb8 4.ab8N!! si albul câştigă.

V. Victor Costin (pag.126): 1.Da7! (ameninţă 2.Dxa8 sau b8≠) 1…Rf8 2.Da1! (ameninţă 3.Dh8≠) 2…Ng7 3.Dxa8≠

VI. Herman Ginniger (pag.127): Soluţia are la bază o temă interesantă: întemniţarea figurilor albe, în studii cu pat. Singura speranţă de salvare a albului pare să fie pionul h, dar el poate fi capturat pe câmpul h7 de nebunul negru. Şi totuşi: 1.h7! Nb1 (forţat, căci altfel albul deplasează nebunul şi transformă pionul) 2.d3 Cxe2 (acum, la o deplasare oarecare a nebunului alb, urmează C:d3+ şi oriunde s-ar deplasa regele alb, negrul reuşeşte să mute Cd3 cu şah şi să captureze pionul h7) 3.Na1!! (poanta deosebit de frumoasă a studiului: nebunul alb intră în ,,temniţă”!) 3…Cxd3+ 4.Ra3 Nc5+ 5.Rb3 Cdc1+ 6.Rb2 Nxh7 şi albul este pat. Nu merge 4.Rb5? din cauza 4…Cd4+ 5.Ra5 Cc6+ 6.Rb5 Ca7+ 7.Ra5 Nb6+ 8.Ra4 Cc5+ 9.R oriunde Nxh7 şi negrul câştigă.

VII. Hermann Ginniger (pag.127): Un studiu original, având varianta principală a soluţiei: 1.d8N! Cf1 2.Nxc7 Ce2 3.b8N! (3.b8D? Cg3+ 4.Nxg3 Cxg3+ 5.Dxg3 fxg6+ 6.Rxg6 pat!) 3…fxg6+ 4.Rxg6 şi albul câştigă. Pare simplu, dar iată câteva curse care arată subtilitatea jocului alb: 1.d8D? Cf1 2.Dxc7 Ce2 3.b8N Cf4+! 4.Dxf4 Cg3+ 5.Dxg3 fxg6+ 6.Rxg6 pat; 1.b8D? Cf1! (1…Ce2? 2.Db1+ Rg2 3.Db2) 2.Da8+! (2.Db7+ Rg1) 2…Rh2! (2..Rg2 3.Da1) 3.Df3 Ce4! şi negrul câştigă: 1.Ce5 (h8)? Ce2! 2.g6 f6! urmat de mat; 1.Cf4? Cf1 etc.

Page 144: Tezaurul sahului romanesc

143

VIII. Paul Farago (pag.129): Analiza ce urmează aparţine marelui maestru internaţional Kurt Richter: 1.h4+ Rh5 (la 1…Rxh4? 2.Tc4+; 1…Rh6 2.Rf6; 1…Rg6 2.h5+ Rg7 3.h6+ Rg6 4.h7 Rxh7 5.Rf6 şi remiza este mult mai uşor de obţinut, coloana ,,h” fiind deschisă) 2.Rf5: I. 2…c3 3.e3!! ( dupa e4? Negrul castiga prin 3…c2 deoarece diagonala c1-h6 rămâne deschisă 3… c2 (după 3…a3 urmează 4.T:b6 ad libitum 5.Tb8 etc. După 3…b3 urmează 4.Txb6 a3 sau c2 5.Tb8, iar la 3…Rh6 4.Rf6 Rh7 5.Txb6 etc.) 4.Tc4 b2 5.Tc4 (acum diagonala c1-h6 este închisă de pionul e3, iar diagonala b1-h7 de pionul c2) 5…Rh6 6.Rf6 Rh7 7.Tc7+ remiză. După încercarea 4…c1D urmează: 5.Tc1 b2 6.Td1 a3 7.e4! a2 8.Td8 şi numai acum după ce diagonalele a1-h8 şi b1-h5 sunt închise, poate urma 8…Rh6 9.Rf6 remiză. II. 2… a3 3.e4!! (după 3.e3? negrul câştigă cu 3…a2 deoarece – după 4.Ta4 decide b2) 3… c3 (cea mai grea variantă; este mult mai uşor a se riposte la 3…a2 şi 3…b2. De exemplu: 3…a2 4.Ta4 b2 sau c3 (4…a1D 5.T:a1) 5.Ta8 etc; 3…b2 4.Txb6 a2 5.Tb8 etc) 4.Tc4!! (nu 4.Txb3 c2 5.Tc3 a2 şi negrul câştigă; nici 4.Txb6 c2 5.Tc6 b2 şi negrul câştigă) 4…c2 5.Tc8 c1D (5…Rxh4 6.Rf4 c1D+ 7.Txc1 Rh3 8.Rf3 Rh2 9.e5! şi albul câştigă) 6.Tc1 a2 7.Ta1 b5 8.Tc1 b4 9.Td1 b3 10.Td8! remiză. Albul a fost silit să aştepte până când negrul a închis singur diagonala a1-h8. O lucrare excelentă, care pune la grea încercare chiar pe dezlegătorii cu experienţă –încheie marele maestru internaţional Kurt Richter.

IX. Paul Farago (pag.129) : 1.b6! A. 1… Re6! 2.bxa7 acum nu merge 2.b7? Tg1+ 3.Rf4 (3.Rh5 Rf5 şi negrul câştigă) 3…Tg8 4.h7(4.Re4 Tf8 5.ad libitum Rd6 6.ad libitum Rc7 7.ad libitum Th8 şi negrul câştigă) 4…Tf8+ 5.Rg5 Rf7 6.Rf5 (6.Rh6 Rf6 negru câştigă) 6…Te8 7.Rg5 Rg7 8.Rf5 Rxh7 9.Rf6 Rg8 negru câştigă)

I. 2…Td8 3.a8D!! şi nu 3.Rg6? Tg8+ 4.Rh7 Rf7 5.a8D Txa8 6.a7 Txa7 7.Rh8 Rg6 şi negrul castiga) 3…a8D!! şi nu 3.Rg6? Tg8+ 4.Rh7 Rf7 5.a8D Txa8 6.a7 Txa7 7.Rh8 Rg6 negrul câştigă.

3… Txa8 4.Rg6 Tag8+ 5.Rh7 Rf7 6.a7 T ad libitum (oriunde) 7.a8D T:a8 pat. II. 2…Tg1+ 3.Rh5 Tg8 (la 3…Rf5?? 4.a8D şi albul câştigă; iată pentru ce pionul a trebuit să fie trecut pe coloana ,,a”). 4.h7 Tc8 tempo 5.Rg6 Ta8 6.Rg7 Txa7+ 7.Rg8 remiză. B. 1…Re7! 2.b7! (acum nu este bine 2.bxa7? Td8 3.a8D (3.Rg6 Tg8+ cu câştig) 3…Txa8 4.Rg6 Rf8! 5.h7 Txa6+ cu câştig) I. 2… Tg1+ 3.Rf5 (după 3.Rf4? Tg8 negrul câştigă, din cauză că albul este în întârziere cu un tempo; 3.Rh5 Tb1! 4.h7) (4.Rg6 Rf8 5.h7 sau Rh7 Tb6 câştigă) 4…Rf7 5.h8C+ Rg7 6.Cg6 Tb5+ şi negrul câştigă. 3…Tg8 4.h7 Td8 5.Rg6 remiză. II. 2…Td8 3.Rg6 Tg8+ (la 3…Rf8? 4.h7 cu câştig) 4.Rh7; o mutare frumoasă, care duce la remiză mai repede decât 4.Rf5 4…Rf7 5.b8D Txb8 pat. C. 1…axb6 2.h7; avansarea celuilalt pion nu este bună: 2.a7? Tg1+ 3.Rf6 Tg8 4.h7 Ta8 şi negrul câştigă; 2…Tg1+ (2…Th1? 3.a7 şi albul câştigă) 3.Rf6! (3.Rf5? Tf1+ 4.Rg6 Tf8 şi negrul câştigă, deoarece regele ajunge pionul “a”) 3…Tf1+ (3..Th1 4.a7 şi albul câştigă) 4.Rg7 (4.Rg6? Tf8 5.Tg7 Ta8 6.h8D Txh8 7.Rxh8 Rc7 şi negrul câştigă) 4…Tg1+ 5.Rf6!! remiză. La 5.Rf7 (f8) Th1 şi negrul câştigă; 5.Rh6 Th1+ 6.R ad libitum Txh7 şi câştigă; 5.Rh8 Tc1 6.R ad libitum Tc8 şi negrul câştigă.

Page 145: Tezaurul sahului romanesc

144

X. ANATOLIE F. IANOVCIC ( pag.131) Tema Meredith exprimă o triplă interferenţă (dintre care una preventivă) a damei negre. Cheia 1.Nf1 !! (am.2.Nd3) obligă pe negru să joace 1...Cb2, făcând imposibilă controlarea a1-h8 prin plasarea damei la a1. Tocmai această închidere preventivă a diagonalei permite 2.Nh6 !! cu zugzwang 2...Cc7 3.Cg7 si 2...Cb6 3.Cd4, deci două interferenţe nemijlocite ale damei, sub forma cunoscutei teme a « focarelor ».

XI. ANATOLIE F. IANOVCIC ( pag. 132)Varianta principală a problemei

este întemeiată pe dezlegarea calului negru : 1.Nh3-f1 (am. 2.Cf7+ Rxe6 3.Nxc4+ Txc4 ≠ ) 1...Txb5 2.Cf7+ Rxe6 3.Cd4+ Cxd4 În varianta 1...Tb3 2.d4+ cxd3 e.p. 3.Nc3+ Txc3 şi albul îşi degajează în mod neaşteptat nebunul din e1.

XII. Radu Voia (pag.133): 1.b6+! R:c6 [1...Rc8 2.Ce7+ Rd8 3.a6 bxa6 4.Na5! +-] 2.Cd4+ Rc5 3.Nb4+ Rxb4 4.a6 Cf6+! 5.Rh8!! Cd5 6.axb7 +-

XIII. Emilian Dobrescu (pag.134): 1.Dh4! (ameninţă 2.Dxg5#) 1…Cg oriunde 2.e4# ; 1…Ce3 2.Cd4# ; 1…Cf6 2.Cd6# ; 1…Cf3 2.Cd6#; 1…Cf7 2.Ne6#

XIV. Emilian Dobrescu (pag.134): 1.c7+ Rb7 2.cxd8C+ Rxb6 3.Cb3 Cf3+ 4.Rd1 Cd4!5.Ca1 Cc2 6.Cxe6 Cxe6! 7.Cd4 Cc2 8.Cb3 Cd4 9.Ca1 Cc2 10.Cf5! Cxa1 11.Cd4 Cc2 12.Cb3 Cd4 13.Ca1 Cc2 14.h6 Cxa1 15.h7 Cc2 16.h8D a1D+ 17.Dxa1 Cxa1 18.g5! şi albul câştigă. XV. Emilian Dobrescu (pag.135): Cursele la prima mutare sunt efectuate de calul alb din e5, ameninţând prin deplasarea sa 2.De4 mat. Trebuie precizat că negrul dispune de patru apărări la care albul are pregătite în poziţia din diagramă (înainte de a se face vreo mutare albă, aşa-zisul ,,joc aparent”) maturile corespunzătoare: 1…b4, Cd2, Cxf3, Ng6 2.Tc4 Td3, Cfxf3, Cxc6.

Încercările sunt, în ordine : 1.Cc4? (am. 2.De4) Cd2 2.Dxe3 (mat schimbat faţă de 2.Td3 din jocul aparent); 1…Cxf3 2.Dg4 (alt mat schimbat); 1…Ng6 2.Dd7 dar respinge 1…b4! (câmpul c4 fiind blocat) 1.Cd3? (am. 2.De4) 1..b4 2.Dc4 (alt mat schimbat, faţă de 2.Tc4 din poziţia iniţială); 1…Cxf3 2.Dg4; 1…Ng6 2.Dd7, dar respinge 1…Cd2! (matul 2.Dxe3 fiind posibil datorită interferării turnului e3); 1.Cg4? (2.De4) 1…b4 2.De4; 1…Cd2 2.Dxe3; 1…Ng6 2.Dd7 dar după 1…Cxf3 albul nu mai are la dispoziţie câmpul g4 liber, pentru a da mat. 1.Cd7? (2.De4) 1…b4, 1…Cxf3 2.Dg4 dar acum respinge 1…Ng6, câmpul d7 fiind inaccesibil pentru dama albă. Analiza pe larg a acestor încercări albe ilustrează tema impusă care cerea ca apărările negre să respingă în mod alternativ câte una din curse. Solutia este 1.Df5!! (am. 2.De4), la care urmează apărările cunoscute, urmate de maturile pregătite din poziţia iniţială: 1.b4, Cd2, C:f3, Ng6, 2.Tc4, Td3, Cxf3, Cxc6. O problema modernă extraclasă!

Page 146: Tezaurul sahului romanesc

145

XVI. Emilian Dobrescu (pag.136): 1.Tg6+ Rf7 (1..Rh7 2.Tg5 şi ambii nebuni sunt apăraţi) 2.Tg5+! (atât timp cât nebunul negru se află pe tablă, albul nu are şansă de câştig, de aceea albul tinde spre neutralizarea acestei puternice piese de apărare a negrului) 2…Rf6 3.Td5 Re6 4.Td6+ Re7 5.Cc6+ (prima parte a planului este realizată) 5…Nxc6 6.Txc6+ Rd7 7.Td6+ Re7 8.Td5+! Re6 9.Tg5 Rf6 10.Tg6+!Rf7 (s-a ajuns la poziţia rezultată după mutarea întâi, însă fără calul alb şi nebunul negru pe tablă) 11.Th6+ Rg7 12.Txh8 Txc5 13.Td8! (mutarea decisivă de încheiere aparţine tot turnului alb!) 13…Tc1+ 14.Rh2 f2 15.Ne2 Te1 16.Nf1! Txf1 17.Rg2 Td1 18.Rxf2+ şi albul câştigă. Un studiu de o logică desăvârşită, ce îşi merită cu prisosinţă premiul obţinut !

XVII. Virgil Nestorescu (pag.137): Soluţia: 1.Nd3 1…Tf3, Te4, Cc6 2.De7+, Cd8, Ca5, Cb6. XVIII. Virgil Nestorescu (pag.138): Soluţia a) 1.Rc5 d8C 2.Rd4 Ce6+ b) Rc3 d8N 2.Rd4 Nf6+ c) 1.Ra5 d8T 2.Tb4 Ta8+ d) 1.Ra3 d8D 2.Tb2 Da5+.

XIX. Virgil Nestorescu (pag.138): 1.d7 Ng5 (I) 2.b5+! (II) R:b5 (III) 3.Ne2+ Rc6 4.Nb5+! R:b5 5.T:g5+ Rc6 6.d8T! (IV) Rc7 7.Tdd5! ± I. 1…Td4 2.Tc3+ Rb5 3.Tc8 ± 1…Tf7 2.Tc3+ Rd6 3.Rb6 Ng5 4.Tc6 ± II. 2.Tc3+?Rd63.b5(3.Td3+ Rc7 4.d8D N:d8 5.Td7+ Rc6 6.T:d8 T:b4) 3…T:g4 4.Td3+ Rc7 5.b6 Rd8 etc. III. 2…Re5 3.B6 Ta4+ 4.Rb7 Nd8 5.Tc3+ Rd6 6.Tc6+ Re7 7.Te6 ± IV. 6.d8D? Tf7+ 7.Rb8 Tb7+ 8.Ra8 Ta7+ 9.Rb8 Ta8+ 10.R:a8 pat. Tema acestui studiu inclus în Albumul F.I.D.E. 1986-1988 este promoţia minoră cu evitarea patului.

XX. Mircea Mihai Manolescu (pag.139): Încercările 1.Cc4+? C:c4+ 2.Ne3 şi 1.d4+? N:d4+ 2.Nf1 eşuează datorită deschiderii liniilor nebunilor albi. Cheia 1.d7! ameninţă 2.Nb8+ Cd6 3.Cc4+ C:c4#. Apărându-se, negrul distruge bateriile dama - cal şi turn – nebun : 1…T oriunde 2.d4+ (A) N:d4 (a) 3.Cc4+ (B) C:c4 (b) # 1…Dh8 (Df8) 2.Cc4+ (B) C:c4 (b) 3.d4+ (A) N:d4 (a) # Închiderea preventivă a liniilor nebunilor face posibilă continuarea cu şahurile din încercări. Totul combinat cu schimbarea reflexă atât a celor două mutări albe, cât şi a mutărilor negre. XXI. Mircea Mihai Manolescu (pag.140): Mutarea cheie 1.Cd6! va reveni de încă două ori în decursul soluţiei cu aceeaşi ameninţare de mat cu dama pe e4. 1…C:c5 (1…C:d6 2.N:d6 T:b3 3.N:e5 Dg1 4.Cf4+ Rc4 5.De4+ Dd4 6.D:d4#) 2.Cc4 Cd7 3.Nc5 (ameninţă 4.Cf4+ e:f4 5.Dd4#) 3…b:c5 (3…Df1 4.Cf4+ D:f4 5.D:d3+ Dd4 6.Ce3+ R:c5 7.Db5#) 4.Cd6 Cdf6 (4…Cgf6 5.Cf4+ e:f4 6.De6+ Rd4 7.Cb5#) 5.Cc8 Cd7 (5…e4 6.Cb6+ Re5 7.D:c5+ Cd5 8.D:d5#) 6.Cf6+ g:f6 (6…Cdf6, Cg:f6 7.Cb6, Ce7 #) 7.Cd6- c4,De1 8.De4, b:c4, D:d3 #. Prin mutări Umnov de sacrificiu, calul este împiedicat să revină pe câmpurile c5 şi f6.

Page 147: Tezaurul sahului romanesc

146

XXII. Valeriu Petrovici (pag.140): La o primă analiză se poate conchide că aparent problema nu are soluţie. Încercarea 1.R:e5? (ameninţă 2.Cf4+ R:h4 3.Tg4#) este respinsă de 1...g:f6+! Mutările 1.D:a1? sau 1.Db1? (ameninţă 2.Dd1+ R:h4 3.Dg4/D:h1) duc la mat, dar în 6 mutări ! Poziţia neobişnuită a nebunului negru din a1 (blocat de pionul alb din b2) induce ideea necesităţii unei retroanalize. Elementul esenţial de la care se porneşte este numărul de piese lipsă al fiecărei culori (2 la alb, 4 la negru), implicit numărul de capturi efectuate de adversar (4 albul, 2 negrul). Urmează apoi întrebarea-cheie: cum a ajuns nebunul negru în a1 ? Sunt 2 posibilităţi: I. prin transformarea pionului din a7, care mai întâi a făcut o captură pe coloana b, apoi încă una pe coloana a (albului îi lipsesc exact 2 piese !)

Care a fost ultima mutare a negrului ? Sunt 4 mutări candidat: c5:d4 – nu e admisibilă, negrul efectuând deja cele 2 capturi d6:e5 – aceeaşi specificaţie

h2-h1N - nu e posibilă, deoarece pionul negru h2 este la origine cel din f7, deci a trebuit să efectueze 2 capturi, lucru nepermis conform celor arătate mai sus e7-e5 – mutare verosimilă, dar cum a pătruns nebunul alb pe f8, dat fiind că pionii e7 şi g7 au rămas în poziţiile iniţiale ? Răspuns: prin transformarea pionului d2, care efectuând 2 capturi a ajuns pe coloana f. A 3-a captură a fost efectuată de alb prin pionul din g2 ajuns în f6. Cum negrului îi lipsesc 4 piese, rezultă că poziţia e legală, iar pionul din a7 a capturat un turn alb şi nebunul alb de câmpuri negre. II. prin transformarea pionului din a7, care a profitat de eliberarea coloanei a în urma capturării de către negru a pionului din a2 (deci negrul a mai efectuat o singură altă captură). Ca atare, pionul alb din a5 a ajuns acolo plecând din d2, prin 3 capturi succesive. O a 4-a (ultimă) captură a fost efectuată de alb prin pionul din g2 ajuns în f6.

Care a fost ultima mutare a negrului ? Sunt 4 mutări candidat: c5:d4 (ultima captură rămasă disponibilă negrului) – în c5 a ajuns pionul din d7, ceea ce înseamnă încă o captură, pe care negrul însă n-o mai are la dispoziţie ! d6:e5 – în d6 a ajuns pionul din e7, ceea ce înseamnă încă o captură, de care negrul însă nu mai dispune !

h2-h1N - nu e admisibilă, deoarece pionul negru h2 este la origine cel din f7, deci a trebuit să efectueze 2 capturi, deşi mai dispune doar de una

e7-e5 – mutarea pare plauzibilă, dar cum a pătruns nebunul alb pe f8, dat fiind că pionii e7 şi g7 au rămas în poziţiile iniţiale ? Singura posibilitate era prin transformarea pionului din d2 (ca în varianta I), dar nu mai merge, deoarece acesta a ajuns la a5. Iată deci că varianta II duce la o poziţie ilegală (albul mută, dar nu există nici o mutare precedentă a negrului posibilă !). Ca atare rămâne în picioare doar varianta I.

Concluzia este: ultima mutare a negrului a fost e7-e5. Soluţia derivă în mod logic:

1.f:e6 en passant ! 2 p. (ameninţă 2.Cf4+ R:h4 3.Tg4 #) 1 p. 1...c6+ 2.Rc4 b5 3.Rb3 R:h4 4.Tg4+ Rh5 5.Cf4# 0,5 p.

Page 148: Tezaurul sahului romanesc

2...Cb6+ 3.a:b6 R:h4 4.Tg4+ Rh5 5.Cf4# 0,5 p. 1...Cb6+ 2.a:b6 c6+ 3.Rc4 R:h4 4.Tg4 + Rh5 5.Cf4# 1 p. XXIII. Florin Voiculescu (problema de pe ultima coperta).

Problema a fost publicată în anul 2006 în numarul 21 al cunoscutei reviste de problemistică şahista VRATNIKA 64 la rubrica de probleme originale. Aranjamentul pieselor pe tabla de şah ne prezintă crucea creştină. Soluţia : 1.Txc6+! Rxc6 2.Txe6+ Rb7 3.Na6+ Ra8 4.Rc7 Dc2+ 5.Cc4 Dh2+ 6.Ne5 Ra7 7.Nxh2 Cc5 8.Ng1 d4 9.Nxd4 Ra8 10.Nb7+ Cxb7 11.Ta6 # MONUMENTUL EROILOR NEAMULUI

MAUSOLEUL DE LA MĂRĂŞEŞTI

147

Page 149: Tezaurul sahului romanesc

148

CUPRINS

CUVANT INAINTE……………………………………….pag. 3

INCEPUTURILE SAHULUI ROMANESC ………………pag. 4 ACADEMIA ROMÂNĂ ŞI ŞAHUL ..................................pag.7

ŞAHUL PRACTIC, MASCULIN

ADOLF ALBIN …………………………………………… pag. 9

HERCULE ANTON GUDJU ……………………………… pag.12

GEORGE MARCO ……………………………………….... pag.14

SIGMUND HERLAND ……………………………………. pag. 15

ALEXANDRU TYROLER ………………………………… pag. 16

JANOS BALOGH …………………………………………...pag. 17

ABRAHAM BARATZ …………………………………….. .pag. 18

GHEORGHE GICĂ ALEXANDRESCU ………………… .pag. 18

ION H. GUDJU ……………………………………………. .pag. 19

ION BĂLĂNEL ……………………………………………. pag. 21

DOLFI DRIMER …………………………………………… pag. 22

VICTOR CIOCÂLTEA ……………………………………. .pag. 24

THEODOR GHIŢESCU …………………………………… .pag. 26

CORVIN RADOVICI ……………………………………… pag. 28

GHEORGHE MITITELU ………………………………….. pag. 29

VOLODIA VAISMAN …………………………………….. pag. 30

Page 150: Tezaurul sahului romanesc

149

FLORIN GHEORGHIU ……………………………………. pag. 38

VALENTIN STOICA ……………………………………… pag. 42 MIRCEA PAVLOV ………………………………………... pag. 44

SERGIU HENRIC GRUNBERG …………………………… pag. 53 CAROL PARTOŞ …………………………………………… pag. 54 MIHAI VIOREL GHINDĂ …………………………………. pag. 54 MIHAI ŞUBĂ ……………………………………………….. pag. 72 DAN BĂRBULESCU ……………………………………….. pag. 73 AUREL URZICĂ …………………………………………… pag. 74 ADRIAN NEGULESCU ..........................................................pag. 74 MIHAIL MARIN ……………………………………………. pag. 75 ANDREI ISTRĂŢESCU ……………………………………...pag. 88 CONSTANTIN IONESCU …………………………………...pag. 90 ROMEO SORIN MILU ……………………………………….pag. 95 GEORGE GABRIEL GRIGORE ……………………………. pag. 95 LEVENTE VAJDA …………………………………………… pag. 102 BELA BADEA ……………………………………………….. pag. 103 VLADISLAV NEVEDNICY …………………………………. pag. 103 LIVIU DIETER NISIPEANU ……………………………….. pag. 104 ALIN BERESCU ........................................................................pag.114 VLAD CRISTIAN JIANU …………………………………… pag. 115 CONSTANTIN LUPULESCU ..................................................pag. 120 CRISTIAN CHIRILĂ ………………………………………... pag. 120

Page 151: Tezaurul sahului romanesc

150

ŞAHUL ARTISTIC ÎNCEPUTURILE PROBLEMISTICII ŞAHISTE ROMÂNEŞTI.........pag. 123 HERCULE GUDJU ...............................................................................pag. 123 SIGMUND HERLAND ..........................................................................pag. 125 VICTOR COSTIN .................................................................................pag. 126 HERMAN GINNINGEN ................................................................... ...pag. 127 PAUL FARAGO ....................................................................................pag. 128 ANATOLE F. IANOVCIC .....................................................................pag. 131 RADU VOIA .........................................................................................pag. 132 EMILIAN DOBRESCU .................................................................... ...pag. 133 VIRGIL NESTORESCU ...................................................................... pag. 137 MIRCEA MANOLESCU .....................................................................pag. 139 VALERIU PETROVICI ........................................................................pag.140 SOLUŢIILE COMBINAŢIILOR, PROBLEMELOR ŞI STUDIILOR A. Soluţiile combinaţiilor .........................................................pag. 141 B. Soluţiile problemelor şi studiilor ..........................................pag. 141 – 147 CUPRINS .........................................................................................pag. 148 - 150

Page 152: Tezaurul sahului romanesc