Top Banner

Click here to load reader

STATUTUL LIMBII ªI LITERATURII ROMÂNE, CRED ...astra.iasi.roedu.net/pdf/nr49p4-7.pdf vechea situaþie de dupã reforma învãþãmîntului, cînd....

Dec 30, 2019

ReportDownload

Documents

others

  • Revista românã nr. 3 (49)/ 200744

    GG .I.: Ne-am referit la pro- blemele învãþãmîntului

    secundar românesc. Din pãcate ºi ºcoala superioarã se confruntã cu dificultãþi. ªi aici se poate vorbi de o coborîre a ºtachetei. Care ar fi explicaþia din punctul dumneavoas- trã de vedere?

    LL .L.: Înainte de a vã da explicaþia, vreau sã mãr-

    turisesc cã nu o datã, intrînd într-un amfiteatru, m-am simþit cam prost, gîndindu-mã la cine se afla la catedrã în urmã cu douãzeci de ani, treizeci de ani acolo. Ce nume au fost în Universitatea ieºeanã! Dar am cãutat sã dau tot ceea ce aveam mai bun la cursuri, la seminarii ºi în ceea ce am scris. Problema este mai generalã. G.I.: Sigur, au existat ºi existã valori, dar numeric s-

    au diminuat vizibil. L.L.: Aºa este. În afarã de lucrurile amintite, de fac-

    torul biologic, dacã vreþi, asta-i situaþia, cred cã una din cauze þine de dezvoltarea fãrã mãsurã ºi chiar apariþia învãþãmîntului privat. Eu consider cã a fost o mãsurã demagogicã. Atunci, la începutul anilor ‘90, nu se ºtia prea bine ce însemnã o asemenea mãsurã ºi ce con- secinþe poate avea. G.I.: Aþi putea fi acuzat cã sînteþi împotriva iniþia-

    tivei private. L.L.: Da, sînt, cu rezerva cã trebuie sã rãmînã numai

    acele instituþii care au baza materialã ºi de cadre nece- sarã. Asta da. Dar este foarte greu. Dacã facem o statis- ticã, vom constata cã funcþioneazã universitãþi unde gîndul nu gîndeºte. G.I.: Din pãcate, nivelul a coborît îngrijorãtor chiar

    la universitãþile de stat L.L.: Sigur cã da. Aºa este. ªi aici trebuie întãrite

    formaþiile la o catedrã sau la alta. G.I.: Aceasta ºi ca urmare a faptului cã în regimul

    trecut, vreme de aproape douãzeci de ani, mai ales la facultãþile cu profil umanist, nu s-au mai fãcut pro- movãri, n-au mai existat concursuri ºi n-au mai avut acces tinerii. L.L.: Toþi recunoaºtem acest lucru, dar nu s-a luat

    încã nici o mãsurã. O parte dintre aceste universitãþi trebuie sã dis- parã, cu decani, cu rectori, cu tot. Sînt departe de exigenþele unor asemenea posturi ºi n-au compe- tenþele motivante. Universitatea din Iaºi a luat, din cîte ºtiu, mãsura ca cei care predau în învãþãmîntul pri- vat sã nu mai facã parte din corpul sãu didactic. Nu ºtiu dacã este legal, dar este necesar. G.I.: Cum credeþi cã ºcoala româneascã ar putea

    contribui la ieºirea din tunel? Un tunel cam întunecos. Japonezii pun progresul lor în primul rînd pe seama instruirii. Calitatea forþei de muncã, la a cãrei formare contribuie mai mulþi factori. ªi familia ºi ºcoala ºi soci- etatea în ansamblul ei. Va fi acest lucru valabil ºi pen- tru România? ªcoala va da acei oameni capabili sã schimbe faþa þãrii noastre? L.L.: Eu cred cã da. În mãsura în care se va merge

    în direcþia amintitã a creºterii competenþelor. Însã existã, din cîte îmi dau seama, ºi o constrîngere materi- alã, care obligã la anumite mãsuri deloc în favoarea cal- itãþii învãþãmîntului. De pildã lipsa examenului de admitere cu probe pe specific. Se intrã pe baza notelor obþinute în liceu ºi la bacalaureat. Ei bine, s-a înlocuit un singur criteriu cu mai multe criterii de la ºcoli, de la licee foarte diferite ca valoare, ca pregãtire. G.I.: În absenþa unei omogenitãþi valorice ºi a unor

    exigenþe de aceeaºi altitudine, renunþarea la criteriul examenului vi se pare pãgubitor? L.L.: Sigur. Aºa am spus ºi colegilor mei de facul-

    tate. Poate se va reveni la sistemul vechi, care este dic- tat la noi de faptul cã nu avem baza materialã de a primi tot ce iese din liceu, aºa cum este în Occident. Tot exemplul francez îl am în faþã. Sîntem obligaþi sã facem o derogare de la principiul enunþat de mine la început, cu pregãtirea generalã, valabilã ºi la facultate, ºi sã dãm, totuºi, o admitere pe profilul facultãþii respective, cu criteriul unic de notare. Pentru cã un liceu din Iaºi de prestigiu are o altã exigenþã la note ºi atunci se vine de la diferite alte ºcoli cu medii mult mai mari, dar fãrã o

    II NN TT EE RR VV II UU

    „„ ...STATUTUL...STATUTUL LIMBII ªI LITERATURII ROMÂNE,LIMBII ªI LITERATURII ROMÂNE,

    CRED, TREBUIE REGÎNDITCRED, TREBUIE REGÎNDIT ÎN ÎNVÃÞÃMÎNTUL NOSTRU (II)ÎN ÎNVÃÞÃMÎNTUL NOSTRU (II)

    IInntteerrvv iiuu ccuu pprrooff .. uunniivv .. ddrr .. LLiivv iiuu LLeeoonnttee

  • acoperire valoricã corespondentã. Pe de altã parte se iveºte ºi o competiþie în cadrul ºcolilor ºi, din expe- rienþa pe care o am, se coboarã exigenþa ºi la notele din timpul anilor de studii liceale ºi la bacalaureat ºi atunci apar note de zece cu duiumul ºi nu ºtii cu care sã începi. În felul acesta nu se poate. ªi la licenþã cred cã s-a fãcut o greºealã în 1994, dacã nu mã înºel, în primãvarã, înainte de a mã întoarce eu din Franþa. Un absolvent din anul al patrulea de la Litere îºi dã examenele de an pen- tru a intra în licenþã. Înainte aceasta consta într-o lucrare de diplomã, gînditã, lucratã. Acum s-au reintrodus examenele din timpul facultãþii. Dã examen la Literaturã românã contemporanã ºi dupã zece zile îl repetã. G.I.: Un exerciþiu inutil, îl consideraþi dumneavoas-

    trã? L.L.: Absolut inutil. Aceasta face ca examenul sã nu

    mai fie concludent. Noi simulãm cã-i ascultãm… G.I.: Ei simuleazã cã rãspund. L.L.: Sigur. Iar lucrãrile nu mai sînt la acelaºi nivel.

    Gîndiþi-vã la timpul studentului. S-a spus, pe bunã drep- tate, poate, cã ºi aici nu era exigenþã. Se acordau note prea mari. Dar cine ne împiedicã sã venim cu rigoare ºi o lucrare a unui student sã fie ceea ce trebuie sã fie? Aºa nu se poate. G.I.: Aþi subliniat în convorbirea noastrã însemnã-

    tatea fidelitãþii profesorului faþã de universitatea sa. Vedeþi în asta o cale de creºtere a valorii procesului didactic. Un dascãl care consumã mult timp predînd la cîteva ºcoli în acelaºi timp, din raþiuni materiale, nu mai are vreme suficientã sã se perfecþioneze, sã fie la zi. De asemenea, se petrec niºte lucruri bizare, le-aº spune. Nu mi se pare firesc ca salarizarea în cazul unui profesor universitar sã depindã de numãrul studenþilor de la fac- ultatea sa ºi nu de valoarea lui intrinsecã. Aud cu stupoare, de pildã, cã profesorul de la Litere primeºte o leafã de cîteva ori mai micã decît unul de la ªtinþe eco- nomice, unde astãzi se îmbulzeºte multã lume. Autoritatea ºtiinþificã ºi didacticã ºi munca efectivã conteazã mai puþin. Nu cred cã un slavist, un latinist, un romanist, sînt mai puþini importanþi pentru o universi- tate decît un economist? O astfel de viziune mi se pare dãunãtoare climatului ºi performanþei intelectuale. L.L.: Din cîte îmi dau seama, o serie de mãsuri, care

    au fost luate ºi pe care le-am criticat, au fost dictate de astfel de viziuni înguste. Sînt secþii care în mod fatal nu pot avea prea mulþi studenþi, dar nu ne putem dispensa de ele. Secþia clasicã, slavisticã ºi aºa mai departe. Dacã am lua exemplul lui Eliade. Avea patru, cinci studenþi. Munca unui profesor trebuie, totuºi, sã fie cotatã dupã calitatea ei. Nu se poate altfel. Înseamnã sã revenim la vechea situaþie de dupã reforma învãþãmîntului, cînd nu mai aveam nevoie nici de limba latinã, nici de altele. Nu, e un criteriu total greºit acest criteriu economic, efi-

    cient imediat. Nu existã ºi nu trebuie sã existe nici în lit- eraturã. G.I.: V-am ascultat la Universitatea din Bacãu,

    unde, împreunã cu profesorul Constantin Ciopraga, ne- am întîlnit cu studenþii, rostind rãspicat ceea ce credeþi cu privire la manualele ºcolare ºi la prezenþa în paginile lor a literaturii. Aþi afirmat în acea împrejurare cã a ilus- tra, de pildã, literatura fantasticã printr-un text al lui Crohmãlnicenu, absentînd texte notorii ale literaturii româneºti de gen, vi se pare nelalocul lui ºi cu niºte consecinþe nefaste pentru cunoaºterea acestui domeniu primordial în cultura generalã a tinerilor. L.L.: În primul rînd vreau sã spun cã manualele

    acestea alternative erau necesare faþã de manualele anterioare, în care se povestea conþinutul unui text ºi aºa mai departe. Însã aceste manuale nu pot face abstracþie de o serie de criterii indispensabile în discutarea litera- turii: criteriul istoric, cel valoric. În manualele de clasa a IX-a, cãci despre ele era vorba, aceste criterii aproape cã absentau ºi atunci în mintea elevului, dupã opinia mea, se produce o confuzie, apelîndu-se la criteriul accesibilitãþii, al plãcerii, neapãrat. Sigur cã existã ºi acesta, dar nu poþi sã elimini din literatura românã scri- itorii din perioada veche. N-ai cum sã-l pui pe Dimitrie Cantemir, de exemplu, la modulul fantastic, cum i se spune acum, ca lecturã suplimentarã la o nuvelã sau la o povestire de Crohmãlniceanu. Nu e firesc sã introduci un text admirabil, de altfel, al lui Nicolae Manolescu, Fantasticul lecturii, la categoria fantasticului, fiindcã nu despre fantastic este vorba acolo, ci de evocarea modului cum citea acest critic… G.I.: Poate s-a revãrsat prea mult subiectivism ºi

    fantezie în locul unei rigori, ce este de neînlocuit într-o asemenea chestiune?

    55Revista românã nr. 3 (49)/ 2007

  • L.L.: E vorba ºi de grabã, cu siguranþã. G.I.: Sînteþi adeptul respectãrii cronologiei? L.L.: Bineînþeles cã da. Pentru elevii din clasele a X-

    a pînã la a XII-a s-a introdus, aºa cum este firesc, un cri- teriu al cronologiei ºi singur