STATUTUL LIMBII ªI LITERATURII ROMÂNE, CRED ...astra.iasi.roedu.net/pdf/nr49p4-7.pdfvechea situaþie de dupã reforma învãþãmîntului, cînd nu mai aveam nevoie nici de limba

Revista românã nr. 3 (49)/ 200744

GG.I.: Ne-am referit la pro-blemele învãþãmîntului

secundar românesc. Din pãcate ºiºcoala superioarã se confruntã cudificultãþi. ªi aici se poate vorbi deo coborîre a ºtachetei. Care ar fiexplicaþia din punctul dumneavoas-trã de vedere?

LL.L.: Înainte de a vã daexplicaþia, vreau sã mãr-

turisesc cã nu o datã, intrînd într-un amfiteatru, m-amsimþit cam prost, gîndindu-mã la cine se afla la catedrãîn urmã cu douãzeci de ani, treizeci de ani acolo. Cenume au fost în Universitatea ieºeanã! Dar am cãutat sãdau tot ceea ce aveam mai bun la cursuri, la seminarii ºiîn ceea ce am scris. Problema este mai generalã.G.I.: Sigur, au existat ºi existã valori, dar numeric s-

au diminuat vizibil.L.L.: Aºa este. În afarã de lucrurile amintite, de fac-

torul biologic, dacã vreþi, asta-i situaþia, cred cã una dincauze þine de dezvoltarea fãrã mãsurã ºi chiar apariþiaînvãþãmîntului privat. Eu consider cã a fost o mãsurãdemagogicã. Atunci, la începutul anilor ‘90, nu se ºtiaprea bine ce însemnã o asemenea mãsurã ºi ce con-secinþe poate avea.G.I.: Aþi putea fi acuzat cã sînteþi împotriva iniþia-

tivei private.L.L.: Da, sînt, cu rezerva cã trebuie sã rãmînã numai

acele instituþii care au baza materialã ºi de cadre nece-sarã. Asta da. Dar este foarte greu. Dacã facem o statis-ticã, vom constata cã funcþioneazã universitãþi undegîndul nu gîndeºte.G.I.: Din pãcate, nivelul a coborît îngrijorãtor chiar

la universitãþile de statL.L.: Sigur cã da. Aºa este. ªi aici trebuie întãrite

formaþiile la o catedrã sau la alta.G.I.: Aceasta ºi ca urmare a faptului cã în regimul

trecut, vreme de aproape douãzeci de ani, mai ales lafacultãþile cu profil umanist, nu s-au mai fãcut pro-movãri, n-au mai existat concursuri ºi n-au mai avutacces tinerii.L.L.: Toþi recunoaºtem acest lucru, dar nu s-a luat

încã nici o mãsurã. O parte dintreaceste universitãþi trebuie sã dis-parã, cu decani, cu rectori, cu tot.Sînt departe de exigenþele unorasemenea posturi ºi n-au compe-tenþele motivante. Universitatea dinIaºi a luat, din cîte ºtiu, mãsura cacei care predau în învãþãmîntul pri-vat sã nu mai facã parte din corpulsãu didactic. Nu ºtiu dacã estelegal, dar este necesar.G.I.: Cum credeþi cã ºcoala româneascã ar putea

contribui la ieºirea din tunel? Un tunel cam întunecos.Japonezii pun progresul lor în primul rînd pe seamainstruirii. Calitatea forþei de muncã, la a cãrei formarecontribuie mai mulþi factori. ªi familia ºi ºcoala ºi soci-etatea în ansamblul ei. Va fi acest lucru valabil ºi pen-tru România? ªcoala va da acei oameni capabili sãschimbe faþa þãrii noastre?L.L.: Eu cred cã da. În mãsura în care se va merge

în direcþia amintitã a creºterii competenþelor. Însãexistã, din cîte îmi dau seama, ºi o constrîngere materi-alã, care obligã la anumite mãsuri deloc în favoarea cal-itãþii învãþãmîntului. De pildã lipsa examenului deadmitere cu probe pe specific. Se intrã pe baza notelorobþinute în liceu ºi la bacalaureat. Ei bine, s-a înlocuitun singur criteriu cu mai multe criterii de la ºcoli, de lalicee foarte diferite ca valoare, ca pregãtire.G.I.: În absenþa unei omogenitãþi valorice ºi a unor

exigenþe de aceeaºi altitudine, renunþarea la criteriulexamenului vi se pare pãgubitor?L.L.: Sigur. Aºa am spus ºi colegilor mei de facul-

tate. Poate se va reveni la sistemul vechi, care este dic-tat la noi de faptul cã nu avem baza materialã de a primitot ce iese din liceu, aºa cum este în Occident. Totexemplul francez îl am în faþã. Sîntem obligaþi sã facemo derogare de la principiul enunþat de mine la început,cu pregãtirea generalã, valabilã ºi la facultate, ºi sã dãm,totuºi, o admitere pe profilul facultãþii respective, cucriteriul unic de notare. Pentru cã un liceu din Iaºi deprestigiu are o altã exigenþã la note ºi atunci se vine dela diferite alte ºcoli cu medii mult mai mari, dar fãrã o

II NN TT EE RR VV II UU

„„ ...STATUTUL...STATUTULLIMBII ªI LITERATURII ROMÂNE,LIMBII ªI LITERATURII ROMÂNE,

CRED, TREBUIE REGÎNDITCRED, TREBUIE REGÎNDITÎN ÎNVÃÞÃMÎNTUL NOSTRU (II)ÎN ÎNVÃÞÃMÎNTUL NOSTRU (II)

IInntteerrvv iiuu ccuu pprrooff .. uunniivv .. ddrr .. LLiivv iiuu LLeeoonnttee

acoperire valoricã corespondentã. Pe de altã parte seiveºte ºi o competiþie în cadrul ºcolilor ºi, din expe-rienþa pe care o am, se coboarã exigenþa ºi la notele dintimpul anilor de studii liceale ºi la bacalaureat ºi atunciapar note de zece cu duiumul ºi nu ºtii cu care sã începi.În felul acesta nu se poate. ªi la licenþã cred cã s-a fãcuto greºealã în 1994, dacã nu mã înºel, în primãvarã,înainte de a mã întoarce eu din Franþa. Un absolvent dinanul al patrulea de la Litere îºi dã examenele de an pen-tru a intra în licenþã. Înainte aceasta consta într-o lucrarede diplomã, gînditã, lucratã. Acum s-au reintrodusexamenele din timpul facultãþii. Dã examen laLiteraturã românã contemporanã ºi dupã zece zile îlrepetã.G.I.: Un exerciþiu inutil, îl consideraþi dumneavoas-

trã?L.L.: Absolut inutil. Aceasta face ca examenul sã nu

mai fie concludent. Noi simulãm cã-i ascultãm…G.I.: Ei simuleazã cã rãspund.L.L.: Sigur. Iar lucrãrile nu mai sînt la acelaºi nivel.

Gîndiþi-vã la timpul studentului. S-a spus, pe bunã drep-tate, poate, cã ºi aici nu era exigenþã. Se acordau noteprea mari. Dar cine ne împiedicã sã venim cu rigoare ºio lucrare a unui student sã fie ceea ce trebuie sã fie? Aºanu se poate. G.I.: Aþi subliniat în convorbirea noastrã însemnã-

tatea fidelitãþii profesorului faþã de universitatea sa.Vedeþi în asta o cale de creºtere a valorii procesuluididactic. Un dascãl care consumã mult timp predînd lacîteva ºcoli în acelaºi timp, din raþiuni materiale, nu maiare vreme suficientã sã se perfecþioneze, sã fie la zi. Deasemenea, se petrec niºte lucruri bizare, le-aº spune. Numi se pare firesc ca salarizarea în cazul unui profesoruniversitar sã depindã de numãrul studenþilor de la fac-ultatea sa ºi nu de valoarea lui intrinsecã. Aud custupoare, de pildã, cã profesorul de la Litere primeºte oleafã de cîteva ori mai micã decît unul de la ªtinþe eco-nomice, unde astãzi se îmbulzeºte multã lume.Autoritatea ºtiinþificã ºi didacticã ºi munca efectivãconteazã mai puþin. Nu cred cã un slavist, un latinist, unromanist, sînt mai puþini importanþi pentru o universi-tate decît un economist? O astfel de viziune mi se paredãunãtoare climatului ºi performanþei intelectuale.L.L.: Din cîte îmi dau seama, o serie de mãsuri, care

au fost luate ºi pe care le-am criticat, au fost dictate deastfel de viziuni înguste. Sînt secþii care în mod fatal nupot avea prea mulþi studenþi, dar nu ne putem dispensade ele. Secþia clasicã, slavisticã ºi aºa mai departe. Dacãam lua exemplul lui Eliade. Avea patru, cinci studenþi.Munca unui profesor trebuie, totuºi, sã fie cotatã dupãcalitatea ei. Nu se poate altfel. Înseamnã sã revenim lavechea situaþie de dupã reforma învãþãmîntului, cînd numai aveam nevoie nici de limba latinã, nici de altele.Nu, e un criteriu total greºit acest criteriu economic, efi-

cient imediat. Nu existã ºi nu trebuie sã existe nici în lit-eraturã.G.I.: V-am ascultat la Universitatea din Bacãu,

unde, împreunã cu profesorul Constantin Ciopraga, ne-am întîlnit cu studenþii, rostind rãspicat ceea ce credeþicu privire la manualele ºcolare ºi la prezenþa în paginilelor a literaturii. Aþi afirmat în acea împrejurare cã a ilus-tra, de pildã, literatura fantasticã printr-un text al luiCrohmãlnicenu, absentînd texte notorii ale literaturiiromâneºti de gen, vi se pare nelalocul lui ºi cu niºteconsecinþe nefaste pentru cunoaºterea acestui domeniuprimordial în cultura generalã a tinerilor.L.L.: În primul rînd vreau sã spun cã manualele

acestea alternative erau necesare faþã de manualeleanterioare, în care se povestea conþinutul unui text ºi aºamai departe. Însã aceste manuale nu pot face abstracþiede o serie de criterii indispensabile în discutarea litera-turii: criteriul istoric, cel valoric. În manualele de clasaa IX-a, cãci despre ele era vorba, aceste criterii aproapecã absentau ºi atunci în mintea elevului, dupã opiniamea, se produce o confuzie, apelîndu-se la criteriulaccesibilitãþii, al plãcerii, neapãrat. Sigur cã existã ºiacesta, dar nu poþi sã elimini din literatura românã scri-itorii din perioada veche. N-ai cum sã-l pui pe DimitrieCantemir, de exemplu, la modulul fantastic, cum i sespune acum, ca lecturã suplimentarã la o nuvelã sau lao povestire de Crohmãlniceanu. Nu e firesc sã introduciun text admirabil, de altfel, al lui Nicolae Manolescu,Fantasticul lecturii, la categoria fantasticului, fiindcãnu despre fantastic este vorba acolo, ci de evocareamodului cum citea acest critic…G.I.: Poate s-a revãrsat prea mult subiectivism ºi

fantezie în locul unei rigori, ce este de neînlocuit într-oasemenea chestiune?

55Revista românã nr. 3 (49)/ 2007

L.L.: E vorba ºi de grabã, cu siguranþã.G.I.: Sînteþi adeptul respectãrii cronologiei?L.L.: Bineînþeles cã da. Pentru elevii din clasele a X-

a pînã la a XII-a s-a introdus, aºa cum este firesc, un cri-teriu al cronologiei ºi singurul lucru cu care nu sînt deacord este cã se face pe genuri. Într-un an istoriapoeziei, în alt an istoria prozei. Eu cred cã trebuie pre-dat totul la un loc. Un lucru bun e cã, existînd un numãrde scriitori care sînt obligatorii, ºi nu poate fi altfel, selasã ºi la latitudinea profesorului sã aleagã dupã prefer-inþele lui, ale elevilor, eventual, ºi o serie de nume, deopere care, facultative fiind, intereseazã poate uneorimai mult decît celelalteG.I.: Aceste corijãri s-ar putea face, ºi manualele vor

rãspunde mai bine nevoilor educaþiei.L.L.: Sigur cã da. Dacã se va reduce numãrul, ºi

dupã cîte am înþeles asta a început sã se întîmple, fiind-cã se ajunsese la niºte aberaþii, ca în cazul manualelorde istorie, cred cã vor fi premise pentru a intra în nor-malitate. Ideea asta de a mitiza, de a demitiza, nu-ºi arerostul. Un manual, un studiu istoric, nu mitizeazã, spuneadevãrul. Asta-i tot. Mituri fac poeþii. În manuale tre-buie sã spunem adevãrul, plãcut sau neplãcut, ºi acestae singurul criteriu. Discuþia e falsã ºi n-am înþeles-oniciodatã. Au apãrut niºte nãzdrãvãnii prin manualelede istorie. Acestea se cer neîndoios eliminate. Nu sepoate. Sînt nume a cãror prezenþã e de discutat. Sã maitreacã timp, sã vedem dacã rãmîn în conºtiinþa noastrã.Nu poþi strecura, aºa, la colþ de masã, pe prietenul dincopilãrie în paginile unui manual.G.I.: În ºcoala francezã, pe care o cunoaºteþi destul

de bine, existã mai multã rigoare ºi mãsurã?L.L.: Chiar exagerat de multã. Ei ajung foarte greu

în contemporaneitate. Merg pe scriitorii clasici, caresînt încetãþeniþi în conºtiinþa criticii, a istoriei literare, apublicului. Aici poate este un exces al lor, dupã cumcred cã nu este bun sistemul acesta de a lãsa, la univer-sitate vorbesc, profesorului libertatea de a face orice lacurs. El dacã se ocupã de limbajul obscen, sã zicem,prin literatura portughezã din nu ºtiu care secol, facecursul la universitate. Asta s-a întîmplat la Toulouse,dacã vã intereseazã. Aici, la noi, pericolul este celãlalt.S-a comprimat în ultima vreme, tot dupã un model occi-dental, în doi ani, studiul literaturii, dar nu ne-a obligatnimeni la aceasta, ºi atunci, avînd vechea mentalitate, sestudiazã o literaturã strãinã în acest rãstimp, cu jumãtatede paginã despre un autor important, jumãtate de paginãsau de orã despre altul. Nu, nici aºa nu se poate.Selectezi cîþiva autori, din ceilalþi daþi la bibliografie, teocupi de un curent.G.I.: ªi excesele acestea cum vor putea fi temper-

ate?L.L.: Eu cred cã se poate realiza în cadrul fiecãrei

catedre. La Universitatea din Iaºi, la Catedra de lite-

raturã românã s-a refuzat aceastã limitare a timpului încare sã se predea disciplina. În patru ani. Atunci ai operioadã în care selectezi numele de care nu te poþi lipsi,dacã eºti specialist în domeniul literaturii române. Iar lacursurile opþionale poþi sã te ocupi de ce vrei, în condiþi-ile a ceea ce am discutat mai-nainte.G.I.: Mãsurã în toate.L.L.: Exact.G.I.: De altfel, tot la Universitatea din Bacãu, unde

ne-am întîlnit cu studenþii, v-aþi referit la atenþia pe careo þarã ca Franþa o acordã cunoaºterii limbii franceze. Ochestiune care în România e tratatã cu multã largheþe, casã mã exprim elegant. De multe ori chiar ne mai scu-turãm, de putem, de învãþarea limbii române. Nu maispun de spectacolul la care asistãm zilnic, cu asupra demãsurã, al stricãrii limbii. Dumneavoastrã aþi menþionatcã în Franþa, la diferite facultãþi, indiferent de profilullor, studiul limbii franceze este obligatoriu. L.L.: Da, la diverse facultãþi ºi la diverse institute

aflate deasupra universitãþilor. Sînt patru, cinci, înFranþa, unde studierea limbii ºi literaturii franceze esteobligatorie.G.I.: Aþi vedea posibilã o asemenea soluþie ºi pentru

România?L.L.: Cred cã da, deºi nu-mi vine sã mã gîndesc cã

aºa ceva este posibil. Ar fi prea frumos. Ascultaþi ºidumneavoastrã un parlamentar francez ºi ascultaþi ºi peunul român. Nu-i vorba sã generalizez. Francezii învaþãîncã din liceu cum sã vorbeascã. Au vreo ºapte, opt,tipuri de lucrãri scrise, rezumat, compendiu, unde ºinumãrul de cuvinte este hotãrît dinainte. Un absolventvorbeºte liber oricînd ºi oriunde.G.I.: În Franþa, dar nu numai, aproape pretutindeni

în lume, dacã þi se trimite o scrisoare, pe orice treaptãsocialã te-ai afla, existã obiceiul de a rãspunde imediat.L.L.: Negreºit. ªi dacã portarul se duce în audienþã

la preºedintele universitãþii, acesta îl aºteaptã la uºã, îlconduce pînã la uºã, cînd pleacã. Nu existã abatere de laaceste criterii, de la acest stil, care mai trebuie introdusºi pe la noi.G.I.: Am discutat oarecum mai tangenþial despre lit-

eraturã. Aº dori sã ne oprim puþin ºi la aceastã îndelet-nicire a Domniei Voastre. Ar fi interesant de cunoscutce rol credeþi cã ocupã azi valoarea în judecarea litera-turii? Adresez întrebarea unui critic cu antene extremede fine. Asta cu atît mai mult cu cît criticii trãiesc înRomânia mai tot timpul sub imperiul revizuirii.L.L.: Problema revizuirii a pus-o cel dintîi

Lovinescu, cu talentul ºi competenþa lui de critic ºi maiales cu moralitatea lui impecabilã. La noi acum selecþiavalorilor ia conotaþii cu totul strãine de literaturã. Nuputem confunda ce a fãcut empiric omul cu ceea ce arãmas în operã. Nu-l putem judeca pe Cãlinescu pentruceea ce a scris el despre A. Toma. O operã este o operã.

66 Revista românã nr. 3 (49)/ 2007

Opera lui Sadoveanu este cea pe care o cunoaºtem.Marile cãrþi ale lui ºi nu Mitrea Cocor. Dar eu cred, pede altã parte, ºi am convingerea chiar, cã selecþia val-oricã s-a fãcut ºi în critica de pînã la 1990. Acumrãmîne numai sã mai nuanþãm, sã mai explicitãm ceeace nu se putea spune atunci în criticã. A schimba, a zicecã Moromeþii nu este o carte de valoare, cã nu esteBietul Ioanide, Groapa, e imposibil, fiindcã o cartevorbeºte prin ea însãºi, nu prin ceea ce a fãcut omul carea scris-o. Faptele celui în cauzã n-au intrat în operã. Deaceea sînt eu pentru ediþiile critice, pentru cã dacã vomavea astfel de ediþii ºi pentru scriitorii contemporani,atunci se va vedea exact care este impactul conjuncturiiasupra operei ºi ceea ce rãmîne valabil. Aici nu încapenici un fel de discuþie. Nu trebuie sã închidem ochii laceea ce-au fãcut scriitorii, sînt destui care privesc la eica niºte procurori, cu o competenþã pe care nu ºtiu deunde ºi-au luat-o, dar în acelaºi timp nu ne este îngãduitsã nu vedem valoarea, s-o relevãm ºi sã încercã sã oargumentãm.G.I.: Ediþiile critice, la care faceþi referire ca la un

instrument esenþial în magistratura criticã, sînt în sufer-inþã. Editura care le tipãrea, „Minerva”, a dispãrut încondiþii scandaloase ºi pe deasupra am început sã nuprea mai avem oameni dispuºi sã se consacre acestuitravaliu important, dar deloc preþuit pe mãsura însem-nãtãþii sale. E o îndeletnicire care cere devoþiune bene-dictinã. Norocul culturii române cã mai existã cîþivaeditori de talia dumneavoastrã ºi instituþii precumAcademia Românã, cã altfel ediþiilor critice li s-ar ficîntat cu totul prohodul.L.L.: Ediþiile critice începute trebuie continuate ºi

completate. Asta-i datoria noastrã faþã de clasici. Iar faþã

de contemporani, se impune sã începem odatã ºi sã neasumãm obligaþiile pe care le are fiecare parte. Editorulsã munceascã ºi sã facã o muncã nu totdeauna apreciatãla valoarea ei, iar instituþiile respective, de stat sau pri-vate, au datoria sã înþeleagã ceea ce înainte, totuºi, s-amai înþeles, cã o asemenea carte, o ediþie, nu esterentabilã la modul imediat. Se poate face bugetul edi-turii cu cãrþi vandabile rapid ºi acoperi cheltuielile pen-tru ediþiile critice. În toatã lumea se subvenþioneazã ast-fel de proiecte.G.I.: Ce se întîmplã cu ediþia criticã Negruzzi?L.L.: Deocamdatã m-am încurcat, ca sã spun aºa, cu

un scriitor francez, abdicînd de la vechile mele pãreri cãnu poþi sã spui tu, român, despre un strãin ceea ce spunai lui, ºi am douã proiecte în aceastã direcþie. Unulpriveºte domeniul în care mã pricep mai bine, ºi anumeecoul, receptarea operei lui Proust în România. Am tru-fia de a scrie aceastã carte în limba francezã, sã vadãcolegii mei de la secþia de specialitate cît pot în aceastãdirecþie. Celãlalt este o carte pentru publicul romândespre Proust într-o perspectivã ºi mai veche ºi mainouã, nu un constructor, aºa cum se spune acum, nu cat-edralã, ci o aglutinare de fragmente, care a fãcut sãaparã o carte ce a schimbat faþa prozei, a literaturii, însecolul al XX-lea (între timp cartea a apãrut).G.I.: ªi aþi constatat cã Proust a fost foarte bine

receptat în România ºi cã opiniile critice privitoare laacest scriitor novator au avut altitudine în criticaromâneascã?L.L.: E recunoscut cã un scriitor de talia lui Camil

Petrescu, de pildã, a integrat primul fenomenologicopera lui Proust, iar eu am citit cu atenþie pe Ibrãileanu,pe cei de la „Viaþa Româneascã”, ºi am vãzut cã o seriede opinii ale lui din Creaþie ºi analizã, care este ocapodoperã în miniaturã, au fost, prin referirile la per-sonajul lui Proust, reluate, dacã vreþi, fãrã sã ºtie nimenidespre ceea ce a scris Ibrãileanu, de critica francezã dela mijlocul secolului al XX-lea, Picon, Genet. Aproapemerg cu aceleaºi cuvinte despre personajul la Proust,aceleaºi cuvinte folosite de Ibrãileanu.G.I.: Iatã, ne apropiem de sfîrºitul divanului nostru.

Aº vrea în încheiere sã vã întreb, ca pe un om care astrãbãtut un lung drum prin istoria româneascã, unulmarcat de multe rupturi ºi prãbuºiri, de pierdere a sper-anþei binelui, cum vedeþi ziua de mîine a românilor?L.L.: Bunã, dacã fiecare dintre noi îºi va face dato-

ria acolo unde lucreazã.G.I.: Sã de Domnul sã se întîmple aºa. Vã

mulþumesc pentru lunga cuminecare de acum.L.L.: Eu vã sînt recunoscãtor pentru acest divan.

(noiembrie 2001)

77Revista românã nr. 3 (49)/ 2007