Scott Fitzgerald Marele Gatsby Din nou, Zeldei capitolul1 Pe vremea când eram mai tânăr şi mai influenţabil, tata mi-a dat un sfat care de atunci mi-a rămas mereu prezent în minte. — Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, mi-a spus, ţine seama că nu toţi oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu. Atât şi nimic mai mult – dar cum totdeauna ne-am înţeles foarte bine din puţine cuvinte, mi-am dat seama că voia să spună mult mai mult. Urmarea este că am tendinţa de a nu judeca şi condamna pe nimeni, obicei datorită căruia am izbutit să pătrund multe caractere ciudate şi am căzut pradă multor pisălogi înveteraţi. O minte sucită descoperă şi profită repede de această calitate când se întâmplă s-o întălnească la un om normal, şi aşa s-a făcut că în anii studenţiei am fost acuzat – pe nedrept – că sunt o fire interesată şi abilă, pentru motivul că necunoscuţi cu apucături stranii îmi destăinuiau necazurile lor ascunse. Cea mai mare parte a confidenţelor ce mi se făceau erau spontane – şi adeseori când îmi dădeam seama, după anumite semne sigure, că o destăinuire de natură intimă se arată la orizont, mă prefăceam că mi-e somn, că sunt absent sau pornit să-i iau peste picior, căci destăinuirile tinerilor (sau, cel puţin, termenii în care sunt făcute), poartă de obicei pecetea plagiatului şi sunt marcate de vădite omisiuni. Cine nu judecă şi nu condamnă lasă loc unor speranţe nelimitate. Şi astăzi încă, mi-e teamă că voi încerca nu ştiu ce pierdere dacă dau uitării faptul că – aşa cum, din snobism, susţinea tata şi aşa cum, din snobism, repet şi eu – la naştere simţul cuviinţei în ceea ce are el fundamental ne este hărăzit tuturor în egală măsură. Şi acum, după ce m-am lăudat astfel cu spiritul meu de toleranţă, trebuie să recunosc că are şi el o limită. Comportarea noastră poate să se rezeme pe o stâncă de neclintit sau să plutească pe o mlaştină nesigură, dar, dincolo de un anume punct, nu-mi pasă pe ce se întemeiază. În toamna trecută, când m-am înapoiat de pe coasta de est, aş fi dorit ca toată lumea să poarte uniformă şi să aibă o ţinută morală ireproşabilă; nu mai doream incursiuni pline de peripeţii în inimile oamenilor şi prilejul de a afla lucruri de nimeni ştiute. Numai Gatsby, bărbatul care dă numele său acestei cărţi, a făcut excepţie de la această regulă – Gatsby care reprezenta tot ceea ce îmi stărneşte cel mai sincer dispreţ. Dacă a avea personalitate înseamnă un şir neîntrerupt de acţiuni încununate de succes, atunci acest om avea într-adevăr ceva splendid, o sensibilitate acută faţă de toate promisiunile existenţei, o sensibilitate asemenea acelor complicate aparate care înregistrează cutremurele de pământ de la o depărtare de zece mii de mile. O
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Scott Fitzgerald Marele Gatsby Din nou, Zeldei capitolul1 Pe vremea cnd eram mai tnr i mai influenabil, tata mi-a dat un sfat care de atunci mi-a rmas mereu prezent n minte. Ori de cte ori ai poft s critici pe cineva, mi-a spus, ine seama c nu toi oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu. Att i nimic mai mult dar cum totdeauna ne-am neles foarte bine din puine cuvinte, mi-am dat seama c voia s spun mult mai mult. Urmarea este c am tendina de a nu judeca i condamna pe nimeni, obicei datorit cruia am izbutit s ptrund multe caractere ciudate i am czut prad multor pislogi nveterai. O minte sucit descoper i profit repede de aceast calitate cnd se ntmpl s-o ntlneasc la un om normal, i aa s-a fcut c n anii studeniei am fost acuzat pe nedrept c sunt o fire interesat i abil, pentru motivul c necunoscui cu apucturi stranii mi destinuiau necazurile lor ascunse. Cea mai mare parte a confidenelor ce mi se fceau erau spontane i adeseori cnd mi ddeam seama, dup anumite semne sigure, c o destinuire de natur intim se arat la orizont, m prefceam c mi-e somn, c sunt absent sau pornit s-i iau peste picior, cci destinuirile tinerilor (sau, cel puin, termenii n care sunt fcute), poart de obicei pecetea plagiatului i sunt marcate de vdite omisiuni. Cine nu judec i nu condamn las loc unor sperane nelimitate. i astzi nc, mi-e team c voi ncerca nu tiu ce pierdere dac dau uitrii faptul c aa cum, din snobism, susinea tata i aa cum, din snobism, repet i eu la natere simul cuviinei n ceea ce are el fundamental ne este hrzit tuturor n egal msur. i acum, dup ce m-am ludat astfel cu spiritul meu de toleran, trebuie s recunosc c are i el o limit. Comportarea noastr poate s se rezeme pe o stnc de neclintit sau s pluteasc pe o mlatin nesigur, dar, dincolo de un anume punct, nu-mi pas pe ce se ntemeiaz. n toamna trecut, cnd m-am napoiat de pe coasta de est, a fi dorit ca toat lumea s poarte uniform i s aib o inut moral ireproabil; nu mai doream incursiuni pline de peripeii n inimile oamenilor i prilejul de a afla lucruri de nimeni tiute. Numai Gatsby, brbatul care d numele su acestei cri, a fcut excepie de la aceast regul Gatsby care reprezenta tot ceea ce mi strnete cel mai sincer dispre. Dac a avea personalitate nseamn un ir nentrerupt de aciuni ncununate de succes, atunci acest om avea ntr-adevr ceva splendid, o sensibilitate acut fa de toate promisiunile existenei, o sensibilitate asemenea acelor complicate aparate care nregistreaz cutremurele de pmnt de la o deprtare de zece mii de mile. O asemenea receptivitate n-are nimic n comun cu acea impresionabilitate placid pe care o nnobilm numind-o pompos temperament creator"; dimpotriva, Gatsby avea o extraordinar vocaie pentru speran, era stpnit de o febr romantic aa cum n-am mai ntlnit i e probabil c nu voi mai ntlni vreodat la altcineva. Nu, Gatsby s-a dovedit pn la urm a fi un om adevrat; i numai ce-l umbrea pe Gatsby, numai praful murdar strnit de visurile lui m-a fcut s-mi pierd un timp interesul pentru durerile zadarnice i pentru efemerele bucurii ale semenilor mei. Provin dintr-o familie de oameni bogai, stabilit de trei generaii ntr-un orel din Midwest. Carraway-ii alctuiesc un fel de clan, iar tradiia familiei afirm c suntem cobortori ai ducilor de Buccleuch, dar fondatorul ramurii din care m trag a fost de fapt fratele bunicului, care s-a stabilit aici n '51, i-a trimis un nlocuitor n Rzboiul Civil i a pus bazele comerului en gros cu articole de fierrie cu care se ocup astzi tata. Nu l-am cunoscut niciodat pe acest frate al bunicului, ns se spune c i semn invocndu-se ca argument portretul aspru care atrn n biroul tatii. Am absolvit universitatea la New Haven n 1915, exact un sfert de veac dup tatl meu i la scurt timp dup aceea am participat la minunata migraie teutonic ntrziat, cunoscut sub denumirea de rzboi mondial. Am gustat att de intens contraincursiunea noastr, nct i dup ntoarcerea de pe front continuam s fiu stpnit de neastmpr. Midwest-ul nu mi se mai prea centrul incandescent al lumii, ci doar o periferie sordid a universului aa c m-am hotrt s m mut pe coasta de est i s nv arta speculaiilor la burs. Toi cunoscuii mei fceau afaceri la burs i de aceea am presupus c bursa ar putea s mai asigure nc o existen. Unchii i mtuile mi-au discutat intenia ca i cum ar fi fost vorba de alegcrea colii pentru un copil i n cele din urm au spus: De, mda", cu fee foarte grave, ezitante. Tata s-a nvoit s m finaneze timp de un an i, dup mai multe amnri, n primvara lui '22 m-am instalat pentru totdeauna, dup cum credeam eu, pe coasta de est. Cuminte ar fi fost s-mi gsesc nti un apartament n ora, ns cum vremea era frumoas i cum veneam dintr-o regiune cu pajiti ntinse i arbori prietenoi, atunci cnd un tnr coleg de birou mi-a prupus s nchiriem mpreun o cas ntr-una din aezrile suburbane, ideea mi s-a prut excelent. Tot el a gsit i casa un bungalow destul de cocovit cu optzeci de dolari pe lun. n ultimul moment, ns, firma l-a detaat la Washington, aa c m-am stabilit singur. Aveam un cine de fapt l-am avut doar cteva zile, cci pe urm a fugit , un automobil Dodge destul de vechi i o servitoare finlandez care-mi fcea curat i-mi pregtea micul dejun i care, trebluind la maina electric de gtit, mormia nu tiu ce pe limba ei. M-am simit singur o zi sau dou, pn cnd ntr-o diminea, un necunoscut, stabilit prin partea locului probabil dup mine, m-a oprit pe strad. Cum ajung la West Egg? m-a ntrebat el dezorientat. L-am lmurit. Dar, vzndu-mi dup aceea de drum, nu m-am mai simit singur i strin. Eram o cluz, un cunosctor al locurilor, unul dintre pionierii coloniei. Fr s tie, omul acela mi conferise dintr-o dat cetenia locului. i astfel, n zilele acelea nsorite, urmrind explozia nfrunzirii copacilor, ca la cinematograf cnd filmul ruleaz repede, am fost ptruns de acea convingere, destul de rspndit, c viaa avea s nceap din nou o dat cu vara. Pe de o parte, aveam mult de studiat, iar pe de alt parte, simeam cum trag sntate n piept din aerul proaspt, att de tonic. Mi-am cumprat o duzin de tomuri despre finane, tehnic bancar i aciuni i efecte, care, aa cum stteau nirate pe raftul bibliotecii n legturile lor roii i aurii, ca nite monede noi, mi fgduiau parc dezvluirea unor taine orbitoare, pe care nu le cunoscuser dect Midas, Morgan i Mecena. Mai aveam intenia ludabil s citesc multe alte cri pe lng acestea. La universitate avusesem oarecare preocupri publicistice o dat scrisesem o serie de editoriale foarte solemne i categorice n revista Yale News i acum aveam de gnd s reiau acest fel de activitate, i m i vedeam redevenind un specialist limitat la un domeniu temeinic stpnit, ceea ce se numete un om bine pregtit. O asemenea formul nu reprezint de fapt o simplificare brutal n fond viaa pare c promite mult mai mult cnd o priveti de la o singur fereastr. A fost numai o ntmplare faptul c nchiriasem o cas ntr-una din cele mai ciudate comuniti ale Americii de Nord. Locuina mea se gsea pe acea insuli prelung i zgomotoas care se ntinde la rsrit de New York i pe care se afl, printre alte curioziti naturale, dou formaiuni geologice neobinuite. La douzeci de mile de ora se afl dou ou uriae, identice ca form, desprite doar de un golfule, cu bazele nmuiate n cea mai blnd ap srat pe care o poi gsi n emisfera vestic ntinsa pnz de ap a strmtorii Long Island. Nu sunt dou ovale chiar perfecte ca i oul din povestea lui Columb, amndou sunt turtite la captul unde se sprijin pe pmnt ns asemnarea fizic dintre ele constituie probabil o surs de uimire continu pentru pescruii ce zboar pe deasupra lor. Pentru vieuitoarele nenaripate, un fenomen i mai interesant este ns c, n afar de form i mrime, nu mai au nici o alt asemnare. Eu locuiam pe oul dinspre apus, West Egg cel mai puin monden, dei formula este prea superficial pentru a exprima contrastul bizar i aproape sinistru dintre ele. Locuina mea se afla chiar la marginea oului, la numai cincizeci de iarzi de strmtoare, literalmente strivit ntre dou vile uriae, care se nchiriau cu 12.000-l5.000 de dolari pe sezon. Cea din dreapta era o construcie colosal din toate punctele de vedere o imitaie a vreunei primrii de epoc din Normandia, cu un turnule ntr-o parte semeindu-se nou-nou de sub un breton rar de ieder slbatic, o piscin de marmur i peste patruzeci de acri de pajite i grdin. Era vila lui Gatsby. Sau, mai bine zis, ntruct nu-l cunoteam pe Gatsby, era o vil locuit de un domn cu acest nume. Casa n care stteam eu era o adevrat oroare, ns, fiind o oroare de dimensiuni reduse, fusese ignorat de snobii doritori s se stabileasc aici, astfel c beneficiam de o perspectiv deschis spre mare, de o privelite parial spre pajitea vecinului meu i de vecintatea consolatoare a milionarilor toate acestea pentru optzeci de dolari pe lun. Dincolo de golful care desprea cele dou ou scnteiau palatele luxoase din East Egg, iar cronica acestei veri ncepe cu adevrat n seara cnd am traversat golful pentru a lua cina n familia lui Tom Buchanan. Daisy mi era un fel de verioar ndeprtat, iar pe Tom l cunoscusem la universitate. ndat dup rzboi petrecusem chiar dou zile n casa lor din Chicago. Pe lng diferite alte nsuiri fizice, soul ei se remarcase ca unul dintre cei mai desvrii juctori de rugby la New Haven ntr-un fel fusese o personalitate naional, unul dintre acei indivizi care ating la douzeci i unu de ani un grad att de nalt de perfeciune ntr-un anumit domeniu, nct dup aceea nimic din ceea ce fac nu mai pare la nlime. Familia lui era imens de bogat chiar i la universitate largheea cu care i cheltuia banii constituise un motiv de critic ns acum prsise oraul Chicago, ndreptndu-se spre est cu o hotrre, cu o energie care-i tia aproape rsuflarea, de pild, cumprase o herghelie de poney de polo din Lake Forest. i venea greu s crezi c un om din generaia mea putea fi att de bogat nct s-i permit asemenea excentriciti. N-am neles niciodat de ce se stabiliser la New York. Petrecuser un an n Frana fr vreun motiv deosebit, apoi hoinriser de colo pn colo, oprindu-se nerbdtori i nelinitii oriunde se juca polo i oriunde ntlneau mai muli oameni bogai laolalt. De data aceasta se stabiliser definitiv, cum mi explicase Daisy la telefon, ns nu o crezusem nu puteam ti ce se ascunde n inima ei, dar simeam c Tom avea s alerge mereu dintr-un loc ntr-altul, cutnd, cu o tristee nelmurit, acea dramatic tensiune a meciurilnr de rugby de odinioar, n care nu avea s mai joace niciodat. i aa se ntmpl c, ntr-o sear cald, am traversat golful spre East Egg s-mi vizitez doi vechi prieteni, pe care de fapt nici nu-i cunoteam prea bine. Locuina lor era nc i mai complicat dect m ateptasem: o vil colonial n stil georgian, zugrvit cochet n rou i alb, cu faa spre golf. Pajitea ncepea chiar de pe coast i se ntindea pe vreun sfert de mil, cuprinznd cadrane solare, ziduri de crmid, vesele grdini de flori i n cele din urm ajungea l vil, ridicndu-se pe zidurile ei laterale n valuri de vi slbatic, de parc nu i-ar fi putut opri avntul cu care alergase spre ea. Faada vilei era un lung ir de ui de sticl, care scnteiau acum n rsfrngeri aurii, larg deschise spre dup-amiaza strbtut de adieri calde, i acolo chiar, n faa uii de la intrare, m atepta Tom Buchanan n costum de clrie, ntr-o atitudine caracteristic, bine nfipt pe picioarele deprtate. Se schimbase din anii studeniei. Vedeam acum un brbat voinic de vreo treizeci de ani, cu prul de culoarea paiului, cu o gur cam aspr i un fel de a fi cam arogant. Faa i era nsufleit de ochii scnteietori, dispreuitori, i privirea trufa l fcea s aib aerul c se apleac mereu nainte, cu agresivitate. Croiala efeminat a hainelor de clrie nu reuea s-i ascund musculatura de uria prea c nu mai ncape n cizmele bine lustruite, ntinse gata-gata s rup ireturile, i-i vedeai muchii jucnd cnd i se mica umrul sub haina subire. Avea un trup capabil de eforturi enorme, un trup agresiv. i glasul un tenor cam rguit sporea aceast impresie. Pstra ntotdeauna n voce, chiar i cnd vorbea cu cei care-i erau simpatici, o nuan de dispre, i-mi aduceam aminte c la New Haven ntlnisem oameni care-l urau din toate puterile. S nu crezi c prerea mea predomin, prea c spune cu ntreaga-i fptur, s nu crezi asta din cauz c sunt mai puternic i am reuit n via mai bine dect tine." Pe vremuri, fcusem amndoi parte din aceeai asociaie a studenilor din ultimii ani i, fr a fi ajuns vreodat intimi, mi se pruse atunci c avea o prere bun despre mine i c, n felul lui aspru, sfidtor, dar i nsingurat, ar fi dorit ca i eu s in la el. Schimbarm cteva cuvinte oprii la soare, pe verand. E drgu casa mea, spuse el jucndu-i mereu, nelinitit, ochii n jur. M fcu s m ntorc apucndu-mi braul, artndu-mi cu mna lui mare detaliile faadei, i apoi, dincolo, grdinia n stil italian, cu cteva trepte sub nivelul pajith, tufiurile de trandafiri care se ntindeau pe vreojumtate de acru i o barc cu motor acostat la debarcader. Asta a fost proprietatea lui Demaine, magnatul petrolului apoi m-a mpins din nou de bra spre cas, cu un gest brusc, ns cu aceeai politee. Hai nuntru. Am trecut printr-un hol nalt, spre un fel de teras scldat ntr-o lumin trandafirie, legat de corpul vilei prin nite glasvanduri uriae, la fiecare capt. Geamurile deschise aruncau reflexe albe, scnteietoare, pe iarba tnr care prea c vrea s ptrund n cas. Prin ntreaga ncpere sufla o briz slab, umflnd perdelele la un capt, fcndu-Ie s tremure la cellalt, ca nite steaguri palide, rsucindu-le ctre albeaa de fric a tavanului, apoi aruncndu-le pe covorul gros de culoarea vinului, nsufleind pretutindeni n ncpere o umbr tremurtoare, ca atunci cnd sufl briza pe mare. Singurul obiect cu totul imobil era o sofa enorm pe care se aflau, agate parc de o geamandur, dou femei tinere. Purtau amndou rochii albe, ale cror cute i falduri tremurau i fremtau necontenit, ca i cum chiar atunci s-ar fi oprit s-i trag sufletul, dup ce alergaser mprejurul casci. Cred c am rmas locului cteva clipe, ascultnd fonetul perdelelor i izbiturile unui tablou micat de vnt pe perete. Apoi Tom nchise cu zgomot ferestrele din spate i vntul se stinse domol prin camer, iar perdelele, covoarele i cele dou femei se lsar s pluteasc ncet, spre duumea, ca nite baloane din care iese ncet aerul. Pe cea mai tnr n-o cunoteam. Sttea ct era de lung la un capt al divanului, perfect nemicat, cu brbia repezit n sus ca i cum ar fi meninut n echilibru pe ea un obiect n primejdie s se rstoarne. Chiar dac m vzuse cu coada ochiului, nu se trda prin nimic, iar eu m simeam att de stnjenit, nct mi venea s bolborosesc nite scuze c am deranjat-o prin intrarea mea n camer. Cealalt Daisy schi oarecum o ncercare de a se ridica: i aplec puin corpul, cu o expresie studiat, apoi rse, un rs mic i absurd, ncnttor, i m pomenii i eu rznd n timp ce m ndreptam spre ea traversnd ncperea. Sunt p-pur i simplu p-paralizat de fericire. Rse din nou, ca de ceva foarte spiritual, i mi reinu o clip mna ntr-a ei, privindu-m deschis n fa, parc ar fi vrut s-mi spun c pe nimeni n lume n-ar fi vrut att de mult s-l vad ca pe mine. Aa era ea. Cu vocea foarte sczut, ca un murmur, m anun c fata care inea obiectul acela nevzut n echilibru pe brbie se numea Baker. Erau unii care pretindeau c Daisy vorbea att de ncet, abia murmurnd, doar pentru a-i face interlocutorii s se aplece spre ea; era ns o critic far obiect, care nu-i tirbea nimic din farmec. Oricum, buzele domnioarei Baker tremurar; apoi ddu din cap abia perceptibil spre mine i-i ntoarse repede capul n aceeai poziie evident, obiectul pe care-l susinea tremurase o clip i asta o speriase. Din nou m trezii aproape scuzndu-m. Orice manifestare de ncredere n propriile fore i atrage din partea mea un omagiu plin de uimire. mi privii din nou verioara, care acum ncepuse s m chestioneze cu aceeai voce joas, fascinant. Avea o voce pe care i era cu neputin s n-o urmreti n modulaiile ei, ca i cum fiecare fraz rostit ar fi fost o tem melodic pe care nu aveai s-o mai asculi niciodat. Faa i era trist i frumoas, iar pe ea scnteiau, ca nite podoabe, ochii strlucitori i buzele pasionate, umede; n glas i tremura o vibraie pe care brbaii din jurul ei nu o mai uitau, o chemare, o oapt care te ndemna: ascult-m", parc destinuindu-i c doar cu puin timp nainte vzuse ntmplri minunate, nsufleitoare, i c foarte curnd aveau s se mai petreac alte lucruri pline de via, fermectoare. n drum spre New York i-am spus m oprisem o zi sau dou la Chicago i de acolo cel puin o duzin de persoane i trimiteau prin mine salutri, complimente. mi duc lipsa? exclam ea n extaz. Tot oraul are un aer dezolat. Automobilele i-au dat cu lac negru pe roata stng din spate ca s semene cu o coroan mortuar i toat noaptea pe cheiul dinspre nord rsun un vaiet nentrerupt. Splendid! Hai s ne ntoarcem la Chicago, Tom. Chiar mine! i apoi, fr legtur, spuse ntorcndu-se spre mine: Ar trebui s-mi vezi fetia. Mi-ar face plcere. Acum doarme. Are trei ani. N-ai vzut-o pn acum? Nu, niciodat. Ei, ar trebui s-o vezi. Este... Tom Buchanan, care se nvrtise fr odihn prin camer, se opri lng mine lsndu-i mna pe umrul meu. Cu ce te ocupi, Nick? Lucrez la un agent de burs. i cum l cheam pe agentul sta? I-am spus. N-am auzit niciodat de numele lui, remarc el pe un ton decisiv. Pe mine felul su de a fi m cam irita. Ai s auzi, i-am rspuns scurt. Dac mai stai la New York, ai s auzi de el. A, am s rmn la New York, n-avea nici o grij, spuse, aruncnd o privire spre Daisy, i apoi m privi iari ca i cum ar mai fi ateptat ceva de la mine. A fi idiot dac m-a gndi s m mut n alt parte. n momentul acela domnioara Baker spuse: Absolut!" ntr-un fel att de neateptat, nct m fcu s tresar. Era primul cuvnt pe care-l scosese de la sosirea mea. S-ar fi prut c aceast prim replic o impresionase i pe ea tot att de mult ca i pe mine, pentru c o vzui cscnd i, cu o serie de micri abile, rapide, se ridic de pe sofa intrnd parc abia atunci n camer. Am nepenit, se plnse. Nici nu mai in minte de cnd zac pe sofaua asta. Nu te uita att de urt la mine, i rspunse Daisy. Toat dup-amiaza am ncercat s te conving s mergi la New York. Nu, mulumesc, spuse domnioara Baker, refuznd tava cu cocteiluri care tocmai fuseser aduse. Sunt n antrenament. Tom o privi nencreztor. Nu, zu! Ddu pe gt paharul ca i cum ar fi avut doar o pictur pe fund. Nu pot s-neleg cum reueti s faci ceva vreodat. O fixai pe domnioara Baker, ntrebndu-m cu ce se ocupa. i fcea plcere s te uii la ea. Era o fat zvelt, cu snii mici i trupul drept, care i accentua aerul sportiv trgndu-i umerii spre spate, ca un elev de coal militar. Ochii ei cenuii, mijii n soare, m priveau de pe faa-i ncnttoare, dar nemulumit, parc obosit, cu un aer de curiozitate politicoas. mi fcea impresia c o mai ntlnisem sau c i vzusem cndva fotografia. Dumneata locuieti n West Egg, remarc ea dispreuitoare. Cunosc i eu pe cineva acolo. Eu nu cunosc chiar pe nimeni... Trebuie s-l tii pe Gatsby. Gatsby? ntreb Daisy. Care Gatsby? nainte de a-i fi putut rspunde c era vecinul meu, se anun c cina e servit; i, trecndu-i cu un aer imperativ braul puternic pe sub al meu, Tom Buchanan m sili s ies din camer, ca i cum ar fi mutat o pies de ah pe un alt careu al tablei. Cele dou femei ne precedau cu mersul lor graios, puin obosit, cu minile aezate uor pe olduri, i ajunserm astfel pe o verand trandafirie, deschis ctre apus, unde pe mas, n vntul care acum se mai linitise, plpiau patru lumnri. De ce-ai pus lumnri? obiect Daisy ncruntndu-se i le stinse cu degetele. Peste dou sptmni e ziua cea mai lung a anului. (Ne privi radioas pe toi, la rnd.) i vou vi se ntmpl s ateptai ziua cea mai lung a anului i pe urm s v par ru dup ea? Mie mi se ntmpl ntoldeauna s atept ziua cea mai lung a anului i pn la urm nici nu bag de seam cnd vine. Ar trebui s ne gndim s facem ceva, csc domnioara Baker, aezndu-se la mas ca i cum s-ar fi suit n pat. Excelent, spuse Daisy. Dar ce? Se ntoarse spre mine dezndjduit: Ce se poate organiza? nainte s-i fi putut rspunde, ochii i se fixar cu o expresie ngrozit pe degetul mic. Ia uitai-v, se plnse, s-a nvineit. l examinarm cu toii ncheietura degetului era albstrie. Tu ai fcut asta, Tom, spuse ea mustrtor. tiu c n-ai vrut, dar ai fcut-o. Aa-mi trebuie dac m-am mritat cu o brut, cu un brbat greoi, agresiv, urcios... Daisy, nu-mi place cuvntul brut nici chiar n glum, obiect Tom suprat. Brut, insist Daisy. Daisy i domnioara Baker se trezeau uneori vorbind amndou deodat, nu pentru c s-ar fi grbit s spun ceva, ci mai degrab vorbind fr rost, nu chiar flecrind, ci pstrnd tot timpul un fel de detaare asemntoare cu rceala rochiilor albe i cu privirile lor impersonale, lipsite de orice dorin. Fceau doar fa mprejurrii i ne acceptau, pe Tom i pe mine, cu un mic efort politicos ca s ntrein discuia, ncercnd s vad dac pot gsi ceva amuzant. tiau c cina avea s se termine curnd, ceva mai trziu avea s treac i seara, i amintirca ei avea s fie mpins neglijent la o parte. Era ceva cu totul deosebit de serile de odinioar din Vest, unde o cin cu oaspei nsemna o goan febril de la o clip la alta pn te ridicai de la mas, ateptnd mereu dezamgit ceva, mereu altceva, tot timpul cu un fel de spaim agitat fa de clipa prezent. M faci s m simt cam necioplit, Daisy, i mrturisii la al doilea pahar de vin, un vin cu miros de dop dar, oricum, impresionant. Nu poi s discui i tu despre recolt sau lucruri de felul acesta? Nu voisem s insinuez nimic, ns remarca mea fu primit ntr-un fel cu totul neateptat. Civilizaia se duce dracului! izbucni Tom cu violen. Am ajuns un pesimist teribil n chestiile astea. N-ai citit Ascensiunea imperiilor de culoare, de unul Goddard? Nu, am rspuns, cam surprins de tonul lui. E o carte teribil. Toat lumea ar trebui s-o citeasc. Zice acolo c, dac nu suntem ateni, ntreaga ras alb are s... are s fie copleit. E o chestie tiinific, s-a dovedit. Tom a ajuns foarte profund, spuse Daisy cu o expresie de tristee involuntar. Citete cri grele, cu cuvinte lungi. Care era cuvntul la pe care... Aici e vorba de o chestie dovedit tiinific, insist Tom privind-o iritat. Tipul sta a neles problema. Noi, care suntem rasa dominant, trebuie s ne inem bine, pentru c altminteri ncap toate pe minile celorlalte rase. Trebuie s le dm la cap, opti Daisy, ncruntndu-se feroce ctre soarele care-i apunea n fa. S vezi, n California..., ncepu domnioara Baker, ns Tom o ntrerupse agitndu-se greoi n scaun. Adevrul e c noi suntem nordici. Eu sunt, i tu, i tu, i... dup o ezitare infim o incluse i pe Daisy cu un semn uor din cap, ea mi fcu iari cu ochiul. Noi am creat toate lucrurile acestea care constituie civilizaia tiina, i arta, i toate. nelegei? Era n conversaia lui ceva patetic, ca i cum ncrederea pe care o avea n el nsui, acum cnd era mai matur dect pe vremuri, nu i-ar mai fi ajuns. Cnd, aproape ndat dup aceea, se auzi telefonul sunnd n cas i valetul prsi veranda, Daisy profit de aceast ntrerupere de o clip i se aplec spre mine. S-i spun un secret de familie, mi opti ea cu entuziasm. n legtur cu nasul valetului. Nu vrei s tii ce-i cu nasul valetului? De asta am i venit la voi ast-sear. Ei, afl c nu a fost ntotdeauna valet. Era angajat s lustruiasc argintria la nite indivizi din New York, care aveau un serviciu pentru dou sute de persoane. Trebuia s frece tacmuri de diminea pn seara, i n cele din urma asta a nceput s-i atace nasul... i aa, din ru n mai ru..., suger domnioara Baker. Da. i aa, din mai ru n mai ru, pn a trebuit s renune la poziia lui. O clip, o ultim raz de soare czu cu strlucire romantic pe faa-i nsufleit; vocea ei m silea s m plec cu respiraia tiat apoi scnteierea se stinse i lumina i prsi cu regret trsturile, ntrziind pe fiecare dintre ele, ntocmai ca nite copii care se joac seara pe strad i nu se-ndur s intre n cas. Valetul reveni i-i murmur lui Tom ceva la ureche. Tom se ncrunt, i mpinse scaunul la o parte i intr n cas fr s spun nimic. Ca i cum absena lui ar fi animat-o dintr-o dat, Daisy se plec iari peste mas i vocea-i sun scnteietoare, muzical. Ce plcere mi face s te vd la mine la mas, Nick. M faci s m gndesc la... la un trandafir, pur i simplu la un trandafir. Nu? se ntoarse ea ctre domnioara Baker ateptnd confirmarea. Cu adevrat, un trandafir, nu-i aa? Nu era adevrat. Nu semn nici pe departe cu un trandafir. Improviza numai, ns din adncul ei se degaja o cldur nsufleitoare, ca i cum cu toat fiina ar fi vrut s i se mrturiseasc n fiecare din cuvintele acestea vibrante, optite ntretiat. Pe urm, brusc, i arunc ervetul pe mas, se scuz i intr nuntru. Domnioara Baker i cu mine schimbarm o privire scurt, strduindu-ne cu contiinciozitate s-o facem ct mai lipsit de expresie. Eram pe punctul s spun ceva, cnd ea se ridic fcnd o micare neateptat i optindu-mi St!", ca i cum m-ar fi avertizat s pstrez tcerea. Murmure agitate rzbteau dinuntru, iar domnioara Baker se strduia, fr nici o ruine, s trag cu urechea. Murmurul crescu pn aproape de coerena unor vorbe perceptibile, se stinse, urc din nou febril, apoi ncet cu totul. Domnul Gatsby acesta de care vorbeai e vecinul meu, ncepui eu. Taci puin. Vreau s aud ce se-ntmpl. Se-ntmpl ceva? ntrebai cu inocen. Vrei s spui c nu eti la curent? Domnioara Baker se ntoarse spre mine, sincer surprins. Credeam c tie toat lumea. Eu nu. De..., spuse ezitnd. Tom are o dam la New York. Are o dam? repetai cu o voce inexpresiv. Domnioara Baker aprob din cap. Ar putea cel puin s aib decena de a nu-i telefona la ora mesei. Nu crezi? Pn s neleg cu adevrat ce vrea s spun, se auzi fonet de rochie i scrit de pantofi, iar Tom i Daisy revenir la mas. V rugm s ne iertai! exclam Daisy cu o veselie crispat. Se aez, o privi cercettor pe domnioara Baker i apoi pe mine i continu: Am aruncat o privire afar, e foarte romantic. E o pasre, acolo pe pajite, cred c-i o privighetoare sosit cu vreun vapor. Cnt... i vocea lui Daisy cnt: Ce romantic, nu, Tom? Foarte romantic, spuse acesta, apoi adug stnjenit, ndreptndu-se spre mine: Dac o mai fi lumin dup-mas, a vrea s-i art grajdurile. Telefonul sun iari n cas, fcndu-ne pe toi s tresrim, cnd Daisy i cltin capul cu un aer definitiv ctre Tom; grajdurile, ca de fapt orice alt subiect de conversaie, fur date uitrii. Din cioburile sfrmate ale ultimelor cinci minute petrecute la masa aceea mi mai amintesc c lumnrile au fost aprinse din nou, fr nici o nevoie, c a fi vrut s-i fixez drept n ochi pe toi cei din jur i c simeam, cu toate acestea, c trebuie s le evit privirile. Nu tiu la ce se gndeau Daisy i Tom, ns m ndoiesc c nsi domnioara Baker, care afia un scepticism dur, era n stare s fac complet abstracie de insistenele metalice, stridente, ale fiinei care era a cincea cu noi la mas. Pentru anumite temperamente, situaia ar fi putut prea interesant n ce m privete, simeam mai degrab impulsul s telefonez de ndat la poliie. Inutil s spun c n-a mai fost deloc vorba despre cai. Tom i domnioara Baker, pstrnd ntre ei civa metri de amurg, se ntoarser n bibliotec ncet i cu aerul c se duceau s privegheze un mort, iar eu, cutnd s par plin de interes i puin cam surd, o urmai pe Daisy, printr-un ir de verande, dnd una ntr-alta, spre veranda din fa. Aici, n semintuneric, ne aezarm unul lng altul pe o canapea. Daisy i lu faa n mini, ca i cum ar fi vrut s-i cerceteze cu degetele contururile ncnttoare, privind trist spre ntunericul catifelat de afar. mi ddeam seama c e prad unor emoii nestpnite, aa c i adresai ntrebarea care mi se prea atunci cea mai linititoare, ceva despre fetia ei. Noi doi nu ne cunoatem prea bine, spuse ea deodat. Suntem veri, totui. Nici n-ai venit la nunta mea. Nu m ntorsesem din rzboi. E adevrat. Ezit o clip. S-i spun drept, am trecut prin ceasuri foarte grele, Nick. Am ajuns o cinic. Evident, avea i motive. Ateptam s mai adauge ceva, ns rmase tcut i dup o clip revenii, cam fr convingere, la discuia despre feti. Trebuie s fie mare... vorbete... mnnc, crete... Cred c ai toate motivele s fii mndr de ea. A, da. M privea absent. Ascult, Nick: s-i spun ce mi-a trecut prin cap cnd am nscut-o. Vrei s tii? Foarte mult. Asta te va ajuta s nelegi cum am ajuns s m gndesc la asemenea lucruri. O nscusem abia de-un ceas. Tom era... Dumnezeu tie unde. M trezisem din anestezie cu senzaia c sunt prsit de toi; am ntrebat-o pe infirmier dac era biat sau fat. Mi-a spus c e fat i atunci m-am ntors cu faa la perete i-am plns. Foarte bine, m-am gndit, mi pare bine c e fat. i sper c are s fie o proast sta-i cel mai bun lucru pe care i-l poate dori pe lumea asta o fat, s fie o proast frumoas." Vezi, cred c orice ai face, viaa e oribil, continu ea cu convingere. Toat lumea i d seama de asta, adic oamenii mai detepi. i eu tiu. Am fost peste tot, am vzut de toate, am fcut de toate. Ochii i azvrleau priviri scurte n jur, sfidtori parc mi amintea ntr-un fel de Tom i rse deodat cu un dispre sincer: 0, Doamne, ct sunt de plictisit! n clipa n care vocea i se stinse, ncetnd s-i mai exercite fascinaia, simii nesinceritatea fundamental a vorbelor ei. M fcea s m simt stnjenit, ca i cum toat vremea nu fcuse altceva dect s ncerce, ntr-un fel sau altul, s trezeasc n mine o emoie care s mbogeasc atmosfera romantic a serii. Ateptai i, ntr-adevr, dup o clip, Daisy se ntoarse spre mine: faa ei frumoas devenise rigid, m privea cu buzele strnse, ca i cum prin ceea ce spusese pn atunci i afirmase apartenena la o societate secret, select, din care fceau parte ea i cu Tom. nuntru, camera trandafirie era scldat n lumin. Tom i domnioara Baker edeau fiecare la un capt al canapelei ea i citea cu voce tare din Saturday Evening Post i cuvintele, murmurate fr inflexiune, se mbinau unul ntr-altul ntr-un fel de melopee alintoare. Lumina lmpii, care scnteia vie pe cizmele lui i mat n prul ei de culoarea frunzelor de toamn, se rsfrnse pe foaia ziarului cnd ntoarse pagina, i o clip am putut urmri unduirea muchilor prelungi, zveli, pe braul ei dezgolit. Cnd intrarm, domnioara Baker ridic mna cu un gest autoritar, oprindu-ne locului i impunndu-ne o clip tcere. Urmarea, spuse ea aruncnd revista pe mas, n numrul viitor. Trupul i se trezi dintr-o dat la via printr-o micare nelinitit a genunchiului i se ridic n picioare. E ora zece, remarc ea dup toate aparenele constatnd ct e ceasul de undeva din tavan. E vremea ca fetia s se duc la culcare. Jordan joac n campionatul de mine, explic Daisy. Dincolo, la Westehester. Ah... dumneata eti Jordan Baker! nelegeam acum de ce-mi fusese familiar figura ei expresia aceasta dispreuitoare, dar atractiv, m privise din multe fotografii ilustrnd evenimentele sportive din Asheville, Hot Springs, Palm Beach. Auzisem despre ea i o poveste, o poveste neplcut, care ntr-un fel implica o critic, dar ce anume, uitasem de mult. Noapte bun, spuse ea blnd. S m trezii la opt, v rog. Dac te lai trezit. Am s m las. Noapte bun, domnule Carraway. Ne mai vedem. Sigur c v mai vedei, confirm Daisy. De fapt, cred c am s pun bazele unei cstorii ntre voi. Vino mai des, Nick, i am s... am s v aranjez eu. Vd eu cum v ncui din greeal n debara, v mping pe mare n vreo barc, i aa mai departe... Noapte bun, mai spuse domnioara Baker de pe scar. N-am auzit o vorb. Drgu fat, spuse Tom dup o clip. N-ar trebui s-o lase s se vnture aa, de colo pn colo. Cine n-ar trebui? ntreb Daisy rece. Familia ei. Familia ei se reduce la o singur mtu care are vreo sut de ani. i pe lng asta, Nick o s aib grij de ea, nu-i aa, Nick? O s petreac multe week-enduri aici la noi, n vara asta. Cred c atmosfera familial o s-i fac bine. Daisy i Tom se privir unul pe altul, o clip, n tcere. E din New York? ntrebai repede. Din Louisville. Ne-am petrecut mpreun acolo copilria imaculat. Copilria noastr alb... Ai avut cu Nick o discuie mai intim pe verand? ntreb Tom deodat. Mai intim? m privi ea. Uite, nu-mi amintesc, cred mai degrab c am vorbit despre rasa nordic. Da, sigur. S-a strecurat n conversaia noastr pe nesimite... Nu crede i tu tot ce auzi, Nick, m sftui Tom. Am rspuns pe un ton neglijent c nici nu auzisem prea multe, iar cteva minute mai trziu m-am ridicat s plec. tiu c m-au condus pn la ua din fa, oprindu-se unul lng altul n dreptunghiul viu de lumin al uii. Pe cnd porneam automobilul, Daisy mi strig deodat: Stai o clip! Am uitat s te ntreb ceva, ceva foarte important. Am auzit c te-ai logodit cu o fat, acolo n Vest. Tocmai, adug Tom. Am auzit asta de la trei persoane diferite, aa c trebuie s fie ceva adevrat. Bineneles c tiam despre ce era vorba, ns adevrul este c nu eram nici mcar pe departe logodit. Faptul c lumea ncepuse s vorbeasc de logodn constituise unul din motivele care m determinaser s plec spre New York. Nu poi nceta s mai iei cu o prieten pur i simplu pentru c lumea a nceput s vorbeasc, dar pe de alt parte n-aveam de gnd s m las mpins de zvonuri spre cstorie. Interesul pe care mi-l artau mi se prea ns emoionant i m fcu s-i simt parc mai puin distani prin bogia lor totui, pe cnd m ndeprtam cu automobilul, eram cam ncurcat i puin dezgustat. Consideram c lucrul pe care ar fi trebuit s-l fac Daisy n primul rnd era s plece pur i simplu de acas, cu copilul n brae ns, dup toate aparenele, ei nici nu-i trecea prin cap aa ceva. Ct despre Tom... mi se prea mai puin surprinztor c are o dam la New York" dect c se lsase att de deprimat de o carte. Constatam c era n el ceva care-l mpingea acum spre nite locuri comune pretenioase, ca i cum egoismul fizic brutal de pn atunci nu i-ar mai fi fost de ajuns. Vara ncepuse de-a binelea; i simeam aria iradiind de pe acoperiurile plate ale vilelor niruite de-a lungul oselei i n faa garajelor, unde se nlau pompele noi de benzin n mari cercuri luminoase. Cnd am ajuns acas, n West Egg, am bgat maina n garaj i m-am aezat o clip pe maina de tuns iarb uitat n curte. Vntul murise, era o noapte nalt, sclipitoare, cu fonete de aripi fremtnd n pomi i mereu rencepute sunete de org, ca i cum foalele pmntului le-ar fi insuflat broatelor via rsuntoare. O pisic i alunec umbra tcut prin clarul de lun i, ntorcndu-mi capul s-o urmreac, am vzut c nu eram singur la vreo cincisprezece pai de mine o siluet singuratic se iscase din umbra vilei vecinului un brbat oprit acolo cu minile-n buzunare, privind spuzeala argintie a stelelor. Ceva din micrile lui linitite i din felul sigur n care pea prin iarb mi spunea c e nsui domnul Gatsby, care ieise probabil s-i citeasc soarta n stelele cerului de deasupra noastr. M-am gndit s-l strig. Domnioara Baker i menionase numele la mas i asta putea s ajung drept recomandaie. Dintr-o dat, ns, ceva din atitudinea lui m fcu s simt c prefera s fie lsat n singurtate i ntinse cu un gest ciudat braele ctre apa ntunecat i, orict eram de departe de el, a fi putut jura c tremur. Fr voie am privit i eu spre strmtoare dar n-am putut distinge nimic altceva dect o lumini verde, nsingurat i deprtat, poate la captul unui debarcader. Cnd mi-am ntors din nou privirile, Gatsby dispruse i eram iari singur n noaptea fremttoare. Capitolul II Cam la jumtatea drumului ntre West Egg i New York, oseaua se apropie de linia ferat i merge paralel cu ea vreun sfert de mil, ca i cum ar vrea s se trag ct mai la o parte de o regiune dezolat, deprimant. Este o vale de cenu o ferm fantastic unde cenua crete de-a dreptul din pmnt ca un lan de gru, nchipuind coline, garduri vii i grdini groteti; un loc unde cenua capt siluete de case cu hornuri i cu fum care se nal i chiar, n cele din urm, ntr-un fel de efort de a se depi, ia forma unor oameni de cenu ce se mic orbi i parc spulberndu-se la fiecare pas prin aerul prfuit, Din cnd n cnd, cte un ir de automobile cenuii se trie de-a lungul unui drum nevzut, scot cte un scrit straniu i apoi ncremenesc, i ndat, oameni cenuii rsar cu lopei greoaie i ridic un adevrat nor impenetrabil care ascunde totul privirilor. Deasupra acestui inut cenuiu i a curenilor mereu agitai de praf ntunecos care se agit aici, poi vedea ns, dup o clip, ochii doctorului T.J. Eckleburg. Ochii doctorului T.J. Eckleburg sunt albatri i gigantici pupilele numai au aproape un metru. Te fixeaz nu de pe un chip omenesc, ci dintr-o pereche de ochelari galbeni, imeni, care se sprijin pe un nas inexistent. Dup toate aparenele, vreun oculist excentric i-a pus acolo ca s atrag clientela i apoi a cobort n orbirea etern sau i-a uitat i s-a mutat n alt parte. ns ochii lui, cam obosii de nenumratele zile de cnd n-au mai cunoscut luciul vopselei, btui de ploaie i de soare, contempl nc, gnditori, acest inut solemn. Valea cenuii este mrginit ntr-o parte de un rule murdar, iar cnd se ridic podul ca s treac lepurile, pasagerii din trenurile care ateapt au sub ochi privelitea aceasta dezndjduit chiar i cte o jumtate de or. De altfel, dintr-un motiv sau altul, trenul se oprete ntotdeauna aici cel puin cteva clipe, i astfel am i ajuns s-o cunosc pe amanta lui Tom Buchanan. C avea o amant era un lucru subliniat cu insisten n toate locurile unde era cunoscut. Trezea resentimente faptul c intra prin cafenelele mai frecventate cu ea i, lsnd-o la o mas, se nvrtea prin sal s-i salute cunoscuii. Dei eram curios s-o vd, nu simeam deloc dorina s-o ntlnesc ns am ajuns s-o cunosc. Mergeam la New York cu Tom ntr-o dup-amiaz i, cnd trenul nostru se opri lng dunele de cenu, el sri n picioare i, apucndu-m de bra, m sili pur i simplu s cobor din vagon. Coborm, insist el. Vreau s-o cunoti pe prietena mea. Cred c la masa de prnz buse cam mult, aa c hotrrea lui de a m avea tovar cptase forme aproape violente. Cu lipsa caracteristic de interes fa de ceea ce ar fi gndit sau ar fi vrut s fac ceilali, insista c, fiind duminic dup-amiaz, tot nu aveam nimic mai bun de fcut. l nsoii dincolo de bariera joas de cale ferat vopsit n alb, napoi pe osea vreo sut de metri, sub privirile insistente ale doctorului Eckleburg. Singura cldire pe care o vedeai cu ochii era un bloc scund de crmid glbuie, chiar la marginea deertului de cenu, ca un fel de anex compact, parc pierdut n pustiu. Unul dintre cele trei magazine din aceast anex era de nchiriat, cellalt era un restaurant deschis toat noaptea, spre care se ntindea o crare de cenu; al treilea era un garaj Reparaii auto. George B. Wilson. Cumprm i vindem maini" i aici am intrat, urmndu-l pe Tom. Interiorul gola, srccios; singurul automobil vizibil, o ruin de Ford prfuit, mpins ntr-un colt ntunecos. ncepusem s cred c garajul trebuie s fi fost un alibi i c deasupra se ascundeau apartamente somptuoase i romantice, cnd n ua biroului apru nsui proprietarul, tergndu-i minile cu o crp. Era un brbat blond, anemic, vlguit, cu un fel de vag frumusee romantic. n clipa cnd ne vzu, n ochii lui albatri se aprinse o umed licrire de speran. Hello, Wilson, btrne, spuse Tom btndu-l jovial pe umr. Cum merge treaba? Nu m plng, rspunse Wilson fr convingere. Cnd ai de gnd s-mi vinzi maina aia? Sptmna viitoare. Tocmai am dat-o la reparat. Dar o repar ai dracului de ncet, nu? Nu, rspunse Tom cu rceal. Dac aa crezi, atunci poate mai bine o vnd altcuiva. N-am vrut s spun asta, se scuz Wilson repede. Ziceam doar c... Vocea i se pierdu i Tom, fr s-i mai dea atenie, mi se pru c privete nerbdtor prin garaj. Apoi am auzit pai pe scar i, dup o clip, silueta cam durdulie a unei femei bloc lumina care venea prin ua biroului. Prea s aib vreo treizeci i cinci de ani, era grsun, ns i purta corpul cu senzualitate, aa cum se pricep s-o fac unele femei. Faa ei, deasupra unei rochii de mtase cu buline, nu avea nici o scnteiere de frumusee, ns ntreaga ei persoan exprima o vitalitate care te impresiona de la nceput, ca i cum toate tendoanele, toti nervii trupului i-ar fi fost n permanent ateptare. Surse ncet i, trecnd parc prin brbatu-su ca printr-o stafie, i strnse mna lui Tom privindu-l tot timpul drept n ochi. Pe urm i umezi buzele i, fr s-i ntoarc deloc capul, i comand brbatului cu o voce cobort, brutal: Adu nite scaune, ce faci, s poat sta lumea. Da, sigur, se nvoi Wilson n grab, ndreptndu-se ctre micul biroua i pierzndu-se imediat n culoarea de ciment a pereilor. Un praf albicios de cenu ninsese pe hainele-i negre i n prul lui palid, aa cum acoperea cu un vl subire totul n vecintate cu excepia soiei lui, care acum se apropiase de Tom. Vreau s te vd, i spunea Tom cu intensitate. Vino cu trenul urmtor. Vin. Am s te atept la chiocul de ziare, pe peronul de jos. Femeia aprob din cap privindu-l i nu se deprt de el dect cnd George Wilson iei pe ua biroului crnd dou scaune. O ateptarm afar pe osea, ascuni de privirile celor din cas. tiu c mai erau cteva zile pn la 4 iulie i un puti, cu figur de italian, cenuiu, slbnog, aeza pocnitori, la rnd, pe ina ferat. Oribil loc, nu? spuse Tom schimbnd o ncrunttur cu doctorul Eckleburg. Groaznic. i face bine s mai ias niel. Brbatu-su nu spune nimic? Wilson? i nchipuie c se duce la sor-sa, la New York. Tipul sta e aa de prostnac, c nici habar n-are pe ce lume triete. i aa, Tom Buchanan, prietena lui i cu mine merserm mpreun la New York sau mai bine zis nu chiar mpreun, pentru c doamna Wilson cltori discret n alt compartiment. Tom fcuse aceast concesie sensibilitii localnicilor care s-ar fi putut nimeri n tren. i schimbase rochia cu o alta de muselin cafenie, cu desene, care amenina s-i plesneasc pe oldurile generoase atunci cnd Tom o ajut s coboare pe peron la New York. La chiocul de ziare i cumpr un exemplar din Town Tattle i o revist de cinema, iar de la magazinul grii nite crem de fa i un flacon mic de parfum. Afar n strad, pe bulevardul solemn, plin de ecouri, ls s treac patru taxiuri nainte de a alege unul nou, de culoarea lavandei, cu canapele cenuii, i n acest vehicul ne ndeprtarm de gar alunecnd n lumina strlucitoare a soarelui. Aproape ndat ns observ ceva pe fereastr i, tresrind, se ntinse s bat n geamul care ne desprea de ofer. Vreau unul din ceii tia, spuse cu mult seriozitate. Am nevoie de un cine, pentru apartament. Face frumos... s ai un cine. Traserm napoi automobilul spre un btrnel cenuiu, care mi se prea n mod absurd c seamn cu John D. Rockefeller. ntr-un coule care-i atrna de gt miunau vreo duzin de celui nou-nscui, de o ras nedeterminat. Ce ras sunt? l ntreb doamna Wilson nerbdtoare, pe cnd btrnul se apropia de geamul taxiului. De toate rasele. Dumneavoastr ce ras dorii, doamn? A vrea un cine poliist; dar nu-mi vine s cred c ai aa ceva. Omul se uit plin de ndoial n co, apoi bg mna i extrase, nfcndu-l de ceaf, un celu care iei la vedere zbtndu-se cu toate labele. sta nu-i un cine politist, spuse Tom. Nu, nu e chiar un cine poliist, spusc omul cu prere de ru. E mai mult un fel de Airedale. i alunec mna peste spatele animalului, aspru ca o ruf stoars. Ia uitai-v ce blan. sta-i un cine pentru care n-o s v facei niciodat griji c rcete. Mie mi se pare drgla, spuse doamna Wilson cu entuziasm. Ct cost? Cinele sta? Omul i privi celul, plin de admiraie. O s v coste zece dolari. Celul Airedale cci fr ndoial vreun Airedale era amestecat ntr-un fel n genealogia sa, dei labele i erau surprinztor de albe i schimb proprietarul i se cuibri n poala doamnei Wilson, care ncepu s-l mngie cu un fel de extaz pe blana deas. E biat sau feti? ntreb ea cu delicatee. Asta? Firete c e biat. E cea, spuse Tom decisiv. Uite-i banii. Au s-i ajung s-i mai cumperi zece cei cu ei. Alunecarm mai departe pe Fifth Avenue care acum, scldat n soarele cald, cptase n duminicala dup-amiaz de var o nfiare aproape idilic. Nu m-ar fi mirat ctui de puin dac a fi vzut o turm mare de oi albe dnd colul. Oprii puin, am spus. Trebuie s m dau jos aici. Ba deloc, m ntrerupse Tom repede. Myrtle se supr dac nu vii cu noi s ne vezi apartamentul. Nu-i aa, Myrtle? Sigur, vino, insist ea. Am s-i telefonez sor-mii, Catherine. Brbatii care ar trebui s se priceap spun c e o fat foarte frumoas. Mi-ar face plcere, dar... Merserm mai departe, tind iari prin parc ctre West Hundred. Pe Strada 158 automobilul se opri lng un fel de felie dintr-o prjitur lung, alb, de blocuri cu apartamente de locuit. Aruncnd peste ntreaga vecintate o privire de regin care revine n patrie, doamna Wilson i culese cinele i celelalte cumprturi i i fcu o intrare solemn. Am s-i invit i pe soii McKee, anun ca pe cnd urcam n ascensor. i o chem i pe sor-mea, sigur. Apartamentul era la etajul cel mai de sus o mic sufragerie, un salona, un dormitor micu i o baie. Salonaul era plin pn la refuz cu o garnitur de mobile mbrcate n stofe pictate, mult prea numeroase i prea masive pentru proporiile camerei, astfel c la orice pas te mpiedicai de doamne plimbndu-se panic prin parcurile din Versailles. Singurul tablou era o fotografie mult mrit, reprezentnd, dup toate aparenele, o gin chircit pe o stnc acoperit de cea. Privit ns de la o oarecare distan, gina se transforma ntr-o scufi i chipul unei doamne vrstnice, corpolente, se vedea surznd binevoitoare spre camer. Mai multe numere vechi din Town Tattle erau azvrlite pe mas, alturi de o carte cu titlul Simon cruia i s-a spus Petru i de vreo cteva reviste mici de scandal de pe Broadway. Doamna Wilson se ocup nti de cine. Un liftier care nu manifesta nici un entuziasm fu trimis s aduc o ldi cu paie i puin lapte, la care el adug, din proprie iniiativ, o cutie cu biscuii tari pentru cini i unul dintre acetia rmase s se descompun apatic de-a lungul ntregii dup-amieze n farfurioara cu lapte. ntre timp, Tom scosese o sticl de whisky dintr-un sertar ncuiat al biroului. Personal, m-am mbtat cu adevrat numai de dou ori n via i a doua oar a fost n acea dup-amiaz; astfel c tot ce s-a petrecut atunci pstreaz pentru mine un aer confuz, nceoat, dei pn dup ceasurile opt apartamentul rmsese inundat de razele limpezi ale soarelui. Aezat pe genunchii lui Tom, doamna Wilson vorbi la telefon cu mai mult lume; pe urm descoperi c nu sunt igri, aa c am cobort s cumpr la debitul din col. Cnd m-am ntors, amndoi dispruser, de aceea m-am aezat cu discreie n salona i am citit un capitol din Simon cruia i s-a spus Petru dar sau cartea era proast, sau whiskyul deforma complet toate lucrurile n jurul meu, c n-am fost n stare s neleg nimic din ea. Cnd Tom i cu Myrtle (cci dup primul pahar doamna Wilson i cu mine stabiliserm c trebuie s ne spunem pe numele mic) i fcur din nou apariia, ncepur s sune i oaspeii la ua apartamentului. Catherine, sora doamnei Wilson, era o persoan zvelt, monden, de vreo treizeci de ani, cu pr rocat, tuns scurt, cu un breton lipit de frunte i cu un ten pudrat ntr-un alb lptos. i smulsese sprncenele i apoi le desenase din nou ntr-un unghi mai cochet, ns eforturile naturii de a restabili vechea arcuire, pe sub liniile trase cu creionul, fceau ca ntreaga ei fa s capete un aer indecis. La fiecare pas prin camer se auzea un clinchet nencetat provocat de nenumratele brri de lut ars care-i alunecau cu zgomot n sus i n jos pe brae. Intr cu o grab care semna grozav cu cea a unui proprietar i privi n jurul ei prin apartament cu un aer de stpn att de neechivoc, nct m-am ntrebat dac nu cumva locuia n realitate acolo. Cnd ns am ntrebat-o, se prpdi literalmente de rs, repet ntrebarea mea cu voce tare i-mi rspunse c locuia la un hotel, mpreun cu o prieten. Domnul McKee era un brbat palid, efeminat, care sttea n apartamentul de dedesubt. Se rsese de curnd, cci avea o pat alb de clbuc pe umrul obrazului. Manifest un respect ct se poate de pronunat salutndu-i pe cei din camer, M inform c era "ntr-o oarecare msur artist" i nelesei mai trziu c era fotograf el mrise portretul tulbure al mamei doamnei Wilson care plutea ca o ectoplasm pe perete. Nevast-sa era strident, languroas, bine fcut i oribil, i m anun cu mndrie c, de cnd se luaser, brbatu-su o fotografiase de o sut douzeci i apte de ori. Doamna Wilson i schimbase din nou toaleta, cndva, mai devreme, i acum era nfurat ntr-o complicat rochie de dup-amiaz, de ifon de culoarea smntnii, care scotea un fonet nentrerupt pe cnd evolua prin camer. Prin influena acestei rochii, att de remarcabil n clipele cnd o cunoscusem n garaj, cptase acum un impresionant aer de superioritate. Rsul, gesturile, afirmaiile i deveneau cu fiecare moment tot mai violent afectate i, pe msur ce i se accentuau manifestrile, camera se micora tot mai mult n jurul ei, pn cnd doamna Wilson pru c se-nvrtete pe un pivot zgomotos, scritor, prin aerul nceoat de fumul de igar. Draga mea, i se adres ea sor-sii pe un ton ascuit, tios, tia nu mai tiu cum s te mai nele. Nu se gndesc dect cum s-i stoarc banii. Am adus i eu o femeie sptmna trecut s-mi fac pedichiura i cnd mi-a dat nota de plat, ai fi crezut c m operase de apendicit. Cum o chema? ntreb doamna McKee. Doamna Eberhardt. Cu asta se ocup, vine acas cnd o chemi i i aranjeaz picioarele. Mie-mi place rochia dumitale, remarc doamna McKee. O gsesc adorabil. Doarnna Wilson respinse acest compliment ridicnd dispreuitoare din sprncene. A, e doar o vechitur, spuse ea. O pun pe mine cteodat, cnd nu-mi pas cum art. Dar i st minunat, dac nelegi ce vreau s spun, insist doamna McKee. Dac Chester ar putea s te prind ntr-o poz aa, ar face ceva pe cinste. O examinarm cu toii tcui pe doamna Wilson, care-i ddu la o parte o bucl din ochi i ne ntoarse privirea cu un surs strlucitor. Domnul McKee o privi cu intensitate, cu capul puin aplecat ntr-o parte, micndu-i ncet mna nainte i napoi, prin faa obrazului. A schimba lumina, spuse el dup o clip. A scoate n eviden modelajul trsturilor. i a ncerca s prind prul, cum i cade pe spate. Eu nici nu m-a gndi s schimb lumina! exclam doamna McKee. O gsesc... Soul ei spuse St!" i cu toii o flxarm iari pe eroina fotografiei, la care Tom Buchanan csc tare i se ridic n picioare. Haidei s bem ceva, spuse el. Mai adu nite ghea i ap mineral, Myrtle, pn nu adormim cu toii. I-am spus biatului la s aduc ghea, ridic Myrtle din sprncene, exasperat de indolena celor din clasele inferioare. Ce oameni! Trebuie s te ii dup ei tot timpul. M privi rznd mie mi se prea c fr legtur. Apoi se arunc cu tot trupul spre cine, l srut extatic i pluti spre buctrie, ca i cum cel puin o duzin de buctari i-ar fi ateptat acolo ordinele. Am fcut cteva lucruri frumoase n Long Island, afirm domnul McKee. Tom l privi cu ochi lipsii de expresie. Dou din ele le avem jos, nrmate. Dou ce? ntreb Tom. Dou studii. Unul se cheam Capul Montauk Pescru", cellalt Capul Montauk Marea". Catherine se aez lng mine pe canapea. i dumneata locuieti n Long Island? se interes ea. Locuiesc la West Egg. Zu? Am fost i eu acolo la o serat, acum vreo lun. La un tip, Gatsby. l cunoti? Sunt vecin cu el. tii, se spune c e nepotul sau vrul kaiserului Wilhelm. Cic de acolo i se trage averea. Adevrat? Catherine ddu din cap. Mie mi-e fric de el. Nu m-a simi deloc n largul meu dac-a ti c m are cu ceva la mn. Aceast informaie pasionant despre vecinul meu fu ntrerupt de doamna McKee, care art deodat cu degetul spre Catherine, izbucnind: Chester, cred c ai putea s faci ceva cu ea! ns domnul McKee doar ddu din cap cu un aer plictisit i-i ndrept din nou atenia spre Tom. Mi-ar plcea s mai lucrez cte ceva n Long Island, dac a avea posibilitatea. Nu cer altceva dect s mi se ofere prilejul de a arta de ce sunt n stare. Spune-i lui Myrtle, zise Tom izbucnind ntr-un hohot de rs, repede curmat de intrarea doamnei Wilson cu o tav. Are s-i dea o scrisoare de recomandare, nu, Myrtle? Ce s fac? ntreb ea surprins. S-i dai lui McKee o scrisoare de recomandare ctre soul tu, s poat face nite studii dup el. Mic o clip tcut din buze, pe cnd improviza: George B. Wilson la pompa de benzin", sau ceva n genul sta. Catherine se aplec spre mine i-mi opti la ureche: Nici ea i nici el nu sunt deloc fericii n csnicie. Nici unul nu poate s-l nghit pe cellalt. Crezi? Nu pot s se sufere. O privi nti pe Myrtle i apoi pe Tom. Eu zic aa: de ce s continui s trieti cu un om dac nu-l poi suporta? Dac a fi n locul lor, a divora i m-a mrita imediat cu cellalt tip. Nu-l poate suferi pe Wilson? Rspunsul fu neateptat. Venise din partea lui Myrtle, care m auzise, i era violent i vulgar. Vezi? exclam Catherine triumftoare, apoi cobor vocea din nou. Nevasta lui ns e cea care-i desparte. E catolic, i catolicii nu cred n divor. Daisy nu era catolic i am fost puin ocat de minciuna asta complicat la care recursese Tom. Cnd or s se cstoreasc, urm Catherine, or s plece undeva n Vest, s stea acolo pn s-or mai liniti lucrurile. Ar fi mai discret s plece n Europa. A, i place Europa? exclam ea, surprinzndu-m. Eu tocmai m-am ntors de la Monte Carlo. Nu mai spune! Exact acum un an. Am fost acolo cu o prieten. Ai stat mult? Nu, am fost doar pn la Monte Carlo i napoi. Prin Marsilia. Aveam cu noi peste 1.200 de dolari la plecare, ns i-am pierdut pe toi n dou zile la rulet. Ne-am dat de ceasul morii pn ne-am putut ntoarce, poi s-i nchipui. Dumnezeule, ce sil mi-a fost de locurile alea... Cerul de dup-amiaz trzie nflori o clip la fereastr, ntocmai ca marea albastr a Mediteranei... apoi vocea ascuit a doamnei McKee m readuse n camer. i eu era o dat ct p-aci s fac o greeal, declar ea cu vigoare. Gata-gata s m mrit cu un ovrei care se inea scai de mine de ani de zile. tiam c e mai prejos dect mine. Toi mi spuncau: Lucille, vezi c omul sta nu e de tine!" i cu toate acestea, dac nu l-a fi ntlnit pe Chester, sigur c ar fi pus mna pe mine. Da, dar vezi, spuse Myrtle Wilson dnd din cap de sus n jos, cel puin tu nu te-ai mritat cu el. Te cred. Ei, eu m-am mritat, spuse Myrtle oarecum ambiguu. i asta-i diferena ntre cazul tu i-al meu. De ce-ai facut-o, Myrtle? ntreb Catherine. Nu te-a silit nimeni. Myrtle rmase o clip pe gnduri. M-am mritat cu el pentru c mi l-am nchipuit gentleman, spuse n cele din urm. Credeam c are ct de ct bun cretere, iar el nu e bun nici s-mi srute pantoful. ntr-o vreme erai nebun dup el, spuse Catherine. Nebun dup el! exclam Myrtle uimit. Cine a spus c eram nebun dup el? N-am fost niciodat nebun dup el, cum nu sunt dup tipul sta de-aici. Art dintr-o dat spre mine i toat lumea m privi acuzator. ncercam s art prin atitudinea mea c nu le ceream afeciunea. Singura dat cnd am fost nebun a fost cnd m-am mritat cu el. Am tiut de la nceput c fac o greeal. nchipuii-v c a mprumutat pentru nunt hainele bune ale unuia... i nici nu mi-a spus. i pe urm, omul a venit ntr-o zi s-i ia hainele napoi cnd el nici nu era acas: A, sunt hainele dumitale? i-am spus. Acum aflu i eu." I-am dat costumul napoi i pe urm m-am trntit n pat i-am urlat toat dup-masa, c nu s-ar fi auzit nici orchestra. Ar trebui s-l prseasc, zu aa, relu Catherine ctre mine. Triesc acolo, deasupra garajului la, de unsprezece ani. i Tom e primul iubit pe care l-a avut n tot timpul sta. Sticla de whisky a doua mergea de la unul la altul, cu excepia lui Catherine, care se simea la fel de bine i fr". Tom sun dup portar i-l trimise s cumpere nite sandviuri faimoase care reprezentau, fiecare n sine, o cin complet. A fi vrut s cobor, s m plimb pe jos prin parc spre est, prin amurgul acesta blnd, ns de fiecare dat cnd ncercam s plec, eram angrenat n cte o ceart slbatic, strident, care m trgea parc napoi cu lassoul, n scaun. i cu toate acestea, sus, sus, deasupra oraului, ferestrele noastre luminate auriu trebuie s fi constituit i ele o tain fascinant, nostalgic, pentru vreun trector care ar fi ridicat ochii din strzile tot mai ntunecate, i puteam s mi-l nchipui nlndu-i privirile i ntrebndu-se ce se petrece acolo, sus. Eram i aici, n cas, i acolo, n strad, n acelai timp fermecat i dezamgit de varietatea inepuizabil a vieii. Myrtle i trase scaunul lng mine i dintr-o dat respiraia ei cald revrs peste mine povestea primei ntlniri cu Tom. edeam amndoi pe scunelele alea mici, unul n faa altuia, alea care se ocup totdeauna ultimele n tren. Mergeam la New York s-i fac o vizit sor-mii, m nelesesem s petrec noaptea la ea. Era n haine de sear i cu pantofi de lac, i pur i simplu nu puteam s-mi iau ochii de pe el, dar de fiecare dat cnd se uita la mine, trebuia s m prefac c citesc reclamele peste capul lui. Cnd am ajuns n gar, se-nghesuia n mine aa de tare, c-i simeam plastronul cmii pe bra, pn sus la umr a trebuit s-l amenin c o s chem un poliist, dar el neles c ziceam numai aa. Eram att de tulburat nct, cnd m-a suit ntr-un taxi, aproape c nu mi-am dat seama c nu sunt n metro. Nu fceam altceva dect s-mi repet mereu: O via are omul, n-ai s trieti venic". Se ntoarse ctre doamna McKee i rsul ei artificial umplu deodat camera. Draga mea, exclam, am s-i dau ie rochia asta cnd n-oi mai vrea s-o port. Trebuie s-mi iau alta mine. Am s fac o list cu tot ce am nevoie. Chem maseuza, i-mi fac i permanent, i cumpr o zgard pentru cine, i o scrumier dintr-alea mici, drgue, unde apei pe un buton i iese o coroni cu fund de mtase neagr pentru mormntul soacrei, i flori care in toat vara. Am s-mi nsemn pe o list, ca s nu uit, tot ce trebuie s fac. Era ora nou dar aproape imediat dup aceea, cnd mi-am privit ceasul, am constatat c era zece. Domnul McKee adormise pe scaun cu pumnii ncletai n poal, ca fotografia unui om n aciune. Scondu-mi batista, i-am ters de pe obraz pata de spun uscat care m obsedase toat dup-amiaza. Celul edea pe mas i privea cu ochi orbi prin fumul din ncpere, chellind slab din cnd n cnd. Oamenii din jur dispreau, reapreau, fceau planuri s mearg nu tiu unde, apoi se pierdeau unii de alii, se cutau, se gseau doar la civa metri. O dat, ctre miezul nopii, Tom Buchanan i doamna Wilson se oprir n picioare unul n faa altuia, discutnd cu voci aprinse dac doamna Wilson avea sau nu dreptul s vorbeasc despre Daisy, pronunndu-i numele mic. Daisy! Daisy! Daisy! ipa doamna Wilson. Am s-i spun pe nume ori de cte ori am chef! Daisy! Dai... Cu o micare scurt, alunecoas parc, Tom Buchanan o pocni peste nas din toate puterile, cu palma larg deschis. Pe urm a fost o nvlmeal de prosoape nsngerate pe cimentul bii i voci feminine ipnd i, strident, prin toat forfota, un urlet de durere prelung, stins. Domnul McKee se trezi din aipeal i porni n trans ctre u. La jumtatea drumului se opri locului, se ntoarse pe clcie i privi scena: nevast-sa i Catherine se mpiedicau de colo pn colo printre mobilele nghesuite, vocifernd sau murmurnd comptimitoare, agitndu-se cu pansamente i tampoane de vat, iar pe sofa, victima disperat sngernd abundent i ncercnd s ntind un exemplar din Town Tattle peste tapieria cu scene de la Versailles. Apoi domnul McKee se ntoarse iari pe clcie i-i continu drumul pe u afar. Lundu-mi plria de pe candelabru, l urmai. Hai s ne ntlnim o dat s lum masa mpreun, suger el pe cnd coboram cu ascensorul. Unde? Oriunde. Luai minile de pe manivel! ltr biatul de la lift. Pardon, spuse domul McKee cu demnitate. Nici nu tiam c o ating. Foarte bine, m declarai de acord. Are s-mi fac plcere. ...Eram n picioare lng patul lui, iar el edea n capul oaselor sub ptur, mbrcat doar n maiou i innd n brae un dosar mare. Frumoasa i Bestia... Singurtate... Cal btrn trgnd cruciorul de bcnie... Podul Brook'n... Apoi, edeam pe jumtate adormit pe peronul ngheat al grii Pennsylvania, privind cu ochii fici la ziarul de diminea i ateptnd trenul de ora patru. Capitolul III n nopile verii aceleia, dinspre casa vecinului meu se auzea mereu muzic. n grdinile lui albstrii, brbai i femei pluteau tremurtori ca nite fluturi de noapte, nconjurai de oapte, de ampanie, de stele. Dup-amiaza, la ora fluxului, i vedeam pe oaspei plonjnd de pe puntea debarcaderului sau fcnd plaj pe nisipul fierbinte al rmului, n timp ce cele dou brci cu motor, proprietatea lui, strbteau apele strmtorii trgndu-i peste cataracte de spum pe cei dornici de schi nautic. n week-end-uri, Rolls Royce-ul su circula ncrcat ca un autobuz, ducnd grupuri de oameni dinspre sau spre ora ntre nou dimineaa i cu mult dup miezul nopii, n timp ce duba n care i se transportau alimentele zbrnia ca un crbu glbui, grbit, n ntmpinarea trenurilor la gar. i lunea, opt servitori, ajutai de un grdinar, munceau toat ziua cu mturi, perii, ciocane i greble ca s repare ravagiile nopii precedente. n fiecare vineri soseau de la un magazin de fructe din New York cinci lzi cu portocale i lmi n fiecare luni, aceleai portocale i lmi erau aruncate prin ua din spate a casei ntr-o piramid de felii stoarse. n buctria lui era o mainrie care putea extrage sucul a 200 de portocale n jumtate de ceas, dac un buton minuscul era apsat de 200 de ori de degetul unui valet. Cel puin o dat la dou sptmni, un adevrat corp de oameni special angajai veneau cu cteva sute de metri de pnz i destule lampioane colorate ca s transforme ntr-un uria pom de Crciun ntreaga grdin a lui Gatsby. Pe mesele bufetului instalat afar, pline de farfurii strlucitoare cu tot felul de gustri, sandviurile cu unc n aspic se nghesuiau printre salatele aranjate n arabescuri ciudate i fripturile de porc i curcan de culoarea aurului vechi. n holul principal se instala un bar cu margine de alam adevrat i scaune nalte, plin cu ginuri i lichioruri i buturi att de vechi, nct cele mai multe dintre invitate erau mult prea tinere ca s le deosebeasc unele de altele. Ctre ora apte sosea orchestra, nu o formaie srccioas din cinci persoane, ci o ntreag companie de oboiuri, tromboane, saxofoane, viole, corni, piculine i tobe mari i mici. La vremea aceasta se ntorceau n cas i ultimii ntrziai de pe plaj i urcau n camerele lor s se schimbe; automobilele din New York erau parcate cte cinci pe aleea din fa, iar holurile, saloanele i terasele ncepeau s se nsufleeasc de culori primvratice, de pieptnturi ciudate i noi i de aluri mai presus de visele Castiliei. Barul devenea acum centrul agitaiei i tvi plutitoare, pline cu cocteiluri, rzbteau spre grdinile de afar, pn cnd tot aerul vibra de vorbe i de rsete, de remarci ntmpltoare i prezentri pe loc uitate, de ntlniri entuziaste ntre femei care nici nu-i cunoteau una alteia numele. Luminile erau tot mai strlucitoare pe msur ce jumtatea noastr a pmntului se deprta de soare, apoi orchestra cnta o muzic de cocteiluri glbui i corul vocilor mai urca un ton. Rsul devenea tot mai liber n fiece clip, revrsat cu generozitate, izbucnind de la cte un singur cuvnt. Grupurile se schimbau mai repede, creteau cu noii sosii, se dizolvau i se formau ntr-o rsuflare. ncepeau rtcirile de la un grup la altul fete pline de ncredere care treceau de colo pn colo printre cete mai mari i mai stabile, devenind cte o clip scurt i vie centrul unui grup, i apoi, vibrnd de triumf, alunecau pe marea schimbtoare a chipurilor, glasurilor, culorilor, sub o mereu alt lumin. Deodat, vreuna din aceste rtcitoare, nfurat n opal tremurtor, ridica un pahar de pe una din tvile plutitoare, l ddea peste cap ca s-i fac curaj i, micndu-i minile mult deasupra cretetului, dansa singur pe scena din fund. Urma o tcere de-o clip; dirijorul schimba ritmul dansului i urma o izbucnire de uoteli pe cnd se rspndea zvonul fals c ar fi vorba de dublura Gildei Gray de la Follies. ncepea distracia. Cred c n prima noapte cnd am participat la o asemenea recepie la Gatsby, eram unul dintre puinii oaspei care fuseser cu adevrat invitai. Oamenii nu erau poftii, ei veneau pur i simplu. Se suiau n automobile care-i duceau ctre Long Island i, ntr-un fel sau altul, sfreau prin a ajunge la ua lui Gatsby. Odat sosii, erau prezentai de cineva care-l cunotea pe Gatsby i dup aceea se purtau dup regulile dintr-un parc de distracii. Cteodat veneau i plecau de la cte o asemenea recepie fr a-l fi ntlnit mcar pe Gatsby, dar o fceau cu acea nonalan care constituie, prin ea nsi, un fel de bilet de intrare. Eu ns fusesem invitat. Un ofer ntr-o livrea albastr ca oul de botgros traversase pajitea mea, devreme ntr-o diminea de smbt, cu un bilet surprinztor de ceremonios de la stpnul su: onoarea avea s fie n ntregime a lui Gatsby, scria acolo, dac aveam s particip i eu la mica sa recepie" din seara aceea. M vzuse de mai multe ori i intenionase mai de mult s-mi fac o vizit, ns o potrivire de mprejurri de neevitat l mpiedicase... semnat Jay Gatsby, cu o paraf maiestuoas. mbrcat ntr-un costum de flanel alb, m ndreptai ctre grdina sa puin dup ceasurile apte, rtcind de colo pn colo cam stnjenit, printre grupuri i cureni de oameni necunoscui dei ici i colo se zrea cte o fa pe care o remarcasem n trenurile suburbane. Am fost de la nceput izbit de numrul mare de tineri englezi care se nvrteau pe acolo; toi bine mbrcai, toi artnd cam nfometai i toi discutnd, ncet i plini de seriozitate, cu americani solizi i prosperi. Eram sigur c ncercau s vnd cte ceva: aciuni, polie de asigurare sau automobile. Ei cel puin sesizaser, cu un fel de suferin, ct de muli bani se gseau n mediul acesta i erau convini c s-ar fi putut ca banii acetia s ajung n buzunarul lor n schimbul ctorva cuvinte spuse pe tonul potrivit. La sosire fcusem o ncercare s-l gsesc pe amfitrion, ns cei doi sau trei oameni pe care-i ntrebasem despre el m priviser att de uimii i negaser cu atta vehemen c ar fi tiut ceva despre prezena lui, nct n cele din urm m ndreptai spre masa cu cocteiluri singurul loc din grdin unde putea s ntrzie un brbat singuratic fr a arta pierdut i dezorientat. Eram pe cale s m mbt ct puteam de tare, pur i simplu pentru c m simeam prea stnjenit ca s pot face altceva, cnd Jordan Baker iei din cas oprindu-se un moment n capul scrilor de marmur, n atitudinea ei obinuit, cu umerii mpini napoi i privind cu un interes dispreuitor jos n grdin. Dei nu tiam ct de binevenit aveam s fiu, gsii totui c era cazul s m ataez de cineva nainte de a ajunge n stadiul care m-ar fi fcut s adresez remarci cordiale primului necunoscut ieit n cale. Hello! am strigat, naintnd ctre ea. Propria mea voce mi se pru artificial i prea rsuntoare. Bnuiam c ai s fii aici, mi rspunse absent, pe cnd urcam scrile ctre ea. Mi-am amintit c locuieti alturi... mi pstr o clip mna ntr-a ei, cu un gest impersonal, ca i cum ar fi vrut s-mi promit c avea s aib grij de mine mai trziu, i i ndrept atenia ctre dou fete n rochii galbene, identice, care se opriser n josul scrilor. Hei! strigar ele mpreun. Ne pare ru c n-ai ctigat. Asta se referea la concursul de golf. Jordan fusese eliminat n finale, cu o sptmn nainte. Nu ne mai cunoti, spuse una dintre fetele n galben. Ne-am mai ntlnit aici, acum cteva sptmni. De atunci v-ai vopsit prul, remarc Jordan i eu tresrii, ns fetele trecuser mai departe, indiferente, iar remarca se adres astfel doar lunii prematur rsrite, iscat fr ndoial, ca i farfuriile cu sandviuri, din coul vreunuia dintre valeii angajai pentru recepie. Braul auriu i subire al lui Jordan se odihnea acum pe al meu i coborrm scrile ca s facem civa pai prin grdin. O tav cu cocteiluri se legna spre noi prin umbrele amurgului i ne aezarm la o mas cu cele dou fete n galben i trei brbai, fiecare prezentat ca fiind domnul Mmm. Vii deseori la recepiile de aici? o ntreb Jordan pe fata de lng ea. Ultima oar am fost cnd ne-am ntlnit, rspunse fata cu o voce vie, plin de ncredere. Se ntoarse ctre tovara ei: i tu la fel, nu, Lucille? i Lucille la fel. Mie-mi place s vin aici, spuse Lucille. Nu-mi bat niciodat capul cum s m port i ntotdeauna m distrez minunat. Cnd am fost ultima oar mi-am agat rochia de un scaun, iar e1 m-a ntrebat cum m cheam i unde stau i peste o sptmn am primit un pachet de la magazinul Croirier cu o rochie de seara nou. i ai acceptat-o? ntreb Jordan. Sigur c da! Voiam s-o pun n seara asta, dar era prea mare la piept i a trebuit s-o dau s mi-o strmteze. E din voal albastru cu mrgele de culoarea lavandei. Dou sute aizeci i cinci de dolari. Un tip care face aa ceva trebuie s fie ciudat de tot, spuse cealalt fat cu un fel de invidie. Nu vrea s aib neplceri cu nimeni. Cine nu vrea? ntrebai eu. Gatsby. Mi-a spus cineva c... Cele dou fete i Jordan se aplecar una spre alta optindu-i confidenial. Se zice c tipul sta a omort odat pe cineva... Ne trecu pe toi un fior. Cei trei domni Mmm se aplecar ctre noi ascultnd cu atenie. Chiar aa ceva nu cred, argument Lucille cu scepticism. Mai degrab a fost spion german n timpul rzboiului. Unul dintre brbai confirm din cap. Am auzit asta de la unul care-l cunotea bine, a copilrit cu el n Germania, ne asigur apsat. A, nu, spuse prima fat, nu se poate, n timpul rzboiului a fost n armata american. Ne privea pe toi cu entuziasm, pe cnd credulitatea noastr se transfera acum spre spusele ei. S v uitai o dat la el cnd crede c nu-l vede nimeni. Pot s pariez c are pe cineva pe contiin. Ochii i se ngustar i o vzui cutremurndu-se. Lucille se nfior i ea. Cu toii ne ntoarserm n scaune aruncndu-ne privirile n jur, dup Gatsby. Este, cred, o dovad a intensitii speculaiilor romantice pe care le inspira omul acesta faptul c i cei care credeau c de prea puine lucruri merit s vorbeti cu vocea cobort, despre el vorbeau n oapt. Tocmai se servea primul supeu avea s-i urmeze altul dup miezul nopii i Jordan m invit s merg cu ea la grupul cu care venise i care se aezase n jurul unei mese la captul cellalt al grdinii. Erau trei perechi i nsoitorul lui Jordan, un student insistent, care din cnd n cnd cdea victim unor introspecii violente i, evident, avea impresia c mai devreme sau mai trziu Jordan avea s-i cedeze ntr-o msur mai mare sau mai mic. n loc s se mprtie prin grdin, acest grup i pstrase o omogenitate demn, asumndu-i rolul de a reprezenta cercurile nobiliare ale vecintii East Egg-ul care consimise s coboare spre West Egg meninnd totui o sobrietate ngrijit fa de veselia cam prea violent colorat a mediului. Hai s plecm, mi opti Jordan dup o jumtate de ceas risipit cam fr rost, mediul sta e prea plicticos pentru mine. Ne ridicarm, Jordan explicnd c trebuia s-l cutm pe Gatsby, cci eu nu-i fusese nc prezentat i asta m fcea s m simt prost. Studentul ddu din cap cu un fel de cinism melancolic. Barul spre care ne ndreptarm nti era plin, ns Gatsby nu era de vzut. Jordan nu-l descoperi nici cnd se opri n capul scrilor, s cerceteze de acolo forfota nentrerupt, i nu era nici pe verand. ncercarm la ntmplare o u care prea important i intrarm ntr-o bibliotec nalt, n stil gotic, cptuit cu stejar englezesc sculptat i probabil transportat n ntregime din vreo ruin istoric de peste ocean. Un brbat de vrst mijlocie, corpolent, cu nite ochelari enormi care-i fceau ochii ca de bufni i prnd destul de beat, se instalase pe marginea unei mese mari i privea cu o concentrare nesigur la rafturile de cri. Cnd intrarm, i roti tot corpul spre noi i o examin pe Jordan din cap pn-n picioare. Ce zici de asta? o ntreb impetuos. Despre ce? Omul fcu un semn cu mna ctre rafturile de cri. Despre chestia asta. i spun eu. Nu mai e nevoie s controlezi. M-am uitat. Afl c sunt adevrate. Crile? Tipul ddu din cap. Absolut adevrate, au pagini i tot ce vrei. Credeam c e doar un decor de carton. i de fapt sunt ct se poate de adevrate. Au pagini i... Uite! S-i art. Considernd de la sine neles c noi rmneam sceptici, se repezi spre bibliotec i se ntoarse cu volumul 1 din Stoddard Lectures". Vedei! strig triumftor. E o tipritur n adevratul neles al cuvntului. Aici m-a avut. Tipul sta e un adevrat artist. Un om mare. Ct grij pentru detalii! Ce realism! i a tiut i unde s se opreasc: nu le-a tiat paginile. Hm, ce spunei? Ce-ai putea cere mai mult? mi smulse cartea din mn i o puse repede la loc n raft, murmurnd c dac scoteam o crmid de la locul ei, ntreaga bibliotec s-ar fi putut prbui. Pe dumneavoastr cine v-a adus? ntreb el. Sau ai venit singuri? Pe mine m-a adus cineva. Cei mai muli din cei de aici au fost adui de cte cineva. Jordan l privea atent, amuzat, fr s-i rspund. Am fost adus de o femeie care se numete Roosevelt, continu el. Doamna Claude Roosevelt. O cunoatei? Am cunoscut-o undeva ieri sear. Sunt beat de vreo sptmn fr ntrerupere i m-am gndit c a putea s m mai trezesc puin dac stau n bibliotec. i i-a ajutat? Puin, cred. nc nu tiu. Nu sunt aici dect de un ceas. V-am spus de cri? Sunt adevrate. Sunt... Ne-ai spus. i strnserm mna cu gravitate i ieirm iar n grdin. Acum se dansa pe platforma instalat afar; brbai n vrst mpingeau fete tinere n cercuri nesfrite, lipsite de graie, cupluri cu aere arogante se strngeau unul pe altul cu micri contorsionate, cum cerea moda, inndu-se mai mult prin coluri i un mare numr de fete singure dansnd fr parteneri sau substituindu-se cte o clip n orchestr banjoului ori timpanelor. Ctre miezul nopii, ilaritatea crescuse mult. Un tenor celebru cntase n limba italian i o contralt aproape la fel de celebr cntase muzic de jazz, iar ntre aceste piese de rezisten oamenii se rspndiser peste tot prin grdin i hohote de rs vane, fericite, se ridicau spre cerul estival. O pereche de gemene, probabil actrie, care se dovediser a fi fetele n galben, interpretar costumate o scenet pentru copii, i se servi ampanie n pahare mai mari dect bolurile de punch. Luna se ridicase i mai sus nc, iar pe apele golfului plutea un triunghi de solzi argintii, tremurnd cte puin la picturile minuscule, rigide ale sunetelor de banjo de pe pajite. Eram iari alturi de Jordan Baker. edeam acum la o mas cu un brbat cam de vrsta mea i cu o fat durdulie, care la cea mai mic provocare izbucnea n hohote de rs necontrolate. Acum m distram. Busem dou pahare de ampanie i scena se schimbase n faa ochilor mei ntr-o experien natural, profund, plin de semnificaii. La un moment dat, cnd se fcu o pauz n agitaia din jurul nostru, brbatul m privi i mi surse. Chipul dumitale mi se pare cunoscut, spuse el politicos. N-ai fost cumva n Divizia 1 n timpul rzboiului? Ba da. n regimentul 28 infanterie. Eu am fost pn n iunie 1918 n regimentul 7 infanterie. tiam de la nceput c ne-am ntlnit undeva. Un timp discutarm despre nite sate umede, cenuii, din Frana. Locuia desigur pe undeva pe aproape, cci mi spunea c tocmai i cumprase un hidroavion i avea de gnd s-l ncerce a doua zi de diminea. N-ai vrea s vii cu mine, prietene? Nu ne ndeprtm de coast, aici, n golf. La ce or? Oricnd vrei dumneata. Tocmai voiam s-l ntreb cum se numete, cnd Jordan ntoarse capul spre noi i ne surse. Ai nceput s te distrezi? se interes ea. Mult mai bine. M ntorsei iari ctre noua mea cunotin. Pentru mine petrecerea asta e cam neobinuit. Nici nu mi-am vzut nc gazda. Locuiesc aici artai cu mna spre gardul meu, invizibil acum alturi, i Gatsby sta mi-a trimis o invitaie prin ofer. Brbatul m privi o clip ca i cum n-ar fi neles. Eu sunt Gatsby, spuse dintr-o dat. Cum aa! exclamai. A, te rog s m ieri. Credeam c tii, btrne. Mi-e team c nu sunt o gazd prea bun. mi surse plin de nelegere ca i cum ar fi stabilit pe dat o legtur ntre noi. Era unul din acele zmbete deosebite, iradiind un fel de ncredere nesfrit, un surs pe care-l ntlneti doar de patru sau cinci ori n via. Prea c se adreseaz o clip lumii ntregi i dup aceea se concentreaz tocmai asupra ta, desprinzndu-te ntr-un mod cruia nu-i puteai rezista, alegndu-te. Sursul acesta te fcea s crezi c erai neles exact aa cum ai vrut s fii neles, c cel care i-l adresa credea n tine aa cum i tu nsui ai fi vrut s crezi, c avea despre tine ntocmai impresia pe care ai fi vrut, n momentele tale cele mai bune, s o lai. i exact n momentul acela zmbetul dispru n faa mea era un brbat cu alur de sportiv, elegant, cu un an sau doi peste treizeci, cu o not de formalism complicat n felul de a se exprima, care putea uor s-l fac ridicol. Cu puin timp nainte de a se fi prezentat, avusesem parc impresia c e un om care-i alege cuvintele cu pedanterie. Chiar n momentul n care domnul Gatsby mi dezvluia identitatea sa, un valet se grbi ctre el anunndu-l c era chemat la telefon din Chicago. Se scuz cu o uoar plecciune ce ne incluse pe fiecare dintre noi n parte. Dac ai nevoie de ceva, te rog s spui, prietene, insist el ctre mine. Scuz-m acum. Ne vedem mai trziu. ndat ce se retrase, m ntorsei ctre Jordan s-i comunic surpriza mea. Pn atunci m ateptasem ca domnul Gatsby s fie o persoan de vrst mijlocie, corpolent. Cine e omul acesta n realitate? o ntrebai. Chiar nu tii? E pur i simplu un om care se numete Gatsby. Vreau s spun, de unde vine? i cu ce se ocup exact? i tu ncepi acum, mi rspunse ea cu un surs plictisit. Nu tiu altceva dect ce mi-a spus el singur o dat, i anume c i-a fcut studiile la Oxford. Un fel de halo nedesluit ncepu s capete form n jurul figurii lui Gatsby, ns la urmtoarea ei remarc se terse iari. Eu nu cred, ns. De ce nu? Nu tiu, insist ea. Pur i simplu nu cred c a fost vreodat la Oxford. Ceva n tonul ei mi aminti de vorbele celeilalte fete cred c a asasinat pe cineva" i m fcu i mai curios. A fi acceptat fr nici o rezerv afirmaia c Gatsby venea din mlatinile Louisianei, sau din cartierul dubios al East Side-ului newyorkez. Aa ceva ar fi fost mai uor de neles. ns n viaa de toate zilele nu se gseau tineri care s rsar pur i simplu de nicieri, ca s cumpere un castel n golful Long Island sau cel puin cu lipsa mea de experien provincial nu credeam pe atunci c o asemenea apariie ar fi fost posibil. Oricum, fapt este c d nite serate grozave, spuse Jordan schimbnd vorba, cu acea reinere a oamenilor bine crescui fa de detaliile concrete. i mie mi plac recepiile cu lume mult. Sunt mult mai intime. La petreceri mai mici n-ai nici o clip de linite. Dup asta se auzi bubuitul unei tobe mari i vocea efului de orchestr se ridic deodat peste murmurul confuz al grdinii. Doamnelor i domnilor! strig el. La cererea domnului Gatsby vom interpreta acum pentru dumneavoastr cea mai recent compoziie a domnului Vladimir Tostoff, care s-a bucurat de o primire excepional la concertul de la Carnegie Hall din luna mai. Dac citii ziarele, v amintii c a provocat o adevrat senzaie. Surse cu un fel de condescenden jovial i adug: Mare senzaie! Aici toat lumea rse. Piesa este cunoscut, conchise el cu mult brio, sub numele de Istoria jazzului n lume", de Vladimir TostofT. Compozitia domnului Tostoff mi rmasc ns necunoscut, deoarece chiar n momentul cnd ncepu muzica, privirile mi czur asupra lui Gatsby, care apruse deodat, singur, n picioare pe scrile de marmur, privind de la un grup la altul cu ochi plini de bunvoin. Pielea bronzat i se ntindea plcut pe umerii obrajilor i prul tuns scurt arta ca i cum ar fi fost potrivit cu grij n fiecare zi. Personal, nu vedeam nimic sinistru n nfiarea lui. M ntrebam dac nu cumva faptul c nu bea deloc contribuia s-l separe att de precis de oaspeii si, cci mi se prea c devine din ce n ce mai corect i mai distant pe msur ce buna dispoziie sporea n jur. Cnd Istoria jazzului n lume" lu sfrit, fetele ncepur s-i lase capetele pe umerii brbailor cu gesturi iubitoare, de celu, alte fete se lsau pe spate n joac n braele brbailor, uneori chiar n mijlocul unor grupuri, tiind c oricum avea s le prind cineva, ns nici una nu se gndi s fac asta n braele lui Gatsby, nici un breton franuzesc nu-i atinse umrul i nici un cvartet de voci soprane nu se form n jurul lui. V rog s m iertai. Valetul lui Gatsby se ivise deodat lng noi. Domnioara Baker? ntreb el. V cer iertare, ns domnul Gatsby ar dori s v vorbeasc. Mie? exclam ea surprins. Da, doamn. Se ridic ncet, fcndu-m s neleg prin expresia feei c nu nelegea despre ce era vorba, i-l urm pe valet n cas. Remarcai atunci c i purta rochia de sear ca pe o hain sport de fapt, dup ct constatasem, aa i purta toate rochiile. Avea n micri un fel de nervozitate grbit, ca i cum ar fi nvat prima dat s mearg pe vreun teren de golf, cndva, ntr-o diminea friguroas i limpede. Rmsei singur; era aproape ora dou. De ctva timp, nite sunete confuze i de natur s ite curiozitatea porneau dintr-o camer lung, cu multe ferestre, deasupra terasei. Evitndu-l pe studentul lui Jordan, angajat acum ntr-o conversaie de natur obstetric mpreun cu dou coriste, i care m implora s-l ajut, intrai n cas. ncperea era plin de oameni. Una dintre fetele n galben cnta la pian i alturi, n picioare, era o tnr doamn nalt, cu prul rou, despre care se spunea c face parte dintr-un cor faimos i care tocmai era pe cale s cnte ceva. Buse o mare cantitate de ampanie i n timp ce-i cnta piesa ajunsese probabil, fr prea mult justificare, la concluzia c totul n jur era foarte, foarte trist nu se mulumea numai s cnte, ci i plngea. Ori de cte ori se ivea o pauz n cntec, o umplea cu suspine ntretiate, apoi i relua liedul cu o voce tremurtoare de sopran. Lacrimile i alunecau pe obraji ns nu prea uor, cci atunci cnd ajungcau n contact cu genele greu fardate deveneau de culoarea cernelei i-i continuau cursul n nite rulee ncete, ntunecate. Cineva propuse pare-se cu umor s cnte dup notele care apruser ca pe un portativ pe faa ei. La aceasta i ridic minile deasupra capului, czu ntr-un fotoliu i se pierdu ntr-un somn adnc, bntuit de aburi de alcool. S-a btut adineauri cu un brbat care spune c e soul ei, explic o fat de lng mine. Privii n jur. Cele mai multe dintre femeile rmase de fa se certau sau se bteau cu brbai care spuneau probabil c sunt soii lor. Chiar prietenii lui Jordan, grupul de patru persoane din East Egg, erau acum dezbinai de nenelegeri. Unul dintre brbai se retrsese la o parte cu o tnr actri, creia i se adresa cu intensitate stranie, iar nevast-sa, dup ce ncercase s rd cu indiferen i demnitate de aceast situaie, renunase dintr-o dat la ncercarea de a pstra aparenele i recurgea la atacuri pe flanc din timp n timp aprea brusc lng el, scnteind ru ca un diamant nfuriat, i-i uiera n ureche: Bine, dar mi-ai promis!" Lipsa de entuziasm fa de planurile de ntoarcere acas nu se manifesta exclusiv n rndurile brbailor supui ispitelor. n momentul de fa, n hol se gseau doi indivizi deplorabil de treji mpreun cu soiile lor, foarte indignate, care se vitau cu glasuri uor stridente. Ori de cte ori vede c m distrez, vrea s mergem acas... N-am vzut n viaa mea un egoist mai mare... Noi suntem primii care plecm... i noi... Bine, dar acum suntem aproape ultimii, spunea monoton unul dintre brbai. Orchestra a plecat de o jumtate de ceas. Dei soiile czuser de acord c o asemenea rea voin era de necrezut, disputa sfri printr-o scurt lupt i ambele neveste fur ridicate n brae i scoase n noapte, zbtndu-se i dnd din picioare. Pe cnd ateptam n hol s mi se dea plria, ua dinspre bibliotec se deschise i Jordan Baker i Gatsby ieir mpreun. El tocmai i mai spunea cteva cuvinte, ns pasiunea cu care-i vorbise probabil pn atunci se transform brusc ntr-o not de formalism, cnd se apropiar cteva persoane s-i spun la revedere. Prietenii lui Jordan o strigau nerbdtori de afar, de sub portal, dar ea mai ntrzie un moment s dea mna cu mine. Am auzit un lucru cu adevrat uimitor, mi opti. Ct timp am stat n bibliotec? Aproape o or... E pur i simplu... pur i simplu de necrezut, repet absent. ns am jurat c n-am s spun i uite, am i nceput. Csc cu mult graie n faa mea, fr s se ascund. Te rog, vino s-mi faci o vizit... Sunt n cartea de telefon... Sub numele doamnei Sigourney Howard... mtua mea... Se grbi spre ieire adresndu-mi aceste ultime detalii peste umr i mna ei bronzat mi mai flutur un salut nesigur n timp ce disprea, la u, n mijlocul prietenilor. Cam ruinat c ntrziasem atta la prima mea vizit, m alturai ultimilor oaspei ai lui Gatsby, strni n jurul lui. Voiam s-i explic c-l cutasem mai devreme, seara, i s m scuz pentru c nu-l recunoscusem, atunci cnd ne ntlnisem n grdin. Nici nu face s mai vorbim despre asta, mi spuse el repede. Nici nu te mai gndi, btrne. Expresia aceasta de familiaritate nu era de fapt mai intim dect mna pe care mi-o puse ntr-un gest linititor pe umr. i nu uita c mine diminea, la nou, ncercm hidroavionul. Apoi apru valetul, chiar n spatele lui: V cheam Philadelphia la telefon, domnule. Da, da, imediat. Spune-le c vin acum... Noapte bun. Noapte bun. Noapte bun. Surse i dintr-o dat faptul c rmsesem printre ultimii mi se pru a avea o semnificaie deosebit, ncnttoare, ca i cum el ar fi dorit aceasta toat vremea. Noapte bun, btrne... noapte bun. ns pe cnd coboram scrile, am vzut c petrecerea nu se terminase cu totul. La vreo cincisprezece pai de u, o duzin de faruri de automobil iluminau o scen bizar i zgomotoas. n anul de la marginea oselei, cu partea din dreapta nc pe asfalt, ns cu o roat smuls brutal, se gsea un automobil elegant care prsise aleea lui Gatsby cu cteva clipe nainte. Ieitura brusc a unui zid explica dislocarea att de violent a roii i la locul accidentului se strnseser cu o atenie ncordat vreo jumtate de duzin de oferi curioi. Dar, cum i lsaser mainile pe osea, blocnd-o, un vacarm discordant i ascuit provenit de la automobilele din spate se ridica de ctva vreme, adugndu-se confuziei i aa violente. Un brbat nfurat ntr-o pelerin lung coborse din maina avariat i se oprise n mijlocul drumului, privind de la automobil spre roat i de la roat spre curioii din jur, cu o expresie amabil, confuz. Ia te uit! exclam el. Am intrat n an. Faptul i se prea nespus de uimitor i l-am recunoscut, ns tocmai dup aerul acesta de uimire i apoi am identificat persoana nsi: era ocupantul de adineauri al bibliotecii lui Gatsby. Dar cum s-a ntmplat? Brbatul n pelerin ridic din umeri. Nu m pricep deloc la mecanic, spuse el ca i ar fi vrut s nchid discuia. Bine, dar ce-ai fcut? Ai intrat n zid? Nu m ntrebai, rspunse Ochi-de-Bufni splndu-se pe mini de toat afacerea. Nu m pricep aproape deloc la condus, aproape deloc. S-a ntmplat i asta-i tot ce tiu. Bine, dar dac nu tii s conduci n-ar trebui s ncerci, i tocmai noaptea. Dar nici nu ncercam, explic el indignat. Nici mcar nu ncercam. Atunci, ai vrut s te sinucizi'? Ai avut noroc c s-a rupt numai roata! Nu tii s conduci i nici mcar nu ncercai. Nu m nelegei, lmuri criminalul. Nu conduceam eu. Mai e cineva n main. ocul care urm acestei declaraii i gsi expresia ntr-o exclamaie prelungit, tocmai cnd portiera automobilului ncepuse s se deschid ncet. Mulimea se fcuse acum o adevrat mulime undui fr voie napoi i, cnd portiera se deschise ncet, extrgndu-i fiecare membru, un individ palid cu micri dezarticulate cobor din vehicul, pipind nesigur pmntul cu un pantof mare, ascuit, de dans. Orbit de lumina farurilor i ameit de urletul nencetat al claxoanelor, apariia se opri, cltinndu-se pe picioare un moment, pn cnd l vzu pe brbatul n pelerin. Ce-i? ntreb el calm. Ni s-a terminat benzina? Uit-te i tu. Jumtate de duzin de degete artar ctre roata smuls. El o privi un moment i apoi i ridic ochii spre stele, ca i cum ar fi bnuit c a czut din cer. S-a desprins, explic cineva. El ddu din cap. La nceput n-am bgat de seam c ne-am oprit. Urm o pauz. Apoi, respirnd adnc i ndreptndu-i umerii, vorbi cu voce hotrt: M ntreb dac cineva dintre dumneavoastr tie vreo staie de benzin. Cel puin o duzin de brbai, unii dintre ei doar puin mai treji dect el nsui, i explicar c roata i automobilul nu mai erau unite printr-o legtur fizic. Atunci s trag ndrt, suger el dup o clip. Mararier. Dar e smuls roata, omule. El ezit. Nu stric s ncercm, spuse. Claxoanele nervoase din spate urcaser acum n crescendo. M-am desprins din grupul ce se formase i m-am ndreptat pe pajite ctre locuina mea. Am mai aruncat o privire n urm. Luna plin strlucea peste casa lui Gatsby, fcnd noaptea s tremure n aceeai splendoare, linitit, deasupra rsetelor i oaptelor ce se mai auzeau din grdina nc scnteietoare. Un gol neateptat prea s se reverse acum pe ferestrele i uile mari ale casei, nconjurnd cu o izolare desvrit silueta gazdei, n picioare, sub portal, cu mna ridicat ntr-un gest eapn de adio. Recitind ce am scris pn acum, neleg limpede: am lsat impresia c evenirnentele din trei seri, desprite ntre ele prin sptmni de zile, ar fi fost singurele mele motive de preocupare i interes. Dimpotriv, erau pe atunci simple ntmplri obinuite ntr-o var pentru mine plin, i abia mult mai trziu au nceput s capete mai mare importan dect treburile mele personale. Cea mai mare parte a timpului mi-o petreceam la lucru. Dimineaa devreme, soarele mi arunca umbra ctre apus pe cnd m grbeam prin strmtorile strzilor new-yorkeze spre Probity Trust. Ajunsesem s-i cunosc acum bine pe ceilali funcionari i ageni de burs, s le spun pe numele mic, i mncam mpreun cu ei n restaurante ntunecoase, aglomerate, sandviuri mici cu crnai de porc, piureu de cartofi i cafea. Am avut chiar o scurt legtur cu o fat din Jersey City care lucra la serviciul de contabilitate, ns fratele ei ncepuse s-mi arunce priviri sinistre, pline de subneles, astfel c atunci cnd fata a plecat n concediu, n iulie, am lsat ntreaga afacere s moar de la sine. Masa de sear o luam de obicei la Yale Club ntr-un fel asta constituia partea cea mai posomort din ntreaga zi dup aceea urcam n bibliotec i studiam cte un ceas cu mult contiinciozitate investiii i operaii de burs. Prin localul clubului se nvrteau uneori nite biei mai glgioi, care ns nu intrau niciodat n bibliotec, astfel c acolo se putea lucra n linite. Dup aceea, dac noaptea era frumoas, porneam pe jos pe Madison Avenue, pe lng vechiul hotel Murray Hill, i pe Strada 33 ctre gara Pennsylvania. ncepuse s-mi plac New York-ul, sentimentul de risc, de aventur pe care-l trezeau strzile lui noaptea i impresiile plcute pe care le las ochiului, mereu atras ntr-o parte i ntr-alta, freamtul nentrerupt al siluetelor de brbai, de femei, de automobile, alunecndu-i prin fa. mi plcea s m plimb alene pe Fifth Avenue, s-mi aleg din mulime femei romantice, s-mi nchipui c n clipa urmtoare aveam s intru n viaa lor i c nimeni n-avea s afle vreodat sau s m dezaprobe pentru asta. Uneori, le urmream n gnd spre apartamentele lor, la colul vreunei strzi retrase, iar ele se ntorceau i-mi surdeau nainte de a se pierde n ntunericul cald al blocurilor. n semiobscuritatea fermecat a coridoarelor metroului, simeam cteodat o singurtate obsedant i o simeam tremurnd i n alii, n funcionarii tineri, sraci, care ntrziau n faa vitrinelor, ateptnd s vin ora cinei singuratice oameni tineri, umblnd fr rost pe strzile ntunecate, risipindu-i cele mai preioase clipe ale nopii, ale vieii. Sau, ctre ceasurile opt, cnd asfaltul ntunecos al Strzii 40 era strbtut de taxiuri, cte cinci pe un rnd, ndreptndu-se spre slile de spectacole, simeam deseori o strngere de inim. Vedeam, mi nchipuiam siluete aplecndu-se una spre alta n taxiurile oprite la stopuri, auzeam glasuri modulndu-se ca un cntec i rsete izbucnind din glume pe care eu n-aveam s le aud niciodat i igri aprinse descriind n spaiul acela nchis, ntunecos, cercuri de neneles. Imaginndu-mi c i eu m ndreptam ctre ntmplri vii, luminoase, c aveam s cunosc o dat cu ei senzaiile, tririle lor intense, treceam mai departe, cu un fel de nostalgic simpatie fa de ei. Un timp, am pierdut-o din vedere pe Jordan Baker, apoi pe la mijlocul verii am ntlnit-o iari. La nceput, m simeam mgulit c pot iei cu ea, pentru c era campioan de golf i o cunotea toat lumea. Pe urm, treaba cpt importan. Nu eram propriu-zis ndrgostit, ns simeam fa de ea un fel de curiozitate amestecat cu tandree. Chipul arogant, plictisit
Related Documents
