Prezentare biogeografie

Plante și animale ocrotite de lege, pe cale de dispariție, rare din România

Profesor îndrumător: Asist. Dr. Liliana Aniței

Obiect de studiu: Biogeografie și Ecoturism

Student: Stoleriu Alexandra Petronela

Grupa: 1226

Faună și floră

• Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă. 

Ocrotirea și conservarea naturii

În Romania s-au defrișat, în ultimele veacuri, aproximativ 5000000 ha de pădure. Acest lucru a avut efect asupra multor ape curgătoare, atenuarea sau stingerea multor izvoare de șes și de deal. Multe pante muntoase au rămas dezgolite. S-au produs modificări dezavantajoase în echilibrul climatic. Multe specii de plante și animale au disparut. Din faună au disparut bourul( Bos primigenius), zimbrul(Bison priscus), calul sălbatic sau tarpanul(Equus cabalus), antilopa de stepă(Saiga tatarica), bobacul(Marmota bobac), capra de munte( Capra ibex), marmota alpină( Arctomys marmota) și castorul (Castor fiber).

Cadrul natural al României

• Poziția geografică a României pe planetă îi confera un cadru natural deosebit. Pe un teritoriu mic(237500 km 2 ) există forme de relief dintre cele mai variate, constând în munți înalți, văi adânci, dealuri, podișuri și câmpii intercalate în depresiuni tectonice. Structura lor geologică fiind complexă.

• Etajarea vegetației presupune și o etajare a speciilor de animale. Din punct de vedere geografic, pe teritoriul României are loc întrepătrunderea faunei central - europene de pădure, a faunei est – europene de stepă și a celei sud- europene termofile. Condițiile ecologice ale zonelor și etajelor de vegetație, ce reprezintă mediile lor de viață, au permis apariția unei lumi animale bogate si diversificate.

Plante ocrotite pe teritoriul României

• Călătorind prin rezervaţiile naturale ale României, de la câmpie până pe crestele semeţe ale Carpaţilor, putem întâlni numeroase specii de plante şi flori ocrotite de lege. Din păcate, multe dintre florile care împodobeau odinioară câmpiile şi munţii României au fost rupte fără milă şi au dispărut, iar altele sunt din ce în ce mai rare. 

• Aceste plante rare, endemisme şi relicte glaciare, de o mare importanţă ştiinţifică şi estetică sunt astăzi declarate monumente ale naturii fiind ocrotite prin lege, pentru a permite perpetuarea lor în flora României.

1. Floarea de colţ sau floarea reginei (Leontopodium alpinum)

• Floarea de colţ sau floarea reginei(Leontopodium alpinum) - este o adevărată perlă a munţilor noştri, o specie declarată monument al naturii din anul 1933.

• Este întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munţii Vrancei, Munţii Bucegi, Munţii Făgăraşului, Munţii Maramureşului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu.

• Întâlnită de cele mai multe ori pe culmile stâncoase şi tot mai rar pe platourile montane, floarea de colţ are rădăcina fixată în puţinul pământ rămas între scobiturile săpate în stâncile calcaroase. În pământ are un rizom cilindric, acoperit cu resturi de frunze negre-brune, iar la suprafaţa pământului formează o rozetă de frunze, din mijlocul cărora se ridică o tulpina scurtă de 5 - 20 cm, uneori de 30 cm, ce poartă o inflorescenţă numită calatidiu, de forma unui disc, în care sunt grupate, în mod normal, florile. Tulpina este îmbrăcată în partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite aşezate de jur împrejurul tulpinei, în formă de cerc.

Floarea de colț,în mediul ei natural, vf Hasmașu Mare(1800 m alt.)

Floarea de colț în Masivul Ceahlau

2. Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus)

• A fost descoperită pe crestele prăpăstioase ale Pietrei Craiului, de doi botanişti ardeleni, Kotschy şi Schott.

• Se crede că planta reprezintă o specie relictă, aparţinând unui trunchi din care s-au desprins actualele garofiţe alpine întâlnite în Europa. Supravieţuirea ei în Piatra Craiului s-ar explica prin poziţia oarecum izolată a masivului.

• Dianthus callizonus face parte din familia Caryophyllaceae. Floarea acesteia are în centru un cerculeţ purpuriu pestriţ, caracteristic. Pe dos, petalele sunt albe cu tendinţa verzuie, iar frunzele înguste şi alungite sunt aşezate în perechi. Tulpina este scurtă şi în vârf are o singură floare care are corola de circa 4 cm în diametru, formată din 5 petale late, dinţate la vârf, culoare acesteia fiind roșu-carmin, la baza având o pată purpurie.

Aşadar, garofiţa Pietrei Craiului e o floare rară, care creşte doar într-un singur loc pe planeta noastră – Piatra Craiului. Este o specie monument al naturii şi este ocrotita prin lege!

3. Crinul de pădure (Lilium martagon)

• Crinul este una dintre cele mai frumoase şi graţioase plante.Crinul de pădure(Lilium martagon) face parte din familia Liliaceea şi creşte în zona pădurilor de stejar şi fag, fiind o specie mezofilă. Poate fi întâlnit foarte rar în păduri cu substrat calcaros, molidişuri sau în zona de munte. Este o specie rară, declarată monument al naturii şi este ocrotita prin lege.

• Crinul de pădure este o plantă erbacee, perena, întâlnită prin pădurile de foioase, prin fâneţe şi locuri stâncoase de la câmpie până în regiunea montană. În pământ are un bulb ovoidal format din numeroşi solzi cărnoși.

• Crinul de pădure (Lilium martagon), sălbatic, originar din Europa, întâlnit şi la noi în ţară, creşte în flora spontană în zonele cu păduri foioase, atât în regiunile de câmpie, cât şi în cele montane.

Crinul de pădure-Masivul Ceahlău

4. Iedera albă (Daphne blagayana)

• Planta este un arbust pitic cu înălţimea de 15 - 35 cm. Popular i se mai spune: blagaiana, floare de Sfânta Ana, ghiocei de Postăvar. Este o plantă monument al naturii şi este ocrotită prin lege. Tulpinile sunt târâtoare sau erecte, ramurile au frunze numai în vârf. Frunzele sunt alungit - eliptice sau ovate, strălucitoare. Florile sunt adunate într-o inflorescenţă (capitul) de mărimea unui pumn şi sunt de culoare albă - gălbuie. Înfloreşte în aprilie-mai. Creşte în luminişurile unor păduri de foioase sau conifere, pe povârnişuri pietroase şi pe bârnele stâncoase din regiunea montană şi subalpina a munţilor Bucegi, Ciucas, Bihor, Mehedinţi şi Cozia.

Daphne blagayana (iederă albă), Vf. Postavaru, Braşov

Iedera albă- Parcul Național Vânatori Neamț

5. Roua cerului (Drosera rotundifolia)

• Roua cerului este una din puţinele plante carnivore ce pot fi întâlnite şi în România. Specie ocrotită, ea poate fi admirată în turbăriile muntoase, majoritatea astăzi aflate în rezervaţii naturale. Populează tinoavele cu muşchi de turbă de la Timovul Mohos, Poiana Stambei, Sâncrăieni Ciuc. Planta consuma aproximativ 50 de insecte pe an.

• Poate fi uşor recunoscută după florile de culoare albă şi îndeosebi după frunze, care au pe suprafaţa lor numeroşi peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perişorii, numiţi şi tentacule, secretă substanţe lipicioase care se adună sub forma unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine şi denumirea plantei.

Roua cerului(la vânătoare)

Alte plante ocrotite de lege mai sunt:

• macul galben (Papaver alpinum)

• gladiola sălbatică (Gladiolus imbricatus)

• tulichina (Daphne cneorum)

• irisul de baltă (Iris pseudacorus)

• lariţa (Larix deddua).

Animale ocrotite, endemisme şi relicte glaciare

Cutreerând frumoasa noastră țară, trecem peste culmile de piatră ale Carpaţilor, coborând în pădurile

de răşinoase şi de fag a munţilor şi a dealurilor, ajungem în dumbrăvile de stejar de la şes, intrăm în

vastele întinderi ale câmpiei cu caracter de stepă şi ne oprim în lunca inundabilă a Dunării şi la ţărmul Mării

Negre.

1. Capra neagră( Rupicapra rupicapra)• Aceasta antilopă de munte, mândria Carpaţilor româneşti, este întâlnită

numai pe vârfurile cele mai înalte şi prăpăstioase, în clădirile foştilor gheţari din masivele Retezat, Parâng, Iezer- Păpuşa, Lotru, Piatra Craiului, Bucegi.

• Ea se confundă cu mediul în care trăieşte datorită culorii roşii ruginie a corpului şi dungii negre pe şira spinării care văzută de sus seamănă cu o ramură arsă de jneapăn. Pe frunte şi pe sub bărbie are o pată albă. Pieptul, burta şi oglinda îi devin iarna albe. Coarnele sunt negre și necăzătoare ca ale antilopelor.

• Toamna, prin septembrie când oile coaboara de la munte, capra neagră coboară şi ea de la trecerile de pândă spre limita pădurii, oprindu- se la stanele părăsite pentru a linge sarea rămasă aici.

• În timpul iernii caprele negre coboară şi sub limita pădurii pentru a mânca lujerii şi mugurii vegetaţiei lemnoase. În asemenea împrejurări devin adesea prada râşilor.

• Braconajul care se practica odinioară, vânarea neraţională, şi câinii ciobăneşti, au provocat scăderea considerabilă a numărului de capre negre.

Capra neagră în Masivul Ceahlău

2. Râsul( Lynx lynx)• Un animal feroce ca şi tigrul, râsul este de mărimea unui câine de talie

mijlocie şi are picioarele lungi şi coada scurtă.

• Blana lui de culoare sura sau cafenie roşcata, cu pete brune, îl ajuta să se ascundă în desişurile pădurii.

• Noaptea parcurge zeci de kilometri în căutarea hranei. Vânează orice, de la şoarece până la cervide( cerb, ciute, căprioare) sau păsări de pădure.

• Este un animal foarte agil care pândeşte prada, apoi se năpusteşte ca o săgeată asupra ei de la 5- 6 metri, aterizând pe neaşteptate în spatele victimei.

• Dispariţia parţială a acestei specii s- a datorat în special stricninei folosită neraţional în combaterea lupilor.

• Astăzi fiind ocrotit prin lege, splendida “ panteră” a Carpaţilor trăieşte în regiuni greu accesibile( Munţii Retezat, Făgăraş, Parâng).

Râsul, fotografiat de Silviu Matei în Carpaţi

3. Ursul carpatin( Ursus arctos)

• Ursul este cunoscut ca un animal nesociabil, capricios, bănuitor. El prefera stâncăriile cu grote sau desişurile de molid din locurile izolate şi greu accesibile cum sunt fundurile de văi.

• Se hrăneşte cu hoituri, animale mici, păstrăvi, miere de albine, iar uneori atacă şi vitele mari.

• Primăvara caută mâţişori de salcie căprească, urzici tinere, ciuperci ; spre vara : mure, afine, zmeură, mere şi pere pădureţe, iar spre toamna scoruşe, alune şi jir.

• Împuşcarea neraţională şi otrăvirea hoiturilor puse ca momeală pentru lupi, a dus la scăderea numărului de urşi carpatini în ţara noastră.

• Prin ocrotirea lor s- a evitat dispariţia acestor frumoase şi puternice animale.

Rezervația Neamț- ursul carpatin

4. Zimbrul (Bison bonasus)• Rudă cu bourul, cu bizonul şi cu boul domestic, zimbrul atinge o greutate

de 800-900 kg.

• Se caracterizează prin capul foarte dezvoltat, cu o pereche de coarne scurte îndreptate în lături şi prin pieptul lat şi puternic acoperit cu un păr lânos şi aspru, dezvoltat sub formă de coamă bogată pe cap şi pe gât.

• A trăit prin pădurile ţării noastre, mai ales în Maramureş ; ultimul zimbru fiind împuşcat în Munţii Bârgăului în anul 1840.

• În anul 1958 zimbrul a fost recolonizat şi în ţara noastră în pădurea Slivuţ, parc cinegetic situat la 7 km. nord de oraşul Haţeg.

• În prezent efectivul zimbrului din România depăşeşte numărul de 20, fiind în continuă creştere.

• În perspectiva se va încerca repopularea unor masive din Carpaţii româneşti cu acest animal rar ocrotit de lege.

Rezervația de zimbri Neamț(fotografie personala)

Rezervația de zimbri Slivuț- Hațeg

Importanța protecției faunei și florei în România

• Condiţiile fizico-geografice concretizate în variate forme de relief , reţele hidrografice majore, inclusiv unul dintre cele mai vaste sisteme de deltă ale Europei (Delta Dunării) , precum şi poziţia geografică a României , au determinat marea diversitate a florei şi faunei , considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa . 

• România a fost printre primele ţări europene care , după Suedia (24 mai 1909) , a legiferat instituirea rezervaţiilor naturale ca o măsură de conservare şi protejare a patrimoniului faunistic şi floristic naţional .

• În vederea conservării capitalului natural deosebit de divers , România a depus toate eforturile pentru realizarea unui cadru legislativ şi instituţional pentru constituirea unui număr de arii protejate . În prezent eforturile continuă prin administrarea ariilor protejate constituite în toate zonele geografice ale ţării .

Vă mulţumesc!

”Natura este singura carte în care fiecare filă păstrează câte un adevăr!”