Top Banner
Cercetare Daca nu mai simti o foame-n fiecare dimineata Dupa mana din Scriptura si puterea ei de viata, Daca nu mai ai dorinta sa-L slavesti pe Dumnezeu, Poate ca te-a prins o boala ,un microb de la cel rau. Daca nu mai ai in tine o dorinta infocata Dupa Tara vesniciei,dupa slava-i minunata; Poate ai uitat de harul mangaierilor ceresti, Si din inima lui Isus poate prea departe esti. Daca nu mai ai o sete sa auzi mereu Cuvantul, Sa-ti aduca-nviorarea,cum adie seara vantul; Poate nu mai esti cu Domnul,poate alte voci iti plac, Si atunci in Sfanta Carte toate paginile tac. Daca nimeni nu te-alunga in batjocura afara, Si cu o privire lunga nimeni nu te mai masoara Poate n-ai dat marturia despre Domnul nimanui; Si atunci mai esti pe cale?Mai traiesti in harul Lui? Daca nu mai ai in tine clocotind mereu dorinta, Dupa focul de sfintire,ca sa-ti pui pe-altar fiinta, Daca nu te mai scarbeste murdaria de pacat; Poate deja prea departe de Hristos te-ai departat. Duhule Preasfant,ai mila,si mai da-ne-o cercetare, In oglinda Ta curata sa se vada fiecare; Sa ne pocaim cu totii,sa fim oastea lui Hristos, Pregatindu-ne de-acuma pentru veacul luminos! Share this:
34

poezii ILIE BELCIU.docx

Jan 01, 2016

Download

Documents

muresantabita

zsdxfcgvhbjnkkkkk
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: poezii ILIE BELCIU.docx

Cercetare

Daca nu mai simti o foame-n fiecare dimineataDupa mana din Scriptura si puterea ei de viata,Daca nu mai ai dorinta sa-L slavesti pe Dumnezeu,Poate ca te-a prins o boala ,un microb de la cel rau.

Daca nu mai ai in tine o dorinta infocataDupa Tara vesniciei,dupa slava-i minunata;Poate ai uitat de harul mangaierilor ceresti,Si din inima lui Isus poate prea departe esti.

Daca nu mai ai o sete sa auzi mereu Cuvantul,Sa-ti aduca-nviorarea,cum adie seara vantul;Poate nu mai esti cu Domnul,poate alte voci iti plac,Si atunci in Sfanta Carte toate paginile tac.

Daca nimeni nu te-alunga in batjocura afara,Si cu o privire lunga nimeni nu te mai masoaraPoate n-ai dat marturia despre Domnul nimanui;Si atunci mai esti pe cale?Mai traiesti in harul Lui?

Daca nu mai ai in tine clocotind mereu dorinta,Dupa focul de sfintire,ca sa-ti pui pe-altar fiinta,Daca nu te mai scarbeste murdaria de pacat;Poate deja prea departe de Hristos te-ai departat.

Duhule Preasfant,ai mila,si mai da-ne-o cercetare,In oglinda Ta curata sa se vada fiecare;Sa ne pocaim cu totii,sa fim oastea lui Hristos,Pregatindu-ne de-acuma pentru veacul luminos!

Share this:

A iubi

Autor: Dragos Croitor  |  Album: poezii duhovnicești  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de cost_ana in 16/05/2012  10/10Media 10 din 8 voturi

Page 2: poezii ILIE BELCIU.docx

Aleargă vântul mânios prin noapteLovindu-se de stânci prin defileu,Dar codrul de stejari, îl ocoleșteSă smulgi stejarul, este foarte greu.

Dar, uite colo, în câmpie, lângă lac,O trestie plăpândă stă-n picioare.Și vântul merge-acum asupra ei.Va rezista, sau se va frânge, oare?

Cu un suspin, se pleacă până jos,Cu fruntea tristă, până-n valul rece.Și în tăcere, gându-i spune-ncet:„Mai stai așa puțin... și vântul trece.”

Și, iarăș se ridică în picioare.Tăria ei, i-a stat în umilință.O, frații mei, la cei smeriți li-e sprijin,Și reazim, Domnul, prin făgăduință!

Căci El a spus, că trestia clătinată N-o va frânge și n-o va nimici.Nu smulge tu, prin judecata aspră,Pe-acel ce-atâta știe: a se umili.           **********

În noaptea blândă, se aprind lumini.Pe boltă sus, puzderie de stele.Privind la ele, mă întreb uimit,Ce foc aprins-a Dumnezeu în ele,

Că luminează de atâta vremeȘi tot mai a putere de a lumina?„Aș vrea, o Doamne, și a mea ființă,Să lumineze-n lume, tot așa.”

Dar, norii negri, se-ntețesc pe boltăȘi-ascund lucirea stelelor de ochii mei,Iar picuri mari, de ploaie-ncep să cadăȘi-i întuneric beznă, peste văi.

Un licăr se mai vede doar în zare,Un biet fitil , ce arde fumegând.Și vântul, îl lovește cu a lui rafaleȘi ploaia îl lovește, cu-al ei bici, râzând.

El fumegă, se clatină, dar ardeCa răsplătire pentru-al lui Stăpân,Ce tainic se coboară și mai toarnă,Din când în când, din Untdelemnul Sfânt.

Și-acest fior de dragoste supusă,Va arde tot mereu pentru Isus,Ca jarul ce mocnește, tăcut, sub cenușă,

Page 3: poezii ILIE BELCIU.docx

E dorul nostru după Țara cea de Sus.

Și nu disprețuiește Domnul-acest fiorAcest fitil, ce-abia mai poate pâlpâi.Nu stinge tu, prin judecata aspră, Pe-acel ce-atâta poate: a iubi!

Ce este omul ?

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Evanghelizare Resursa adaugata de borzy2008 in 12/04/2013  10/10Media 10 din 3 voturi

Privind la munți cu creste ascuțiteCe se ascund în nori întunecațiȘi galaxii cu aștri-mpodobite,Ce nu pot fi vreodată măsurați,

Când văd albastrul zărilor senineȘi frumusețea unui curcubeu,Înțelepciunea ce în loc le țineA Celui fără margini Dumnezeu,

Mă-ntreb : Ce este omul? Ce valoareAre în fața unui Creator?De ce l-ai pus în marea Ta-ndurarePeste pământ atotstăpânitor?

L-ai plămădit cu mâinile-Ți divineDin lut neprețuit, ca un olarȘi l-ai făcut puțin mai jos de TineCa pe un prețios mărgăritar.

Ai coborât în groapa umilințeiPrin crăpături de  stânci și văi pustii...Ai deschis lumii calea pocăinței,Ca omul sa se poată umili.

Un Dumnezeu ce poate da viațăA plâns in Ghețimani îngenuncheatStropi mari de sânge Îi curgeau pe fațăSimțind  povara greului păcat.

Mă-ntreb : Ce este omul? De ce oareAtât de mult, Isuse, l-ai iubit?Ca să-i aduci pe veci răscumpărareUn preț atât de mare ai plătit ! 

Sărmane om, nu vezi câtă-ndurareȚi-arată zilnic bunul Dumnezeu?

Page 4: poezii ILIE BELCIU.docx

În zori de zi , când soarele răsare, Nu simți prezența Lui în jurul tău?

În Universul fără de hotareAi fi o picătură-ntr-un oceanDe nu te-ar însoți dragostea mare A unui blând și bun Samaritean.

Cine ești tu să stai cu-mpotrivireÎn fața unui mare CreatorDe ce nu vrei să-ți vii odata-n fireSă vezi că ești sărac și muritor?

Asculă azi divina Lui chemareȘi fă-I un loc în sufletu-ți pustiuCa nu cumva dormind în nepăsareSă te trezești odată, prea târziu !

Vorbirea de rău

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 26/06/2012  10/10Media 10 din 4 voturi

              Vorbirea de rău.

Nu poţi să mergi spre minunata Ţară,Spre locul sus în Ceruri pregătit,De nu laşi ,,eul” tău întâi să moară,Pe ,,crucea înfrânării” răstignit!               Tot crezul tău e doar o ,,formă seacă”O albie pe unde-a curs un râu,De nu poţi spune gurii când să tacă,Şi limba frate, n-o poţi ţine-n frâu.

Orice cuvânt stricat rostit vreodată,Cu siguranţă nu va fi uitat!Ci fi-va pentru marea Judecată,În ,,Cartea condamnărilor” păstrat.                Vorbirile de rău sunt o otravă,În mintea celor ce le îndrăgesc,Şi mulţi neştiutori fără zăbavă,Vorbind de rău, mai mult se otrăvesc.

Ei nu au pace-n inima flămândă,După al  "bucuriei cer senin”În tot ce fac ei n-au nici o izbândă,Şi alergarea lor e doar un chin.

Page 5: poezii ILIE BELCIU.docx

                 Ei nu găsesc dorita alinare,Şi muşcă ca un leu înfometat,Căci răutatea lor e tot mai mare,Şi cugetul tot mai împovărat.

Dar nu-i la fel cu cel care slujeşte,Cu teamă sfântă doar Lui Dumnezeu,Din drumul lui nicicând nu se opreşte,La sfatul celor ce vorbesc de rău.                  El este bun şi plin de-ngăduinţă,Şi mijloceşte-n ruga sa smerit,Pentru acel robit de neştiinţă,Şi pentru omul de păcat orbit.

Aceasta e  ,,RELIGIA CURATĂ"Ce neschimbată-n veci va dăinui:Să ai un cuget fără nici o pată,Şi pe vrăjmaşii tăi să-i poţi iubi.

       Comori ceresti

Împins de dorul inimii, fierbinte

De a trăi alături de Isus

Am pus o ,,Piatră de aducere aminte”

Şi cu o teamă sfântă-n gând am spus:

De astăzi voi porni cu El pe cale

Şi mă voi lepăda de ,,Eul meu”

Voi părăsi a necredinţei vale

Unde slujeam stăpânului cel rău.

De voi păşi pe ,,Calea umilinţei"

Nu mă voi ruşina să merg cu El

Căci vreau să fiu părtaş făgăduinţei 

Ce Dumnezeu  a spus-o la Betel.

Cu orice preţ de astăzi voi rămâne

Tot restul vieţii-al ,,Păcii mesager”

Şi-n lupta cu învăţături păgâne

S-arăt ,,Cărarea dreaptă” către Cer.

Cu tot ce sunt vreau să slujesc Iubirii

Page 6: poezii ILIE BELCIU.docx

Legat de lucruri veşnice de sus

Căci locul minunat al fericirii

E doar în părtăşie cu Isus. 

                                       Vei pleca

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 15/04/2012  10/10Media 10 din 1 vot

            Vei pleca

De esti sărac sau eşti bogat,Din lumea-aceasta vei pleca!!!!!Lăsând aici ce-ai adunat,Cu trudă-n toată viaţa ta.

Nici  banii, nici averea ta,Atunci nu-ţi vor fi de folos,Căci sus în cer te va urma,Doar ce-ai făcut pentru Hristos.

Ai fost aici mângâietor,Şi răni cu dragoste-ai legat?Ai fost cândva un ajutor,Acelui neajutorat?

Ai suferit îngenunchiat,Batjocura şi n-ai cârtit,Deşi  erai nevinovat,Tu ,,Preţul păcii" l-ai plătit?

N-ai dat cu piatra înapoi,Şi n-ai răspuns la rău cu rău,Ai socotit ca un gunoi,Plăcerea lumii-n jurul tău?

Când  crucea vieţii ce-ai primit,Te apăsa atât de greu,Ai mers pe cale neclintit,Încrezător în Dumnezeu?

Tu poţi privi spre Cer voios,Spre Locul minunat sublim,Căci vei intra victorios,În Noul sfânt Ierusalim!                                   

Muscă sau albină

Page 7: poezii ILIE BELCIU.docx

Autor: Ilie Belciu  |  Album: Diverse  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 02/11/2011  10/10Media 10 din 4 voturi

          Muscă sau albină

În mica mea grădină-n miez de vară,Când arşiţa-i mai blândă către seară,Privea-am cu drag în razele de soare,Albinele zburând din floare-n floare.

Lucrau de zor mereu neobosite,Cu gingăşie culegând grăbite,Polenul  din petale, auriu,Ce-l vor preface-n miere mai târziu.

Dar într-un colţ la groapa urâcioasă,Unde se-aruncă ce-i stricat prin casă,Cu-aceeaşi grabă muştele adună,Gunoaie, după datina străbună.....              În drumul ei spre casă o albină,Zburând prin a vecinului grădină,Acesta o-ntrebă: albină dragă,De unde vii, şi ce ai în desagă?

Albina  îi răzpunse zâmbitoare:De la vecinul tău, vai ce  splendoare!Are-n grădina lui flori minunate,De-acolo noi vom deveni bogate.....

O muscă se opri şi ea să spunăVecinului ce-i zise: ziua bună!Şi eu am fost dincolo în grădină,M-am desfătat din nou ca o regină.

A fost o zi plăcută şi frumoasă,Azi mult gunoi voi duce iar acasă....Când oare a putut s-adune,Vecinul tău atâta stricăciune?               Privesc şi meditez adânc la toate....Şi musca şi albina au dreptate!Căci în grădina mea sunt flori frumoase,Dar şi gunoaie hâde, urâcioase.

Numai, că fiecare se opreşte, La lucrul care inima-l doreşte....Albina caută flori înmiresmate,Iar musca doar gunoaiele stricate.

Privind la ce se-ntâmplă în grădinăEu mă întreb: Sunt muscă sau albină?

Page 8: poezii ILIE BELCIU.docx

Caut eu la semeni partea lor cea bună?Sau doar gunoaie precum musca-adună. 

Din casa unui prieten bun sau frate,Când plec adun gunoaiele stricate?Sau duc cu mine numai lucruri bune,Alese  cu cerească-nţelepciune...                   

Un prieten adevarat

Autor: Ilie Belciu  |  Album: Diverse  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 22/07/2011  0/10

        Un prieten adevărat

Un prieten credincios, adevărat,Îl poţi cunoaşte doar în strâmtorare,Când ai ajuns sărac din om bogat,Speranţele pe rând sau spulberat,Eşti nedorit şi poate alungat,Şi-n ochii lumii n-ai nici o valoare.

Doar Dumnezeu mai poate înjgheba,O prietenie sinceră, curată,Prietenii, uşor îi poţi avea,Când totul merge bine-n casa ta,Dar te vor părăsi în clipa grea,Că nu ţi-au fost prieteni niciodată.

Dar prietenul cinstit, neprefăcut,În vremuri grele dragostea-şi arată,Când eşti zdrobit, în pulbere căzut,El face tot ce poate fi făcut,Să dobândeşti din nou tot ce-ai pierdut,Fără-a gândi o clipă la răsplată.

Am cunoscut un prieten minunat,În anii tinereţii zbuciumate,De multe ori greşind , l-am întristat,Dar totdeauna ştiu că m-a iertat,Şi mi-a rămas prieten devotat,Tot restul vieţii plin de bunătate.

Dar într-o zi s-a rupt dintre cei vii,Cum se desprinde-o filă dintr-o carte,Un prieten bun, s-a dus în veşnicii,Lăsând în urmă bune mărturii,Dar bunătatea lui, î-mi va lipsi,Căci mi-a fost prieten  până la moarte.                                                    

Page 9: poezii ILIE BELCIU.docx

Toamna salvatoare

Autor: Ilie Belciu  |  Album: Diverse  |  Tematica: Incurajare Resursa adaugata de iliebelciu in 26/12/2010  10/10Media 10 din 3 voturi

                          Toamna salvatoare

La margine de crâng pe-o rămurică, ascuns de a vrăjmaşilor privire,Stătea cândva un pui de rândunică, cu chipul strălucind de fericire.Prin cântul lui de-o frumuseţe rară, din ceasul când în crâng se-arată zorii,Şi până-n ceasul cel târziu de seară, înveselea micuţul trecătorii.

Însă din baltă broasca urâcioasă, î-i puse rândunicii o-ntrebare:Auzi fiinţă gingaşă, frumoasă, cum poţi să cânţi cu-atâta-nflăcărare?Tu chiar nu ştii că vara-ncântătoare, cu tot ce vezi acum în jur va trece,Belşugul de verdeaţă şi mâncare, î-l va acoperi  zăpada rece.

Şi norii negri vor închide cerul, dezlănţuind în codrul des furtuna,Tu nu vei izbuti să lupţi cu gerul şi vei muri, sfârşind pe totdeauna.Când auzi sărmana rândunică, s-a întristat şi-a încetat să cânte,Căci inima i s-a umplut de frică, văzând pericolul ce-i stă de-acum nainte.

Şi cum stătea ea tristă pe crenguţă, gândind la iarna crudă care vine,O altă rândunică  bunicuţă, o întrebă:  drăguţo, ce-i cu tine?Mi-e teamă, simt adânc fiorul rece,   că-mi  spuse astăzi broasca urâcioasă,Cum  că al verii timp frumos  va trece şi va veni o iarnă  nemiloasă.

Aşa-i răspunse rândunica mamă, o iarnă va veni cu siguranţă,Dar nu fii tristă, să nu-ţi fie teamă! că pentru noi există o speranţă.Nainte de-a veni  iarna  cumplită, va fii o,, Toamnă blândă, răcoroasă”Când vom zbura spre-o ţară liniştită, cu hrană din belşug şi mai frumoasă.

Când auzi micuţa rândunică, ce-i spuse surioara ei mai mare,A început să cânte  fără frică, plutind în zbor sub razele de soare.....

Eşti disperat, ceva în loc te ţine, ai stat cumva la sfat cu ,,Mama broască”?Şi teama pentru ziua care vine, a început  în mintea ta să crească.Din cauza unor lucruri trecătoare, ţi-e inima acum îndurerartă,Şi nu-L mai lauzi cu-atâta-nflăcărare, cum î-L lăudai pe Domnul altădată.

Nu te lăsa învins de necredinţă, şi amăgit de voci înşelătoare!Că-n faţa unei ierni ce ameninţă, va fii o ,,Toamnă blândă, salvatoare”Când vom zbura în zări cu cei ce zboară  pe-ale credinţei aripi minunate,Spre locul unde-i veşnic primăvară,  în ,,Minunata veşnică cetate”.

Se clatină pământul

Page 10: poezii ILIE BELCIU.docx

Autor: Ilie Belciu  |  Album: Diverse  |  Tematica: Trezire si veghere Resursa adaugata de iliebelciu in 26/12/2010  0/10

            Se clatină pământul

Se clatină pământul, e teamă în popor,Nu ştim ce va fii mâine! auzi la orice pas,Cei ce şi-au pus nădejdea, crezând în banii lor,Privesc cu-ngrijorare puţinul ce-a rămas.

Ca vuietul ce vine adus de ape mari,Se-aude glasul lumii de teamă revoltat,Se clatină piciorul acum şi celor tari,Căci teama sărăciei ajunge şi-n palat.

Se-adună laolaltă ai lumii înţelepţi,Căutând să pună capăt  dezastrului cumplit,Dar pomul când e mare e greu să-l mai îndrepţi,De l-ai lăsat să crească de mic neîngrijit.

Un duh al lăcomiei în oameni a pătruns,O foame după lucruri stricate şi plăceri,Cu sabia în mână ,,Ahab” azi stă ascuns,Seteos cu preţ de sânge să facă noi averi.

Minciuna e cu cinste purtată peste tot,Miracolul Sodomei e astăzi printre noi,Câţi oare văd că-n lume trăim vremea lui Lot,Şi omul fără minte se scaldă în noroi.

Sunt vremurile triste, vestite-n prorocii,Şi ce va fi pricepe  doar cel neprihănit,Căci el şi-a pus nădejdea în Cel ce va veni,Curând pe nori ca Rege să fie proslăvit.

Neprihănitul vede un Braţ ocrotitor,Şi-atunci când  ameninţă în jur furtuna grea,Şi nu se-ngrijorează privind în viitor,Căci Dumnezeu în toate de grijă va purta.                                                                                Ilie Belciu

Doi fraţi

Autor: Ilie Belciu  |  Album: Diverse  |  Tematica: Zidire spirituala Resursa adaugata de iliebelciu in 26/12/2010  10/10Media 10 din 2 voturi

               Doi fraţi

Doi fraţi din lumea rea, deşartă, 

Page 11: poezii ILIE BELCIU.docx

Cu inima legaţi de glie,Cândva au început o ceartă, Pentru un petic de moşie.        Şi au ajuns cu-ngăduinţă,        Chiar la rabinul din cetate,       Rugându-l  dacă-i cu putinţă,       Ca să le facă el dreptate.Rabinul hotărî să-nveţe, Toată povestea cu răbdare,Apoi le zise: cu blândeţe,Nu vreau să fie dezbinare.      De vreţi să ştiţi cui aparţine,       Să întrebăm întâi pământul,      De-aceea cred că e mai bine,       Să-i ascultăm acum cuvântul.Se aplecă sub clar de lună,,Ca să asculte vocea blândă,A vetrei ce avea să spună,Cuvinte grele de osândă.      După un timp de rugăciune,      Trezit ca dintr-un vis de noapte,      Rabinul  cu înţelepciune,      Le spuse celor doi în şoapte:Pământul vechi de sub picioare,Să ştiţi că nu vă aparţine!Şi pentru vatra-i trecătoare,Să vă certaţi nu se cuvine.      Când ascultam culcat pe glie,       Mi-a spus pământul din livadă,      Că voi cei plini de lăcomie,       Foarte curând î-i veţi fi pradă.Plecându-şi capul cu ruşine,Cei doi s-au depărtat în zare,Văzând că nu le aprţine,Nimic din lumea  trecătoare. 

Vreme de pe urmă

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 20/03/2009  0/10

Vremea de pe urmă

Trăim azi vremea de pe urmă,Mari prorocii s-au împlinit,Mulţi s-au îndepărtat de turmă,Şi dragostea l-i s-a răcit.

Ioan ,,Apostolul Iubirii”

Page 12: poezii ILIE BELCIU.docx

E parcă tot mai ne-nţeles.În timp ce mulţi adepţi ai firii,Au  înspăimântător progres.

În lupta cruntă  pentru glorii,Şi ,,Punga plină cu arginţi”S-au înmulţit  iar vânzătorii,Chiar şi în rândul celor sfinţi.

E tot mai ne-încăpătoare,Din nou azi ,,Curtea lui Pilat”Pentru acei ce cu-nsetare,Vor ,, Sânge sfânt nevinovat”

De teamă poate sau ruşine,Mulţi de Hristos s-au lepădatDar prea puţini cum se cuvine,Î-şi plâng cu-amar a lor păcat.

Legaţi la stâlpul de tortură,Puţini creştini vei mai găsi,Dar mulţi aşteaptă plini de ură,Cu biciul gata a lovi.

Oglinda vieţii-ţi stă în faţă,E de ajuns doar să priveşti,Privind întreaga ta viaţă,De care parte  te găseşti?

Acum Isus încă aşteaptă,Să î-l primeşti în viaţa ta,O hotărâre înţeleaptă,Doar poate azi o poţi luoa.

Opreşte-te şi meditează,Pe ce cărare vei porni?Spre un sfârşit cumplit în groază,Ca Iuda pentru veşnicii?

S-au vei veni cu umilinţă,În faţa ,,Tronului ceresc”Să spui cu lacrimi de căinţă:Isuse, ştii că te iubesc!                                            

Orbirea

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 20/03/2009  0/10

Page 13: poezii ILIE BELCIU.docx

Orbirea                                                                                    1 Ioan 2:11Gândeşte-te o clipă, că într-o zi în zori,Când ai deschide ochii  cuprins de reci fiori,Ca pasărea în cuşcă  închis între pereţi,N-ai mai vedea lumina frumoasei dimineţi.

Te-ai ridica cu teamă din pat făcând un pas,Şi te-ar opri de-odată un ţăcănit de ceas,Ce sună ca un clopot şi-n groaznicul ecou,Din depărtata zare anunţă ceva nou.

Pui degetul pe pleoape şi tot nu poţi să crezi,Că e realitate  tu nu mai poţi să vezi.Şi-n mintea-ţi obosită de grijuri şi-ntristări,Pe rând se desfăşoară mulţime de-ntrebări.

Cum? Omul cel puternic ce-a fost până mai ieri,Un luptător în faţa cumplitelor poveri,Va fii de azi sărmanul la margine de drum?Şi-l vor privi cu milă prietenii de-acum?

De-ar fii un vis şi totuşi ar fii îngrozitor,De-aceea mulţumeşte-I, fii recunoscător,Acelui ce dă viaţă prin Har ochilor tăi,Să poţi vedea-n lumină izvoare, munţi şi văi.

Dar nu uita ce spune al ,,Vieţii sfânt Cuvânt”Că în  trăirea-ţi scurtă aici pe-acest pământ:,,Dacă urăşti un frate, doar unul e de-ajuns,  Eşti orb şi Adevărul de tine stă ascuns”

Această grea orbire e mult mai de temut,Că nu mai vezi nici groapa în care ai căzut.Şi stând în nepăsare acolo poţi muri,Semnându-ţi condamnarea  la iad pentru vecii.

Fă-ţi timp de cercetare acum nu amâna,Alungă orice ură pe veci din viaţa ta,Î-I cere astăzi milă ca orbul Bartimeu,Acelui ce dă pace iar sufletului tău.

E ceasul îndurării, mai este încă Har,Vederea se primeşte la Cruce încă-n Dar!Nu sta cu împietrire pe-al nepăsării val,Că-n Cerul Sfânt nu intră un ,,Orb spiritual”                                                                               

Să fii smerit

Page 14: poezii ILIE BELCIU.docx

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 07/02/2009  0/10

Mândria

Mulţi cred că este un păcat,Mai mic şi nebăgat în seamă,Ce  poţi să-l treci neobservat,Chiar prin a ,,Cerurilor vamă”

Mândria vine ca un vânt,Îi simţi plăcută  adierea,Dar de milenii pe pământ,Aduce după ea căderea.

În faţa ei şi cei mai tari,Î-şi pierd adeseori tăria,Un cuib pentru păcate mari,A fost  de mii de ani mândria.

Cei mândri doar se chinuiesc,Ca o corabie-n derivă,În tot ce fac nu propăşesc,Căci Dumnezeu le stă-mpotrivă.

Ei nu vor desluşi nicicând,A biruinţei mare taină:Cum poţi să străluceşti purtând,Voios a umilinţei haină.

Căci Dumnezeu de cel smerit,Se-apropie cu bucurie,El  dă un Har nemărginit,Celui ce fuge de mândrie.

Smeriţi-vă sub Mâna Sa,Având credinţă neclintită,Că Domnul vă va înălţa,Din nou la vremea potrivită.

Sunt gata să plec

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 07/02/2009  10/10Media 10 din 1 vot

Sunt gata să plec!

Un dor fără seamăn în suflet păstrez,

Page 15: poezii ILIE BELCIU.docx

Un vis pentru ,,Veacul ce n-are sfârşit”Cu toată fiinţa din zori să lucrez,În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit.

Pe ,,Stânca vieţii” să stau neclintit,Şi-n Ceruri palate  mai mult  să zidesc,Mereu zi şi noapte  deplin pregătit,Să plec înspre ,,Ţara eternă” doresc.

Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer,Pe ,,Malul speranţei” să fiu ca un far,Prin lume al Păcii smerit mesager,Ce poartă ,,Drapelul salvării” prin Har.

O clipă din viaţă să treacă nu vreau,În care să nu împlinesc Voia ta,Pe Braţul Tău tare smerit vreau să stau,Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea. Fiorii plecării din lumea de chin,Nu vreau niciodată în suflet să-i am,Ci dorul de Cerul cel veşnisc senin,Să-mi toarne în suflet al păcii balsam.

Mulţi ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc,Cu Tine Isuse trăiesc fericit!Şi dacă ar fii drumul meu să-l sfârşesc,Să fiu totdeauna de zbor pregătit.  Şi dacă ar fii prin necazuri şi chin,În ,,Valea umbrită de moarte” să trec,Şi-n ziua durerii şi-n ceasul senin,Să pot spune Doamne: Sunt gata să plec!                                                                                  

Adevărata putere

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 21/09/2008  10/10Media 10 din 2 voturi

Adevărata putere

Să nu-ţi doreşti în viaţă bani mulţi şi bogăţii,Că vei simţi pe umeri curând povara lor,Ci mai degrabă caută  prin har să poţi  trăi,Chiar şi în sărăcie mereu mulţumitor.

Să fii în orice vreme al păcii mesager,Când te opresc vrăjmaşii şi te întorc din drum,

Page 16: poezii ILIE BELCIU.docx

Nu cere-n rugăciune să vină foc din cer!Şi împotrivitorii să se prefacă-n scrum.

Fii plin de-ngăduinţă, plăcut Lui Dumnezeu,Şi mergi pe ,,Calea Crucii"  umil şi răbdător,Căci cel ce face pace lăsând din dreptul său,Găseşte totdeauna un drum ocolitor.

Nu te ruga ca munţii ce stau în calea ta,Să se transforme-n locuri întinse fără văi,Căci doar pe vârf de munte urcând te poţi salva,Când valea e cuprinsă de-a focului văpăi.

Să nu te înspăimânte cărările prin munţi,Căci munţii cu prăpăstii au frumuseţea lor,Dar  cere-n dar putere oricând  să le înfrunţi,Şi peste mari prăpăstii să treci biruitor..

Să nu te temi vreodată de apele adânci,Şi-n negura furtunii să nu priveşti în jos,Ci mai degrabă-nvaţă să urci mai sus  pe stânci,Unde n-ajunge valul când vine furios.

Nu-i tare cel ce banii îi flutură în vânt,Şi glasul şi-l ridică deasupra tuturor,Căci va cădea odată ca frunza la pământ,Şi banii-n ziua-aceea  nu-i sunt de ajutor.

Puternic e acela ce-n ceasul cel mai greu,Nu se apleacă-n faţa cumplitelor poveri,Ci fără nici o teamă se-ncrede-n Dumnezeu,Simţindu-I plinătatea Divinei Lui Puteri.

Nu uita de unde ai plecat

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 22/07/2008  10/10Media 10 din 1 vot

 

 Nu uita de unde ai plecat!

Dacă în depărtări te poartă soarta,Şi poate ai uitat  al tău trecut,Copile treci şi mai deschide poarta!Căsuţei dragi în care ai crescut.

Te-aşteaptă-n sat grădina părăsită,

Page 17: poezii ILIE BELCIU.docx

În care nu mai creşte decât fân,Şi pe o bancă veche, ruginită,Mămica ta şi  tatăl tău bătrân.

Fă-ţi timp să treci pe uliţa-ndrăgită,Şi-un cântec din pruncie să îngâni,Ca să nu uiţi găleata învechită,Şi scârţâitul roţii de fântâni.

Opreşte-te să vezi bisericuţa,Unde cândva de paşti sau de crăciun,Venea-i cu drag condus de bunicuţa,Şi-ai  învăţat  să fi un pic mai bun.

Treci pe la şcoala unde prima dată,Ai mers sfios în  haină de şcolar,Ca să nu uiţi de clasa-nunecată,Şi  pantalonii rupţi la buzunar.

În satul cu poveşti nemuritoare,Găsive-i totdeauna lucruri noi,Copile drag plecat în depărtare,Mai vino câteodată înapoi!

                      

Aşteptarea

Autor: Ilie Belciu  |  Album: Dorinţe sfinte  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 26/04/2008  10/10Media 10 din 5 voturi

          Aşteptare

Sub coaja de ou se aude mişcare, Căci puiului traiul de-aici nu-i mai place,Aşteaptă să vină doar clipa în care,Ieşi-va afară din mica găoace.

Departe, uitat jos, acolo în tină,Sub gheaţă, în frig, ghiocelul aşteaptă,Să vină o zi cînd voios spre lumină,Să poată străbate zăpada-ngheţată.

Căzut în genunchi adevărul suspină, Aud glasul lui printre noi murmurând,Dar vine o zi cînd va fi iar lumină, Aştept ziua aceea să vină-n curând.

Minciuna atunci va fugi ruşinată,   Acolo-n adâncuri în neagra-nchisoare,

Page 18: poezii ILIE BELCIU.docx

Atunci printre oameni va fi întronată,  Lumina adevărului, marele Soare.

Un suflet ce-a fost cândva pradă-aroganţei, Cu ochii-n păjanjeni plângând mai aşteaptă,Să vină o zi, ziua sfântă-a speranţei,   În care va fi judecata cea dreaptă,

Când uşa de gratii se dă la o parte,  Acelor ce-au fost condamnaţi fără vinăO vai ! Aşteptare, cât duci de departe  De ei, ziua aceea frumoasă, senină?

Un pat ţine parcă legată-n zăvoare,  O fiinţă ce parcă-i acolo de veacuri,Visând zile bune şi vremi mai uşoare,  Aşteaptă să-i vină  de undeva leacuri.

Cât eşti de amară  cumplită-aşteptare?  Când laşi reci în suflet fiori ca de gheaţă,Întreci câteodată-ndelunga răbdare,   Şi multora eşti o povară-n viaţă.

Pe-o uliţă-ngustă-ntr-un colţ de cetate,  Aşteaptă Mireasa frumos pregătităCu albe veşminte sclipind de curate,  Un ceas când va fi de-al ei Mire răpită.

Mă-ntreb de ce oare-i atît de sfioasă?   De ce are lacrimi de dor în privire?Cât oare aşteaptă frumoasa Mireasă  Aici fericită să vină-al ei Mire?

Copiii ce-i cunoşti din privirea amară,  Aşteaptă  să vină iar, Tata acasă,Vai! Lungă-aşteptare din zile de vară,  Durere ce nu poate fi înţeleasă.

Coboară din cer rând pe rînd îngeraşii,  Să mângâie suflete-n clipele grele,Mamelor ce-aşteaptă plângând copilaşii,  Ce cândva-au plecat sus, acolo-ntre stele.

Aşteaptă slujbaşul răsplata să vină Şi boul aşteaptă ieşirea din jugFecioare aşteaptă veghind în lumină, Căci au în candele, ulei din belşug.

Ce bine-i să ştii când  eşti frânt de durere,  Să pui cămăruţei în taină zăvorul,Aici să te-nchini Lui  Isus în  tăcere,  Şi-apoi să aştepţi de la El, ajutorul,

Căci tot ce e bun de la Domnul coboară,   

Page 19: poezii ILIE BELCIU.docx

Spre noi într-un val uriaş de-ndurare,Doar El ne trimite în clipa amară,  Nădejde şi pace în lunga-aşteptare.

Nu veşnic va fi norul greu şi furtuna,  Pe marea vieţii va fi iarăşi soare,Tu însă, fii treaz şi veghează într-una,  Fecioară-nţeleaptă ce stă-n aşteptare!

                                         Amin             Ilie Belciu Ianuarie 2004

Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 17/04/2008  0/10

         Cercetare

Opreşte-te un ceas din alergare,Prieten drag prin lume călător,Să  stai smerit în duh de cercetare,Alături de al tău Mântuitor.

Priveşte-L pe cărarea suferinţei,Purtând ca El în camera de sus,Lighianul şi prosopul umilinţei,Urmându-L toată viaţa ta supus.

Să stai deschis cum n-ai mai stat vreodată,În faţa unui Fiu de Dumnezeu,Să-ţi poţi vedea viaţa zbuciumată,Şi să-l întrebi: Nu cumva sunt şi eu?

Acel ce cândva te-a vândut Stăpâne,Pentru o pungă plină cu arginţi,Şi m-am ascuns apoi fără ruşine,Pentru  o vreme-n  rândul celor sfinţi.

Să vii cu El acolo în grădina,Unde a plâns şi Petru-ngenunchiat,Să-ţi recunoşti păcatul, să-ţi plângi vinaDacă şi tu cândva te-ai lepădat.

De Cel ce te-a creat, dându-ţi suflare,Zicând : eu nu-L cunosc, nu l-am văzut,,Când te-ai oprit cândva din întâmplare,La sfatul celor răi pe-un drum pierdut.

Nu încerca pe  căi ocolitoare,Să-ţi speli vinovăţia ca Pilat. Atât cât mai există îndurare,În Sângele Lui Sfânt poţi fii spălat.

Page 20: poezii ILIE BELCIU.docx

Vino acolo-n ,,Dealul căpăţânii"La Golgota cum a venit Ioan,S-auzi prin vremi batjocura mulţimii, Şi loviturile barbare de ciocan.

Aici să-ţi înţelegi deplin menirea,Trăirii tale pe acest pământ,Ca să vesteşti celor din jur Iubirea,Ce ne-a lăsat-o Cel de-apururi sfânt.

Pace vouă

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 13/04/2008  0/10

Pace vouă!

Coboară peste lume ca un covor de rouă,O veste minunată din veacuri ce-au trecut,Isus plin de blândeţe n-e zice: Pace vouă!Acelor ce prin grijuri azi pacea şi-au pierdut.

Priviţi Mâinile-ntinse spre noi cu îndurare,Un Dumnezeu puternic spre noi sa coborât,Întins pe lemnul crucii El suferă şi moare,Plătind în locul nostru păcatul cel cumplit.

A luat a noastră mână cu multă gingăşie,Şi-a puso-n Mâna Tare a Tatălui cel Sfânt,El a venit din ceruri s-aducă armonie,Şi pacea Lui cerească pe-acest  străvechi Pământ.

El a făcut să cadă-acel zid de despărţire,Ce răul îl făcuse-ntre noi şi Dumnezeu,El a rămas prin veacuri exemplu de iubire,Acelor ce-i urmează trăind cuvântul său.

Câţi vor primi azi oare?  În dar Pacea Lui sfîntă,Ce-a fost adusă  lumii  căzută-n dezbinare,Câţi vor cădea sub cruce? Cu inima înfrântă,Sătui de faima lumii şi-a ei plăceri amare.

Ascultă glasul dulce ce cheamă cu iubire,Nu mai căuta la oameni degeaba alinareÎntoarce-te la Isus şi vină-ţi iar în firePrimeşte  Pace  Sfântă şi  binecuvântare                                                     Amin                 Ilie Belciu

Page 21: poezii ILIE BELCIU.docx

 iarăş primăvară

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 13/04/2008  10/10Media 10 din 2 voturi

       E iarăş primăvară

De mii de ani în prag de primăvară,Cum zorii vin în orice dimineaţă,Un Soare veşnic face să dispară,Ca prin minune gerul de afară,Şi  Mâna-I tare face să răsară,Covorul fără seamăn de verdeaţă.

Ca nişte mesageri apar în zare,Purtând în suflet dorul de acasă,Nenumărate păsări călătoare,Se-ntorc la noi din marea depărtare,Vestind încă un an de îndurare,Şi-o primăvară dulce şi frumoasă.

Tablou de o splendoare ne-ntâlnită,Cu flori ce se întrec în frumuseţe,Natura minunat împodobită,A fost de Tatăl iarăş pregătită,Să dea Pământului de veacuri neştirbită,An după an aceeaş tinereţe.

Dar tu sărmane om, n-ai bucurie,Nu poţi să vezi  comori ce te-nconjoară,Eşti parcă cufundat în agonie,Ţi-e inima de adevăr pustie,Şi parcă-n drumul tău de-o veşnicie,N-ai mai avut în suflet primăvară.

Trezeşte-te! în cer e sărbătoare,Prin văi smochinul iarăş înfrunzeşte,E pe sfârşite vremea de-ndurare,Vino la Cruce să primeşti iertare!Sărmane om lovit de grea-ncercare,Isus Mântuitorul te iubeşte!

                                     

Rătăcire

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 07/04/2008  0/10

Page 22: poezii ILIE BELCIU.docx

           Rătăcire

Pe drumul nepăsării alergând,Se-ndreaptă omenirea spre pierzare,Coboară-n întuneric aruncând,Din mintea lor ce-i bun şi de valoare.

Privim cum se înalţă azi din nou,Cetăţile  Sodoma şi Gomora,Cum veşti murdare cu un trist ecou,Sunt tot mai mult pe placul tuturoara.

Nu-i ştire bombă şi nu-i de citit,Chiar dacă pentru oameni  e minune,Când un sărman de boală chinuit,E vindecat doar printr-o rugăciune.

Nu i se pare nimănui util,Să scrii că a-nflorit din nou livada,S-au că din bunătate un copil,Pe un bătrân la ajutat să treacă strada.

O vorbă rea e dusă ca de vânt,Şi drumul ei stricat n-are hotare,Dar vorba bună astăzi  pe pământ,O întâlnim în cercuri tot mai rare.

Din miile de ore de program,Pe care omul la vizionează,Mă-ntreb în câte oare e balsam?Pentru un suflet care sângerează.

În vremea noastră nu-i mai de succes,Un film cu miei ce zburdă pe câmpie,O viaţă liniştită fără stres,Şi cântecul scăldat în armonie.

E trist, dar în acest  coşmar,Societatea noastră-i îmbătată,De farmecul mesajului amar,Din filmele şi muzica stricată.

Şi pruncii ne adorm încetişor,Privind cu drag la filmele de groază,Dar nu ne întrebăm în visul lor,Ce duhuri negre poate-i cercetează?

Prieten drag opreşte-te din drum,Dacă mai mergi pe-o cale rătăcită,Căci nu-i târziu să-ncepi măcar acum,Cu Dumnezeu o viaţă împlinită.                                                               Ilie Belciu

Page 23: poezii ILIE BELCIU.docx

Frumuseţea naturii

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 27/03/2008  0/10

     Frumuseţea naturii

Într-o poiană sus pe vârf de munte,Pe-un trunchi de lemn cu muşchi acoperit,Stau şi privesc în jur lucruri mărunte,Ce Bunul Dumnezeu le-a pregătit,

Ca omul să se bucure de ele,Minunile divinului decor,Legate cantr-o salbă de mărgele,De Mâna unui Mare Creator.

Frumoasă e poiana-npodobită,Cu un covor de flori înmiresmat,Ce se deschid prin iarba înverzită,De parcă-un grădinar le-a semănat,

Copaci bătrâni cu crengile-ncâlcite,Ce scârţâie-n bătaia unui vânt,Ca sunetul viorii obosite,Ce zi de zi repetă-acelaş cânt.

Şi într-un cor cântând în armonie,Mulţimi de păsărele se unesc,Neobosite până-n seara cea târzie,Din cântul lor frumos nu se opresc.

Sub mângâierea razelor de soare,Şi adierea unui vânt uşor,Parcă trăiesc un vis frumos în care,Şi timpul s-a oprit aici din zbor.

Pun de o parte ceasul de pe mână,Dorind să nu-l mai văd măcar o zi,Căci parcă ţăcănitul lui se-ngână,Cu-ale naturii mari minunăţii.

Vreau să păstrez imaginea frumoasă,În adâncimea sufletului meu,Şi să mă-ntorc de-aici din nou acasă,Încrezător mai mult în Dumnezeu.

Căci cel ce poate valuri să oprească,Şi păsărilor hrană să le dea,Natura minunat să-mpodobească,De grijă totdeauna-mi va purta.

Page 24: poezii ILIE BELCIU.docx

                                                      Martie 2008  Ilie Belciu

Ghetsimani

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 21/03/2008  0/10

          Ghetsimani

Dacă vreodată ai pornit ,Prin praful miilor de ani,Să cauţi în duhul zdrobit,Un Miel ce-a fost cândva jertfit,Va fi un ceas când negreşit,Vei trece şi prin Ghtsimani.

Vei întâlni mulţi peregrini,Veniţi cu dorul de-a vedea,Priveliştea unei grădini,Acei îmbătrâniţi măslini,Bujori înmirsmaţi şi crini,Şi-o piatră ce ascunde-n ea,

Istoria de ne-uitat,A Lui Isus ce plânge,Pe piatra rece-ngenunchiat,Atât de greu împovărat,În cât sudoarea-I s-a schimbat,În  picături de sânge.

Spre Tatăl Sfânt din Cer, striga,În chinuri ca de moarte, Rugându-L dacă s-ar putea,Paharul greu al depărta,Căci vina mea şi vina ta,Era prea greu s-o poarte.

Măslinii, martori de temut,Depun azi mărturia.Căci sunt acei ce au văzut,Cum Iuda doar cu un sărut,Ca un străin necunoscut,Vându-se pe Mesia.

Sărmane om seteos de bani, Scăldat în suferinţă,De peste două mi de ani,Un drum pavat cu bolovani,Te duce până-n Ghetsimani,

Page 25: poezii ILIE BELCIU.docx

Ca să găseşti credinţă..                                    

Treziţi-vă

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 20/03/2008  10/10Media 10 din 1 vot

                    Treziţi-vă!

Ca suflul unui vânt puternic ce-nalţă valuri mari pe mări,Se-aude vuietul oştirii satanice în depărtări,Mai mult acum ca niciodată vrăjmaşul luptă înrăit,Că zilele-i sunt numărate şi vremea lui e pe sfârşit.

Prin servii lui cu viclenie el se strecoară printre sfinţi,Cu vorbe dulci amăgitoare, făcând chiar rugăciuni fierbinţi.Însă Isus n-a dat uitării poporul Lui cel sfânt nicicând,El a avut dintotdeauna  străjeri ce-n noapte stau veghind.

Se-aud paşi grei încet cum urcă, în miez de noapte sus pe zid,Şi scârţâind din temelie porţile răului se-nchid.Căci s-au trezit gata de luptă cei ce prin Har au fost chemaţi,Să stea de veghe în cetate cu Adevărul înarmaţi,

Cu sabia şi armătura Credinţei lor de ne-învins,Plini de Iubire, Pace sfântă şi râvna care i-a aprins.Strigarea lor se-aude astăzi din răsărit până-n apus,Acum  vremea cercetării, curând va reveni Isus!

Treziţi-vă! strigă străjerii, destul cu-al nepăsării somn,E vremea să-l cinstim  cu toţii, în inimi pe Hristos ca Domn!Ceştini! îndepărtaţi trăirea, evlaviei de fome reci,Căci drumul ei curând sfârşeşte în focul iadului pe veci.

Alăturaţi-vă mulţimii ce stă de veghe-n orice ceas,Printr-o trăire-n curăţie şi dragoste la orice pas.Eu am răspuns chemării sfinte, prin Har am devenit străjer,Şi m-am legat cu toată fiinţa şi tot ce sunt numai de Cer.

În orice zi Cerescul  Tată, î-mi prin Duhul Său cel Sfânt,Călăuzirea minunată, în lupta pe acest Pământ.De când i-am cunoscut Iubirea eu nu mai pot să tac şi spun,Despre Lucrarea-I minunată, cât e de-ndurător şi Bun!

Când trec prin văi întunecoase, şi cerul e-ncărcat cu nori,Când inima mi se-ntristează  şi simt ai răului fiori,Chem totdeauna prin credinţă în ceasul greu întunecat,Puterea Sângelui de Jertfă pe Crucea Golgotei vărsat.

El spulberă şi-alungă ceaţa poverilor din calea mea,

Page 26: poezii ILIE BELCIU.docx

Mă trece-nvingător în pace prin orice uneltire rea.De ce mai staţi la îndoială? Creştini ce numele-I purtaţi,Isus curând pe nori se-arată, fiţi gata să-L întâmpinaţi!                                                          

Desculţ, pe cărări presărate cu spini

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 19/03/2008  10/10Media 10 din 1 vot

        Desculţ pe cărări

Desculţ pe cărări presărate cu spini,Cu tălpile pline de sânge,Isuse venit-ai din cer să alini,Durerea acelui ce plânge.

Umil ai trecut prin al morţii cuptor,Răbdând suferinţa-n tăcere,Să dai o speranţă acelor ce mor,Căci fi-va-n curând o-nviere.

Ai fost pentru cei rătăciţi un Păstor,Ce turma sub pază şi-o ţine,Deschisa-i o uşă spre har tuturor,Ce vor să se-ntoarcă la tine.

Lăsat-ai o turmă întreagă plecând,Să cauţi pe cărări depărtate,O oaie ce umblă prin văi rătăcind,Departe de-a Ta bunătate.

Cu sufletul frânt de-a pierzării dureri,Tu cauţi până-n ceasul din urmă,Pe cei ce robiţi de a lumii plăceri,Plecat-au departe de turmă.

Cândva într-un ceas de-ntuneric cumplit,Adânc cufundat în ruşine,Isuse văzut-am ce mult mai iubit,Şi cât ai făcut pentru mine.

Căci Tu eşti acel ce de veacuri iubind,De cei păcătoşi se îndură,În mila Ta mare trăiesc ei simţind,A braţelor Tale căldură.                                           

Page 27: poezii ILIE BELCIU.docx

Nu judeca!

Autor: Ilie Belciu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 12/03/2008  0/10

               Nu judeca

Nu te grăbi să judeci niciodată,Pe cel lovit de crunta încercare,Şi să nu crezi că eşti mai bun vreodată,Mai drept, mai sfânt, sau vrednic de-ndurare.

Stai mai de grabă sincer în lumină,Şi î-ţi priveşte marea-ţi răutate,Priveşte-n tine, la cumplita-ţi vină,Să poţi vedea Cereasca Bunătate,

Ce fiecare zi şi ceas, ţi-l dăruieşte,Ca unui fiu în dar Cerescul Tată,Vezi dacă eul tău mai preţuieşete?Această Dragoste din plin nemeritată.

Nu-ţi este dat să judeci pe-al tău frate,Când vreun necaz în viaţă îl loveşte,Na-i dreptul să-l priveşti cu răutate,Zicând că Dumnezeu îl pedepseşte.

Doar Dumnezeu cunoaşte toată taina,Celui lovit de cruntă suferinţă,El ştie de ce poartă unii haina,Mânjită cu necaz şi umilinţă.

El ştie unde-i capătul tăcerii,Lăsată de-ntrebările amare,El poate pune stavilă durerii,Şi ceasurilor grele de-ncercare.

Orice urgie este-ngăduită,De Dumnezeu a tot Stăpânitorul,Şi viaţa ta clipită de clipită,O ştie El a tot Cunoscătorul.

El ne arată multă-ngăduinţă,Păzindu-ne de-a răului furie,Dar dacă nu venim la pocăinţă,Toţi vom pieri la fel printr-o urgie!                                                                                                                      0/10

              

                 La Marea Galileii

Page 28: poezii ILIE BELCIU.docx

Eram la Marea Galileii, pe ţărm privind în larg sfios,Şi-mi aminte-am cum altădată, pe mare predica  Hristos.Aici El învăţa  pe oameni o Cale demnă de urmat,O-nvăţătură minunată, ce mii de vieţi a transformat.

S-au dus de mult acele vremuri, lăsând în urmă un ecou,Ce mă ajută prin credinţă, să retrăiesc acest tablou.Lipseşte azi corăbioara, în care Isus liniştit,Dormea când valurile mării cu forţă s-au dezlănţuit.

Însă aud parcă un strigăt, privind acest decor sublim,Învăţătorule, ai milă! Nu-ţi pasă oare că pierim?Lipsesc atâtea lucruri astăzi, din acest minunat decor,Nu sunt pe mare ucenicii, nici cei ce-l aşteptau cu dor,

Pe Isus să le mai vorbească, aici pe mal cu-atâta drag,Dar glasul Lui încă răsună, peste al anilor şirag,În vremea noastră zbuciumată de-atâta ură şi război,Isus pe mal stă şi priveşte, cu ochii-nlăcrimaţi spre noi,

Zicând:  copii, veniţi la Mine!  poverile să vi le iau,Să vă învăţ ce-i fericirea, şi pace-n suflet să vă dau.Căci Isus e aici şi astăzi, acelaşi Fiu de Dumnezeu,Eu simt acum cum potoleşte, furtuna din sufletul meu.

                      

    Părinţii

Adesori în clipe de tăcere,Când flacăra-amintirilor se-aprinde,Ne umple inimile de durere,Un dor ce fiinţa-ntreagă ne cuprinde.

De acei ce sunt au fost şi vor rămâne,Părinţii noştrii dragi din totdeauna,Căci gânduri despre ei ne sunt stăpâne,În nopţile când ne veghază luna.

Mai auzim din depărtări încă ecoul,Chemărilor de-acasă din pruncie,Şi-n ochii-nbătrâniţi avem tabloul,Părinţilor plecaţi în veşnicie.

Cum praful se aşterne pe o carte,Peste povestea lor se-aşează  anii,Dar noi nu vom uita până la moarte,Ce mult făcut-au pentru noi, sărmanii.

Page 29: poezii ILIE BELCIU.docx

Nu cred vom uita întreaga viaţă,Cum alergau din zori şi până-n noapte,Ce urme-adânci li s-au brăzdat pe faţă,În urma alergării zbuciumate.

Căci şi-au dorit copiii lor să fie,La loc înalt într-o viaţă lungă,Luptând pentru aceea bogăţie,La care ei nu au putut s-ajungă.

Am vrea să fie lângă noi părinţii,Să-şi vadă azi nepoţii-n număr mare,Să-i urmărească cum le iasă dinţii,Şi cum fac primi paşi pe-a lor picioare.

Părinţi ce greu învingeţi bătrâneţea,Şi aşteptaţi plângând o mângâiere,Să vă aline Dumnezeu tristeţea,Şi să vă ocrotească cu putere.

Încovoiaţi pe cârjile-nvechite,Abia mişcaţi slăbitele picioare,Voi dragi părinţi, cu feţe-nbătrânite,Ce daţi cu-adevărat lumii valoare.

Să vă dea Cerul, binecucântare,Dorinţele vă fie împlinite,Şi Dumnezeu în marea-i îndurare,Să vă dea multe zile fericite.                                      

Bulbul de crin

În ceasurile vieţii, cînd treci prin încercare,Nemulţumit  de gîndul, că nu ai propăşire,Cînd ai în jur doar lucruri, stricate şi murdare,Ce nu pot să-ţi aducă, decît dezamăgire.

Priveşte-n taină cîmpul, cînd crinii sînt în floare,Şi te întreabă oare de unde-au frumuseţea?Căci doar avînd răspunsul, la marea-ţi întrebare,Vei alunga din viaţă,  necazul şi tristeţea.

Un bulb de crin  nu este, frumos la-nfăţişare,Dar cîndva de o mînă, e pus acolo-n groapă,Acoperit de tină, călcat chiar în picioare,De parcă-i sortit morţii, în lumea-ntunecată.

Dar el aşteaptă-n taină, să vină ziua-n care,

Page 30: poezii ILIE BELCIU.docx

El va străpunge tina, ce-i stă acum în faţă,Şi absorbind cu sete, căldura de la soare,Se va-nălţa-n lumină, pentru o nouă viaţă.

Aici în lumea nouă, sub bolta cea senină,Nu-şi mai aduce-aminte, parcă de vechea-i soartă,Şi din noroiul negru, din groapa cea cu tină,El scoate frumuseţea, ce numai crinii-o poartă.

Învaţă, de la bulbul de crin, ce-i fericirea, De a-ţi schimba viaţa, deplin prin transformare,Din murdăria urii, tu să înalţi iubirea,Să poţi fi pentru alţii, o binecuvîntare.

Greşeli în dragoste

Trăieşte-n duh de chibzuinţă,În tot ce faci să nu te-nşeli,Fii tot mai plin de-ngăduinţă,Ca să n-ajungi din neştiinţă,Să vezi cu câtă uşurinţă,Şi-n  dragoste  se fac greşeli!

Poate ai vrut să-ţi scoţi din minte,Povara unor îndoieli,Şi mai târziu ai luoat aminte,Că doar prin câteva cuvinte,Şi-n dragostea cea mai fierbinte,Adeseori se fac greşeli.

Ai vrut prin vorbe-nşelătoare,Vinovăţia să ţi-o speli,Şi-ai constatat cu întristare,Că vorbele amăgitoare,Chiar poate spuse la-ntâmplare,În dragoste sunt mari greşeli!

Ai dărâmat o prietenie,Prin necinstite socoteli,Otrăvitor  poate să fie,Un singur strop de lăcomie,E trist, dar simţi cât de pustieE dragostea când faci greşeli!

                                                                             Ilie Belciu 

Cântarea cântărilor cap. 5

Autor: Ilie Belciu  |  Album: II  |  Tematica: Diverse Resursa adaugata de iliebelciu in 27/02/2008  10/10

Page 31: poezii ILIE BELCIU.docx

Media 10 din 2 voturi

   Cântarea cântărilor cap.5

Î-L caut pe Preaiubitul meu, în noapte,Şi oameni răi cu faţă nemiloasă,Se uită cu dispreţ vorbind în şoapte,Căci nu-nţeleg durerea ce m-apasă.

Voi fiice din ,,Cetatea  minunată"Dacă Iubitul meu vă iasă-n cale,Să-i spuneţi căci  mie inima-ntristată,Şi sufletul  zdrobit de plâns şi  jale.

Adorm târziu dar inima-mi veghează,Împovărată de acelaş dor fierbinte,Şi-n visul meu cu drag mă cercetează,Alesul inimii prin dulcele-I Cuvinte.

Nu pot să-L uit căci n-are asemănare,În bunătate şi în frumuseţe,Nu-i nimeni ca şi El la-nfăţişare,Cu Faţă blândă, plină de tandreţe.

Pe Capul Lui frumos ca o cunună,Cu  aur preţios împodobită,Pletele-I negre la un loc se-adună,O frumuseţe nemaiîntâlnită.

Obrajii Lui  frumoşi ca o grădină,Cu minunate flori înmiresmate,Şiruri de crini ce râd parcă-n lumină,Sunt buzele-i cu smirnă încărcate.

Ca marmora sunt sfintele-I PicioareŞi taina lor nu-i nimeni s-o dezlege,Doi porumbei pe margini de izvoare,Sunt Ochii Preaiubitului meu Rege.

Mâinile Lui sunt ca nişte inele,De-un Meşter fără seamăn prelucrate,Din aur de sclipirea unei stele,Cu pietre preţioase ferecate.

Aşa este Iubitul meu, o Faţă,Ce mintea mea nu poate s-o descrie,Î-I dăruiesc acum întreaga viaţă,Ca  să trăiesc cu El  o vşnicie.                                                            Februarie 2008 Ilie Belciu

Stres...

Tu cauţi printe stele un „Loc de vînzare"Şi-acolo să-ţi faci, cum şti tu adăpost

Page 32: poezii ILIE BELCIU.docx

Să scapi din această cumplită-nchisoare,Căci vrei să fi liber, aşa cum ai fost.

Ai vrea să te-ascunzi, de privirea cea hîdăAcelor ce mint cu tupeu pe ecran,De feţe crispate, ce-ncearcă să rîdăTăindu-ţi adesea, al vieţii elan.

Nu poţi să mai suferi lumina  gălbuie,A tubului vechi şi murdar de neon,Că-ţi este viaţa, bătută în cuie,Legată de-acel, blestemat telefon.

Şi-n somn parcă-ţi sună, în cap megafoane,Dar nu poţi pricepe, ce zgîrîie-n ele,Căci cîinii în labe azi ţin microfoane,Şi-n loc să mai latre, ei cîntă manele.

Tu cauţi de-aşa „Zişii prieteni" scăpare,Să-ţi faci fără prieteni, un nou început,Că  vezi cum te caută, cu neruşinare,Cînd nu au altceva mai bun de făcut.

Ai vrea ca să zbori, sus acolo pe lună,Departe de-al soarelui nosrtu apus,Să scapi de nevasta, ce-ncearcă să-ţi spunăCe  bine ar fi, de ai fi mai supus.

Să scapi de centura, ce zilnic te leagă,De scaunul de fier, din maşina ta veche,De  cartea de credit, ascunsă-n desagă,Şi banii ce-ntruna, te trag de ureche. 

Acestea-s doar cîteva vorbe-aberanteIeşite din mintea-obosită de stres,Sînt pure-adevăruri, dar nu şi calmante,Depinde de ce fel de viaţă-ai ales.

Există un fel, de viaţă frumoasă,Şi-aici pe acest vechi pămînt, zbuciumat,Dar trist e că  omul, se-nchide în casă,Şi  nu se mai lasă, uşor învăţat.

Căci mintea  îi este, de grijuri  blocatăSperanţele lui, sînt pierdute-n abisDar eu am găsit, printre cărţi aruncată,O carte frumoasă şi-acolo e scris:

Că este-o  Persoană, cu forţe divine,Ce grijile noastre le poate  purta,Eu am pregătită oricînd pentru tine,Adresa la care, îl  poţi  tu căuta.

Page 33: poezii ILIE BELCIU.docx