O Carte mai puțin în capul meu - de Patrick Calinescu

5/12/2018 O Carte mai putin în capul meu - de Patrick Calinescu - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/o-carte-mai-puin-in-capul-meu-de-patrick-calinescu 1/18



Patrick Călinescu

O carte mai puțin în capul meu

- proză scurtă -



© 21 Patrick Călinescu

© 21 Herg Benet Publishers, pentru prezenta ediţie

Herg Benet PublishersStr. Dr. Burghelea 22, sector 2, Bucureşti, România [email protected]

Fotograe copertă: © Yuri Arcurs

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiCĂLINESCU, PATRICK O carte mai puțin în capul meu / Patrick Călinescu. -

Bucureşti: Herg Benet, 21ISBN 978-66-92892--5

821.15.1-2



Patrick CălinescuO carte mai puțin în capul meu

- proză scurtă -



Patrick Călinescu s-a născut pe 19 noiembrie 1976, în Iași.

A urmat studii de lologie și a publicat in revistele Tomis, Vatra,Convorbiri literare și în e-revistele EgoPHobia, AgoraONLINE,Respiro, Liternet, Tiuk!.

Prima sa carte, Textul dintre texte , a apărut în 2 la editura Aula din

Braşov.

O a doua carte, Stele verzi, este un experiment virtual intitulat «romanonline», şi a apărut pe parcursul anului 29, în oileton, în cadrule-revistei EgoPHobia.

Blog personal: www.jurnaleidotomic.egophobia.ro ( patronat de e-revistaEgoPHobia).



Mie.Pentru răbdarea

pe care am avut-osă umplu atâtea pagini,

dar şi pentru voinţa,supraomenească,

de a f rezistat tentaţiilor

anti-auctoriale.



Repetabilul Irepetabil

Merg la club în ecare noapte și selectez ete, una ladouăzeci și patru de ore, pe criteriul plânsului. Care, din-tre toate, lăcrimează mai bine, și ale cărei lacrimi sunt la o

adâncime mai impunătoare a pieptului, are norocul să poa-tă ace dragoste cu mine, dar numai cât ţine noaptea, pânăce nu trece în ziuă. Şi, care dintre ele, suspină mai polionic,și ale cărei suspine sunt mai armonice, va ace cu siguranţădragoste cu mine, dar nu înainte de venirea zilei, când tim-pul ei specic expiră.

Așa că, dacă, în ciuda atitudinii plângăreţe, nu segrăbesc puţin cu hohotitul, și nu încearcă oarecum să-șiadune lacrimile în cel mai bun suspin al nopţii, mă scapă șialtă ocazie să acă dragoste cu mine nu mai primesc vreoda-tă.

Eu împărtășesc următoarea lozoe: toate etelesunt la el de unice și de irepetabile ca înseși nopţile în caremerg la club, rește, numai cu gândul de-a o întâlni pe ceamai înclinată, din câte or , să plângă, și pe al cărei plânssă u, așadar, încredinţat că putem ace dragoste în șirul



innit de astel de acte zice repetabile noapte de noapte șiirepetabile ca în ecare noapte în parte. Azi am împlinit 30 de ani și, de când am devenit major,

toate nopţile le-am petrecut la club și, în ecare noapte, amgăsit câte o ată pe al cărei plâns să pot ace dragoste cu ea.

Până azi, regula dublă a irepetabilităţii etelor și anopţilor asociate cu ele, dar și a repetabilităţii nopţii în e-care noapte, n-a avut nicio excepţie.

Ştiind că mă apropii, riscant de mult, de suportabi-

litatea logică a regulii ce m-a impus la club ca RepetabilulIrepetabil, și că, în consecinţă, va trebui să trec, mai de-vreme sau mai târziu, și prin excepţia care o s-o modicee prin întrerupere, e prin întârziere, tot azi, exact cândsă plec la club, iată că mi s-a ăcut teamă de ce s-ar puteaîntâmpla chiar în această noapte.

Totuși, indcă n-am de gând să provoc eu însumi ce

mă înricoșează, am să merg și azi la club. Şansele ca, exactîn această noapte, lanţul neîntrerupt al regulii mele să erupt de excepţia ei imanentă sunt, oricum, de la „mici” la„reduse”. Îmbărbătat, astel, de probabilitatea matematică asinonimiei imperecte a puţinătăţii, m-am pregătit să plec laclub și am plecat la club.

Pe drum, până să ajung, nu m-am mai gândit lanimic. Am mers, mecanic, cu ecare picior opunându-i-seîn permanenţă celuilalt, și așa am acoperit întreaga distanţăără să-mi dau prea bine seama când am ieșit din casă și amintrat în club.

În el, lume multă, ca de obicei. Am salutat în stângași în dreapta, și am dat mâna cu toate mâinile ce, de regulă,mi se dau, și n-am observat dacă, până să comand băuturamea obișnuită, i-aș dat barmanului de înţeles că aș vrea săbeau altceva, nou, în această seară. Nu știu ce i-am spus și



cum i-am zis, dar, pe undalul potei de sete ce dintotdea-una inaugura încă o noapte irepetabil de repetabilă, m-amtrezit că beau ce n-am băut niciodată. Deși bun, m-am spe-

riat că precis azi, în această noapte, excepţia, în ond, multașteptată, se va rupe din lanţul continuu al regulii mele re-petabile și va câștiga prea mult în irepetabilitate.

Mă! Da’ ce mi-ai dat să beau?! Am sărit ca ars dupăce-am băut paharul până la und, dintr-o înghiţitură, șidupă ce mi-a plăcut.

Barmanul, de altel prieten bun cu mine, a ridicatdin umeri, uimit să vadă că nu mi-a convenit să beau ce euînsumi am cerut, și a pus lângă paharul golit, pe nerăsufate,sticla din care îmi turnase. Am citit ce scria pe etichetă și amavut impresia că nu pot ordona literele tipărite pe ea într-uncuvânt care să-mi sune și cunoscut.

Ce e asta? Mi-am mai întrebat barmanul meu pri-

eten, și el a rostit pentru mine cuvântul din literele sale, pecare și eu le rostisem acum o secundă și ceva.

Aha! Am dat de înţeles că am pricepusem ce în-seamnă suma acelor litere ce păreau atât de individuale, șiam mai cerut un rând, și barmanul mi l-a dat, și eu l-amdat pe gât, direct, ără să-mi mai pierd timpul cu lecturi, e

coborâte la nivelul unor litere aparent autonome, e urcatela nivelul unui cuvânt la prima vedere de neînţeles.Muzica duduia întreg clubul. Așa era în ecare

noapte, iar, mă bucuram să văd, azi nu ăcea excepţie. Waţii,transormaţi în decibeli, se aglomerau în mijlocul aeruluidin club până la reuz și, din el, ugeau să se piardă unii dealţii în urechile mele ca și în ale tuturor celorlalţi clubberi.

Băutura, și ea, remarcam, ără excepţie, curgea înnoi, umplându-ne, cu aceeași renezie irepetabilă și în ace-lași ritm repetabil în ecare noapte. Sticlele se goleau în pa-



hare, iar ele, în stomacurile noastre de regulă însetate, iarcomuniunea lichidă dintre noi și băutură semăna, ără ex-cepţie de la regula comparaţiei literare, cu niște matrioșce

uscate și curse una în alta, nu neapărat în sensul resc almărimii.

Văzând, deci, că mai toate lucrurile rămăseseră înzona de infuenţă a regulii mele, și că nu se excepţionaliza-seră în niciun el, am răsufat ușurat și am pus mica întâm-plare cu barmanul meu prieten e pe muzica prea tare, e

pe băutura prea tare, care tot se amestecau una cu alta.Amintindu-mi că, în club, mi se zice, pe bună drep-tate, Repetabilul Irepetabil, am renunţat la toate supoziţiile,și la toate presentimentele, și la toate superstiţiile legate depresupusa excepţionalitate a acestei nopţi și m-am întors lace usesem mai bine de când eram major.

Uitându-mă, în jur, după ce ete erau și care dintre

ele ar putea să plângă cel mai tare, dacă mai doreau să acădragoste cu mine cât noaptea dura încă, am pus ochii peexact ce voiam să găsesc azi, ără să-mi dorit, pentru aceas-tă noapte, o tânără mai lacrimogenă ca altele, și mai specialăca altele și, astel, mai excepţională decât toate la un loc.

Stătea, în compania nimănui, la bar, unde bea ceva

dintr-un pahar deja gol și cu marginile de sticlă ușor abu-rite. Şi era atât de rumoasă, și de aparte, încât avea ochiimari ca două lacuri de acumulare în orice moment gata să-iinunde întreaga aţă cu multe, multe lacrimi.

Ţinea mâna, nici nu mai avea importanţă care, pebaza mai puţin transparentă a paharului, și privea în gol, îndirecţia mai puţin aglomerată a clubului.

Avea un păr umed și cald, în stare, cred, să încingă șiinimile celor mai distanţi bărbaţi. Umerii, pe jumătate goi,ieșeau din bluză să respire, dar erau pe loc înecaţi de șuvoiul



capilar ce le uda conturile line. O șuviţă, cea mai umedă șicea mai caldă dintre toate, se retrăsese în mijlocul runţii,căreia îi usca transpiraţia nă cu mici broboane ca de apă.

Pielea îi era extrem de ușoară pe carne, și aveam im-presia, apropiindu-mă mai bine de ea, că în curând va cedadin mușchi cu totul.

Părea să nu băgat de seamă că devenise centrulatenţiei mele, și părea să nu simţit când m-am așezat lamasa ei.

Distanţa, și așa atât de neglijabilă între noi, o ăceasă e și mai rumoasă decât era în realitate. Am zărit, totuși,și o imperecţiune irepetabilă, credeam, în repetabila ei ru-museţe. Vreo cinci milimetri mai sub ochiul drept, ridul întimidă ormare nu ăcea același unghi de cincizeci și cinci degrade ca opusul său de sub ochiul stâng. El, dimpotrivă, sedeschidea, mai larg, spre optzeci de grade, ca să acomodeze

și mai multă piele îmbătrânită în viitorul azi imprevizibil.În rest, era rumoasă și perectă, iar rumuseţea ei perectăîși repeta, în ecare noapte, irepetabila rumuseţe.

N-am vrut să te deranjez, i-am zis, dar mi-am doritoarte mult să putem vorbi și chiar să-ţi ac cinste cu încă unrând.

Ba ai vrut să mă deranjezi, și încă de când te holbainecontenit la mine, mă contrazise ea oarte sigură pe ce vă-zuse, și auzise, și simţise din întreaga mea prezenţă în jurulei.

Şi știu și cine ești: aima, irepetabil de repetabilă, azâmbit ea ironic, ţi-e mult mai cunoscută prin alte cluburidecât ai putea tu vreodată într-o astel de persoană.

M-am uitat la mine deranjat de cum arăt, deși nugăseam nimic care să mă nemulţumească, și jena, simţitădintr-o dată aţă de zicul meu, părea să e atât de unică,



încât, pe moment, mi-a cam dat de gândit.Până la tine nu s-a mai plâns nimeni de aspectul

meu exterior, i-am răspuns, bosumfat, ca să mă apăr.

Nici nu aveai cum, replică ea scurt, și la obiect, șiără nicio replică din partea mea.

Până azi n-ai mai cunoscut pe nimeni ca mine, îmiexplică ea. Până azi ai întâlnit numai opusele tale: numaiIrepetabile Repetabile. Însă, până azi, niciodată nu te-ai maiafat, aţă în aţă, cu o Repetabilă Irepetabilă care să e exact

ca tine, și care să-ţi împărtășească – cum s-o denesc maibine? – pasiunea de a i se plânge, și de a i se suspina, și de ale cuprinde pe amândouă în aceeași sinteză.

Şi vrei să știi ceva? Mă întrebă repede, ără să maiaștepte și dacă puteam să-i răspund sau nu. Am să-ţi spun!N-am venit în club din întâmplare. Am venit cu singuraintenţie, clar mărturisită, de a te cunoaște și în persoană, și

de a te ace să plângi, și de a ace dragoste cu tine. Desigur,azi am ăcut o excepţie notabilă, însă altel n-aș putut săvin. Ca să te cunosc, a trebuit să-mi încalc propria regulăde-a nu intra niciodată în viaţa mea în clubul în care mergitu. Eu am clubul meu, în care tu nu vii niciodată, și tu aiclubul tău, în care eu nu calc niciodată. Cu excepţia nopţii

de azi, când trebuie să te ac să plângi ca să pot ace dragostecu tine.M-au podidit lacrimile. Mă simţeam umilit. Rupt,

ără excepţie, în bucăţi din ce în ce mai mici de mândriepână ce mărimea neglijabilă nu le mai permitea să se rupă încontinuare. Fusesem desinţat. Nu mai exista niciun Repe-tabil Irepetabil. Repetabila Irepetabilă îl anulase cu existen-ţa ei excepţională. M-a dat plânsul. Nu mai puteam îndurasă nu mai u. Mă gândeam că aș suportat mai degrabămoartea decât nonexistenţa. Însă, cel mai tare ar ost dacă



aș putut să mor ca Repetabilul Irepetabil și să nu exist,în continuare, ca Irepetabilul Repetabil. Fusesem desin-ţat. Încă eram, dar nu mai puteam să exist. Nu murisem,

dar nici nu mai trăiam conorm cu repetabila irepetabilitatea naturii mele adevărate. În aţa evidenţei, trebuia să acdragoste cu ea. Numai așa mai puteam să sper la o reveni-re. Să ac dragoste cu ea irepetabil în această noapte, să acdragoste cu ea repetabil în ecare noapte. Treptat, să mă re-construiesc ușor în ce usesem până azi. Să mă reîninţez în

gradele, din ce în ce mai largi de repetabilitate irepetabilă,ale sexului pe care-l ăceam dragoste cu ea. Să exist din nou,dacă tot eram, cât timp mai puteam încă să u.

Am ăcut dragoste cu el. A ăcut dragoste cu mine.I-am plâns ca să-l am și l-am avut. M-a iubit toată noaptea,repetat, irepetabil. Niciodată nu s-a mai întâmplat să u iu-bită atât de repetat, atât de irepetabil. M-am dat lui o dată,

însă prima oară s-a repetat și a doua oară, când m-am dat luiîncă o dată. A ost irepetabil cu ecare ocazie repetată dinnou. Am repetat să mă dau lui irepetabil, până la ziuă, și aș repetat să mă dau lui în continuare, dacă noaptea noastrăirepetabilă ar mai durat. Când am plecat, în noaptea oar-te târzie, l-am lăsat să-și repete lacrimile irepetabil de triste.

Ştia că îl desinţam cu totul. Ştia că deja îl desinţasem.M-am uitat în ochii săi lacrimogeni, ca două lacuri de acu-mulare, și am văzut cum părul meu umed și cald se usucă șise răcește în privirea lui irepetabil de repetabilă. Am vrut sărămân, și am vrut să mai stau, dar excepţia nopţii de ieri eraîn pericol, dacă nu plecam neîntârziat, să se normeze într-oregulă imposibil de repetat, probabil irepetabilă.

Şi m-am dus lăsându-l și pe el să se ducă.







Cuprins

Omul cu dușu’ntre picioare, 6 Printre pahare, 15

Cina cea de taină , 20 Palma , 36

Căldură de alabastru, 46 Canis, 53

Povestea sportivă a metamorfsmului tanatic, 57 Anti Proză , 63

Boanah, 72 Bully & Pulley , 76

Plăcerea bruscării, 82

Devenire, 85 Ant One, 89

Seara contururilor nocturne, 95 Sărșitul partidei de larghețe, 98

Godsmith, 101Love Finger, 106

Proman flogin, 116

Linia , 130 Ovalul abdomenabil, 133

Cala , 139 Lista neagră a cuvintelor divine, 153Cum nu se moare când se moare, 159

Sinuciderile Mițucăi, 164 Repetabilul Irepetabil, 169

Surpriza , 175 Înainte și după sinucidere(tableau suicidaire), 185

Un caz de ericire imediată , 188



www.hergbenet.rowww.libraria.hergbenet.ro

Herg Benet Publishers

Apărut: 211.Editura Herg Benet, Str. Dr. Burghelea 22,sector 2, Bucureşti, România.E-mail: [email protected].: +4 75 85 559, +4 75 85 557



O Carte mai puțin în capul meu - de Patrick Calinescu

Documents