Nick Hornby - Slam

8/16/2019 Nick Hornby - Slam

1/151

Nick Hornby

Slam

Nick Hornby s-a nă scut la Redhill, Surrey. Studiază engleza laCambridge, unde r ă mâ ne o vreme profesor, iar apoi lucrează ca jurnalistindependent. Are două pasiuni: literatura şi fotbalul (fiind suporter înfocat al

echipei Arsenal) şi le fructifică pe amâ ndouă în romanul Febra stadioanelor(Fever Pitch), 1992, ecranizat în 1997, cu Colin Firth în rolul principal). în 1995publică High Fidelity (adaptat pentru marele ecran în 2000, av â ndu-l caprotagonist pe John Cusack).îi urmează Totul despre bă ieţ i (About a Boy, 1998,ecranizat în 2002, cu Hugh Grant în distribuţ ie; Humanitas, 2004), Cum să fii bun (How to be Good, 2001; Humanitas, 2005), recompensat cu W. H. Smith Award for Fiction, Turnul sinuciga şilor (A Long Way Down, 2005; „RaftulDenisei", 2006). Nick Hornby este autorul unei culegeri de eseuri despre fotbal,My Favourite Year, al unui clasament personal al preferinţ elor pop-rock (31Songs) şi scrie critică muzicală pentru The New Yorker. Autorul are în palmaresnumeroase premii literare. Slam (2007) primul lui roman cu adolescenţ i, a fostdeja tradus în două zeci şi şase de ţă ri, iar drepturile de ecranizare au fost v â ndute celor de la DNA Films. Le mulţ umesc lui Tony Hawk, Pat Hawk, Francesca Dow, Tony Lacey, Joanna Prior, Caroline Dawnay şi Amanda Posey. Deci lucrurile mergeau binişor. A ş spune chiar că se înt â mplau chestii bune de vreo şase luni încoace. De exemplu: mama scă pase de Steve, iubitul ei na şpa. De exemplu: doamna Gillett, prof a mea de arte şi design, mă luasedeoparte după or ă să mă întrebe dacă m-am gâ ndit să fac colegiul de art ă . De exemplu: înv ăţ asem vreo două şmecherii pe role, brusc, după ce m-

am f ă cut de r â s să pt ă mâ ni întregi. (Probabil nu toţ i sunteţ i skateri, a şa că trebuie să v ă spun ceva de pe-acum, ca să n-avem probleme. Role =skateboarding. Nu spunem niciodat ă skateboarding, de obicei, a şa că asta esingura dat ă câ nd folosesc acest cuv â nt în toat ă povestea. A şa că , dacă o să mă tot vedeţ i în capul vostru pe role, e stupizenia voastr ă .) Şi pe lâ ngă toate astea, o cunoscusem pe Alicia. Voiam să zic c-ar trebui să ştiţ i câ te ceva despre mine înainte să v ă împuicapul cu maică -mea, şi Alicia, şi restul. Dacă a ţ i şti câ te ceva despre mine,


2/151

poate v-ar pă sa de chestiile astea. Dar, uit â ndu-mă la ce-am scris, ştiţ i dejadestule. A ţ i ghicit poate că mama şi tata nu mai sunt împreună , asta o dat ă , înafar ă de cazul în care tata ar fi genul de om că ruia să nu-i pese că mama areiubiţ i. Dar nu e. A ţ i ghicit poate că sunt skater şi că materia mea preferat ă la şcoală e arta

şi designul, în afar ă de cazul în care v-a ţ i gâ ndit că sunt genul de elev pe caretoţ i profii îl iau deoparte să -l trimit ă la colegiu la materiile lor. Sigur, profii se bat pe mine. „Nu, Sam! Lasă designul! Studiază fizica!", „Lasă fizica! Ar fi otragedie pentru omenire dacă n-ai studia franceza!" Şi-apoi încep să se ia latr â nt ă . Sigur. Chestia asta nu mi se înt â mplă mie. Aveţ i cuv â ntul meu că n-amst â rnit niciodat ă bă taie între profi. Şi nu trebuie să fii Sherlock Holmes ca să te prinzi că Alicia e o fat ă pentru care am o slă biciune. Mă bucur că sunt şi lucruri pe care nu le ştiţ i şinu le bă nuiţ i, lucruri bizare, care mi s-au înt â mplat doar mie în toat ă istorialumii, din câ te ştiu. Dacă v-a ţ i prinde de ele din primul paragraf, m-a ş îngrijora că nu sunt o persoană teribil de complicat ă şi interesant ă , haha. Asta a fost acum câţ iva ani, vremea aia câ nd lucrurile mergeau binişor,deci aveam cinşpe ani, aproape şaişpe. Şi nu vreau să sune jalnic, nu vreau să v ă fie milă de mine, dar senza ţ ia aia că via ţ a e mişto era nouă pentru mine. N-omai avusesem niciodat ă şi nici n-am mai prea avut-o de-atunci. Nu vreau să spun că fusesem nefericit. Mai degrabă că fusese mereu ceva greşit pe undeva – ceva pentru care să -mi fac griji. (Şi, a şa cum veţ i vedea, ammai avut ceva griji şi de-atunci, dar ajung la asta mai încolo.) De exemplu,pă rinţ ii mei divor ţ au şi se certau. Sau au terminat cu divor ţ ul şi totuşi încă semai certau, şi au continuat să se certe mult şi după divor ţ . Sau nu preamergeam bine la mate – ur ă sc matematica – sau voiam să ies cu o fat ă care nu

voia să iasă cu mine. Toate astea trecuser ă brusc, aproape f ă r ă să observ, a şacum trec uneori norii. Iar vara aia pă reau să fie ceva mai mulţ i bani. Mama lucra, iar tata nu mai era supă rat pe ea, ceea ce însemna că nedă dea ce trebuia să ne fi dat de la bun început. A şa că ştiţ i. Asta ne-a ajutat. Dacă e să spun povestea asta ca lumea, f ă r ă să ascund nimic, ar trebuisă recunosc ceva, fiindcă e important. Uita ţ i care-i treaba. Ştiu că sună aiureaşi în genere nu sunt genul ă sta de om, pe bune. Adică genul care crede în stafii sau reîncarnare sau ciudăţ enii de-astea,dar asta. s-a înt â mplat o chestie şi. Mă rog. O s-o spun şi gata şi voi puteţ i să credeţ i ce vreţ i. Eu vorbesc cu Tony Hawk şi Tony Hawk vorbeşte cu mine. Unii dintre voi, probabil aceia şi care a ţ i crezut c-o ard aiurea pe role, nucred c-a ţ i auzit de Tony Hawk. Pă i v ă spun eu, dar pe bune că trebuia să ştiţ ideja. Să nu ştii de Tony Hawk e ca şi cum n-ai şti de Robbie Williams sau poatechiar de Tony Blair. E mai r ă u, la o adică . Fiindcă sunt o tonă de politicieni, decâ nt ă reţ i şi de emisiuni TV. George Bush e probabil mai faimos decâ t TonyBlair, iar Britney Spears şi Kylie sunt la fel de renumite ca Robbie. Dar exist ă un singur skater faimos, iar numele lui e Tony Hawk. Mă rog, nu e unicul. Dar


3/151

e clar Cel Mai Tare. E J. K. Rowling al skaterilor, e Big Mac, e iPod, e X-box.Singura scuză pe care o accept dacă nu-l ştiţ i pe Tony Hawk e aceea că nu v ă interesează skatingul. Câ nd m-am apucat de skating, mama mi-a luat un poster cu Tony Hawkde pe net. E cel mai marf ă cadou pe care l-am primit vreodat ă şi nici mă car n-a

fost cel mai scump. Şi l-am pus direct în camera mea şi am că pă tat obiceiul dea-i spune chestii, înt â i i-am spus lui Tony numai de skating – discutamdificult ăţ ile pe care le aveam sau mişcă rile care-mi ieşeau. Practic fugeam încamer ă să -i spun despre primul rock'n'roll care-mi ieşise, fiindcă ştiam că vaînsemna mai mult pentru posterul cu Tony Hawk decâ t pentru maică -mea încarne şi oase. Nu r â d de mama, dar ea habar n-are, pe bune. A şa că , atunci câ nd îi spun chestii de-astea, încearcă să par ă entuziasmat ă , dar nu se citeşte nimic în ochii ei. Face „uau, foarte tare". Dar,dacă o întrebi ce-i aia rock 'n 'roll, nu e în stare să spună . A şa că ce sens are?Dar Tony ştie. Poate de-aia mi-a luat mama posterul, ca să am pe altcinevacă ruia să -i spun. Faza cu r ă spunsurile a început după ce-am citit cartea lui, Hawk –ocupa ţ ie: skateboarder. Aproape că ştiam ce voce are şi ce-mi va zice. Sincer să fiu, ştiam cam toate chestiile pe care avea să mi le spună câ nd vorbea cu mine,fiindcă erau din cartea lui. O citisem deja de patruzeci-cincizeci de ori şi am mai citit-o de câ teva oride-atunci. După pă rerea mea e cea mai bună carte scrisă vreodat ă , şi nu doardacă eşti skater. Toat ă lumea ar trebui s-o citească , fiindcă , chiar dacă nu-ţ iplace skatingul, sunt nişte chestii acolo care te înva ţă multe. Tony Hawk a avut suişuri şi cobor âşuri şi a trecut prin multe, ca orice politician, sau muzician,sau vedet ă de telenovelă .

Oricum, fiindcă am citit-o de patruzeci-cincizeci de ori, o ştiu cam petoat ă pe dinafar ă . A şa că de exemplu câ nd i-am spus de rock'n'roll, a spus: „Nue ceva chiar at â t de greu. Dar e baza formă rii echilibrului şi controluluiskateboard-ului pe rampă . Bravo, frate!" Partea cu „Bravo, frate" a fost, de fapt, conversa ţ ia, dacă mă înţ elegeţ i. Asta era partea nouă . Am bă gat-o eu. Dar restul sunt cuvintele lui, mai mult sau mai puţ in.Bine, nu mai mult sau mai puţ in. Ci exact. Mi-a ş dori cumva să nu ştiu carteaat â t de bine, fiindcă a şa a ş putea scoate partea cu „Nu e ceva chiar at â t degreu". Nu asta voiam s-aud după ce mă chinuisem vreo şase luni să -mi iasă . A şfi vrut să -mi fi zis doar „E baza formă rii echilibrului şi controlului skateboard-ului pe rampă ! " Dar să omit „Nu e ceva chiar at â t de greu" n-ar fi fost corect.Câ nd te gâ ndeşti la Tony Hawk vorbind de rock'n'roll, îl auzi spunâ nd „Nu eceva chiar at â t de greu". Cel puţ in eu. Asta e. Nu poţ i rescrie istoria şi nu poţ it ă ia bucăţ i din ea doar pentru că -ţ i convine ţ ie. După o vreme, am început să -i zic lui Tony Hawk şi de alte chestii – demama, de Alicia, diverse, şi am descoperit că are ceva de spus şi despre ele.


4/151

Cuvintele erau toate din cartea lui, dar cartea lui e despre via ţă , nu doardespre skating, a şa că nu tot ce spune e despre sacktap-un sau shove-it-mi. De exemplu, dacă îi spun că mi-a să rit ţ andă ra cu mama f ă r ă motiv, elzice: „Eram absurd. Nu pot să cred că ai mei nu m-au legat fedeleş, cu o şoset ă în gur ă , şi nu m-au aruncat într-un colţ ". Iar câ nd i-am spus de vreo bă taie de

la şcoală , el a zis: „Eu nu intram în belele, eram fericit cu Cindy". Cindy eraiubita lui de-atunci. Nu tot ce spune Tony Hawk mă ajut ă , sincer, dar asta nu e vina lui. Dacă în carte nu era ceva care să se potrivească la fix, trebuia să faceu nişte fraze să se potrivească câ t mai bine. Şi faza tare e că , dacă le f ă ceamsă se potrivească , erau invariabil logice, dacă te gâ ndeai destul de mult la cespusese. De-acum încolo, Tony Hawk va fi TH, a şa îi voi spune. Majoritatea îi spunBirdman, fiindcă îl cheamă Hawk, „Şoimul", dar ă sta mi se pare preaamerică nesc. Şi în plus oamenii de pe-aici sunt ca oile şi cred că Thierry Henrye singurul sportiv ale că rui iniţ iale sunt TH. Dar nu e şi îmi place să -i enervez.Literele TH sunt ca un cod secret numai al meu. Pomenesc aici de conversa ţ iile mele cu TH fiindcă îmi amintesc că i-amspus că treburile merg binişor. Era soare şi st ă team mai toat ă ziua la GrindCity, de care ştiţ i sau nu că e parcul de skateri din apropierea casei mele. Adică probabil nu ştiţ i că e în apropierea casei mele fiindcă nu ştiţ i unde locuiesc, dar poate a ţ i auzit de parcul skaterilor, dacă sunteţ i cool sau ştiţ i pe cineva care ecool. Oricum, Alicia şi cu mine ne-am dus la film în seara aia, era a treia sau a patra oar ă câ nd ne vedeam şi-mi plă cea foarte mult de ea. Câ nd am ajunsacasă , mama se uita la un DVD cu prietena ei, Paula, şi pă rea fericit ă , deşipoate asta era doar în capul meu.

Poate eu eram fericit fiindcă ea se uita la DVD cu Paula, şi nu cu Steve,iubitul na şpa. — Cum a fost filmul? m-a întrebat mama. — Bun, am zis eu. — A ţ i v ă zut ceva din el? a întrebat Paula, iar eu m-am dus în cameramea, fiindcă nu voiam să port discuţ ia asta cu ea. M-am a şezat pe pat, m-am uitat la TH şi am spus „Nu-mi merge delocr ă u". Iar el a zis: „Via ţ a e mişto. Ne-am mutat într-o casă nouă , mai mare,lâ ngă lagună , aproape de plajă şi, mai ales, cu poart ă ". V-am spus, nu tot ce zice TH e chiar la fix. Nu e vina lui. Problema e doar cartea lui, care nu e destul de lungă . A ş vrea să aibă un milion de pagini fiindcă a) a şa probabil nici n-a ş fi terminat-o încă şi b) a şa ar fi avut ceva de spusdespre orice. I-am povestit de Grind City şi de şmecheriile la care lucrasem, apoi i-amspus chestii pe care nu i le împă rt ăşesc de obicei. I-am zis câ te ceva despre Alicia şi despre ce mai f ă cea mama şi despre cum Paula st ă tea acolo unde


5/151

st ă tea înainte Steve. N-a avut mare lucru de spus despre asta, dar din nu ştiuce motiv mi s-a pă rut a fi interesat. V ă sună a ţ icneală ? Poate că e, dar sincer nu-mi pasă . Cine nu vorbeştecu altul în mintea lui? Cine nu vorbeşte cu Dumnezeu, cu animalul lui, cucineva drag care a murit sau poate doar cu sine însuşi?

TH. Nu era ca mine. Dar era a şa cum voiam eu să fiu, ceea ce-l face ceamai bună versiune a mea, iar asta nu poate fi ceva r ă u, ca cea mai bună versiune a ta să fie pe peretele camerei şi să te vadă . Te simţ i ca şi cum nu trebuie să -ţ i înşeli a ştept ă rile. Oricum, ziceam că era o perioadă – poate de-o zi, poate de mai multe zile,nu mai ştiu acum – câ nd totul pă rea să se fi legat. A şa că evident era timpul să dau totul peste cap. Ar mai fi nişte lucruri înainte să continui. înt â i, mama avea treizeci şi doide ani în vremea de care vorbesc. E cu trei ani mai mare decâ t David Beckham,cu un an mai mare decâ t Robbie Williams, cu patru ani mai t â nă r ă decâ t Jennifer Aniston. Ştie toate datele astea. Dacă vreţ i, v ă ofer ă o list ă mult mailungă . Dar lista n-are mulţ i tineri pe ea. Nu spune niciodat ă „Am cupaisprezece ani mai puţ in decâ t Joss Stone" sau a şa ceva. Ştie doar oameni de v â rsta ei care arat ă bine. O vreme nu prea s-a v ă zut că e prea t â nă r ă ca să fie mama unui bă iat decincisprezece ani, dar anul ă sta mai ales a început să fie cam ciudat. Mai înt â i,am crescut cu vreo zece centimetri, a şa că tot mai mult ă lume crede că emă tuşa sau sora mea. Şi pe lâ ngă asta. Nu prea am cum s-o spun ca să sune bine. Uite cum osă fac. O să reproduc o discuţ ie avut ă cu Rabbit, un tip pe care-l ştiu de laskating. E cu vreo doi ani mai mare ca mine şi merge şi el la Grind City şi ne

vedem din câ nd în câ nd în sta ţ ia de autobuz, cu plă cile, sau la Bowl, alt locunde ne dă m câ nd n-avem chef să mergem la Grind City. Nu e chiar un „bol". Eun fel de groapă de beton, care trebuia să mai înveselească blocurile dinapropiere, dar nu mai are apă în ea, fiindcă s-au temut că puştii se vor înecaaici. Trebuiau să se teamă că puştii vor bea din ea, zic eu, fiindcă unii f ă ceaupipi în ea câ nd se întorceau de la câ rciumă şi a şa mai departe. Acum e secat ă şi, dacă vrei un loc ca să te dai cu skateboard-ul câ nd ai doar vreo jumă tate deor ă , ă sta e perfect. Suntem trei care mergem acolo tot timpul – eu, Rabbit şiRubbish, „Varză ", care habar n-are să se dea şi de-aia i se spune a şa, darmă car ştie ce vorbeşte. Dacă vrei să înveţ i ceva despre skating, te uiţ i la Rabbit.Dacă vrei o discuţ ie care nu e complet cretină , vorbeşti cu Varză . Într-o lumeperfect ă , cineva ar avea talentul lui Rabbit şi creierul lui Varză , dar, a şa cumştiţ i, nu tr ă im într-o lume perfect ă . A şa că într-o sear ă mă prosteam la Bowl şi era şi Rabbit şi. Cum amspus, Rabbit nu e cel mai isteţ om, dar asta e. Iat ă ce-a spus: — Bă i, Sam. V-am spus că mă cheamă Sam? A şa, acum ştiţ i. — Ia zi.


6/151

— Cum merge, frate? — OK. — A şa. Bă i, Sam. Uite ce voiam să te-ntreb. O ştii pe maică -ta? Vedeţ i de ce v-am zis de Rabbit? — Da, i-am zis eu. O ştiam pe mama.

— E cu cineva? — Maică -mea? — Da. — De ce vrei tu să ştii dacă maică -mea e cu cineva? l-am întrebat. — Vezi-ţ i de-ale tale, a f ă cut el şi-a roşit. Nu-mi venea să cred ce-aud. Rabbit voia să iasă cu mama mea! Bruscmi-am închipuit cum intru în casă şi-i v ă d pe amâ ndoi ghemuiţ i pe canapea,urmă rind un DVD, şi n-am putut să nu zâ mbesc. Mama mea nu prea se pricepea să -şi aleagă iubiţ ii, dar nu era chiar at â tde proast ă . — Ce te r â zi? a întrebat Rabbit. — A şa. Da' câţ i ani crezi tu că are maică -mea? — Câţ i ani? Nu ştiu. — Ghici. S-a uitat în gol, ca şi cum încerca s-o vizualizeze. — Douăştrei? Douăşpatru? De data asta n-am mai r â s. Rabbit era at â t de bou, încâ t nu-ţ i mai veneasă r â zi. — Pă i să te ajut, am zis. Câţ i ani am eu? — Tu? Nu f ă cea legă tura.

— Da, eu. — Habar n-am. — Bun. Am cinşpe ani. — A şa, şi? — Pă i. Să zicem că ea avea două j' de ani câ nd m-a nă scut pe mine. N-aveam de gâ nd să -i zic câţ i ani are mama. S-ar fi putut să nu fi fostdestul de mulţ i ca să i se taie. — A şa. Se prinsese. — Bă i, frate. E maică -ta. Nu mă gâ ndisem. Adică ştiam că e maică -ta,dar n-am f ă cut niciodat ă calculele. Fir-ar! Auzi, nu-i spune c-am întrebat, bine? — De ce nu? Ar fi flatat ă . — Da, dar ştii. treişcinci. Probabil e un pic disperat ă . N-am chef de oiubit ă de treişcinci de ani. Eu am ridicat din umeri. — Dacă eşti sigur. Şi asta a fost. Dar înţ elegeţ i ce zic, nu? Rabbit nu e singurul. Ceilalţ iamici ai mei n-ar spune niciodat ă ceva, dar îmi dau seama după cum vorbesc


7/151

cu mama că li se pare mişto. Mie nu mi se pare, dar nu prea observi, câ ndcineva ţ i-e rudă , nu? Oricum, nu contează ce zic eu. Treaba e că am o mamă detreijdoi de ani pe care tipii – de v â rsta mea – o plac. Mai e un lucru pe care voiam să -l spun. Povestea familiei mele, din câ teştiu eu, se cam repet ă , iar şi iar. Cineva – mama, tata, bunicul – crede iniţ ial că

se va descurca bine la şcoală , apoi la facultate poate, apoi va face mulţ i bani.Dar în loc de asta face ceva stupid şi apoi tot restul vieţ ii încearcă să reparegreşeala f ă cut ă . Uneori copiii pare că vor ajunge mai departe decâ t pă rinţ ii. Ştiţ icum e – tat ă l unui puşti era miner sau a şa ceva, dar puştiul ajunge să joace înPrima Ligă sau câştigă Pop Idol sau inventează Internetul. Poveştile astea te facsă speri că toat ă lumea va ajunge bine. Dar în familia mea, oamenii seîmpiedică la prima treapt ă . De fapt cei mai mulţ i nici nu gă sesc scara. Nu e mare br â nză să ghiceşti ce greşeală a f ă cut mama mea de treijdoi deani şi cam la fel e şi cu tat ă l meu de treişcinci de ani. Tat ă l maică -mii a f ă cutgreşeala să creadă că va fi fotbalist. A şa avea el să facă mulţ i bani. I s-a oferitun loc în echipa de juniori Queen's Park Rangers, pe vremea câ nd Rangers erau buni. A şa că a lă sat şcoala şi a semnat cu ei şi a rezistat câţ iva ani. In prezentpuştii sunt obliga ţ i să -şi dea examenele, spune el, ca să aibă un plan de rezerv ă dacă nu ajung fotbalişti profesionişti. Pe el nu l-au pus să -şi dea examenele, iar la opt âşpe ani era şomer, f ă r ă pregă tire, f ă r ă diplome. Mama mea zice că putea să meargă la facultate, dar se mă ritase câ nd nicinu împlinise şapteşpe ani. Toat ă lumea credea că eu voi face vreo prostie cu skateboardingul şi le tot spuneam că n-am ce prostie să fac. Tony Hawk a devenit profesionist la paişpeani, dar nici mă car în California n-a f ă cut bani din asta o vreme. Cum era să mă fac eu profesionist în Islington? Cine să -mi dea bani? Şi de ce? A şa că nu

şi-au mai f ă cut griji pentru asta şi au început să -şi facă pentru şcoală . Ştiamcâ t de mult înseamnă pentru ei. Şi pentru mine înseamnă . Vreau să fiu primul din familie care să ia o diplomă câ t e încă la şcoală .(Mama şi-a luat diploma după ce s-a lă sat de şcoală fiindcă a r ă mas gravidă cumine.) Aveam să fiu cel care va sparge tiparul. Câ nd doamna Gillett m-aîntrebat dacă mă gâ ndisem să fac colegiul de design. a fost o mare chestie. M-am dus direct acasă să -i spun maică -mii. Acum a ş vrea să nu-i fi spus. Alicia nu era la acela şi liceu ca mine. Asta îmi plă cea. Am mai ieşit cufete din liceul meu şi pare copilă resc. îţ i scriu bileţ ele şi, chiar dacă nu sunt înclasă cu tine, dai de ele de cincizeci de ori pe zi. Te saturi înainte mă car s-ajungi undeva. Alicia mergea la St Mary and St Michael şi îmi plă cea s-aud deprofi pe care nu-i ştiam şi de puşti pe care n-aveam să -i cunosc. Pă rea c-avemmai multe de discutat. Te plictiseşti câ nd eşti cu cineva care ştie orice coş de pemutra lui Darren Holmes. Mama lui Alicia o cunoştea pe mama mea de la primă rie. Mama mealucrează la primă rie şi mama lui Alicia e primar, ceea ce e un fel de prim-ministru, doar că nu conduce o ţ ar ă . Conduce doar o bucăţ ică din Islington.Sau Hackney, sau ce-o fi.


8/151

E cam pierdere de timp, sincer. Nu trebuie s-arunci bombe după Osama bin Laden sau a şa ceva. Doar discuţ i cum să faci mai mulţ i adolescenţ i să meargă la bibliotecă , şi a şa s-au cunoscut mama mea cu mama lui Alicia. Oricum, era ziua mamei lui Alicia şi dă dea o petrecere şi a invitat-o pemama. Şi a rugat-o pe mama să mă ia şi pe mine. După spusele mamei, Alicia

zisese că vrea să mă cunoască . N-am crezut-o. Cine spune chestii de-astea? Eunu. Şi acum, că o ştiu pe Alicia, ştiu că nici ea. Eu a ş vrea să -l cunosc pe TH,iar Alicia ar vrea s-o cunoască pe Kate Moss sau Kate Winslet sau orice fat ă celebr ă care are haine frumoase. Dar nu te apuci să zici că vrei să cunoşti pefiul cuiva pe care mama ta îl cunoa şte de la şedinţ e. Mama lui Alicia încerca să -i gă sească prieteni, asta cred eu. Sau mă car să -i gă sească prieteni sau chiar unprieten care să -i convină ei. Şi nu prea a ieşit bine, nu? Nu prea ştiu de ce-am mers atunci, dacă stau să mă gâ ndesc. De fapt, nue chiar a şa. Am mers fiindcă i-am spus maică -mii că nu vreau să merg şi nu vreau să cunosc nici o fat ă care-i place ei. Iar mama a zis: „Ba vrei, crede-mă ". Era foarte serioasă câ nd a spus-o, ceea ce m-a surprins. M-am uitat laea. — De unde ştii? — Fiindcă am cunoscut-o. — Şi crezi că mi-ar plă cea? — Din câ te îmi dau seama, i-ar plă cea orică rui bă iat. — Adică e ştoarf ă ? — Sam! — Scuze. Dar a şa a sunat. — Exact asta n-am spus. Am avut grijă . Am spus că i-ar plă cea orică rui bă iat, nu că i-ar plă cea orice bă iat. Remarci diferenţ a?

Mama crede mereu că sunt misogin, a şa că încerc să am grijă – nu doarcu ea, ci cu toat ă lumea. Pare să conteze pentru unele fete. Dacă spui ceva cenu sună misogin fetei potrivite, te place mai mult. Să zicem că unul dintreamicii t ă i tot spune că fetele sunt proaste, iar tu zici „Nu toate fetele suntproaste", atunci dai bine. Dar trebuie să fie fete pe-aproape, evident. Altfel epierdere de timp. Dar mama avea dreptate. Mama nu spusese că Alicia e ştoarf ă . Spusesedoar că Alicia e mişto, şi asta e altceva, nu? Dacă mama zicea de-o fat ă că emişto. era cumva oficial. Acum voiam să v ă d cum arat ă cineva care e oficialmişto, cred. Nu însemna că voiam să vorbesc cu ea. Dar voiam s-o v ă d. Nu că utam o iubit ă , mă gâ ndeam eu. Nu ieşisem cu o fat ă mai mult deşapte să pt ă mâ ni şi vreo trei din alea şapte nu se puneau fiindcă nu ne v ă zuser ă m. Voisem să -i dau papucii şi ea mie, a şa că ne evitam. în felul ă staeram încă împreună . Altfel, fusesem două să pt ă mâ ni cu una, trei cu alta. Ştiamcă va veni ziua câ nd va trebui să mă str ă duiesc mai mult, dar mă gâ ndeam că emai plă cut să mă dau pe skateboard cu Rabbit decâ t să stau la Mac t ă câ nd cuuna pe care n-o cunosc prea bine.


9/151

Mama s-a îmbr ă cat pentru petrecere şi ar ă ta bine. Purta o rochie neagr ă şi se machiase puţ in, îmi dă deam seama că se str ă duise ceva. — Ce zici? m-a întrebat. — Da. E bine. — Bine Ia modul bun sau bine la modul binişor?

— Un pic mai bine decâ t binişor. Nu bine chiar bine. Dar şi-a dat seama că glumesc şi m-a tras un pic de ureche. — Decent? Ştiam ce înseamnă , dar am f ă cut o mutr ă de parcă spusese ceva în japoneză , şi a oftat. — E o aniversare de cincizeci de ani, a spus ea. Crezi că ar ă t în regulă ? Sau nu mă voi integra? — Cincizeci? — Da. — Are cincizeci de ani? — Da. — Fir-a ş să fiu. Atunci fie-sa câţ i ani are? Treizeci sau a şa ceva? De ce să vreau s-o v ă d pe fie-sa de treizeci de ani? — Are şaişpe ani. Ţ i-am mai spus. A şa e normal. Faci un copil la treizeci şi patru de ani, a şa cum trebuia să fac şi eu, iarcâ nd el are şaişpe, tu ai cincizeci. — Deci era mai mare ca tine câ nd a avut-o pe fata aia. — Alicia. Da. Şi ţ i-am mai spus. Nu e ciudat. A şa e normal. — Mă bucur că tu n-ai cincizeci de ani. — De ce? Contează ?

Avea dreptate. Nu conta prea mult. — Eu o să am treistrei câ nd tu o să ai cincizeci. — Şi? — O să mă pot îmbă ta. Şi tu n-o să poţ i comenta. — E cel mai bun argument pe care l-am auzit ca să faci un copil la şaişpeani. E chiar singurul argument pe care l-am auzit ca să fac un copil la şaişpeani. Nu-mi plă cea câ nd spunea astfel de lucruri. Mă simţ eam de parcă eracumva vina mea. De parcă o convinsesem eu că vreau să vin cu opt âşpe animai devreme. Asta e faza câ nd ai fost copil nedorit, cum fusesem eu, ca s-ospun pe-a dreapt ă . Trebuie mereu să -ţ i reaminteşti că a fost ideea lor, nu a ta. Petrecerea era într-una dintre casele alea mari şi vechi de lâ ngă Highbury New Park. Nu mai fusesem în niciuna. Mama cunoa şte oameni care locuiesc înastfel de locuri, prin serviciul ei şi prin Clubul Că r ţ ii, dar eu nu. Noi locuiam ladoar opt sute de metri distanţă , dar nu avusesem nici un motiv să merg în zona lui Alicia înainte s-o cunosc.


10/151

Totul la casa ei era diferit. A ei era o casă mare, a noastr ă era unapartament. A ei era veche, a noastr ă nouă . A ei era dezordonat ă şi campr ă fuit ă , a noastr ă ordonat ă şi curat ă . Ei aveau că r ţ i peste tot. Nu că noi n-aveam că r ţ i în casă , dar mama avea vreo sut ă şi eu vreotreizeci. Ei aveau vreo zece mii fiecare, sau a şa pă rea. Era o bibliotecă pe hol,

alta pe scă ri şi în toate rafturile că r ţ ile aveau alte că r ţ i îngr ă mă dite deasupra. Ale noastre erau toate noi, ale lor erau vechi. îmi plă cea mai mult casa noastr ă ,în afar ă de faptul că a ş fi vrut să aibă mai mult de două dormitoare. Câ nd mă gâ ndeam la viitor şi la cum avea să fie, asta vedeam pentru mine: o casă cumulte dormitoare. Nu ştiu ce aveam să fac cu ele, fiindcă voiam să locuiescsingur, ca un skater pe care l-am v ă zut odat ă la MTV. Avea o casă enormă cupiscină , masă de biliard, parc acoperit pentru skateboard, cu pereţ i că ptuşiţ i,rampă verticală şi half-pipe. Şi nu locuia cu iubita, cu pă rinţ ii, cu nimeni. A şa voiam. Nu ştiam cum aveam să obţ in chestia asta, dar nu asta conta. Aveamun ţ el. Mama a salutat-o pe Andrea, mama lui Alicia, apoi Andrea m-a dus sprelocul unde st ă tea Alicia, să ne prezinte. Alicia nu prea avea chef de asta. St ă tea întinsă pe canapea uit â ndu-se pe-o revist ă , deşi petrecerea era întoi, iar, câ nd maică -sa şi cu mine ne îndreptam spre ea, a f ă cut o mutr ă deparcă cea mai plictisitoare sear ă din via ţ a ei atinsese apogeul. Nu ştiu cum sunteţ i voi, dar, câ nd pă rinţ ii fac combina ţ ii din astea, eudecid automat că persoana cu care mă combină e cea mai na şpa din ţ ar ă . Nucontează dacă arat ă cum ar ă ta Britney Spears şi dacă spune că Hawk –ocupa ţ ie: skateboarder e cea mai marf ă carte. Dacă fusese ideea maică -mii, numă interesa. Toat ă treaba cu prietenii e să ţ i-i alegi singur. E şi-a şa destul că ţ ise spune cine-ţ i sunt rudele, mă tuşile, unchii şi a şa mai departe. Dacă n-a ş

avea voie nici să -mi aleg prietenii, probabil n-a ş mai vorbi niciodat ă cu vreunom. A ş prefera să stau pe-o insulă pustie, singur, numai să fie din beton şi să am un skateboard. O insulă cu trafic, haha. Oricum. Era OK ca eu să nu vreau să vorbesc cu nimeni, dar ea cine secredea, să stea acolo bosumflat ă şi uit â ndu-se în alt ă parte? Probabil nici nuauzise de Tony Hawk, Green Day şi de nimic cool, deci cine-i dă dea dreptulă sta? M-am gâ ndit să i-o iau înainte la bosumflat. St ă tea înfundat ă în canapea, cu picioarele întinse, uit â ndu-se dincolo demine la masa cu mâ ncare de pe peretele opus. M-am înfundat în canapea la fel,am întins picioarele şi m-am uitat la biblioteca din partea mea. Eram at â t desimetric aranja ţ i, că pă ream probabil pă puşi de plastic în genul ă lora de leprimeşti la Happy Meal. F ă ceam mişto de ea şi ştia, dar, în loc să se bosumfle mai tare, ceea ce ar fi fost o opţ iune, a decis în schimb să r â dă . Iar câ nd a r â s, am simţ it c-o iaurazna. Brusc am vrut cu disperare s-o fac pe fata asta să mă placă . După cum v-a ţ i prins probabil, mama avea dreptate. Fata era oficial superbă . Putea primi


11/151

un certificat de superbitate de la primă ria Islington, dacă voia, şi asta chiar f ă r ă pilele maică -sii. Avea – şi încă are – nişte enormi ochi cenuşii care nu o dat ă mi-auprovocat durere fizică , undeva între gâ t şi piept. Şi are pă rul de un galben-pai,care mereu arat ă dezordonat şi cool în acela şi timp, şi e înalt ă , dar nu osoasă şi

cu pieptul plat ca multe fete înalte, şi nu e mai înalt ă decâ t mine, şi mai e şipielea aia a ei, care e a şa, ca piersica. Nu mă descurc să descriu oameni. Pot să spun doar că , atunci câ nd am v ă zut-o, m-am enervat pe maică -mea că nu m-aluat de pă r să urle la mine. OK, îmi dă duse un pont. Dar ar fi trebuit să fie mai mult de-at â t. Ar fi trebuit să fie de genu'.„Dacă nu vii, o să regreţ i în fiecare minut al vieţ ii tale, fraiere". — Nu trebuia să te uiţ i, i-am spus lui Alicia. — Cine a spus că r â deam de ce-ai f ă cut tu? — Ori r â deai de ce-am f ă cut eu, ori eşti cu capul. De altceva nu aveai de ce să r â zi. Asta nu era neapă rat adev ă rat. Putea să r â dă de cum dansează taică -su.Şi erau pe-acolo destule că măşi şi destui pantaloni de tot r â sul. — Poate r â deam de ceva ce mi-am amintit, a spus ea. — Mai exact? — Nu ştiu. Se înt â mplă multe lucruri amuzante, nu? — Şi r â deai de toate deodat ă ? Am continuat a şa o vreme, f ă câ nd mişto. începeam să mă destind. Of ă cusem să vorbească , iar dacă am f ă cut o fat ă să vorbească , e pierdut ă , numai are scă pare. Dar apoi a încetat să mai vorbească . — Ce-i? — Te gâ ndeşti că -ţ i iese şusta, nu?

— De unde ştii? Eram şocat. Exact la asta mă gâ ndisem. A r â s. — Câ nd am început să vorbim, nu era un muşchi la tine care să fierelaxat. Iar acum eşti tot. Şi şi-a desf ă cut bra ţ ele şi picioarele ca şi cum imita pe cineva care se uit ă la televizor acasă pe canapea. — Ei bine, nu e chiar a şa, a zis ea. Nu încă . Şi s-ar putea să nici nu fie vreodat ă . — OK, am zis. Mersi. M-am simţ it ca de trei ani. — N-am vrut să sune a şa, a spus ea. Doar că , ştii, trebuie să te maistr ă duieşti. — Poate că nu vreau să mă mai str ă duiesc. — Ştiu că nu-i a şa. Atunci m-am întors să mă uit la ea, să v ă d câ t de serios vorbeşte, şi mi-am dat seama că e doar pe jumă tate serioasă , a şa că aproape am iertat-o


12/151

pentru ce-a zis. Pă rea mai matur ă decâ t mine, din cauză , am decis eu, că avusese mult de-a face cu bă ieţ i care se amorezaser ă de ea în două minute. — Unde ai vrea să fii în clipa asta? m-a întrebat. Nu ştiam sigur ce să spun. Ştiam r ă spunsul. R ă spunsul era „N-a ş vreasă fiu nică ieri altundeva".

Dar, dacă îi spuneam asta, eram mort. — Nu ştiu. Poate la skating. — Patinezi? — Nu pe role. Skateboarding. Ştiu c-am zis că n-am să mai folosesc cuv â ntul ă sta, dar uneori trebuie.Nu toat ă lumea e la fel de cool ca mine. — Ştiu ce-i aia, mersi. Fata aduna prea multe bile albe. Cur â nd avea să -mi trebuiască uncalculator ca să le ţ in şirul. Nu voiam să vorbesc despre skating pâ nă nu aflamce pă rere are despre asta. — Dar tu? Unde ai prefera să fii? A ezitat, ca şi cum urma să spună ceva jenant. — Sincer, prefer să fiu aici, pe canapeaua asta. Pentru a doua oar ă , parcă -mi citise gâ ndurile, doar că de data asta era şimai tare. Ghicise r ă spunsul pe care voisem să -l dau şi l-a trecut drept al ei.Bilele albe erau cu trilioanele. — Chiar aici. Dar să nu mai fie nimeni în camer ă . — A. Simţ eam că încep să roşesc şi nu ştiam ce să mai spun. S-a uitat la mineşi-a r â s. — Nimeni, a spus ea. Adică nici tu.

Să scă dem trilioanele. Da, îmi citea gâ ndurile. Dar îşi folosea superputerile pentru r ă u, nu pentru bine. — Scuze dacă am pă rut rea. Dar îi ur ă sc pe-ai mei cu petrecerile lor. Mă fac să vreau să stau singur ă la televizor. Sunt plicticoasă , nu? — Nu. Sigur că nu eşti. Unii oameni ar fi putut spune că e. Putea alege orice loc din lume pentruacele câ teva secunde, iar ea a ales casa ei ca să se poat ă uita la Pop Idol f ă r ă s-o sâ câ ie nimeni. Dar acei oameni n-au înţ eles de ce-a spus ce-a spus. A spus-oca să mă enerveze pe mine. Ştiuse c-o să cred pentru o clipă c-o să spună cevaromantic. Ştia că voi spera la un „Chiar aici. Dar să nu mai fie nimeni încamer ă în afar ă de tine". Şi a omis ultimele patru cuvinte ca să mă distrugă . Mis-a pă rut inteligent. R ă ut ă cios, dar inteligent. — Deci n-ai fra ţ i sau surori? — Ce legă tur ă are asta? — Dacă ai t ă i n-ar fi dat o petrecere, ai fi fost singur ă în camer ă . — A. Da, probabil. Am un frate. Are nouăşpe ani. E la facultate. — Ce studiază ? — Muzica.


13/151

— Ce muzică îţ i place? — A, foarte tare. Pentru o clipă am crezut că -i place muzica foarte tare. Dar apoi mi-amdat seama că face mişto de mine numai de dragul de-a face conversa ţ ie.începea să mă scoat ă din minţ i. Ori discutam, ori nu.

Dacă da, întrebarea cu ce muzică îi place era OK. Poate nu era nemaipomenit de originală , dar ea a f ă cut să par ă ca şi cumîi tot ceream să se dezbrace. M-am ridicat. — Unde te duci? — Cred că -ţ i irosesc timpul şi-mi pare r ă u. — Eşti OK. Stai jos. — Poţ i să -ţ i imaginezi că nu mai e nimeni aici, dacă vrei. Poţ i să staisingur ă şi să meditezi. — Şi ce-o să faci? Cu cine-o să mai vorbeşti? — Cu mama mea. — A, adorabil. Mi-a să rit ţ andă ra. — Uite ce e. Eşti mişto. Dar problema e că o ştii şi crezi că te poţ i purtaca dracu' cu toat ă lumea pe chestia asta. îmi pare r ă u, dar nu sunt chiar a şade disperat. Şi am lă sat-o acolo. A fost unul dintre marile mele momente: toatecuvintele mi-au ieşit bine, am vorbit serios şi m-am bucurat că am spus-o. Şi n-o f ă cusem pentru efectul dramatic. Eram pe bune să tul de ea.Pentru vreo două j de secunde. După două j de secunde m-am mai calmat şi am început să mă gâ ndesc

cum să reluă m discuţ ia. Şi speram ca discuţ ia să ducă la altele – un să rut, apoică să torie, după vreo două să pt ă mâ ni petrecute împreună . Dar eram să tul decum mă f ă cea să mă simt. Eram prea agitat, disperat să nu fac vreo greşeală şi eram jalnic. Dacă aveam să st ă m iar de vorbă , trebuia să fie fiindcă voia ea. Mama vorbea cu un tip şi n-a fost încâ ntat ă să mă vadă . Am avutimpresia că nu apucase să pomenească de mine, dacă pricepeţ i ce vreau să spun. Ştiu că mă iubeşte, dar din câ nd în câ nd, exact în acest gen de situa ţ ie,uit ă convenabil să pomenească de fiul de cinşpe ani. — EI e fiul meu, Sam, a spus mama. Dar mi-am dat seama că ar fi preferat să spună că sunt fratele ei. Sautat ă l ei. — Sam, el e Ollie. — Ollie, am spus eu şi am r â s. El s-a uitat ur â t, iar mama s-a ofticat, a şa că am încercat să le explic. — Ollie, am repetat, poate s-ar prinde, dar nu s-au prins. — Tu ştii, i-am zis mamei.


14/151

— Nu. — E o şmecherie de skating. O mişcare care se cheamă „ollie". — Şi e amuzant? Pe bune? — Da, am zis. Dar nu mai eram sigur. Cred că eram ameţ it după discuţ ia cu Alicia şi nu

eram în cea mai bună formă . — Numele lui e Oliver, a spus ea. Cel puţ in a şa cred. S-a uitat la el şi el a dat din cap. — Ai auzit de numele Oliver? — Da, dar. — Pe scurt, Ollie. — Ştiu, dar. — Dacă îl chema Mark? — Nu e amuzant. — Nu? Ştii tu. Marker! Marker pe hâ rtie! Hahaha! a f ă cut mama. Nu mergeţ i niciodat ă la petreceri cu mama. — Marker pe hâ rtie! a mai zis ea o dat ă . Atunci Alicia a venit la noi şi m-am uitat la mama gen „Mai spune chestia aia o dat ă şi Ollie va auzi nişte lucruri pe care nu vrei să le ştie". Cred c-aînţ eles. — Nu pleci, nu? a spus Alicia. — Nu ştiu. M-a luat de mâ nă şi m-a dus iar pe canapea. — Stai jos. Ai avut dreptate să pleci. Nu ştiu de ce-am fost a şa. — Ba ştii.

— De ce? — Fiindcă oamenii te lasă să fii a şa. — Putem s-o luă m de la început? — Dacă vrei, am zis. Nu eram sigur că e în stare. Ştiţ i cum se zice să nu te str â mbi că s-arputea să r ă mâ i a şa? Mă gâ ndeam că poate ea nu se mai str â mba, dar r ă mă sese bosumflat ă şi tupeist ă . — OK, a zis ea. îmi place ceva hip-hop, dar nu mult. Beastie Boys, Kanye West. Ceva'hip-hop, ceva R & B. Justin Timberlake. Ştii REM? Lui tata îi placmult şi m-au prins şi pe mine. Câ nt la pian şi ascult uneori muzică clasică . A şa. N-am murit din at â ta lucru, nu? Am r â s. Şi aia a fost. A fost clipa câ nd nu m-a mai tratat ca pe unduşman. Brusc eram un amic şi tot ce f ă cusem pentru asta fusese să plec delâ ngă ea. Era mai bine să fiu amic decâ t duşman, evident. Trebuia să supravieţ uiesc petrecerii, totuşi, şi să ai un amic însemnacineva cu care să vorbeşti.


15/151

N-aveam chef să stau s-o ascult pe mama cum r â de la poantele t â mpiteale lui Ollie, a şa că trebuia să stau cu Alicia. Deci pe termen scurt, mă bucuram că suntem amici. Pe termen lung, nu ştiu. Nu zic că nu era bine s-o aipe Alicia de amică . Ar fi fost ca lumea. Era amuzant ă şi nu cunoşteam pe mulţ ica ea. Dar atunci ştiam că nu vreau să -i fiu amic, mă înţ elegeţ i, şi mă temeam

că dacă se purta ca o amică însemna că n-am şanse să fiu altceva. Ştiu că astae o greşeală . Mama îmi spune mereu că trebuie să vină prietenia, înainte detoate. Dar mi se pă rea că atunci câ nd am ajuns la petrecere mă privea ca pe unpotenţ ial iubit şi de-aia era a şa t ă ioasă şi înţ epat ă . A şa că nu ştiam dacă -şiascunsese ghearele dintr-un motiv anume. Fiindcă unele fete a şa sunt. Uneori ştii că ai şanse cu o fat ă fiindcă vrea să se certe cu tine. Dacă lumea n-ar fi a şa dat ă peste cap, n-ar fi a şa. într-o lume normală , dacă o fat ă edr ă guţă cu tine e semn bun, dar în lumea reală nu e. Faptul că Alicia era dr ă guţă cu mine s-a dovedit a fi semn bun, decipoate că lumea nu era a şa dat ă peste cap cum credeam. Şi-am înţ eles rapid că era semn bun, fiindcă a început să vorbească despre lucruri pe care să le facemîmpreună . A zis că vrea să vină la Grind City să mă vadă dâ ndu-mă cu skate-ulşi apoi m-a întrebat dacă vreau să v ă d un film cu ea. Aveam stomacul în gâ t. Mi se pă rea că a decis deja să ieşim împreună ,dar nu se poate să fie a şa de uşor, nu? Şi în plus, cum de n-avea iubit? Aliciaputea avea pe oricine voia, după pă rerea mea. Şi cred că chiar a şa era. Deci câ nd a pomenit de mers la film, am încercat să fiu câ t mai cool cuputinţă , să v ă d cum reacţ ionează . — Să v ă d ce-am de f ă cut, am zis. — Cum adică ? — Pă i ştii, în unele seri am lecţ ii de f ă cut. Şi de obicei în weekenduri

merg la skating. — Cum vrei. — Mă rog. Trebuie să gă sesc pe cineva să meargă cu mine? S-a uitat la mine de parcă eram nebun sau cretin. — Ce vrei să spui? — N-am chef să merg la film cu tine şi iubitul t ă u, am zis. V-a ţ i prins de planul meu genial? Era un mod de a afla care-i treaba. — Dacă aveam iubit, nu te invitam pe tine, nu? Dacă aveam iubit, tu nu st ă teai acum aici şi probabil nici eu. — Am crezut că ai. — De unde ţ i-a venit asta? — Nu ştiu. Oricum, de ce n-ai? — Ne-am despă r ţ it. — A. Câ nd? — Mar ţ i. Sunt distrusă . După cum vezi. — Câ t timp a ţ i fost împreună ? — Două luni. Dar voia să facem sex şi eu nu eram pregă tit ă să fac sex cuel.


16/151

— Aha. M-am uitat la papucii mei. Acum cinci minute nu voise să ştiu nici cemuzică ascult ă , acum îmi spunea de via ţ a ei sexuală . — Poate o să se r ă zgâ ndească , am spus eu. în legă tur ă cu sexul, adică . — Sau poate eu, a zis ea.

— Da. Voia să spună că se va r ă zgâ ndi în legă tur ă cu a fi pregă tit ă să facă sex?Cu alte cuvinte, zicea că ar face sex cu mine? Sau zicea că se va r ă zgâ ndi înlegă tur ă cu a face sex cu el? Iar dacă asta zicea, cum r ă mâ nea cu mine? Eraposibil să vrea să iasă cu mine, dar la un moment dat să se decidă că venisetimpul să facă sex cu el? Pă rea o informa ţ ie important ă , dar nu ştiam cum s-oobţ in. — Bă i, a f ă cut ea, vrei să mergem în camera mea? Să ne uit ă m la ceva? Sau să ascult ă m muzică ? S-a ridicat şi m-a tras în picioare. Ce mai era şi asta? Se r ă zgâ ndise dejacu sexul? De asta mergeam sus? Urma să -mi pierd virginitatea? Parcă mă uitam la un film pe care nu-l pricepeam. Fusesem pe punctul de a face sex de câ teva ori, dar dă dusem înapoi. Să faci sex la cinşpe ani e o chestie major ă , câ nd ai o mamă de treişunu de ani. O fat ă cu care mă v ă zusem, Jenny, tot zicea că o să fie totul OK, dar nuprea ştiam ce vrea să spună de fapt şi nu ştiam dacă nu cumva e una dintrefetele alea care vor un copil, din motive pe care eu nu le pot înţ elege. Eraucâ teva mame adolescente la mine la liceu, care se purtau ca şi cum copilul eraun iPod sau un nou mobil sau vreo jucă rie electronică cu care să se dea mari.Sunt multe diferenţ e între un copil şi un iPod. Una dintre cele mai mari e că nimeni nu te-ar jefui de copil. Nu trebuie să -l ţ ii în buzunar dacă eşti în

autobuz noaptea t â rziu. Iar dacă ne gâ ndim, asta spune ceva, că ci hoţ ii te-ar jefui de orice merit ă avut, iar asta înseamnă că un copil nu prea merit ă avut. Oricum, nu voiam să fac sex cu Jenny, iar ea le-a spus prietenelor ei şi o vreme puştii au strigatchestii după mine pe holuri. Iar urmă torul tip care a fost cu ea. Mă rog, nu vreau să v ă spun ce-a spus. Ceva stupid şi dezgust ă tor şi care mă face să picde fraier, asta e tot ce trebuie să ştiţ i. După aia am început să mă ocup maiserios de skating. A şa puteam să stau mai mult timp singur. Câ nd urcam spre camera ei, îmi închipuiam că Alicia va închide uşa, se va uita la mine şi va începe să se dezbrace şi, sincer să fiu, nu ştiam ce pă reresă am despre asta. Era şi o parte bună , evident. Dar, pe de alt ă parte, poate sea ştepta să mă pricep, şi nu mă pricepeam. Iar maică -mea era jos şi poate venea la un moment dat să mă caute. Şi tat ă l şi mama lui Alicia erau jos şi maiaveam şi sentimentul că , dacă vrea să facem sex, avea legă tur ă cu tipul pecare-l pă r ă sise şi nicidecum cu mine. Nu trebuia să -mi fac griji. Am intrat în camera ei, iar ea a închis uşa şişi-a amintit că v ă zuse jumă tate dintr-un film numit Virginul de 40 de ani, a şacă ne-am uitat la el. Eu am stat într-un fotoliu vechi pe care-l avea acolo, iar ea


17/151

a stat pe jos, între picioarele mele. După o vreme s-a sprijinit de mine în a şa felîncâ t spatele ei apă sa pe genunchii mei. Asta mi-am amintit mai t â rziu. Era caun mesaj. Apoi, câ nd filmul s-a terminat, am cobor â t, iar maică -mea tocmaiîncepuse să mă caute şi-am plecat acasă . Dar câ nd porniser ă m pe stradă , Alicia a venit în fugă după noi, desculţă ,

şi mi-a dat o carte poştală alb-negru cu un cuplu care se să ruta. M-am uitat laimagine şi probabil pă ream nedumerit, fiindcă şi-a dat ochii peste cap şi a zis„întoarce-o". Pe spate era numă rul ei de mobil. — Pentru film, mâ ine, a zis ea. — A. Da. Iar după ce a plecat, mama a ridicat din spr â ncene câ t a putut de sus şia spus: — Deci mâ ine mergeţ i la film. — Da, am zis eu. A şa s-ar pă rea. Iar mama a r â s şi a spus: — Am avut dreptate, sau am avut dreptate? — Ai avut dreptate, am spus eu. Tony Hawk şi-a pierdut virginitatea la şaişpe ani. Tocmai participase laun concurs numit King of The Mount într-un loc numit Trashmore din VirginiaBeach. Zice în cartea lui că a terminat după jumă tate din timpul pentru probape rampa verticală . Proba pe rampa verticală durează 45 de secunde. Deci el a terminat în 22,5 secunde. M-am bucurat că mi-a spus. N-amuitat niciodat ă cifrele alea. A doua zi era duminică şi am mers la Grind City cu Rabbit. Sau maidegrabă l-am v ă zut pe Rabbit în sta ţ ie şi am ajuns să mergem împreună .Rabbit face mişcă ri care mie nu-mi ies – face gay twists de secole şi a fost câ t

pe-aci să facă McTwist, o r ă sucire de 540 de grade pe rampă . Câ nd vorbesc cu mama de mişcă ri, ea se încurcă mereu la cifre. — 540 de grade? a f ă cut ea câ nd am încercat să descriu McTwist. Deunde naiba ştii câ nd s-au f ă cut 540 de grade? De parcă noi pierdeam timpul numă r â nd gradele unul câ te unul. Dar 540sunt doar 360 plus Spera probabil că skatingul mă transformă într-un geniu almatematicii şi că fac mintal calcule pe care alţ i puşti le fac pe computer. TH,apropo, a reuşit McTwist-urile sunt foarte dificile, iar eu nici mă car n-amapucat să visez la ele, av â nd în vedere că ajung să muşti mult beton câ nd leexersezi. Nu poţ i să le faci f ă r ă să te loveşti la fiecare două minute, dar asta etreaba cu Rabbit. E at â t de prost, încâ t nu-i pasă câ t beton muşcă . Şi-a pierdut zeci de dinţ i la skateboarding. Mă mir că cei care au Grind City nu pun dinţ iilui pe ziduri în loc de cioburi, ca oamenii să nu mai sar ă gardurile noaptea. Dar n-am avut o zi bună , totuşi. Eram cu mintea pe crengi. Nu mă puteam gâ ndi decâ t la seara cu filmul. Ştiu că sună aiurea, dar nu voiam să r ă mâ n cu buza umflat ă , iar statisticile arat ă că eu mă aleg cu buza umflat ă maiales duminica mai mult decâ t în orice alt ă zi a să pt ă mâ nii.


18/151

Oricum, Rabbit a observat că o ard aiurea cu nişte ollie, a şa că a venit lamine. — Ce-i? Ţ i-ai pierdut biberonul? — Cam a şa ceva. — Care-i lucrul cel mai r ă u care ţ i se poate înt â mpla? A şa gâ ndesc eu.

Am ajuns la Urgenţă de vreo cinşpe ori din cauza skatingului. Cel mai nasol epe drumul spre spital, fiindcă te doare. Stai întins şi gemi şi e sâ nge peste tot.Şi te întrebi oare merit ă ? Dar apoi îţ i dau ceva pentru durere. Asta dacă nu eşti inconştient. Atuncinu-ţ i trebuie. O vreme. — Sună grozav. — Asta e filosofia mea. Ştii. Durerea nu te poate ucide. Doar dacă e tarerea. — Da. Mersi. Acum am la ce medita. — Da? Pă rea surprins. Nu cred că -i mai spusese cineva vreodat ă lui Rabbit că i-a dat de gâ ndit. Dar i-o zisesem fiindcă nu-l prea ascultasem. Nu voiam să spun nimic, fiindcă ce sens are să vorbeşti cu Rabbit? Darapoi mi-am dat seama că mor dacă nu vorbesc despre Alicia, iar dacă nu vorbeam cu el, trebuia să mă duc acasă să vorbesc cu mama sau TH. Uneorinu contează cu cine vorbeşti, numai să vorbeşti. De-aia îmi petrec jumă tate din via ţă vorbind cu posterul unui skater. Mă car Rabbit era în carne şi oase. — Am cunoscut o tipă . — Unde? — Ce contează ? Presimţ eam deja o conversa ţ ie frustrant ă .

— A ş vrea să încerc să -mi imaginez scena, a spus Rabbit. — La petrecerea prietenei mamei. — Deci e bă tr â nă ? — Nu. E de v â rsta mea. — Ce că uta la petrecere? — Acolo locuieşte. Este. — Locuieşte la o petrecere? a întrebat Rabbit. Cum vine asta? M-am înşelat. E mult mai uşor să explici unui poster. — Nu locuieşte la o petrecere. Locuieşte în casa unde era petrecerea. Efiica prietenei maică -mii. Rabbit a repetat ce tocmai spusesem, de parcă era cea mai complicat ă construcţ ie gramaticală din istoria lumii. — Stai a şa. Fiica. prietenei. maică -tii. OK. M-am prins. — Bun. Disear ă ieşim împreună . La film. Şi mă tem c-o să -mi spargă fa ţ a. — De ce vrea să -ţ i spargă fa ţ a?


19/151

— Nu, nu. N-am vrut să zic că ea ar vrea să -mi spargă fa ţ a. Mă tem că a şa o să păţ esc. O mişcare greşit ă . Şi-apoi ştii. O să ar ă t groaznic. — M-am prins, a zis Rabbit. E dr ă guţă ? — Foarte, am spus eu. Eram sigur că a şa e, dar atunci nu-mi mai aminteam cum arat ă . Mă

gâ ndisem at â ta la ea, încâ t nu mai vedeam clar imaginea ei în minte. — A, bine, a f ă cut Rabbit. — Ce-nseamnă asta? — S-o zicem pe-a dreapt ă , tu nu eşti cine ştie ce, nu? — Nu, nu sunt. Dar mulţ umesc pentru votul de încredere, am zis. — Dacă stau să mă gâ ndesc, cred că ţ i-ar fi mai bine dacă chiar ţ i-aisparge fa ţ a, a spus Rabbit. — Cum vine asta? — Pă i să zicem că te duci cu ochii învineţ iţ i sau chiar cu nasul spart. Poţ isă -i spui c-ar ăţ i na şpa din cauza skatingului. Dar dacă te duci ar ă t â nd a şa. Ce scuză ai? Niciuna. Îmi ajunsese. încercasem să discut cu Rabbit, dar era inutil. Şi nu eradoar inutil – era şi deprimant. Eram foarte agitat din cauza mersului la film cu Alicia. De fapt, nu-mi aminteam să fi fost vreodat ă at â t de agitat pentru ceva, înafar ă poate de prima zi de generală . Iar boul ă sta îmi spunea că singurul modîn care a ş avea vreo şansă era să mă duc cu fa ţ a boţ it ă şi plină de sâ nge, cafata să nu vadă cum ar ă t de fapt. — Ştii ce, Rabbit? N-o mai ard aiurea. Acid drops şi gay twists toat ă după -amiaza. — Tare, frate. Iar apoi, în timp ce se uita la mine, mi-am luat placa şi-am ieşit direct pe

poart ă în stradă . Trebuia să vorbesc cu TH. Pe drumul spre casă , mi-am dat seama că încă nu aranjasem nimic cu Alicia. Câ nd a venit autobuzul, am urcat la etaj şi am stat exact în fa ţă , singur. Apoi am scos cartea poştală din buzunar şi am format numă rul ei. Nu mi-a recunoscut vocea câ nd am salutat-o, şi pentru o clipă mi-a venitr ă u. Dacă -mi imaginasem totul? Nu-mi imaginasem petrecerea. Dar poate nuse lipise de mine a şa cum îmi aminteam eu şi poate spusese de film doarpentru că . — A, salut, a zis ea şi am auzit-o cum zâ mbeşte. Mă temeam că n-o să suni. Iar mie nu mi-a mai fost r ă u. Uite ce e: ştiu că nu vreţ i s-auziţ i chiar fiecare momenţ el. Nu vreţ i să ştiţ ila ce or ă am aranjat să ne vedem şi de-astea. încerc doar să spun c-a fost foartemişto ziua aia şi că -mi amintesc cam fiecare secundă din ea. îmi amintesc vremea, mirosul autobuzului, cojiţ a de pe nas pe care mi-o zgâ ndă risem câ t vorbisem cu ea la mobil. îmi amintesc ce i-am zis lui TH câ nd am ajuns acasă şi cu ce m-am îmbr ă cat câ nd am ieşit, şi ce purta ea, şi câ t de uşor a fost câ ndam v ă zut-o. Poate unii ar crede, din cauza a ce s-a petrecut mai t â rziu, c-a fost


20/151

siropos şi aiurea, chestii tipice de adolescenţ i din ziua de azi. Dar n-a fost. N-afost deloc a şa. Nici n-am mai mers la film. Am început să vorbim în fa ţ acinematografului şi-apoi am mers la un frappuccino la Borders, ală turi, şi amtot stat acolo.

Din câ nd în câ nd unul din noi zicea „Să mergem, dacă mergem". Darniciunul nu schiţ a nici un gest ca să plece. A fost ideea ei să mergem la ea. Şicâ nd a venit momentul, a fost ideea ei să facem sex. Dar anticipez. Cred că înainte de seara aia mi-era puţ in frică de ea. Era frumoasă , iar aiei erau cu fiţ e, şi mi-era groază să nu creadă că trebuie să ieşim împreună doar fiindcă fusesem singurii de-aceea şi v â rst ă de la petrecerea aia. Petrecerea seterminase. Putea vorbi cu oricine voia. Dar nu avea nimic care să mă sperie, nu în sensul de fiţ e. Nu era cineştie ce geniu. Sau poate nu mă exprim eu bine, fiindcă nu era proast ă . Dar cummaică -sa era primar şi taică -su profesor universitar, ai fi crezut că se descurcă mai bine la şcoală . Jumă tate din sear ă mi-a povestit de cursurile de la care fusese dat ă afar ă , belelele în care intrase şi de câ te ori fusese pedepsit ă . Era pedepsit ă înseara petrecerii şi de-aia era acolo. Faza cum că voise să mă cunoască era ogogoa şă , cum bă nuisem. Nu voia să meargă la facultate. — Deci tu vrei? m-a întrebat. — Da, sigur. — De ce sigur? — Nu ştiu. Ba ştiam. Dar nu voiam să intru în chestiile alea cu povestea familiei

mele. Dacă afla că niciunul dintre noi – pă rinţ i, bunici, str ă bunici, nimeni – nuf ă cuse facultate, poate nu mai voia să aibă de-a face cu mine. — Şi ce-o să faci? Câ nd o să termini liceul? am întrebat-o. — Nu vreau să -ţ i spun. — De ce? — Fiindcă ai să crezi că fac pe deşteapt ă . — Cum să faci pe deşteapt ă ? Dacă n-are legă tur ă cu a te face maideştept? — Sunt mai multe moduri de a face pe deşteptul, să ştii. Nu trebuieneapă rat să presupună luat examene şi de-astea. Eram pierdut. Nu-mi închipuiam ce-ar putea spune ca să cred că face pedeşteapt ă , dacă nu presupunea examene sau poate sport. Brusc nici nu maieram sigur ce înseamnă să faci pe deşteptul, însemna să te dai mare, nu? Darnu însemna să te dai mare ce deştept eşti? I-a spus cineva lui TH că face pedeşteptul fiindcă face multe mişcă ri dificile? — Jur că n-o să cred că faci pe deşteapt ă . — Vreau să fiu manechin.


21/151

Da, îmi dă deam seama ce vrea să zică . Se dă dea mare. Dar ce puteam să zic? Pe bune, eram într-o situa ţ ie dificilă . Voiam să v ă avertizez să evita ţ i să ieşiţ i cu cineva care zice că vrea să fie manechin, dar pe bune acum, cam asta vrem toţ i, nu? Cineva care arat ă ca un manechin, dar n-are pieptul plat. Cu alte cuvinte, dacă eşti cu cineva care zice că vrea să fie manechin,

probabil nu te interesează s-auzi de la mine că nu e bine. (Neapă rat evita ţ i să ieşiţ i cu fetele ur â te care zic că vor să fie manechine. Nu fiindcă sunt ur â te, cifiindcă sunt nebune.) Nu ştiam mare lucru atunci despre modelling, iar acum ştiu chiar maipuţ in. Alicia era foarte dr ă guţă , vedeam clar, dar nu era schiloadă băţ şi aveacoşuri, a şa că nu prea ştiam dacă are şanse să fie urmă toarea Kate Moss.Probabil că nu, m-am gâ ndit. Şi nici nu ştiam dacă îmi spune chestia asta pentru că chiar era ambiţ iaei sau pentru că avea nevoie s-audă câ t de mult îmi place de ea. — Nu faci pe deşteapt ă , am zis. Ai putea fi manechin, dacă asta vrei. Ştiam ce spun. Ştiam că tocmai îmi crescuser ă şansele cu Alicia dinmulte puncte de vedere. Nu ştiam cine ce crede, dar nu prea conta. În seara aia ne-am culcat prima oar ă împreună . — Ai ceva? m-a întrebat câ nd a fost clar că vom avea nevoie de ceva. — Nu. Sigur că nu. — De ce sigur că nu? — Fiindcă . eu am crezut că mergem la film. — Şi nu ai mereu unul la tine? Pentru orice eventualitate? Am clă tinat din cap. Ştiam tipi din liceu care aveau mereu a şa ceva la ei,dar doar se dă deau mari. O f ă ceau ca să par ă tari. Era un puşti, Robbie Brady, care cred că mi-a

ar ă tat aceea şi cutie de Durex de cinşpe ori. Iar eu mă gâ ndeam că sigur, oricinepoate să cumpere. Nu cumpă ratul e mare br â nză . Dar n-am spus nimic. Mereu mi-am zis că , dacă o să am nevoie, voi ştidin timp, fiindcă a şa sunt eu. Nu ies gâ ndindu-mă „azi o să mi-o trag cu una pecare nu prea o cunosc, a şa c-ar fi mai bine să iau un prezervativ la mine".Mereu am sperat să fie ceva mai organizat de-at â t. Mereu am sperat să discut ă m dinainte, ca atunci câ nd se înt â mplă să fim amâ ndoi pregă tiţ i şi să fieceva relaxat şi deosebit. Nu mi-au plă cut niciodat ă poveştile tipilor din liceu.Erau mereu foarte plini de ei, dar niciodat ă nu pă rea a fi sex din ă la desprecare citeşti sau vezi în filmele porno. Era mereu pe fugă , uneori în aer liber,uneori cu oameni prin preajmă . Ştiam clar că prefer să nu-mi bat capul cuchestia asta decâ t s-o fac a şa. — Eşti bă iat bun, a spus Alicia. Fostul meu prieten avea mereuprezervativ la el. Vedeţ i? Exact asta ziceam. Avea mereu unul la el şi n-a ajuns să -lfolosească , fiindcă lui Alicia nu i-a plă cut felul în care încerca s-o preseze.Uneori prezervativele chiar te împiedică să faci copii. Dacă eşti genul de puşticare are mereu unul la el, nimeni nu vrea să facă sex cu tine. Dar cum mă


22/151

ajuta asta pe mine? Ex-ul lui Alicia nu f ă cuse sex cu ea fiindcă avea mereu unprezervativ la el, eu n-aveam să fac sex cu ea fiindcă n-aveam. Dar mă car cumine voia să facă sex. A şa, în mare, mă bucuram că sunt cum sunt. Ceea ce efoarte bine. — Mă duc să fur unul, a zis Alicia.

— De unde? — Din dormitorul alor mei. S-a ridicat şi-a pornit-o spre uşă . Avea pe ea vest ă şi chiloţ ei, şi, dacă o vedea cineva, nu trebuia să fie un mare geniu ca să se prindă ce se petrece încamera ei. — O să mă omoare, am zis. — Nu fi a şa melodramatic, a spus, dar asta nu explica de ce teama de a fiomor â t e melodramatică . Mie mi se pă rea de bun-simţ . Am stat singur vreo două minute în camera ei, întins pe pat, încercâ ndsă -mi dau seama cum am ajuns la asta. Adev ă rul e că nu fusese mare lucru. Am intrat, i-am salutat pe mama şi pe tat ă l ei, am mers sus şi asta a fosttot. Nu discutaser ă m despre asta. Am f ă cut cum ne-a venit. Eram destul desigur însă că voia s-o facă din cauza fostului ei iubit. N-avea mare legă tur ă cu mine. Adică nu cred că ar fi vrut s-o facă dacă mă ura. Dar câ nd mi-a spus la petrecere că poate se r ă zgâ ndeşte ea, mi-am dat seama că vrea să se r ă zbune pe el pentru ceva. Era ca o poant ă f ă cut ă lui. El îitot cerea şi ea tot refuza, atunci el s-a ofticat şi a pă r ă sit-o, a şa că ea a decis să se culce cu primul care apă rea, dacă era câ t de câ t acceptabil. Am pus un pariucu mine însumi că , dacă f ă ceam sex în seara aia, nu r ă mâ nea secretul nostru. Trebuia să gă sească un mod de a-i spune lui că nu mai e virgină . Cam ă sta era

sensul. Şi brusc n-am mai vrut s-o fac. Ştiu, ştiu. Era o fat ă frumoasă care chiarîmi plă cea şi tocmai mă dusese în camera ei dâ ndu-mi de înţ eles că suntemacolo cu un scop. Dar câ nd mi-am dat seama ce se petrece, nu mi s-a maipă rut OK. Eram trei în camera aia, eu, ea şi el, şi m-am gâ ndit că , fiind primaoar ă pentru mine, a ş vrea să fim mai puţ ini. Voiam să a ştept pâ nă dispă rea el, să fiu sigur că pe mine mă vrea. Alicia s-a întors cu un mic pachet argintiu. — Pam-pam! a f ă cut ea şi l-a ridicat în aer. — Eşti sigur că e, ştii tu, în regulă ? N-a expirat? Nu ştiu de ce-am spus asta. Adică ştiu – că utam pretexte. A ş fi putut gă simulte alte pretexte, iar ă sta nu era prea bun. — De ce n-ar fi în regulă ? a spus ea. — Nu ştiu. Şi chiar nu ştiam. — Adică fiindcă e de la ai mei? Cred că asta voisem să spun. — Crezi că ei nu fac deloc sex? Şi că ă sta zace acolo de ani de zile?


23/151

N-am spus nimic. Dar probabil a şa mă gâ ndisem, ceea ce e ciudat, pe bune. Credeţ i-mă , ştiu că pă rinţ ii fac sex. Dar nu ştiam cum e cu pă rinţ ii caresunt încă împreună . Probabil mă gâ ndeam că pă rinţ ii nedivor ţ a ţ i fac sex mairar decâ t pă rinţ ii divor ţ a ţ i. Pă ream să fiu foarte confuz în ceea ce priveştechestia asta cu prezervativele. Dacă cineva avea unul, începeam să cred că

respectivul nu face sex, ori asta n-o fi adev ă rat în toate cazurile, nu? Uneleerau cumpă rate de oameni care chiar le foloseau. S-a uitat la ambalaj. — 21.05.09, a şa scrie. (Dacă citiţ i asta în viitor, pot să v ă spun că totul se petrecea înainte de21.05.09. Aveam suficient timp pentru a folosi prezervativul, ani de zile.) Mi-a aruncat prezervativul. — Haide. N-avem tot timpul. — De ce? am întrebat. — Fiindcă se face t â rziu, iar mama şi tata ştiu că suntem aici. Cur â nd vor începe să bat ă în uşă . A şa fac câ nd ştiu că sunt aici cu un bă iat şi e t â rziu. Cred că am f ă cut o mutr ă , fiindcă ea s-a a şezat în genunchi lâ ngă pat şim-a să rutat pe obraz. — N-am vrut să sune a şa. — Dar cum? Spuneam ce-mi trecea prin cap. Voiam să se facă şi mai t â rziu, ca mamaşi tat ă l ei să bat ă în uşă şi eu să pot pleca acasă . — Nu prea vrei, nu? a întrebat ea. — Ba da, sigur, am zis. Dar apoi:

— Nu prea, nu. Ea a r â s. — Bine că nu eşti confuz. — Nu pricep de ce vrei s-o faci, am zis. Mi-ai spus că nu erai pregă tit ă să faci sex cu fostul t ă u. — Nu eram. — Atunci cum eşti pregă tit ă să faci sex cu mine? Nici nu prea mă cunoşti. — îmi place de tine. — Deci de el nu îţ i prea plă cea? — Nu, nu prea. Adică mi-a plă cut la început. Dar apoi mi s-a luat. Nu voiam s-o mai întreb şi alte chestii pe tema asta. Nu avea nici unsens. Parcă mi-ar fi spus că trebuie să facem sex rapid, înainte să i se ia demine – de parcă ştia că n-o să -i mai placă de mine a doua zi, a şa că trebuia s-ofacem atunci. Dacă te gâ ndeşti mai bine însă , la toat ă lumea e a şa. Te culci cucineva fiindcă nu te-ai să turat de el, iar câ nd te-ai să turat nu te mai culci. — Dacă nu vrei să facem nimic, de ce nu pleci? m-a întrebat.


24/151

— Bine, plec. M-am ridicat, iar ea a început să plâ ngă şi eu n-am ştiut ce să fac. — Mai bine nu spuneam că vreau să fiu manechin. Mă simt ca o proast ă acum. — Nu are nici o legă tur ă cu asta, am zis. Dacă vrei să ştii, cred că nu

sunt de nasul t ă u. — Nu eşti de nasul meu? a zis ea. De unde ţ i-a venit asta? Ştiam de unde. Din faptul că aveam o mamă care mă nă scuse la şaişpeani. Dacă cineva ştie povestea familiei mele, numai asta vede şi numai astaaude. Ei nu i-am spus toate astea. M-am a şezat pe pat şi am ţ inut-o în bra ţ e,iar, câ nd s-a oprit din plâ ns, m-a să rutat şi a şa am ajuns să facem sex, deşidecisesem să nu. Dacă am depăşit timpul lui TH de I-am spus lui TH câ nd amajuns acasă . Trebuia să spun cuiva, dar să vorbeşti despre asta e greu, a şa că cel mai bun mod e de a spune ce ai de spus unui poster. Cred că a fostmulţ umit. Din câ te ştiam despre el, i-ar fi plă cut de Alicia. Am trecut prin şcoală ca prin vis în urmă toarele să pt ă mâ ni. Am trecutprin via ţă ca prin vis. Totul era a şteptare. îmi amintesc că a şteptam autobuzulîn prima să pt ă mâ nă , autobuzul 19, care mă ducea de la casa mea la casa ei, şi brusc mi-am dat seama că a şteptatul autobuzului era mult mai uşor decâ torice altceva, fiindcă eram oricum în a şteptare. Câ nd a şteptam autobuzul, nutrebuia să fac altceva, dar cealalt ă a şteptare era grea. Mâ ncatul micului dejunera a şteptare, a şa că nu prea mâ neam. Dormitul era a şteptare, a şa că nu preadormeam, deşi voiam, că ci somnul e un mod bun de a-ţ i omor î vreo opt ore.Şcoala era a şteptare, a şa că nu prea ştiam ce se spune, la lecţ ii sau în pauze.Uitatul la televizor era a şteptare, a şa că nu mă concentram la emisiuni.

Chiar şi skatingul era a şteptare, dat fiind că mă ţ ineam de asta doarcâ nd Alicia f ă cea altceva. Dar de obicei Alicia nu prea f ă cea altceva. Asta era incredibil. Voia să fiecu mine la fel de mult cum voiam şi eu să fiu cu ea, din câ te îmi dă deamseama. Nu f ă ceam mare lucru. Ne uitam la TV în camera ei sau uneori jos, maiales dacă ai ei erau pleca ţ i. Mergeam la plimbare în Clissold Park. Ştiţ i fazele alea din filme câ ndarat ă cupluri care r â d şi se ţ in de mâ nă şi se pupă în diverse locuri, pe fundalmuzical? A şa eram şi noi, doar că nu mergeam în diverse locuri. Mergeam în vreo trei, dacă punem şi camera lui Alicia. Eram în Clissold Park câ nd Alicia mi-a spus că mă iubeşte. Nu prea amştiut ce să -i spun, a şa că i-am zis c-o iubesc şi eu. Ar fi fost nepoliticos să nu-ispun. — Serios? a zis ea. Chiar mă iubeşti? — Da, am spus. — Nu pot să cred. Nu mi-a mai spus nimeni asta. — Dar tu ai mai spus-o cuiva?


25/151

— Nu. Sigur că nu. Asta explica de ce nu i-o mai spusese nimeni, m-am gâ ndit eu. Fiindcă ,dacă cineva îţ i spune că te iubeşte, trebuie să -i spui şi tu, nu? Trebuie să fiitare al naibii ca să n-o faci. Şi oricum, chiar o iubeam. Cineva ca mama mea ar fi spus că sunt un

puşti, că nu ştiu ce e iubirea. Dar nu mă gâ ndeam la nimic altceva decâ t să fiu cu Alicia şi nu simţ eamcă sunt unde vreau să fiu decâ t câ nd eram cu ea. Asta poate foarte bine să fieiubire, nu? Genul de iubire de care zice mama e plin de griji, şi efort, şi iertare,şi compromisuri, şi de-astea. Nu e mare distracţ ie, asta e clar. Dacă aia eiubire, de care zice mama, atunci nimeni nu poate fi vreodat ă sigur că iubeştepe cineva, nu? Pare că ceea ce zice ea e că , dacă eşti sigur că iubeşti pe cineva, a şa cumeram eu sigur în acele să pt ă mâ ni, atunci nu-l iubeşti, fiindcă aia nu e iubire. Dacă încerci să pricepi ce înţ elege ea prin iubire, îţ i ieşi din minţ i. Mama nu voia să -mi petrec tot timpul cu Alicia. A început să -şi facă griji pentru asta după câ teva să pt ă mâ ni. Nu i-amspus de sex, dar ştia că e ceva serios şi că treaba cu Alicia e serioasă . Şi ştia că visez cu ochii deschişi, fiindcă nu-i scă pa nimic, într-o sear ă eu am venit t â rziuşi ea mă a ştepta. — Ce zici, st ă m acasă mâ ine-sear ă ? Ne uit ă m la un film, a spus ea. Eu n-am zis nimic. — Sau putem ieşi, dacă vrei. Te duc la Pizza Express. Tot n-am zis nimic. — Pizza Express şi un film la cinema. Ce zici? — Nu, e OK, am spus, de parcă era amabilă şi-mi oferea ceva.

Chiar a şa era, de fapt. îmi oferea o pizza şi un film. Dar privind altfel,doar încerca să mă împiedice să fac ce vreau, iar ea ştia asta, şi eu ştiam asta. — Hai să mă exprim altfel, a spus ea. Mâ ine-sear ă st ă m împreună . Ce-ai vrea să facem? Tu alegi. Uite care e treaba cu mine. Nu pot să fiu r ă u. Poate credeţ i că e r ă u că mă culc cu Alicia, dar eu nu simt asta, deci nuse pune. Mă refer la lucruri de care ştiu clar că sunt rele. Puşti din liceu careînjur ă profesori şi se iau la bă taie cu puşti care cică sunt homosexuali, sau seiau la bă taie cu profesori şi înjur ă puşti care cică sunt homosexuali. eu nu potface a şa ceva, niciodat ă n-am putut. Nu ştiu să mint şi nici mă car să fur. Amîncercat o dat ă să fur nişte bani din geanta mamei, dar mi s-a f ă cut r ă u şi i-ampus înapoi. E ca o boală sau ceva de genul, să nu vreau să fiu r ă u. îl ur ă sc peRyan Briggs mai mult decâ t oricine pe lumea asta. E o gorilă sinistr ă , violent ă ,ur â t ă , înspă imâ nt ă toare. Dar câ nd îl v ă d pocnind câ te un puşti în mutr ă şiluâ ndu-i mobilul sau spunâ ndu-i unui prof să se ducă în mă -sa, o parte dinmine îl invidiază , ştii? El n-are boala mea. Nu-i e deloc greu să fie cum e el. Via ţ a ar fi mai simplă dacă m-ar durea în cur, dar nu pot. Şi ştiam că ce îmicere mama nu e complet aiurea. îmi cerea să petrec o sear ă departe de Alicia şi


26/151

îmi oferea ceva în schimb. Am încercat să nu v ă d lucrurile a şa, dar n-am putut,a şa că era nasol. — Poate veni şi Alicia? — Nu. Asta e ideea. — De ce?

— Fiindcă te vezi prea mult cu ea. — De ce te deranjează chestia asta? — Nu e normal. E adev ă rat că nu prea mai ieşeam, dar nu la asta se referea ea. Nu preaştiam ce vrea să zică . — Cum adică nu e normal? — E o piedică pentru alte lucruri. — Ce lucruri? — Prietenii. Şcoala. Familia. Skate-ul. Totul. Via ţ a. Adev ă rul era exact contrariul. Via ţă era numai câ nd eram cu Alicia. Toatecelelalte lucruri pe care le pomenise erau numai a şteptare. — Doar o sear ă , a zis ea. N-o să mori. N-am murit. M-am trezit în diminea ţ a de după Pizza Express şi film lacinema şi nu murisem. Dar a fost ca una dintre acele torturi de care citeşti şide care se zice că sunt mai rele decâ t moartea fiindcă de fapt preferi să fi murit.îmi pare r ă u dacă asta e lipsă de respect pentru oamenii care chiar au trecutprin a şa o tortur ă , dar pentru mine a fost cel mai aproape de asta. (Şi e unuldintre motivele pentru care nu voi intra în armat ă , apropo. A ş muri să fiutorturat. Nu zic că celor care au ales armata le place să fie tortura ţ i. Dar eitrebuie să se fi gâ ndit la asta, 50 nu? Trebuie să se fi gâ ndit că n-are cum să fiela fel de r ă u ca alte lucruri, cum ar fi şomajul sau munca într-un birou. Pentru

mine, munca de birou ar fi mai bună decâ t tortura. Nu mă înţ elegeţ i greşit. N-a ş fi fericit cu o slujbă plicticoasă , să trag la xerox o hâ rtie iar şi iar, înfiecare zi, pâ nă la moarte. Dar a ş fi mai fericit a şa decâ t cu ţ igă ri în ochi. Spercă aceste două variante nu sunt singurele mele opţ iuni.) În acele câ teva să pt ă mâ ni a fost şi-a şa destul de r ă u să mă trezescdiminea ţ a şi să ştiu că n-am s-o v ă d decâ t după şcoală . Asta era tortur ă . Era ca smulsul unghiilor una după alta. In ziua cu pizza m-am trezit dâ ndu-mi seamacă n-o s-o mai v ă d DEC Â T A DOUA ZI LA SF Â R ŞITUL ZILEI, şi asta semă na cuoribilitatea aia pe care Ryan Briggs o postase pe net. N-o să v ă spun acumdespre ce era vorba. Dar era ceva cu câ ini şi mingiuţ e, dar nu alea cu care joci fotbal, desigur.Şi-acum' mai str â ng din fund câ nd mă gâ ndesc la treaba asta. OK, să n-o v ă d pe Alicia două zeci şi patru de ore nu era ca şi cummingiuţ ele ţ i-ar fi fost a şa şi pe dincolo. Sau ca şi cum n-a ş mai fi pututrespira, ca şi cum n-a ş avea destul oxigen în tub. în toate acele ore nu mi seumpleau plă mâ nii cu aer şi chiar am început să mă panichez, puţ in, ca şi cuma ş fi fost pe fundul oceanului şi suprafa ţ a era prea departe şi veneau rechinii


27/151

şi. Nu, iar exagerez. F ă r ă rechini în ea. Nu erau câ ini şi nici rechini. Poatemama să fie rechinul, dar de fapt ea n-are nimic de rechin. Ea voia doar să -mi ia o pizza. Nu voia să -mi smulgă ficatul cu colţ ii. A şacă mă opresc aici, la suprafa ţ a apei care era departe. Alicia = suprafa ţ a. — Pot să dau un telefon? am întrebat-o pe mama câ nd am ajuns acasă .

— Chiar trebuie? — Da. Da. Chiar trebuia. Nu ştiam cum să -i spun altfel. — Ieşim imediat în ora ş. — E patru jumate. Cine mă nâ ncă pizza la patru jumate? — Pizza la cinci jumate. Film la şase jumate. — Ce film vedem? — Ce zici de Brokeback Mountain? — Da, sigur. — Cum adică „da, sigur"? — A şa zicem noi. Câ nd cineva face o glumă proast ă sau ceva de genul,am spus eu. — Cine a f ă cut o glumă proast ă ? a întrebat ea. Atunci mi-am dat seama că e serioasă . Chiar voia să mergem să vedemBrokeback Mountain. Noi la liceu îi spuneam deja unui prof de ştiinţ e „Brokeback", fiindcă eracocâ rjat şi toţ i ziceau că e homo. — Ştii despre ce e, nu? am întrebat. — Da. E despre un munte. — Mai lasă -mă , mamă . Nu pot merge la filmul ă la. O să mă distrugă mâ ine.

— O să te distrugă fiindcă mergi la un film cu cowboy homosexuali? — Da. S-ar întreba de ce m-am dus? Ar fi un singur r ă spuns, nu? — Doamne, a zis mama. E chiar at â t de nasol la liceu? — Da, am spus. Fiindcă chiar era. Ne-am hot ă r â t să mergem la alt film şi apoi am sunat-o pe Alicia pe mobilşi a intrat mesageria vocală . A şa că am stat câ teva minute, dar mi-a intrat iarmesageria, apoi am sunat din treizeci în treizeci secunde. Mesagerie, mesagerie,mesagerie. Nu-mi trecuse nici mă car o clipă prin cap cum ar fi să nu dau de ea. Atunci au început să -mi vină gâ nduri negre. De ce nu avea telefonul deschis?Ştia că voi încerca s-o sun. Ştia că azi e ziua na şpa. In seara dinainte, câ nd îispusesem că mama vrea să facem pauză o sear ă , plâ nsese. Iar acum parcă odurea undeva. Asta dacă nu se vedea cu altcineva. Iar eu mi-am zis „Bă ga-mi-a ş". „Ce javr ă ." Nu ne vedem o sear ă şi deja iese cu altcineva. Exist ă o denumirepentru astfel de fete. Dacă nu rezişti o noapte f ă r ă să faci sex, eşti nimfomană ,nu? Ai o problemă . Era ca o drogat ă , doar că în loc de drog era sexul.


28/151

Pe bune. A şa-mi ziceam. Şi ştiţ i ce m-am gâ ndit mai t â rziu, câ nd m-amcalmat? Mi-am zis că nu e să nă tos. N-o poţ i face pe iubita ta javr ă , şi t â r â tur ă ,şi nimfomană doar fiindcă nu-i merge încă rcă torul. (Asta se înt â mplase. Mi-adat mesaj mai t â rziu, după ce luase încă rcă torul tat ă lui ei. Şi era un mesajdr ă guţ .)

Oricum, eram în starea aia câ nd am ieşit şi nu era cel mai bun start. Ammers la Multiplex să vedem ce filme mai sunt în afar ă de Brokeback Mountain,şi nu era mare lucru. De fapt nu e chiar a şa. Erau destule pe care voiam să le v ă d, ca filmul cu 50 Cent sau King Kong, şi erau destule pe care voia mama să le vadă , ca filmul despre gr ă dină rit şi cel despre fetele japoneze care voiau să aibă picioare mici. Dar nu era nici un film pe care să vrem amâ ndoi să -l vedem.Şi am petrecut at â ta timp ciorov ă indu-ne că n-am mai stat să mâ ncă m pizzaa şa că am luat-o la pachet şi am mâ ncat-o pe drum spre cinema. Am v ă zut unfilm foarte prost despre un tip care înghiţ ise o piesă din mobil din greşeală , a şacă putea intercepta în creier mesaje de la toat ă lumea. La început a cunoscuttot felul de fete care erau pă r ă site de iubiţ ii lor, dar apoi a prins un mesaj cumcă teroriştii urmau să arunce în aer un pod din New York şi el şi una dintre fetei-au oprit. Nu m-a enervat prea tare. Era plicticos oricum. Dar mama l-a ur â t şidupă aia ne-am certat. A spus că treaba cu înghiţ itul piesei de mobil e ridicolă , dar eu i-am ziscă nu putem şti ce s-ar înt â mpla dacă am înghiţ i piese de mobil, a şa că nu asta era partea proast ă . Ea nici nu m-a lă sat să -i spun care credeam eu că e parteaproast ă . In schimb a început să -i dea înainte cum că creierul meu era ferfeniţă de la jocurile pe computer şi de la televizor. Dar nu mai contează astea acum. Important în seara aia e că mama aînt â lnit un tip. Da, da. Trebuia să fie seara noastr ă , în care să ne simţ im bine

noi doi şi eu să nu mă v ă d cu Alicia. Şi s-a transformat în cu totul altceva. Casă fiu drept cu mama, înt â lnitul ei cu tipul n-a luat mult din timpul nostru. De fapt nici n-am ştiut că a înt â lnit pe cineva decâ t după câ teva zile,câ nd el a venit pe la noi. (Sau de fapt ştiam că înt â lnise un tip. Doar nu ştiamcă înt â lnise un TIP, dacă mă înţ elegeţ i.) Câ nd a şteptam pizzele la pachet, ne-auspus să st ă m la o masă de lâ ngă uşă , la care a şteptau clienţ ii care luau lapachet. Câ t a şteptam, eu m-am dus la toalet ă , iar câ nd m-am întors, mama vorbea cu un tip care st ă tea la masa vecină , cu puştiul lui. Vorbeau de pizza,de pizzeriile care le plac şi de-astea. Câ nd au venit pizzele noastre la pachet, i-am zis mamei „Repede te mai înv â rti", iar ea a spus „Da, nu pierd vremea" şitotul era o glumă . Dar s-a dovedit mai t â rziu că nu fusese a şa. Nu mi-a spusnimic atunci, dar îl ştia pe tip de la serviciu. El plecase cu câţ iva ani în urmă şio ţ inea minte, deşi nu vorbiser ă niciodat ă la birou. Lucraser ă în departamente diferite. Mama lucrează la Divertisment şicultur ă , Mark – da, Mark, ca marca pe scrisoare – la Să nă tate şi asistenţă socială . Câ nd a venit prima oar ă la noi, a spus că în Islington nu avuseseniciodat ă timp de să nă tate.


29/151

Am mers pe jos acasă . Ne-am certat în legă tur ă cu filmul şi apoi mama aîncercat să mă descoasă despre Alicia. — Nu e nimic de spus, am zis eu. Şi apoi: — De asta n-am vrut să ieşim. Fiindcă nu voiam să avem Discuţ ia.

Am spus-o a şa, ca să se audă majuscula. — De ce nu puteam doar să ieşim? Şi să nu discut ă m despre nimic? — Dar atunci câ nd să vorbim şi noi? a întrebat ea. Nu eşti niciodat ă acasă . — Am o iubit ă , am spus. Asta e. Asta e tot ce e de spus. Haide. Întreabă -mă . Întreabă -mă dacă am iubit ă . — Sammy. — Haide. — Am dreptul la o a doua întrebare? a spus ea. — Una. — Faceţ i sex? — Dar tu? Am vrut să spun cu asta că nu se întreabă a şa ceva. E ceva personal. Dar de câ nd se despă r ţ ise de Steve cel na şpa, nu fusese cu nimeni, a şa că n-oderanja să r ă spundă . — Nu, a zis. — Dar ai f ă cut? — Cum adică ? a spus ea. Mă întrebi dacă am f ă cut vreodat ă sex? Fiindcă eu zic că tu eşti r ă spunsul. — Taci, am spus, fiindcă mi-era jenă . A ş fi vrut să nu fi început discuţ ia asta.

— Lasă -mă pe mine. Dar tu? Faci sex? — F ă r ă comentarii. E treaba mea. — Iau asta drept „da". — Nu. F ă r ă comentarii. — Dacă n-ai face, mi-ai spune. — Ba nu. Oricum. A fost ideea ta. — Care? — Alicia. Te-ai gâ ndit că mi-ar plă cea, a şa că m-ai pus să merg lapetrecerea aia. Şi mi-a plă cut de ea. — Sam, ştii că faptul că te-am avut pe tine atunci. — Da, da. Ţ i-a futut via ţ a. Nu prea folosesc niciodat ă cuv â ntul cu F de fa ţă cu ea, fiindcă se supă r ă .Nu se supă r ă pentru cuv â nt în sine, dar începe să se învinov ăţ ească fiindcă afost mamă singur ă adolescent ă şi nu şi-a crescut copilul bine, şi ur ă sc chestiaasta. Eu cred că a f ă cut treabă bună . Nu sunt cel mai groaznic copil din lume,nu? Dar am vorbit ur â t fiindcă am vrut să creadă că m-a supă rat, deşi nu eraa şa, pe bune.


30/151

E ciudat să ştiu că venirea mea pe lume a dat-o peste cap. Nu mă supă r ă din două motive. în primul r â nd, n-a fost vina mea, a fost a ei – a ei şi a Iu'taică -miu, oricum. Şi, în al doilea r â nd, nu mai e dat ă peste cap. A obţ inut încele din urmă , mai mult sau mai puţ in, toate lucrurile pe care le-a ratat dincauza mea. Se poate spune chiar că s-a depăşit pe sine. N-a fost cine ştie ce

bună la şcoal

Nick Hornby - Slam

Documents