Mihail Tasca Abstract

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

CZU: 340(478.9)(043)(09)

Taşcă Mihail

IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ÎN BASARABIA

Specialitatea 12.00.01 — Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi

dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERATUL

tezei de doctor în ştiinţe juridice

CHIŞINĂU 2005

2

Teza a fost elaborată la catedra „Teoria şi Istoria Dreptului”, Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova Conducător ştiinţific: Aramă Elena, doctor habilitat în drept,

profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova

Referenţi oficiali: Craiovan Ion, doctor în drept, profesor universitar, Universitatea „George Bariţiu” Braşov, România

Grama Dumitru, doctor în drept, conferenţiar, Academia de Ştiinţe a

Moldovei Susţinerea va avea loc la ____________________2005, ora _______ în cadrul şedinţei Consiliului Ştiinţific Specializat D 30 12.00.01–03 de pe lângă Universitatea de Stat din Moldova. Adresa: MD 2009, mun. Chişinău, str. A. Mateevici 60, bloc 4 Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova, mun. Chişinău, str. A. Mateevici 60 Autoreferatul a fost expediat la data de _____________________2005 Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat doctor în drept, conf. universitar Coptileţ Valentina Conducător ştiinţific doctor habilitat în drept prof. universitar Aramă Elena Autor Taşcă Mihail

3

CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Actualitatea temei investigate şi gradul de cercetare a acesteia. Studierea originii dreptului naţional constituie un factor important pentru cunoaşterea istoriei unei naţiuni în general şi a culturii juridice în special a acestei naţiuni, întrucât istoria dreptului nu este altceva decât o parte din istoria şi din cultura socială, inclusiv juridică, a unui popor. Interferenţa dreptului cu istoria, cultura socială şi cea juridică a poporului nostru se explică prin faptul că dreptul a fost strâns legat de viaţa socială a comunităţi româneşti, fiindcă normele lui au cârmuit relaţiile dintre români încă de la origini.

Îndeosebi, este important a cunoaşte izvoarele dreptului nostru privat, care îşi au rădăcinile în obiceiurile şi tradiţiile populare ale românilor, în legile poporului nostru izvorâte ulterior din aceste cutume, îmbogăţite pe parcursul timpului cu prevederile dreptului romano-bizantin, dar şi cu unele norme ale dreptului canonic. Acest conglomerat armonios constituie astăzi fundamentul dreptului nostru privat.

În prezenta lucrare se efectuează unele investigaţii referitoare la izvoarele dreptului privat în Basarabia, unde dreptul privat român a avut de parcurs o cale specifică, mai anevoioasă decât dincolo de Prut. Cercetarea cuprinde intervalul de timp de la origini până aproape de mijlocul secolului al XX-lea. Ne-am limitat la această perioadă deoarece, o dată cu instaurarea în Basarabia a regimului comunist, vechiul drept românesc aplicat aici de milenii a fost suprimat prin deciziile arbitrare ale noii administraţii.

Se menţionează că existenţa în spaţiul danubio-carpatian, în prezent, a două state independente, România şi Republica Moldova, nu impune, dar nici nu exclude din context cercetarea izvoarelor dreptului privat din Basarabia aparte de dreptul românesc sau separarea acestora unul de altul. Romanitatea şi românitatea izvoarelor dreptului privat din Basarabia sunt incontestabile, ele constituind nişte evidenţe ce stau la îndemâna oricărui specialist.

Formarea, evoluţia şi aplicarea izvoarelor dreptului privat în Basarabia au fost abordate dintr-un dublu punct de vedere:

4

I) al existenţei unor monumente juridice (colecţii de legi sau acte izolate cu caracter juridic), date de administraţia supremă a ţării sau receptate şi aplicate în acest spaţiu istoric şi geografic de-a lungul timpului;

II) al aplicării acestora în funcţie de organizarea administrativ-statală şi de regimurile politice care au administrat Basarabia.

La cercetarea acestui subiect s-a ţinut cont şi de scindarea, de jure, a dreptului privat, la începutul secolului al XIX-lea, în două mari ramuri — drept civil şi drept comercial, aşa încât s-a analizat şi evoluţia izvoarelor dreptului comercial din Basarabia.

Subiectul pus în discuţie în lucrare nu a fost cercetat de doctrină detaliat, deşi unele aspecte au fost abordate în secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, mai mult sub aspect practic. Însă cercetările din acea perioadă au fost părtinitoare, manipulate ideologic de guvernarea ţaristă, autorul propunându-şi o investigaţie echidistantă. Printre puţinii autori ruşi care au discutat problema izvoarelor dreptului privat în Basarabia se numără V. Linovski, M. Şimanovski, I. Pergament, L. Casso. Totodată, pentru a pune la îndemâna jurisprudenţei culegeri ale deciziilor Senatului Guvernant din St. Petersburg date în soluţionarea litigiilor de drept privat venite din Basarabia, unui autori au editat culegeri ale acestora — A. Egunov, R. Kohmanski, M. Ravvici, M. Savenco.

Suportul teoretico-ştiinţific al investigaţiilor a fost asigurat de realizările doctrinale din România, printre care studiile lui D. Cantemir, V. Erbiceanu, C. Panaitescu, R. Rosetti, C. Georgescu-Vrancea, A. Rădulescu, Ş. Berechet, I. Iavorschi, A. Boldur, S. Marinescu, V. Hanga, I. Craiovan ş.a., iar în doctrina din Republica Moldova unele probleme privind evoluţia dreptului in Basarabia au fost cercetate de E. Aramă, A. Smochina, D. Grama, V. Coptileţ, D. Poştarencu, V. Tomuleţ, Gh. Avornic, D. Baltaga, G. Fiodorov ş.a

Deschiderea arhivelor şi accesul la documentele vremii au făcut posibilă descoperirea unor documente inedite, ceea ce a permis autorului să examineze mai profund chestiunea dreptului privat al Basarabiei, să

5

elucideze aspecte „trecute cu vederea” sau tendenţios examinate de doctrina din sec. al XIX-lea şi de cercetătorii sovietici.

Scopul şi obiectivele tezei. Prezenta lucrare are în calitate de scop principal cercetarea actelor normative, a surselor primare arhivistice şi a lucrărilor de specialitate pentru a evidenţia izvoarele dreptului privat din Basarabia, punând în lumină etapele şi evoluţia acestora de la origini şi până aproape de mijlocul secolului al XX-lea.

În cadrul cercetării a fost analizat procesul de formare a izvoarelor dreptului privat în Principatul Moldova, aplicarea lor în Basarabia, arătându-se valenţele, dar şi deficienţele acestora.

Întru realizarea acestui scop s-au trasat următoarele sarcini: stabilirea conceptului de izvor al dreptului, în general, şi al

dreptului privat român, în special; determinarea sistemului izvoarelor dreptului privat român şi al

celui din Basarabia; identificarea şi stabilirea gradului de aplicare a izvoarelor

dreptului privat românesc în Principatul Moldova până la 1812; stabilirea factorilor care au determinat ţarismul să permită

continuitatea aplicării izvoarelor dreptului privat al Moldovei în Basarabia în primii ani după anexare şi calificarea politicii Imperiului Rus faţă de legile locale după raptul de la 1812;

precizarea sensului exact al noţiunii de „drept local” după anul 1812 întrebuinţat în legile date de autorităţile ruse;

elucidarea măsurilor întreprinse de administraţia de la St. Petersburg pentru codificarea dreptului local şi soarta proiectului de Cod civil pentru Basarabia;

calificarea acţiunilor guvernului rus în procesul de substituire a legilor locale cu cele ruse după anul 1828;

stabilirea regimului juridic aplicabil dreptului comercial în Basarabia până la 1812, în timpul anexării la Imperiul Rus şi ulterior;

determinarea gradului de aplicare a dreptului privat în diferite perioade ale istoriei Basarabiei;

6

elucidarea poziţiei populaţiei şi a nobilimii locale faţă de acţiunile administraţiei imperiale în tentativa de substituire a legilor locale în primii ani după anexare, analiza demersurilor nobilimii basarabene pentru menţinerea izvoarelor locale, pentru codificarea lor şi pentru introducerea studierii dreptului local în învăţământul gimnazial din Basarabia;

stabilirea conceptului şi a măsurilor prin care s-a realizat extinderea dreptului românesc în Basarabia după unirea acesteia cu Vechiul Regat;

determinarea evoluţiei izvoarelor dreptului local după 1918 şi unificarea acestuia cu dreptul din Vechiul Regat;

formularea unor concluzii asupra evoluţiei dreptului privat din Basarabia la diferite etape. Noutatea ştiinţifică şi rezultatele obţinute. Analizând actele

normative, documentele inedite de arhivă, studiile doctrinale, deciziile jurisprudenţei, date în soluţionarea litigiilor cu caracter privat din Basarabia, deopotrivă cu părerile deja consacrate ale doctrinei privind izvoarele dreptului privat în Basarabia, s-a reuşit scoaterea în relief a unor aspecte necunoscute ale izvoarelor dreptului privat din Basarabia în perioada cercetată.

Noutatea ştiinţifică a lucrării constă în: obiectul cercetării nu a stat până acum la baza vreunui studiu

complex în doctrina din Republica Moldova, fiind primul amplu studiu în ultimii aproape de 100 de ani;

s-a stabilit sistemul izvoarelor dreptului privat în Principatul Moldova, în România şi în cel din Basarabia;

s-au identificat izvoarele dreptului privat românesc aplicate în Principatul Moldova până la începutul secolului al XIX-lea;

s-a demonstrat că vechile izvoare româneşti ale dreptului privat au avut aceeaşi aplicabilitate până la 1812 şi în teritoriul dintre Prut şi Nistru;

s-au stabilit factorii ce au determinat autorităţile ruse să permită aplicarea, în primii ani după anexare, a legilor locale;

7

s-a stabilit sensul exact al noţiunii de „legi locale” şi legile incluse în acest termen după 1812;

s-au identificat unele documente inedite ce explică acţiunile guvernării ruse între 1812 şi 1917 în determinarea izvoarelor dreptului local din Basarabia;

s-au constatat falsuri ale autorităţilor ruse atunci când se argumenta necesitatea substituirii dreptului local şi aplicarea legislaţiei ruse în Basarabia în general, şi în partea ei de sud, în special;

s-a elucidat subiectul aplicării dreptului local în judeţele din sudul Basarabiei — Ismail şi Cetatea Albă;

s-au determinat izvoarele şi evoluţia dreptului comercial în Basarabia de la origini până la mijlocul secolului al XX-lea;

pentru prima dată într-o lucrare dedicată dreptului privat din Basarabia este analizată evoluţia izvoarelor dreptului local din Basarabia după anul 1918 şi până la 1940. În urma investigaţiei s-a ajuns la concluzia că formarea sistemului şi

a izvoarelor dreptului privat românesc a fost un proces firesc al dezvoltării culturii juridice a poporului nostru. Privitor la Basarabia, acestea au parcurs, îndeosebi între 1812 şi 1917, o altă cale decât cele de dincolo de Prut, iar după 1918 s-a integrat în sistemul juridic românesc.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Bazată pe un număr impunător de izvoare inedite şi tratată prin prisma istorico-juridică, unitară ca formă şi conţinut, prezenta teză este o invitaţie la depăşirea tratării superficiale, propagandistice a subiectului privind evoluţia izvoarelor dreptului privat din Basarabia. Acest studiu poate deschide noi viziuni asupra modului de a aborda relaţiile de interacţiune dintre izvoarele dreptului dintr-un sistem de drept şi cele dintre alte sisteme de drept.

În teză sunt prezentate într-o formă sistematică şi clară rezultatele obţinute de autor pe parcursul cercetării izvoarelor de drept privat din Basarabia la diferite etape istorice, sub diferite regimuri politice şi forme ale organizării de stat, străine şi naţionale.

8

Semnificaţia şi valoarea prezentei lucrări se manifestă în faptul că rezultatele investigaţiilor întreprinse de autor pot fi aplicate în procesul de elaborare a cursurilor de istorie a dreptului naţional, dar şi ca sursă de meditaţie pentru juriştii practicieni, pentru legiuitor la etapa actuală, când societatea se confruntă cu multiple probleme juridice provenite din procesul de integrare europeană şi globalizare.

Teza poate fi utilizată atât de cadrele didactice, studenţii de la facultăţile de drept şi istorie, cât şi de jurişti, istorici etc., de toţi cei pasionaţi de istoria dreptului naţional. Totodată, lucrarea ar putea sugera celor interesaţi subiecte de discuţie şi de tratare detaliată a altor chestiuni legate de evoluţia dreptului în Basarabia sau de alte ramuri ale dreptului naţional.

Aprobarea rezultatelor tezei. Lucrarea a fost realizată la Catedra „Teoria şi Istoria Dreptului”, Universitatea de Stat din Moldova, unde a fost discutată şi recomandată spre susţinere.

În procesul cercetării subiectului prezentei lucrări, pe măsura definitivării unui subiect aparte, unele rezultate ale acesteia au fost publicate în revistele de specialitate din R. Moldova şi România. Totodată, pentru a evidenţia aportul unor cercetători la elucidarea subiectului izvoarelor dreptului privat din Basarabia (P. Manega, A. Donici, L. Casso, V. Erbiceanu, D. Alexandresco), s-au publicat, portrete-schiţe ale acestora.

Unele investigaţii privind izvoarele dreptului privat în Basarabia au fost prezentate în cadrul a două sesiuni ştiinţifice, la Filiala Cluj a Academiei Române. Astfel, comunicarea „Aspecte din dreptul comercial al Basarabiei” a fost prezentată la sesiunea de vară din 15 iunie 2002, iar comunicarea „Unele aspecte privind aplicarea în Basarabia a dreptului privat românesc după 1812” — la sesiunea din 7-8 noiembrie 2003.

Structura lucrării. Teza este structurată în: introducere cu iniţiere în studiu, trei capitole, succedate logic şi organic; rezumat care include concluzii şi recomandări; bibliografie în funcţie de suport documentar şi doctrinar al lucrării, adnotare, cuvinte-cheie, lista abreviaturilor şi trei scheme.

9

CONŢINUTUL LUCRĂRII

Introducerea argumentează actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. Se evidenţiază metoda care a fost folosită în procesul cercetării, scopul, baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a lucrării. La fel, se arată noutatea ştiinţifică şi rezultatele obţinute, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării, modalitatea de aprobare a rezultatelor lucrării, se descrie structura tezei.

Capitolul I, intitulat „Aspecte teoretico-istorice ale constituirii şi aplicării izvoarelor dreptului privat în Principatul Moldova”, examinează conceptul de izvor al dreptului, determină sistemul izvoarelor dreptului privat românesc, în general, şi al Basarabiei, în special.

Sunt identificate cele două principale surse ale dreptului românesc — dreptul scris şi dreptul nescris, exprimat la români prin obiceiul pământului.

Dreptul cutumiar — fiind principalul izvor al dreptului privat românesc — se examinează sub toate aspectele, subliniindu-se că acesta a cârmuit viaţa românilor încă de la origini, aşa încât a pătruns adânc în conştiinţa poporului românesc formând un sistem întreg juridic, şi se referea atât la fondul cât şi la forma dreptului. Importanţa obiceiurilor juridice pentru dreptul românesc au determinat autorităţile să întreprindă unele măsuri pentru codificarea lor, de exemplu: cea a lui Grigore Calimach din 1762, prin care s-a dispus alcătuirea „Codicii de obiceiuri”, cea a lui Alexandru Ipsilanti din 1797, prin care s-a înfiinţat „Logofeţia de obiceiuri” etc. Tentative de sistematizare a obiceiurilor pământului sunt identificate şi în lucrări particulare, cum ar fi lucrarea lui Mihail Cantacuzino din 1774.

În scopul evidenţierii rolului obiceiului pământului în viaţa juridică românească se argumentează că toate colecţiile de legi utilizate în spaţiul românesc pe parcursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea n-au desfiinţat obiceiul pământului, ele însele conţinând dispoziţii privind cazurile în care legiuitorul lasă să se aplice în continuare această normă consuetudinară. În calitate de exemplu sunt citate Hexabiblul lui

10

Armenopol, Pravilniceasca Condică, Sobornicescul Hrisov al lui Alexandru Mavrocordat de la 1785, Codul lui Andronache Donici, Codul Scarlat Calimach, Codul Caragea, proiectul de Cod civil pentru Basarabia din 1825, colecţii care conţin prevederi clare asupra situaţiilor când trebuie aplicat obiceiul pământului. Dintre codurile actuale în care legiuitorul a păstrat norma consuetudinară se citează prevederi din Codul civil român de la 1865, precum şi cele ale noului Cod civil al Republicii Moldova.

Referitor la actele juridice scrise, se arată că acestea purtau denumiri diferite ca: pravile, hrisoave, anafore, aşezăminte etc. După autoritatea emitentă, a gradului de receptare în viaţa juridică a ţării izvoarele sunt divizate în două categorii:

a) Actele cu caracter juridic emise sau aprobate de către Domnitor; b) Culegerile de legi receptate sau inspirate din dreptul romano-

bizantin. În prima categorie încadrăm Pravila domnitorului Alexandru cel

Bun, Pravila lui Vasile Lupu, Sobornicescul Hrisov al lui Alexandru Mavrocordat, alte izvoare cunoscute dreptului românesc.

Actele din cea de-a doua categorie pot fi divizate în doua grupuri: a) în primul grup se înscriu Vasilicalele şi unele compilaţii din

legile romane şi greco-romane, cum este Hexabiblul lui Armenopol. Acest fel de izvoare mai este numit în doctrină şi Codicele romano-bizantin;

b) al doilea grup cuprinde colecţiile de legi redactate în Moldova, la baza cărora a stat obiceiul pământului şi dreptul romano-bizantin, după cum sunt Codul lui Andronache Donici şi Codul Scarlat Calimach.

Fiecare izvor de drept enumerat este examinat minuţios, arătându-se apariţia lor în mediul juridic românesc, redactorii acestor lucrări, sursele de inspiraţie, modalitatea de receptare în justiţia românească, de punere în vigoare, gradul de aplicare a fiecăruia. Pentru a arăta caracterul ştiinţific şi practic al fiecărei dintre aceste codificări, se evidenţiază valenţele, dar şi inadvertenţele acestora, soarta lor pe parcursul istoriei, inclusiv importanţa lor pentru mediul juridic al locuitorilor Principatului Moldova.

11

La fel, se examinează şi izvorul subsidiar al dreptului privat românesc — normele ecleziastice (prevederile canonice şi nomocanonice), se subliniază importanţa lui pentru dreptul nostru, impactul acestui izvor de drept asupra vieţii juridice din Moldova.

La finele capitolului se stabileşte starea de fapt a dreptului privat românesc la sfârşitul sec. al XVIII-lea — începutul sec. al XIX-lea în Principatul Moldova şi prevederile aplicate la acea vreme în justiţie.

Capitolul al II-lea, intitulat „Izvoarele dreptului privat în perioada anexării Basarabiei la Imperiul Rus (1812-1917)”, prezintă o abordare sistematică a evoluţiei izvoarelor dreptului privat din Basarabia în această perioadă.

Prin prisma realizărilor doctrinare a izvoarelor oficiale ruse cuprinse în Colecţia completă a legislaţiei Imperiului rus, a celor din Arhiva Naţională, a doctrinei şi jurisprudenţei s-a examinat evoluţia izvoarelor dreptului local din Basarabia, ţinându-se cont de modificarea regimului juridic al Basarabiei cât timp s-a aflat sub dominaţia Rusiei.

Astfel, se evidenţiază că la prima etapă — între 1812 şi 1828 — Basarabia a cunoscut o autonomie relativă, atât din punct de vedere al organizării interne, cât şi în ceea ce priveşte justiţia şi aplicarea dreptului local. Însă, în anul 1828 guvernul rus a intervenit brutal în organizarea internă a Basarabiei, desfiinţând autonomia locală acordată prin actele anterioare, modificând radical şi regimul juridic al dreptului local, dispunând şi aplicarea dreptului civil rus.

Ţinând cont de aceste particularităţi, mai întâi se menţionează factorii ce au determinat autoritatea rusă să permită aplicarea în continuare a legilor locale, arătându-se că, în primii ani de la anexare, guvernanţii au încercat să substituie legislaţia locală cu cea rusă pe motivul lipsei celei autohtone. Sunt citate mai multe rapoarte ale rezidentului imperial în Basarabia, generalul I.N. Hartingh, ale funcţionarului rus N. Baikov, prin care aceştia recomandau guvernului rus introducerea legislaţiei civile ruse.

Însă datorită ripostei date de mitropolitul Gavriil Bănulecu-Bodoni şi de boierimea basarabeană, guvernul rus a fost obligat să menţină în

12

continuare legile locale. Drept dovezi servesc scrisorile mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni şi ale boerilor adresate lui Alexandru I şi autorităţilor ruse, prin care se argumenta prezenţa legislaţiei româneşti în mediul juridic din Basarabia şi viabilitatea ei, se arată alte circumstanţe (exodul basarabenilor peste Prut) care au obligat guvernul rus să accepte aplicarea legilor locale.

Pentru a argumenta regimul juridic al dreptului local, sunt identificate şi analizate actele emise de guvernul rus după 1812 ce prevedeau aplicarea legislaţiei locale, rolul lor în formarea sistemului juridic al dreptului privat în Basarabia după anexare. De asemenea, sunt examinate prevederile Regulamentului privind instituirea regiunii Basarabiei din 29 aprilie 1918 care statua, de jure, aplicarea în Basarabia a „legilor locale”, inclusiv competenţa Consiliului Suprem al Basarabiei, a instanţelor judecătoreşti: Tribunalul civil, judecătoriile judeţene în aplicarea acestora.

Întrucât în actele emise de autorităţi nu se preciza sensul noţiunii de „legi locale”, autorul examinează Instrucţiunea Consiliului Suprem al Basarabiei, din 20 septembrie 1918. Se arată că, potrivit acestei Instrucţiuni, pentru soluţionarea litigiilor cu caracter privat instanţele judecătoreşti, Consiliul Suprem statua ca instanţele să se conducă de:

1) obiceiul pământului, aprobat de guvernul provinciei, care, potrivit instrucţiunii, este o “lege nestrămutată” pentru Basarabia;

2) legile moştenite din vechime în Moldova şi legile romane, numite “Vasilicale” (împărăteşti);

3) Hexabiblul lui Armenopol. Este menţionat faptul că în Basarabia s-a aplicat şi Codul Calimach,

publicat la Iaşi la scurt timp după promulgarea Regulamentului de la 1818. Subiectul izvoarelor dreptului local s-a pus din nou în discuţie la

1826, când general-guvernatorul Novorosiei şi rezidentul plenipotenţiar al împăratului în Basarabia, contele M. Voronţov, solicita Consiliului Suprem explicaţii referitor la legile aplicate în Basarabia în materie de drept privat.

Organul Suprem al Basarabiei, într-o adresa din 10 aprilie 1826, arată solicitantului că dispune de următoarele legi scrise:

13

a) Cartea lui Armenopol, care, aşa cum se menţiona în adresă, este un extras din legile romane vechi şi noi, editate atât la Roma, cât şi la Ţarigrad;

b) Cartea boierului moldovean Andronache Donici, care, de asemenea, este un extras din legile romane;

c) Regulamentul privind instituirea regiunii Basarabiei din 29 aprilie 1818;

d) Sobornicescul Hrisov al domnitorului Alexandru Mavrocordat din 28 decembrie 1785.

Aceste legi, în original, au fost trimise la St. Petersburg pentru traducere (se descrie deficienţele de traducere a Hexabiblului lui Armenopol), apoi întoarse la Chişinău pentru folosire în soluţionarea litigiilor cu caracter privat, prin aceasta fiindu-le recunoscut statutul de izvoare ale dreptului local. În ceea ce priveşte Sobornicescul Hrisov, acesta fusese tradus anterior la Chişinău de către Irinei, fostul rector al Seminarului din Chişinău, şi tipărit în luna noiembrie 1827 la tipografia Seminarului din Chişinău. Pentru a arăta importanţa izvoarelor locale pentru justiţia din Basarabia se indică solicitările unor instituţii din Basarabia pentru procurarea acestora.

În urma investigaţiilor se trage concluzia că, după 1812 şi până la 1828, s-a stabilit sistemul juridic al dreptului privat în Basarabia care era format în totalitate de prevederile româneşti cunoscute locuitorilor Basarabiei până la anexare, inclusiv unele reglementări editate în Principatul Moldova după 1812 — Codul Donici şi Codul Calimach.

Întrucât prin aprobarea Regulamentului privind regiunea Basarabia din 29 aprilie 1828 s-a dispus aplicarea în justiţia din Basarabia şi a legislaţiei ruse, se analizează legalitatea acestei măsuri. Se arată că, profitând de această reglementare, autorităţile ruse, prin mai multe decrete au introdus majoritatea instituţiilor dreptului civil rus în justiţia din Basarabia, enumerate cronologic şi analizate detaliat de autor. Se menţionează că introducerea legislaţiei civile ruse a debusolat viaţa juridică a băştinaşilor. De asemenea, se arată lupta boerilor moldoveni pentru menţinerea legilor locale în continuare, dar şi tentativele acestora

14

de sistematizare a legislaţiei locale, inclusiv de introducere a studierii dreptului local în gimnaziul din Chişinău.

Autorul examinează procesul de redactare a Proiectului de cod civil pentru Basarabia, rolul lui Petru Manega în alcătuirea lui, descrie conţinutul proiectului şi destinul lui după elaborare.

O cale deosebită a avut de parcurs o parte din sudul Basarabiei — atât sub aspect teritorial (judeţul Ismail), cât şi sub aspectul dreptului privat aplicat aici (judeţele Ismail şi Cetatea Albă). Regimul dreptului privat aplicat în aceste judeţe a fost modificat la 1828, când s-a introdus legislaţia civilă rusă.

Prin retrocedarea părţii de sud a Basarabiei Principatului Moldova la 1856, s-a modificat şi regimul dreptului aplicat, aici fiind introdusă legislaţia românească (prevederile Regulamentului Organic, Codul Scarlat Calimach, iar la 1865 Codul civil român). Odată cu reanexarea din 1878, autorităţile ruse au promovat o politică incoerentă referitor la dreptul din acest teritoriu — nu dispunea explicit introducerea legislaţiei civile, dar nici abrogarea celei româneşti — ceea ce a generat controverse în activitatea instanţelor judiciare. În urma investigaţiilor autorul concluzionează că după 1878 în partea de sud a Basarabiei s-a aplicat legislaţia românească.

A făcut obiectul cercetării şi regimul juridic al activităţii comerciale desfăşurate de negustorii basarabeni în acest timp, inclusiv înfiinţarea în Basarabia a unor instanţe cu caracter special care soluţionau litigiile dintre comercianţi — Tribunalul comercial şi judecătoriile comerciale verbale.

Capitolul se încheie cu determinarea izvoarelor dreptului local din Basarabia la momentul unirii Basarabiei cu Vechiul Regat.

Capitolul al III-lea, intitulat „Izvoarele dreptului privat după 1917. Unificarea judecătorească şi legislativă a Basarabiei cu Vechiul Regat”, examinează acţiunile întreprinse, atât de administraţia locală, cât şi de cea de la Bucureşti pentru organizarea justiţiei şi armonizarea legislaţiei din Basarabia cu cea din Vechiul Regat, iar ulterior acţiuni de unificare atât a sistemului judiciar, cât şi a legislaţiei.

15

Se menţionează că în realizarea celor propuse, trebuia să se ţină cont şi de art. 5 din Actul Unirii, care condiţiona: “Legile în vigoare şi organizarea locală (zemstvele şi oraşele) rămân în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul Român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei”.

Pentru integrarea Basarabiei în sistemul juridic românesc, mai întâi s-au întreprins măsuri pentru organizarea justiţiei, finalizate prin promulgarea Decretului-lege nr. 27770 din 6 octombrie 1918 pentru organizarea justiţiei din Basarabia. Potrivit acestui Decret-lege, justiţia din Basarabia se organiza autonom, în mare parte asemenea celei din Vechiul Regat, existând totuşi şi unele particularităţi, situaţii expres prevăzute în lege. Autorul examinează prevederile acestui Decret-lege.

Renunţarea Sfatului Ţării la condiţiile Unirii prin Hotărârea din 27 noiembrie 1918 şi unirea necondiţionată au creat posibilitatea armonizării legislaţiei locale cu cea din România, şi iniţierea unificării legislative.

Pentru realizarea acestei misiuni, la începutul lunii mai 1919, o comisie specială a Ministerului Justiţiei, creată în scopul studierii stării legislaţiei în ţinuturile reîntregite, a aprobat un plan de armonizare a legislaţiei din Vechiul Regat cu cea din Basarabia, care prevedea metoda unificării prin extindere a legislaţiei româneşti, menţinându-se, după caz, şi unele norme din legislaţia locală şi din cea rusă.

În realizarea programului stabilit de comisie, Guvernul român a recurs la câteva modalităţi:

a) armonizarea — prin extindere a legislaţiei române în Basarabia; b) unificarea — prin abrogarea legislaţiei ruse prin intermediul

legilor româneşti cu caracter unificator pentru întreg teritoriul României.

c) eliminarea legilor ruse— prin abrogarea lor, îndeosebi a celor de ordin public.

Armonizarea legislaţiei locale cu cea din Vechiul Regat era necesară şi datorită faptului că în Basarabia se aplicau, datorită politicii Imperiului Rus, trei sisteme de drept, anume;

a) codul civil român — în judeţele din sudul Basarabiei (Ismail şi Cahul);

16

b) legile locale moldoveneşti (Hexabiblul lui Armenopol, Codul Donici, Sobornicescul Hrisov, dreptul romano-bizantin (Corpus Juris Civilis, Novelele, Vasilicalele), cu unele instituţii din dreptul civil rus, — în centrul şi nordul ei (judeţele Hotin, Soroca, Orhei, Bălţi, Lăpuşna, Tighina).

c) legislaţia civilă rusă — în judeţul Cetatea Albă, aplicată acolo încă din 1828.

Urmând metoda unificării prin extindere, prin înalte decrete regale a fost introdusă în Basarabia marea majoritate a legilor dreptului privat din Vechiul Regat, iar potrivit celei de-a doua metode au fost puse în aplicare toate legile noi adoptate de Parlamentul român după 1918. Prin cea de-a treia metodă s-au abrogat legile ruse.

În vederea finisării unificării legislative, Ministerul Justiţiei a creat, printr-o decizie din 27 aprilie 1926, o comisie care avea drept scop stabilirea exactă a sistemului legislaţiei din domeniul dreptului privat din Basarabia şi măsurile care necesitau întreprinse în vederea unificării. Efectuând investigaţii aprofundate comisia a înaintat un raport guvernului prin care propunea extinderea integrală a legislaţiei româneşti în Basarabia şi unificarea acesteia cu cea din Vechiul Regat.

Unificarea legislativă a Basarabiei cu Vechiul Regat s-a produs în anul 1928, prin Legea nr. 36/1928 privind extinderea în Basarabia a unor dispoziţiuni din legislaţia Vechiului Regat.

Se menţionează că şi după punerea în aplicare a Legii nr. 36/1928 s-a menţinut un timp în vigoare prevederile dreptului local din Basarabia privitor la: a) capacitatea femeii măritate; b) căutarea paternităţii; c) dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor; d) drepturile copiilor naturali şi ale părinţilor lor. După 1928 s-au menţinut în vigoare şi dispoziţiile legilor locale privitoare la actele de stare civilă, la condiţiile de fond ale căsătoriei şi opoziţiei de căsătorie, alte prevederi din procedura rusă.

Tot în acest Capitol se examinează şi dreptul aplicabil în judeţele din sudul Basarabiei după 27 martie 1918, inclusiv regimul juridic al activităţii comercianţilor basarabeni.

17

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI În baza cercetărilor efectuate asupra caracteristicilor izvoarelor de

drept privat din Basarabia, ţinându-se cont de evoluţia istorică a puterii publice şi a regimurilor politice pe acest teritoriu s-au formulat următoarele concluzii şi recomandări:

1. Pentru o cercetare ştiinţifică istorico-juridică este necesară menţinerea unei conexiuni logice şi coerente între aspectul istoric şi cel teoretic, de aceea teza a debutat cu analiza conceptelor de „izvor al dreptului”, „drept privat”, „izvor de drept privat”. S-a stabilit noţiunea de izvor de drept, sistemul izvoarelor dreptului privat românesc, în special cel din Basarabia, evoluţia acestuia de la origini până la mijlocul sec. al XX-lea.

2. În urma investigaţiilor s-a ajuns la concluzia că sistemul izvoarelor dreptului privat românesc a evoluat în măsura redactării şi a punerii în aplicare a unor legiuiri scrise. Referitor la Basarabia, acesta a suferit modificări după anul 1828, când legiuitorul rus a dispus aplicarea şi a legislaţiei ruse în domeniul dreptului privat. În fine, prin unificarea legislativă a Basarabiei cu Vechiul Regat realizată la 1 iunie 1928 sistemul izvoarelor dreptului privat din Basarabia s-a conturat definitiv.

3. S-au identificat izvoarele dreptului privat în Principatul Moldova către sfârşitul sec. al XVIII-lea — începutul sec. al XIX-lea, fiind apreciate originalitatea lor, gradul de aplicare în justiţie, argumentându-se aplicabilitatea lor în teritoriul dintre Prut şi Nistru.

4. Ca rezultat al descoperirii unor documente de arhivă necunoscute cercetătorilor până nu demult, s-au stabilit cauzele care au obligat administraţia rusă să permită aplicarea în continuare a izvoarelor dreptului privat românesc după 1812. Subiectul prezintă interes întrucât, imediat după 1812, s-a declanşat un conflict între boierimea locală şi administraţia rusă, care intenţiona să introducă în provincia de curând anexată legislaţia Imperiului Rus. În urma ripostei, autorităţile ruse au fost nevoite să permită aplicarea în continuare a legislaţiei dreptului privat românesc cunoscute moldovenilor până la 1812.

18

5. S-a determinat noţiunea de „legi locale”, folosită după 1812, dar rămasă neprecizată de autorităţi. În urma studierii diferitor acte ce foloseau această expresie s-a stabilit sensul exact al acestei noţiuni, care privea în totalitate legile aplicate în Moldova, inclusiv unele reglementări editate la Iaşi după anexarea Basarabiei (Codul Donici, Codul Calimach).

6. A fost supus analizei procesul de substituire a legilor locale prin legislaţia Imperiului Rus, constatându-se că legiuitorul rus, în pofida faptului că în Basarabia existau suficiente reglementări de drept privat, a introdus numeroase instituţii ale dreptului civil rus, ceea ce a perturbat mersul firesc al dreptului local.

7. S-au examinat particularităţile aplicării dreptului local în judeţele din sudul Basarabiei — Ismail şi Cetatea Albă. Particularităţile se datorează faptului că în aceste judeţe, s-a introdus la 1828 legislaţia rusă, pe motivul „lipsei de moldoveni” fără a se ţine cont de numărul real al populaţiei băştinaşe, care era majoritară. La 1856, în urma retrocedării părţii de sud a Basarabiei Principatului Moldova, aici s-a introdus legislaţia românească, inclusiv, la 1865, Codul civil român. După reanexarea acestui teritoriu în 1878 la Imperiul Rus, guvernul de la St. Petersburg nu a dispus introducerea legislaţiei ruse, dar nici abrogarea celei româneşti, creând confuzii în practica judecătorească. În urma cercetării izvoarelor normative şi a jurisprudenţei se poate afirma că în partea de sud a Basarabiei a rămas în vigoare Codul civil român.

8. S-a stabilit regimul juridic al dreptului comercial aplicat în Basarabia până la 1812 şi evoluţia acestuia după anexare şi până la 1928. De asemenea s-au analizat izvoarele ce reglementau activitatea instanţelor speciale care examinau litigiile între comercianţi: Tribunalul comercial din Basarabia şi judecătoriile comerciale verbale.

9. A fost examinată iniţiativa de redactare a unui proiect de Cod civil pentru Basarabia, efectuat de primul român cu doctoratul în drept luat la Paris, Petru Manega, şi cauzele pentru care acesta n-a fost pus în vigoare. S-a arătat că punerea acestui Cod în aplicare ar fi oprit intervenţiile legiuitorului rus în dreptul local, întrucât Codul conţinea

19

suficiente şi naţionale prevederi pentru reglementarea relaţiilor de drept privat din Basarabia.

10. S-a analizat procesul de unificare legislativă a izvoarelor dreptului din Basarabia cu cele din Vechiul Regat după 1917, stabilindu-se modalitatea prin care s-a organizat justiţia din Basarabia, metodele folosite în armonizarea şi unificarea legislativă a Basarabiei cu cea din Vechiul Regat.

11. S-a demonstrat că unificarea legislativă în domeniul dreptului privat a avut un ritm moderat, acţionându-se cu prudenţă, după investigaţii efectuate de personalităţi marcante ale jurisprudenţei: magistraţi de prim rang, profesori universitari, decani ai celor mai importante facultăţi de drept din ţară, avocaţi ş.a.

12. Ca rezultat al cercetărilor întreprinse apare evidentă necesitatea de a continua eforturile de cercetare ştiinţifică în direcţia analizei istoriei dreptului naţional acum, când perioada de frământări politice şi ideologice este pe cale de a fi depăşită. Este necesară continuarea şi aprofundarea investigaţiilor de pe poziţii obiective, cu echidistanţă, unicul criteriu rămânând adevărul istoric.

13. Un succes considerabil al ştiinţei din Republica Moldova ar fi armonizarea activităţilor ştiinţifice pluridisciplinare ale istoricilor şi juriştilor în cadrul Academiei de Ştiinţe şi al instituţiilor de învăţământ superior.

14. Materialele şi rezultatele acestei lucrări pot servi drept sursă de meditaţie pentru juriştii actuali şi viitori ce doresc să cunoască interacţiunea dintre diferiţi factori de configurare a dreptului; de asemenea ele vor fi utile istoricilor ce vor completa tabloul evoluţiei societăţii basarabene din trecut.

15. Considerăm utilă introducerea unui curs special pentru masteranzi şi doctoranzi ai facultăţilor de drept în vederea cunoaşterii mai aprofundate a izvoarelor dreptului naţional.

16. Publicarea actelor care au stat la baza izvoarelor dreptului privat din Basarabia, atât cele româneşti cât şi cele ruse, ar facilita cercetătorii, studenţii facultăţilor de drept şi istorie în cunoaşterea mai profundă a istoriei dreptului naţional în general şi a celui privat în special.

20

Tematica tezei este reflectată în publicaţii şi comunicări ştiinţifice: 1. TAŞCĂ, M. Organizarea judecătorească a Basarabiei după

Unirea din 1918 şi unificarea acesteia cu cea din Vechiul Regat // ARAMĂ, E.; TAŞCĂ, M. Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, secţia „Ştiinţe socioumaniste”, Vol. I. — 2004. — P. 8-16.

2. TAŞCĂ, M. Vespasian Erbiceanu / TAŞCĂ, M.; BOCŞAN, M. // Pandectele române. — 2004. — Nr. 5. — P. 247-259.

3. TAŞCĂ, M. Aspecte din dreptul comercial al Basarabiei // Revista naţională de drept. — 2005. — Nr. 4 — P. 60-68.

4. TAŞCĂ, M. Particularităţile aplicării dreptului local în judeţele Ismail şi Cetatea Albă (Akkerman) în perioada anexării Basarabiei la Imperiul Rus. // Revista naţională de drept. — 2005. — Nr. 5 — P. 56-63.

5. TAŞCĂ, M. Extinderea dreptului românesc în Basarabia după Marea Unire şi unificarea legislativă cu cea din Vechiul Regat // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Facultatea de Drept. Anul 2005. — P. 75-88.

6. TAŞCĂ, M. Aplicarea dreptului privat în Basarabia între anii 1812-1928. Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca şi Institutul de Istorie „George Bariţ”, sectorul de cercetări socio-umane, Cluj-Napoca, România, 7-8 noiembrie 2003. http://www.history-cluj.ro/SU/ Simpozion2003/ Rezumate 2003/Drept/Tasca.htm

7. TAŞCĂ, M. Aspecte din dreptul comercial al Basarabiei. Simpozionul „Probleme actuale ale Dreptului Românesc”, Academia Română, Filiala Cluj-Napoca şi Institutul de Istorie „George Bariţ”, sectorul de cercetări socio-umane, Cluj-Napoca, România, 15 iunie 2002.

8. TAŞCĂ, M. Petru Manega — autorul primului Cod civil pentru Basarabia // Revista de drept privat. — 2001. — Nr.1.— P. 153-166.

9. TAŞCĂ, M. Andronache Donici — codul său de legi şi influenţa acestuia asupra dreptului din Basarabia // Revista de drept privat. — 2001. —Nr.2. — P. 130-143.

10. TAŞCĂ, M. Leon Casso — eminent jurist basarabean // Revista de drept privat. — 2003. — Nr. 2. — P. 91-102.

21

SUMMARY THE SOURCES OF PRIVATE LAW FROM BASARABIA The study Sources of private law from Basarabia has the purpose to

examine the Romanian sources of private law and application their application in the space between Prut and Nistru from the origin and until the middle of XIX century. In order to examine this subject under all aspects, the appliance of private law sources in Basarabia was interpreted under a double point of view:

I) to the existence of juridical monuments (laws collection or isolated acts with legal feature), given by the supreme administration of the state and applied in these historical and geographical space for all the times.

II) of administrative-state organization and of political regimes that were administrating the territory between Prut and Nistru (Basarabia).

Taking into consideration the first aspects of the work, two main sources of the Romanian private law were examined – unwritten law (land custom - cutuma), written law (“Pravila of Alexandru cel Bun”, “Pravila of Vasile Lupu”, “Sobornicescul Hrisov of Alexandru Mavrocordat”, “Hexabiblul of Armenopol”, “Vasilicalele”, “Codul of Donici”, “Codul of Scarlat Calimach”, Civil Romanian Code, other sources), and thethird source – canonical and nomocanonical norms.

Taking into consideration that Basarabia’s legal status was changed several times after 1812, has been searched the faith of this sources according to the historical period of Basarabia: a) until 1812, when the territory between Prut and Nistru was a component part of Moldovan principality; b) from 1812 to 1917, when Basarabia was under Russian Empire domination; c) from 1918 to 1944, while Basarabia was part of the reinstated Romanian Kingdom frame.

In a special chapter were analyzed: the tries of Russian authorities to substitute local laws from Basarabia with Russian laws; the measures for drawing-up the draft of Civil Code for Basarabia; the fate of local law in Ismail and Cetatea Alba districts, territory, that after 1828 had an applicable legal regime different from those of other districts.

22

During the researching of this issue, a special attention was paid to scission, de iure, of private law at the beginning of XIX century in two big branches – civil law and commercial law, that for it had been analyzed the fate of commercial law in relationship with the historical periods mentioned above.

The last part of the work is devoted to the events that took place after 1918, measures of juridical organization and legislative merger of Basarabia with Old Kingdom.

РЕЗЮМЕ

ИСТОЧНИКИ ЧАСТНОГО ПРАВA В БЕССАРАБИИ Работа об источниках частного правa в Бессарабии имеет

целью исследование состояния румынских законов частного права в целом и применение их на территории, расположенной между Прутом и Днестром (Бессарабии), в частности. В целях полного раскрытия данной темы во всех аспектах, возникновение, эволюция и применение источников частного права Бессарабии были исследованы с двух точек зрения:

I) наличие законов (собраний законов или отдельные законодательные акты) принятые высшей властью страны или заимствованы и примененные на данной территории на протяжение всего времени;

II) с точки зрения территориального устройства и политиче-ского режима территории между Прутом и Днестром (Бессарабия).

Исходя из первого деления, в первой главе исследованы главные источники румынского частного права — неписаное право (обычное право) и писаное право (Свод законов Александра Доброго, Свод законов Василия Лупу, Соборная грамота Александра Маврокордато, Руководства Арменопула, Василики, Кодекс Донича, Кодекс Скарлата Каллимаха, Гражданский кодекс Румынии и другие источники), в том числе и третий источник — нормы канонического право.

23

Так как юридический статус Бессарабии был изменен за последние 200 лет несколько раз, в работе этот период был разделен на следующие этапы:

a) до 1812, года когда территория между Прутом и Днестром была частью Государства Молдовы;

b) с 1812 по 1917 гг., когда Бессарабия была аннексирована Российской Империй;

c) период между 1918 и 1944 гг., когда Бессарабия являлась частью Румынии.

Во второй главе были исследованы попытки правительства России заменить гражданское право Бессарабии русским правом, разработка проекта Гражданского кодекса для Бессарабии, в том числе судьба частного права в уездах Измаил и Четатеа Албэ (Аккерман), в которых после 1828 года применялся другой режим частного права, чем в остальных уездах.

В процессе исследования особое внимание было уделено и другой отрасли частного права — коммерческому праву.

Последняя глава посвящена периоду после 1918 года, в том числе, принятым мерам по организации юстиции и по унификации частного права Бессарабии с правом Румынии.