Top Banner
7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 1/83 UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU” din Cahul Victor Axenti Maria Verşina METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE (în gimnaziu şi liceu) SUPORT DE CURS 1 CUPRINS Preliminarii ............................................................................................. 3 Capitolul I. Procesul de învăţământ.........................................................4 1.1 Definiţie..................................................................................4 1.2 Trăsăturile caracteristice.........................................................5 1.3 Principiile didactice................................................................8 Capitolul II. Conţinutul învăţământului limbii şi literaturii române în gimnaziu şi liceu 2.1 Conţinutul învăţământului......................................................10 2.2 Planul de învăţământ...............................................................12 2.3 Programa şcolară................................................................... 12 2.4 Manualul şcolar..................................................................... 13 2.5 Planificarea semestrială a materiei........................................ 14 Capitolul III. Proiectarea şi desfăşurarea studierii limbii şi literaturii române .................................................................................................. 15 3.1. Tehnologia educaţională şi proiectarea didactică.......... ....... 16 3.2. Precizarea obiectivelor educaţionale.................................... 17 3.3. Analiza resurselor................................................................. 25 3.4. Elaborarea strategiei didactice ................................................27 3.5. Evaluarea................................................................................31 Anexe......................................................................................................35 Capitolul IV. Metode utilizate în procesul de predare – învăţare – evaluare...................................................................................................52 4.1 Expunerea................................................................................53 4.2 Conversaţia ..............................................................................55 4.3 Demonstraţia...........................................................................58 4.4 Exerciţiul.................................................................................59 4.5 Analiza fonetică, lexicală, gramaticală....................................64 4.6 Descoperirea............................................................................66 4.7 Problematizarea .......................................................................68 4.8 Brainstormingul.......................................................................75 4.9 Instruirea programată..............................................................75 4.10 Jocul didactic.........................................................................77 Capitolul V. Tipurile de lecţii de limba şi literatura română..................79 5.1 Evenimentele instrucţionale ale lecţiei................................80 5.2 Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe.................................81 5.3 Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor...........83 5.4 Lecţia de recapitulare şi sistematizare..............................................84
83

Metodica predării limbii şi lt. române_doc

Apr 05, 2018

Download

Documents

Adyna Trofin
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Page 1: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 1/83

UNIVERSITATEA DE STAT

„BOGDAN PETRICEICU HASDEU”

din Cahul

Victor Axenti

Maria Verşina

METODICA

PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII

ROMÂNE(în gimnaziu şi liceu)

SUPORT DE CURS

1

CUPRINS

Preliminarii .............................................................................................3Capitolul I. Procesul de învăţământ.........................................................4

1.1 Definiţie..................................................................................4

1.2 Trăsăturile caracteristice.........................................................51.3 Principiile didactice................................................................8Capitolul II. Conţinutul învăţământului limbii şi literaturii române îngimnaziu şi liceu

2.1 Conţinutul învăţământului......................................................102.2 Planul de învăţământ...............................................................122.3 Programa şcolară................................................................... 122.4 Manualul şcolar..................................................................... 132.5 Planificarea semestrială a materiei........................................ 14

Capitolul III. Proiectarea şi desfăşurarea studierii limbii şi literaturiiromâne .................................................................................................. 15

3.1. Tehnologia educaţională şi proiectarea didactică.......... ....... 16

3.2. Precizarea obiectivelor educaţionale.................................... 173.3. Analiza resurselor................................................................. 253.4. Elaborarea strategiei didactice................................................273.5. Evaluarea................................................................................31

Anexe......................................................................................................35Capitolul IV. Metode utilizate în procesul de predare – învăţare –evaluare...................................................................................................52

4.1 Expunerea................................................................................534.2 Conversaţia..............................................................................554.3 Demonstraţia...........................................................................584.4 Exerciţiul.................................................................................594.5 Analiza fonetică, lexicală, gramaticală....................................644.6 Descoperirea............................................................................664.7 Problematizarea.......................................................................684.8 Brainstormingul.......................................................................754.9 Instruirea programată..............................................................754.10 Jocul didactic.........................................................................77

Capitolul V. Tipurile de lecţii de limba şi literatura română..................795.1 Evenimentele instrucţionale ale lecţiei................................805.2 Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe.................................81

5.3 Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor...........835.4 Lecţia de recapitulare şi sistematizare..............................................84

Page 2: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 2/83

2

5.5 Lecţia de verificare şi evaluare a cunoştinţelor şi a deprinderilor....865.6 Fonetica............................................................................................875.7 Vocabularul......................................................................................885.8 Morfosintaxa....................................................................................895.9 Ortografia, ortoepia şi punctuaţia.....................................................90

5.10 Comentariul literar..........................................................................915.11 Prezentarea unui scriitor ................................................................925.12 Concepte operaţionale de teorie ale literaturii şi stilistică..............935.13 Compunerile şcolare.......................................................................935.14 Lectura suplimentară.......................................................................94Capitolul VI. Receptarea literaturii în şcoală..........................................956.1 Principiile de ghidare a didacticii speciale........................................956.2 Importanţa şi locul disciplinei Literatura română în şcoală..............99Capitolul VII. Studiul literaturii în clasele gimnaziale.........................1027.1 Etapele studiului literaturii în şcoală..............................................1027.2 Modalităţi de abordare a studiului textului literar..........................1047.3 Modelul structural al studiului literaturii în clasele gimnaziale.....110

Capitolul VIII. Texte abordabile în cadrul orelor de limbaşi literatura română...............................................................................1198.1 Motivul literar şi prezenţa eului în poezia lirică.............................1198.2 Funcţiile textului narativ; caracteristicile textului narativ..............1228.3 Caracteristici de organizare a textului descriptiv............................125Capitolul IX. Comentariul sau analiza textului literar .........................1309.1 Specificul comentariului literar ca strategie didactică....................1309.2 Comentariul operei lirice................................................................1349.3 Comentariul operei epice................................................................137Capitolul X. Sistemul de lecţii în studiul literaturii .............................14710. 1 Lecţia de comentariu literar.........................................................14710.2 Lecţia de caracterizare generală....................................................15010.3 Lecţia de încheiere în studiul literaturii........................................150Capitolul XI. Activităţi în afara clasei..................................................155Capitolul XII. Cabinetul metodic de limba şi literatura română...........158Capitolul XIII. Comisia metodică a profesorilor de limba şiliteratura română ..................................................................................164Cuprins..................................................................................................165

3

PRELIMINARII

Din anii ’90 ai secolului trecut, învăţământul preuniversitar dinRepublica Moldova a încercat şi mai încearcă să preia modele deorganizare a studiilor, care şi-au demonstrat viabilitatea în ţările

occidentale. În ultimul deceniu, evaluarea succesului şcolar a suferit oserie de modificări esenţiale, inspirate din experienţa altor ţări. Creareacurriculumului naţional la toate disciplinele pentru şcoala primară,gimnaziu şi liceu, revizuirea acestor documente reglatoare după operioadă de implementare şi, mai ales, de analiză a fost un prilej şi onecesitate de a oferi cadrelor didactice din Republica Moldova şi sugestiide evaluare. Componenţa Evaluare este prezentă, de asemenea, înmajoritatea dintre ghidurile de implementare a curriculumuluimodernizat în învăţământul liceal.

Importanţa limbii române ca modalitate fundamentală deexpresie a culturii noastre naţionale pentru a fi realizată îi revineprofesorului de limba şi literatura română. Fără însuşirea limbii române

literare, întregul proces de pregătire şi instruire în şcoală ar fi dificil şilipsit de suport, întrucât cunoaşterea limbii facilitează asimilareacunoştinţelor, noţiunilor, conceptelor specifice diferitelor discipline ce sestudiază în şcoală. „Şcolii, în ansamblul său, ca instituţie de bază asocietăţii, îi revine obligaţia de a face din cunoaşterea limbii române, alimbii noastre naţionale, un obiectiv esenţial al culturii generale aelevilor. Profesorii de limba română au datoria profesională şi morală sărealizeze, prin lecţia de limba română, o activitate dintre cele mai plăcuteşi folositoare pentru elevi, un act de cultură cu largi răsfrângeri înformarea caracterelor, a personalităţii”.

Pe lîngă pregătirea de specialitate, profesorul de limba şiliteratura română trebuie să posede o bună pregătire pedagogică,teoretică şi practică. Aceasta se obţine după finalizarea cursurilor şiseminariilor de pedagogie, psihologie şi metodică, de asemenea şi prinpractica pedagogică la o anumită disciplină de învăţămînt.

Metodica este o disciplină pedagogică, “parte integrantă aDidacticii Generale, care studiază metodele şi formele de predareadaptate la specificul fiecărui obiect de studiu”. De aici rezultă că

 Metodica predării limbii şi literaturii română se ocupă cu principiile,obiectul şi metodele utilizate de către profesorul de limba şi literaturaromână în procesul de învăţămînt.

Page 3: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 3/83

4

Termenul “metodică” nu se confundă cu cel de “metodologie”,deoarece al doilea termen se referă strict la metodele de cercetareutilizate într-o ştiinţă.

Ca disciplină, metodica predării limbii şi literaturii române seaflă în strînsă legătură cu psihopedagogia, etica, estetica, legislaţia şi

administraţia şcolară, istoria şi dezvoltarea şcolii româneşti. În ultimiiani metodica s-a dezvoltat ca o ştiinţă cu un cîmp circumscris decercetare şi cu rezultate care privesc atît orientările teoretice, cît şi celepractice şi aplicative.

Note bibliografice:1. MÎŞ, Departamentul învăţământului preuniversitar, Direcţia

proiectare – evaluare, Programa de limba română pentru clasele V –VIII, Bucureşti, 1991, p.3

2. Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Editura EnciclopedicăRomână, 1972, p. 582.

3. Apostol, Pavel, Progresul în metodologia procesului de învăţământ, în Studii de metodică a limbii şi literaturii române,coordonator Al. Bojin, EDP, Bucureşti, 1974, p.3 – 4.

CAPITOLUL I. PROCESUL DE ÎNVĂŢ ĂMÂNT

1.1 Definiţie1.2 Trăsăturile caracteristice1.3 Principiile didactice

Obiective:Studiind acest modul veţi fi capabili:- să înţelegeţi ce reprezintă procesul de învăţământ;- să conştientizaţi importanţa procesului de învăţământ;- să stabiliţi trăsăturile caracteristice ale procesului de învăţământ;- să cunoaşteţi şi să respectaţi principiile didactice pentru a face maieficient procesul predare – învăţare;

1.1 Definiţie. Învăţământul este considerat unul dintre cei maiimportanţi factori ai dezvoltării social-economice, fapt atestat atât deresursele umane şi materiale consacrate acestui sector, cît şi de grija

5

pentru utilizarea lor raţională şi pentru dezvoltarea armonioasă asistemului de învăţământ. Societatea îşi structurează anumite aşteptări înceea ce priveşte sistemul şcolar şi, implicit, faţă de procesul de

 învăţământ. Permanent se caută soluţii şi modalităţi pentru utilizareaeficientă a resurselor alocate şi pentru corelarea învăţământului cu

cerinţele dezvoltării economico-sociale.

 Procesul de învăţământ reprezintă „un ansamblu de acţiuniexercitate în mod conştient şi sistematic de către educatori asupraeducaţilor într-un cadru instituţional organizat, în vederea formării

 personalităţii acestora în conformitate cu cerinţele idealuluieducaţional” în scopul integrării socio-culturale şi profesionale.

Experienţa de viaţă şi de muncă a generaţiilor adulte, valorileculturale, morale, artistice, ştiinţifice, pe care trebuie să le însuşeascăgeneraţiile tinere, constituie conţinutul învăţământului, ceea ce se

 însuşeşte prin procesul de învăţământ. Instruirea şi educarea tinerilorgeneraţii se pot realiza şi în afara procesului de învăţământ, prin muncaindependentă, prin lucrul individual, lectură, mas-media, conferinţe,cercuri de activitate extraşcolară etc., dar această activitate se desfăşoarăcu rezultate mai sigure şi mai trainice în şcoală, sub îndrumarea

 învăţătorilor şi a profesorilor.Procesul de învăţământ este un proces instructiv-educativ.

Învăţătorii şi profesorii transmit elevilor cunoştinţe, le formeazăpriceperi şi deprinderi, conduită morală şi estetică, comportament decultură în societate, trăsături de voinţă şi caracter. Ei, profesorii,organizează şi îndrumă munca independentă a elevilor, verifică şiapreciază cunoştinţele elevilor, contribuie la exersarea şi formareacapacităţilor intelectuale şi morale ale acestora, îi „învaţă” cum să înveţe,cum să descopere singuri cunoştinţele noi, cum să le aplice în practică,cum să se adapteze condiţiilor noi de viaţă.

1.2 Trăsăturile caracteristice ale procesului de învăţământsînt următoarele:

a) Caracterul informativ sau instructiv: Sub îndrumareaprofesorilor, elevii descoperă realitatea obiectivă, cunoştinţele fiindrezultatul acestei reflectări active în conştiinţa elevilor sub formă deimagini, noţiuni, principii, legi etc. Elevii observă, analizează,descoperă, gândesc atunci când sînt puşi în contact cu obiectele şi

Page 4: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 4/83

6

fenomenele. Cunoştinţele noi se raportează la cele acumulate anterior,realizându-se sisteme de cunoştinţe. Acestea se structurează sub formăde noţiuni, reguli, definiţii, legi, teorii, ipoteze etc. sau sub formă deabilităţi intelectuale şi practice.

b) Caracterul formativ sau educativ: În decursul procesului de

 învăţământ se realizează unitatea instrucţiei cu educaţia. Schimbările şireformele ce au loc la momentul actual în învăţământ, vizibile la nivelulconţinutului şi tehnologiei didactice, au ca efect şi intensificareacaracterului formativ. Se urmăreşte dezvoltarea inteligenţei şi acreativităţii elevilor, însuşirea de cunoştinţe fundamentale operante,utilizabile în condiţiile economiei de piaţă, însuşirea limbajelor deprogramare şi de prelucrare a informaţiei, dezvoltarea spiritului deobservaţie şi creativ, a gândirii divergente, formarea deprinderilorintelectuale, a unui comportament moral concretizat în ceea ce priveşterespectul faţă de oameni şi de muncă, o nouă concepţie despre lume şiviaţă, trăsături pozitive de caracter, cultivarea capacităţii de adaptare laschimbările sociale.

c) Caracterul bilateral : Vizează colaborarea celor doi factorieducativi, educatorul şi educatul, fiecare cu atribuţii specifice: profesorulavând rolul de conducător al activităţilor instructiv-educative, iar elevul– rolul de participant la aceste acţiuni.

Profesorul îi stimulează pe elevi, le solicită gândirea creativă,transmite cunoştinţe şi formează caractere. Pe lângă pregătirea ştiinţifică,de specialitate, el trebuie să posede şi o temeinică pregătire didactică şimetodică, să întrunească o serie de calităţi.

Elevul trebuie să depună efort pentru a înţelege cunoştinţele pecare să le poată utiliza atunci când are nevoie de ele, astfel încâtinformaţiile şi cunoştinţele asimilate să devină operante şi utile.

În concluzie, profesorul organizează şi îndrumă munca elevilor,iar aceştia învaţă cum să se formeze permanent.

d) Caracterul de autoreglare: Schimbul de informaţii profesor –elev creează şi posibilităţile cercetării şi reorganizării procesului de

 învăţământ în scopul obţinerii rezultatelor dorite.Eforturile întreprinse în direcţia perfecţionării procesului de

 învăţământ au evidenţiat necesitatea evaluării, „element indispensabil alplanificării învăţământului”. Aprecierea rezultatelor prin comparaţie cuobiectivele propuse spre realizare constituie domeniul evaluării,„element indispensabil al planificării învăţământului”. Aprecierearezultatelor prin comparaţie cu obiectivele propuse spre realizare

7

constituie domeniul evaluării. Aceasta urmăreşte corectările,reorientările şi restructurările, găsirea mijloacelor adecvate pentrudefinirea şi măsurarea variabilelor independente ale procesului de

 învăţământ, ca şi elaborarea modelelor practice de apreciere aobiectivelor, proceselor şi rezultatelor din învăţământ. Aprecierea

elevilor pe baza unor metode şi norme bine definite are în vedereformularea judecăţilor de valoare asupra seriilor şcolare, asupra eficienţiimuncii profesorilor, a planurilor şi a programelor de învăţământ, ametodelor pedagogice, în vederea prevenirii eşecului şcolar.

Învăţământul în Republica Moldova a cunoscut, în ultimii ani, oserie de modificări ce sînt menite de a moderniza conţinutul şimetodologia predării acestuia, conform cerinţelor sociale ale vieţii de aforma personalităţi capabile să satisfacă nevoile actuale şi de perspectivăale societăţii. Modernizarea metodelor de învăţământ valorifică noulconţinut al învăţământului, punând accent pe munca independentă aelevilor, pe formele de pregătire diferenţiată a acestora, pe activităţiledesfăşurate în sălile de curs, cabinete, laboratoare, ateliere etc.

Orientările noi privind implicarea tot mai puternică a şcolii înrezolvarea problemelor economice şi sociale pe care le impunedezvoltarea societăţii se referă la: Generalizarea învăţământului de 9 ani, înfiinţarea şcolilor primare şi

a gimnaziilor; Înfiinţarea liceelor teoretice (clasele X – XII), a şcolilor profesionale

şi complementare; Organizarea învăţământului superior în trei cicluri: colegii,

 învăţământ universitar şi postuniversitar; Restructurarea programelor şcolare şi revizuirea manualelor (o dată

la 5 ani);

Posibilitatea cadrelor didactice de a-şi exprima opţiunea în privinţamanualelor şi a programelor şcolare şi de a contribui la îmbunătăţirea acestora;

Modernizarea conţinutului învăţământului care este deschis spreproblematica lumii contemporane şi proiectat pe baza unuiCurriculum „centrat pe necesităţile elevilor, ale studenţilor şi alepersonalului destinat reciclării profesionale”.

Introducerea de noi educaţii: pentru protecţia mediului înconjurător, în spiritul păcii şi al cooperării internaţionale, pentru democraţie şidrepturile omului etc.;

Page 5: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 5/83

8

O nouă dimensiune a învăţământului tehnologic oferind elevilor oviziune de ansamblu asupra ştiinţelor şi tehnologiei, prin promovareainterdisciplinarităţii şi prin deschiderea şcolii spre lumea munciiproductive;

Folosirea unui nou sistem de evaluare concretizat în înlocuirea

examenului de admitere din învăţământul secundar superior (liceu)cu examenul de absolvire a învăţământul secundar inferior;examenul de bacalaureat cuprinzând disciplinele: limba română, olimbă străină, o disciplină socio-umană, o ştiinţă experimentală şi odisciplină opţională;

Adoptarea unui model flexibil şi deschis de proiectare didactică; Democratizarea relaţiilor dintre profesor şi elevi sau studenţi; Caracterul accesibil al învăţământului pentru toate minorităţile etnice

ce locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova etc.1.3 Principiile didactice. Eficienţa procesului de predare-

 învăţare-evaluare nu se poate obţ ine numai prin fixarea obiectivelor şi întocmirea unei strategii didactice, ci pornind de la cunoaşterea şirespectarea principiilor didactice.

a) Principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional presupunecontactul direct al elevului cu materia de studiu, profesorul ajutându-l săredescopere, să interpreteze ceea ce observă;

b) Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor –ceea ce presupune ca elevul, prin efort propriu, să pătrundă în esenţaobiectelor şi fenomenelor, să stabilească unele corelaţii şi să emităipoteze, judecăţi, raţionamente;

c) Principiul accesibilităţii solicită respectarea nivelului degândire conform vârstei elevilor şi învăţarea gradată;

d) Principiul sistematizării vizează ordonarea cunoştinţelor şi

integrarea lor în structuri complexe;e) Principiul însuşirii temeinice se referă la formareadeprinderilor de învăţare logică, ritmică şi la autocontrol;

f) Principiul diferenţierii procesului de instruire în raport cuparticularităţile de vârstă şi cele individuale presupune ca procesul depredare-învăţare să se desfăşoare conform ritmului de muncă al elevilor,urmărind dezvoltarea atât a aptitudinilor şcolare, cît şi a celor specifice.

Metodologia şi perfecţionarea activităţii didactice contribuie înmod hotărâtor la înnoirea procesului de învăţământ şi a relaţiiloreducaţionale.

9

Progresul în metodologia procesului de învăţământ trebuie văzut în perspectiva transformărilor ce au loc în practica socială actuală, înstatutul individului şi al colectivităţilor. Pornind de la aceste consideraţii,s-a observat că „progresul în domeniul metodologiei procesului de

 învăţământ constă în înţelegerea faptului că eficienţa sporeşte în măsura

 în care educatorul reuşeşte să-şi însuşească şi să aplice un inventar cîtmai variat de metode”, organizate într-un sistem flexibil, deschis.Utilizate simultan şi alternativ, în diverse combinaţii sau

succesiuni, metodele aplicate în funcţie de specificul situaţieieducaţionale, de problemele concrete ce este necesită rezolvate în cadrulei sunt:

a) analiza unor situaţii problematice;b) evaluarea resurselor şi mijloacelor de acţiune disponibile;c) controlul treptat al raţionalităţii, eficienţei şi operativităţii

demersurilor.Aceste metode de activare a calităţilor umane conferă valoareoperaţională cunoştinţelor prin aplicarea corespunzătoare la

rezolvarea problemelor socio-umane.

Note bibliografice:1. Stoica, Marin. Pedagogie şcolară pentru cadrele didactice

 înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I şi la perfecţionare, EdituraGheorghe Cîrţu-Alexandru, p. 12.

2. Kravetz, N. Project de recherche sur l’evaluation des rẻ sultatsdes systemes d’enseignement, UNESCO, IIPE, Paris, 1970.

3. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară pentru cadrele didactice înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I şi la perfecţionare, Ed.Gheorghe Cîrţu – Alexandru, p.12.

4. Id., ibid., p 88 – 90.5. Apostol, Pavel, Progresul în metodologia procesului de

 învăţământ, în Studii de metodică a limbii şi literaturii române,coordonator Al. Bojin, EDP, Bucureşti, 1974, p.8.

Page 6: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 6/83

10

CAPITOLUL II. CONŢ INUTUL ÎNVĂŢ ĂMÂNTULUI LIMBII ŞILITERATURII ROMÂNE ÎN GIMNAZIU ŞI LICEU

2.1 Conţinutul învăţământului2.2 Planul de învăţământ2.3 Programa şcolară

2.4 Manualul şcolar2.5 Planificarea semestrială a materiei de studiuObiective:

Studiind acest modul veţi fi capabili:- să înţelegeţi ce constituie conţinutul învăţământului;- să înţelegeţi importanţa planului de învăţământ pentru diverse tipuri deşcoli;- să faceţi cunoştinţă cu structura planului de învăţământ;- să cunoaşteţi structura programelor şcolare;- să faceţi cunoştinţă cu manualele de limba şi literatura română pentrugimnaziu şi liceu;- să puteţi alcătui proiectele de lungă durată (planificarea semestrială).

2.1 Conţinutul învăţământului se constituie ca un ansamblu alcunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor şi aptitudinilor pe care trebuiesă şi le formeze elevii în procesul de învăţământ. El este înregistrat îndocumentele şcolare – planurile de învăţământ, programele analitice – şidetaliat prin manuale şcolare.

În pedagogia modernă, noţiunea de „conţinut al învăţământului”a fost substituită cu cea de „curriculum al învăţământului”. Acestacuprinde „sistemul de valori (ştiinţifice, tehnologice, literar-artistice,filosofice, morale, politice, religioase), de deprinderi şi abilităţiintelectuale, organizate pe trepte de şcolarizare, pe baza unor criteriiştiinţifice, psihologice şi pedagogice, în scopul formării integrale,armonioase a personalităţii, în concordanţă cu cerinţele actuale şi deperspectivă ale dezvoltării societăţii”. Curriculum-ul învăţământuluicorespunde transformărilor social-economice, noii revoluţii ştiinţifico-tehnice, valorilor culturii literar-artistice.

Consiliul Naţional pentru Curriculum şi Pregătirea Profesorilor,organism înfiinţat recent, a elaborat în 1996 „Curriculum-ul şcolarpentru clasa VIII-a” la disciplina limba şi literatura română. Acestaconstituie un punct de plecare pentru realizarea viitoarelor manualeşcolare alternative care se vor adresa, la început, posibililor autori şi,apoi, profesorilor de la catedră. Documentul are la bază câteva principiipedagogice specifice:

11

a) adoptarea unui model flexibil şi deschis de proiectarecurriculară;

b) accentuarea caracterului activ şi actual al studiului limbii şiliteraturii române;

c) reevaluarea compartimentării disciplinei în „limbă” şi

„literatură”, prin opţiunea pentru un nou model didactic ce are la bazăpatru deprinderi integratoare: înţelegerea după auz, vorbirea, lectura şiscrierea;

d) reechilibrarea ponderii acordate exprimării scrise faţă de ceaorală, precum şi proceselor receptive (înţelegerea după auz şi lectura)faţă de cele productive (vorbirea şi redactarea);

e) promovarea unei paradigme funcţional-comunicativecuprinzătoare, cu accent pe aspectele concrete ale utilizării limbiiliterare;

f) formarea de priceperi şi deprinderi complexe, stimularea unormotivaţii;

g) asigurarea caracterului progresiv al obiectivelor vizate şi al

gradului de dificultate a unităţilor de conţinut prin care acestea serealizează.

Conţinuturile propuse pentru clasa a VIII-a sînt organizate într-un set modular de unităţi, în funcţie de vârsta elevilor şi necesităţilestudiului limbii şi literaturii române în gimnaziu şi privesc: lectura,

 practica raţională şi funcţională a limbii şi elementele de construcţie acomunicării.

Organizarea modulară a conţinutului vine în sprijinul elevilorprin faptul că ţine seama de interesele şi capacităţile acestora, de ritmullor de muncă intelectuală. Modulele didactice se referă la programele deinstruire şi sînt alcătuite din programe, manuale, materiale didactice şimijloace de învăţare, obiective didactice, teste de evaluare.

Curriculum-ul şcolar pentru clasa VIII-a la limba şi literaturaromână cuprinde:

1. Obiectivele generale ale studiului limbii şi literaturii române în gimnaziu;

2. Obiectivele de referinţă şi activităţile de învăţare recomandatepentru atingerea acestora;

3. Conţinuturile învăţării.Se prevede ca varianta integrală a curriculum-ui pentru gimnaziu

să mai cuprindă, pe lângă obiective şi conţinuturi, o componentămetodologică (care va sprijini acţiunea concretă la clasă) şi o

Page 7: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 7/83

12

componentă privind evaluarea (necesară în stabilirea aprecieriiperformanţelor şcolare).

2.2 Planul de învăţământ este un act oficial în care sântprecizate obiectele de învăţământ pe care trebuie să le studieze eleviidintr-un anumit tip de şcoală, succesiunea obiectelor de învăţământ pe

ani şcolari, numărul de ore rezervat fiecărui obiect de studiu pentruperioada unui an de studiu, un semestru, o săptămână. Uneori planul de învăţământ prezintă şi structura anului şcolar pentru tipul de şcoalărespectiv. El este elaborat de către Ministerul Învăţământului, arecaracter unitar şi obligatoriu pentru fiecare tip de şcoală.

Planurile de învăţământ elaborate în perioada actuală includ, pelângă disciplinele obligatorii, care sînt dominante, şi disciplineleopţionale şi facultative, în corespundere cu interesele profesionale şiaptitudinile elevilor. Toate aceste discipline concură la formarea culturiigenerale, concept vast, care include cunoştinţe fundamentale dindomeniile principale de activitate, abilităţi intelectuale, modalităţi deoperare cu informaţiile etc.

2.3 Programa şcolară este un document oficial în care sîntprecizate cunoştinţele, priceperile şi deprinderile pe care trebuie să şi le

 însuşească elevii la fiecare obiect de studiu, pe ani şcolari, pe capitole,subcapitole şi teme, indicându-se şi numărul de ore destinate predării,recapitulării cunoştinţelor, lucrărilor de control şi tezelor de an, precumşi orelor rămase la discreţia profesorului.

Programele şcolare sînt elaborate de o comisie în componenţacăreia sînt incluse cadre didactice din învăţământul universitar, liceal şigimnazial, în urma dezbaterii în colectivele catedrelor din şcoli.Programa de limba şi literatura română pentru gimnaziu(2006/2007) are avizul Comisiei Naţionale de limba română şi esteaprobată de Ministerul Învăţământului şi Tineretului al RepubliciiMoldova, devenind un document de stat obligatoriu pentru toţi profesoriide limba şi literatura română care predau la ciclul gimnazial. Programacorespunde cu manualele tipărite, raportându-se la materia cuprinsă înele.

Programa şcolară cuprinde următoarele compartimente:a) obiectivele generale şi specifice;b) repartizarea orelor pentru o săptămână şi pe un an de studiu

la fiecare clasă, începând cu a V-a până la clasa IX-a la lectura literară( cu noţiuni de teorie literară şi la compoziţie), limba română (fonetică,vocabular, gramatică, ortografie, ortoepie, punctuaţie), lectura

13

suplimentară (opere literare incluse în manual), recapitularea la începutul anului şcolar (cu probă de evaluare iniţială), recapitulărisemestriale şi finale (la sfârşit de an şcolar cu probă de evaluaresumativă), de asemenea teze şi ore la dispoziţ ia profesorului.

c) disciplinele opţ ionale la clasele a VIII-a şi a IX-a [5].

Programa de limba şi literatura română pentru învăţământul liceal, şcolile profesionale şi complementare, colegii areo structură asemănătoare:

a) obiectivele generale şi specifice;b) repartizarea orelor pe secvenţele: noţiuni de teorie

literară; momente, personalităţi şi opere din literatura română;compuneri şi exerciţii de cultivare a exprimării orale şi scrise;recapitulări, lucrări scrise şi ore la dispoziţia profesorului; evaluări– toate acestea variind în funcţie de tipul de şcoală;

c) criterii de evaluare.În ambele programe de limba şi literatura română conţinuturile

sînt prezentate detaliat pe ani şcolari şi tipuri de şcoli, oferind elevilorposibilitatea de a cunoaşte valorile literaturii române, scriitori şi operereprezentative, literatura populară, de a-şi însuşi şi de a folosi limbaromână literară, de a-şi dezvolta deprinderile de comunicare orală şiscrisă, motivaţiile şi atitudinile intelectuale şi psihosociale etc.

La rândul său Programa de limba şi literatura română pentruliceu a cunoscut multe modificări, fiind descongestionată printr-oregândire a echilibrului dintre numărul de ore de predare-învăţare, aorelor de compunere, a testărilor sumative, prin sistematizareainformaţiilor.

2.4 Manualul şcolar este cartea în care sînt expuse cunoştinţeleprevăzute în programă, ţinându-se seama de cerinţele metodice. Elprezintă detaliat conţinutul programei şcolare, fiind mijlocul de bazăfolosit în procesul de învăţământ pentru comunicarea şi consolidareacunoştinţelor, un model de expunere sistematică a materialului dinprogramă. Pentru cadrele didactice, manualele oferă sugestii privindorganizarea muncii independente a elevilor, atât în clasă, cît şi acasă. Pebaza muncii cu manualul, elevii îşi formează deprinderea de a folosi şialte cărţi necesare în instruirea şi formarea lor.

La întocmirea manualelor se impun câteva cerinţe de ordinştiinţific şi psihopedagogic: conţinutul acestora să fie structurat logic,accesibil şi sistematizat, să vizeze cunoştinţele fundamentale, evitând

Page 8: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 8/83

14

supraîncărcarea elevilor, să cuprindă întrebări - problemă, exerciţii,demonstraţii, aşa încât să-l determine pe elev să înveţe prinredescoperire, nu prin memorarea mecanică, pentru a putea ajunge laautoinstruire şi autoevaluare. Pentru a asigura o înţelegere uşoară şirapidă a conţinutului, manualul trebuie să fie redactat într-un limbaj clar

şi precis determinat, conţinutul propriu-zis fiind însoţit permanent descheme, diagrame, tabele etc.Manualele de limba şi literatura română revizuite în

conformitate cu programele şcolare actuale îi ajută pe elevi să înveţedisciplina limba şi literatura română, obişnuindu-i cu munca individualăcu manualul. În general, puţine teme de limba sau literatura română sînteşalonate liniar, într-o etapă sau clasă, cu noţiuni prezentate şi însuşite

 într-o formă definitivă, fără a fi reluate în clasele superioare. Cele maimulte sînt redactate în sistemul concentric calitativ (noţiunile însuşindu-se în etape, prin reluări şi interpretări) sau în sistemul concentriccantitativ (materia parcursă în clasele anterioare este reluată şi lărgită înconformitate ci succesiunea claselor şi a treptelor şcolare).

Ideea creării manualelor alternative adecvate unui curriculumşcolar presupune întocmirea unor modele diferite şi originale deabordare didactică a materiei. Acestea constau în selectarea şistructurarea textelor de bază şi a celor auxiliare, a secvenţelor decomunicare, a exerciţiilor şi a materialelor ilustrative. Ce ar cuprindemanualele alternative? Ce preconizează ca acestea să conţinăurmătoarele compartimente: text de bază şi auxiliar; probleme decomunicare orală şi scrisă; lexic, fonetica; gramatică funcţională;ortografie, ortoepie, punctuaţie, elemente de stilistică, noţiuni de istorie alimbii etc.

Pentru a fi eficiente, manualele alternative trebuie să fie coerenteşi unitare din punct de vedere conceptual – prin respectarea pe plannaţional a unor obiective generale şi de referinţă şi prin acoperireaunităţilor de conţinut prevăzute în programă – şi din punctul de vedere alevaluării – prin stabilirea aceloraşi obiective de referinţă pe clase carevor sta la baza instrumentelor de evaluare şi a unor competenţe şicapacităţi măsurabile în performanţe concrete.

2.5 Planificarea semestrială a materiei de studiu. Planificărilesemestriale se elaborează de către profesori pe baza programelor şi amanualelor, în funcţie de nivelul de cunoştinţe ale elevilor.

Rubricaţia acestora cuprinde: capitolul, numărul de ore prevăzut în programă, succesiunea lecţiilor, obiectivele generale şi specifice,

15

conţinutul, strategiile didactice şi evaluarea. Cum nivelul claselor dinacelaşi an de studiu poate fi diferit, profesorul trebuie să ţină seama derepartizarea orelor, să modifice strategiile didactice în funcţie decapacităţile elevilor etc.

Planificarea semestrială a disciplinei respective este obligatorie

pentru toţi profesorii, indiferent de vechimea în învăţământ sau de graduldidactic.Note bibliografice:1. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară..., p. 68.2. Ministerul Învăţământului, Limba română – Curriculum

şcolar pentru clasa VIII-a, Bucureşti, 1996, p.53. Apostol, Pavel, Progresul în metodologia procesului de

 învăţământ, în Studii de metodică a limbii şi literaturiiromâne, coordonator Al. Bojin, EDP, Bucureşti, 1974, p.8.

4. Limba română, nr.2 (44), Chişinău, 1999.

CAPITOLUL III. PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREASTUDIERII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE3.1. Tehnologia educaţională şi proiectarea didactică3.2. Precizarea obiectivelor educaţionale3.3. Analiza resurselor3.4. Elaborarea strategiei didactice3.5. Evaluarea

Obiective:Studiind acest modul veţi fi capabili:

- să conştientizaţi ce reprezintă conceptul de tehnologieeducaţională;

- să vedeţi relaţia dintre obiectivele unei lecţii şi capitolul din careface parte, concordanţa obiectivelor cu cerinţele programei şi aleplanificărilor calendaristice, corelarea domeniilor de dezvoltareetc.;

- să puteţi selecta conţinutul esenţial al învăţării;- să elaboraţi strategii didactice sau educaţionale;- să puteţi aplica metodele de învăţământ le elaborarea strategiilor

didactice;- să luaţi cunoştinţă de ceea ce vizează evaluarea şi criteriile de

evaluare.

Page 9: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 9/83

16

3.1 Tehnologia educaţională şi proiectarea didactică.Conceputul de „tehnologie educaţională”, noţiune complexă şi demaximă utilitate în abordarea problematicii metodico-didactice,reprezintă o modalitate sistematică de concepere, realizarea şi evaluare aactivităţii didactice. Conceperea sau „proiectarea activităţii didactice”

constituie în mod obligatoriu „punctul de plecare” al oricărui proces de învăţământ, indiferent de obiectivele propuse şi mijloacele de atingere aacestora.

 Proiectarea didactică implică analiza tuturor factorilor care intră în componenţa procesului instructiv – educativ şi conceperea unuiproiect după care se va desfăşura lecţia.

Cercetătorii români şi străini consideră că în proiectareadidactică trebuie să se ţină seama de câteva aspecte, concretizate în

 întrebări şi răspunsuri:

ÎntrebăriRăspunsuri

1. Ce voi face? 1.Trebuie să precizezobiectiveleeducaţionale urmărite.

2. Cu ce voi face? 2. Trebuie să analizezresursele educaţionaledisponibile.

3. Cum voi face? 3. Trebuie să elaborezstrategiile didacticepotrivite.

4. Cum voi şti dacă ceea 4. Trebuie să evaluezeficienţa

ce am făcut este bine activităţii desfăşurate,

stabilindfăcut? o metodologie de

evaluare.

Precizarea acestor elemente (întrebări şi, mai ales, răspunsuri)este esenţială în proiectarea didactică. În stabilirea celor patru etapeţinem seama şi de condiţiile concrete (nivelul real de pregătire a clasei,materialele şi mijloacele didactice disponibile, finalităţile propuse etc.).de aceea, proiectele de activitate didactică, pot fi diferite pentru aceeaşiunitate de învăţare (lecţie, capitol, subcapitol etc.). În prealabil,

17

profesorul trebuie să cunoască foarte bine conţinutul programei şi amanualului, particularităţile psihopedagogice ale elevilor (uneori şi pecele individuale), condiţiile concrete de desfăşurare a procesului de

 învăţământ.3.2 Precizarea obiectivelor educaţionale. Prima etapă a

proiectării didactice implică precizarea obiectivelor educaţionaleurmărite. La acest nivel, există mai multe raporturi pe care profesorultrebuie să le aibă în vedere: relaţia dintre obiectivele unei lecţii şicapitolul din care face parte, concordanţa obiectivelor cu cerinţeleprogramei şi ale planificărilor calendaristice, corelarea domeniilor dedezvoltare (intelectual, afectiv şi psihomotor etc.).

Identificarea cu exactitate a obiectivelor operaţionale oferăposibilitatea: a) selectării corespunzătoare a conţinutului învăţării şi asolicitării capacităţilor de învăţare necesare atingerii lor; b) elaborăriiunor strategii de asimilare a informaţiilor; c) evaluării continue,formative a rezultatelor printr-o raportare permanentă la obiectiveleoperaţionale.

Structura obiectivelor educaţionale ale disciplinei limba şiliteratura română poate fi reprezentată în mod eficient prin următorultriunghi:

II finalităţi generale

II II obiective specificeIII obiective operaţionale

III

Finalităţile generale ale predării şi învăţării limbii şi literaturii

române se regăsesc în programa de învăţământ care este periodicărevizuită şi îmbunătăţită de diverşi specialişti în domeniu.

Obiectivele specifice sunt concepute şi sistematizate pe ani de învăţământ; ele au o formulare precisă, indicând ci exactitatecompetenţele psiho-informative care trebuie formate în procesulinstructiv-educativ prin intermediul unor cunoştinţe şi valori ale limbii şiliteraturii române.

Obiectivele operaţionale rămân în sarcina fiecărui cadrudidactic, fiind stabilite şi urmărite cu ajutorul unor proceduri deoperaţionalizare complexe.

Page 10: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 10/83

18

Prin stabilirea ierarhică a obiectivelor educaţionale, procesul de învăţământ va fi mult facilitat. Astfel, activităţile didactice vor avea odesfăşurare coerentă, eliminând definitiv tentaţia improvizaţiei, întrucâtun obiectiv operaţional stabileşte un nivel standard al performanţei de

 învăţare acceptabile, care poate fi măsurat pe baza unor teste de progres.

Toate obiectivele generale şi specifice trebuie să fie cunoscute bine deprofesor, deoarece operaţionalizarea corectă şi temeinică trebuie săacopere întreaga sferă de capacităţi ce pot fi dezvoltate prin conţinutuldisciplinei limba şi literatura română. Obiectivele specifice sau cugeneralitate medie pe clase şi niveluri de învăţământ gimnazial sau licealfixează ceea ce trebuie să se realizeze în procesul predării şi învăţăriilimbii şi literaturii române. Scopul este ca toţi elevii sau majoritatea săpoată realiza anumite operaţii de gândire ori trăiri afective şicomportamente, ca rezultate ale laturii formative. Aceste capacităţiintelectuale, deprinderi şi comportamente ce urmează a fi formate laelevi sînt prevăzute în programe pe niveluri şi pe clase. Astfel, la

 încheierea ciclului gimnazial, elevii trebuie să aibă următoarele

cunoştinţe şi deprinderi principale:

1. Citirea- să ştie să citească fluent şi corect orice text studiat în clasă,

orice text tipărit în limba română literară actuală, în diverse stilurifuncţionale ale limbii;

- să realizeze o citire logică, inteligentă a textelor accesibilevârstei şi pregătirii lor;

- să tindă spre o lectură expresivă.

 2. Scrisul - să aibă un scris citeţ şi ordonat, frumos;

- să aibă formate deprinderile de aşezare în pagină a unui text(scrierea titlurilor, folosirea alineatelor etc.);

- să aibă caiete curate, îngrijite.

 3. Vocabularul - să cunoască noţiunile lexicale şi principalele categorii

semantice şi să le poată ilustra prin exemple;- să cunoască sensul propriu al cuvintelor folosite;- să poată preciza sensul de bază şi sensul contextual al

cuvintelor;

19

- să ştie să folosească diverse dicţionare ale limbii române;- să definească sfera semantică a unor cuvinte;- să dea seriile sinonimice ale unor cuvinte;- să dea antonimele unor cuvinte;- să dea contexte cu perechi de paronime;

- să utilizeze corect omonimele în funcţie de context;- să recunoască neologismele şi să evidenţieze caracterul lorpolisemantic;

- să cunoască şi să utilizeze abrevierile recomandate în lucrărilecu caracter normativ;

- să cunoască mijloacele de îmbogăţire a vocabularului;- să grupeze cuvintele în familii lexicale;

 4. Fonetica- să pronunţe corect cuvintele din limba română literară actuală, în

conformitate cu normele de ortoepie recomandate;- să deosebească pronunţarea de scriere, să facă diferenţa de dintre

cuvinte şi litere;- să cunoască noţiunile de sunet, literă, silabă, diftong, triftong, hiat,vocală, consoană, semivocală, accent;

- să ştie să despartă cuvintele în silabe;- să aibă deprinderea de a vorbi şi a citi în public;- să ştie să accentueze frazele, să le intoneze.

 5. Gramatica- să cunoască noţiunile şi categoriile gramaticale ale diferitor părţi devorbire;- să facă deosebire între părţile de vorbire şi cele gramaticale;- să construiască diverse enunţuri în care au loc schimbări ale valorii

gramaticale a cuvintelor;- să cunoască şi să aplice în scris regulile privind realizarea acorduluidiferitelor părţi de vorbire determinate;- să cunoască şi să aplice în scris regulile acordului predicatului cusubiectul;- să stăpânească noţiunile de propoziţie principală, propoziţie secundară,propoziţie regentă şi propoziţie subordonată;- să identifice elementul regent al unei subordonate;- să delimiteze propoziţiile în cadrul frazei;

Page 11: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 11/83

20

- să construiască diferite tipuri de fraze formate prin coordonare şi prinsubordonare;- să observe corespondenţa dintre propoziţiile subordonate şi părţile depropoziţie corespunzătoare;- să observe modificările de sens ale enunţurilor, în urma contragerii şi a

expansiunii.6. Lectura literară

- să citească integral textele literare cuprinse în manuale; să ştie titlurileşi autorii textelor;- să cunoască subiectul operelor epice şi dramatice studiate în clasă saurecomandate ca lectură suplimentară;- să desprindă ideile şi sentimentele care îşi găsesc expresia în poeziilelirice incluse în manualele şcolare;- să cunoască principalele personaje din operele studiate, să prezintetrăsăturile lor caracteristice;- să observe şi să explice relaţia care există între titlul unei opere şi

conţinutul acesteia;- să cunoască mesajul unei opere literare studiate, valorile morale care îşi găsesc expresia artistică în acestea;- să memorizeze poeziile sau versurile din manualele indicate ca sarcinăobligatorie;- să citească integral cărţile de lectură suplimentară stabilite de profesor.

7. Teoria literară- să cunoască trăsăturile caracteristice ale genurilor literare;- să poată încadra operele, pe baza structurii, a conţinutului şi amodalităţilor de exprimare artistică învăţate;- să cunoască trăsăturile caracteristice ale speciilor literare învăţate;

- să indice momentele subiectului unei opere literare epice şi dramatice;- să ştie ce înseamnă a caracteriza un personaj literar;- să cunoască modurile de expunere dintr-o operă literară;- să stăpânească noţiunile de vorbire directă şi indirectă; să transformevorbirea directă în vorbire indirectă şi invers;- să aibă cunoştinţe elementare de prozodie.

8. Stilistica- să cunoască şi să aplice, în vorbire şi în scris, caracteristicilefundamentale ale exprimării literare;

21

- să aibă cunoştinţe elementare despre polisemie, despre sensul de bază,sensul secundar şi sensul figurat al cuvântului;- să ştie să diferenţieze limbajul propriu de limbajul figurat;- să releve dintre valorile expresive, stilistice ale părţilor de vorbire şi depropoziţie;

- să aibă cunoştinţe elementare despre principalele figuri de stil şiprocedee artistice specifice limbajului poetic;- să releve rolul neologismelor, al arhaismelor, al regionalismelor etc. îndiferite contexte.

 9. Ortografia şi punctuaţia- să cunoască forma-tip a cuvintelor (ortografia lexicală);- să aibă priceperile şi deprinderile necesare pentru ortografiereadiferitelor grupuri nominale şi verbale în flexiune;- să motiveze diferitele ortograme şi utilizarea semnelor de punctuaţie;- să ortografieze, după normele actuale, cuvintele compuse;- să fie familiarizaţi cu scrierea abrevierilor din limba română.

10. Comunicarea orală- să răspundă concis sau detaliat, prin enunţuri clare şi corecte, la diferite

 întrebări care se referă la pregătirea lor în şcoală;- să poată susţine un dialog pe teme cît se poate de diferite;- să poată prezenta, descrie sau explica diverse fenomene şi procese;- să ştie să povestească fapte şi întâmplări cunoscute, văzute, trăite;- să rezume conţinutul unei naraţiuni;- să caracterizeze sumar un personaj literar;- să comenteze o operă literară studiată în clasă.

11. Compunerile

- să transpună, în scris, un enunţ oral;- să răspundă, în scris, la întrebări;- să reproducă o povestire ascultată;- să dezvolte un subiect care ţine de obligaţiile şcolare;- să ştie să ia notiţe după explicaţii, expuneri, experienţe, demonstraţii;- să facă un rezumat;- să realizeze un fapt, o întâmplare, etc.;- să elaboreze un plan simplu de idei sau un plan dezvoltat;- să poată face caracteristica personajelor principale din operele literarestudiate;

Page 12: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 12/83

22

- să redacteze compuneri libere sau la o temă indicată de profesor.

Toate aceste obiective specifice derivă din obiectivele generaleale limbii şi literaturii române în ciclul gimnazial:

- însuşirea şi utilizarea limbii române literare;- dezvoltarea deprinderilor de comunicare orală şi scrisă;- lectura expresivă şi eficientă a textului literar şi nonliterar;- formarea şi dezvoltarea motivaţiilor şi a aptitudinilor

(intelectuale, psiho-sociale, axiologice) generate de mesajul oralşi scris.Aceste obiective se organizează pe trei dimensiuni: 1) practica

raţională şi funcţională a limbii române – premiză pentru formareaculturii lingvistice a elevului; 2) formarea unei culturi literar-artistice,precum şi a unui univers afectiv şi atitudinal coerent; 3) însuşirea unormetode şi tehnici de muncă intelectuală.

La finalizarea învăţământului secundar superior (liceu, colegiu,şcoală profesională etc.), prin continuarea disciplinei de limba şi

literatura română studiată în gimnaziu, elevii vor fi capabili:- să poată argumenta latinitatea şi specificul limbii române înansamblul limbilor romanice;

- să identifice noţiunile de teorie literară şi compoziţie în relaţiacu opera studiată;

- să determine specificitatea operei literare studiate;- să descopere textul liric, epic şi dramatic;- să interpreteze opera literară din perspectiva sociologică,

filosofică, psihologică, lingvistică;- să circumscrie elementul estetic al textului;- să studieze creaţiile literare între tradiţie şi inovaţie;- să integreze operele literare în circuitul valorilor naţionale şi

universale;- să manifesteze atitudine faţă de opera literară studiată prin

emiterea unor judecăţi de valoare;- să aplice elementele receptate în comentarii scrise şi orale.

Aceste obiective specifice ale studierii limbii şi literaturiiromâne în liceu sînt circumscrise obiectivelor generale:

- cunoaşterea valorilor literaturii române şi integrarea acestora încontextul culturii naţionale şi universale;

- cunoaşterea noţiunilor de teorie literară şi compoziţie;

23

- perfecţionarea tehnicilor de interpretare a textelor literare prinadecvarea demersului analitic la specificul acestora;

- exersarea competenţelor de transfer al informaţiei achiziţionate;- formarea şi dezvoltarea motivaţiilor şi a atitudinilor intelectuale,

psihosociale şi axiologice generate de mesajul oral şi scris.Practica demonstrează că nu întotdeauna se ajunge la o

deprindere intelectuală de formulare a obiectivelor. Este nevoie de oexprimare clară în precizarea acţiunii, altfel aceasta devine echivocă.

Astfel, Procedura lui Mager obligă la trei precizări:

Forma-standard Exemplificare1. Denumirea comportamentului 1. Reproduceţi în scris2. Condiţiile în care trebuie 2. din memoriesă se producă respectivul comportament3. Criteriul de reuşită sau performanţă 3. cel puţin patru versuri

acceptabilă din Scrisoarea III de M.Eminescu, respectând

succesiunea şi punctuaţialor originară.

 Procedura lui De Landsheere obligă la cinci precizări:Forma-standard Exemplificare

1. Subiectul (cine va produce 1. ElevulComportamentul dorit).2. Comportamentul observabil 2. să identifice(care va dovedi că obiectivul afost atins).3. Performanţa (sau produsul ce 3. cel puţin cinci episoade dinse va obţine pe baza acestui romanul Răscoala de Rebreanu,

comportament). prezentând accentuareanemulţumirii ţăranilor în preajmaizbucnirii răscoalei,

4. Restricţii la comportament 4. pe baza lecturii operei,(în ce condiţii trebuie să aibă loccomportamentul).5. Restricţii de performanţă 5. numind personajele fiecărui(criteriile în temeiul cărora episod.ajungem la concluzia că produsuleste satisfăcător sau acceptabil).

Page 13: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 13/83

24

Această procedură, precizând criteriile de evaluare aperformanţei standard, contribuie mult la elaborarea itemilor în textulformativ.

 Procedura lui D’Hainaut, utilizată de obicei în procesul depredare-învăţare a limbii şi literaturii române, stabileşte că un obiectiveste bine operaţionalizat dacă sînt definite natura lui şi performanţa-standard:

Forma-standard ExemplificareNatura obiectivului

5 Acţiunea 1. Citind un fragment din romanuluiRăscoala de L. Rebreanu

6 Obiectivul asupra căruia 2. şi cunoscând în întregimese acţionează subiectul acestuia.

7 Produsul acţ iunii 3. elevul trebuie să identifice locul(performanţa) respectivului fragment în structura

romanului,

Nivelul performanţei (produsului)8 Contextul în care produsul 4. identificarea trebuie să fie exactă,va apărea

9 Criterii precise care să 5. elevul putând să indice episodulpermită evaluarea produsului anterior şi episodul posterior

fragmentului dat.

Această din urmă procedură este mai avantajoasă în sensul căprevine aglomerarea de obiective operaţionale. Oricare din acesteproceduri de operaţionalizare prin utilizare continuă devine o„deprindere intelectuală”, fiind de un real folos în proiectarea didactică.O serie de verbe indică activităţile mintale observabile, în baza cărora

devin posibile performanţele.Pentru a asigura eficienţa activităţii didactice, obiectivele

generale, specifice sau operaţionale trebuie să îndeplinească anumitecerinţe:

- să fie în concordanţă cu cerinţele programei, ale manualului, cunivelul de cunoştinţe ale elevilor;

- să precizeze conţinutul acţiunii – elevul să ştie să construiască,să numere, să rezolve, să interpreteze, să analizeze etc.;

- să ofere posibilitatea de a proba, de a măsura performanţaobţinută (prin rezolvări de exerciţii şi probleme, efectuarea unor

25

compuneri, a unei analize literare sau gramaticale, elaborareaunui plan de idei, a unui conspect etc.);

- să fie realizabil de către toţi cei cărora se adresează;- să fie formulate într-o succesiune logică;- să fie reanalizabile în timpul stabilit etc.

Odată stabilite obiectivele operaţionale ale activităţii didactice(în strânsă legătură cu unul sau cu mai multe obiective specifice), sepoate trece la cea de-a doua etapă a proiectării didactice.

3.3  Analiza resurselor implică: a) conţinutul necesar realizăriiobiectivelor operaţionale propuse; b) capacităţile de învăţare necesarerealizării obiectivelor operaţionale.

Conţinutul propriu-zis al activităţii didactice la limba şiliteratura română constă în exerciţii de explicare şi înţelegere, aplicare,analiză, sinteză şi evaluare. Ideea este aceea a unei activităţi desubstanţă; de aceea se va evita eroarea identificării procesului de

 învăţământ cu memorarea ineficientă şi rigidă de informaţii (mai ales înstudierea literaturii), acumularea făcându-se gradat şi, mai ales, în

concordanţă cu stimularea psihointelectuală a fiecărui elev.O problemă importantă vizează selectarea conţinutului esenţialal învăţării. Profesorul, în virtutea pregătirii sale, dispune de un„surplus” de cunoştinţe în raport cu obiectivele operaţionale, fapt ce-iconferă o anumită trăire psihică numită de psihopedagogi „narcisismeducaţional”. Aceasta îl poate duce la incapacitatea temporară de adistinge clar „conţinutul esenţial” şi „conţinutul neesenţial” al disciplinei(pericolul acesta apare de obicei la orele de literatură).

Pornind de la cerinţele programei şcolare şi având stabiliteobiectivele specifice, profesorul va putea alcătui conţinutul esenţial al

 învăţării. Structurarea lui va ţine cont de câteva cerinţe ştiinţifice şididactice:

- să fie organizat logic (de la exerciţii mai simple la unele maicomplexe, de la descriere la explicare etc.);

- să fie esenţial, adică să nu cuprindă elemente fără valoare, deumplutură, să nu aibă date şi denumiri inutile, care duc lasuprasolicitarea elevilor;

- să fie redat în modalităţi cît mai diferite: definiţii, reguli, textexplicativ, noţiuni, scheme, grafice etc.;

- să fie integrat în predare în structuri mai ample.În general, conţinutul se trece în proiectul didactic sub forma

unui plan, a unor idei principale, în funcţie de obiectivele informative

Page 14: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 14/83

26

(Ce ştie elevul?) şi formative (Ce trebuie să ştie să facă elevul?).Clasificarea acestor obiective stă la baza alcătuirii planificăriicalendaristice. Pentru a putea alcătui o planificare calendaristică individuală la

limba şi literatura română pe un semestru, profesorul va avea învedere: selectarea din manual a conţinutului informativ inclus înprogramă, adică volumul de cunoştinţe;

raportarea celor două tipuri de conţinut (informativ şi formativ) laelementul timp, prin stabilirea secvenţelor de lecţii într-o anumităsuccesiune şi a numărului de ore alocat acestora;

concretizarea temelor pentru acasă, a probelor de evaluare pentrufiecare temă şi lecţie, a tezelor şi a lucrărilor de control etc.

Planificările calendaristice semestriale şi anuale sînt foartediferite şi supuse permanent discuţiilor: de la cela mai sofisticate cu orubricaţie numeroasă, până la cele foarte simple, reduse la ordonarea şienumerarea pe fiecare săptămână a secvenţelor de lecţii cu numărul deore alocat fiecăruia.

Astfel la clasa V-a sînt repartizate 170 ore pe an (5 ore pesăptămână): 62 ore pentru lectura literară, 60 pentru limba română, 9pentru lectura suplimentară, 20 pentru recapitulări, 19 pentru teze şi orela dispoziţia profesorului; la clasa VI-a: 136 de ore pe an (4 ore pesăptămână), dintre care: 47 pentru lectura literară, 58 pentru limbaromână, 9 pentru lectura suplimentară, 15 pentru recapitulări, 7 pentruteze şi ore la dispoziţia profesorului; la clasa VII-a: 136 de ore pe an (4ore pe săptămână), dintre care: 46 pentru lectura literară, 56 pentru limbaromână, 5 pentru lectura suplimentară, 17 pentru recapitulări, 12 pentruteze şi ore la dispoziţia profesorului; la clasa VIII-a: 136 de ore pe an (4ore pe săptămână), dintre care: 52 pentru lectura literară, 50 pentru limbaromână, 8 pentru lectura suplimentară, 17 pentru recapitulări, 9 pentruteze şi ore la dispoziţia profesorului; la clasa IX-a: 136 de ore pe an (4ore pe săptămână), dintre care: 48 pentru lectura literară, 52 pentru limbaromână, 9 pentru lectura suplimentară, 17 pentru recapitulări, 12 pentruteze şi ore la dispoziţia profesorului.

În învăţământul liceal la toate clasele se prevăd 102 ore pe an,dintre care: la clasa X-a: 72 pentru literatura română, 11 pentrucompuneri şi exerciţii de cultivare a limbii, 11 pentru recapitulări, teze,ore la dispoziţia profesorului şi 8 pentru evaluări; la clasa XI-a: 73pentru literatura română, 8 pentru compuneri şi exerciţii de cultivare alimbii, 13 pentru recapitulări, teze, ore la dispoziţia profesorului şi 7

27

pentru evaluări; la clasa XII-a: 72 pentru literatura română, 3 pentrucompuneri şi exerciţii de cultivare a limbii, 20 pentru recapitulări, teze,ore la dispoziţia profesorului şi 7 pentru evaluări.

Din repartizarea orelor pe clase şi discipline se observă că, îngeneral, aceasta este omogenă pe cele două secţiuni: limba română şiliteratura română, în raport cu obiectivele generale şi specifice, în liceuponderea revenind literaturii române şi noţiunilor de teorie literară ( dincele 306 ore, 217 sînt repartizate pentru literatură şi teorie literară).

În funcţie de cerinţele societăţii şi de profilul învăţământului,numărul orelor repartizate la limba şi literatura română poate varia într-operioadă de timp determinată, programele şcolare fiind permanentrevizuite în scopul realizării unui învăţământ eficient.

 3.4 Elaborarea strategiei didactice. A treia etapă a elaborăriiproiectului didactic o constituie elaborarea strategiilor didactice saueducaţionale. În didactica modernă, conceptul de strategie didacticăcunoaşte două accepţii: a) în sens larg, este o concepţie, metodologică cuajutorul căreia poate fi realizat un set de obiective educaţionale

predeterminate într-o lecţie sau un grup de lecţii; b) în sens restrâns, esteun ansamblu de metode, mijloace şi materiale de învăţământ cu ajutorulcărora pot fi realizate unul sau mai multe obiective operaţionale într-oactivitate didactică.

Fiecare obiectiv operaţional are rezervată cît o strategiedidactică ce pune pe elev în situaţia de a rezolva o sarcină de învăţare.Combinaţiile metodologice apar ca „strategii didactice” numai dinpunctul de vedere al profesorului, elevul le va resimţi ca sarcini de

 învăţare cu „ţintă” pe obiectivele operaţionale urmărite. Astfel eficienţastrategiei didactice se probează numai atunci când elevul are „ocazii” de

 învăţare în clasă. De aceea, în stabilirea strategiilor didactice, profesorulva ţine cont de natura obiectivului urmărit şi de nivelul performanţei

aşteptate din partea elevului. În acest scop, el îşi pune în valoarepersonalitatea şi competenţa didactică.

La literatură, obiectivele privind memorarea de informaţii (aflatela nivelul elementar al taxonomiei) sînt foarte rare. Se cere rezolvarea, înspecial, a obiectivelor operaţionale aflate pe niveluri taxonomicesuperioare, care se adresează capacităţilor intelectuale ale gândirii:analiză, sinteză, aplicare, evaluare. Obiectivelor de analiză sau sinteză lecorespund strategii didactice bazate pe problematizare şi pe euristică,celor de evaluare – strategii bazate pe conversaţii sau studiu de caz.

Page 15: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 15/83

28

O strategie activă este, în concluzie, aceea care pune pe elev însituaţie de „a învăţa făcând”, adică exersând comportamentul pe care îlsolicită verbul implicat de definirea obiectivului operaţional. Cu atât maimult, la literatură elevul trebuie să fie solicitat pentru înţelegere, analiză,

 judecată riguroasă, spirit critic. Aceste obiective nu pot fi realizate decâtprin lectura operei, reflecţii asupra unor pasaje din textul literar,emiterea unor judecăţi şi ipoteze etc. obiectivele afective cunoscutenumai de profesor sînt urmărite şi realizate prin mai multe activităţididactice, ele vizând dezvoltarea gustului pentru lectură, dragosteapentru literatură, sensibilitatea în faţa creaţiei literare, simţul şi gustulestetic.

Un rol important în elaborarea strategiilor didactice îl aumetodele de învăţământ, căile prin care profesorul îi pune pe elevi înlegătură cu un anumit sistem de cunoştinţe şi le stimulează activitateapentru însuşirea acestora. Metodele de învăţământ servesc „nu numai ladobândirea cunoştinţelor, ci şi la dezvoltarea capacităţilor creatoare, ladobândirea însuşirilor de caracter, a atitudinilor etc. Pedagogii recunosc

existenţa unui ansamblu de metode diferenţiate în funcţie de diversecriterii: astfel, din punct de vedere istoric, metodele sînt  tradiţionale şi moderne; din punctul de vedere al capacităţilor psihice solicitate, sîntmetode active şi pasive; în funcţie de gradul de stimulare a elevilor, sîntmetode participative şi mai puţin participative (sau neparticipative); înfuncţie de categoriile de capacităţi formate cu ajutorul lor, sînt metodeinformative şi formative.

Învăţământul modern se realizează prin metode active,participative, informativ-formative. Acestea au o pondere indiscutabilăfaţă de celelalte.

Concret, metodele moderne conduc la promovarea originalităţiişi a creativităţii, cultivă aptitudini intelectuale, spirit critic şi creativ,

independenţă în muncă. Metodele participative presupun autoinstruire şiparticipare activă la lecţie, pentru că „activ este elevul care gândeşte,care depune un efort de reflecţie personală, interioară, abstractă, care

 întreprinde o activitate mintală de căutare, de cercetare, de redescoperirea adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe”.

Valoarea unei metode constă în felul cum este utilizată la lecţiespre a servi cît mai bine la realizarea obiectivelor propuse.

În procesul de învăţare metodele didactice îşi sporesc valoareanumai dacă sînt suplimentare prin materialele didactice şi mijloacele de

 învăţământ. În general, prin materialele didactice înţelegem scheme,

29

hărţi, planşe, folii transparente, grafice, filme, diapozitive, discuri înregistrate etc. mijloacele de învăţământ precum: retroproiectorul,proiectorul, casetofonul, televizorul, aparatul de filmat, tabla, creta ş. a.sînt numai instrumente de utilizare sau producere a materialelordidactice.

Când elaborează strategia didactică, profesorul trebuie săselecteze bine materialele şi mijloacele de învăţământ necesare, pe careapoi le va combina între ele şi cu metodele de învăţământ stabilite. Cucît o metodă de învăţământ este mai puţin activă, cu atât mai mult estenecesar să fie combinată cu materialele didactice care să conferestrategiei create un caracter mai activ. De aceea, profesorul trebuie săcunoască particularităţile psihologice ale materialelor didactice, cum arfi, spre exemplu, rolul culorilor în receptare, estetica materialelordidactice etc. „Piramida experienţei educaţionale” realizată de către E.Dale demonstrează că modalităţile şi materialele cu potenţial deactivizare mai mare se întâlnesc cu cît se coboară mai mult pe „scara luiDale”

Scara lui Dale (figura 1)Schimbări verbaleSimboluri vizuale

Înregistrări audio (radio, disc)Imagini vizuale (diapozitive, fotografii)

Imagini animate (filme)Televiziune şcolară

ExpoziţiiExcursii de studiu

DemonstraţiiDramatizări, interpretări de rol

Experienţe inventate (modele, machete, simulări etc.)Experienţă semnificativă directă

Prin corelarea metodelor cu mijloacele de învăţământ şimaterialele didactice se urmăreşte ca efortul de învăţare al elevului să fiecît mai eficient.

Baza materială a şcolilor nu corespunde întotdeauna cerinţelorrealizării procesului de predare-învăţare la limba şi literatura română. Deaceea se recomandă amenajarea unor săli speciale şi cabinete dotate cumateriale didactice şi mijloace de învăţământ adecvate, cu mobilier

Page 16: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 16/83

30

corespunzător, biblioteci de specialitate, panouri, afişe, un stand de cărţide fiecare dată în funcţie de scriitori a căror operă se studiază etc.

Forma tradiţională de instruire este clasa, iar procesul de învăţământ organizat este cel frontal. Acestuia i se adaugă şi altemodalităţi, precum învăţarea în grup (grupuri omogene, eterogene etc.)sau individuală. S-a depistat că lecţiile în care se îmbină mai multemodalităţi de învăţare sînt mai eficiente, întrucât în lecţiile frontale eleviisînt solicitaţi şi diferenţiaţi; unele sarcini de învăţare solicită activitateaelevilor în grupuri; evaluările formative constau în rezolvareaindividuală a sarcinilor de lucru. Specificul tipurilor de activitate trebuiesă fie în acord cu specificul obiectivelor urmărite şi cu tipul de evaluarepracticat.

Astfel, activităţile didactice se clasifică în trei tipuri:

 ACTIVITĂŢ I DIDACTICE Formative Cumulative Evaluarea

Lecţia introductivă

(epocă, scriitor,curent)

Lecţia de recapitulare Lecţia de verificare

Lecţia de comentariuliterar

Lecţia desistematizare-fixare

Lucrări scrise

Lecţia combinată Meditaţiile Teste sumativeLecţia de predare denoi informaţii

Bareme

Consultaţiile ExameneLecţia de formare acapacităţilor de autiliza informaţii,date (priceperi şideprinderi)

ConcursuriDe ex.: Concursul„Mihai Eminescu”etc.

Activităţile didactice formative sînt cele mai frecvente. Ele seconcretizează în lecţii sau grupe de lecţii care acoperă obiectiveleoperaţionale în întregime sau parţial şi se finalizează prin evaluăriformative. Elevul are, astfel, posibilitatea de a afla „distanţa” la care seaflă de performanţele standard ale obiectivelor operaţionale ale unuicapitol, ale unei lecţii etc.

Activităţile didactice cumulative se practică la încheiereaunităţilor instrucţionale (grup de lecţii, capitole ş. a.); se verifică direct lanivelul obiectivelor terminale, urmărind precizia atingerii obiectivelor

31

prin cumularea învăţării şi se încheie cu evaluări sumative. Elevii sîntdiferenţiaţi şi notaţi.

Activităţile evaluative se referă la lecţii întregi sau numai lasecvenţe ale lecţiilor cumulative şi constau în evaluarea sumativăpropriu-zisă, prin teste, bareme, examene etc.

De multe ori, lecţiile de recapitulare sînt şi lecţii de verificare. Înprincipiu, se impune o diferenţiere între activităţile cumulative – celecare vizează recapitularea şi sistematizarea – şi cele evaluative, careurmăresc măsurarea şi aprecierea rezultatelor.

În activităţile cumulative profesorul reintegrează rezultatele îndeplinirii obiectivelor operaţionale în obiective terminale şi asigurăcumulul învăţării; un obiectiv terminal urmărit pe parcursul mai multoractivităţi formative nu se realizează decât după se au fost parcurse toateobiectivele operaţionale care îl compun.

 3.5 Evaluarea. A patra etapă în elaborarea proiectării didacticeo constituie evaluarea rezultatelor în procesul de învăţământ. Ea vizează:

a) în ce măsură obiectivele generale şi specifice au fost atinse;

b) progresul sau insuccesul elevilor;c) eficienţa metodelor şi a mijloacelor utilizate de profesor sau acelor utilizate de elevi în activitatea de învăţare, permiţând reglarea şiperfecţionarea strategiilor didactice.

Evaluarea rezultatelor şcolare trebuie să vizeze cât mai multecategorii şi tipuri de comportamente:

nivelul de cunoştinţe (cantitatea, calitatea, varietatea şitemeinicia lor);

capacitatea de înţelegere, analiză, abstractizare şi generalizare,de a stabili relaţii între cunoştinţe, de a discerne esenţialul deceea ce este neesenţial;

dobândirea unor priceperi, deprinderi, abilităţi intelectuale, de

cercetare ştiinţifică; capacitatea de aplicare a cunoştinţelor; trăsăturile de caracter: motivaţii, atitudini, convingeri, nivel de

aspiraţii etc.Criteriul fundamental de evaluare îl constituie conţinutul şi

obiectivele stabilite în programele şcolare. Astfel, la limba şi literaturaromână pot fi evaluate:

a) capacitatea de comunicare a elevilor în scris şi oral prinstabilirea unor itemi care îi pun pe elevi în situaţia de a:

Page 17: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 17/83

32

▪ identifica sensurile proprii şi figurate ale cuvintelor;▪ elabora compuneri literare sau la diverse teme;▪ alcătui rezumate, descrieri, comentarii, sinteze etc.;▪ construi corect enunţuri;▪ citi şi a vorbi corect, nuanţat.

b) cunoaşterea şi aplicarea normelor ortografice, ortoepice şi depunctuaţie prin fixarea unor itemi privitor la:

▪ folosirea corectă a semnelor ortografice şi de punctuaţie;▪ despărţirea în silabe a cuvintelor;▪ pronunţarea corectă a cuvintelor, conform normelor.

c) cunoaşterea unor noţiuni de istorie şi teorie literară:▪ operă literară;▪ limbaj poetic;▪ subiect, compoziţie, personaj, temă, motiv etc.;▪ moduri de expunere;

▪ figuri de stil;▪ genuri şi specii literare etc.

d) cunoaşterea unor noţiuni de limbă privitoare la:▪ caracterul latin al limbii române;▪ vocabularul limbii române standard;▪ mijloacele de îmbogăţire a vocabularului;▪ polisemia cuvintelor;▪ stilurile funcţionale ale limbii;▪ noţiunea de morfosintaxă etc.;▪ identificarea unor personaje din operele literare studiate şi

caracterizarea acestor personaje;

▪ încadrarea corespunzătoare a operelor literare în curentulliterar, genul, specia literară etc.

Programa de limbă şi literatură română pentru învăţământulliceal prevede ca probele de evaluare să respecte:

▪ stabilirea şi formularea unor obiective concrete în funcţie deperioada didactică în care se aplică;

▪ includerea în probele de evaluare a acelor secvenţe de conţinutesenţiale, prevăzute de programă şi concretizate în manualele didactice;

33

▪ acoperirea progresivă, pe măsură ce elevii parcurg ciclul liceal,a domeniilor principale ale studierii limbii şi literaturii română care seregăsesc în obiectivele specifice de la fiecare clasă;

▪ alegerea itemilor, urmărindu-se exersarea continuă adeprinderilor fundamentale testate (cunoaşterea, înţelegerea, analiza,comparaţia, sinteza şi generalizarea);

▪ verificarea şi aprecierea respectării exprimării corecte, clare şiprecise;

▪ cunoaşterea şi folosirea conştientă a normelor ortografice,ortoepice şi de punctuaţie;

▪ rezultatele probelor şi concluziile, desprinse de profesor dinanaliza acestora, trebuie să constituie factori importanţi care să asigureameliorarea activităţii de predare-învăţare, a stilului didactic prinaplicarea feed-back-ului în proiectarea, desfăşurarea şi evaluarealecţiilor.

Evaluările rezultatelor şcolare sînt de mai multe tipuri:1. Evaluarea iniţială realizată la fiecare oră prin probe de evaluare

orale, scrise sau practice;2. Evaluarea sumativă (sau cumulativă) efectuată de profesoriperiodic, prin lucrări de sondaj şi de verificare la finalizarea unuisemestru sau a unui an şcolar. Ea are în vedere obiectiveleterminale, verificând nivelul reintegrării capacităţilor obţinute,prin realizarea obiectivelor operaţionale, în capacităţi complexe,finale; urmăreşte să diferenţieze între ei elevii, are deci caracternormativ, notele care semnifică reuşitele finale se înscriuobligatoriu în registrul clasei respective. Scopul acestor evaluărieste de a stabili nivelul performanţelor finale ale elevilor.

3. Evaluarea continuă (sau formativă) desfăşurată pe tot parcursulprocesului de învăţământ în cadrul lecţiilor şi la încheierea unui

capitol. Ea urmăreşte verificarea unor obiective operaţionaleexprimate în termeni de comportament observabil şi precizândparametrii performanţelor standard minimale. Are în vederereuşita tuturor elevilor, testul fiind alcătuit din itemicorespunzători sarcinilor minimale de învăţare. Are caracterpredictiv, deoarece indică lacunele şi erorile temporare şiparţiale. Notele rezultatelor parţiale nu trebuie neapărat înscrise

 în registru. Ea se constituie doar ca un instrument de reglare aprocesului de învăţământ, de adaptare permanentă la obiectiveleurmărite , avînd valoare diagnostică.

Page 18: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 18/83

34

Comparativ, evaluarea sumativă şi formativă pot fi prezentatecontrastiv astfel:

Tipul deevaluare

Funcţia Efectele Periodici-tatea

Judecatade valoare

Formativă corectivă nivelatoare continuă diagnosticăSumativă selectivă diferenţiatoare finală normativă

Evaluarea formativă pregăteşte reuşita elevilor pentru evaluareasumativă. Ambele pot fi scrise, în special cele sumative, şi orale, înspecial, cele formative, informează asupra rezultatelor aşteptate (parţialeşi finale) pe profesori şi pe elevi. Se recomandă ca itemii sumativi – careprivesc cerinţele obligatorii ale programei şcolare – să fie cunoscuţi deelevi încă de la începutul anului şcolar, al semestrului etc. De altfel,condiţiile reuşitei activităţii evaluative sânt:

a) să se organizeze periodic, înainte de începerea anului de

studiu, în timpul şi sfârşitul anului şcolar;b) să se stabilească criterii şi itemi cu grad de generalitate şiaccesibilitate medie;

c) să se aducă la cunoştinţa elevilor şi părinţilor rezultatele înmod diferenţiat, nu global;

d) să se atribuie testelor valoare de predicţie nu şi valoareprognostică definitivă.

Pe lângă evaluare, la clasele mari se poate practica şiautoevaluarea. Elevii trebuie să fie capabili să-şi verifice rezultatele lateste fie singuri, ceea ce, desigur, este mai greu, fie cu ajutorul unorgrile-standard de răspunsuri corecte. În acest fel se dezvoltă la elevicapacitatea de autoapreciere, spiritul critic, maturizarea şi obiectivizarea

reacţiei lor faţă de aprecierea şcolară.Sistemul verificării rezultatelor şcolare constă în chestionarea

orală, probe scrise şi practice, teste de cunoştinţe şi deprinderi,examinare etc. Notarea elevilor trebuie si fie continuă, ritmică şiobiectivă.

Testarea şi notarea continuă contribuie la cunoaşterearandamentului şcolar real, la clasificarea fiecărui elev în funcţie deachiziţiile la fiecare lecţie, capitol. Elevii îşi dau seama mai repede deceea ce ştiu şi de ceea ce nu ştiu la notarea pe bază de test, pentru că numai sînt raportaţi la performanţa colegilor de clasă, cum se întâmplă în

35

cazul lucrărilor de control obişnuite. Notele lor se stabilesc în funcţie deperformanţa raportată la obiectivele fixate în predare şi evaluare.

În elaborarea testelor, profesorul trebuie să ţină cont de:obiective, conţinut, structura logică a conţinutului, formularea

 întrebărilor (itemilor), precizarea exerciţiilor şi a problemelor derezolvat, fixarea punctajului etc.

Prezentăm câteva tipuri de evaluare la diferite clase în ANEXAIII, considerând că, având la dispoziţie obiectivele specifice limbii şiliteraturii române, precum şi itemii din evaluările sumative, profesorulva putea ajunge uşor la obiectivele operaţionale ale fiecărei unităţiinstructive, convertind orice obiectiv terminal în unităţi de definireoperaţională. Aceste unităţi de conţinut vor servi împreună cuinventarele de verbe şi de complemente directe la definirea obiectiveloroperaţionale concrete.

Evaluarea este foarte importantă în măsura în care asigurăcontrolul procesului de învăţare a elevilor, permite îmbunătăţireastrategiilor didactice şi a competenţei pedagogice a profesorilor,

contribuie la perfecţionarea conţinutului limbii şi literaturii române, arepartizării corespunzătoare a acestuia pe subcapitole, capitole, lecţii.Practicată sistematic, evaluarea contribuie la schimbarea atitudiniinegative a elevilor faţă de învăţătură, a rezervei faţă de profesor,asigurând formarea unei atmosfere deschise, favorabile în raporturiledintre elevi şi profesori, înţelegerea importanţei instruirii şi educăriipentru elevi şi pentru societate.

Dată fiind complexitatea problemelor de care profesorul trebuiesă ţină cont în elaborarea şi implementarea proiectului didactic, uniicercetători au studiat formule de sistematizare a operaţiilor ce trebuieexecutate pentru a parcurge corect etapele întocmirii şi transpunerii înpractică a proiectelor didactice. O bună sinteză au alcătuit I. Jinga şi I.

Negreţ, sistematizând operaţiile proiectării didactice corecte (v. AnexaIV).

ANEXA I Domeniul cognitiv

(Metfessel, Michael şi Kirschner, 1970)

Verbe la infinitiv(comportamente)

Complemente directe(categorii deconţinuturi)

Nivel Categoriitaxonomice

Page 19: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 19/83

36

- 1.001.10

Achiziţiainformaţiilor(cunoaşterea)Achiziţiadatelorparticulare

vocabular, termeni,terminologie,definiţii, referenţi,elemente

1.11 Memorareaterminologiei

fapte şi informaţii(nume, date,exemple,evenimente,personal, perioade detimp, fenomene etc.)

1.12 Memorareafaptelorparticulare

- 1.20 Cunoaşterea

mijloacelor carepermit utilizareadatelorparticulare

forme, uzanţe,convenţii,reguli, modalităţi,simboluri, stiluri,reprezentări

1.21 Memorareaconvenţiilor

acţiuni, procese,

mişcări, tendinţe,secvenţe, evoluţii,caute, relaţii,influenţe

1.22 Memorarea

(achiziţia)tendinţelor şisecvenţelor

a defini,a aminti,a recunoaşte,a identifica,a dobândi.

arii, tipuri,caracteristici, clase,ansambluri, aranjări,categorii, clasificări

1.23 Memorareaclasificărilor şiclaselor(categoriilor)

37

criterii, baze,elemente

1.24 Memorarea(achiziţia)criteriilor

metode, tehnici,procedee, abordări,

utilizări, tratamente

1.25 Achiziţ iametodelor

-1.30 Memorarea

reprezentărilorabstracte

principii, legi, părţiesenţiale,generalizări,elemente esenţiale,implicaţii

1.31 Memorareaprincipiilor şilegilor

teorii, baze structuri,

doctrine etc.

1.32 Cunoaşterea

(memorarea)teoriilor

- 2.00 Comprehensiu-nea

a traduce,a transforma,a exprima încuvinte proprii,a redefini,a schimba,a rescrie

semnificaţii,exemple, definiţii,abstracţii,reprezentări, cuvinte,fraze

2.10 Transpunerea

Preferinţe, relaţii,

fapte esenţiale,aspecte, puncte devedere noi, concluzii,metode, teorii,abstracţii

2.20 Interpretareaa interpreta,

a reorganiza,a rearanja,a diferenţia,a explica,a demonstra,a interpola,a extrapola -

2.30 Extrapolarea

Page 20: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 20/83

38

a aplica,a generaliza,a utiliza,a stabili legături

principii, legi,concluzii, efecte,metode, teorii,abstracţii, situaţii,generalizări, procese,fenomene, procedee

3.00 Aplicarea

4.00 Analizaa organiza,a distinge,a detecta,a clasifica,a discrimina,a identifica,a categorisi,a deduce

elemente, ipoteze,concluzii, supoziţii,enunţuri de fapte,enunţuri de intenţii,argumente,particularităţi

4.10 Căutareaelementelor

a analiza,a controla,a compara,

a distinge,a deduce

relaţii, interrelaţii,pertinenţe, teme,evidenţe, erori,

cauze, argumente,efecte, căi indirecte,părţi, idei

4.20 Căutarearelaţiilor

a analizaa distinge,a detecta,a deduce

forme, modele,scopuri, punct devedere, tehnici,aranjamente,organizări, mijloaceindirecte, teme

4.30 Căutareaprincipiilor deorganizare

5.00 Sintezăa scrie,a povesti,

a produce,a crea,a modifica,a documenta

structuri, modele,fapte specifice,

produse,performanţe,proiecte, lucrări,comunicări, eforturi,compuneri etc.

5.10 Crearea uneiopere personale

39

a propune,a planifica,a produce,a proiecta,a modifica,a specifica,

planuri, obiective,fapte schematice,operaţii, modalităţi,soluţii, mijloace

5.20 Elaborarea unuiplan de acţiune

a produce,a deriva,a dezvolta,a combina,a organiza,a sintetiza,a clarifica,a deduce,a formula,a modifica

Fenomene,taxonomii, concepte,scheme, teorii, relaţii,abstracţii,generalizări, ipoteze,percepţii, modalităţi,descoperiri

5.30 Descrierea unorrelaţii abstractedintr-unansamblu

- 6.00 Evaluareaa judeca,a argumenta,a valida,a decide

exactităţi, pertinenţe,erori, lacune,precizii, grade deexactitate

6.10 Critica literară

a judeca,a argumenta,a considera,a compara,a contrasta,

a standardiza,a evalua

scopuri, mijloace,eficienţă, calitate,utilitate, alternative,planuri de acţiune,standarde, teorii,

generalizări

6.20 Critica externă

 Domeniul afectiv(Metfessel, Michael, 1970)

Verbe la infinitiv (comporta-

Complementeledirecte (categorii de

Nivel Categoriitaxonomice

Page 21: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 21/83

40

mente) conţinuturi)- 1.00 Receptareaa diferenţia,

a separa,a izola,a diviza

imagini, argumente,intenţii, sunete

1.10 Conştiinţa

a acumula,a combina,a alege,a accepta

modele, exemple,configuraţii,mărimi, metri,cadenţe

1.20 Dorinţa de arecepta

a alege,a răspunde,a asculta , acontrola

alternative, ritmuri,răspunsuri, nuanţe

1.30 Atenţiapreferenţială

a se conforma - 2.00 Răspunsul

a urma,a încredinţa,a aproba

directive,instrucţiuni, legi,linii de conduită,demonstraţii

2.10 Asentimentul

a oferi spontan,a se juca,a practica,a discuta

instrumente, jocuri,parodii, operedramatice

2.20 Dorinţa de arăspunde

a aplauda,a aclama,a-şi petrecetimpul liberfăcând ceva,

a spori

cuvântări, piese,prezentări, lucrăriliterare

2.30 Satisfacţ ia de arăspunde

- 3.00 Valorizareaa-şi sporicompetenţaprin,a spori cantităţide,a renunţa,a specifica

producţii muzicale,ca membrul unuigrup, producţieartistică, prieteniipersonale

3.10 Acceptarea uneivalori

41

a asista,a ajusta,a subvenţiona,a încuraja

artişti, proiecte,puncte de vedere,argumente

3.20 Preferinţa pentruo valoare

a nega,a protesta,a dezbate,a argumenta

decepţii,inconsecvenţe,manifestărineraţionale

3.30 Angajarea

- 4.00 Organizareaa discuta,a teoretizaasupra uneiteme,a abstrage, acompara

parametri, coduri,standarde, scopuri

4.10 Conceptualizareaunei valori

a armoniza,a organiza,a defini,a formula

sisteme, abordări,criterii, limite

4.20 Organizarea unuisistem de valori

- 5.00 Interiorizareaa revizui,a schimba,a completa

Planuri, metode,comportamente,eforturi

5.10 Ordonareageneralizată

a fi apreciat decătre cei egalicu tine,a fi apreciat decătre superioripentru o

calitate,a evita,a dirija

umanitarism,morală, integritate,maturitate, excese,conflicte, enormităţi

5.20 Caracterizareaprintr-o conduită

Domeniul psihomotor(Gronlund, 1970)

Obiectivele din domeniul psihomotor nu pot apărea decât cutotul întâmplător în procesul predării şi învăţării limbii şi literaturiiromâne în liceu, inventarul verbelor active este expus fără alte precizări:

a asambla a calibra a combina a schimbaa racorda a corija a percepe a fixa

Page 22: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 22/83

42

a ataşa a urma a face a reperaa manipula a identifica (un obiect)

ANEXA II

Obiective educaţionaleMetode

Clase Verbe de acţiuneAlgoritmizarea Cunoaştere

Înţelegerea aminti, a identifica, a ilustra, arecunoaşte, a reorganiza, adistinge, a conchide, a stabilietc.

BrainstormingulSinectica

AnalizăSinteză

a distinge, a detecta, a analiza,a compara, a contrasta, aproduce, a deriva, a combina, aformula,a modifica, a propune, a relataetc.

Studiul de caz,Conversaţia,Euristica,dezbaterea

ÎnţelegereAnalizăSinteză

Evaluare

a exprima în cuvinte proprii,a ilustra, a redefini, a interpreta,a explica, a demonstra, a estima,a stabili, a conchide, a extinde,a distinge, a detecta, a identifica,a analiza, a constata, a propune,a combina, a modifica, a judeca,a argumenta, a decide, acompara,a evalua etc.

DemonstraţiaAplicare

Înţelegerea prevedea

a explica, a demonstra, a induce,a determina, a extinde, ainterpola,a extrapola, a completa, a stabili,a estima, a ilustra, a schimba, autiliza, a stabili legături, aclasifica, a transfera, a restauraş.a.

Descoperirea AnalizăSinteză

a distinge, a detecta, a identifica,a discrimina, a recunoaşte, adescoperi, a deduce, a crea, a

43

modifica, a produce, a proiecta,a organiza, a sintetiza, a deriva,a scrie şi altele.

Exerciţiul AplicareAnaliză

a aplica, a utiliza, a se servi de, aclasifica, a analiza, a compara, arecunoaşte ş.a.

Expunerea a aminti, a identifica, a dobândi,a recunoaşte

Jocul de rolStimulărileModelarea

AplicareAnalizăSinteză

a exprima în cuvinte proprii, ainterpreta, a reorganiza, aprevedea, a stabili, a aplica, astabili legături,a utiliza, a organiza, a evalua ş.a.

Metodaproiectelor

SintezăEvaluare

a produce, a crea, a construi, ascrie, a povesti, a propune, aproiecta, a specifica, a deriva, aformula, a judeca, a argumenta

ş.a.

Problematizarea ElaborareÎnţelegereAplicareAnalizăSinteză

Evaluare

a estima, a induce, a prevedea, ainterpola, a extrapola, acompleta, a aplica, a dezvolta, arestructura, a clasifica, adistinge, a detecta, a deduce, acrea, a construi, a propune, aproiecta, a combina, a sintetiza,a valida, a evolua etc.

ANEXA III

Clasa IX-aEvaluări semestriale

(conţinutul unor itemi din evaluarea sumativă) Să releve trăsăturile şi valorile literaturii populare; raporturile ei

cu literatura cultă. Să comenteze texte din literatura populară şi să identifice

particularităţile artistice. Să definească principalele etape ale dezvoltării limbii române. Să explice în ce constă caracterul latin al limbii române.

Page 23: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 23/83

44

Să identifice stilurile funcţionale ale limbii şi să explice în ceconstau particularităţile acestora.

Să redacteze compuneri în diferite stiluri. Să releve contribuţia istoriografiei la dezvoltarea limbii şi

literaturii române. Să argumenteze în ce constă contribuţia Şcolii Ardelene la

dezvoltarea culturii române şi a conştiinţei naţionale. Să definească rolul şi locul „Daciei literare” la crearea unei

literaturi originale. Să demonstreze, cu exemplificări, caracterul popular, naţional şi

militant al literaturii de la 1848. Să demonstreze în ce constă contribuţia creaţiei literare a lui

Vasile Alecsandri la dezvoltarea literaturii şi limbii române. Să reliefeze particularităţile artistice ale dramei Răzvan şi Vidra

de Bogdan Petriceicu Haşdeu. Să demonstreze în ce constă valoarea artistică a romanului

Ciocoii vechi şi noi de N. Filimon.

Evaluări anuale Să identifice particularităţile secolului al XIX-lea în ceea ce

priveşte dezvoltarea limbii şi literaturii române (caracterulnaţional patriotic al literaturii; diversitatea genurilor şi aspeciilor literare; clasicismul şi romantismul; unitatea limbiiliterare etc.).

Să redacteze compuneri în diferite stiluri funcţionale. Să comenteze textul literar (dintre cele studiate sau la prima

lectură – din scriitorii studiaţi). Să explice semnele ortografice şi de punctuaţie dintr-un text

propus.Clasa XI –a

Evaluare cumulativă(la încheierea studiului asupra lui Liviu Rebreanu)

1. Enunţaţi principalele domenii ale lui Liviu Rebreanu – 2 p.2. Enunţaţi cel puţin trei romane ale scriitorului şi tematica

acestora – 2 p.3. Caracterizaţi personajul principal din romanul Ion, relevând

cel puţin patru modalităţi artistice utilizate de scriitor – 4p.

45

4. Definiţi locul scriitorului în contextul literaturii române – 1 p.

Corectitudinea exprimării, estetica – 1 p.Timp de lucru: 45 minute.

Clasa VI-a

Test docimologic

 AtributulObiective:1. Definiţia noţiunii sintactice de atribut.2. Clasificarea atributului după partea de vorbire prin care poatefi exprimat.3. întrebările specifice atributului.4. Recunoaşterea într-un text a atributelor învăţate.5. Motivarea recunoaşterii atributului pe baza stabilirii relaţieidintre determinant şi determinat.6. Corelarea cunoştinţelor de sintaxă cu cele de morfologie.7. Utilizarea corectă a întrebărilor specifice atributului.

(La aceste elemente de conţinut se observă că primele trei seadresează informaţiei sau cunoaşterii pasive, iar ultimele patruse adresează informaţiei operaţionale, eficiente).

Model de testNumele elevului.......................................................................Clasa....................................................

Data.....................................................I. 1. Atributul este partea...........................care............................................................................................................................................................................................................................................

- Scrie algoritmul de recunoaştere.......................................2. Scrie în spaţiul punctat felurile atributului după partea devorbire prin care poate fi exprimat:

............................................................. ............................................................. .............................................................

Page 24: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 24/83

46

............................................................. .............................................................

3. La ce întrebări răspunde atributul? ..................................... ..................................... ..................................... .....................................

II. În textul de mai jos există 10 atribute diferite. Subliniază-lepe fiecare. Apoi analizează-le în tabelul dat.

 Bucuria copiilor din clasele mici este nespus de mare.Elevi ca ei rar văd marea în zori. Dorul de ea îi stăpâneşte de-a

binelea. Mîine le va fi satisfăcută dorinţa de a revedea marea în sezonulestival. Drumul de parcurs va fi greu, dar satisfacţia zilei de mîine va fimare.

4. Atributul 5.Cuvîntul pecare îl determină

6.Felul atributului după partea

de vorbire

7.Întrebareacorectă la ca-

re răspunde

III. Subliniază atributele din propoziţiile de mai jos şi indică prinsăgeată cuvintele pe care le determină.

Verbul a scrie este un verb de conjugarea a treia.Prepoziţia spre este o prepoziţie simplă.Strigătul vai m-a speriat.

Clasa VII-aProbă de evaluare sumativă

Numele şi prenumele....................................................Clasa...........................................Data............................................Timp de lucru: 45 minuteObiective: Elevii vor demonstra că ştiu:

47

Să identifice momentele subiectului unei opere literareşi să le definească pe scurt;

Să alcătuiască un rezumat; Să recunoască o metaforă, o comparaţie, un epitet din

citatele învăţate; Să explice folosirea unor ortograme şi să analizeze

morfosintactic cuvintele date; Să utilizeze corect valorile gramaticale ale verbului „a

fi”.Conţinut: 1. Identificaţi momentele subiectului operei literare

Fefeleaga. 5 itemiFormulaţi ideea corespunzătoare fiecăreia. 5 itemiDefiniţi-le pe scurt. 5 itemi

2. Alcătuiţi rezumatul lecturii Fefeleaga.Un item introducereUn item cuprinsUn item încheiere

3. Utilizând citatele învăţate, daţi exemple de o metaforă, ocomparaţie şi un epitet. 3itemi4. Se dă enunţul: „S-ar fi bucurat să vă vadă pe toţi în casa lui”.

Se cere:a) explicaţi ortograma „s-ar fi bucurat” 1 itemb) analizaţi morfosintactic cuvintele: să vadă, pe toţi, lui. 3 itemi

5. Formulaţi pe scurt un text în care să folosiţi valorile gramaticaleale verbului „a fi” (minimum două) 2 itemi

Total: 27 itemi27 itemi corespund notei 10.

Test grilă Adjectivul

Răspunsurile corecte se bifează cu în căsuţa corespunzătoare.Total – 10 puncte corespunzătoare celor 10 cerinţe:1. Adjectivele obosit, citit, rupt, stins sânt: a) propriu-zise; b) provenite din alte părţi de vorbire; c) împrumutate din alte limbi.2. Adjectivele mare, verde, cuminte au:

Page 25: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 25/83

48

ţie; b) două terminaţii; c) sînt invariabile.3. Următoarele cuvinte – formate cu un adjectiv şi altă parte devorbire – nou-născut, prim-ministru, prim solist sânt:bstantive compuse;ă parte de vorbire.4. În enunţul: Fata era deşteaptă foc adjectivul este la gradul decomparaţie:

5. Adjectivul poate fi termen regent pentru: atribut;

6. Prin conversiune, adjectivul poate deveni:

7. Adjectivul poate îndeplini funcţia sintactică de:

complement circumstanţial de cauză.8. Utilizarea corectă a adjectivului „principal” este: mai principal în viaţă este sănătatea. Lucrul principal în viaţă este sănătatea. Lucrul foarte principal în viaţă este sănătatea.

9. Adjectivul „vindecativ” este sinonim cu: vindecător; de vânzare; răzbunător.10. În versul: Gigantică poartă-o cupolă pe frunte. (G. Coşbuc)- Adjectivul are valoare stilistică de:ţie;

ă.

49

Clasa VIII-aTest

Vocabular 

1. Corectaţi cuvintele „deformate” din enunţurile: Pe semne că magna vulcanică pietrificase resturile

vegetale. Regina îi dăruise un piaptăn fiicei sale vitrege. Elevii răi pun pioneze şi plastelină pe scaunul dascălului

lor. Traiul libertin şi promiscu al unor tineri era prinplanul

filmului. Lipsa unui repertor teatral variat are repercursiuni asupra

vânzării de bilete şi a renumeraţiei actorilor. Deşi matur, omul acela mai trăia pe spesele părinţilor. Imaginea preeriei era simbolul singurătăţii şi crea tot

odată premizele unui sfârşit confuz.

2. Corectaţi greşelile de vocabular: Tânărul conducea bine automobilul, dar se încurca la

marşalier. Războiul civil a decimat toţi locuitorii dintr-un sat. Doamna Popescu îl aniversa pe fiul ei, Ionel. Unii elevi se duc la şcoală doar pentru ambianţă. Anul acesta se comemorează 159 de ani de la naşterea

lui Mihai Eminescu – „Luceafărul” poeziei române.3. Alegeţi contextul optim pentru următoarele cuvinte:Profunzime1. Medicul studiase cazul în ................ şi cu simţ de

răspundere.2. Oraşul era în sărbătoare, o.................de lumini şi de culori. A recupera1. A trebuit să insiste pentru a-şi ...................cartea împrumutatăde atâta vreme.2. După un seism de amplitudine, cu greu se mai..............pierderile.Scolastic

Page 26: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 26/83

50

1. Examinatorul era convins că un studiu aprofundat i-ar fi făcutpe studenţi să dea răspunsuri mai bune, nu aşa de puerile şi de........... .2. Pantagruel trebuia mai întâi să elimine surplusul de învăţăturăpe care sistemul...........................îl impunea.Speculativ

1. Studiul pur teoretic nu are decât un caracter limitat şi................. .2. Demersurile unui om cupid trădează intenţii........................ .Punctajul ar putea fi:1. 7,50 puncte;2. 1,50 puncte;3. 1,00 puncte.

Test grilăSubordonata completivă indirectă

1. Subordonata completivă indirectă răspunde la întrebarea „pe ce”?;;

2. Subordonata completivă indirectă poate avea ca termen regent olocuţiune verbală la mod nepredicativ?

;3. Subordonata completivă indirectă poate fi introdusă în frază prin

pronume relativ fără prepoziţie?

4. În textul: „Sunt o natură absolut plebeiană, un nibelung robit săprefacă aurul împrumutat în coroane”, subordonata evidenţiată este

completivă indirectă?

5. Subordonata completivă indirectă are elemente relaţionalespecializate?

6. Subordonata completivă indirectă poate fi reluată printr-uncomplement indirect în propoziţia regentă?

51

u;7. Subordonata completivă indirectă poate fi anticipată de un

complement indirect în propoziţia regentă?

8. Subordonata completivă indirectă are în regentă corelative?

9. Locul subordonatei completive indirecte este întotdeauna dupăregentă?

10. Subordonata completivă indirectă se desparte întotdeauna prinvirgulă când precedă regenta?

În cazul alegerii răspunsului corespunzător lui „da” acesta semotivează sau se exemplifică după caz. Se acordă câte un punct pentrufiecare întrebare.

Test de evaluare sumativă Derivarea cu prefixe

Obiective: Să recunoască cuvintele formate cu prefixe. Să despartă corect în silabe termenii formaţi prin

derivare cu prefixe.Itemi:1. Despărţiţi în silabe cuvintele: constrângere, despărţi, desena,

dezacord, preşcolar, transpune. 2 p.2. Formaţi cuvinte noi cu ajutorul prefixelor:re-, îm- răs-, în-. 2 p.3. Subliniaţi în seria de cuvinte de mai jos, cuvintele formate cuprefixe: convingere, constrângere, concetăţean, decolorant,demolare, despărţi, dezbinare, premieră, preşcolar, transmite,transpune. 3 p.4. Alcătuiţi serii de câte trei cuvinte cu prefixele ante-, anti-, extra-Explicaţi sensul cuvintelor. 3 p.

Page 27: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 27/83

52

Probă de controlCaracterizarea sumară a unui personaj literar 

Itemi:1. De ce este Tudor Şoimaru un personaj reprezentativ pentru

„şoimăreşti”? 5 puncte

2. Relataţi succint scene în care Tudor Şoimaru face dreptatepentru el şi pentru răzeşi. 3puncte

3. Ce trăsături de caracter apreciaţi la Tudor Şoimaru?2 puncte

Note bibliografice:1. Bărboi, Constanţa (coordonator), Metodica predării limbii şi

literaturii române în liceu, EDP, Bucureşti, 1983, p.252. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară pentru cadrele didactice

 înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I şi la perfecţionare, p. 118.3. Ivănuş, Dumitru, Metodica predării limbii şi literaturii române

 în şcoală – Curs pentru studenţi şi profesori, Univ. din Craiova, 1988, p.31.

4. Cerghit, I., Reevaluarea metodelor de învăţământ dinperspectiva actualelor cerinţe de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în„Revista de pedagogie”, nr. 6/1976, p.18.

CAPITOLUL IV. METODE UTILIZATE ÎN PROCESUL DEPREDARE – ÎNVĂŢ ARE – EVALUARE

4.1 Expunerea4.2 Conversaţia

4.3 Demonstraţia4.4 Exerciţiul5.5 Analiza fonetică, lexicală, gramaticală5.6 Descoperirea5.7 Problematizarea5.8 Brainstormingul5.9 Instruirea programată5.10 Jocul didacticObiective:

Studiind acest modul veţi fi capabili:

53

- să luaţi cunoştinţă cu metodele utilizabile în cadrul procesului depredare – învăţare – evaluare;

- veţi cunoaşte clasificarea metodelor de predare;- veţi studia metodele tradiţionale şi moderne;

Modernizarea procesului de învăţământ implică şiperfecţionarea metodelor şi procedeelor de învăţare constituite ca

modalităţi de organizare a cunoştinţelor şi a deprinderilor în funcţie deobiectivele didactice, tipul lecţiei, natura conţinutului învăţământului şivârsta elevilor.

De-a lungul timpului, metodele au cunoscut îmbunătăţiri şireevaluări, progrese şi diversificări, permanent raportându-se atât lacadrele didactice (ce face profesorul şi cum procedează, în raport cuelevii pe care îi instruieşte şi îi educă), cît şi la elevi (elevul fiind subiectşi obiect al procesului instructiv-educativ). Procedeele didactice ausecondat metodele, permiţând trecerea rapidă de la o activitate la alta,stimulând afirmarea şi dezvoltarea iniţiativei şi a inovaţiei, înviorând şifăcând mai atractivă lucrul în clasă.

Metodele se clasifică în funcţie de anumite criterii. Înprocesul de predare-învăţare-evaluare a limbii şi literaturii românefiecare metodă practicată are rolul ei, care, de obicei, se asociază cu altasau chiar cu mai multe, din considerentele asigurării eficienţei activităţiielevilor în clasă; metodele clasice, tradiţionale, mult discutate depedagogi, nu sînt excluse sau ignorate, ci activate prin îmbinarea cu celenoi.

4.1 Expunerea este o metodă de comunicare orală, care seprezintă sub trei forme:

a) povestirea; b) explicaţia c) prelegereaPovestirea se utilizează în deosebi la orele de literatură română

la clasele mici: a V-a, a VI-a. Conţinutul narativ poate fi asociat cu

material demonstrativ, cu descrieri şi explicaţii, exemple din viaţa înconjurătoare, din experienţa familială a elevilor. Un rol deosebit deimportant îi revine profesorului, a cărui intonaţie poate sporiexpresivitatea povestirii şi caracterul ei emoţional.  De exemplu, lecturaPuiul de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, la clasa a V-a, al cărei scopeste educativ, comportă, pe lângă povestirea propriu-zisă, discuţii cuelevii despre părinţi şi copii, exemple pozitive şi negative din experienţacopiilor etc. Elevii pot povesti fapte petrecute de ei sau cunoscute, întimp ce profesorul urmăreşte, pe de o parte, capacitatea lor de a înlănţuiideile într-o anumită ordine logică, de a se exprima corect etc., iar pe de

Page 28: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 28/83

54

altă parte, mesajul educativ, trăsăturile de caracter ş. a. La clasa a VI-a,lectura Sobieski şi românii de Constantin Negruzzi şi legenda PovesteaVrancei pot fi înţelese mai bine dacă în povestirea lor se foloseştematerial demonstrativ: planşe sau tablouri cu scene de luptă, ilustraţii,diapozitive etc.

 Explicaţia presupune argumentarea raţională şi riguroasă a

cunoştinţelor (noţiuni, concepte, fenomene etc.). Rolul ei este de a-iajuta pe elevi să înţeleagă mai bine informaţiile, regulile, să-i ajute sa lepoată explica, la rândul lor, sub altă formă. De obicei, explicaţia este

 însoţită de exerciţiu şi de mijloacele de învăţământ corespunzătoare (dela tabele, grafice, scheme, până la proiectarea pe calculator). Exemplelealese de profesor trebuie selectate cu grijă, întrucât rolul lor este acela dea facilita înţelegerea caracteristicilor, a esenţialului, de a fi substanţialeşi educative.Ca metodă, explicaţia se foloseşte în special la orele de limba română, înpredarea cunoştinţelor. De exemplu, la clasa a VII-a, pentru însuşireanoţiunii de pronume reflexiv, după scrierea pe tablă a unor texte care săconţină formele propriu-zise de pronume reflexiv accentuate şineacccentuate la cazurile dativ şi acuzativ, de tipul: Elevii îşi pregătesc

 zilnic temele. Ei se bucură de reuşita lor la concurs. Citeşte pentru sine,nu pentru alţii etc., după identificarea pronumelor reflexive pe bazadefiniţiei şi înscrierea lor într-un tabel (cu forme accentuate şineaccentuate), profesorul poate explica foarte uşor noţiunea de pronumereflexiv de persoana I sau a II-a, prin comparaţie cu pronumele personal.

Prelegerea este o formă superioară de expunere. Ea se foloseştecu succes la lecţiile de literatură română la clasele mari de liceu, în cazulcând profesorul trebuie să definească şi să prezinte cadrul social, istoricşi cultural al unei etape din istoria literaturii, când se fixează direcţiilenoi în dezvoltarea literaturii dintr-o anumită perioadă etc.

În prealabil, profesorul prezintă planul expunerii, puneprobleme care să trezească interesul elevilor în căutarea unor soluţii, dăbibliografia adecvată. Prelegerea e dublată de dezbatere de cele maimulte ori, pentru a se justifica participarea elevilor la învăţare, altfelrămâne o metodă searbădă, elevul ascultă pasiv cele expuse de profesorşi riscă să nu asimileze prea multe cunoştinţe şi, mai ales, să nu operezecu ele. La clasa a XI-a prelegerea poate fi folosită, de exemplu, într-olecţie cu tema „Direcţii şi tendinţe în dezvoltarea literaturii române înperioada interbelică”; la clasa a XII-a, la lecţia cu tema „Evoluţia şireprezentanţii prozei de după al doilea război mondial” etc.

55

Prelegerea, ca metodă, presupune un efort deosebit de mare dinpartea elevului, deoarece este solicitat intelectual – capacităţi de atenţie,gândire logică, raţionamente rapide, sinteză, generalizare şi abstractizareetc. – nu mai este ajutat de materialul didactic sau de mijloacele de

 învăţământ care îl puneau în contact direct (vizual, auditiv ş.a.m.d.)facilitând înţelegerea fenomenelor, a conceptelor etc.

 4.2 Conversaţia este o metodă interogativă, tradiţională şi esteconsiderată una dintre cele mai eficiente şi practice modalităţi deinstruire şi educare. Ea presupune dialogul viu, liber, spontan, deschisdintre profesor şi elevi sau numai la nivelul elevilor. Întrebările adresatede profesor elevilor trebuie să vizeze nivelul de dezvoltare a gândirii,capacităţile creatoare, mai puţin capacitatea de memorare acunoştinţelor. Învăţământul modern este centrat pe acţiune, „învăţareaprin acţiune prin care se cultivă şi se exersează spiritul de investigaţie şide inovaţie, oferindu-se bucuria descoperirii, a ştiinţei cucerite şi nu aştiinţei căpătate”.Profesorul este partener în dialogul cu elevii, membru al colectivităţii,nu-şi rezumă rolul doar de a dirija sau a corecta răspunsurile greşite aleelevilor. În acest fel el stimulează participarea elevilor la discuţie,observând capacităţile de gândire, spiritul de observaţie, puterea deanaliză, sinteză, generalizare şi abstractizare, abilităţile intelectuale aleelevilor, deprinderile de exprimare corectă.

În funcţie de obiectivele şi conţinutul diferitelor activităţididactice, conversaţia se poate prezenta sub forme:

conversaţia introductivă (folosită la începutul oricărei lecţii); conversaţia euristică; conversaţia folosită pentru aprofundarea cunoştinţelor; conversaţia folosită pentru fixarea şi sistematizarea

cunoştinţelor; conversaţia de verificare a cunoştinţelor.

Aceste forme corespund funcţiilor conversaţiei: de descoperire a unor adevăruri noi şi cu caracter

formativ (conversaţia euristică); de clasificare, sintetizare şi aprofundare a cunoştinţelor

cunoscute în prealabil de către elevi (conversaţia deaprofundare);

de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor, de întărire a convingerilor (conversaţia de consolidare);

Page 29: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 29/83

56

de verificare sau de control, de examinare şi evaluare aperformanţelor învăţării (conversaţia de verificare).

Tipurile de conversaţie şi funcţiile acesteia se adapteazălecţiilor, având pondere mai mare la lecţiile de acelaşi tip. Spre exemplu,conversaţia de consolidare se foloseşte mai mult în lecţiile deconsolidare a cunoştinţelor. Prin conversaţie şi concomitent cu ea, se

dezvoltă alte două metode: problematizarea şi învăţarea prin descoperire.De aceea, profesorul trebuie să formuleze întrebările clar, precis şi laobiect. Aceste întrebări sunt axate pe procesele şi operaţiile gândirii:”explicaţi de ce…?”, „cum…?, pe abilităţile intelectuale şi practice:„cum se poate întâmpla…?, „ce relaţii pot exista…?” etc. Întrebările –problemă trebuie să implice totdeauna o contradicţie între ceea ce ştieelevul şi ceea ce nu ştie, creându-se o dificultate, o tensiune intelectuală,care cere căutarea soluţiei şi formularea de ipoteze pentru rezolvareaproblemei”.

În formularea întrebărilor există mai multe etape: 1) observarea;2) compararea; 3) descoperirea elementelor comune şi de diferenţiere; 4)formularea concluziilor concretizate în definiţii; 5) ilustrarea definiţiilorprin exemple noi.

Dintre toate formele, conversaţia euristică este cel mai desfolosită în lecţiile de limba şi literatura română. Prin întrebări-suport,elevii sunt ajutaţi să prelucreze propriile cunoştinţe, să ajungă la noiasociaţii cognitive, să găsească soluţii pentru rezolvarea diferitelorprobleme teoretice şi practice. Conversia euristică presupune respectareaa trei etape:1) conversaţia introductivă – prin care cunoştinţele vechi sunt corelatecu cele noi; elevii sunt introduşi în sfera subiectului, trezindu-li-seinteresul pentru lecţie; 2) conversaţie explicativă – prin care profesorulefectuează cu elevii o activitate comună de gândire şi explicare; 3)

conversaţie finală – prin care se folosesc întrebările convergente şidivergente, în scopul dezvoltării gândirii creatoare.Conversaţia euristică este însoţită adesea de demonstraţie şi de

exerciţiu. De exemplu, la clasa a IX-a, în urma lecturii integrale anuvelei Alexandru Lăpuşneanu de Constantin Negruzzi, comentariulliterar ar putea începe cu o conversaţie axată pe caracterizareapersonajelor, elevii fiind solicitaţi prin întrebări de tipul:

Alexandru Lăpuşneanu este un tip romantic? De ce? Care dintre procedeele de realizare a personajului primează la

Constantin Negruzzi? Argumentaţi cu exemple.

57

Ce trăsături de caracter se desprind din replicile luiLăpuşneanu privind soarta ţăranilor?

Este Moţoc un tip cameleonic? Care alte personaje dinliteratura română se aseamănă cu Moţoc?

De ce Constantin Negruzzi, dincolo de informaţia din cronicalui Grigore Ureche, menţine personajul în statura nuvelei?

Argumentaţi de ce opera Alexandru Lăpuşneanu este nuvelăromantică.

Nuvela conţine şi elemente clasice? Precizaţi-le. Care este atitudinea scriitorului faţă de documentul istoric? Cum se justifică părerea că prin această nuvelă Negruzzi este

iniţiatorul curentului realist?

La clasa a V-a, la limba română, într-o lecţie privitoare lavaloarea substantivală şi adjectivală a numeralului (numai cele douăvalori sunt prevăzute în programă!), după ce profesorul a scris pe tablăcâteva texte care să cuprindă numerale cardinale sau ordinale cu ambele

valori, precum:Zece participă la cercul de informatică;Zece elevi au câştigat concursul,

marcate prin subliniere, le poate cere elevilor să se descopere cele douăvalori ale numeralului prin întrebări de tipul:

1. Dacă în locul numeralului zece din primulexemplu ar fi substantivul elevii , în ce relaţies-ar

conversaţia afla numeralul cardinal cu substantivul?euristică 2. Ce funcţie sintactică au numeralele care

substituie substantivele?

3. Cu ce parte de vorbire se aseamănă numeralelecare însoţesc substantivul, dacă în locul lor arputea fi cuvinte precum mulţi, puţini etc.?

conversaţia de 4. Argumentaţi în ce constă valoarea substantivalăaaprofundare numeralului?

5. Care este diferenţa dintre valoarea substantivalăşi

Page 30: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 30/83

58

cea adjectivală a numeralelor?conversaţia de 6. Puteţi exemplifica enunţuri în care numeralelesăverificare aibă întâi valoare substantivală, apoi valoare

adjectivală?

 4.3 Demonstraţia este o metodă de explorare a realităţii şi esteutilizată din plin la toate disciplinele, cu scopul de a convinge eleviiasupra unor fenomene, idei, concepte etc. În sprijinul argumentării uneiidei, în lecţiile de dobândire de cunoştinţe, demonstraţia presupunefolosirea mijloacelor intuitive (sublinieri, scheme , tablouri, modele ş.a).Ea constă în „folosirea unui şir de raţionamente logice” pe lângămijloacele intuitive.

Părţile de vorbire sunt categorii, noţiuni abstracte, pentru a căror însuşire şi înţelegere sunt folosite sisteme de relaţii între realitateaprezentată sub formă de obiecte, acţiuni, însuşiri etc. şi cuvinte.Demonstraţia este suportul explicaţiei. În predarea verbului spreexemplu, „materiale intuitive concretizează vizual rapoartele abstracte”.

La clasa a V-a, într-o lecţie de dobândire de cunoştinţe despreformele trecutului la indicativ, prin analogie şi deducţie pornind de laexemplele subliniate de profesor pe tablă, elevii pot completa un tabel cucele patru forme ale timpului trecut la indicativ (imperfectul, perfectulsimplu, perfectul compus şi mai mult ca perfectul), realizând în felulacesta şi învăţarea lor. „Deducţia presupune un şir de paşi obligatorii înprocesul comunicării – descompunerea conceptului general încomponenţele sale; trecerea de la general la particular; – concretizarea”.

Astfel, pentru înţelegerea formelor sub care se prezintă verbul laindicativ, elevul are ca punct de reper raportul acţiunii verbului faţă demomentul vorbirii (acţiune trecută şi terminată, acţiune trecută şi

terminată de curând, trecută şi terminată în timpul vorbirii ş.a.m.d.).Lecţia de dobândire de cunoştinţe despre pronume se poatedesfăşura astfel:

- se comunică denumirea noţiunii ce urmează să fie învăţată-pronumele;

- se recapitulează structura logică a definiţiei gramaticale (cuvântulde denumit, adică pronumele, mulţimea din care face parte şi noteleesenţiale): pronumele se defineşte prin mulţimea din care face parte şiprin notele esenţiale, una sau mai multe;

59

- se dă definiţia pronumelui: parte de vorbire flexibilă numai cândţine locul unui substantiv;

- se descrie modelul logic al structurii definiţiei pronumelui(operaţie efectuată exclusiv de elevi): cuvântul de definit, mulţimea(grupa) şi submulţimea (subgrupa) din care face parte, notele esenţiale,cuvintele de legătură;

- urmează încorporarea variabilelor structurii logice: mulţimea (grupa) din care face parte pronumele = parte de

vorbire; submulţimea (subgrupa) = flexibilă; notele esenţiale = ţine locul unui substantiv.

- se ia nota definitorie şi se analizează din punct de vederegramatical;

- se trece apoi la analizarea altei componente a definiţiei: parte devorbire flexibilă, schimbându-se forma pronumelui după gen, număr,caz, persoană.

Într-o lecţie de fixare de cunoştinţe şi de formare de priceperi şideprinderi având subiect adjectivul, demonstraţia urmăreşteconştientizarea elevilor în legătură cu caracteristicile adjectivului –denumirea însuşirii obiectelor şi acordul în gen, număr, caz cusubstantivul determinat. Pe două coloane se pot scoate substantivele şiadjectivele corespunzătoare acestora, urmărindu-se desinenţele de numărşi caz, prezenţa articolelor, forma adjectivelor etc.

La clasa a VIII-a, demonstraţia se poate folosi, de exemplu, într-o lecţie de verificare de cunoştinţe cu tema „Oralitatea stilului lui IonCreangă”. Pornind de la fragmentul existent în manual, din Amintiri dincopilărie, şi pe baza cunoştinţelor de limbă (particularităţi fonetice,lexico-gramaticale, stilistice, topică etc.), elevii pot desprinde mai uşorunele elemente care conferă oralitatea stilului lui Ion Creangă.

Demonstraţia este mult mai eficientă când este îmbinată cuproblematizarea şi cu dialogul euristic, deoarece presupune participareaelevilor în mare măsură la procesul de predare-învăţare-evaluare.

 4.4 Exerciţiul este o metodă de acţiune practică (operaţională),care constă în „repetarea conştientă a unei activităţi, urmărind formareadeprinderilor, consolidarea cunoştinţelor şi dezvoltarea capacităţilorintelectuale”. Pedagogii clasifică exerciţiile în funcţie de:

subiecţii care le execută: exerciţii individuale, în echipă şifrontale;

rolul îndeplinit: introductive de bază, operatorii (de mânuire);

Page 31: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 31/83

60

modul de intervenţie a profesorului: dirijate, semidirijate, libere; obiectivul didactic urmărit: de calcul mintal, de comunicare, de

rezolvare a problemelor, de formare a deprinderilor intelectuale,de creativitate, de autocontrol etc.Indiferent de tipul său, exerciţiul presupune respectarea unor

etape: cunoaşterea obiectivelor de către elevi; explicarea şi demonstrarea

modelului de către profesor; gradarea operaţiilor şi repetarea loreşalonată în timp; integrarea exerciţiului învăţat în sistemul de exerciţii.

Scopul general al exerciţiilor este formarea deprinderilor demuncă independentă la elevi. Pe lângă aceasta, exerciţiile contribuie la

 înţelegerea conceptelor, regulilor, teoriilor, întrucât presupune aplicareacunoştinţelor la situaţii noi şi variate; consolidează cunoştinţele şideprinderile formate; ajută la evitarea confuziilor şi a interferenţelorcreate în mintea elevului etc.

Metoda exerciţiului este cel mai des utilizată la orele de limbaromână. Aici elevii efectuează diverse tipuri de exerciţii, clasificateastfel:

a) după conţinut: fonetice, lexicale, morfologice, sintactice;b) după scopul urmărit: ortografice, ortoepice, de punctuaţie;c) după formă: orale şi scrise;d) după gradul de efort depus: de recunoaştere şi cu caracter

creator.Adăugăm şi alt criteriu – procesele psihologice vizate, după care

exerciţiile din orice sector (fonetică, lexic ş.a.m.d.,) pot fi: de memorie,de atenţie, de analiză, de sinteză, de comparaţie etc.

De astfel, criteriile se combină permanent, astfel încât exerciţiilepracticate pot fi, spre exemplu, fonetice, orale, de recunoaştere saulexicale, ortoepice, scrise etc.

Cele mai utilizate tipuri de exerciţii sunt cele de recunoaştere:

1) Exerciţii de recunoaştere simplă – prin care se cerrecunoaşterea şi sublinierea (cu o linie sau cu mai multe) dintr-un text aunei părţi de vorbire, a unei părţi de prepoziţie, a unor cuvinte cu senspropriu, a unor diftongi etc.

2) Exerciţii de recunoaştere şi caracterizare – prin care se cerrecunoaşterea şi caracterizarea faptelor de limbă. De exemplu,recunoaşterea unei părţi de vorbire şi caracteristicile acesteia –categoriile gramaticale, funcţiile sintactice etc.; recunoaşterea diftongilorşi caracterizarea lor – ascendenţi, descendenţi ş.a.m.d.

61

3) Exerciţii de recunoaştere şi grupare – prin care eleviirecunosc anumite fapte de limbă şi apoi le grupează pe categorii pe bazatrăsăturilor asemănătoare sau de diferenţiere. De exemplu, exerciţii derecunoaştere a cuvintelor derivate sau compuse, scoaterea pe coloane şigruparea propriu – zisă, derivate cu sufixe, derivate cu prefixe; compuseprin alăturare, compuse prin contopire, prin abreviere etc.

4) Exerciţii de recunoaştere şi motivare-prin care eleviirecunosc faptele de limbă si le argumentează. De exemplu, în analizalexicală a cuvintelor, recunosc părţile componente ale unui cuvântderivat şi-i motivează structura(rădăcina, sufix, prefix etc.).

5) Exerciţii de recunoaştere şi disociere – prin care se cerrecunoaşterea faptelor de limbă şi evidenţierea trăsăturilor caracteristiceale acestora. De exemplu, recunoaşterea adjectivelor şi a adverbelor –care sunt cuvinte cu aceeaşi formă în contextele date – şi argumentareaacestora pe baza relaţiilor cu părţile de vorbire învecinate.

Exerciţiile de recunoaştere constituie baza celor creatoare, carepresupun o implicare mai mare din partea elevilor, prelucrarea şiselectarea informaţiilor, capacităţi de generalizare şi abstractizare.Întotdeauna în practica şcolară ele secondează exerciţiile derecunoaştere, fiind o probă convingătoare pentru profesor a nivelului de

 înţelegere al elevilor, o posibilitate de verificare a eficienţei sauineficientei metodelor şi procedeelor utilizate de profesor şi de evaluarea rezultatelor şcolare.

Exerciţiile creatoare folosite în cadrul orelor de limba românăpot fi de mai multe feluri:

Exerciţii de modificare (de transformare, de intervenţie într-unmaterial dat). De ex., se poate cere elevilor să transforme uneleadverbe în prepoziţii, unele locuţiuni adverbiale în locuţiuniprepoziţionale etc., construind enunţuri şi ţinând seama de

trăsăturile caracteristice ale acestor părţi de vorbire (poziţia faţă deverb, regimul prepoziţional, distribuţia contextuală etc.) Exerciţii de completare – prin care i se oferă elevuluiposibilitatea de a găsi faptele pe limbă omise şi de a le utilizacorect. De exemplu, exerciţiile ortografice, în care se cer folositecorect ortogramele: s-au/sau; i-au/iau; l-a/la etc. Exerciţiile de amplificare – prin care elevul îşi demonstreazăputerea de înţelegere şi nivelul de generalizare şi abstractizare,imaginaţia şi cantitatea de cunoştinţe. Acestea pot fi libere: cândcerinţa e formulată liber, fără restricţii – precum: „Construiţi trei

Page 32: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 32/83

62

fraze cu propoziţ ii legate prin conjuncţia dar ” sau condiţionate derepere date - precum: „Construiţi trei fraze cu propoziţiisubordonate subiective legate prin conjuncţia sau” etc. Compunerea gramaticală – prin care elevul este solicitat maimult, deoarece îşi probează cunoştinţele gramaticale şi imaginaţiacreatoare. De exemplu, se pot da elevilor compuneri gramaticale

având ca temă adjectivul – folosirea adjectivelor date sauexemplificate de elevi: ”Culorile toamnei”, ”Natura – prietenaomului” etc.

Pentru formarea deprinderilor corecte de exprimare în scris şioral sînt foarte utile exerciţiile ortografice, ortoepice şi de punctuaţie.Ele pun în evidenţă cerinţele grafiei sau pronunţiei cuvintelor, dândposibilitate profesorului să constate dacă greşelile sînt individuale saucolective, întâmplătoare sau sistematice. Aceste exerciţii pot fi diverse:

Exerciţii de recunoaştere şi grupare - de exemplu, recunoaştereaşi gruparea cuvintelor ortografice cu cratimă şi în care aceastamarchează rostirea într-o silabă.

Exerciţii de diferenţiere care constau în ”recunoaşterea,compararea şi opunerea trăsăturilor distinctive a două fapte, acăror asemănare poate provoca sau a şi provocat interferenţereciproce. De exemplu, prin exerciţii de diferenţiere se pot

 învăţa cuvintele omofone de tipul: s-au/sau; i-a/ia; m-ai/mai etc. Exerciţii de modificare sau de intervenţie într-un material dat –

prin alegerea formelor corecte din cele date. Spre exemplu: „Numai vin.” Şi “Nu m-ai vin”. “Nea spus că pământul esteacoperit de n-ea.” etc.

Exerciţii de completare a punctelor de suspensie cu cuvintelepotrivite dintr-un text. Cerinţa trebuie să fie precisă, să nu secreeze ambiguităţi de nici o natură. Spre exemplu, să completeze

punctele de suspensie cu adjective potrivite substantivelor date. Exerciţii de exemplificare – care presupun caracterizarea unei

reguli sau a unei situaţii. Şi aceste exerciţii pot fi libere saucondiţionate. De exemplu: „Exemplificaţi substantive în cazulnominativ” – situaţia în care elevul îşi poate alege oricesubstantiv şi care să aibă orice funcţie sintactică învăţată în acestcaz gramatical – sau: „Exemplificaţi atribute substantivaleprepoziţionale în cazul acuzativ.” – situaţie în care elevul trebuiesă ţină seama de anumite condiţii: regentul atributului să fie un

63

substantiv, acesta să fie urmat de o prepoziţie sau locuţiuneprepoziţională cu regim de acuzativ şi apoi substantivul propriu-zis care, sintactic, este atribut, toată construcţia fiind obligatoriuintegrată într-un enunţ.

Compunerile ortografice pun în valoare capacităţile creatoare aleelevilor, a căror sarcină de lucru este să folosească anumite

ortograme sau semne ortografice şi de punctuaţie în compuneripe o temă dată sau aleasă de ei.Pentru învăţarea ortografiei şi a punctuaţiei, cel mai des sunt

practicate copierile şi dictările. Exerciţiile de copiere se folosesc laclasele mici, a V-a, a VI-a, fiind întotdeauna dublate de o altă cerinţă –cum ar fi selectarea cuvintelor ortografiate cu cratimă, subliniereaacestora etc.  Dictările se practică la toate clasele sub diverse forme(dictare de control, liberă, creatoare). Ele sunt foarte eficiente, pentru căpermit verificarea concomitentă a ortografiei şi a punctuaţiei, acunoştinţelor privitoare la lexic – cazul neologismelor care se scriu ca înlimba din care provin sau sunt” adaptate” ş.a.m.d.

Exerciţiile – teste care se pot utiliza la sfârşitul unui capitol sausubcapitol, după ce a fost însuşit un fapt de limbă – o parte de vorbire, oproblemă legată de semantică. De exemplu, după ce elevii şi-au însuşitnoţiunea de “sinonime” pot rezolva un exerciţiu – test:

I. Cuplaţi sinonimele; subliniaţi cuvântul neologistic din cuplulstabilit:

1. ironie singular2. jefuitor sinuos3. uimire resentiment4. muri serafic5. caznă septentrional6. nordic supliciu

7. îngeresc sucomba8. ciudat stupoare9. cotit spoliator10. duşmănie sarcasm

II. Explicaţi expresiile/locuţiunile:a-şi face scrupule = ..........................a scăpa o vorbă = .............................a-şi lua suflet = ................................

Page 33: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 33/83

64

a se alege sorţii = .............................

III. Alegeţi expresia potrivită pentru cuvintele din coloanastângă:

1. s olstiţiu cuvânt de acuzare2. speculaţie călătorie/aventură

3. în subsidiar în al doilea rând; pe lângă aceasta4. periplu ziua cea mai lungă (vara);ziua cea mai scurtă(iarna)

5. rechizitoriu studiu pur teoretic asupra unei probleme

IV. Daţi exemple de expresii sinonime cu cuvintele: alb, negru,roşu, verde.

Punctajul poate fi: I - 5 puncteII - 2 puncte

III - 2 puncteIV - 1 punct

La lecţiile de literatură, în special în liceu, exerciţiile de formarea priceperilor şi deprinderilor de interpretare a textului literar, ca şiexerciţiile de dezvoltare a creativităţii, au ca punct de plecare operaliterară. Pornind de la exerciţii prin care se cultivă gândirea şi imaginaţiacreatoare, exerciţii de verificare a nivelului receptării operei literare, aanalizei şi a interpretării textuale, elevii, pe baza informaţiilor dobânditeprin lectură, însuşite prin efort propriu, pot să ajungă la realizarea unorexerciţii creatoare – tip compuneri ample pe o temă literară, lacomentariul literar, prin care se verifică nivelul de înţelegere a mesajuluioperei, maturitatea în interpretare, capacităţile intelectuale şi deexprimare etc.

4.5 Analiza fonetică, lexicală, gramaticală. Ca metodă, analiza fonetică se foloseşte paralel cu studierea capitolului de fonetică – laclasa a V-a, când elevii îşi însuşesc noţiunile de „sunet”, „literă”,„silabă”, „diftong”, „triftong” etc. A analiza fonetic un cuvânt presupunea cunoaşte sunetele şi gruparea lor în vocale, consoane, semivocale,corespondenţa dintre litere şi sunete, mai ales sunetele care sunt redategrafic prin literele ch, gh, x, diftongii, triftongii, hiatul, silaba şisilabaţia, accentul etc. În şcoală analiza fonetică ocupă un spaţiu restrâns

 în comparaţie cu analiza gramaticală. Deoarece fonetica este legată de

65

ortografie şi de ortoepie, considerăm necesară practicarea analizeifonetice şi în cadrul unor lecţii de literatură – unde, spre exemplu,analiza fonetică îi ajută să-şi însuşească anumite figuri de stil, derepetiţie, să recunoască armonia şi eufonia versurilor, rolul lor stilisticş.a.m.d.

Analiza fonetică este un sprijin în analiza ortografică şi, implicit,

 în realizarea unei scrieri corecte. Analiza lexicală se poate realiza în gimnaziu la clasele mai mari– a VII-a şi a VIII-a – şi în liceu. Ea presupune cunoaşterea cuvintelor, amodului lor de formare, prin derivare – cu sufixe, prefixe -, princompunere – de diverse tipuri - , prin schimbarea valorii gramaticale oricunoaşterea cuvintelor care sunt împrumuturi – neologisme. De obicei,analiza lexicală e dublată de analiza ortografică a cuvintelor şi constă înidentificarea cuvântului de bază, a rădăcinii sau a radicalului, aprefixelor, a sufixelor, a cuvintelor compuse etc.

A descompune un cuvânt în elementele alcătuitoare înseamnă acunoaşte structura cuvântului, achiziţie importantă pentru elev, deoarece

 îl ajută să realizeze corect o despărţire în silabe – mai ales la cuvintele

derivate cu prefixe şi prefixoide, să scrie corect anumite litere, cum sunt î şi â, care diferă în funcţie de structura cuvintelor ş.a.m.d.

 Analiza gramaticală este metoda principală de studiere a limbii în gimnaziu. Folosită în toate tipurile de lecţii şi asociată mai ales cumetoda conversaţiei şi cea a exerciţiului, ea presupune operaţia deseparare din context a anumitor fenomene gramaticale – categoriigramaticale, clase de părţi de vorbire, corespondenţa dintre acestea, rolulsintactic al părţilor de vorbire etc. Analiza gramaticală poate fi parţială– limitate la anumite fapte de limbă – şi completă – recunoaşterea şiprecizarea tuturor faptelor de limbă – orală şi scrisă. Ea constă îndescompunerea întregului în părţile componente, stabilirea funcţiei

acestora în actul de vorbire dat, a raportului cu celelalte părţicomponente. După definiţie, analiza gramaticală devine exerciţiuaplicativ: elevii separă faptele de limbă de restul contextului, lecaracterizează folosind metode din definiţie, realizând astfelconsolidarea noţiunii.

Textele de analizat trebuie să fie bine alese sub aspectulconţinutului şi al formei, să conţină faptele de limbă vizate în numărsuficient şi în situaţii clare, să nu depăşească, prin dificultate, puterea de

 înţelegere a elevilor. Analiza morfologică implică şi noţiuni de sintaxă.Funcţiile sintactice ale părţilor de vorbire apar şi există numai în context,

Page 34: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 34/83

66

indiferent de forma sub care se prezintă (propoziţie, frază, construcţieincidentă, infinitivală etc.). elevii îşi fixează noţiunile de „funcţiisintactice”, „unităţi” şi, mai ales „relaţii sintactice” prin combinareaunităţilor şi aşezarea lor într-o ordine în enunţ.

Analiza gramaticală nu trebuie să devină un scop în sine, ci să-iajute pe elevi să se exprime corect, să folosească anumite structuri şi

sintagme de cuvinte în mod corespunzător, să ştie să realizeze acordulgramatical, să folosească corect pluralul unor substantive şi adjective,formele de genitiv, dativ etc., să dovedească, aşadar, prin competenţa delimbaj, cunoştinţele de gramatică, lexic, fonetică, ortografie şi ortoepie.

4. 6 Descoperirea se consideră o metodă de explorare a realităţiisau „metodă a experienţei de încercare” – angajează elevul în selectareainformaţiei, în ordonarea argumentelor pentru susţinerea unei idei, a uneiteze etc. Prin ea se reface drumul cunoaşterii ştiinţifice, pe bazaraţionamentului inductiv, deductiv sau analogic.

Întrucât descoperirea presupune o anumită dirijare ainvestigaţiei, elevii fiind conduşi spre descoperirea unor adevăruri deja

cunoscute de ştiinţă, dar necunoscute de ei, e asociată de cele mai multeori cu redescoperirea, confundându-se cu ea.

Etapele învăţării prin descoperire – redescoperire sânt:- înţelegerea temei de cercetat;- formularea ipotezelor de lucru;- stabilirea condiţiilor şi a materialului necesar;- efectuarea lucrării propriu-zise;- verificarea soluţiilor găsite.

Pe baza raţionamentului inductiv, elevii realizează descoperireapornind de la concret la abstract, de la particular la general, de la analizăla sinteză, de la informaţie la concept. Astfel, pornind de la cunoaştereasubstantivului şi a categoriilor gramaticale ale acestuia, a pronumelui, aadjectivului şi a unor numerale, elevii din clasele a VI-a sau a VII-a potdescoperi conceptul de flexiune nominală şi pot stabili caracteristicilesale. Descoperirea inductivă se poate folosi şi în lecţiile de literatură,mai ales pentru însuşirea noţiunilor de teorie literară sau pentru a serealiza paralela dintre doi scriitori prin raportarea individualităţiicreatoare a unui scriitor la creaţia altui scriitor. De asemenea, în cadrulcomentariului literar, când lecţia se desfăşoară sub forma unei dezbateripe baza unui plan de idei cunoscut dinainte de elevi.

67

Descoperirea deductivă presupune ca procesul de învăţare săpornească de la general la particular, de la teză la argument. Astfel, laclasa V-a categoriile de gen, număr şi caz ale adjectivului pot fi învăţatepornind de la exemple de identitate de gen, număr şi caz ale celor douăpărţi de vorbire, elevii învaţă să analizeze corect adjectivele şi să lediferenţieze de substantive. La orele de literatură, descoperirea

deductivă îi poate ajuta pe elevi să stabilească, spre exemplu, speciilegenului liric, pornind de la noţiunile de teorie literară.Descoperirea prin analogie presupune compararea a două

probleme sau fenomene. Foarte mult se aplică în orele de literatură, atâtpentru interpretarea textului literar, cît şi pentru sistematizarea unorcunoştinţe despre modalităţile artistice utilizate de diferiţi scriitoripentru tratarea aceluiaşi motiv sau pentru încadrarea operelor în genurişi specii literare.

Învăţarea prin descoperire se efectuiază într-un cadru generalproblematizat, problemele formulate de profesor urmând a fi investigateşi dezbătute de elevi. Spre exemplu, la clasa XI-a, comentariul literar alpoeziei Testament  de Tudor Arghezi poate fi realizat pornind de la

următorul plan: Stabilirea semnificaţiei titlului poeziei; Modalităţi de configurare a cultului strămoşilor; Mesajul social al poeziei; Specificitatea limbajului poetic arghezian; Lupta poetului cu cuvântul; Estetica urâtului în arta argheziană; Explicarea şi caracterizarea versificaţiei.

Învăţarea prin descoperire îi stimulează pe elevi în cercetareatextului literar, în dorinţa de a rezolva singuri problemele noi, prin care

 îşi vor exersa gândirea şi imaginaţia creatoare.

Prin descoperire, elevii realizează o muncă independentă, ceeace asigură eficienţa şi temeinicia învăţării. Astfel, la clasa a V-a se poateda un text în care se cere elevilor să pună pe trei coloane toatesubstantivele în funcţie de genul lor şi să menţioneze la fiecare numărulşi cazul; la clasa a VI-a se poate cere elevilor să construiască câte douăpropoziţii cu fiecare dintre substantivele muncitorul şi mama, folosite lanominativ sau acuzativ plural – primul urmat de un adjectivdemonstrativ de depărtare; la clasa a VII – a se poate cere elevilor săconstruiască mai multe propoziţii cu fiecare dintre substantivele carte şi

Page 35: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 35/83

68

informaţie la genitiv şi dativ singular, urmate de adjective demonstrativede depărtare şi de identitate; la clasa VIII-a, să se analizeze felulpropoziţiilor în care se află locuţiunea conjuncţională măcar că şi în carese află adverbul măcar :

1. Nu căta că-s mic, dar trebile pe care ţi le-oi face eu nu le-aface altul, măcar să fie şi cu stea în frunte.

2. Nimeni n-a cutezat nici măcar să fie cu stea în frunte.

 4.7 Problematizarea, ca metodă de predare-învăţare, estecentrată pe investigaţia personală a elevului, pe creare de probleme,soluţionarea unor ipoteze şi presupune un ansamblu de procedee delansare a situaţiilor-problemă care vor fi rezolvate de elevi. Concret,problematizarea constă în:

rezolvarea de sarcini ce decurg dintr-un sistem de cunoştinţedobândite;

rezolvarea de sarcini de cunoaştere rezultate dintr-un dezacordsau conflict explicit sau implicit – între informaţia şi sistemul dereferinţe dobândite de elevi până în momentul când este solicitatde nouă sarcină.Într-o temă cu caracter problematizat, pe lângă premise gata

formulate, păstrate în minte, are loc crearea de idei noi prin comparareafaptelor între ele, prin căutarea cauzelor şi a efectelor lor, prin stabilireadependenţelor, prin rezolvarea de probleme. Problema este, pentru elev,o temă care conţine o anumită dificultate practică sau teoretică şi a căreirezolvare necesită o activitate de cercetare.

În rezolvarea problemei, în primul rând, sînt necesare câtevapremise de bază reprezentate prin cunoştinţele şi experienţele noastre depână acum. În al doilea rând, materialul suficient adunat dupăcompletarea experienţei şi a cunoştinţelor noastre (care fac posibilă

rezolvarea problemei) duce la precizarea ipotezei de lucru.În stabilirea ipotezei de lucru şi în verificarea justeţei soluţieigăsite, sînt necesare câteva raţionamente dirijate de tema dată:

I. Demonstrarea:- Demonstrează că: 1) „dacă vei pleca” din fraza „Nu se ştie

dacă vei pleca.” Este propoziţie subordonată; 2) cratima este: a) semn depunctuaţie în „bloc – turn”, „papă – lapte” şi b) semn ortografic în „i-ar”,„du-te”.

Elevul alege afirmaţii sau argumente considerate adevărate caresă argumenteze prin afirmaţie:

69

1. – „dacă vei pleca” nu are înţeles deplin, ci este o propoziţiecare depinde de un cuvânt din propoziţia precedentă regentă ( nu se ştie);2. – „dacă vei pleca” este legată printr-un cuvânt de subordonare,conectiv gramatical în frază (conjuncţia subordonatoare dacă);

II. Verificarea

- Verifică dacă: 1) „cineva va fi chemat” din fraza „Întotdeaunava veni cine va fi chemat” este subordonată subiectivă; 2) cratima esteun semn de punctuaţie în „lasă-mă”, „n-ai”.

Elevul alege o consecinţă adevărată:1. – În acest caz, consecinţa o constituie lipsa subiectului

predicatului va veni, funcţie îndeplinită de propoziţia „cine va fichemat”;

2. – Un semn de punctuaţie marchează o pauză. Or, între celedouă cuvinte ale fiecărui grup nu este o pauză. Cratima marcheazălegătura gramaticală dintre pronumele personal neaccentuat şi postpus„mă” şi cuvântul precedent accentuat „lasă” (în primul grup) şi rostirea

 într-o silabă a două cuvinte diferite: adverbul de mod de negaţie n- şi

verbul auxiliar sau predicativ ai, ambele cuvinte neaccentuate (în aldoilea caz).

Explicarea:- Am constatat că: 1) „dacă vei termina la timp lucrarea” este

propoziţie subordonată predicativă. Dar de ce (din ce cauză) estesubordonată predicativă ?; 2) apostroful în „nu-ş’ ce zici” este semnortografic. Dar de ce este semn ortografic?

Elevul apelează la argumente sau la judecăţi care să expliceaceastă consecinţă:

1. – propoziţie subordonată predicativă îndeplineşte rolul denume predicativ al unui verb copulativ din propoziţia regentă; esteintrodusă printr-un element subordonator;

2. – apostroful marchează lipsa accidentală din vorbire a unorsunete sau unui sunet; dacă sunetele n-ar lipsi, apostroful n-ar mai finecesar; „nu ştiu ce zici”.

Orice problemă, care este de fapt o structură, trebuie să aibă undat cunoscut şi ceva necunoscut, întrucât rezolvarea va consta în găsireaelementului necunoscut. Pentru aceasta, elevul trebuie să cuprindă cugândirea întreagă structură a problemei date, să reflecteze asupraraportului reciproc dintre termenii cunoscuţi ai structurii şi să sesizeze

Page 36: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 36/83

70

elementele care lipsesc, precum şi legăturile necunoscute dintreelementele date. Astfel, cu mult spirit activ şi printr-o atitudineconştientă faţă de problemele rezolvate. Structura este completată decătre elev.

În formularea ideilor, un mare rol este jucat de analiză şi desinteză. Analiza constă în delimitarea în gândirea diferitelor informaţii

sau structuri ale acestora şi în reliefarea, din rândul datelor cunoscute , aacelor elemente care servesc construiri de ipoteze. Spre exemplu,subordonata Cui nu-i place dragostea din fraza „Cui nu-i placedragostea să n-aibă parte de ea!” este o propoziţie care:

- are predicat şi subiect, dar singură n-are înţeles deplin;- răspunde la întrebarea cine? , pusă verbului (sau locuţiunii

verbale) să n-aibă (parte);- îndeplineşte funcţia de subiect al verbului să n-aibă;- este introdusă printr-un conectiv gramatical în frază

(pronumele relativ cui);- este subordonată subiectivă faţă de regenta sa (propoziţia

nr.2).

Sinteza constă în îmbinarea informaţiilor, în crearea unor noistructuri sau combinaţii ale acestora din elemente date şi ipotetice:

- Toate propoziţiile care îndeplinesc funcţia de subiect pe lângăun verb (ori o locuţiune verbală) personal (chiar şi nepersonal), sauimpersonal, pe lângă o expresie verbală impersonală şi unipersonală saupe lângă un adverb (ori o locuţiune adverbială) predicativ şi suntintroduse printr-un conectiv gramatical subordonator în fraza suntconsiderate subordonate subiective.

Ca metode de lucru, la care recurge profesorul pentru a da lecţieicaracter formativ, „atât predarea problematizată, cît şi învăţareaproblematizată” necesită activităţi şi conlucrări intelectuale inteligente şiconstante între elevi şi profesor pentru a „desface” adevăruri „finite”, acompune şi a formula adevăruri.

În procesul învăţării problematizate (constituit din rezolvarea decătre elevi a problemelor teoretice sau practice), elevul este obligat la

 încercări independente de căutare a soluţiilor.Elevul, prin măiestria profesorului, va fi determinat să întâmpine

o anumită dificultate (teoretică sau practică), să înţeleagă problemaformulată (sau chiar s-o formuleze), să dorească şi să poată s-o rezolve.

- Problema de învăţare (şi la obiectul limba română) constituie osituaţie de viaţă, apelează la interesele şi experienţele elevilor. Formele

71

verbului a crea constituie o asemenea problemă, întrucât acesta estecorect folosit în vorbire, şi mai puţin corect, în scris.

- Problema de învăţare conţine una sau mai multe dificultăţi:creez (nu crez, creez), creând (nu creind), creat (nu creeat) etc.

- dificultatea constituie punctul de plecare în formulareaproblemelor şi a ipotezelor: „Formele temporale (de prezent, de trecut) şi

modale sunt datorate unor sufixe specifice fiecărui timp şi mod”.- Rezolvarea problemei (parţială sau completă) depinde dealegerea ipotezelor adecvate şi de respingerea celor eronate: -ez (sufixpentru prezent), -a (sufix pentru imperfect), -se (sufix pentru mai mult caperfectul), -ind, - înd, (sufixe pentru gerunziu), -at (sufix pentruparticipiu) sunt morfeme specifice oricărui verb de conjugarea I.

L.D’Hainaut arată că, în rezolvarea de probleme, atât situaţiainiţială, cît şi cea finală aparţin uni clase de situaţii pe care elevul n-amai întâlnit-o, iar procesul (de la situaţia iniţială la cea finală) n-a maifost învăţat sau întâlnit de către elev. Spre exemplu: procesul rezolvăriiproblemei iniţiale „Formele temporale şi modale ale verbului a crea” ,ca şi al celei finale „Formele temporale şi modale ale verbului a crea

sunt reprezentate prin sufixe specifice, verbul fiind încadrat în grupacelor de conjugarea I”.

 D’Hainaut remarcă, în rezolvarea de probleme, câteva etape:1. Identificarea problemei (ataşarea ei la o clasă de situaţii);2. Identificarea datelor pertinente (înlăturarea datelor inutile şi

găsirea datelor neexplicite în situaţie, dar necesarerezolvării);

3. Punerea problemei (exprimarea naturii rezultatului aşteptat şitraducerea situaţiei iniţiale într-o formă mai simplă sau maisintetică);

4. Controlul existenţei tuturor datelor necesare soluţiei şicăutarea celor care lipsesc;

5. Stabilirea unui plan care să ducă la rezolvare;6. Utilizarea planului (şi formularea de ipoteze în vederea unei

metode de rezolvare);7. Aplicarea metodei adoptate în toate etapele rezolvării;8. Controlul rezultatului;9. Determinarea limitelor eventuale de pertinenţă a soluţiei.Prin predare problematizată, înţelegem ansamblul unor activităţi

ca: organizarea situaţiilor-problemă, formularea problemelor, acordarea

Page 37: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 37/83

72

ajutorului indispensabil elevilor în rezolvarea problemelor şi înverificarea soluţiilor, coordonarea procesului de sistematizare şi defixare a cunoştinţelor.

Situaţia problemă impune crearea unei atmosfere de efervescenţăintelectuală, prin introducerea unor tensiuni în sistemul informaţional(îndoieli, nepotriviri, paradoxuri şi întrebări) şi oferirea unor „operatori

de identificare” şi a unor posibilităţi de descoperire a unor adevăruri noi.Cea mai importantă etapă o constituie organizarea situaţiilor –problemă (în care întrebările ce pot apărea se referă la necunoscută): aicise vădeşte măiestria profesorului. O întrebare devine problemă numai încazul în care trezeşte în mintea elevilor o contradicţie neaşteptată, otensiune, o incertitudine, o uimire, care le stimulează interesul, lemobilizează capacităţile psihice şi îi determină la o atitudine activă pânăla găsirea soluţiei.

Ca efort de gândire consacrat descoperirii unor noi concluzii,unor noi relaţii, problematizarea se deosebeşte de rezolvarea propriu-zisăde probleme care cere doar aplicarea unor informaţii dobândite anteriorde elevi.

Profesorul are un rol major în aplicarea problematizării la lecţii:- să creeze şi să prezinte situaţii problematice (prin intermediul

materialului demonstrativ, pe cale orală, prin lectura textuluietc.);

- să-i orienteze pe elevi spre definirea problemei (elementele eiesenţiale, contradicţiile);

- să le trezească dorinţa de formula întrebări;- să clarifice, pe parcurs, datele problemei, pentru ca elevii să

analizeze mai uşor problema;- să orienteze discuţiile pentru elucidarea problemelor.Unele exerciţii comportă o rezolvare simplă, cu un efort minim:

„Recunoaşteţi subiectele din propoziţiile următoare...” se referă doar lagăsirea predicatelor, şi prin formularea întrebării cine? pusă fiecăruipredicat, se află subiectele.

Un efort de gândire se cere în cazul unor întrebări-problemă maidificile: „daca adjectivele invariabile au o singură formă, atunci de ceadjectivele variabile cu o singură terminaţie nu sunt considerateinvariabile?” Este drept că întrebarea creează în mintea elevilor o uimire,un şoc, care le va stimula interesul şi îi va determina să ia o atitudineactivă pentru găsirea soluţiei. Pentru aceasta, îşi reamintesc: 1) ce esteun adjectiv invariabil (care nu-şi schimbă forma, indiferent de gen,

73

număr şi caz), 2) ce este un adjectiv variabil (care îşi schimbă formadupă gen, număr şi caz) şi 3) care adjective variabile au o singurăterminaţie (cele terminate în –e la masculin singular nominativ-acuzativşi care, tot la singular, au aceeaşi formă şi pentru feminin NA, dar laplural şi la GD feminin singular au altă terminaţie). Adjectivele variabilecu o terminaţie la NA singular au încă o terminaţie la plural masculin-

feminin şi la GD singular feminin. Întrebarea este deci şocantă, dar prinsimpla reorganizare a cunoştinţelor duce la rezolvarea sarcinii, aşa că nuo putem considera o situaţie-problemă.

Unele probleme, ca cele două prezentate mai sus, deşi suntvaloroase, sunt totuşi pseudoprobleme, nu sunt echivalente cu rezolvareade probleme. Ele pot constitui teme (pentru acasă sau independente înclasă) pe care elevii le rezolvă folosind anumite surse de informare. Deexemplu, ei pot folosi Dicţionarul de sinonime pentru a găsi toateformele cuprinse în aria semantică a cuvântului îndemânatic: în acestesurse, răspunsurile sunt deja de-a gata, elevilor rămânându-le doar să

 înţeleagă conţinutul textului sau a sarcinii şi să folosească dicţionarul.

Tot o falsă problemă, deşi este încadrată de autori în grupaproblemelor „care se formulează de către profesor, fără indicaţii, iarelevii o rezolvă individual, neinfluenţaţi de nici o parte”, este şi aceasta:

Pe o fişă sunt scrise 4-5 fraze (alcătuite din câte două propoziţii– o regentă şi o subiectivă, atributivă, completivă directă, completivăindirectă şi predicativă). Se cere să se determine felul propoziţiilor.

Elevii nu au un algoritm de rezolvare, ci rezolvă clasic:subliniază predicatele şi subiectele, încadrează conectivele gramaticaleale frazei, delimitează propoziţiile şi le numerotează, stabilesc felul lorprin întrebări. Ceea ce se consideră problematizare se referă ladificultatea întâmpinată de elevi în recunoaşterea propoziţieisubordonate predicative – cu rol de nume predicativ pe lângă verbulcopulativ este din propoziţia regentă – subordonată a cărei dificultate acrescut şi prin faptul că este introdusă prin pronumele relativ care.Crearea condiţiilor adecvate unor disocieri fine a fenomenelor de limbă

 în contextul analizei gramaticale este, în exemplu de mai sus, un scop alabordării problematizate a cunoştinţelor de gramatică.

Pentru a fi o problemă autentică, prin sesizarea sau înţelegereaproblemei puse de profesor, elevii îşi vor reaminti toate informaţiilenecesare rezolvării situaţiei şi vor completa cunoştinţele cu altele noi.Spre exemplu, se dă schema:

Page 38: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 38/83

74

Nu se ştiunde

Nu vom şticând

Nu suntem siguri a citit

cumÎmi pun întrebareadacă

Problema este

Se va duce

cu următoarea sarcină: „Puteţi alcătui pe baza tabelului de maisus douăzeci şi patru de fraze. De ce credeţi că am izolat ultimapropoziţie regentă?”

În rezolvare, elevii vor observa că, indiferent de cele patru

elemente introductive, frazele formate cu fiecare verb – sau cusubstantivul  întrebarea – din prima grup au aceeaşi funcţie sintactică(subiectivă, completivă directă, completivă indirectă, atributivă,predicativă), iar frazele formate cu verbul regent din a doua grupă au altefuncţii sintactice, deosebite după conectivul gramatical. Şocantă este aicidelimitarea lor. Deci, 20 de propoziţii sunt SB, PR, AT, CD şi CI, iarpatru sunt L, T, M. Condiţii: prima grupă o constituie subordonatelenecircumstanţiale, iar a doua – subordonatele circumstanţiale .

Pe baza acestor opoziţii funcţionale, elevii ajung la concluzia că, în ceea ce priveşte grupa propoziţiilor necircumstanţiale, rolul importanteste jucat de (verbul) regent (funcţia subordonatei fiind indiferentă laelementul joncţional introductiv), iar în cazul circumstanţialelor, roluldeterminat îl au conectivele gramaticale (regentul având un rol minor).

Problematizarea, ca metodă de învăţământ, deşi amplă, nu arecaracter universal, ci se aplică împreună cu alte metode. Trebuie să seţină seama dacă conţinutul poate fi conceput în mod problematizat şidacă este eficientă aplicarea problematizării; de asemenea, dacă elevii şi-au însuşit temeinic, în prealabil, cunoştinţele şi regulile cerute înprocesul rezolvării problemelor date, ca şi anumite deprinderiintelectuale (strategii de descoperire şi rezolvare de probleme).

75

Este adevărat că este mai greu de formulat probleme corecte dinpunct de vedere didactic în domeniul ştiinţelor umaniste – cu toate căgramatica este un punct de trecere între ştiinţele umaniste şi cele exacte– din cauza caracterului lor verbal. În ştiinţele umaniste, sursacompetentă de informare este explicaţia verbală pregătită dinainte – dincărţi şi din alte izvoare. Nu există posibilitatea corectării greşelilor din

această sferă pe baza propriei experienţe. De aceea, se cer maricircumspecţii în formularea acestor probleme.Promovarea învăţării problematizate este o necesitate, întrucât,

având ca obiect al analizelor şi căutărilor sale anumite situaţii şi unităţiindestructibile, cercetând legăturile şi interdependenţele dintrefenomene, procese şi întâmplări, ea are un caracter structural. Chiar şidetaliile îndeplinesc un rol specific în procesul învăţării problematizate:ca premise, devin componente ale anumitor operaţii intelectuale; servindla rezolvarea unei probleme, intră în raporturi logice cu alte detalii,

 înlesnind păstrarea lor în memorie.4.8  Brainstorming-ul  este o metodă care stimulează, prin

declanşarea unei „furtuni” în creierul elevilor, gândirea inventivă,

fantezia şi imaginaţia creatoare. Fiind o posibilitate în cadrulproblematizării, brainstormingul începe prin crearea unei situaţiitensionate, în urma căreia elevii oferă soluţii la întrebările-problemăpuse de profesor. De obicei, metoda este folosită la orele de literatură,când elevii sînt solicitaţi să-şi imagineze alt final al unei naraţiuni sau oaltă rezolvare a destinului.

Cuvântul (brain – creier şi storm – furtună) în traducere directădin limba engleză înseamnă „furtună în creier”.

Este o metodă colectivă de căutare a ideilor şi soluţiilor, dar nu acunoştinţelor, într-un mod cît mai rapid şi cît mai puţin critic posibil.

 Brainstorming-ul se poate aplica la orice subiect care se preteazădiscuţiei şi admite mai mult decât o soluţie. Se aplica la etapa evocării încadrul orelor de literatură română.

 4.9 Instruirea programată este o metodă de acţiune practică.Instruirea programată porneşte de la ideea că învăţarea umană, prinnatura ei, autoreglabilă cu ajutorul informării inverse, pune în relief principiul conducerii procesului de învăţământ printr-o legătură reactivăcare exclude pe cele următoare dacă cele precedente nu au fost condusecu siguranţă. În situaţia de învăţare există un flux continuu de informaţiicare trebuie comandate şi controlate, reglând mersul învăţării prinintermediul feed-back-ului.

Page 39: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 39/83

76

Materia de studiu a elevului este prezentată sub forma unuiprogram, pe baza căruia fiecare elev progresează în ritmul său specific,

 în funcţie de posibilităţile sale. Etapele învăţării sînt următoarele:- citirea de către elev a informaţiilor cuprinse într-o secvenţă;- efectuarea sarcinii propuse, elevul construind răspunsul

solicitat;

- controlarea (compararea, corectarea dacă e cazul)răspunsului dat cu cel adevărat.În urma acestor etape elevul poate trece la următoarea secvenţă.

La elaborarea programelor, profesorul trebuie să ţină cont de:- precizarea obiectivelor operaţionale, în funcţie de conţinut şi

de posibilităţilor elevilor;- structura logică a conţinutului după principiul paşilor mici şi

al învăţării gradate;- fracţionarea conţinutului în secvenţe de învăţare (unităţi

didactice) inteligibile şi înlănţuite logic;- fixarea, după fiecare secvenţă, a întrebărilor, a exerciţiilor

sau a problemelor ce pot fi rezolvate pe baza secvenţei

informaţionale însuşite.În programarea tip Skinner, elevul, după fiecare secvenţă,

construieşte răspunsul, rezolvând ceea ce i se cere. Apoi confruntărăspunsul său cu cel corect, după care trece la secvenţa următoare.

În programarea tip Krawder, secvenţele prezintă dificultăţi maimari, elevul trebuind să aleagă răspunsul corect din mai multe date.Dacă nu reuşeşte la prima încercare, primeşte o informaţie suplimentară,după care trebuie să aleagă din nou răspunsul corect. După ce l-a găsit,poate trece la secvenţa următoare.

De exemplu, pentru definiţia  pronumelui se poate utilizaurmătorul tip de programare:

Întrebare:1. a. Structura logică a categoriilor morfologice:

alcătuită din: - un gen proxim şi- diferenţă specifică- nici una, nici alta- numai gen proxim- numai diferenţă specifică

Răspuns: (Pe verso este scris: Răspuns: 1.a. Structura logică acategoriei morfologice are: - un gen proxim şi o diferenţă specifică).

77

Instruirea programată asigură o învăţare activă şi o informareoperativă asupra rezultatelor învăţării, necesară atât elevului, cît şiprofesorului. În acelaşi timp, prezintă şi unele dezavantaje, întrucâtfragmentarea excesivă a conţinutului nu duce la dezvoltarea capacităţiide sinteză a elevului; unele discipline ( cum este literatura), princonţinutul lor, nu se pot realiza prin această metodă.

Instruirea programată poate fi asistată şi de calculator.Calculatorul este folosit în transmiterea de informaţii, în punerea de întrebări, rezolvări de exerciţii, prezentarea de algoritmi pentrurezolvarea unor probleme – tip, aplicaţii practice, simularea unor jocurididactice, organizarea şi dirijarea învăţării independente pe baza unorprograme de învăţare etc.

Etapele prin care se trece pentru rezolvarea unor probleme şiexerciţii cu ajutorul calculatorului pot fi: enunţarea problemei,precizându-se ce se dă şi ce se cere; analiza problemei; alegerea unuialgoritm pentru rezolvare; alegerea limbajului de programareconvenabil; elaborarea algoritmului de rezolvare; scrierea programului

 în limbajul calculatorului; verificarea şi cercetarea programului, după ce

au fost afişate erorile constatate; pregătirea datelor ce urmează a fiprelucrate de calculator.

Instruirea programată asistată de calculator presupune pregătirea în prealabil a profesorului şi programe alcătuite pe baza unor cerinţedidactice, altfel, rezultatele pot fi minime.

 4.10 Jocul didactic este metoda care constă în a plasa elevii„Intr-o situaţie ludică cu caracter de instruire”. Învăţarea care implică

 jocul devine plăcută şi atrăgătoare, se face într-o atmosferă de bunădispoziţie şi destindere.

Există multe tipuri de jocuri utilizate la orele de limbă română.Ele se clasifică astfel:

a) după conţinutul şi obiectivele urmărite – jocuri de dezvoltare a vorbirii; de creaţie; de fantezie; de memorie;

b) după materialul folosit:  jocuri cu material; jocuri fără materiale; jocuri orale; jocuri de cuvinte încrucişate etc.;

c) după procesele psihologice implicate:  jocuri de memorie; jocuri de atenţie; jocuri de inteligenţă etc.

Indiferent de tipul său, jocul didactic trebuie să îndeplineascăanumite cerinţe:

să aibă precizate obiectivele pedagogice; să fie raţional integrat în sistemul muncii educative;

Page 40: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 40/83

78

să dozeze gradul de dificultate implicat (în funcţie departicularităţile de vârstă şi intelectuale ale elevilor);

să fie dozate din punctul de vedere calitativ.Prezentăm câteva exemple de jocuri didactice care se pot folosi

la limba română, mai cu seamă la clasa V-a:„Săgeţile pluralului”

Din dreptul articolului nehotărât un pleacă nişte săgeţi spresubstantivele camionagiu, macaragiu, cazangiu, tinichigiu, barcagiuetc. Se vor scrie formele pluralului substantivelor masculine de mai suscerute de articolul nehotărât nişte (substantive nearticulate, scrise cu 2de i ) şi de adjectivul toţi ( substantive articulate, scrise cu 3 de i).

„Labirintul ortografic”Din dreptul cuvintelor o, nişte, toate, pornesc câte trei linii

(drumuri) spre următoarele cuvinte:  florărie, librărie, farmacie,ţesătorie, turnătorie. Sub fiecare substantiv feminin la numărul singular,se vor scrie formele de plural (nearticulate – scrise cu 2 de i) cerute denişte, în legătură cu indicaţiile labirintului, şi formele de plural articulatecerute de săgeţile sau drumurile adjectivului toate.

„Călătorie ortografică”Pe colile de hârtie care se împart elevilor sînt desenate trei

furgonete, fiecare dintre ele având de făcut patru drumuri la patrudestinaţii diferite. Furgonetele se disting prin inscripţiile deosebite pecare le poartă: 1 = o (articol nehotărât pentru singular feminin), 2 = nişte(articol nehotărât pentru plural), 3 = toate (adjectiv). Destinaţiile sîntmarcate de câte trei căsuţe, grupate în diverse puncte ale paginii.Denumirea primului destinatar spre care se îndreaptă furgoneta nr. 1 estescrisă în prima căsuţă din grup: brutărie, topitorie, vopsitorie, croitorie.În final, elevii trebuie să stabilească ceilalţi destinatari, în funcţie deinscripţia existentă pe furgonetă, şi să scrie, în fiecare dintre căsuţe,formele corecte ale pluralului substantivelor menţionate, prin care sîntidentificaţi destinatarii.

Activităţile ludice cu valenţe introductive pot fi extrem devariate. Ele trebuie folosite pentru a dinamiza activitatea de predare-

 învăţare şi pot fi îmbinate cu alte metode, în funcţie de particularităţilede vârstă ale elevilor şi de tipul de lecţie.

Note bibliografice:1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1976, p.30.

79

2. Cerghit, I., Reevaluarea metodelor de învăţământ dinperspectiva actualelor cerinţe de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii,

 în „Revista de pedagogie”, nr. 6/1976, p.6.3. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară..., p.105.4. Didactica Pro, (coordonator program „Dezvoltarea Gândirii

Critice”: Nicolae Creţu, nr. 2 (8), 2003.

5. Ivănuş, Dumitru, Metodica predării limbii şi literaturii române în şcoală – Curs pentru studenţi şi profesori, Univ. din Craiova,1988, p. 30 – 39.

6. Marilena Chiriac, Marin Iancu, Teorie şi teste, Vocabular, ed.Recif, Bucureşti, 1995, p.171-174.

CAPITOLUL V. TIPURILE DE LECŢ II DE LIMBA ŞILITERATURA ROMÂNĂ

5.1 Evenimentele instrucţionale ale lecţiei.5.2 Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe5.3 Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor

5.4 Lecţia de recapitulare şi sistematizare5.5 Lecţia de verificare şi evaluare a cunoştinţelor şi adeprinderilor5.6 Fonetica5.7 Vocabularul5.8 Morfosintaxa5.9 Ortografia, ortoepia şi punctuaţia5.10 Comentariul literar5.11 Prezentarea unui scriitor5.12 Concepte operaţionale de teorie ale literaturii şi stilistică5.13 Compunerile şcolare5.14 Lectura suplimentarăObiective:În cadrul acestui modul veţi cunoaşte:- evenimentele instrucţionale ale lecţiei;- veţi practica şi, în baza manualelor şcolare din ciclul

gimnazial, veţi alcătui proiecte didactice la lecţia de limba şiliteratura română;

- veţi alcătui obiective operaţionale în baza temelor dinmanual;

Page 41: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 41/83

80

În procesul de învăţământ, lecţia este considerată forma de bazăpentru dobândirea, fixarea, sistematizarea şi recapitularea cunoştinţelor,precum şi în formarea şi dezvoltarea principiilor şi deprinderilor la elevi.

În funcţie de obiectivul didactic fundamental urmărit în procesulde predare-învăţare-evaluare, pot fi stabilite patru tipuri fundamentale delecţii, structura şi variabilele acestora fiind diferite în raport de

obiectivul de studiu, de strategiile didactice, de mijloacele de învăţământ, de locul de desfăşurare ori de formele de activitate folosite.Cele patru tipuri fundamentale de lecţie sunt:1. Lecţia de transmitere şi dobândire de cunoştinţe;2. Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor;3. Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor;4. Lecţia de verificare şi evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor.

Indiferent de tipul ei, orice lecţie cunoaşte mai multe etape,momente, pe care pedagogia contemporană le numeşte evenimenteinstrucţionale. Acestea constituie scenariul didactic al lecţiei.

5.1 Evenimentele instrucţionale ale lecţiei. În funcţie deactivităţile didactice desfăşurate (formative, cumulative, evaluative), o

lecţie va realiza următoarele evenimente didactice (sau instrucţionale):1. Organizarea (pregătirea ) clasei pentru lecţie.2. Captarea atenţiei cu ajutorul motivaţiei, la începutul şi pe tot

parcursul lecţiei.3.  Enunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor urmărite.4.  Reactualizarea cunoştinţelor şi a deprinderilor însuşite anterior,

conform obiectivelor stabilite (“verificarea ancorelor”).5.  Prezentarea conţinutului şi sarcinilor noi de învăţare, în funcţie

de obiectivele operaţionale.6.  Dirijarea învăţării cu ajutorul strategiilor didactice, adică

realizarea sarcinii I în funcţie de obiectivul I, a sarcinii II, înfuncţiei de obiectivul II ş.a.m.d.

7. Obţinerea performanţelor prin fixarea şi aplicarea cunoştinţelor.8.  Asigurarea feed-back-ului o dată sau de mai multe ori în lecţie.9.  Evaluarea formativă a cunoştinţelor, prin aplicarea testului

formativ şi comunicarea rezultatelor.10.  Asigurarea sau realizarea retenţiei (reţinerii sau a fixării).11.  Asigurarea transferului prin comunicarea temei pentru acasă, cu

sarcini îndreptate spre obiectivele actuale, dar şi viitoare.

81

 5.2 Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe. Această lecţie are casarcină didactică principală predarea-învăţarea sau transmiterea-

 însuşirea unor noi cunoştinţe, dar şi fixarea acestora.Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe se poate prezenta sub

diverse forme sau variante: Lecţia mixtă sau combinată (care cuprinde toate evenimentele

didactice menţionate mai sus); Lecţia pe baza studiului individual, folosind manualul sau alte

surse de informare; Lecţia pe baza muncii în grup; Lecţia pe baza instruirii programate; Lecţia pe baza tehnicilor audiovizuale; Lecţia de prelegere; Lecţia introductivă; Lecţia pe bază analizei literare şi stilistice etc.

De exemplu, lecţia de dobândire a cunoştinţelor prin studiuindependent îl pune pe elev în situaţia de a asimila cunoştinţe elaborate

 în manual sau în alte materiale bibliografice. Elevul selectează şi îşiorganizează cunoştinţele într-un sistem de notiţe. La clasele de liceu sepot realiza conspecte privind viaţa şi activitatea unui scriitor, îngimnaziu, la orele de literatură, elevii pot dobândi cunoştinţe despresensul figurat al cuvintelor pe baza muncii cu textul (o poezie sau unfragment de proză) sau în orele de limbă română îşi pot însuşi mai binenoţiunile de “rădăcină”, „prefix”, „sufix”, ”cuvânt de bază” prin analizastructurii lexicale.

Lecţia de dobândire de cunoştinţe prin dezbatere se foloseştemai ales pentru caracterizarea unui personaj literar sau realizarea unorparalele. Ea presupune stabilirea unor întrebări – problemă pregătite deelevi în urma studierii bibliografiei date de profesor.

Profesorul trebuie să ştie de ce cunoştinţe şi tehnici de lucrudispun elevii pentru a-şi adapta sistemul de predare la nivelurile decapacităţi ale elevilor.

În ceea ce priveşte realizarea evenimentelor instrucţionale alelecţiei vom observa:

Captarea atenţiei este de multe ori neglijată sau rezolvatăformal, considerându-se că stabilirea liniştii sau anunţarea subiectului şia obiectivelor lecţiei sînt de ajuns pentru aceasta. Captarea atenţieitrebuie să fie realizată prin întrebuinţarea unor procedee care să

Page 42: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 42/83

82

stârnească interesul elevilor. La orele de literatură română se poaterealiza mai uşor. Spre exemplu, la tema Ciocoii vechi şi noi de NicolaeFilimon, profesorul spune elevilor că valoarea unei literaturi o dă, înprimul rînd, romanul: „În istoria literaturii române s-au atins culmi: Ion,Răscoala etc. Pentru aceasta a fost nevoie de o perioadă de pionierat,marcată de Filimon, Slavici, Zamfirescu. Care a fost rolul lui N.

Filimon? Să ne întoarcem…în .... . La limba română, într-o lecţie desintaxă cu tema „Acordul predicatului cu subiectul” se poate realizacaptarea atenţiei pornind de la alcătuirea unui enunţ, în care se află undezacord care să-i şocheze” pe elevi, precum: „Zilnic colegii mei vine laşcoală”. Sarcina elevilor este de a comenta acest enunţ, pregătindu-seastfel pentru anunţarea subiectului lecţiei.

 Enunţarea subiectului şi a obiectivelor urmărite este necesarăpentru ca elevii să fie conştienţi de ceea ce urmăreşte în lecţie şi pentruca, la evaluarea rezultatelor, să dovedească rezolvarea sarcinilor. Cândse anunţă subiectul, se scrie pe tablă titlul lecţiei noi. Obiectivele serealizează abia în momentul în care se pune problema aplicăriicunoştinţelor şi integrării acestora în ansamblul deprinderilor.

 Reactualizarea celor învăţate anterior presupune o revedere avechilor cunoştinţe sau deprinderi necesare pentru însuşirea noilorcunoştinţe. Se insistă asupra acelor noţiuni care se leagă în mod logic denoile cunoştinţe; de aceea, evenimentul este numit şi „verificarea«ancorelor»”. Elementele noi trebuie să aibă fundament, constituit dindatele deja existente în experienţa şi conştiinţa elevilor. Pe acestfundament se continuă construirea noilor date ştiinţifice prin extindereaşi aprofundarea cunoştinţelor.

 Prezentarea noului conţinut şi a sarcinilor de învăţare, precumşi dirijarea învăţării sunt două etape care au loc concomitent şi ocupă ceamai mare parte a lecţiei.

Obţinerea performanţelor constituie punctul final la care s-aajuns prin noul conţinut.

 Asigurarea feed-back-ului îi arată elevului nivelul la care s-aajuns şi se poate realiza, în aceeaşi lecţie, o dată sau de mai multe ori, fieprin reproducerea cunoştinţelor noi, fie printr-o lucrare.

 Evaluarea formativă a cunoştinţelor prin aplicarea testuluiformativ este o etapă foarte importantă, întrucât analiza rezultatelortestului permite constatarea nivelului atingerii obiectivelor stabilite la

 începutul lecţiei.

83

 Asigurarea retenţiei şi a transferului trebuie să se realizeze prinexerciţii variate, prin formularea chiar de către elevi a unor exemple şi aunor întrebări. Tema pentru acasă este o formă de fixare independentă;ea nu trebuie să conţină prea multe probleme, ci mai degrabă, puţine şicu un oarecare grad de dificultate, de interpretare sau de reprezentare aunui fapt literar sau de limbă. Prin ea se concretizează obiectivele

propuse, realizarea sau nerealizarea acestora. În ceea ce priveşte timpulafectat efectuării temei pe acasă, acesta trebuie să fie maximum cît jumătate din timpul afectat în clasă temei date. Deci, dacă lecţia a durato oră, tema nu trebuie să depăşească o jumătate de oră în rezolvarea ei.

 5.3 Lecţia de fixare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor. Ea este o lecţie de aplicaţii, bazată pe exerciţiu, pe muncaindividuală a elevului. Cunoştinţele teoretice însuşite anterior seconsolidează şi devin operante. Profesorul are rolul de a dirija activitateaelevilor, aceştea pot lucra individual, sau pe grupe. Când lucreazăaceeaşi sarcină, dar individual, activitatea este frontală; când lucreazăprofesorul, activitatea este colectivă.

În general, rezolvarea exerciţiilor are la bază cerinţe formulate în obiectivele operaţionale stabilite pentru lecţia respectivă. „Predarea /învăţarea limbii române în învăţământul gimnazial se întemeiază pemodelul comunicativ/funcţional, adaptat particularităţilor de vârstă aleelevilor. La sfârşitul acestui ciclu, fiecare elev ar urma să foloseascăoptim cunoştinţelor sale lingvistice, deprinderile de comunicare şireprezentările culturale asimilate, care să-i permită să înţeleagă şi să sefacă înţeles în cadrul diverselor situaţii de comunicare scrisă şi orală”.

Competenţele de limbaj presupun folosirea corectă a limbiiromâne literare, elaborarea diverselor tipuri de compuneri, receptarea,

 înţelegerea şi comunicarea semnificaţiilor unui text studiat, capacităţi deselecţie valorică a operei literare, decodarea textelor şi interpretarea lordin perspectivă sociologică, filozofică, psihologică, lingvistică ş.a.m.d.

Structura lecţiilor de fixare şi de formare de priceperi şideprinderi este următoarea: conversaţia pregătitoare – care presupunepregătirea clasei pentru lecţie; verificarea temei efectuate acasă;anunţarea subiectului şi a obiectivele noii lecţii; reactualizareacunoştinţelor pe care se vor sprijini exerciţiile; se face apoi un instructajasupra tehnicii de lucru, explicându-se şi demonstrându-se modul delucru; urmează activitatea independentă a elevilor sub îndrumareaprofesorului, concluziile acestuia privind modul cum au lucrat elevii şi,

Page 43: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 43/83

84

dacă este cazul, se fixează verbal tehnica de lucru prin repetare şitransfer la altă lucrare. Lecţia se poate desfăşura în clasă, în cabinetul despecialitate pentru literatură, când elevii au efectuat compuneri pe otemă dată, paralele literare, compuneri libere, exerciţii stilistice etc.

În general, exerciţiul de analiză gramaticală, lexicală, foneticăetc. se realizează de către elevi, profesorului revenindu-i rolul de a

urmări modul de efectuare, de a dirija demersurile analitice, operaţiile detransfer de cunoştinţe ş.a.m.d. Cele mai multe exerciţii se află înmanuale, dar, în afara acestora, profesorul îşi poate stabili seturi deexerciţii cu alte cerinţe decât cele formulate în manual; fişe de exerciţiide dezvoltare pentru elevii cu aptitudini speciale şi performanţedeosebite, depăşind astfel cerinţele programei; fişe de exerciţii derecuperare pentru elevii rămaşi în urmă la învăţătură, acestea conţinândmateria care constituie baza pentru înţelegerea noţiunilor din capitolelecare urmează să fie predate (numite şi fişe de completare a cunoştinţelorsau fişe de omogenizare); fişe de exerciţii de consolidare, în care suntcuprinse părţi din materia de predat, în forme accesibile elevilor, şi careau ca scop fixarea, verificarea cunoştinţelor, formarea şi dezvoltarea

deprinderilor etc., putând fi folosite în orice moment al lecţiei sau catemă pentru acasă.Sistemul de lucru cu fişe de diverse tipuri prezintă avantaje,

 întrucât oferă posibilitatea de a trata diferenţiat elevii, fiecare având derezolvat sarcini după capacităţile intelectuale, în ritmul lor de lucru; înacelaşi timp permite elevilor rezolvarea rapidă a sarcinilor, nemaifiindnevoie ca aceştea să-şi copieze textele şi sarcinile de lucru, cheltuind untimp din lecţie.

Lecţia de fixare şi formare de priceperi şi deprinderi se poateprezenta şi sub formă de dialog-dezbatere, mai ales la literatura română.Elevii primesc cu două-trei zile înainte un set de întrebări-problemă sauun plan de studiu privind cunoştinţele pe care le-au dobândit. După

desfăşurarea dialogului sau concomitent cu acesta, profesorul poatealcătui pe tablă scheme sau tabele, stabilind concluzii şi dând temapentru acasă.

 5.4 Lecţia de recapitulare şi sistematizare. Caracterul formatival învăţământului la disciplina limba română se realizează numai princunoştinţe sistematice, bine consolidate. Recapitularea şi sistematizareacunoştinţelor se fac pentru a reţine materia studiată, pentru a asiguratransferul şi pentru a elimina lipsurile. Ele presupun “regrupararea

85

cunoştinţelor în jurul unei idei fundamentale şi stabilirea de noi corelaţii între cunoştinţe”.

Recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor sunt necesare laanumite intervale de timp. De regulă, după şapte-opt lecţii, la eleviintervine uitarea şi procesul de însuşire a cunoştinţelor trebuie luataproape de la început. Cel mai avantajos este că recapitularea să se facă

la sfârşit de capitol sau după un grup de câteva lecţii (numărul variază înfuncţie de nivelul clasei), la sfârşit de semestru sau de an şcolar.Cunoştinţele sunt consolidate şi organizate în corelaţie, angajîndu-I peelevi la o nouă specializare. De aceea, recapitularea nu înseamnă osimplă trecere în revistă a cunoştinţelor în ordinea învăţată, ci presupuneo sinteză a temelor şi a problemelor cu implicaţii în găsirea altor criteriide sistematizare şi aplicare creativă. O repetare echivalentă cu reluarea

 în aceeaşi ordine, fără elementul de noutate care să trezească interesul,nu ar fi eficientă, întrucât i-ar plictisi pe elevi.

Lecţiile de recapitulare şi sistematizare presupun două etape: prima constă în fixarea problemelor de recapitulat, a temei sau atemelor, a sistemului de exerciţii, a materialului didactic, bibliografiei

etc.; a doua constă în desfăşurarea propriu-zisă a lecţiei sub diferiteforme: dezbateri după un plan – după ce planul a fost scris pe tablă -,fiecare punct al său este completat cu elementele esenţiale, apoi se spunconcluziile şi se dau sarcinile diferenţiate de învăţare pentru acasă;rezolvări de exerciţii – elevii desfăşoară o muncă independentă sau potsă facă schimb de idei între ei, eventual să se corecteze reciproc, dupăcare profesorul apreciază rezultatele muncii independente, corectânderorile, se fac concluziile necesare şi se precizează tema pentru acasă;recapitulare cu ajutorul fişelor  – după conversaţia introductivă, eleviicompletează fişele, rezolvând teme scurte şi exerciţii, răspunsuri la

 întrebări etc.O altă modalitate este lecţia de sinteză – în care profesorul

expune, întocmeşte şi scrie pe tablă schema ideilor, angajîndu-I pe elevi în diverse activităţi independente: completarea unor scheme grafice,caracterizări etc. sau prezentarea unui referat alcătuit de elevi şi apoimunca independentă.

Temele repetării se aleg în funcţie de anul de studiu sau delipsurile elevilor. Accentul trebuie pus pe problemele şi elementeleesenţiale, nu pe toate cunoştinţele însuşite anterior.

Page 44: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 44/83

86

 5.5 Lecţia de verificare ţi evaluare a cunoştinţelor şi a deprinderilor. Această lecţie urmează, de cele mai multe ori, după lecţiade recapitulare şi sistematizare şi are ca sarcină principală verificarea şiaprecierea cunoştinţelor elevilor prin prisma obiectivelor operaţionalefixate anterior. Se verifică şi se apreciază îndeplinirea obiectivelorformative, adică a modului în care elevul poate opera cu aceste

cunoştinţe.Prin control, profesorul verifică în ce măsură elevii şi-au însuşitcunoştinţele, şi-au format deprinderile, ce lipsuri au sau ce greşeli comit.În acelaşi timp îşi dă seama ce măsuri metodice trebuie să ia, cum să-şi

 îmbunătăţească procedeele de lucru cu elevii. Elevul este stimulat, întrucât conştiinţa succesului sau a lipsurilor îi pun în măsură săacţioneze favorabil în pregătirea ulterioară pentru lecţie. Ştiind că esteverificat, elevul îşi formează deprinderea de a munci regulat, în ritmegal, nu în salturi sau cu pauze, de a avea o altitudine justă faţă demuncă în general.

Între modalităţile utilizate astăzi în verificarea şi evaluareacunoştinţelor se folosesc: verificarea curentă orală şi scrisă - în lecţiile

de dobândire de cunoştinţe la început sau în timpul comunicării propriu-zise, când noţiunile se cer raportate la cunoştinţe care condiţioneazăchiar înţelegerea lor ori în toate celelalte tipuri de lecţii; verificarea

 periodică orală şi scrisă. Lecţia de verificare periodică esteasemănătoare în privinţa cerinţelor cu lecţiile de repetare periodică,controlul trebuind să se îmbine cu recapitularea cunoştinţelor.Verificarea periodică scrisă o constituţie lucrările de control, date înfiecare semestru, lucrările scrise, date după încheierea unui capitol,testele.

Subiectele lucrărilor scrise trebuie să aibă caracter generalizator,să-i ofere elevului posibilitatea să restructureze cunoştinţele, să lefolosească în rezolvarea problemelor. După corectarea lucrărilor scrise,

profesorul trebuie să facă analiza acestora la ora următoare: să prezinteelevilor elementele deficitare, greşelile tip sau ocazionale, să formulezesoluţiile răspunsurilor corecte, recomandări pentru viitor etc.

Foarte des se folosesc testele cu itemi de diferite tipuri:- Deschişi, formulaţi prin propoziţii lacunare (itemi de

completare), solicitând răspunsuri scurte, completări de cuvinte,definiţii;

- închişi, care îi solicită pe elevi prin întrebări:

87

a) cu răspuns corect – greşit (se oferă doar două răspunsuri posibile,elevul având de ales unul);b) de selecţie sau de alegere multiplă (întrebări la care răspunsulcorect, mai ales prin subliniere, prin încercuire, prin tăiere etc., segăseşte printre multe răspunsuri greşite);c) de potrivire sau de asociaţie (întrebări care solicită stabilirea unor

corespondenţe între elementele de conţinut).Itemii închişi evidenţiază cunoştinţele căpătate de elevi pe oanumită perioadă.

Testele presupun o pregătire specială. Ele vizează inteligenţa,aptitudinile sau performanţele elevilor. Ultimele măsoară gradul derealizare a obiectivelor imediate sau îndepărtate şi conţin volumulinformaţiilor necesare pentru evaluarea activităţii elevului şi deci aprofesorului. În funcţie de momentul în care se aplică, testele pot fiiniţiale, de progres sau informative şi finale. Timpul în care seadministrează proba trebuie să fie acelaşi pentru toţi elevii. Elevii trebuiesă cunoască numărul de puncte acordat fiecărui item, astfel încâtaprecierea probelor să fie în concordanţă cu nota acordată de profesor

după corectare.În general, puţine lecţii de limba sau literatura română sunt deun anume tip pur. Când se urmăreşte realizarea mai multor sarcinididactice, se efectuează o lecţie mixtă, care cuprinde elementecombinate din două sau chiar trei tipuri.

Prezentăm, în continuare, rolul şi importanţa diferitelorcompartimente sau nivele ale limbii, precum şi diverse tipuri de realizarea orelor de limbă şi literatură.

 5.6 Fonetica. În cadrul predării limbii române la claselegimnaziale studiul foneticii contribuie la înţelegerea fenomenelorgramaticale şi la însuşirea unei exprimări orale şi scrise.

Elevii îşi însuşesc normele pronunţării literare, îşi dau mai bineseama de legătura dintre rostire şi scriere.

Cunoştinţele dobândite de elevi cu prilejul studierii foneticii(prevăzute în actuala Programă de limba şi literatura română pentrugimnaziu, doar cu patru ore la începutul clasei a V-a) trebuie completatecu o serie de deprinderi ortoepice şi ortografice. Regulile ortografice

 învăţate trebuie să fie aplicate conştient de către elevi în scriere.O temeinică însuşire a foneticii îi ajută pe elevi la învăţarea

limbilor străine (folosirea unor noţiuni de terminologie fonetică,

Page 45: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 45/83

88

 înţelegerea modului de pronunţare corectă a cuvintelor, deprinderea de afolosi dicţionarul etc.).

Noţiunile de  ,, sunet” şi ,,literă” sînt cunoscute de elevi dinciclul primar. Profesorul trebuie să insiste asupra corespondenţei dintrelitere şi sunete – prin diverse exerciţii ortografice, cu mult mai multedecât prevede manualul. În analiza vocalelor şi consoanelor , chiar dacă

nu cunosc terminologia caracteristică sunetelor, denumirea lor în funcţiede locul de articulare, modul de articulare etc., elevii trebuie să ştie că lapronunţarea vocalelor, aerului expirat nu i se opune nici un obstacol, pecând la pronunţarea consoanelor, obstacolul poate fi format fie de buze(ca în cazul lui [m], [p], [b]), fie de dinţi ([d], [t]), fie de limbă şi palat([k], [g]) etc.

Noţiunile de semivocală, diftong, triftong, hiat îi ajută pe elevisă înţeleagă mai bine  silaba, componenţa ei, regulile  despărţirii în

 silabe, folosirea cratimei etc. La predarea diftongilor şi a triftongilor seatrage atenţia că aceştea pot exista într-un cuvânt sau se pot realiza prinalăturarea a două cuvinte, ca în cazul cuvintelor scrise cu cratimă –precum [ia] şi [i-a] (dat) etc.

O problemă mai puţin dezbătută pe care o implică studiulfoneticii este aceea a formării deprinderilor ortoepice la elevi. Pentruaceasta este necesar să se dea atenţie conţinutului vorbirii şi aplicăriinormelor limbii literare. Concret, acestea se pot realiza prin citireaexpresivă, corectare sistematică şi continuă a greşelilor de exprimare.

Vorbirea profesorului trebuie să fie un model sau un exemplupentru elevi. Cum foneticii îi este acordat un număr redus de ore,cunoştinţele acestui nivel al limbii pot fi verificate şi exersate în cadrulaltor ore de limba română când se studiază ortografia.

 5.7 Vocabularul . În gimnaziu, vocabularul este prevăzut înprogramă cu 19 ore la clasa V-a – elevii îşi însuşesc noţiunile elementare

de cuvânt, rădăcină, radical, sufix, prefix, cuvânt de bază, cuvânt derivat, cuvânt compus, structura cuvântului, sinonimia; la clasa VI-a seactualizează prin exerciţii cunoştinţele asimilate în clasa V-a, sferacunoştinţelor extinzându-se prin noţiunile de regionalism, arhaism,antonime, ca şi prin exerciţii de folosire a diferitelor tipuri de dicţionare.La clasa VII-a se prevede recapitularea cunoştinţelor însuşite în claseleanterioare, adăugându-se noţiunile de  omonime, paronime,

 polisemantism, neologisme, pentru ca la clasa VIII-a elevii să cunoască originea limbii române, caracterul ei latin, noţiunile de vocabular

89

 fundamental, masa vocabularului, sensul propriu şi figurat, sensul de bază şi secundar al cuvintelor, ca şi pleonasmul, argoul şi jargonul.

Din prezentarea aceasta reiese caracterul gradat al cunoştinţelor,studierea lor în sistem concentric în conformitate cu particularităţile devârstă ale elevilor. Vocabularul se exersează, de astfel, prin toate lecţiilede limba şi literatura română.

Cunoştinţele privitoare la structura cuvintelor îi ajută pe elevi să înţeleagă categoriile gramaticale (genuri, moduri, timpuri), desinenţeetc., să observe relaţia dintre cuvinte – în sensul că pornind de la uncuvânt, pot forma alte cuvinte cu sens asemănător în cadrul aceleiaşipărţi de vorbire sau trecând la altă parte de vorbire.

La clasa a V-a elevii trebuie să-şi însuşească corect noţiunile derădăcină şi cuvânt de bază, derivate cu sufixe şi prefixe, familie lexicală.Cele mai dese greşeli în formarea familiei lexicale a unui cuvânt sîntcele prin care se asociază cuvinte ca formate de la aceeaşi rădăcină, darcare nu au între ele nici o legătură din punct de vedere semantic.

Derivarea cu sufixe şi prefixe trebuie să fie un mijloc de îmbogăţire a vocabularului, sufixele şi prefixele fiind şi o modalitate de

asigurare a valorii stilistice a cuvintelor.Compunerea trebuie înţeleasă ca având un rol important înflexiune şi ortografie.

Însuşirea şi utilizarea corectă a cuvintelor – cu toate sensurile lor– constituie un obiectiv general al limbii române şi un sprijin real pentru

 înţelegerea textului literar. De aceea, semantica îşi realizează scopul atâtprin orele speciale de lexic, cît şi prin cele de literatură şi se verifică princompetenţele de limbaj ale elevilor.

 5. 8 Morfosintaxa. Gramatica sau morfosintaxa ocupă cel maimare spaţiu în cadrul orelor de limba română, dat fiind rolul acesteia dea contribui la formarea şi dezvoltarea gândirii logice, de a oferi

suficiente posibilităţi de exersare a capacităţilor de limbaj – prin diverseforme ale cuvintelor şi prin relaţiile care se stabilesc între ele.

Prin morfologie – părţile de vorbire flexibile: substantivul,articolul, adjectivul, pronumele, numeralul şi verbul sau neflexibile:adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia, precum şi categoriilegramaticale: gen, număr, caz, determinare, persoană, mod, timp, diateză,comparaţie – elevii întră în contact cu bogăţia şi sensul formelorexistente în limba română, îşi însuşesc regulile flexiunii cuvintelor,formele gramaticale corecte, variantele, formele populare etc.

Page 46: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 46/83

90

Dincolo de dificultăţile şi greşelile aferente părţilor de vorbire –precum sînt formele incorecte de plural la substantive, utilizarea greşităa pronumelui relativ sau a articolului posesiv etc. - , profesorul trebuie săurmărească, pe lângă aspectele teoretice, mai ales latura practică amorfosintaxei, valorificarea cunoştinţelor pe care elevii şi le-au însuşit încomunicarea orală şi scrisă, în diferite stiluri funcţionale, în explicareaortografiei ori a raporturilor cu celelalte compartimente ale limbii.

Sintaxa propoziţiei şi a frazei este cea prin care se verificăexactitatea şi expresivitatea în limbajul oral sau scris. Elevii îşi însuşesccategoriile sintactice: unităţi sintactice, funcţii şi relaţii sintactice, ca şimijloacele de realizare a acestora: acord, topică, joncţiune, juxtapunereetc., dar trebuie să-şi formeze deprinderea de ale şi respecta în vorbireacurentă, de a le folosi în diferite situaţii.

Toate aceste compartimente ale limbii – fonetica, lexicul,morfisintaxa – trebuie să asigure prin studiul lor exprimarea corectă şifluentă, capacitatea elevilor de dialoga cu facilitate, de a folosi cuvintelecu sensurile adecvate, dezvoltarea unei motivaţii sau atitudini în urmareceptării limbii literare în vorbire sau în scris.

 5.9 Ortografia, ortoepia şi punctuaţia. Ortografia, ortoepia şipunctuaţia se studiază paralel cu fonetica, lexicul şi gramatica, maiprecis, în cadrul acestora, întrucât predarea ortografiei se bazează pefonetică şi morfologie, punctuaţia nu se poate însuşi fără sprijinulsintaxei.

În urma absolvirii ciclului gimnazial, elevii trebuie să aibăformate deprinderile ortografice şi de punctuaţie, să poată explicascrierea cuvintelor pe baza structurii lor ori în funcţie de particularităţilefonetice, morfologice etc. După însuşirea oricărei reguli ortografice,aceasta trebuie să fie aplicată şi, prin folosire, să devină deprindere.Scrisul, la rândul său, implică cerinţe de ordin ştiinţific – să fie conform

normelor literare – şi estetic – să fie lizibil, frumos. Greşelileortografice, ortoepice sau de punctuaţie (în special cratima şi virgula)trebuie să fie semnalate şi corectate în orice moment apar, indiferent detipul lecţiei ori de evenimentul instrucţional, şi acest fapt de limbă artrebui să preocupe pe toţi profesorii, nu numai pe cei de limba română.Numai astfel s-ar putea asigura formarea deprinderilor de scriere şi depronunţie corectă, fapt care încă nu este suficient rezolvat în şcoală.

91

 5.10 Comentariul literar constituie modalitatea de bază înstudierea literaturii române. Opera literară este privită ca un sistem ce seraportează la diverse straturi, la subsisteme ce compun o unitate, caexpresie a realului concretizat în semne estetice. Valenţele ei sedezvăluie doar în relaţia cu cititorul, care, în măsura tehnicilor dereceptare pe care le posedă, pătrunde în semnificaţiile ei.

Privită ca un sistem alcătuit din mai multe straturi, opera literarăa constituit obiectul cercetării multor teoreticieni ai literaturii. Wellek şiWarren stabilesc trei straturi ce compun sistemul operei:

1) stratul sonor;2) stratul unităţilor semantice (fiecare cuvânt îşi are sensul său,

se combină, în cadrul contextului, în unităţi, sintagme,propoziţii);

3) stratul obiectelor reprezentate (lumea scriitorului, personajele,cadrul acţiunii etc.).

Pornind de la acestea, se poate opera analitic pe următoarelestraturi:

a) stratul sonor (frecvenţa şi distribuţia sunetelor, organizarea

metrică a versurilor);b) stratul gramatical (cuvintele din punct de vedere morfologic şisintactic);

c) stratul lexical şi semantic (sensurile proprii şi figurate alecuvintelor, frecvenţa arhaismelor, neologismelor etc., efectelelor artistice);

d) sistemul de imagini (procedeele figurative, procedeele narativesau descriptive, tipologia personajelor);

e) raportul operă – realitate (mesajul operei care vehiculeazăconcepţiile scriitorului, semnificaţia contemporană a operei).Comentariul literar din perspectivă structurală, sociologică,

psihologică, stilistică etc. îşi găseşte aplicare în critica literară, în cadrul

„analizei literare specializate”. Ca modalitate specifică receptăriiliteraturii în şcoală, el preia de critica literară acele mijloace carefacilitează înarmarea elevilor cu criterii forme de interpretare şiapreciere. Scopul lui este formarea unui cititor pasionat şi avizat, capabilsă discernă valorile spirituale, să cunoască tehnicile compoziţionale şi deexpresie ale operei literare, să-şi asume ideile ca pe nişte obiectiveoperaţionale în educaţia estetică şi moral – cetăţenească. În abordareatextului literar trebuie să se ţină seama de câteva principii:

să se analizeze simultan conţinutul şi forma;

Page 47: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 47/83

92

operaţia de analiză să fie urmată de cea de sinteză; să se aibă în vedere interferenţa dintre curente, genuri şi

specii; accentul să fie pus pe valoarea estetică a operei; comentariul literar se face pe baza dialogului viu dintre

profesor şi elev.

În realizarea sa, comentariul literar presupune studiulcontextului (cadrul social istoric în care a fost creată opera; curentulliterar sau mişcarea de idei în care se scrie) şi studiul propriu – zis aloperei concretizat în:

contactul direct cu opera prin lectură; analiza componentelor operei literare (compoziţie, conţinutul de

idei, sentimente, acţiuni, fapte, personaje, moduri de expunere,elemente de limbă şi stil, ritmul şi metrica versului etc.);

explicaţia operei din perspectivă istorică, sociologică,psihologică prin prezentarea mesajului transmis de scriitor, princoncepţia şi atitudinea scriitorului faţă de cele relatate în operă;

fixarea locului operei, integrarea ei într-un sistem de valoriestetice, sociale, naţionale şi universale.Procedarea analitică deprinsă în învăţământul gimnazial se

extinde în învăţământul liceal, prin operaţii logice inductive şi deductive,elevii ajungând la abstractizare şi conceptualizare şi trecând la procesulde conştientizare a cunoştinţelor dobândite.

 5.11 Prezentarea unui scriitor. Lecţiile de prezentare a unuiscriitor presupun „contemporaneizarea unei opere”, aducerea ei încâmpul de interes al tinerilor cititori, în mod selectiv, atât din punct devedere estetic, cît şi general – cultural.

Predarea-învăţarea presupune o „ordonare a cunoştinţelor

fundamentale” privind:Viaţa ▪ ambianţa socială▪ mediul familial▪ data naşterii▪ copilăria▪ studiile▪ influenţele unor scriitori▪ debutul▪ activitatea propriu-zisă, literară şi extraliterară

93

▪ perioada maturităţii, ca om şi ca artist▪ ultimii ani din viaţă

Opera▪ particularităţile operei▪ tematica▪ monografii, studii critice despre autor▪ originalitatea, modernitatea operei (locul ocupat de

scriitor în literatura română şi, evident, în ceauniversală)

 5.12 Concepte operaţionale de teorie a literaturii şi stilisticăsînt noţiunile fundamentale utilizate frecvent în realizarea comentariuluiliterar ori a analizei literare, în ideea receptării conştiente a opereiliterare. Limbajul specific literaturii include concepte operaţionaleprecum:opera literară ▪ temă

▪ idee▪ motiv

▪ subiectcategorii esteticefiguri de stilelemente de prozodiegenuri literarespecii literare

Scopul cunoaşterii acestor noţiuni de teorie literară esteformarea priceperilor şi a deprinderilor de a interpreta un text literar.Ordinea predării şi învăţării este aceea de la general la particular, de laproblemele de conţinut la cele de formă, de la opera privită ca întreg laelementele ei componente.

 5.13 Compunerile şcolare reprezintă un aspect al munciiindependente a elevilor şi totodată o formă a exerciţiului literar, unprocedeu de formare a deprinderilor de exprimare corectă şi frumoasă aelevilor. Prin ele se dezvoltă spiritul de observaţie, gândire, sensibilitateaşi imaginaţia creatoare a elevilor, precum şi capacitatea de exprimareorală şi scrisă a acestora.

Compunerile după texte literare se prezintă sub mai multeforme:  reproducerea orală sau scrisă a textului (de obicei narativ saudescriptiv),  rezumatul, transformarea vorbirii directe în vorbire

Page 48: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 48/83

94

indirectă (parţială sau completă),  recenzia, referatul, paralela, sintezaetc.

Compunerile la temă liberă sânt: compunerile după ilustraţii cu destinaţie specială (tip  cererea, scrisoarea, articolul  etc.) sau compuneri libere, creatoare, în care se lasă libere imaginaţia şi talentulliterar al elevilor.

În atenţia profesorului trebuie să stea organizarea şi pregătireapentru ora de compunere, respectarea etapelor elaborării uneicompuneri, discutarea acesteia sub diverse aspecte (grafic, estetic etc.).

 5.14 Lectura suplimentară organizată şi îndrumată cu pricepere,creează elevilor interesul, obişnuinţa şi pasiunea pentru literatură.

Profesorul poate lăsa o oarecare libertate în alegerea scriitorilorşi operelor literare, potrivit preferinţelor şi necesităţilor lor spirituale.Ceea ce interesează este gradul în care, prin cartea citită, elevii şi-audezvoltat simţul şi gustul estetic, nu cantitatea şi volumul apreciabil allecturii personale, ci calitatea asimilaţiei, modul în care se răsfrâng celecitite asupra conştiinţei şi comportamentul elevilor.

Lectura suplimentară trebuie verificată şi dirijată periodic deprofesor, cantitatea trebuie corelată cu calitatea, aşa încât să nu se ajungăla supraîncărcarea elevilor, dar nici la un mijloc facil de distracţie, lasuperficialitate. Profesorul trebuie să observe atitudinea elevului faţă deliteratura citită şi implicit influenţele educative şi instructive ale acesteiaasupra lui.

 Note bibliografice:1. Stoica, Marin, Caiet de practică pedagogică, Univ. din

Craiova, 1988, p.14.2. Bărboi, Constanţa (coord.), Metodica predării limbii şi

literaturii române, p. 232.3. MÎ, Limba română – Curriculum şcolar..., p.8.

4. Ghinescu, Florente, Stoica, Eugen, Metodica predării limbii şiliteraturii române, p. 105-106.

5. Stoica, Dumitru, Stoica, Marin, Psihopedagogia, p. 155.6. Bărboi, Constanţa (coordonator), Metodica predării limbii şi

literaturii române în liceu, EDP, Bucureşti, 1983, p.163.7. Stoica, Marin, Pedagogie şcolară pentru cadrele didactice

 înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I şi la perfecţionare, p. 168.8. Neştian, Valeriu C., Metodica predării textului literar în liceu,

EDP, Bucureşti, 1998, p. 40.

95

9. Wellek şi Warren, Teoria literaturii, Bucureşti, Editura pentruLiteratura Universală, 1967, p. 202.

10. Parfeni, C., Literatura în şcoală, Bucureşti, EDP, 1977, p. 72.

CAPITOLUL VI. RECEPTAREA LITERATURII ÎN ŞCOALĂ

6.1. Principiile de ghidare a didacticii speciale ( Metodica predăriilimbii şi literaturii)

6.2 Importanţa şi locul disciplinei Literatura română în scoală

Obiective:

După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:

- să identifice principiile de ghidare a metodicii predării limbii şi

literaturii;

- să definească importanţa şi locul disciplinei Literatura românăîn scoală;

- să identifice obiectivele generale ale receptării literaturii în şcoală;

- să distingă cerinţele speciale privind receptarea literaturii înscoală.

 Literatura română constituie cel de-al doilea mare compartimental disciplinei pedagogico-didactice numite metodica studierii limbii şiliteraturii – o didactică specială, cu aplicabilitate asupra a douădemersuri esenţiale de investigare a realităţii, cu profiluri distincte: unulcu evident caracter ştiinţific, lingvistica (demers care operează învirtutea unor legi precise şi cu metode adecvate), şi unul care aparţine

domeniului artei, unde legităţile nu mai sunt atât de precise, pentru căaici cunoaşterea se înfăptuieşte prin căi şi mijloace cu totul specifice,printre care intuiţia artistică deţine un rol esenţial, iar textualizareaacesteia se realizează printr-un limbaj propriu, prin excelenţă conotativşi, ca atare, pretabil la multiple interpretări.

6.1 Principiile de ghidare a didacticii speciale. În consecinţă,obiectul investigării didactico-metodice a acestui al doilea domeniu de

Page 49: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 49/83

96

cunoaştere, în viziune modernă, este literatura ca ramură a artei,precizare extrem de importantă, pentru procesul restructurării însuşirii decătre elevi a specificului artei, în general, şi al literaturii, în special. În

 învăţământul preuniversitar, prin obiectul literatura română nu „istorialiteraturii” trebuie să se înţeleagă, cum s-a înţeles, în învăţământultradiţional (viziune reperabilă însă chiar în programele şcolare noi, încurs de elaborare), ci literatura română ca artă, un continuu proces dedezvoltare, ca viziune şi ca limbaj artistic. în acest context problematic,apare, firesc, întrebarea: Cu ce trebuie să se ocupe metodica abordăriiliteraturii în şcoală: cu „predarea” sau cu „receptarea” literaturii ?Răspunsul nostru categoric este că, literatura fiind artă , metodicamodernă a cunoaşterii ei nu „predarea” ei trebuie să o urmărească (ceeace ar fi un nonsens), ci „receptarea” ei, ceea ce înseamnă cu totulaltceva. Prin „predare” se înţelege, în general, emiterea de informaţiidespre o anume realitate, proces în care emiţătorul deţine un rol activ, iar

cel ce ascultă, unul pasiv, crezându-1 pe cuvânt pe cel dintâi. Or, cum s-ar putea vorbi de „predare”, în cazul unei partituri muzicale, al unuitablou sau, în ceea ce ne interesează., aici, în mod deosebit, al uneipoezii, al unei drame , care implică universuri imaginare, fictive, menitesă sensibilizeze cititorul, să-i stimuleze imaginaţia, pentru a-1 proiecta înaceste universuri ficţionale? În nici un fel! Pentru că, în cazul „predării”unei opere literare, este, de fapt, vorba despre transmiterea unor impresiisau judecăţi critice ale emiţătorului.

Pe de altă parte, studiul literaturii aduce o contribuţie substanţialăla realizarea educaţiei multilaterale a elevilor, contribuind la cultivarea

gândirii, a orizontului intelectual şi cultural al acestora, la formareaconcepţiei despre lume şi viaţă.

Unul din obiectivele principale ale studiului literaturii la acestnivel este sensibilizarea elevilor faţă de frumosul literar, formarea lor cacititori de literatură, dezvoltarea motivaţiilor şi înclinaţiilor pentrulectură, cultivarea gustului estetic, a discernământului critic, a judecăţiide valoare. Toate acestea se realizează dacă elevul va fi sensibilizat prin

97

forţa de sugestie a limbajului poetic al operelor literare şi nu numai princomentariul profesorului pe marginea acestora. Totodată, ”trăirea”emoţional-reflexivă a universului operei de către elevi e singura cale deeducaţie morală a lor. Antrenarea în dezbateri, pentru confirmarea sauinfirmarea unor teze, stimularea discuţiilor controversate între elevi,

 înlăturarea oricăror inhibiţii ţinând de autoritatea profesorului, deconformism sau de raporturile competitive dintre elevi sunt factori carepun în centrul receptării operei literare personalitatea elevului,condiţionându-i dezvoltarea, împlinirea.

Pentru realizarea acestor obiective complexe profesorul nu trebuiesă uite că literatura nu se predă. ”Pot fi descrise însă structura operei şiregulile de funcţionare ale întregului. Profesorul poate deci să-i înarmezepe elevi cu o anumită metodologie, care, bazându-se pe înţelegereaoperei ca organism complex structurat, să permită în practică apropiereaadecvată a textului, bazat pe respectul pentru normele specifice ce-l

guvernează.” (V. Goia)Prin limbajul ei conotativ, literatura favorizează lecturile(rezonanţe, interpretări) multiple, în funcţie de gradul receptivităţiiliterar-artistice a cititorilor. Ca atare, o metodică modernă a însuşiriilimbajului specific al literaturii trebuie să se preocupe de procesulreceptării artistice a operelor, de metodele, procedeele şi mijloacelespecifice ale” acestui proces, de înlesnirea contactului direct al elevuluicu opera literară.

O asemenea didactică specială ar trebui ca, plecând de la statutulartistic al literaturii, să se ghideze după anumite principii , pe care am

dori să le menţionăm, pe scurt.a. Transfigurând  realitatea, printr-un demers sui generis,

impregnat de o intensă participare emoţională, fenomenul literar se impune a fi înţeles ca expresie a creativităţii omului şi

raportat permanent la artele conexe.

b. Apărând într-un context de determinări (istorico-sociale,filosofice, culturale), f enomenul literar trebuie raportat la

î j ă il î ă d fă ă i i

Page 50: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 50/83

98

împrejurările în care, a apărut, dar fără excese istoriste,sociologizante etc., ci într-o viziune deschisă interpretărilor 

nuanţate.

c. Opera literară (poezia, în special) fiind o „tipicitatecaracteristică polisemă”, spre deosebire de ştiinţă în general,

care e o „tipicitate caracteristică univocă”, trebuie receptatădirect de către elevi, fiecare operă pretându-se la o lectură particulară, în funcţie de trăsăturile sale intrinsece. Folosind unlimbaj specific (inefabil, ambiguu, sugestiv, muzical, nelimitatcreativ, imprevizibil, afectiv, deschis, alogic, netraductibil),opera literară solicită implicarea permanentă a receptivităţiielevilor în comentarea ei, cu deschidere specială spre analiza

stilului (expresivităţii)limbajului ei.

d. Opera literară reprezentând o structură specifică, a căreiexistenţă estetică se înfiripă in act (adică în contactul direct cu o

subiectivitate receptoare), se impune ca, în acest act deidentificare şi de interpretare a elementelor ei structurale, să seîmbine, diferenţiat, în funcţie de particularităţile individuale şide vârstă ale elevilor şi de individualitatea operei, diverse

 perspective de lectură.

e. Prin natura sa artistică, opera literară are un caracterautofuncţional , „scopul” ei fiind unul estetic, ceea ce impuneimperativul evitării transformării comentariului ei în

consideraţii istorice propriu-zise, sociologice, moralizatoare,cum, în mod eronat, se mai procedează încă, atât în unelemanuale, cât şi în discuţiile purtate cu elevii în clasă.

99

6.2 Importanţa şi locul disciplinei literatura română în scoală

Importanţa acestei „discipline” şcolare reiese din specificitateaartistică a ei, schiţată, sumar, mai înainte, prin care realizareaobiectivelor generale instructive, educativ-formative ale învăţământuluise poate înfăptui, pe calea sensibilizării elevilor. Prin intermediul

modelelor de artă literară oferite spre receptare, obiectul acestaacţionează direct asupra sensibilităţii şi, implicit, conştiinţei lor,inoculându-le cunoştinţe, idei, sentimente şi modelându-le atitudini,comportamente umane.

De importanţa educativă deosebită a disciplinei depinde şi loculpe care ea îl are în planurile de învăţământ. În toate ciclurile de

 învăţământ şi în toate clasele, indiferent de profilul şcolilor, literaturaromână este prezentă, în diferite grade de relevanţă. În ciclul gimnazial,ea este reprezentată prin multe opere aparţinând diferitelor genuri şispecii, receptarea lor fiind, în noile manuale alternative, strâns împletităcu studierea limbii române. În ciclul liceal, literatura este şi va trebui săfie bine reprezentată, iar receptarea ei va trebui să iasă din limitele unorcriterii extraestetice (istoriste, sociologizante, moralizante etc.), operantesub diverse forme, în vechile manuale.

Obiectivele generale ale receptării literaturii în şcoalăStudiul literaturii în şcoală aduce o contribuţie substanţială la

realizarea educaţiei multilaterale, contribuind la cultivarea gândirii, aorizontului intelectual şi cultural al acestora, la formarea concepţiei

despre lume şi viaţă. Se impune să precizăm că obiectivele cunoaşteriiliteraturii române ca proces didactic desfăşurat într-o viziune modernă , în şcoala de cultură generală, sunt formarea interesului elevilor pentrulectura textelor literare şi, pe această cale, modelarea gustului lor estetic.Indiscutabil că, în obiectivul acesta general, se includ şi alte obiective,precum: cultivarea gândirii, a imaginaţiei (îndeosebi a celei creatoare), aspiritului de observaţie, a exprimării, cât şi educarea unor sentimentedeosebite, precum cele morale (solidaritatea umană, ataşamentul faţă de

ceea ce înseamnă ade ăr l binele şi fr mos l fa ă de loc l în care ne adec at de a le asig ra n ori ont c lt ral care să

Page 51: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 51/83

100

ceea ce înseamnă adevărul, binele şi frumosul, faţă de locul în care ne-am ivit în lume: familie, sat, oraş, ţara natală), cât şi formarea uneiconduite civilizate în societate. Nu trebuie uitat însă ceea ce esteprioritar: finalitatea principală a procesului de receptare a literaturii înşcoală rămâne aceea de a forma din elevi cititori de literatură, îndevenire oameni cu deprinderea de a citi, zilnic, ceva interesant, capabilde a adopta o poziţie personală faţă de lecturile lor.

Cerinţe speciale privind receptarea literaturii în scoală

Din natura specifică a disciplinei reies câteva cerinţe de ordindidactic, care trebuie permanent avute în vedere în desfăşurareaprocesului cunoaşterii operelor literare, în context şcolar:

a. Textele literar-artistice şi comentarea lor în şcoală impun înţelegerea faptului că ele devin mijloace pentru formareaelevilor ca cititori avizaţi de literatură, cu alte cuvinte,

pentru cultivarea receptivităţii lor literare, ceea ce mai înseamnă şi abandonarea practicii de a pune accentul peexcesul de informaţii istorico-literare, bibliografice,istorice, sociale etc.

b. Se impune ca elevii să fie permanent puşi în contactuldirect cu operele, să fie stimulată, pe această cale,sensibilitatea lor, ceea ce presupune abandonareaobiceiului de a transmite observaţiile critice ale altoradespre operele în cauză.

c. Tot din natura specific artistică a disciplinei reiese cerinţa

ca profesorul să devină din transmiţător de informaţii(istorico-literare, critice etc.) un ghid priceput, care săconducă elevii în înţelegerea limbajului literar. De aicidecurge obligaţia de a veghea la formarea şi consolidareadeprinderilor elevilor de a citi (curent, conştient şi, maiales, expresiv) , de a-şi exprima impresiile de lectură într-ovorbire şi scriere corecte, de a-şi însuşi un limbaj critic

101

adecvat, de a le asigura un orizont cultural care să înlesnească surprinderea intenţionalităţilor virtuale aleoperelor.

d. Profesorului de literatură i se cere să nu uite niciodată căliteratura este unul din obiectele chemate să contribuie larealizarea educaţiei estetice a elevilor, alături de alteobiecte, precum muzica, desenul (încă insuficientreprezentate în planurile de învăţământ ale unor cicluri,precum cel gimnazial, dar, mai ales, cel liceal). Cerinţaaceasta înseamnă ca profesorul, bazându-se pe virtuţileestetice ale textelor literare, să se preocupe de dezvoltareagustului pentru  frumosul artistic (deci să nu neglijezeraportarea – de câte ori este cazul – operei literare laopere din alte domenii ale artei – muzică, pictură,sculptură, arhitectură, cinema) pentru frumosul din natură,

din relaţiile interumane, să aibă în atenţie cristalizareacriteriilor de apreciere a valorilor literar-artistice.e. Cerinţele menţionate nu pot fi respectate fără ca

profesorul de literatură să fie el însuşi un cititor avizat deliteratură, capabil de reacţii şi interpretări personale alefenomenelor literare şi în măsură să accesibilizezepătrunderea elevilor în mecanismele intrinsece aletextelor literare.

 Bibliografie:1. Pâslaru, V. Construcţie şi dezvoltare curriculară.

Chişinău, 20052. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii

române în şcoală. Iaşi, 19993.Academia Română. Gramatica limbii române, vol. I, II,

ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Academiei, 1963.

4 Alexandrescu Sorin Simbol şi simbolizare” în vol Pe parcursul claselor şcolii primare procesul de studiere a

Page 52: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 52/83

102

4.Alexandrescu, Sorin, „Simbol şi simbolizare , în vol.

Studii de poetică şi stilistică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1975.

5. Bagdasar, Radu. Critică şi cibernetică. Bucureşti:

Editura Univers, 1983.

CAPITOLUL VII. STUDIUL LITERATURII ÎN CLASELEGIMNAZIALE

7.1. Etapele studiului literaturii în şcoală7.2. Modalităţi de abordare a studiului textului literar în clasele gimnaziale7.3. Modelul structural al studiului literaturii în clasele

gimnazialeObiective:

După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:

- să identifice etapele studiului literaturii în şcoală;

- să determine modalităţile de abordare a studiului textuluiliterar în clasele gimnaziale;

- să explice modelul structural al studiului literaturii înclasele gimnaziale.

7.1.Etapele studiului literaturii în şcoală

Studiul literaturii în şcoală este un proces complex care începe cu însuşirea instrumentarului tehnic al lecturii, continuă cu formareacapacităţii de a recepta complex opera literară, de a o comenta şiinterpreta, urmărind în final formarea gustului estetic.

Obiectivul final al studiului literaturii în şcoală este acela de aforma din elevi cititori de literatură, oameni cu deprinderea de a citipermanent, capabili să recepteze mesajele transmise de operele literalecitite şi să adopte o atitudine personală faţă de lecturile lor.

103

Pe parcursul claselor şcolii primare, procesul de studiere aliteraturii cunoaşte mai multe etape, fiecare vizând obiective comune şispecifice.

a. Etapa citirii explicative, corespunzătoare claselor şcoliiprimare, are ca obiective însuşirea instrumentarului tehnic al lecturii(sunet, literă, cuvânt, enunţ, text etc.), formarea deprinderilor de lecturăcorectă, curentă şi expresivă, îmbogăţirea vocabularului şi exprimăriielevilor. Materialul de studiu este oferit de cartea de citire, care cuprindetexte de mică întindere eu conţinut literar dar şi ştiinţific (istoric,geografic, cunoştinţe despre natură etc.). Modalitatea principală destudiere a textelor este citirea explicativă. Tot acum se pun bazeledeprinderilor de a extrage ideile dintr-un text, de a ”rezuma” conţinutulunor texte diverse, de a expune logic, succesiv (oral sau în scris) faptenarate în texte sau întâmplări trăite. Se urmăreşte totodată sensibilizareaelevilor la frumosul exprimat de operele literare, mai ales prin studiul

poeziilor lirice, şi formarea gustului pentru literatură.b. Etapa lecturii literare este corespunzătoare studiuluiliteraturii în clasele gimnaziale. Esenţial pentru această etapă este faptulcă manualele şcolare cuprind numai texte (lecturi) aparţinând literaturiiartistice, selectate pe baza unor criterii multiple: valoare literară, valoareeducativ-formativă, posibilităţi de reliefare pe baza lor a unor noţiuni deliteratură şi teorie literara, accesibilitate etc., toate vizând realizareaobiectivelor formative ale studiului. Textele, cu o tematică diversă, suntfie opere integrale (schiţe, povestiri, fabule, doine, balade etc.), fiefragmente, selecţia fiind făcută cu precădere din literatura română. În

această perioadă se pun bazele perceperii operei literare ca formăspecifică de reflectare a realităţii, se însuşesc elementele necesarecomentării şi analizei operelor literare în funcţie de gen, specie etc., se

 îmbogăţesc vocabularul şi exprimarea elevilor, se lărgeşte experienţa deviaţa cu ajutorul literaturii şi, invers, experienţa de viaţă acumulată înaceasta perioadă permite receptarea mai aprofundată a operelor literare.Ceea ce caracterizează această perioadă este trecerea de la receptarea

textului ca mijloc de comunicare la receptarea literaturii ca modalitate comentariului literar sugerând caracterul procesual al activită ii de

Page 53: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 53/83

104

textului ca mijloc de comunicare la receptarea literaturii ca modalitatespecifică de comunicare (comunicare literară), la receptarea estetică aliteraturii.

c. Studiul noţiunilor de teorie literară şi de literatură nuconstituie în această perioadă o etapă distinctă. Noţiunile respective sestudiază în clasele gimnaziale în strânsă legătură cu studiul textuluiliterar. Dintre noţiunile care se studiază în această perioadă menţionăm:opera literară şi opera ştiinţifică; opera narativă, lirică, dramatică,modurile de expunere, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă,structura operei, momentele subiectului, unele specii literare (schiţa,nuvela, romanul, opera dramatică, poemul, balada etc.), figuri de stil(epitetul, comparaţia, personificarea, metafora etc.), noţiuni de metrică şiprozodie.

Noţiunile de teorie literară sunt reluate şi studiate sistematic la începutul primei clase de liceu, urmând să fie apoi aprofundate paralel

cu studiul unor opere reprezentative ale literaturii române (ex. noţiuneade nuvela se completează cu noţiunea de nuvelă romantică, realistă,psihologică, naturalista, fantastică).

d. Etapa studierii literaturii române în dezvoltarea ei istoricăcorespunde studiului literaturii române în clasele liceale şi urmăreştecunoaşterea scriitorilor şi a operelor reprezentative ale literaturii române.Studiul literaturii române se încheie cu unele sinteze menite săevidenţieze evoluţia şi personalitatea literaturii române şi s-o încadreze

 în literatura universala. Modalităţile de abordare a studiului la acest nivelsunt: comentariul literar, caracterizarea generală, analiza literară sau

sinteza.7.2.Modalităţi de abordare a studiului textului literar în clasele

 gimnazialeModalităţile de apropiere a elevilor de textul literar în clasele

gimnaziale sunt diferite în funcţie de particularităţile de vârstă, deexperienţa de viaţă şi de lectura elevilor, precum şi de specificul fiecăruitext literar. De aceea ni se pare nimerita vorbi de nivele ale

105

comentariului literar, sugerând caracterul procesual al activităţii dereceptare a literaturii în şcoală, receptare care presupune ca obiectiv nunumai formarea consumatorului obişnuit de lucrătură, un cititor capabilsă se entuziasmeze, să exclame, să refuze categoric şi în afara calcululuistrategic, un cititor pasionat si totuşi avertizat prin lecturi, asociaţii, şimeditaţii asupra unor texte, ci şi obiective educativ - formative complexe(de la descoperirea mesajului şi structurii artistice a operei la formareade cititori avizaţi de lectură şi de la înţelegerea ”lumii” operei literare, la

 încorporarea în propria personalitate a unor trăsături general-umaneetc.).

Activitatea de studiere a literaturii în şcoală este realizată prin:explicare de text, comentare şi interpretare de text sau prin analizăliterară.

Explicarea de text este identificată cu comentariul de text sau cuanaliza literară. Considerăm însă că în procesul de studiere a textului

literar explicaţia de text trebuie înţeleasă în două sensuri. În primul rând,ca o explicaţie de gradul I, care constituie un prim nivel al studiuluitextului. Ea constă în explicarea şi înţelegerea textului în literalitatea lui,aceasta presupunând contactul cu opera literară (fie prin lectura model aprofesorului, fie prin lectura prealabilă a textului de către elevi, lecturăcare asigură perceperea globală a textului supus investigaţiei), explicareacuvintelor şi expresiilor (fie de către profesor, fie de către elevi cuajutorul dicţionarelor). Ea constituie condiţia prealabilă a activităţii decomentare şi interpretare a textului. De altfel, această formă de activitateeste predominantă în clasele primare, când modalitatea principală de

studiere a textelor este lectura explicativă.În alt sens, întâlnit în special în studii franceze, explicarea de text

este egală cu analiza literară. Scopul unei astfel de explicaţii ar fi”descrierea a tot ce este în text şi numai ce este  în text”.

Comentariul şi interpretarea de text , privite din perspectivadidacticii, se constituie ca trepte ce urmează explicaţiei de gradul I. Acomenta un text literar înseamnă a-i dezvălui trăsăturile caracteristice

care fac ca acest text să fie literatură, adică mesaj exprimat într-o formă - interogarea surselor;

Page 54: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 54/83

106

care fac ca acest text să fie literatură, adică mesaj exprimat într o formăspecifică (specific ce ţine de un anumit cod, caracteristic artei literare îngeneral, având apartenenţă de gen, specie etc.). A comenta un text

 înseamnă a-i dezvălui atât elementele de text cât şi pe cele de subtext,precum şi mijloacele de exprimare a acestora, modul în care anumiteconţinuturi şi semnificaţii se transmit prin anumite forme şi modalităţide organizare a mesajului în cadrul discursului literar.

A comenta, privit prin prisma elevului ca receptor, presupune unexerciţiu vizând formarea viitorului cititor de literatură, exerciţiu careduce la înţelegerea treptată a specificului operei literare. Aceastapresupune libertatea de a căuta şi descoperi acest specific, de a-ţiexprima opiniile. Evident, este necesară o îndrumare, o dirijare care sănu fie rigidă, să nu presupună aplicarea unui şablon, a unui ”pat allui Procust”, pentru fiecare text supus investigaţiei. Nu este însă vorbade o relativizare a interpretării, de o "critică impresionistă" bazată pe

gustul de circumstanţă al elevului sau profesorului.Tocmai de aceea, autorii care au abordat aspectele studiului textuluiliterar în şcoală au încercat să stabilească şi unele repere. Astfel, GustavLanson propunea următorul algoritm:

- geneza operei, locul ei în opera autorului şi înepocă; citirea model;

- semnalarea problemei de bază, a trăsăturii caracteristice atextului;

- stabilirea compoziţiei operei;- analiza amănunţită a operei în formă lineară;

- sinteza, valoarea operei.După H. Hatzfeld, care situează interpretarea de text (comentariul)

sub semnul criticii stilistice, ”temele” propuse de Lanson sunt valabiledoar atunci când ne referim la cadrul exterior al textului, pentru aceastapropunând:

- delimitarea sau localizarea textului în cadrul operei din care esteextras; încercarea de înţelegere generală a textului;

107

interogarea surselor;

- cercetarea structurii textului (metrica, prozodia);

- analiza stilistică propriu-zisă.C. Parfene, abordând problema studierii literal urii în şcoală din

perspectivă structuralistă, preluând sugestii din studiile de acest tip,propune ”planuri” diferite pentru comentarea operelor în funcţie degenul literar căruia îi aparţin. Astfel, pentru operele lirice propune:adecvarea formei la conţinut; forţa expresivă a imaginilor; armonia şimuzicalitatea versurilor.

Pentru textele epice: caracterul actual şi în acelaşi timp general-uman ai temei; organizarea materialului; viabilitatea personajelor; esenţaşi caracterul conflictului; limba şi stilul autorului.

Pentru operele dramatice: respectarea condiţiilor scenice;concentrarea şi conflictul dramatic; prioritatea conflictului.

Privind comentariul literar din perspectiva comentariilor făcute de

către elevi la examenul de bacalaureat, un profesor francez (P. Cuenat)constata existenţa ă patru tipuri de comentarii: a) comentariul prinparafrazare (transpunere fără interes şi stângaci a textului autorului); b)comentariul ”în jurul textului”, care nu exclude exprimarea originală aunor judecăţi de valoare; c) comentariul tematic (când profesorul le-aindicat aspectele pe care să le surprindă); d) comentariul compozit.

Ceea ce ni se pare demn de subliniat este faptul că un comentariunu trebuie să parcurgă în mod obligatoriu toate relaţiile sau niveleleoperei supuse investigaţiei ci, în funcţie de clasă, de specificul textului,profesorul va canaliza discuţia asupra aspectelor semnificative, relevante

ale textului. Tehnica este comparabilă cu aceea a utilizării reflectoarelor în timpul unui spectacol. Unghiul de ”luminare” trebuie să fie celadecvat operei şi viziunii profesorului asupra posibilităţilor înfăptuiriicomentariului, profesorul având rolul de regizor. Ni se pare demn desubliniat faptul că în interpretarea dec text nu trebuie eliminatecomentariile extraliterare pe care o operă le poale provoca pentru că

literatura este, dintre toate artele, cea mai indicată pentru o abordare În analiza operei (a unui text literar) se urmăreşte: nivelul

Page 55: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 55/83

108

, , pinterdisciplinară, pentru educaţia multilaterală a elevilor.

Un comentariu eficient este cel care acordă prioritate textului,specificului său, cel care permanentizează dialogul şi apelează lagândirea liberă şi la imaginaţia creatoare a elevilor. Aceştia descoperă pecont propriu şi prin modalităţi didactice variate, ca urmare a lecturii

integrale, semnificaţiile unor fragmente de text, pentru a se ridica laconcluzii asupra întregii opere.

Aşadar, comentariul literar urmează explicarea de text şipregăteşte pe elevi pentru analize literare complexe. El presupunedescoperirea sensurilor si semnificaţiilor operei la nivelul diverselorstraiuri ale acesteia. Astfel, la nivel lexical, comentariul de textpresupune descoperirea sensurilor primare şi secundare ale cuvintelor, asensurilor figurate, identificarea relaţiilor sintactico-morfologice dintrecuvinte, alegerea (selecţia) cuvintelor, a unor anumite sensuri ale

acestora etc.Interpretarea textului presupune, credem, comentarea lui înlumina unei anumite concepţii etice şi estetice, influenţând astfelprocesul de formare moral-cetăţenească a tinerei generaţii. Interpretareaeste inculcată, concrescută din comentariu şi nu apare ca adaos. Nivelulcomentariului şi interpretarea diferă în funcţie de clasă, de experienţa deviaţă şi lectura elevilor, de însuşirea noţiunilor de literatură şi teorieliterară etc.

 Analiza literară îmbracă posibilităţi practic nelimitate de abordarea operei literare. Aceste posibilităţi pot fi definite şi grupate pe baza

răspunsului a următoarele întrebări:a. Ce se urmăreşte în analiză ?b. În ce corelaţie ?c. Cu ce tehnică ?d. Cu ce scop ?

109

p ( ) şexpresiei lingvistice, nivelul compoziţiei, nivelul realităţii sau nivelulvalenţelor.

Corelaţiile operei pot fi evidenţiate cu ajutorul unor metodespecifice. Aceste corelaţii şi metode sunt:

Corelaţii ale operei Metode de abordare

- operă-autor- opera şi sursele ei- opera şi textul

- operă şi cititor- opera şi alte opere- opera şi alte literaturi- opera şi alte tipuri de opere- opera şi cultura

- opera şi ideologia, opera şi

societatea

- opera şi alte sisteme de semne

- opera şi alte forme decunoaştere

- opera şi alte forme decomunicare

. - opera şi alte sisteme de valori

opera şi valorile estetice

- metoda biografică, de psihologiacreaţiei, de sociologia creaţiei- metoda filozofică- metoda textologică- de psihologie şi sociologie aefectului

- critica literară, istoriagustului literar

- istoria literaturii, stilistică

- istoria literaturii, istoriastilului- comparativă

- teoria genurilor literare,sociologia

- semiotica

- gnoseologia

- informatica

- axiologia

- estetica

După tehnica analizei, deosebim: analiza parţială şi calitativă,

analiza tradiţională, structurală, semiotică, stilistică etc.După scopul analizei, se disting: descrierea operei, interpretarea

 şi aprecierea ei.

7.3. Modelul structural al studiului literaturii în clasele gimnaziale atenţia şi afectivitatea elevilor au fost focalizate spre text. O abordare

Page 56: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 56/83

110

Pentru a realiza procesul de receptare a textului literar în claselegimnaziale se impune ca, înainte contactului cu textul prin lectură, să fiecunoscute unele date, să fie reactualizate unele stări emotive care săpermită receptarea textului.

Studiul textului trebuie să fie completat cu o serie de activităţi

complementare(numite şi conexe). Modelul structural al studiuluiliteraturii în clasele gimnaziale cuprinde:

Activitateapregătitoare

Studiul intrinsec altextului

Activităţiconexe(complementare)

pregătirea tematic-afectivă:- încadrare tematică,- date despre autor,

- încadrareafragmentului în operă,situarea în timp aopereiexplicarea cuvintelorcare împiedicăreceptarea

lectura-modelconversaţia deorientarelectura pe fragmente

şi explicareacuvintelor şiexpresiilorelaborarea planurilorde textcaracterizareapersonajelorstudiul mijloacelorde realizarestudiul noţiunilor de

teorie literară

exerciţii derecitareexerciţii lexicalereproducerea

conţinuturilortextelorcompunerileactivitatea încercuri

 Activităţile pregătitoare au menirea sa pregătească elevii pentrureceptarea textului, să creeze acele condiţii favorizante pentru receptare.Opera literară (textul literar) nu se percepe secvenţial, ci global, prinlectura integrală a ei. La clasă acest contact nu se realizează deplin decâtdacă, înainte de lectură, a fost creat climatul necesar receptării, dacă

111

directă. de tipul:  Astăzi vom citi textul... nu-i mobilizează pe elevi.Pregătirea pentru receptare se realizează prin:

a. pregătirea tematico – afectivă, care cuprinde:- stabilirea unei legături între experienţa de viaţă şi trăirile elevilorşi textul studiat (la texte ca  Domnul Trandafir de M. Sadoveanu,

 Amintiri din copilărie de I. Creangă);- comunicarea de informaţii (sau reactualizarea cunoştinţelor)

istorice, biografice sau bibliografice (la texte ca: Mircea cel Mere şisolii de D. Bolintineanu, Sobieski şi românii de C. Negruzzi);

- referiri la epoca în care a fost scrisă şi la intenţiile autorului(înScrisoarea III de M. Eminescu, Dan, Căpitan de plai de V.Alecsandri etc.)

b. pregătirea pentru receptarea textului sub aspectul vocabularului seface prin explicarea prealabilă a cuvintelor care ar bloca receptarea

datorită neînţelegerii textuale.Studiul intrinsec al textului cuprinde ansamblul activităţilor

vizând înţelegerea şi receptarea complexă a textului literar. Lectura model. La nivelul claselor gimnaziale contactul cu

operele literare (sau fragmentele) studiate se realizează, de obicei, prinlectura model. Denumită uneori şi ”citire expresivă”, lectura modelreprezintă un punct nodal în receptarea textului, constituind momentulde fuziune afectivă cu opera. Elevii din clasele gimnaziale sunt mai uşorde determinat să se identifice, prin sensibilitate, cu nuanţele textului,chiar înainte de a putea să definească şi să explice ceea ce simt.

Crearea cadrului adecvat prin lectură constituie premisa activităţiide analiză şi interpretare, de percepere raţională a textului şi asemnificaţiilor sale. Dată fiind importanţa acestei activităţi, lecturamodel este efectuată, de obicei, de către profesor care, se presupune,ştie ce vrea să reliefeze prin lectură. În cazul unor înregistrări adecvate,lectura model poate fi înlocuită cu lectura înregistrată pe disc, bandă

magnetică, bandă video etc. Discul sau banda sunt indispensabile în prin tăceri; emoţia se poate trăda prin mimica facială a vorbitorului, prin

Page 57: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 57/83

112

cazul unor opere dramatice.Citind demonstrativ, nuanţat, cu expresivitate uşor accentuată, dar

fără exagerări, profesorul va reuşi să creeze atmosfera, tonalitateaafectivă necesară receptării textului. Lectura model trebuie adecvatăspecificului textului, în funcţie de aceasta stabilindu-se tonul

fundamental, pauzele, părţile (ideile sau sentimentele) ce trebuieaccentuate etc. De aceea, privită din unghiul de vedere al profesorului,lectura model trebuie pregătită în prealabil atât sub aspectul înţelegeriitextului, cât şi al exersării lecturii. Căci există o artă de a citi, artă pecare profesorul trebuie să o stăpânească pentru a-i apropia pe elevi deliteratură şi pentru a-i iniţia în tehnica lecturii expresive. Fără a trataproblemele pregătirii unei lecturi expresive, ţinem să subliniem faptul căprofesorul de literatură are nevoie în pregătirea sa pentru profesie şi de

 însuşirea unor elemente ale artei teatrale (dicţie, ţ inută, ritm al vorbirii,pauze, accentuarea cuvintelor etc.).

Treptat, în clasele superioare ale gimnaziului (în cazul textelor demare întindere sau al fragmentelor din nuvele sau romane) profesorul seva baza pe lectura prealabilă efectuată de către elevi acasă. În acest cazlocul lecturii va fi luat de ”rezumarea” textului ”ca poveste”, combinatăcu lectura selectivă a unor fragmente, lectură efectuată atât de cătreprofesor, cât şi de către elevi.

Operele lirice vor fi citite obligatoriu integral, sub forma lecturiimodel, în cazul acestora crearea atmosferei fiind o condiţie esenţială areceptării.

În procesul de studiere a textului literar, perceperea iniţială aoperei ca unitate indivizibilă, ca ordine globală reprezintă o condiţie şiun rezultat al percepţiei estetice dublată de o rezonanţă interioară, departiciparea afectivă la textul literar, la lumea operei. De aceea, lecturamodel are un rol hotărâtor. ”Discursul liric” poate primi prin lectură uncomentariu emotiv continuu prin inflexiunile glasului, accentele caresubliniază cuvintele importante, ritmul încet sau rapid al vorbirii, până şi

113

gesturile, atitudinile sale etc.Citirea artistică şi recitarea urmăresc să comunice o operă literară

 în formele unei interpretări mai bune, mai adecvate, mai expresive decâtaceea la care poate ajunge cititorul solitar şi acela care nu cultivăveleităţi artistice , oferind totodată un model de lectură şi recitare.

O tendinţă care trebuie evitată este aceea de a privi citireaexpresivă caun scop în sine, în sensul că profesorul se declară mulţumitdacă elevul reproduce lectura sa (sau se apropie de aceasta). O asemenea

 înţelegere a rolului lecturii este eronată căci lectura nu constituie un scop în sine ci un mijloc, un indiciu al receptării, o dovadă că elevii au sesizatvalorile specifice textului. Profesorul de literatură trebuie să ţină seamade faptul că ”de atenţia acordată respiraţiei în punctuaţie (sprijinindcitirea corectă), până la atenţia nuanţării expresive a lecturii, carereprezintă o mărturie a lecturii inteligente şi sensibile, este de fapt undrum lung, care materializează într-un fel însăşi evoluţia elevilor peplanul educaţiei estetice”(Bianca Bratu).

Conversaţia de orientare realizează, imediat după lectură, feed-back-ul, informându-1 pe profesor despre modul în care elevii au urmăritlectura, au desprins firul narativ al unei povestiri, structura logic-cauzalăa textului, sentimentele pe care li le-a trezit. Este de scurtă durată,urmărind doar obiectivele menţionate. Astfel, după lectura model apoeziei  Dăscăliţa de O. Goga, se poate realiza feed-back-ul prinrăspunsul la următoarele întrebări: Spre ce figură din viaţa satului îşi

 îndreaptă poetul gândul ? Care sunt momentele din viaţa satului în care

poetul surprinde chipul dăscăliţei ? Ce sentimente (trăiri) ţi-a produspoezia ?

 Lectura pe fragmente şi explicarea cuvintelor necunoscute.Lectura pe fragmente (unităţi logice) se efectuează de către elevii care audeprinderi de lectură corectă şi expresivă (nu are rol de exerciţiu delectură recuperatore pentru elevii slabi). Efectuarea ei impune caactivitate prealabilă identificarea unităţilor logice (unităţilor

contextuale). Aceasta se face de la început, motivat, de către profesor, Planul de text. Elaborarea planului unei lucrări citite este o

Page 58: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 58/83

114

apoi de către profesor şi elevi, pentru ca, în final, elevii să fie ei înşişicapabili să desprindă aceste unităţi. Pentru uşurarea acestei activităţi seiau în considerare înţelesul şi structurile grafice ale textului.

 Aplicarea cuvintelor necunoscute este o componentă a studiuluitextului literar , fără clarificarea sensului propriu şi figurat al termenilor

şi expresiilor nefiind posibilă comentarea sau analiza literară. Aceastăactivitate constituie un prilej de a îmbogăţi vocabularul şi implicit sferade cunoştinţe şi reprezentări ale elevilor. În explicarea cuvintelor şiexpresiilor necunoscute trebuie să se ţină scama de câţiva factori:numărul şi importanţa lor pentru înţelegerea textului; activizarea elevilor

 în procesul de explicare (prin utilizarea dicţionarelor etc.); introducereacuvintelor şi expresiilor în vocabularul activ al elevilor; înţelegereavalenţelor expresive ale cuvintelor şi expresiilor în context, a funcţieiconotative a limbajului.

În funcţie de numărul şi importanţa cuvintelor necunoscute încadrul textului , acestea se explică fie în cadrul activităţilor pregătitoare,fie ca urmare lecturii pe fragmente. E important ca aceste cuvinte să fienotate pe tablă de profesor şi în caiete de către elevi pentru ca aceştiadin urmă să le perceapă grafic şi auditiv. Explicaţiile se dau fie de cătreprofesor, fie de către elevi, cu ajutorul dicţionarelor, al glosarelor etc.

Introducerea cuvintelor şi expresiilor în vocabularul activ alelevilor presupune organizarea unor exerciţii adecvate care să-istimuleze pe aceştia în construirea de texte cu cuvintele şi expresiile nou

 învăţate. Este necesară însă o tratare diferenţiată a cuvintelor şi

expresiilor, în funcţie de locul lor în vocabularul limbii române. Înexplicarea cuvintelor necunoscute este necesar să se ţină seama de faptulvaloarea denotativă a vocabularului nu are o realitate independentă devaloarea lui conotativă dată de context, de faptul că vocabularul, nu neinteresează în studiul textului literar decât în măsura în care poate ajutala înţelegerea literară a textului.

115

preocupare avută în vedere atât de omul de ştiinţă, cât şi de scriitor.Dacă în cazul cercetătorului, planul cuprinde ”etapele cercetării, ideilemari cuprinse în lucrare, urmând ca în cadrul redactării "orice afirmaţiesă fie solid argumentată, orice idee pusă în circulaţie să: fie ilustratăprintr-un număr suficient de exemple, în cazul operei literare, planul

compoziţional, mărturisit sau nemărturisit, dar implicat în elaborareatextului, permite scriitorului structureze materialul literar cu tot ceea cecomportă el (situaţii, personaje, lexic etc.), într-o compoziţie, ţinândseama de un public cititor imaginar, în aşa fel încât să-l capteze şi să-limpresioneze.

Redactarea operei literare presupune atât ingeniozitatecompoziţională cât şi, mai ales, operaţii de modificare a limbajuluicomun, aşa încât imaginile construite să dea impresia individualului, aineditului, să provoace surpriza cititorului. ”Surpriza ne obligă să nedeschidem complet percepţiei, să ne situăm în întregime în ea, astfel

 încât aceasta să se producă în mod total ca o revărsare deplenitudine.”(C. Boussano)

Ca operaţie inversă, desprinderea de către profesor şi elevi aplanului operei literare reprezintă un exerciţiu cu implicaţii formativecomplexe. Astfel, desprinderea şi elaborarea planului unui text literarconstituie o cale de pătrundere în structura compoziţională intimă aoperei, o exersare a capacităţii elevilor de a citi cu atenţie, de a delimitaunităţile contextuale, de a observa înlănţuirea ”ideilor” în text, de aconcentra conţinutul fiecărei unităţi de context într-o formulare

adecvată. Elaborarea planului îi serveşte elevului drept ghid pentrureproducerea textului şi comentare. Totodată, planul textului îi oferăelevului ”modele” pentru structurarea propriei exprimări.

Nu trebuie să uităm însă că această operaţie se efectuează asupraunui text literar, că acesta nu cuprinde idei, în sensul pe care îl atribuimcurent acestei noţiuni, ci ”individualizează” un conţinut cu ajutorul arteilimbajului, într-o construcţie specifică, particulară care urmăreşte să

surprindă pe cititor. Elementele unicitate şi surpriză trebuie să le avemî d î ă i î l b l l i l i li A

Planul simpluD l T d fi d M S d

Page 59: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 59/83

116

 în vedere în permanenţă şi în elaborarea planului textului literar. Aceastadeoarece o şablonizare a tipului de plan, o inadecvare a acestuia la texteste de natură să împiedice receptarea.

În elaborarea planului trebuie să avem în vedere modul de tratarea temei (temelor) în opera literară. Referindu-se la acest aspect, Tzv.

Todorov evidenţia faptul că în operele literare se remarcă două tipuriprincipale de distribuire a elementelor tematice: a. legătura cauzală-temporală între momentele tematice introduse; b. concomitenţamaterialului expus sau o altă modalitate de succesiune a temelor, lipsităde o legătura cauzală a materialului expus, în primul caz avem de-a facecu o literatură fabulativă (nuvele, romane, poeme epice), in cel de-aldoilea cu o literatură nonfabulativă, descriptiva (poezia descriptivă şididactică, lirica, călătoriile etc.)

În funcţie de acest specific, planul de text se va diferenţia,adaptându-se totodată la fiecare text în parte. La nivelul claselorgimnaziale se utilizează mai multe feluri de planuri.

a) Planul simplu cuprinde ”ideile” principale din text, înordinea lor cauzală (în succesiunea lor). Secvenţele tematice astfel

 înlănţuite sunt concentrate, după lectura şi explicarea unităţilorcontextuale, într-o propoziţie enunţiativă sau într-un titlu. Alteori, cândcontextul o permite, sunt selectate din text acele enunţuri careconcentrează conţinutul fragmentului. Înlănţuirea acestora, ca urmare acomentării şi concentrării conţinutului unităţilor contextuale, alcătuieşte,

 în final, planul al textului..

Succesiunea operaţiilor în elaborarea planului este următoarea:- delimitarea unităţilor contextuale;- explicarea, succesiv, a fiecărei unităţi, cu elevii, ca urmare a

lecturii;- concentrarea conţinutului textului într-un enunţ (titlu sau

extragerea din text a citatului semnificativ)

117

 Domnul Trandafir de M. Sadoveanu

Enunţuri Citate

Revenit în târguşorul natal,scriitorul evocă nostalgia locurilorşi jocurilor din copilărie.

Nostalgia cea mai mare i-otrezesc locul şcolii unde a învăţatşi amintirea domnului Trandafir,

 învăţătorul.Cum arăta domnul Trandafir

şi cum îi învăţa el carte pe copii.Domnu Trandafir îi învăţa

carte pe copii din dragoste şi nu defrica „celor mari”.

Într-o zi, vin doi străini săviziteze şcoala.La cererea străinilor,

„domnu” face o lecţie frumoasă cucopiii.)

La plecare, domnu Trandafiraflă cu uimire că unul din străinieste inspector, iar celălalt,ministru.

Iubit de elevii săi, domnu

Trandafir a rămas pe loc, învăţător în satul său, până la moarte.

„Din ziua . . . pustiul acela !”

„Şi câte ... domnuTrandafir.”

„Era un om . . . ca într-obiserică.”

„Tu bagi de seamă . . . şiatât.”

„Acolo în colţul. . . ladomnu Trandafir.”

„Mă rog . . . orăşeniiaceia.”

„Îi pofteşte . . . a noastră ?”. . .

„Nu . . . un om.”

În funcţie de text şi de obiectivele urmărite profesorul va optapentru una din modalităţile de alcătuire a planului. Planul simpluurmăreşte să faciliteze reproducerea concisă a conţinutuluitextului(rezumarea).

b. Planul dezvoltat  (sau complex) urmăreşte să redea structurat t l i î d t li i â d î f id il i i l i l Bibli fi

Page 60: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 60/83

118

textului în detaliu, cuprinzând, în afara ideilor principale şi pe celesecundare care se subordonează acestora. Elaborarea acestui tip de planpermite evidenţierea modului în care se înlănţuie detaliile textuale,secvenţele tematice în structura de ansamblu a textului.

c. Planul care evidenţiază structura compoziţională a textului. Pe

baza planului simplu sau dezvoltat se pot evidenţia momentele generaleale structurii oricărei opere: introducere, cuprins, încheiere. Alteoriplanul poate evidenţia specificul construcţiei unei opere.

O altă formă de plan al compoziţiei este planul momentelorsubiectului. Bazându-se pe planul simplu sau dezvoltat, el evidenţiazămomentele subiectului unei opere narative sau dramatice: expoziţiunea, intriga,desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul.

Planul de text poate evidenţia şi felul în care modurile de expunere se împletesc în ”discursul” literar.

Planul de text şi studiul operelor lirice. O utilizare şablonardă a”planului de text” în studiul textului liric a dus la o reacţie negativă faţăde acesta. Se afirmă astfel că poeziile lirice (în afară de pastel) nu aunevoie de plan pentru a fi analizate. Planul ar distruge caracterul

emoţional al textului. Afirmaţia ni se pare a fi prea tranșantă. Lipsa unui

plan ar putea duce la o comentare sau analiză impresionistă a textului,neglijându-se faptul că elevii învaţă, dirijaţi de profesor, să-şi apropieopera lirică, iar activitatea de învăţare (de receptare a textului) trebuie săfie orientată, dirijată. Evident ea este valabilă dacă prin plan se înţelegeplan de idei.

Dacă privim însă planul ca un ghid în studiul textului, îndescifrarea structurii lui compoziţionale, permiţând totodată evidenţiereasensurilor, atunci el se justifică pentru orientarea elevilor în receptareaşi comentarea textului liric. În cazul operelor lirice, planul poateevidenţia structura şi înlănţuirea metaforelor-simbol, a ”cuvintelor-cheie”, a ”nucleelor poetice” şi modul de înlănţuire a lor, asemnificaţiilor pe care le degajă.

119

 Bibliografie:1. Pâslaru, V. Construcţie şi dezvoltare curriculară. Chişinău, 2005.2. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală.Iaşi, 1999.3. Goia, Vistian; Drăgătoiu, I. Metodica predării limbii şi literaturii

române. Cluj, E.D.R, 19954. Bărboi, Constanţa (coord.). Limba şi literatura română în liceu,Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 19835. Cerghit, Ioan. Metode de învăţământ. Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 19766. Cerghit, Ioan (coord.). Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă.Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19837. Draşoveanu, D. D., Zdrenghea. Analize gramaticale şi stilistice. ed. aII-a, Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1966.

CAPITOLULVIII. TEXTE ABORDABILE ÎN CADRULORELOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

8.1. Motivul literar şi prezenţa eului în poezia lirică8.2. Funcţiile textului narativ; caracteristicile textului narativ8.3. Caracteristici de organizare a textului descriptiv

Obiective:

După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:

- să identifice funcţiile textului narativ; caracteristicile textului narativ;

- să valorifice prevederile conceptelor de motiv literar şi eu liric;

- să explice caracteristicile de organizare a textului descriptiv.

8.1. Textul liric.  Motivul literar. În compoziţia unei opere,motivul este cea mai mică unitate semnificativă(cu sens) a textului,constând dintr-o situaţie tipică, având o semnificaţie şi care poate fiinterpretată simbolic. În analiza literară, termenul provine din arteleplastice şi din muzică.

Motivul literar poate fi exprimat printr-un cuvânt, o sintagmă (ungrup de cuvinte care prezintă unitate de sens) sau o propozi ie după cum

b. „o poezie în care poetul exprimă sentimentele sale de sub omască străină” (Maskenlyrik lirica mascată)

Page 61: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 61/83

120

grup de cuvinte care prezintă unitate de sens) sau o propoziţie, după cumpoate să nu fie exprimat, doar sugerat (motivul bucuriei de a trăi ziua deazi, motivul tinereţii, al morţii etc.).

Unele motive reprezentate necontenit de-a lungul timpului suntfoarte bine cunoscute, ele pornind din Biblie sau din literatura latină,

cele din urmă numindu-se prin structurile acestei limbi:  Deşertăciuneadeşertăciunilor şi toate sunt deşertăciuni (Ecleziastul) Fortuna labilis

(soartă schimbătoare, noroc nestatornic), Ubi sunt qui ante nos? ( undesunt cei dinaintea noastră?), memento mori (adu-ţi aminte că vei muri, căeşti muritor), carpe diem (bucură-te de ziua de azi).

Motivele pot să apară ca proprii unui gen sau unei specii; suntmotive lirice: singurătatea, despărţirea; motive dramatice: fraţii duşmani;motive baladeşti: apariţia iubitei moarte.

Repetarea unor motive în creaţia aceluiaşi scriitor ajunge să fie un

element definitoriu al ei. Unii poeţi, spre exemplu, dau unor motive oasemenea prezenţă cantitativă şi încărcătură semantică, încât conştiinţapublică îi asociază cu motivul respectiv. De exemplu: teiul în poezia luiEminescu sau mesteacănul în poezia lui Serghei Esenin.

În poezia Povestea codrului, sunt prezente mai multe motive: alcodrului protector, al reîntoarcerii în copilărie, al lunii, visului, al teiului,al izvorului, al femeii ca o păpuşă.

Prezenţa eului în poezia lirică. Poezia lirică se caracterizează prindouă trăsături fundamentale: a. poetul vorbeşte în numele său şi b.exprimă sentimentele, aspiraţiile şi gândurile sale intime.

Un istoric şi teoretician al poeziei, W. Schirer, într-o lucrareapărută postum, în 1888, distingea, aşa cum înregistrează acestediferenţieri Tudor Vianu în studiul  Atitudinea şi formele eului în lirica

lui Eminescu (passim), trei tipuri de poezie lirică:a. „lirica debitată la persoana întâi” (Ichlyrik, lirica personală,lirica eului)

121

mască străină (Maskenlyrik, lirica mascată)

c. „o poezie în care poetul, asimilându-se cu un personajfelurit,... exprimă sentimente care nu sunt propriu-zis ale sale, deşienergia generală a sufletului său le susţine şi pe acestea”(Rollenlyrik, lirica rolurilor)

Exemplele date de Tudor Vianu în studiul său sunt:a. pentru lirica personală, Singurătate. Este tipul de lirică cel mai

frecvent în creaţia lui Eminescu.

Cu perdelele lăsate

Şed la masa mea de brad,

Focul pâlpâie în sobă

Iar eu pe gânduri cad

b. pentru poezia mascată,  Rugăciunea unui dac. Poetul vorbeştede sub masca dacului păgân.

Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,

Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă

Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă.c. pentru lirica rolurilor sunt mai puţine poezii, cu nimic mai

puţin valoroase sau mai puţin cunoscute. Se consideră că Eminescumărturiseşte atât sentimentele sale, cât şi ale lui Călin din Călin ( file din

 poveste), ale lui Cătălin şi Cătălinei din poemul  Luceafărul, ale luiMircea şi Baiazid din Scrisoarea II I.

În lirică se poate vorbi de exprimarea unui eu individual şi a unuieu general. Când poetul mărturiseşte în  Atât de fragedă...: „Că te-amzărit e a mea vină / Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,/ Spăşi-voi visul delumină / Tinzându-mi dreapta în deşert”. / el comunică în numele său. Înalte cazuri, poetul are în vedre atât pe eu, pe el, pe ea, pe noi etc. Deexemplu, în poezia Cu mâne zilele-ţi adăogi...: „Cu mâne zilele-ţiadăogi,/ Cu ieri viaţa ta o scazi/ Şi ai cu toate astea-n faţă/ De-a pururiziua cea de azi”.

Exerciţii1 În prima parte a poeziei Povestea codrului (primele patru

oamenilor pentru război, retragerea femeilor şi a copiilor în locuri ferite,adunarea în tabăra militară

Page 62: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 62/83

122

1. În prima parte a poeziei Povestea codrului (primele patrustrofe), se realizează o prezentare. Care e secvenţa din realitateprezentată, ce o animă, prin ce se caracterizează?

2. Are acest cadru vreun rol în pregătirea invitaţiei adresateiubitei?

3. Începând cu strofa a cincea, apare pronumele personal noi,exprimat sau inclus în forma verbului. Descoperiţi aceste cazuri.

4. Tudor Vianu a identificat în lirica eminesciană trei accepţiuniale pronumelui personal noi:

a. indică un eu general (este conştiinţa întregii omeniri):„Lumina stinsului amor /  Ne urmăreşte încă”.

b. indică un eu colectiv (exprimă o realitate istorică,determinată): „Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite...”(Epigonii)

c. exprimă colectivul dual (perechea îndrăgostiţilor).Descoperiţi în poezie câteva pasaje de exprimare a colectivuluidual.

5. Tudor Vianu a afirmat în legătură cu acest tip de eu: „Relativafrecvenţă a colectivului dual în lirica lui Eminescu face din el un poet aldragostei fericite, împăcate”.

Căutaţi versuri / strofe care susţin această afirmaţie.

8.2 Textul narativ. Este textul în care se prezintăevenimentele reale sau imaginare.

Funcţiile textului narativ sunt multiple. Funcţia informativă –când textul prezintă un eveniment real, el informează, într-o măsură maimare sau mai mică, despre elemente proprii acestuia. Năvălirile vecinilorpe teritoriul ţărilor române au fost o realitate istorică; Mihail Sadoveanu

 înfăţişează una dintre ele aşa cum a văzut-o el; prezentarea esteverosimilă. Faptele au atestare documentară (elevii pot primi sarcina dea le identifica în lucrările de istorie): năvălirea tătarilor, pregătirea

123

adunarea în tabăra militară. Asemenea întâmplări cumplite mai fuseseră altădată, la alţi

voievozi. De când era aşezat în domnie măria sa Ştefan, Ţ ara Moldovei fusese ferită de urgia nohailor.

 Alergătorii măriei sale, repezind porunci la dregători, lepădau şi

satelor anume vestire, că, până la Prut, să steie tot omul treaz fără a semişca din locul său; numai să-şi ascută la capăt suliţa de carpăn şi s-o

 pârlească în foc; iar de la Prut până la Nistru, vitele, pruncii şi muierile

să se ducă la adăpost sub codrii. Bărbaţii să nu cuteze a umbla în altă parte decât la tabăra ştiută, care le-a fost poruncită de dregători, ori de

căpitanii răzăşilor . (M. Sadoveanu, I, 187)

Funcţia simbolică - pe lângă semnificaţia primă, destul de uşor dedescoperit, un tex narativ poate să depăşească simpla relatare a unor

 întâmplări. Astfel, în cazul fabulei succesiunea întâmplărilor este o

modalitate de a transmite o învăţătură.Organizarea textului narativ. Timpul - îndeobşte, întâmplărilesunt înfăţişate în ordinea cronologică a desfăşurării lor. Schimbările înaceastă ordine sunt marcate prin adverbe de timp sau prin timpurilediferite ale verbelor.

Subiectul - înţelegerea textului este susţinută de faptul căevenimentele sunt puse pe seama aceluiaşi subiect al acţiunii.

Caracteristici lexicale. Într-un text narativ există termeni sauexpresii în raport cu timpul şi cu locul.

Pentru determinarea timpului de desfăşurare a unei acţiuni se

folosesc substantive sau adverbe cu valoare de complementecircumstanţiale de loc. Elevii vor fi invitaţi să le descopere şi săstabilească dacă acele elemente lexicale realizează o reprezentare exactăsau imprecisă a timpului; ce anume se înregistrează: durata, momentuldeclanşării unei acţiuni, al încheierii, frecvenţa etc.

a. Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de veste, fiindcărămăsese tot aşa de tânăr, ca şi când venise. (P. Ispirescu, I, 14)

b. De multe ori seara, la popotă, era destul un singur cuvânt, casă trezească răscoliri şi să întărâte dureri amor ite. (...) În asemenea

boieresc suduind, - şi-ncep să se frământe, încep să fugă în toate părţile,dau năvală la cai, caii prind să zvârlă; ş-am fugit şi eu, au umplut şi ei

Page 63: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 63/83

124

să trezească răscoliri şi să întărâte dureri amorţite. (...) În asemenea împrejurări, nopţile mi le petreceam în lungi insomnii, uscate şimistuitoare. (C. Petrescu)

c. Era chiar în anul când războiul se termina; în primăvaraurmătoare primii ordin de chemare: trebuia să mă prezint la Bucureşti, la

o şcoală de ofiţeri de artilerie. (M. Preda)Aceleaşi elemente lexico-gramaticale se folosesc şi pentru

reprezentarea spaţiului, ele arătând locul de desfăşurare a acţiunii, deajungere, spaţiul parcurs, punctul de pornire etc. Elevilor li se va cere săidentifice tipul informaţiei: precise, imprecise, generale, concrete,recognoscibile în realitatea geografică.

a. Mergând spre răsărit, ajunse la curtea unui împărat care avea ofată, singură la părinţi. (P. Ispirescu)

b. Intram, ca printr-o poartă, în Cheile Dâmbovicioarei, în

spărtura cărora era întuneric răcoros şi deplin, căci luna nu mai răzbătea.(C. Petrescu)

c. De la iernat, la păşunat,

În noul an, să-ţi ducă renii,

Prin aer ud, tot mai la sud,

Ea poposi pe muşchiul crud

La cripto, mirele poienii.(E. Barbu)

Caracteristici gramaticale. Prezenţa grupelor verbale. Deoarece într-un text narativ este vorba de acţiuni, acestea sunt reprezentate prinintermediul verbelor. Există chiar propoziţii formate numai dintr-un verb

şi un subiect al acţiunii. Aglomerarea de verbe indică un ritm precipitatal desfăşurării evenimentelor.

Şi văd deodată şi pe moşneagul Buburuz înălţându-se, fluturându- şi barba, vânzolindu-se între slugi. II văd colea, îl văd între ştiubeie, îl

văd lângă boier, - şi numai zăresc prin soare fărmându-se o puzderieiute, un vârtej, - şi parcă toată prisaca a început să bâzâie a război. Văd 

 pe boier că pune mâinile la ochi şi prinde să se apere, aud pe un fecior 

125

dau năvală la cai, caii prind să zvârlă; ş am fugit şi eu, au umplut şi ei

cărările pădurii, ş-apoi i-am întâlnit pe toţi într-un târziu, cu obrajiiumflaţi puhavi, şi cu ochii subţiri ca nişte vârfuri de cuţit. (M.Sadoveanu, Cântecul, 26)

Timpurile. Se folosesc forme ale trecutului şi prezentului. În

general, nu există un text narativ care să fie formate exclusiv dinprezentarea unor evenimente. în cadrul unei povestiri, vom întâlniinformaţii care nu narează, nu înfăţişează evenimente, dar care

 îndeplinesc, în mod cert, un rol pentru înţelegerea globală a mesajului:descrierea unor personaje, exprimări libere ale sentimentelor, reflecţiisubiective asupra evenimentelor, enunţuri cu caracter aforistic. Acestepasaje au fost numite de către Claude Bremond „enclave non-narative”.

Prea i se făcuse fata fată şi nu mai ştia ce să facă cu dânsa.

înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă şi cu toate aceste, subţirică s-o frângi din mijloc; iar faţa ei ca luna plină, curată ca floarea de cireş şialbă de o albeaţă prin care numai din când în când străbate, abia văzut,

un fel de rumeală. (I. Slavici, 49) Norocul nu umblă târâş, ci zboară pearipi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale: degeaba îlcauţi, când nu-l găseşti, degeaba fugi, când el aleargă după tine;

norocul tău e numai al tău şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, tecunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte. (I. Slavici)

Ele nu pot fi ignorate, întrucât eliminarea lor afectează textulliterar, care este rezultatul concepţiei unitare a scriitorului, el nefiindacolo dintr-un gest de gratuitate; dimpotrivă, uneori se constituie ca o

unitate de semnificaţii mai importantă chiar decât naraţiunea propriu-zisă.

8.3.Textul descriptiv. Prezintă un loc, un obiect, o persoană, unfenomen etc.

Funcţii. Funcţia evocativă - textul descriptiv oferă o imagine aceea ce lectorul nu vede; el va reuşi să-şi reprezinte obiectul cât maiaproape de realitate, dacă descrierea va fi precisă.

 Della Porta era cel care îi vorbise într-o zi despre marşulienicerilor. (...) I se întâmplă să asiste odată la parada forţelor armate,

atmosfere, de vraja unei peisaj, ori impresionat de tenebrele unui spaţiuetc.

Page 64: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 64/83

126

( ) p p f ,

în prezenţa sultanului şi a ambasadorilor străini. Totul se petrecu caoriunde în alte părţi în zilele de sărbătoare naţională. Cai, soldaţi,arme, flamuri multicolore fremătând în briza care venea dinspre Bosfor,

strigăte de entuziasm scoase de o mulţime în delir. Dintr-odată se lăsă

un moment de linişte, se făcu vid în piaţă, apoi muzica intona un marşlent, aproape funebru, care anunţa defilarea gărzii personale a

sultanului. Erau ienicerii, recrutaţi dintre copiii pe care turcii îi răpeaude la creştini şi pe care îi creşteau în credinţa Profetului, făcând din ei

soldaţi perfecţi, fără teamă şi fără milă. Sângele tuturor popoarelor creştine curgea în vinele lor. Abia de înaintau, cu paşi de dans şi se

învârteau încet, toţi în acelaşi timp, în jurul lor. Chipurile lor nu aveaunimic omenesc, privirea le era goală, mulţimea nu mai aplauda. O

linişte de gheaţă coborâse asupra pieţii, căci însăşi muzica, monotonă şilentă, nu făcea altceva decât să marcheze acest dans al morţii careîngheţa inimile. Numai ochii oamenilor păreau să trăiască,înspăimântaţi de această înaintare ritmică ce parcă năpădea pământul

ca o ciumă, ca imaginea unui rău căruia era în zadar să îi mai opuirezistenţă. Ienicerii înaintau, se învârteau cu iataganele încovoiate înmâini, cu turbanele înalte ridicate spre cer ca nişte mitre episcopale. Nu

erau fiinţe umane, ci nişte produse ale conştiinţei noastre vinovate, alerăului care ne ameninţă de pretutindeni şi pe care nu avem curajul să-l

numim. Dansul morţii ţinu mult în tăcerea respectuoasă a fanfarei. Della Porta începu să-i urască pe turci pentru că se gândiseră la

crearea unor astfel de monştri. Nişte oameni smulseseră copiii de lasânul mamelor pentru a le ucide sufletele şi a-i transforma în unelte ale

răului. Cum să te împiedici să urăşti această idee şi pe cei care oconcepuseră? (Horia, Cavalerul)

Funcţia sugestivă - permite cititorului să trăiască emoţii egale cucele pe care le-a avut autorul, să fie fermecat de unicitatea unei

127

Sub cerul cenuşiu de toamnă ca un clopot uriaş de sticlă,spânzurătoarea nouă şi sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindeabraţul cu ştreangul spre câmpia neagră, înţepată ici-acolo cu arboriarămii. (L. Rebreanu)

Caracteristici de organizare. Construcţia textului descriptiv estefoarte importantă, fiindcă cititorul nu se află în faţa obiectului. Existămai multe posibilităţi de structurare a textului de acest tip:

- organizarea spaţială: când privirea parcurge de sus în jos, de jos în sus, dinspre planul principal înspre planul secund etc.

Într-o monografie consacrată pictorului Nicolae Tonitza, unuldintre tablouri este prezentat printr-o deplasare a privirii dinspre planulapropiat înspre planul îndepărtat.

Uneori oraşul e văzut prin volbura rămurişului larg răsfirat alaceluiaşi copac schilav - bunăoară în peisajul intitulat „Pesteacoperişuri”. Primul plan este în întregime ocupat de păienjenişul

crengilor lucrat în tonuri transpuse, coloritul trecând de la negru labrun, apoi, pe măsura desfăşurării în arabesc a coroanei, la tonuri desângeriu-violet. Printre ramuri - indicate prin mărunte tuşe de alb - gri-

roz, alb, verde şi brun - se distinge silueta rebarbativă a unui gard negru cu reflexe cafenii. Mai mult sugerate, imobilele cu acoperişurile

lor se întrezăresc prin urzeala crengilor, jocul celor două planuriconferind priveliştii o altă perspectivă. (B. Brezianu, )

Elevii vor primi ca sarcini de lucru (fără să fi văzut tabloul,

conducându-se exclusiv după textul descriptiv):- să determine conţinutul celor două planuri;- să identifice câmpul lexical al noţiunii de culoare;- să stabilească tonalitatea dominantă;

- să descopere cuvintele din a doua parte care transmit ideea delipsă de concreteţe a imaginilor de aici (sugerate, se întrezăresc).

- organizarea temporală: cum autorul descoperă obiectul pe măsuramanifestării lui sau identifică etape în manifestare. De exemplu,

dată, prezenţa, alternanţa, dominanţa unei reţele indică intenţiileautorului.

Page 65: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 65/83

128

textul care urmează permite să se distingă etape în evoluţiapeisajului. Între al patrulea şi al cincilea ceas al nopţii luna bătea încă pieziş

din răsărit asupra cursului Moldovei împrăştiat în prunduri şi

huceaguri. Vremea se arăta cu oarecare priinţă pentru acea afacereneguţătorească, deoarece se ridicau din când în când, din miazăzi,

grămezi de nouri care astupau lumina. Treceau, şi cerul se luminaiarăşi. După un răstimp mai scurt ori mai îndelungat, înaintau iar spre

lună munţi mişcători ori balauri şi zgripţori cu mai multe capete şi forme necontenit schimbătoare. (M. Sadoveanu)

Caracteristici lexicale.

- pentru a indica elemente din compunerea obiectului descris, seutilizează substantive, adjective;

- pentru a indica straturile temporale, se utilizează substantive,adverbe;

- dacă printr-o descripţie autorul se adresează, îndeosebi,văzului cititorilor, vor domina câmpurile lexicale aparţinând acestuisimţ; dacă se adresează auzului, câmpurile lexicale se vor referi cuprecădere la acesta;

- reţelele lexicale asigură unitatea descrierii, creează atmosferaproprie obiectului.

Înţelegem prin reţea lexicală ansamblul cuvintelor caredesemnează realităţi sau idei aparţinând aceleiaşi teme (= câmp lexical),

cărora li se adaugă şi cuvintele care, din cauza contextului în care apar,semnifică sau se raportează la aceeaşi temă.A stabili reţeaua lexicală / reţelele lexicale înseamnă a identifica

ceea ce a considerat autorul a fi mai important în acel text / pasaj. Esteposibil ca un text să fie organizat pe mai multe reţele lexicale sau să aibă

 în vedere mai multe, prin deplasarea atenţiei de la una la alta. De fiecare

129

Pentru a pregăti elevii să descopere ei înşişi reţelele lexicale dintr-un text, se va proceda la mai multe şi succesive (nu aglomerate)activităţi de identificare a lor sub îndrumarea profesorului - pentru reţeleevidente, cum ar fi: cele patru elemente: apa, aerul, focul, pământul; cele

cinci simţuri: vederea, auzul, pipăitul, mirosul, gustul; deplasarea:mobilitate sau imobilitate; aprecierea: pozitiv sau negativ; timpul: trecut,prezent, viitor, efemeritate, eternitate.

Caracteristici gramaticale. Timpurile. Se utilizează imperfectul şiprezentul. Acesta din urmă se foloseşte pentru a înregistra chiarmomentul percepţiei sau pentru a crea impresia că obiectul implicat îndescriere are atributul continuităţii sau chiar al eternităţii.

Prezenţa grupurilor nominale. Ele servesc la a reprezenta şi acalifica. Fragmentul următor din nuvela Sărmanul Dionis de M.Eminescu poate fi valorificat multiplu pentru a identifica elementeproprii textului descriptiv.

Şi ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o putere urieşească, el

a pus doi sori şi trei luni în albastra adâncime a cerului şi dintr-un şir de munţi au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streşine -,un codru antic ce vine în nouri. Scări nalte coborau pintre coaste

 prăbuşite, printre bucăţi de pădure ponorâte în fundul râpelor pană într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreţ, care părea a-şi purta insulele

sale ca pe nişte corăbii acoperite de dumbrave. Oglinzile lucii avalurilor lui răsfrâng în adânc icoanele stelelor, încât, uitându-te în el,

 pari a te uita în cer. Insulele se înălţau cu scorburi de tămâie şi cu prund de ambră.

 Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul răului,cât părea că din una şi aceeaşi rădăcină un rai se înalţă în lumina

 zorilor, altul s-adânceşte în fundul apei. Şiruri de cireşi scutură greiomătul trandafiriu a înfloririi lor bogate.

 Bibliografie:1. Crăciun, Corneliu. Metodica predării limbii şi literaturii române.

specificul acestuia şi de anumite criterii estetice. Pentru elevi, analizaliterara apare ca un mijloc de apropiere a creaţiei, de sesizare a ceea ce

Page 66: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 66/83

130

Deva: EMIA, 20042. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii române în

şcoală. Iaşi, 19993. Goia, Vistian; Drăgătoiu, I. Metodica predării limbii şi literaturii

române. Cluj, E.D.R, 19954. Bărboi, Constanţa (coord.). Limba şi literatura română în liceu,

Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 19835. Cerghit, Ioan. Metode de învăţământ. Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 19766. Cerghit, Ioan (coord.). Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă.

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19837. Draşoveanu, D. D., Zdrenghea. Analize gramaticale şi stilistice.

ed. a II-a, Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1966.

CAPITOLUL IX. COMENTARIULSAU ANALIZA TEXTULUI LITERAR LA CLASELE

LICEALE9.1. Specificul comentariului literar ca strategie didactică9.2. Comentariul operei lirice9.3. Comentariul operei epice

După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:

să explice specificul comentariului literar ca strategiedidactică;

să determine modalităţile de comentare a operei lirice;

să stabilească criteriile de comentare a operei epice.

9.1 . Specificul comentariului literar ca strategie didactică. Înclasele liceale, studiul operelor se face prin comentariul sau analizaliterară. Această modalitate este o strategie didactică prin care elevii

 învaţă cum pot analiza, înţelege şi aprecia textul literar în funcţie de

131

este esenţial şi dominant în opera respectivă, dând elevilor impresia căopera se recreează în faţa lor. De aceea contactul direct cu textul esteobligatoriu. Numai în acest fel ei îşi vor forma acele capacităţi de

 judecată estetică menite să-i ajute în distingerea şi aprecierea corectă a

frumosului artistic. Prelegerile profesorilor, oricât de elevat rostite sauoricât de multe informaţii istorico-literare ar conţine, nu pot niciodată

 înlocui intuirea directă a fenomenului literar. Dialogul permanent ducela degajarea semnificaţiilor, elevii învăţând să interpreteze şi sădescopere adevăratele valori şi mijloace de expresie artistică. A comentaun text cu clasa de elevi înseamnă a interpreta prin conversaţie euristicăfondul de idei şi sentimente, precum şi forma în care acestea s-auconcretizat. Totodată, a comenta înseamnă a înlesni elevilor să pătrundă

 în universul artistic al operei pe calea cea mai scurtă şi cea maiprofitabilă pentru inteligenţa şi registrul lor afectiv. Aşadar comentariul

este condus raţional de către profesor, iar opera este supusă explorării şiaprecierii elevilor.

Atât studiile teoretice, cât şi practica la catedră au evidenţiatfaptul că în şcoală comentariul literar tinde să aibă un caracter global.Adică, fără renunţarea la primordialitatea textului, opera supusăstudiului este încadrată într-un anumit gen de creaţie, într-o anumităepocă şi în momentul respectiv din biografia scriitorului. Deci nu sepoate renunţa cu totul la câteva informaţii de istoric literară,trebuincioase pentru explicarea, unde şi când e cazul, a ceea ce numim

geneza operei. Cât priveşte tehnica de interpretare a textului, oricât de”subtilă” ar fi, chiar dacă urmează o albie genetică, structurala,semiotică, impresionistă etc., fără participarea şi accesibilitatea elevilor,comentariul se va transforma într-un labirint ”stilistic” din care elevii numai pot vedea şi gusta mesajul şi frumuseţea literaturii. De aceea oricemodalitate trebuie adaptată particularităţilor de vârstă ale elevilor şi

specificului operei, în funcţie de acestea, comentariul va respecta câtevaprincipii directoare:

evenimentelor se realizează in straturi. Analize de acest gen suntsolicitate de opere epice de largă respiraţie, în special de roman.

Page 67: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 67/83

132

- principiul analizei simultane a relaţiei dintre conţinut şi expresie;- principiul receptării diferenţiate a fiecărui text;- operaţiei de analiză să-i urmeze sinteza;- principiul de bază al interpretării să fie cel al valorilor estetice ale

operei, iar valorile sociologice, psihologice şi istorice sa fiesubordonate acestuia;

- principiul contactului direct cu textul, explorat printr-un permanentdialog între profesor şi elevi.

- întrucât în şcoală este frecvent comentariul structural, vom insistamai pe larg asupra acestuia.

Se ştie, opera literară este o structură complexă, caracterizatătocmai prin ”ambiguităţi” estetice, deci nu poate exista analiză „model”definitivă care să ”epuizeze” opera. Există doar anumite principii deorientare generală, anumite ”proceduri”, momente sau faze ale analizeiliterare care se verifică prin adaptarea analizei la individualitateaconcretă a operei supusă studiului.

Care ar fi atunci demersul adecvat pentru analiza literară caoperaţie didactică? În primul rând, înlocuirea dualismului conţinut -formă prin ideea de structură. ”Structura este o noţiune care include atâtconţinutul cât şi forma, în măsura in care acestea sunt organizate înscopuri estetice. Opera literară va fi considerată ca un întreg sistem desemne sau ca o structură alcătuită din semne, care slujeşte unui scopestetic precis.”( R. Wellek)

Analiza structurală presupune studiul simultan sau succesiv alstraturilor operei: fonetic, morfologic, sintactic, lexical şi stilistic. Astfelde analize sunt adecvate operelor de mică întindere, în special poezieilirice. Altă variantă a analizei literare structurale poate fi aceea care sesprijină pe structura operei in înţelesul de dispunere compoziţională înstructuri narative ”circulare”, ”paralele” şi ”în palier”, unde succesiunea

133

Analiza structurală a poeziei lirice se axează pe ideea de structurăca mod de existenţă a operei literare, în sensul că opera literară este unorganism stratificat şi cu multiple sensuri şi relaţii. Poezia este oconstrucţie polisemantică în care elementele purtătoare de sens ale limbii

"se găsesc cuprinse într-un complex sistem de corelaţii, decorespondenţe şi opoziţi i, imposibile într-o obişnuită construcţie delimbă. Cuvinte, propoziţii şi aserţiuni aflate în structura gramaticală înpoziţii diferite, lipsite de trăsături de asemănare şi, în consecinţă,imposibil de comparat, devin, o dată incluse într-o structura artistică,comparabile şi opozabile, termeni de identitate şi antiteză, căpătândastfel un nou conţinut semantic, neaşteptat şi irealizabil în afara versului.De aceea nu este posibilă o examinare a conţinutului de idei al opereiseparat de particularităţile artistice, procedeu, afirmă unii critici, atât de

 înrădăcinat în ”practica pedagogică”, încât cititorul obişnuit se alege cu

convingerea că ”Literatura este o modalitate de a expune prolix şi înfiorat idei care pot fi perfect exprimate simplu şi scurt. Dacă întregconţinutul de idei din  Război şi pace sau Evghenii Oneghin poate fiexpus în două păginuţe de text didactice, nu este decât prea legitimăconcluzia: nu citi lucrări beletristice lungi, citeşte manuale scurte” .(I.Lotman)

Ce vom analiza cu clasa de elevi dintr-o operă literară? Poetul A.E. Baconski afirma cândva cu îndreptăţire: ”În şcoli se mai practicăobiceiul de a se cere elevului să scoată ideile principale dintr-o poezie,

operaţie prea puţin folositoare sau oricum insuficientă, după cum, deasemenea, se vorbeşte despre ideea operei de artă în înţelesul de viziunecuprinzătoare. Fiecare poet, spune scriitorul amintit, are nu numaicuvintele şi asociaţiile sale preferate, dar chiar modalităţi de asocierecare-i sunt proprii până la a putea fi parodiate. În lirică locul central îlocupă o emoţie omenească concretă. În cazul liricii se poate vorbi de

concepte afective, recepţionate de cititor nu pe cale intelectuală, ci prinsubtilul radar care e sensibilitatea.

A d i d bl d li li i

strofă constituie o perifrază sau o circumlocuţiune lirică despresuperioritatea şi specificul cunoaşterii poetice comparativ cu cunoaşterea

ii ifi i i â d f i i i l l id i di il i ii

Page 68: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 68/83

134

Aşadar nu poate exista o metodă şablon de analiză literară, ci ometodă cadru , adaptată diferit în funcţie de specificul fiecărei structuriliterare. Esenţial, în comentariul literar efectuat la clasele liceale, este dea-l citi şi interpreta pe fiecare scriitor în ”cheia” sa, de a-i decoda sensul

fundamental ai operei. Având în vedere că fiecare scriitor are, cum s-aafirmat mai sus, un fond de bază lexical în care există o zonă centralăpopulată de anumite cuvinte - cheie, adevărate focare lexicale,profesorul va stabili eu elevii: ponderea cuvintelor-cheie în cadrulpoeziei, procesul de simbolizare, diferenţierile semantice, stilistice de lao reluare la alta, rezonanţa pe care aceşti termeni o au în întreaga poezie.

Pentru accesibilitatea elevilor, însă, nu vom limita câmpul deobservaţie numai asupra textului, ci, ori de câte ori va fi nevoie, se vaapela la factori extraliterari: ceva despre geneza operei, desprepersonalitatea scriitorului, iar analiza se va încheia cu aprecieri globale

privind locul operei, receptarea ei în epocă, valoarea ei estetică. 9.2.Comentariul operei lirice

Pentru a demonstra acest demers teoretic, să ne oprim la poemulEu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga.

Poezia-manifest Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a apărut în fruntea volumului de debut Poemele luminii (1919). Într-un elogiosarticol despre acest volum, Nicolae Iorga sesiza dubla calitate de poet-filozof a autorului: „Sânt bucăţi de suflet prinse sincer în fiecare clipă şiredate cu o superioară muzicalitate în versuri care, fiinţe cum sânt, se

mlădie împreună cu mişcările sufleteşti înseşi. Această formă elasticăpermite a se vedea şi cele mai delicate nuanţe ale cugetării şi cele maifine acte ale simţirii” (s.n.). Pornirea intimă a scriitorului, întreaga saoperă este animată de dorinţa nestăpânită a cunoaşterii şi de efortuldramatic de a descifra ultima esenţă a lucrurilor.

Structural, poezia se prezintă sub forma unei unităţi simetrice deopoziţii şi analogii. Cele douăzeci de versuri organizate într-o singură

135

ştiinţifică, anticipând metaforic principalele idei din trilogia cunoaşterii.Titlul poeziei este o metaforă cosmologică construită cu o maximăeconomie şi putere de sugestie dintr-un singur element al lumii vegetal-florale. Întregul univers este închipuit ca o floare uriaşă, al cărei înveliş

de petale (corola) nu trebuie strivit. Asupra înţelesului ultimului cuvântvom reveni. Poetul evoluează într-o lume tainică, plină de mistere,redusă prin sinecdocă la câteva părţi sau elemente fundamentale: „flori”,adică regnul vegetal, „ochi”, „buze” – regnul animal şi „morminte” –regnul mineral, pe care el este chemat să le descifreze. In revelareanecunoscutului, subiectul cognitiv are de ales între două modurideosebite de a cunoaşte lumea: teoretico - ştiinţific şi practic-spiritualsau intuitiv-artistic. De la început, poetul se situează de parteacunoaşterii artistice, supralogică sau extatică (el „nu striveşte corola deminuni a lumii”) care i se pare superioară celei raţional – ştiinţifice.

Filozoful-poet nutrea credinţa că, prin depăşirea logicului ca mod decunoaştere, inaugurează o nouă eră cognitivă, era cunoaşterii dogmaticesau a extazului intelectual. Dogma, mitul, intuiţia, ocultismul, stareapoetică etc. nu i se par lui Lucian Blaga ceva antilogic, ci metalogic, înafara logicului. Modurile de cunoaştere logic şi metalogic (sau raţional -neraţional, logic – nelogic) au la bază două stări fundamentale aleintelectualului: starea „enstatică” sau logică şi starea „extatică”,metalogică sau nelogică. Admiţând posibilitatea de cunoaştere logică alumii şi depăşirea ei prin mijloace supralogice, Blaga nu este, de fapt, unantiraţionalist, chiar dacă e un iraţionalist. Intelectul în concepţia sa, sedecide pentru extazie numai după ce au fost epuizate toate metodeleenstatice. Manifestul său poetic nu proclamă falimentul raţiunii, cinumai afirmă superioritatea cunoaşterii poetice.

Prima parte a poeziei realizează trei opoziţii succesive între celedouă cunoaşteri exprimate prin tot atâtea verbe care sugereazăspulberarea misterului prin cunoaştere raţională, nepoetică: „Eu nu

strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea / ... Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului

” ( ) Di ltit di d ifi ii i b li l i

plus-cunoaşterii, începe în momentul în care aceasta din urmă şi-aepuizat toate forţele, fiind superioară prin puterea ei de penetraţie înd ii î l t i bilă

Page 69: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 69/83

136

ascuns...” (s.n.). Din multitudinea de semnificaţii simbolice, lumina areaici sensul de cunoaştere, înţelegere sau inteligenţă! Cuvântul este supusunei operaţii de despicare sau dedublare semantică: „Lumina altora”corespunde înţelegerii raţionale, în opoziţie cu „lumina mea”, înrudită cu

revelaţiile extraraţionale. Raportul de opoziţie se mai realizeazăgramatical prin alternanţa pronominală eu-alţii şi prin conjuncţiaadversativă dar. Termenul al doilea al antitezei: „eu cu lumina measporesc a lumii taină -”, dispus ca un nucleu exact la mijlocul poemului,are încărcătura afectiv-ideatică cea mai mare, anticipează şi include însine întreaga teorie a „misterelor adâncite” şi „minus-cunoaşterii”.Pentru interpretarea şi înţelegerea exactă a versului se impune cunecesitate o incursiune măcar fugară în teoria cunoaşterii lui Blaga. L.Blaga deosebea o cunoaştere accesibilă omului de una absolută,transcendentă. Cunoaşterea se poate manifesta printr-o atitudine

paradisiacă, neproblematică, liniştitoare sau senină şi o atitudineluciferică. Cunoaşterea luciferică are ca obiect misterul. Ea provoacă ocriză în interiorul obiectului, îl despică într-o parte care se arată (fanicul)şi alta care se ascunde (cripticul). Ascunsul revelat ia locul substanţeiiniţiale, care se desparte din nou în fanic şi criptic, până la infinit. îndescifrarea unui mister se stabilesc două variaţiuni calitative: dereducere sau atenuare prin revelări succesive pe cale logică, specificecunoaşterii ştiinţifice (plus-cunoaşterea); de potenţare progresivă(minus-cunoaşterea). Minus cunoaşterea efectuată pe cale nelogică nu

 înseamnă lipsă de cunoaştere, ci tot o cunoaştere, însă cu direcţie inversăcelei obişnuite. Ea evoluează de la „ne-nţeles” la „ne-nţelesuri şi maimari”, având drept consecinţă firească adâncirea misterului, convertirealui într-un mister şi mai mare: „şi tot ce-i ne-nţeles / se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari”. „Datorinţa noastră faţă de un adevărat mister-scria Blaga-nu e să-1 lămurim, ci să-1 adâncim atât de mult, încât să-1prefacem într-un mister şi mai mare”. Minus-cunoaşterea, posterioară

137

domenii în care plus-cunoaşterea e incapabilă.Concepţia lui Blaga despre cunoaştere duce obligatoriu la

metafizică şi iraţionalism, fiindcă, în loc să admită limitele cunoaşterii,ca inerente structurii spiritului uman, le proiectează în transcendent.

După el misterul e un permanent şi inevitabil postulat impus de existenţaunui principiu metafizic absolut în afara conştiinţei individului, denumitMarele Anonim.

Revenind la textul poeziei, înţelegem acum mai bine versul-cheie„eu cu lumina mea sporesc a lumii taină” ca potenţare progresivă amisterului prin revelaţie poetică. Termenul de „revelaţie” nu are nici olegătură cu semnificaţia teologică a unei inspiraţii divine, ci trebuieinterpretat aşa cum 1-a înţeles Blaga, ca „arătare în lumina conştiinţei”.Următoarele versuri „şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna / numicşorează, ci tremurătoare / măreşte şi mai tare taina nopţii, / aşa

 îmbogăţesc şi eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister” sunt omaterializare, concret-sensibilă, printr-o unică imagine plastică, a ideiiadâncirii misterului prin minus-cunoaştere. Atmosfera nocturnă, luminaselenară cu efectele ei stranii susţin ideea poetică şi potenţeazăemoţia artistică.

 9.3. Comentariul literar al operelor epiceÎn comentariul literar al operei epice trebuie acceptată judecata

potrivit căreia naraţiunea este ”coloana vertebrală” a acestora. Analizalor reclamă aceeaşi perspectivă structurală, înlăturându-se tratareasuccesivă şi schematică a celor trei compartimente: reproducereasubiectului, caracterizarea personajelor şi relevarea particularităţilorartistice. Profesorul va fi conştient că nu poate epuiza într-o lecţiestructura complexă a operei epice. De aceea, unele aspecte vor fi doaramintite, altele ignorate. Se va insista cu elevii asupra laturii celei maireprezentative, căreia ii vor fi subordonate celelalte. Dacă în cercetareaunui roman realist nucleul analizei îl vor constitui personajele, în proza

fantastică accentul va fi pus pe explicarea miturilor şi a dimensiuniiritualice.

În analiza operelor epice se vor lua în discu ie: structura nara iunii

casei şi prin craniul eroului. E vorba de autorul omniscient: narator >personaj (viziunea ”par derriere”, adică ”dindărăt” sau ”din spate”).

Al doilea aspect caracteristic epocii moderne este acela în care

Page 70: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 70/83

138

În analiza operelor epice se vor lua în discuţie: structura naraţiuniişi variantele ei; personajele şi raporturile dintre ele; intriga; modurilepovestirii; timpurile naraţiunii; valoarea literară a operei şi locul pe care-l ocupă în creaţia scriitorului, pe plan naţional şi universal.

În legătură cu naraţiunea se va insista asupra faptului că ca este ounitate structurală alcătuită din două aspecte esenţiale: fabula (histoire)şi subiectul (discours), separabile doar metodologic. În timp ce fabulaeste ”istoria” celor întâmplate efectiv, subiectul sau discursul este modulde prezentare a ”istoriei”, este tehnica narativă prin care se face vizibilăsau nu prezenţa autorului. Această tehnică a discursului poate lua formaunei succesiuni naturale a evenimentelor ori se procedează la odeformare temporală a acestora, prin care discursul se deosebeşte depoveste. Deci, in legătură cu timpul naraţiunii, elevii vor observadistanţa parcursă de la povestirea clasică la cea modernă, comparând

”înlănţuirea” prin juxtapunere a unor poveşti (odată terminată prima, începe povestea a doua) cu ”inserţia” sau includerea unei poveşti îninteriorul alteia (gen O mie şi una de nopţi), ori cu tehnica ”alternanţei”,care constă în a da simultan două poveşti, întrerupând când pe una, cândpe cealaltă, pentru a continua firul la întreruperea următoare. Aşadarpovestirea se referă la totalitatea evenimentelor petrecute şi careurmează să fie relatate, iar discursul se referă la modul în care cititorul iacunoştinţă de cele petrecute, care constituie textul însuşi.

De asemenea, pentru a înlătura schematismul caracterizăriipersonajelor, e bine ca atenţia elevilor să fie îndreptată spre raportuldintre personaj şi narator, disociind corect cele trei tipuri principale aleacestei relaţii.

Cea mai cunoscută şi cea mai accesibilă pentru elevi estenaraţiunea clasică, în care naratorul ştie mai multe decât personajul său.Personajele nu au nici un secret faţă de el. Naratorul ”vede” prin pereţii

139

Al doilea aspect, caracteristic epocii moderne, este acela în carenaratorul ştie tot atât cât personajele sale (viziunea ”împreună cu” sau”avec”). Acestea au viziunea egală cu aceea a creatorului său: narator =personaj.

În al treilea caz, naratorul ştie mai puţin decât oricare dintrepersonaje. El poate să ne descrie numai ceea ce se vede, ce se aude etc.:narator < personaj (viziunea ”din afară” sau ”du dehors”). Autorul esteun martor care povesteşte fără a sonda conştiinţa personajului.

Bineînţeles, pentru operaţia de caracterizare a personajelor se potfolosi cu eficienţă şi alte criterii. De pildă, din punctul de vedere alraportului dintre realitate şi ficţiune, există personaj fantastic, legendar,istoric, ”cu cheie” etc. Din punctul de vedere al locului în compoziţiaoperei, există personaj principal sau erou si personaj secundar sauepisodic.

Intriga constituie un clement esenţial în analiza operelor epice, fiecea de tip logic şi obiectiv, fie intriga labilă, supusă impulsurilorinconştientului, specifică prozei moderne. Ea constituie pentru elevi uncoeficient de surpriză care stimulează plăcerea lecturii. În desfăşurareanaraţiunii, intriga apare când prin antiteză, gradare, repetiţie, când prinparalelism, ceea ce duce la o anumita construcţie (compoziţie) a operei.

De obicei comentariul literar la clasele liceale se încheie cu osinteză, compusă din câteva judecăţi referitoare la valoarea de ansamblua operei analizate, la locul ei în contextul literar naţional şi universalrespectiv. Aprecierile pot fi de ordin estetic, comparativ-istoric sausociologic, în funcţie de specificul operei.

Pe de altă parte, este important ca analiza literară să nu fieparcelată mecanic, să nu se procedeze la un inventar rigid alcomponentelor operei, ci accentul să cadă pe funcţia estetică a acestora,pe contribuţia lor la reuşita artistică a întregii opere.

Afirmam anterior că într-o singură oră nu pot fi epuizate toatecomponentele operei, profesorul şi elevii oprindu-se la câteva. În acestsens concretizăm prin comentariul romanului: Concert din muzică de

”partitura” nu numai muzicală, ci şi socială sau sentimentală, pe un tonşi cu tactul cerut de amfitrioană. Polifonia ”vocilor” şi dezordineatemperamentelor amintesc de stereofonicul Bach ”Concertul în sine -

Page 71: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 71/83

140

sens, concretizăm prin comentariul romanului: Concert din muzică deBach, de Hortensia Papadat-Bengescu, prin limitarea la trei aspecte sausituaţii de învăţare: ideea de concert, imaginea familiei în roman şitehnica analizei psihologice.

Axarea lecţiei de comentariu literar pe cele trei segmentecognitive înlătură analiza şcolărească vizând cunoscutele trepte: geneza,subiectul, compoziţia romanului, caracterizarea personajelor ş.a., pentrua dezbate cu elevii cele trei aspecte amintite. Sigur, comentariul propriu-zis trebuie pregătit prin câteva informaţii furnizate elevilor. E vorba dedebutul scriitoarei, în revista Viaţa românească, cu proză de facturălirică, unde predominantă era perspectiva subiectivă de notare asenzaţiilor, de înregistrare a emoţiilor şi impresiilor primite prin simţuri.De fapt, primul volum al debutantei a fost apreciat favorabil de criticulGarabet Ibrăileanu, care o considera lansată în cercul său. Însă, după

primul război mondial, H. Papadat-Bengescu se apropie şi se integrează în cenaclul ”Sburătorul” condus de E. Lovinescu. Acest cerc promova oliteratură de inspiraţie citadină, o proză obiectivă, fapt care va influenţadecisiv scrierile Hortensiei, ca parcurgând drumul de la subiectiv laobiectiv, lărgindu-şi câmpul de observaţie. Marele oraş, ”cetatea vie”,cum îl denumeşte un personaj, va fi mediul normal compus de scriitoare.A doua pilulă informativă se referă la faptul că, după Duiliu Zamfirescu(cu ciclul „Comăneştenilor”), H. Papadat-Bengescu scrie al doilearoman ciclic, consacrat familiei Hallipa (compus din: Fecioarele

despletite - 1926; Concert din muzică de Bach - 1927;  Drum ascuns -1933; Rădăcini - 1938).În legătură cu ideea concertului, elevii vor observa întâi că ea este

un ”element de structură„ a romanului, precum la Proust era aceea de„catedrală”. În jurul ideii amintite se structurează „discursul” ca tehnicănarativă. Spaţiul principal al conversaţiilor derulate de personajele dinclanul Hallipa este salonul Elenei Drăgănescu. Aici fiecare îşi susţine

141

temperamentelor amintesc de stereofonicul Bach. Concertul în sine -spune un critic - nu-i decât o campanie simbolică, aţâţând cu făgăduinţide falsă nobleţe.”(A. Protopopescu)

În al doilea rând, concertul plănuit constituie un element de

legătură între personaje. În funcţie de el se stabilesc anumite relaţii.Elevii vor căuta să identifice ”rolurile” îndeplinite: unii suntorganizatorii concertului (Elena, Marcian), alţii sunt interpreţii (Rim,Marcian), iar cei mai mulţi sunt invitaţii (cercul Elenei, Ada Razu, LicăTrubadurul, Maxenţiu ş.a.).

În al treilea rând, concertul este şi un „clement de contrast”:puritatea şi gravitatea muzicii lui Bach scot şi mai mult în evidenţăsărăcia spirituală a eroilor şi urâţenia morală a familiilor prezentate.

Desigur, elevii vor fi obligaţi să descopere în text cum apare ideeaconcertului în roman (comunicată de doctoriţa Lina soţului ei -

profesorul Rim), cum Elena Drăgănescu face pregătiri pe mai multeplanuri: pentru a întocmi programul concertului, pentru asigurarea unorbuni interpreţi şi pentru invitarea unor personaje cunoscute în lumeabună a capitalei. Treptat cititorul face cunoştinţă cu sala concertului,asistă la câteva repetiţii în cadrul acelor serate muzicale, este pus lacurent cu felul cum diferite personaje apreciază şi se implică înpregătirile concertului. De pildă, Ada Razu face o bună popularizareacestuia şi muzicii lui Bach, însă numai din dorinţa egoistă de a ajunge

 în casa Elenei şi a fi acceptată, împreună cu amantul ei, Lică Trubadurul, în cercul aristocrat al Drăgăneştilor. în schimb, asupra Elenei muzicaavea o acţiune terapeutică: ”o liniştea, îi da certitudine absolută. Era oplutire pe o mare frumoasă, cu porturi unde ateriza fericită”.

Trăirile acestui personaj, sub vraja armoniilor lui Bach, potinfluenţa pozitiv educaţia muzicală a elevilor. Ei fac cunoştinţă acum nunumai cu noţiuni privind romanul modern, ci şi cu altele ce ţin de culturamuzicală a tânărului, cum sunt noţiunile de ”Preludiu”, ”Fugă”,

”Oratoriu”, „Coral”, acesta din urmă prezentat la înmormântarea Siei,fiica nelegitimă a doctoriţei Lina şi a profesorului de echitaţie - LicăTrubadurul. Este o ultimă audi ie din Bach, întrucât concertul plănuit nu

cultură. Minate de aceste defecte, familiile respective sunt sortitedestrămării, declinului.

În sfârşii, pentru arta romancierei, TEHNICA ANALIZEI

Page 72: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 72/83

142

Trubadurul. Este o ultimă audiţie din Bach, întrucât concertul plănuit nuva mai avea loc.

În continuare, elevii vor fi antrenaţi într-o ”situaţie de instruire”având ca pivot IMAGINEA FAMILIEI ÎN ROMAN. Ei s-au mai întâlnit cu

romanul ciclic, care are în centrul acţiunii evoluţia sau disoluţia uneifamilii, la Duiliu Zamfirescu, în ciclul ”Comăneştenilor”. În Concert ...,de H. Papadat-Bengescu, elevii vor dezbate destinul a trei familii: Rim,Maxenţiu şi Drăgănescu. Prin activitate individuală sau pe grupe, eleviivor fi obligaţi să argumenteze faptul că aceste familii au fost constituitedin interes, fiind lipsite de iubire şi căldură sufletească.

Familia Rim s-a încropit dintr-un calcul meschin al soţului, familiaMaxenţiu - pentru parvenire, iar cea a Drăgăneştilor - pentru avere şi dinrăzbunare. Membrii acestor familii (şi, în general, ai clanului Hallipa)sunt nişte îmbogăţiţi de curând, care duc o viaţă fără griji materiale.Drăgănescu, fiu de cârciumar, ajunge un industriaş milionar. Lina aspiră,prin căsătoria cu doctorul Rim, la un statut superior şi la o camuflare apăcatului săvârşit anterior cu Lică Trubadurul, din care s-a născut”proasta de Sia”. Ada Razu, făinăreasa, se sileşte să împace statutul ei deprinţesă, obţinut prin căsătorie, cu cel de amantă a parvenitului deprofesie modestă Lică Trubadurul. Elena, fiica Lenorei, aflată pe otreaptă socială inferioară, reuşeşte, prin calităţi personale şi princăsătoria cu bogatul Drăgănescu, să devină animatoarea unui salonaristocratic.

Familiile care frecventează acest salon se caracterizează prinsnobism (Ada şi Elena), parvenitism (Lică şi Ada), prin imoralitate(toţi). Priviţi individual, mulţi dintre componenţii acestor familii suntbolnavi sau suferă de anomalii biologice. Privite în ansamblu,personajele care compun familiile amintite se caracterizează prin sărăciespirituală şi gol sufletesc, mascate de o voită aparenţă de lux, belşug şi

143

În sfârşii, pentru arta romancierei, TEHNICA ANALIZEI

PSIHOLOGICE (introspecţia) poate forma obiectul altei ”situaţii de învăţare”, care presupune un sondaj în psihologia şi comportamentulpersonajelor.

După cum se ştie, momentul publicării romanelor din ciclulHallipa (1926-1938) era unul al realismului şi al literaturii de observaţie.Sondajele sufleteşti aveau doar rostul de a ”explicita” comportamentulpersonajelor. În acest sens, în cazul lui Apostol Bologa din Pădurea

spânzuraţilor , de Liviu Rebreanu, cititorul descoperă un ”suflet etic”(caracteristic romanului doric)., determinat de valori exterioare: sociale,religioase, naţionale, suflet care se schimbă doar în momente cruciale,catastrofice. În romanul ionic, spune Nicolae Manolescu, cititoruldescoperă ”sufletul psihologic”, difuz şi greu de determinat.

În cadrul acestei „situaţii de învăţare”, elevii trebuie să răspundă

Ia întrebarea-problemă: ÎN CE CONSTĂ ”MUTAŢ IA” ÎNFĂPTUITĂ DE

SCRIITOARE ÎN TEHNICA ANALIZEI PSIHOLOGICE? S-ar putea răspundesimplist: în redarea stratificată a conştiinţei umane, în disocierea ”euluiinterior” de ”eul real”. Mai greu este de căutat argumente. De aceea,individual ori pe grupe, ei vor fi siliţi să observe in psihologiapersonajelor stratificarea amintită. Adică, după felul cum gândesc, cumvorbesc şi cum se comportă, psihologia personajelor din romanulHortensiei Papadat-Bengescu aminteşte de ”blocul” psihic văzut deFreud, compus din două sisteme ierarhizate: subconştientul şi conştiinţa.

 între cele două compartimente există un permanent conflict ”intrapsihic”care influenţează viaţa individului. Subconştientul este generatorul”principiului plăcerii" axat pe viaţa biologică. Acestuia i se opune”principiul realităţii”, promovai de conştiinţă axată pe viaţa social-morală a omului, generatoare de constrângeri fireşti.

Aşadar, elevii vor privi personajele din roman pe două planuri:unul al sensibilităţilor şi intenţiilor ascunse, depozitate în străfundurile

psihologici lor, celălalt al ”măştii şi convenţiei”, manifestate in mediulsocial pe care-1 frecventează. De fapt, chiar prozatoarea oferă cititoruluigrila prin care trebuie judecate personajele sale, atunci când afirmă: ”în

adulterină, si fiinţa docilă care se supune întocmai capriciilor nevesteilibertine.

În sfârşit, personajul Elena Hallipa-Drăgănescu poate constitui,

Page 73: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 73/83

144

g p j p j ,clădirea fiinţei sunt multe etaje şi subsoluri ale conştiinţei.”(H. P.-Bengescu)

De pildă, doctorul Rim are în ”adâncul adâncului” conştiinţa că c

un bărbat ”deşirat şi spălăcii”, cu gesturi de manechin şi vorba pedantă,care-1 fac să fie frustrat de ”acele beneficii intime” ale femeilorfrumoase, trăind drama mizeriei omului cu sine însuşi. El trebuie să semulţumească cu „urâta de Lina”, pe care o luase de nevastă ca să obţinăo catedră universitară şi, apoi, s-o forţeze să cumpere, cu banii ei, o casăconfortabilă pentru amândoi. Cum doctorului i-a lipsit tinereţea, fiind

 înlocuită de un stadiu al ambiţiei carieriste, maturitatea îi este”turmentată” de neîmplinirile erotice. Aceste gânduri şi trăiri ascunsecititorul le află din convorbirile personajului cu ”bunul său amic”, adicăcu ”eul său interior”. Însă la suprafaţă, în mediul aristocratic, doctorul

Rim este cuviincios şi solemn, îmbrăcând "masca aderentă a tuturorvirtuţilor”. Conflictul ”intrapsihic”, de care pomeneam, se desfăşoară

 între cele două paliere ale conştiinţei sale şi tot de aici se naşte ridicolulacestui personaj.

Introspectiv gândeşte şi se comportă prinţul Maxenţiu. Deşi econştient de conduita adulterină a soţiei - Ada Razu - revolta luidonchijotescă se consumă pe planul ”eului interior”, întrucât nu se puteaopune deschis nici tratamentului soţiei, care-1 purta ca pe un manechinpe la toate seratele şi concursurile sportive pentru a demonstra semenilorcă e căsătorită cu un prinţ, nici amantului acesteia, care-1 sfida înpropria casă. Debilitatea moştenită, la care se adaugă boala(tuberculoza), îl obligă să se revolte neputincios împotriva Tuturorfemeilor şi să-şi observe degradarea fizică cu ”voluptatea„ unui personaj(de)căzut în manifestări patologice. În cazul lui, conflictul „intrapsihic”se consumă între eul supradimensionat carc-1 face, pe plan imaginativ,să se creadă un ”mare inchizitor”, îndreptăţit s-o pedepsească pe soţia

145

ş , p j p g p ,pentru elevi, un obiect de studiu, pentru a demonstra alternanţa dintre”funcţiunile generale” şi cele ”particulare” ale sufletului. În pregătireaconcertului, Elena manifestă răbdare, un simţ pronunţat pentru ordine şi

ceremonial, fiind mereu conştientă de îndatoririle ei sociale. Acestecalităţi esenţiale definesc acel tip uman caracterizat prin virtuţi mijlocii,care se manifestă pragmatic, raţional. Însă, la un moment dat, subinfluenţa muzicii lui Bach şi datorită apropierii de marele muzician,Victor Marcian, firea ei se lasă dominată de o pasiune secundară pânăatunci, dragostea, pentru care este în stare să treacă peste oriceconvenienţă socială, fiind hotărâtă să-şi părăsească soţul şi să-şi urmezeiubitul în Elveţia. Cum soţul moare subit, Elena se întoarce in ţară pentru

 înmormântare, prilej de a constata că averea îi este în pericol şi, ca atare,preocupările ci principale (munca, averea, datoria, tradiţia) revin pe

primul plan. Iar pasiunea trecătoare este împinsă în cotloanele ascunseale sufletului, întrucât căsătoria proiectată este amânată de sine, cumaflăm din romanul următor al ciclului.

Aceste ”situaţii de învăţare” îi obişnuiesc pe elevi să studiezeromanul modern în funcţie de alte criterii, mai relevante decât celefolosite până atunci. De asemenea, ci sunt siliţi să înţeleagă acumconstrucţia unui altfel de personaj, deosebit de cel clasic. E vorba depersonajul conceput pe baza teoriei experimentale, pus în situaţiinemaiîntâlnite, atipice, şi a introspecţiei ca tehnică de analizăpsihologică. Pe primul plan nu mai sunt problemele sociale sau elice, cicele care ţin de natura umană, de autenticitatea vieţii lăuntrice aindividului. Prin aceste câştiguri, Hortensia Papadat-Bengescu sesituează alături de marii romancieri europeni ai perioadei interbelice.

În analiza operelor dramatice se va ţine scama de specificul piesei(comedie, dramă, tragedie), deci de natura conflictului în primul rând.Conflictul - ca element declanşator de evenimente - poate fi de ordin

social, ca cel dintre Ştefan cel Marc şi boierii opozanţi din Apus de soarea lui Barbu Delavrancea, sau de natură existenţială, cum sunt cele patrucontradicţii - tot atâtea drame: a creaţiei, a bătrâneţii (şi morţii), a

7. Bărboi, Constanţa (coord.). Limba şi literatura română în liceu,Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1983

8. Cerghit, Ioan. Metode de învăţământ. Editura Didactică şi

Page 74: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 74/83

146

dragostei şi a familiei, din piesa Moartea unui artist, de Horia Lovinescu.Şi în opera dramatică personajul, ca purtător al mesajului piesei,

constituie clementul convergent, deci o problemă cheie în analiza

oricărui text dramatic. Fie că textul e conceput liric-oratoric, ca laDelavrancea, fie epic-filozofic, ca în piesele lui Camil Petrescu,personajul este indicele estetic care confirmă sau infirmă dacă piesa esteizbutită sau nu. în caracterizarea lor, elevii se vor servi nu numai deanumite scene (ex. discursul lui Caţavencu din O scrisoare pierduta) şifrânturi de dialog, ci şi de acele indicaţii regizorale pe care le dau uniiscriitori (ex. Caragiale) pentru punerea în scenă a textului dramatic. Cumcopiii cunosc, de multe ori, întâi spectacolul teatral apoi citesc textuldramatic, este recomandabilă o analiză problematică, de confruntare acelor două viziuni, aceea a dramaturgului şi cealaltă, a regizorului,

tocmai pentru a-i convinge pe viitorii spectatori de posibilitatea maimultor reprezentări scenice, fără ca textul să fie trădai, ci ”îmbogăţit”prin decor, scenografie, costumaţie, joc de luminii ş.a. Personajele vor firaportate la logica acţiunii, la semnificaţiile implicate, la modul lor deexprimare prin dialog, monolog interior, expresii laconice,; adevăratesondaje ale subconştientului, ca în teatrul modern.

În comentarea operei dramatice se recomandă folosireamijloacelor audiovizuale: diafilme, discuri, benzi de magnetofon ş.a. pecare au fost imprimate anumite spectacole după care elevii intuiesc maibine specificul textului de acest gen.

 Bibliografie:1.Crăciun, Corneliu. Metodica predării limbii şi literaturiiromâne. Deva:EMIA, 2004

5. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii române înşcoală. Iaşi, 1999

6. Goia, Vistian; Drăgătoiu, I. Metodica predării limbii şi literaturiiromâne. Cluj, E.D.R, 1995

147

Pedagogică, Bucureşti, 19769. Cerghit, Ioan (coord.). Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă.

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983

10. Draşoveanu, D. D., Zdrenghea. Analize gramaticale şi stilistice.ed. a II-a, Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1966.

CAPITOLUL X. SISTEMUL DE LECŢ II ÎN STUDIULLITERATURII LA CLASELE LICEALE

10.1. Lecţia de comentariu literar10.2. Lecţia de caracterizare generală10.3. Lecţia de încheiere în studiul literaturiiObiective:

După ce vor studia această unitate de conţinut, studenţii vor putea:- să explice specificul lecţiei de comentariu literar;

- să determine modalităţile de organizare a lecţiei de caracterizaregenerală;

- să proiecteze tipurile de lecţii în studiul literaturii la clasele liceale.

10.1. Lecţia de  comentariu literar este cea mai frecventă înpractica profesorului. Reuşita ei depinde, în mare măsură, de citirea înprealabil a operei de către elevi. Aceştia vor alcătui fişe care îi vor ajuta

fie în caracterizarea personajelor, în cazul operelor epice, fie în relevareaunor sintagme poetice, în analiza textelor lirice. În felul acesta nu mai enecesară citirea integrală a acestora în clasă şi nici relatarea pe larg aceea ce numim subiectul operei epice. În dialogul său euristic cu elevii,profesorul se va opri numai la anumite episoade hotărâtoare pentrudestinul unor personaje sau pentru reliefarea unor structuri narativedeosebite.

E de menţionat că nu există o schemă rigidă care încorseteazămunca profesorului obligându-1 la comentarea în aceeaşi ordine acomponentelor operei. Ordinea acestora este dictată de natura textului şi

inventarierii, specifică unor elevi din clasele gimnaziale, în claseleliceale elevii, pe baza lecturii prealabile a operei şi a fişelor elaborateacasă, caracterizează independent personajele, ghidaţi doar de către

Page 75: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 75/83

148

de tehnica analizei: structurală, genetică stilistică etc.Geneza operei, ca etapă a pregătirii analizei, nu trebuie

absolutizată. Acolo unde istoria literaturii dispune de documente

autentice, profesorul oferă elevilor câteva detalii necesare înţelegeriiprocesului genetic al operei supuse analizei. Aşa e cazul celor treiromane principale ale lui Liviu Rebreanu sau al poeziei lui Gr.Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia, pentru primele folosindmărturisirile scriitorului din volumul  Amalgam, iar pentru creaţia lirică,

 Memorialul de călătorie al scriitorului paşoptist. Elevii vor trebuiobişnuiţi să caute geneza operelor nu numai în factorii istorico-sociali(exteriori literaturii) ci, mai ales, în ceea ce ţine de biografia intelectualăa creatorului

În legătură cu compoziţia operei e bine săi orientăm pe elevi nu

atât spre structura externă a operei (simetria romanului  Ion, cu un început si sfârşit asemănător, ci spre structura internă a ei: spre tehnicanaraţiunii pe două sau mai multe planuri, spre ritmul care se adapteazăconţinutului operei şi ansamblului compoziţional. De pildă, în primaparte a romanului  Moromeţii (voi. I), de Marin Preda, naraţiunea sedesfăşoară într-un ritm lent pentru că Ilie Moromete mai crede înstatornicia lucrurilor, mai speră să poată face faţă greutăţilor, dar când

 începe să se îndoiască de durabilitatea gospodăriei lui, când familia sedestramă, subminată de conflicte pentru avere, ritmul povestirii devinetot mai precipitat şi mai rapid. Tot în cadrul analizei clementelorcompoziţionale profesorul va solicita elevilor să motiveze importanţaunor episoade secundare, semnificaţia anumitor monologuri sauintercalarea unor evocări retrospective, specifice prozei moderne.

Caracterizarea personajelor, ca operaţie esenţială în lecţia decomentare (analiză) a operelor epice, ar trebui să urmărească obiectivemai aproape de înţelegerea şi interesul elevilor. Ferindu-se de maniera

149

profesor. Ei îşi vor expune propriile opinii despre raportul dintreconcepţia autorului şi realizarea artistică a personajului ca purtător alunui anumit mesaj; despre logica şi obiectivizarea personajului; dacă

este un caracter în sensul clasicismului sau un personaj care ilustreazăestetica romantică sau realistă. Se vor motiva, pe baza unor citatecomentate, procedeele de caracterizare a personajelor. Profesorul îi vaincita mereu cu întrebări-problemă gen: Cum motivaţi sfârşitul

 personajului Ion, din romanul lui Rebreanu?, Care este, după voi,secretul fericirii sau nefericirii în viaţă, raportat la traiectoria

 personajelor feminine, Saşa şi Tincuţa din romanul lui D. Zamfirescu?În lecţia de comentariu literar, arta scriitorului constituie

obiectivul principal. Pe tot parcursul orei, când sunt abordate chestiunilegate de compoziţia operei, de caracterizarea personajelor etc. şi până la

faptele de limbă şi stil, e firesc să-i orientăm pe elevi spre mijloacele derealizare artistică: ritmul şi timpul naraţiunii, factura descrierilor (liricela M. Sadoveanu, sobre şi dure la L. Rebreanu), simulările şidisimulările prin dialog şi monolog ale personajului (la Marin Preda),formule de limbaj întrebuinţate (la I. L. Caragiale) etc.

Întrucât analiza literară în clasele liceale este mai mult diacronicădecât sincronică, desfăşurându-se în cadrul larg al studierii literaturiiromâne în evoluţia ei istorică, elementele de stil şi limbă, de artă literară

 în general se vor analiza tot din perspectivă diacronică, în sensul analizeinu a tuturor faptelor de limbă şi stil, ci numai a celor prin care se atestăoriginalitatea operei faţă de altele ale aceluiaşi scriitor şi contribuţiaacesteia la dezvoltarea genului de creaţie respectiv, prin îmbogăţirealimbii literare ş.a.m.d.

De obicei, operele prevăzute de programă pentru comentariuliterar sunt planificate, majoritatea, într-o singură oră, profesorulinsistând cu elevii asupra celui mai reprezentativ aspect fie structura

narativă, fie caracterizarea personajelor, fie anumite mijloace artisticespecifice. Neputând să epuizeze in detaliu fiecare aspect, lecţia se valimita la unul care le subordonează pe toate celelalte.

aprofundare a cunoştinţelor. Prin ca se urmăreşte stabilirea locului şicontribuţiei scriitorului respectiv la dezvoltarea literaturii române.Pentru aceasta se reactualizează cunoştinţele însuşite, dar se adaugă şielemente noi care uşurează încadrarea scriitorului într-un curent literar, într-

Page 76: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 76/83

150

10.2 Lecţia de caracterizare generală. Lecţia de caracterizaregenerală este folosită în practica profesorului sub două variante, avândca obiect o singură operă literară sau mai multe opere care ilustreazăaceeaşi tematică. Programa în uz prevede, de pildă, comentariu literar

pentru romanul Baltagul, dar caracterizare generală pentruHanu-Ancuţei. Există apoi lecţii în care se îmbină caracterizareagenerală cu comentariul literar (ex.  Natura în opera lui M. Sadoveanu)

 în care se prezintă operele încadrate tematic şi se comentează una dinele.

Care este atunci deosebirea dintre lecţia de comentariu literar şiaceea de caracterizare generală? Există deosebiri privind conţinutul, ariade cuprindere şi metoda folosită de profesor. Dacă lecţia de comentariuliterar vizează opera in profunzime şi în detaliu, caracterizarea generalăurmăreşte doar aspectele esenţiale necesare reliefării specificuluiacesteia. Dacă prima se limitează la o singură operă, cea de-a doua îşi

poate extinde aria asupra mai multor opere în cadrul aceleiaşi ore. Dacă în comentariul literar metoda frecvent folosită este conversaţia îmbinatăcu problematizarea, descoperirea ş. a., în lecţia de caracterizare generalăse utilizează şi expunerea. Dacă pentru comentariu elevii sunt obligaţi săcitească opera în întregime, în cazul textelor prevăzute pentrucaracterizare generală, profesorul se mulţumeşte cu lectura fragmentarăa acestora, pentru că elevii nu dispun de timpul necesar lecturii tuturoroperelor, deşi ar fi de dorit.

Cu toate că, la catedră, profesorii folosesc o terminologie diferită(când caracterizare generală, când prezentare generală), considerăm căeste vorba de acelaşi tip de lecţie ale cărei conţinut şi desfăşurare selimitează fie la o singură operă, fie la câteva supuse unor succinte

caracterizări. În ceea ce priveşte structura acestei lecţii, trebuie căutate, în caracterizarea operei, câteva elemente prin care să se distingă dealtele; pe acestea se va axa desfăşurarea concretă a lecţiei.

10.3 Lecţia de încheiere în studiul literaturii. Dacă lecţiile decomentariu literar şi de caracterizare generală sunt consacrate studieriioperei literare, deci lecţii de însuşire de noi cunoştinţe, la sfârşitulfiecărui sistem de lecţii dedicate unui marc scriitor, profesorul îşiplanifică un alt tip de lecţie, care poate fi concepută ca lecţie de fixare şi

151

elemente noi care uşurează încadrarea scriitorului într un curent literar, întro epocă literară. O asemenea lecţie care sintetizează şi încorporează într-un totdatele referitoare la un scriitor şi opera sa, pro iectându-1 pe ecranul mai larg aldezvoltării literaturii române (şi universale), o vom numi lecţie de încheiere înstudiul monografic al scriitorilor

Metodele utilizate pot fi diverse: conversaţia, descoperirea, activitatea pegrupe, utilizarea documentelor literare etc.

Structura unei astfel de lecţii o vom prezenta raportându-ne, pentruconcretizare, la lecţia de încheiere Contribuţia lui Liviu Rebreanu la dezvoltarealiteraturii române (clasa a XI-a):- Scurtă caracterizare a epocii în care a creat scriitorul;- Etapele creaţiei;- Crezul artistic al scriitorului;- Genuri şi specii abordate;- Originalitatea scriitorului, modalităţi artistice.- Perioada interbelică, îndeosebi, contradictorie şi animată de curenteliterare diverse.

În evoluţia sa literară L. Rebreanu a parcurs trei mari etape:etapa nuvelelor realiste şi naturaliste (1907-1917)etapa romanelor realiste (1920-1932)etapa romanelor naturaliste (1933-1943)

Rebreanu mărturiseşte în confesiunile sale (Cred , 1924; Mărturisiri, 1932) un crez realist: ”Arta înseamnă creaţiune de oameniadevăraţi şi deviată reală.”

Pentru el, creaţia literară înseamnă sinteză, nu copierea dupănatură a unor indivizi existenţi.

Deşi Rebreanu a cultivat şi nuvela, şi genul dramatic, el estectitorul romanului românesc modern prin cele trei capodopere: Ion,Pădurea spânzuraţilor. Răscoala.

Faţă de literatura sămănătoristă, Rebreanu demitizează viaţa

rurală, creează psihologia ţăranului rudimentar ( Ion) şi frământările deconştiinţă ale transilvăneanului prins în vârtejul primului război mondial(Pădurea spânzuraţilor), dovedind tot atâta forţă în a reprezenta sufletulmulţimii ( Răscoala).

Locul şi contribuţia scriitorului: Prin stilul său sobru, obiectiv,concretizai prin arhitectura romanelor, Rebreanu se distinge atât deprozatorii ardeleni Slavici şi Agârbiceanu, cât şi de Mihail Sadoveanu(moralişti şi lirici). Creatorul romanului nostru modern (cf. T. Vianu)

poate fi alăturat marilor romancieri din literatura universală: Balzac şiZola, Reymont, Thomas Mann sau Galsworthy.

 Lecţia de recapitulare şi sinteză a cunoştinţelor de literatură. Dacăcomentariul literar urmăreşte să-i ini ieze pe elevi în tehnica lecturii

- se reactualizează materialul literar pe care elevii l-au revăzutsau pregătit;

se dezvoltă, prin discuţie cu clasa, fiecare problemă în parte, secitesc referatele întocmite;

f i i i l ă i ă i ii i d l ă ii i

Page 77: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 77/83

152

comentariul literar urmăreşte să i iniţieze pe elevi în tehnica lecturii(receptării) şi interpretării unor opere diverse, sinteza apare ca unimperativ in procesul de studiere a literaturii în şcoală, izvorâtă fiind dinnecesitatea de a încadra lucrările studiate într-un edificiu care este

literatura (în cazul nostru, literatura română) în evoluţia şi conexiunileei.Oportunitatea sintezei este evidentă şi dacă avem în vedere

caracterul formativ al învăţământului, vizând dezvoltarea la elevi atât acapacităţii de analiză, cât şi a celei de sinteză. De aici, necesitateafacilitării permanente a procesului de sinteză în lecţiile de comentariuliterar şi organizarea periodică a unor lecţii de recapitulare şi sinteză,menite să încadreze într-un sistem cunoştinţele de literatură acumulatede elevi pe diverse căi: prin comentarea în clasă a unor opere, prinlectură particulară, prin lectura unor studii critice etc.

În studiul literaturii sinteza se impune atât în cadrul studierii uneiopere (căci nu putem considera încheiat comentariul unui text beletristic

fără consideraţii finale: concluzii, judecăţi de valoare, încadrareatematică etc.), cât şi pentru studierea unui scriitor, a unei epoci curentliterar etc. sau literaturii române în dezvoltarea ei istorică.

Analiza şi sinteza apar (şi în cazul studierii literaturii în şcoală) cadouă procese ale cunoaşterii care se presupun reciproc, aflate în raportdialectic, ca două acţiuni complementare. Dacă analiza încearcă sădisece opera literară, să-i releve părţile componente în interacţiunea lor,sinteza presupune saltul calitativ, ridicarea pe o nouă treaptă acunoaşterii.

Valorificând deprinderile de muncă intelectuală ale elevilor,aceste lecţii vor stimula capacităţile de evaluare şi de judecată estetică,precum şi capacităţile de reorganizare în structuri conceptuale noi a

cunoştinţelor acumulate.Indiferent dacă aceste lecţii sunt recapitulări periodice sau finale,

pentru pregătirea şi desfăşurarea lor se recomandă următorul scenariu-cadru:

stabilirea temei de recapitulat, a planului, a bibliografiei şianunţarea lor prealabilă;

desfăşurarea orei de recapitulare:- se reia planul notându-se, distanţat, ideile pe tablă;

153

se fac aprecieri şi evaluări asupra pregătirii şi dezvoltării temei;se comunică planul şi bibliografia pentru tema următoare.

Recapitularea şi sinteza la lecţia de literatură vizează generalizări

de mai mică sau mai mare amploare, în funcţie de locul lor în sistemulde lecţii de literatură, de obiectivele propuse. Astfel, sinteza poate să serealizeze ca rezultat al comentariului unei opere. Aceasta deoarece”opera literară se integrează în istoria culturii printr-o includere aideologici în valoarea ci artistică, deci judecata de valoare se referă înprimul rând la structura ei artistică, pe care cercetătorul, istoric sau criticliterar (în cazul nostru profesorul ca dirijor al procesului de comentare,n.n.), trebuie să o explice ţinând scama de toţi factorii care o determină,externi sau interni, adică de ordin cultural în genere sau de ordin artistic

 în particular”(E. Todoran). Astfel, la o lecţie având ca temă O scrisoare pierdută - culme a dramaturgiei româneşti, sinteza poate urmări: încadrarea operei în creaţia scriitorului, surse, filiaţii, afinităţi, locul ei înevoluţia literaturii dramatice, receptare critică şi în spectacol. La un alt

nivel sinteza urmăreşte un aspect al creaţiei unui scriitor: Nuvelistica luiI. Slavici, L. Rebreanu - ctitor al romanului românesc modem.Cu caracter mai larg, sintezele urmăresc evidenţierea prezentării

unei teme sau motiv la mai mulţi scriitori, paralele între creaţiiaparţinând unor scriitori diferiţi, dezvoltarea unei specii literare, şcoli şicurente literare, dezvoltarea literaturii în anumite epoci, tipuri depersonaje, modalităţi artistice etc.

Perspectiva adoptată în elaborarea sintezelor poate fi diversă:monografică, tematică, stilistică, privind evoluţia limbii literare, dinperspectiva genurilor şi speciilor literare etc.

Pentru exemplificare vom ilustra cu tema Evocarea primuluirăzboi mondial în literatura română. Modalitatea de desfăşurare:descoperire, dezbatere. Planul temei se elaborează din timp. Cabibliografie obligatorie se indică: L. Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor,Cezar Petrescu, Întunecare, Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război.

Planul temei1. Războiul, eveniment-limită pentru existenţa unei naţiuni,

societăţi sau indivizi.2. Viziuni şi modalităţi de evocare a războiului în literatură:

eroică, romantică, patriotică (M. Sadoveanu), prezenţa în lirică

(Topârceanu,  Balada corbilor ), în nuvele (L. Rebreanu, Catastrofa, IţicŞtrul dezertor ), în dramaturgie (M. Sorbul,  Dezertorul). Romanulrămâne forma adecvată de evocare a războiului.

3. Primul război mondial - conflagraţie care a afectat şi umanitatea

CAPITOLUL XI. ACTIVITĂŢ I ÎN AFARA CLASEI

Prin activităţile în afara clasei, profesorii de limbă şi literaturăromână realizează o formă de muncă diferenţiată, atât cu elevii, cît şi cu

Page 78: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 78/83

154

g şromânească. Evocarea sa poate fi privită sub mai multe aspecte: poziţiaantimilitarism de condamnare a lui; războiul drept cauză a limpeziriiconştiinţei intelectualului; consecinţele războiului, avertisment dat

omenirii de a milita pentru pace etc.4. Formula evocatoare este diversă: analiza psihologică, împletireatragismului cu satira, evocarea elementelor de peisaj etc., toate sugerând,

 în ultimă analiză, absurditatea războiului.5.Tema războiului în literatura mondială: H. Barbusse, Focul, E.

Maria Remarque, Pe frontul de vest nimic nou, A. Zweig, Cazulsergentului Grişa, Al. Tolstoi, Calvarul.

În practica la catedră profesorul nu trebuie să fie prizonierul niciunui tip de lecţie, oricâte avantaje prezintă la un moment dat.

Dimpotrivă, se vor căuta şi încerca permanent noi variante, maisuple, mai mobile, cărora practica le poate conferi valenţe noi. Putereade a se detaşa din chingile rutinei, receptivitatea faţă de noile orientărimetodologice îi vor asigura o audienţă sporită din partea elevilor săi.

 Bibliografie:1. Goia. Vistian. Metodica predării limbii şi literaturii române.

Bucureşti, 19952. Parfene, C. Metodica studierii limbii şi literaturii române în

şcoală. Iaşi, 19993. Goia, Vistian; Drăgătoiu, I. Metodica predării limbii şi

literaturii române. Cluj, E.D.R, 19954. Bărboi, Constanţa (coord.). Limba şi literatura română în

liceu, Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1983

5. Cerghit, Ioan. Metode de învăţământ. Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1976

6. Cerghit, Ioan (coord.). Perfecţionarea lecţiei în şcoalamodernă. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983

7. Draşoveanu, D. D., Zdrenghea. Analize gramaticale şi stilis-tice. ed. a II-a, Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1966.

155

şcei rămaşi în urmă la învăţătură. Aceste activităţi nu sunt destinatenumai celor două categorii de elevi situate la extremă, ci pentru oriceelev care doreşte să participe la una din formele sub care se prezintă

activitatea extraşcolară: cercuri, societăţi literare, reviste şcolare,excursii literare etc. Toate acestea se constituie ca forme moderne deinstrucţie şi educaţie, rolul lor fiind acela de a contribui la descoperireaşi stimularea talentelor şi a aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesuluipentru literatură şi artă, la dezvoltarea deprinderilor de a elabora creaţiioriginale. Elevii au prilejul de a-şi consolida cunoştinţele dobândite prinorele de limbă şi literatură română în clasă, de a-şi forma priceperi demuncă independentă şi concret lucrativă, de a-şi cultiva gustul pentruartă şi frumos.

Cercurile ştiinţifice ale elevilor sunt organizate pe clasă, pe claseparalele sau pe şcoală. Ele se desfăşoară în colectiv, în funcţie deinteresele şi preocupările elevilor. De organizarea, conducerea şi

activitatea cercurilor răspunde catedra sau comisia de limba şi literaturaromână din şcoală. Cercurile sunt conduse de profesor, iar eleviiparticipanţi îşi aleg un birou de conducere care convoacă membrii, ţineevidenţa şedinţelor şi a participanţilor, procură materialele necesare etc.

În prima şedinţă a cercului se comunică scopul şi conţinutulactivităţii cercului, planul tematic şi planul de muncă în care sunt incluseformulele de activitate cerute de elevi. Acestea pot fi:

▪ şedinţe de lucru cu referate pe probleme de literatură,comentarii de texte etc.;▪ medalionul literar;▪ serata literară;▪ şezătoarea literară;

▪ simpozionul;▪ seara muzical-literară;▪ procesul literar;▪ concursul literar;▪ vizita sau excursia literară;

 Referatul reprezintă o materializare a muncii în cercul literar. Elpoate fi anticipat de recenzia unei opere literare şi urmat de dezbatere în

ideea de a facilita înţelegerea subiectului abordat şi de a contribui laformarea deprinderilor critice ale elevilor.

 Medalionul literar şi  serata literară sunt reuniuni cu caracterliterar, în care elevii au ocazia să cunoască mai bine viaţa şi opera unor

Elevii au posibilitatea studierii în profunzime a operei scriitorilor, săcunoască fenomenul artistic teatral. Modalităţile de lucru trebuie să fiedintre cele mai variate, spre a duce la receptarea şi însuşirea creatoare aliteraturii. Alte cercuri sunt de dramaturgie creatoare – teatru creat de

Page 79: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 79/83

156

poeţi, scriitori, să recite versuri sau să interpreteze scurte fragmente deproză.

Şezătoarea literară aduce în plus, faşă de acestea, momente

muzicale: cântece, dansuri, cuplete satirice etc.Concursurile literare sînt activităţi deosebit de atractive şistimulatoare pentru elevi, întrucât aceştea îşi pun în valoare cunoştinţelepriceperile şi deprinderile de interpretare sau analiză literară, fiind uncâştig deosebit şi pentru elevii care participă efectiv sau asistă la acesteconcursuri.

Vizitele, drumeţiile sau excursiile literare fixate din timp înlocalităţi cu case memoriale, muzee literare se pot organiza la sfârşit desăptămână, de semestru sau de an şcolar. Elevii pot urmări exponate, iaucontact direct cu mărturii ale vieţii scriitorilor.

Cercul de folclor va include cercetarea, studierea şi valorificareacreaţiei populare de către marii scriitori: culegerea de creaţii populare,

vizite la muzee de artă populară, concursuri pe temă de folclor saustudierea noţiunilor teoretice precum teme şi motive, specificul creaţieiliterare.

Cercul de creaţie sau  cenaclul literar urmăreşte să dezvolteaptitudinile şi talentul literar al elevilor, să-i iniţieze în tainele muncii decreaţie. Activitatea în cenaclu vizează depistarea talentelor, însuşireatehnicilor literare, pătrunderea actului de creaţie, dirijarea diferenţiată aelevilor talentaţi. Profesorul conducător al cenaclului trebuie să fie el

 însuşi pasionat de literatură, să dinamizeze energiile elevilor, să le întreţină permanent viu interesul pentru creaţie, să le ofere elevilorocazia de a găsi căi originale de exprimare. Şedinţele cenaclului vorcuprinde acţiuni care vizează însuşirea unor noţiuni de teorie literară,

analiza unor creaţii valoroase a marilor noştri scriitori, îndrumărireferitoare la procesul de elaborare a unei opere literare, lectura şianaliza în colectiv a creaţiilor originale ale elevilor, întâlniri cu scriitorii,editarea unei reviste etc.

Cercul dramatic este o modalitate de educare a viitoruluispectator avizat care va şti să analizeze un spectacol vizionat la teatru, lateleviziune etc. Unele cercuri de teatru se axează pe pregătirearecitalurilor de poezie, a montajelor literare, a spectacolelor de teatru etc.

157

elevi valorificând aspecte din viaţa şi munca lor.Societăţile ştiinţifice ale elevilor sunt reuniuni de cercuri pe

obiecte de studiu şi organizează anual sesiuni ştiinţifice de prezentare a

lucrărilor membrilor sub îndrumarea profesorilor.Alte forme de realizare a activităţilor în afara clasei la limba şiliteratura română sunt  revistele şcolare, în care sunt prezentate diverseaspecte ale exprimării elevilor, creaţii literare.

Pentru elevii rămaşi în urmă la învăţătură, profesorul poateorganiza consultaţii şi meditaţii. Scopul acestora este de a-i ajuta peelevi să înţeleagă mai bine cunoştinţele predate la clasă, să munceascăindependent, să ajungă, prin munca suplimentară, să realizezeobiectivele specifice şi generale prevăzute în programă. La început,elevul va fi învăţat cum „să înveţe ” şi apoi va executa sub îndrumarea şicontrolul permanent al profesorului studiul unor noţiuni teoretice sauaplicaţii practice. Tema dată diferenţiat va fi controlată zilnic de

profesor.În concluzie, toate aceste activităţi în afara clasei trebuiepregătite cu aceeaşi seriozitate şi cu acelaşi bun simţ de răspundere caactivitatea pentru lecţie. Prin aceste activităţi, profesorul de limbă şiliteratură română demonstrează, o dată în plus, că este o personalitatedistinctă a şcolii.

Prin activităţile extradidactice în procesul instructiv-educativ,elevii desfăşoară o muncă în grup, factor deosebit de important carecontribuie la cultivarea capacităţilor creatoare: elevii învaţă să-şicontroleze argumentarea, intră în acţiuni competitive; astfel îşiformulează mai limpede ideile, convingerile, făcându-se înţeleşi de alţiişi dezvoltându-şi inteligenţa prin multiple operaţii.

Note bibliografice:1. Bărboi, Constanţa (coordonator), Metodica predării limbii şi

literaturii române în liceu, EDP, Bucureşti, 1983, p.373 – 3872. Neştian, Valeriu C., Metodica predării textului literar în liceu,

EDP, Bucureşti, 1998, p. 143 – 157.

CAPITOLUL XII. CABINETUL METODIC DE LIMBA ŞILITERATURA ROMÂNĂ

Realizarea sarcinilor studierii limbii şi literaturii române

- biblioteci cu corpuri diferite;- aparatură: a) de redare vizuală (cineproiectelor); diaproiectelor,aspectomat pentru proiectarea diapozitivelor, a diafilmelor, a unorlucrări şi scheme etc., epiproiectelor cu ecran şi folii transparente; b) de

Page 80: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 80/83

158

presupune, pe lângă stabilirea obiectivelor, optimizarea conţinutului, ametodelor de învăţământ, şi existenţa unei săli specializate, a unuicabinet, care să asigure un mediu educativ prielnic dezvoltăriicapacităţilor intelectuale, afective şi voliţionale ale elevilor.

Importanţa cabinetului pentru însuşirea conţinutului ştiinţific allimbii române constă în aceea că el permite şi impune schimbarea opticiiasupra organizării procesului de învăţământ, în sensul accentuăriidezvoltării spiritului de observaţie, a siguranţei, independenţei şicreativităţii. El oferă cadrul propice transformării elevului din obiect aleducaţiei în subiect al acesteia, prin faptul că organizarea şi dotarea luipermite participarea elevilor la desfăşurarea activităţii didactice, deci lapropria lor formare.

Cabinetul de limbă şi literatură română este o sală carefuncţionează într-o şcoală pentru studiul limbii şi literaturii române. Demulte ori însă, acest spaţiu este amplificat, cuprinzând mai multe săli de

 învăţământ, organizate şi destinate învăţării limbii şi literaturii române.Acest spaţiu ar cuprinde:- biblioteca- cabinetul de literatură română – fiecare împărţit în sala propriu –

zisă (unde se desfăşoară activităţile) şi o sală anexă (dedocumentare);

- cabinetul de limba română în care se păstrează planificărilecalendaristice, planificarea temelor de cercetare, planurile catedrei,graficul catedrei, graficul de folosire a cabinetului etc.

La unele licee de specialitate (de exemplu, Şcolile Normale) sepot organiza şi alte săli specializate :

- pentru dezvoltarea vorbirii la clasele I-IV;

- pentru învăţarea gramaticii;- pentru activităţi metodice – învăţători şi educatori;

La dotarea cabinetului de limba română şi literatură românătrebuie să se ţină cont de următoarele criterii:

1.Criteriul funcţional care prevede asigurarea cu:- mobilierul modular;- fişiere - alfabetic şi tematic;

159

redare audiovizuală (cineproiector şi telereceptor): monitor TV pentrumontaje audiovizuale, emisiuni TV şi aparat de proiecţie film-sonor;

2. Criteriul documentar, care prevede asigurarea cu:- colecţii de texte, de ziare, de reviste, de timbre păstrate în

dosare speciale care se completează mereu ;- biblioteci care să cuprindă, într-un număr mare de exemplare,

toate operele care se studiază în cilul respectiv, eventual manualeleşcolare, programe şcolare, dicţionare, îndreptare etc. Operele literare vorcuprinde literatură română, literatură universală, literatură pentru copii,literatură metodică şi pedagogică, precum şi literatură critică şi de istorieliterară.

Profesorul trebuie să urmărească mişcarea cărţilor şi în modul deinformare: prin completarea fişei cu date privind autorul, titlul, editura,locul, anul, scurt rezumat cu ideile fundamentale, citate;

 3.Criteriul instrumental  (al mijloacelor audiovizuale) careprevede asigurarea cu:

- gazeta de perete a cercului de creaţie etc.;- panouri pentru afişarea teoriei sistematizate ;- mape tematice cu teorie şi exerciţii pe autori, curente, reviste,

compuneri, stilurile funcţionate etc.;- mapa elevului (cu scheme, planuri, elemente operaţionale);- folii cu teme de literatură populară, elemente ale stilurilor

funcţionale, direcţii de dezvoltare a prozei, a poeziei, a gramaticii,despre Şcoala Ardeleană etc.;

- planşe pe ani de studiu cu probleme de: fonetică, vocabular,

structura morfosintactică, ortografie şi punctuaţie; curente literare,periodizarea literaturii, categorii estetice, teoria literaturii;

- portrete, fotografii;- casete, benzi magnetice, discuri cu voci ale scriitorilor, fragmente

literare în lectura autorilor sau a actorilor, texte muzicale ilustrative;- dispozitive: imagini din locurile naşterii, ale copilăriei scriitorilor,

aspecte din opere, din natură etc.;- albume, hărţi literare, filme didactice;

- algoritmi de analiză sau de compoziţie: morfologică, sintactică,lexicală, pentru caracterizarea personajelor etc.;

- modele gramaticale, stilistice, ortografice;- seturi de teste de evaluare continuă – formativă sau sumativă;

t i d fi d i ii d li d d d lt

şcoală de către profesori în colaborare cu elevii. Analizând materialeleexistente în raport cu cerinţele programei, profesorul poate realiza, cudiscernământ, pentru fiecare lecţie, mijloacele de învăţământ care săcontribuie la creşterea randamentului şcolar în învăţarea limbii şilit t ii â

Page 81: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 81/83

160

- seturi de fişe de exerciţii de aplicare, de recuperare, de dezvoltare,de creativitate;

- seturi de probleme, îndreptări – problemă, situaţii – problemă;- criterii de evaluare;- bibliografii;- structuri pentru lucrări ştiinţifico – metodice pentru gradul I;- teme de perfecţionare sau de cercetare;- teme pentru activitatea de performanţă a elevilor.

 4. Criteriul altitudinii metodice, realizat prin:- aspectul sistematic, accesibil, ordonat tematic, cronologic şi

metodic;- raportarea conţinutului la obiectivele generale şi specifice ale

limbii şi literaturii române;- corelarea obiectivelor cu conţinutul şi cu elementele de evaluare;

- urmărirea obiectivelor specifice perfecţionării treptate: de laclasele primare – gimnaziale – liceale.

 5. Criteriul estetic, realizat prin:- culoare – agreabilă; crem, cu un coeficient optim de reflecţie a

luminii;- fonoabsorbţie satisfăcătoare – lipsa de perturbaţii;- aranjarea ordonată, simplă, echilibrată – simetrică;- neaglomerarea cu tot felul de tablouri care sunt necesare în acel

moment sau nu se utilizează niciodată.Se recomandă profesorilor de limbă şi literatură română să nu se

transforme cabinetul într-o expoziţie: materialele vizuale să fie

organizate pe probleme care să respecte cronologia etc. Abundenţamijloacelor de învăţământ folosite la lecţie duce la obosirea elevilor, lapasivitatea acestora. Este necesară o judicioasă selecţie şi combinare aacestora, în aşa fel, încât utilizarea lor să ducă la adâncirea fenomenuluiliterar sau lingvistic.

Pe lângă dotarea primită prin inspectoratele şcolare, o caleimportantă pentru completarea mijloacelor de învăţământ necesarepredării limbii române o constituie autodotarea, realizată în fiecare

161

literaturii române.Pentru realizarea acestora, profesorului trebuie să ţină cont de

următoarele:- să aibă o evidenţă pe capitole şi lecţii a tuturor mijloacelor de

 învăţământ existente în şcoală pentru a nu confecţiona decât ceeace lipseşte;

- să elaboreze tipuri simple de mijloace care duc la adâncirea înţelegerii problemelor;

- să nu se realizeze mijloace care, într-o formă sau alta, repetămijlocul deja existent (de exemplu, dacă are un dispozitivdespre…, nu va mai confecţiona dispozitive sau planşe cu aceeaşitemă), chiar şi din manuale;

- să ţină cont de realizarea mijloacelor, de modul în care vrea să lefolosească (în activitatea frontală – cu dimensiuni, culori şiadnotări adecvate pentru a fi observate uşor de toţi elevii);

- pentru activitatea în grup sau individuală – dimensiunile vor ficorespunzătoare acestei forme de învăţământ.Cabinetul de limba şi literatură română se foloseşte pentru

desfăşurarea lecţiilor, dar şi pentru alte forme de activităţi:a) organizarea:

- audiţiilor radio etc., magnetofon, casetofon, pick-up;- proiecţiilor de filme mute sau sonore, de televiziune;- recitalurilor de poezie, a repetiţiilor formaţiilor artistice din şcoală;- a studiului individual;

b) pregătirea diferenţiată prin consultaţii şi meditaţii;c) cercuri de elevi, cenacluri literare cu exerciţii creative privind

capacitatea de metaforizare şi transpoziţie;

d) dezvoltarea interesului pentru cercetare prin alcătuireamaterialelor pentru sesiuni de referate şi comunicări;

e) pregătirea şezătorilor, a concursurilor etc.Lecţiile desfăşurate aici obligă profesorul la folosirea metodelor

active pentru participarea efectivă a elevilor la lecţie:- cu ajutorul tehnicilor audiovizuale;- prin învăţarea prin problematizare şi descoperire;- prin activitatea cu manualul, cu opera literară;

- prin activitatea de interpretare a unor texte;- prin activitatea de dezvoltare a creativităţii etc.

Dotat cu mijloace de învăţământ specifice limbii române şiasigurând condiţii de manipulare a tehnicilor moderne, cabinetul delimba şi literatura română oferă posibilitatea integrării adecvate a

Proiectarea didactică iniţială va ţine seama de contribuţiamijloacelor de învăţământ şi a metodelor la elucidarea unor problemeformulate. Dialogul euristic va activiza clasa în timpul transmiteriimesajului audiovizual: profesorul va orienta, antrena, preciza şi organizamaterialul informativ transmis astfel încât aceste mesaje vor fi

Page 82: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 82/83

162

limba şi literatura română oferă posibilitatea integrării adecvate aacestora în desfăşurarea procesului de învăţământ şi, totodată,verificarea eficienţei măsurilor didactice aplicate.

De ce este necesar cabinetul sau sala specializată?Nu se pot dobândi cunoştinţe clare şi precise despre realitate,

decât dacă se porneşte de la contactul nemijlocit cu realitatea însăşi, decicu obiectele şi fenomenele, căci cuvintele nu sunt suficiente pentru adesprinde notele particulare şi generale ale acestora, multitudineaformelor şi a culorilor. Pentru că numeroase obiecte şi fenomene nu potfi aduse în clasă, se recurge la substitute ale realităţii: modele, hărţi,planşe, tablouri, ilustraţii, atlase, diapozitive, filme, discuri, benzimagnetice etc.

Mijloacele audiovizuale răspund unor necesităţi de a conecta lacuceririle civilizaţiei contemporane şi de a îmbunătăţi predarea-învăţareapentru a nu se mai limita la calea vorbită şi scrisă. Prin modul cum sunt

folosite, mijloacele audiovizuale devin instrumente de instrucţie şi deeducaţie, de formare umană. Mijloacele audiovizuale contribuie lasporirea eficienţei numai dacă utilizarea lor este subordonatăobiectivelor şi conţinuturilor, precum şi sistemului de metode şiprocedee didactice şi dacă sunt corect integrate în structura acesteia.

Cu toate avantajele, mijloacele audiovizuale rămân mijloaceauxiliare în munca profesorului. Ele sunt preţioase prin valenţele lor, darnu se pot substitui niciodată de metode şi procedee didactice. Tocmaidin această cauză şi considerând că textul literar oferă suficiente valenţeconotative, unii profesori se opun, mai mult sau mai puţin, utilizăriimijloacelor audiovizuale şi, implicit, cabinetului de literatură.

Mijloacele audiovizuale, ca elemente intermediare în fluxul

comunicării, pot fi integrate în economia lecţiei atât la începutul lecţieisau al ciclului de lecţii – reprezentând o motivaţie pentru studiu -, cît şipe parcursul lecţiei – constituind elementul de bază pentru comunicaresau analiză – ori spre sfârşitul lecţiei (sau la lecţia finală ) – avândsarcina de concluzionare şi rezumare a ideilor.

De asemenea, durata integrării nu trebuie prelungită neraţional,ceea ce conduce la pasivizare.

163

materialul informativ transmis, astfel încât aceste mesaje vor ficompletate, înregistrate, adâncite în continuare prin investigarea opereiliterare, a textului.

În concluzie, într-un astfel de cabinet, profesorul poate pregăti înmai bune condiţii diversele forme de activitate şcolară, stimulează,organizează şi orientează cunoaşterea, oferind posibilitatea unei tehnicide acţiune şi de învăţare.

Lecţiile îşi schimbă structura, întrucât elevii sunt antrenaţipermanent în descoperirea noului, fixarea se face în această nemijlocităactivitate cognitivă, pe întreaga ei durată, iar verificarea acţionează ca unfeed-back permanent, împletindu-se cu celelalte procese.

În cabinetul de literatură sunt create cele mai bune condiţiipentru desfăşurarea unei activităţi instructiv – educative variate, de lacunoaşterea biografiei scriitorului, analiza literară a operei, până lalucrări de sinteză; cabinetul este locul „unde elevii – membri ai cercului

literar îşi desfăşoară activitatea. Cabinetul favorizează introducerea înlecţiile de literatură a modalităţilor metodologice moderne, pentrusatisfacerea, la un înalt nivel, a laturii formative a procesului didactic”.

Note bibliografice1. Lăudat, I. D. (coordonator), Metodica predării limbii şi

literaturii române, Bucureşti, EDP, 1973, p. 318-320, 322.2. Ivănuş, Dumitru, Metodica predării limbii şi literaturii române

 în şcoală – Curs pentru studenţi şi profesori, Univ. din Craiova, 1988, p.86-88.

3. Cerghit, I., Reevaluarea metodelor de învăţământ dinperspectiva actualelor cerinţe de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în

„Revista de pedagogie”, nr. 6/1976, p.11.

CAPITOLUL XIII. COMISIA METODICĂ APROFESORILOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Activitatea didactică a profesorului nu se rezumă numai laprocesul de predare şi educare a elevilor Alături de ceilal i colegi de

Page 83: Metodica predării limbii şi lt. române_doc

7/31/2019 Metodica predării limbii şi lt. române_doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodica-predarii-limbii-si-lt-romanedoc 83/83

164

procesul de predare şi educare a elevilor. Alături de ceilalţi colegi despecialitate, profesorii se reunesc în colectivul de catedră, în scopul de afi mereu la curent cu progresele înregistrate în specialitate şi înpedagogie. Colectivele de catedră sunt în permanenţă legătură cucomisia metodică a şcolii şi urmăresc împreună găsirea de noi soluţiipentru realizarea unui învăţământ nou, formativ-informativ, organizeazăinterasistenţe, schimburi de experienţă, sprijină cadrele didactice învederea înfiinţării şi folosirii cabinetelor de specialitate.

Problemele muncii comisiei metodice de specialitate variază înfuncţie de nevoile reale şi concrete ale şcolii, de condiţiile de desfăşurarea procesului de învăţământ, de particularităţile psihologice ale eleviloretc.

Cercurile pedagogice şi consfătuirile cadrelor didactice permitdezbaterea celor mai importante probleme ale metodicii disciplinei destudiu respective. Ele se organizează pe cicluri de învăţământ.

Cadrele didactice cu preocupări deosebite de ordin ştiinţific, atâtpe linie metodică, cît şi de specialitate, activează în cadrul cercurilorştiinţifice – cum sînt „Societatea de ştiinţe filologice”, care editează şirevista „Limba şi literatura”, sau pot publica articole, recenzii etc. înrevistele „Limba română”, „Limba şi literatura română” ca şi în diversepublicaţii de specialitate.

În acest mod profesorul de limba şi literatura română este mereula curent cu problemele metodologice şi de specialitate, putând contribuiefectiv şi eficient la dezvoltarea învăţământului şi la ridicarea niveluluide predare-învăţare.

 Note bibliografice:1. Ivănuş, Dumitru, Metodica predării limbii şi literaturii române, Univ.

din Craiova, 1988, p. 92.